CuprinsIntroducere…………………………………….2

Capitolul I Aspecte teoretice despre resursele economice…… 3-5

Capitolul II Analiza utilizarii resurselor energetic in diferite tari...6-9

Capitolul IIIProblemele utilizarii resurselor energetice si cai de solutionare10-15

Concluzii……………………………………….16

Bibliografia…………………………………….17

Ministerul Educatiei

USM

Facultatea de Stiinte Economice

Lucrul individual

la disciplina Teoria Economica

Tema:Resursele economice si rolul lor

in dezvoltarea economica

A executat:studenta grupei CIE-1201

Marisceac Luminita

Verificat:Margareta Bradu

Chisinau 2013

IntroducereActualitatea temei…Orice activitate umană presupune asigurarea de resurse economice specifice, în cantităţi determinate şi de calitate adecvată. Resursele economice constituie totalitatea elementelor materiale şi umane, reale şi monetare, ce pot fi atrase şi utilizate în producţia de noi bunuri economice, în scopul satisfacerii veniturilor sociale. Ele mai pot fi definite ca fiind totalitatea elementelor, premiselor - directe şi indirecte - ale acţiunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase şi sunt efectiv utilizate la producerea de noi bunuri materiale şi servicii. Ele constituie deci, potenţialul materiale şi spiritual ce stă la baza reluării şi dezvoltării de bunuri materiale şi servicii. Deci utilizarea rationala a lor este o problema majora a societatii actuale.

Scopul cercetarii …Creșterea economiei mondiale și sporirea populației globale (9 miliarde până în 2050) au ca rezultat consumul rapid al resurselor economice ale Pământului. Resurse precum apa, solul, aerul curat și serviciile ecosistemice sunt vitale pentru sănătate și pentru calitatea vieții, însă sunt disponibile doar în cantități limitate.Scopul acestei lucrari este de a cerceta situatia resurselor economice, de a gasi problemele utilizarii lor si de a propune solutii.

Consecintele…Concurența tot mai mare pentru anumite resurse va duce la deficite și la creșterea prețurilor, ceea ce va afecta economia Europei. Resursele trebuie să fie gestionate mai eficient pe durata întregului ciclu de viață, de la extracție, transport, prelucrare și consum până la eliminarea deșeurilor. Acesta este motivul pentru care Comisia insistă pe „eficiența utilizării resurselor’’.

Rolul practic a lucrarii date este de a cerceta situatia resurselor economice in diferite tari ale lumii, consecintele utilizarii irationale a acestora si propunerea unor solutii pentru a menține impactul asupra mediului în limitele naturale ale planetei.

Structura lucrarii..lucrarea este structurata in 3 capitole

1 capitol:Aspecte teoretice despre resursele economice.

2 capitol:Analiza utilizarii resurselor energetice in diferite tari.

3 capitol:Problemele utilizarii resurselor energetice si cai de solutionare.

Monografiile de baza:

1 Managementul resurselor umane,Romania 2002

2 Geografie Economica.Resursele Terrei

3 Economia crizelor,SUA, Editura Publica

4 Economia resurselor naturale,Raducanu Vior

Capitolul I

Aspecte teoretice despre resursele economice!

Resursele economice constituie totalitatea elementelor naturale, umane, financiare, informationale si tehnologice atrase si utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.

Resursele economice se clasifica:

I. Resurse primare(create de natura):

1. Resurse umane(populatia din punct de vedere cantitativ, calitativ si structural – numar, calificare, experienta);

2. Resurse natural(fondul funciar, padurile, apele, zacamintele minerale).

II. Resurse derivate(acumulate, create de om):

a. Resurse materiale(capitalul tehnic sub forma de masini, utilaje, constructii, precum si sisteme de transport);

b. Resurse financiare, de care dispune populatia, #rile si statul;

c. Resurse inovationale(cunostinte, experienta stiintifica, tehnologii);

d. Resurse informationale, care permit agentilor economici sa cunoasca realitatea, sa ia deciziile cuvenite si sa actioneze.

Trasatura fundamentala a resurselor economice consta in caracterul lor limitat. Raritatea resurselor conditioneaza si raritatea bunurilor economice produse de societate. In asemenea conditii apare o neconcordanta, o tensiune intre nevoile care cresc intruna si resursele care sint limitate si rare. Acest raport dintre resurse si nevoile umane constituie continutul legii raritatii resurselor.

Resursele economice pot fi reflectate prin intermediul mai multor grupari:a) resurse primare (materiale si umane), adica potentialul de resurse naturale (minerale, hidrocarburi, fondul funciar si forestier s.a.) si potentialul demografic, (rezervorul resurselor de munca);b) resurse derivate, respectiv cele create de catre oameni pe baza celor primare (cum sunt echipamentele tehnice - masini, utilaje, instalatii etc. - si cunostintele stiintifice, experienta si deprinderile de munca ale oamenilor);c) resurse intermediare - aparute mai tarziu in mecanismul economic si care sunt formate din mijloace banesti si capitalul necesar transferului, transformarii/consumului de resurse materiale si umane intr-un anumit circuit.In general, resursele economice, pentru fiecare tara, au un caracter limitat, ativ cu nevoile care se cer a fi satisfacute, insa trebuie sa accentuam aceasta caracteristica in cazul resurselor naturale.Particularizand, pentru tara noastra, in etapa actuala, pe langa recunoscutele limitari in procurarea din interior a unor resurse naturale - din moti integral sau partial obiecti -

se mai adauga si cele referitoare la resursele intermediare, foarte des pomenindu-se de lipsa resurselor financiare care sa recapitalizeze o serie de unitati economice ce au o structura de fabricatie cu bune perspecti.Aceasta penurie de resurse banesti, indeosebi sub forma valutei liber conrtibile a generat in spatiul nostru economic - si nu numai la noi - o adevarata „cruciada" pentru atragerea capitalului strain; in conditiile si posibilitatile ce le vom constata, evident, intr-o perspectiva ceva mai indepartata. Resursele economice sunt reprezentate intr-un vast areal, in care se detaseaza factorul uman, materia organica si anorganica, elemente ale mediului natural care pot fi sau sunt deja incluse intr-un ciclu de transformari obiectivate printr-un sistem de interese angajate in procesul neintrerupt al satisfacerii nevoilor umane. Sfera resurselor economice s-a marit continuu intr-un ritm care, insa, este mereu inferior nevoilor manifestate in societate. Secolul nostru si mai ales cea de-a doua lui jumatate, sub impactul revolutiei stiintifico-tehnice, se caracterizeaza prin cresteri spectaculoase, in cantitativ, dar si calitativ a resurselor aflate la dispozitia unui mereu mai perfectionat aparat productiv.Starnite indubiil si de faimoasele si alarmantele rapoarte catre „Clubul de la Roma" preocuparile pentru inntarierea si gospodarirea mai judicioasa a resurselor de care dispune Planeta s-au amplificat si, mai ales, au determinat programe de cercetare si protejare a resurselor celor mai expuse pericolului de disparitie.Chiar daca oamenii de stiinta s-au aratat a fi ingrijorati, in primul rand de pericolul epuizarii intr-un termen scurt a unor resurse naturale, extrem de importante, care se afla in buna masura, la baza civilizatiei actuale totusi, descifrandu-se multiplele fatete pe care le prezinta acest proces se considera pe buna dreptate, ca rezolvarea situatiei, in favoarea viitorului, nu se rezuma doar la acest aspect. Numai printr-o imbinare organica, elastica si inteligenta a celor trei categorii de resurse economice, la nilul fiecarei tari, se poate aspira la progres printr-o dezvoltare durabila. Hotarator, in acest demers, pe care trebuie sa-l efectueze fiecare natiune, este factorul uman; el si numai el dand masura succesului sau insuccesului.Accesul la resurse a fost in toate timpurile o problema dificila, dificultatile fiind de ordin tehnic, economic si juridic; caracterul limitat al acestora, inscrierea lor in cadrul unei proprietati genereaza, in contextul economiei de piata o oferta limitata a acestora la un anumit pret, izbutind sa si le procure doar cei mai puternici, capabili sa plateasca pretul respectiv si, totodata, sa produca in conditiile cele mai economicoase cu putinta. O situatie atipica in privinta accesului la resursele economice, o intalnim in statele cu economie ificata, la nil central; urile care obliga posesorii de resurse sa le exploateze si sa le „livreze" unor consumatori presiliti indiferent de modul in care valorifica ei acele resurse. De asemenea, in situatia de monopol, intr-un lant care porneste de la resurse si se incheie cu produsele finite, apar contorsionari in privinta pretului real al respectilor resurse.Socurile petroliere din anii '80 ca si alte cresteri spectaculoase de preturi la majoritatea materiilor prime au asezat in alti termeni chestiunea resurselor economice, fiecare intreprinzator fiind obligat de noile realitati sa priasca cu multa seriozitate accesul la resurse, pretul acestora, calitatea lor si posibilitatile de a le substitui.Apreciem ca in acest sfarsit de mileniu pe eta noastra se cheltuiesc resurse umane si materiale uriase pentru a asigura „depozitul" de resurse necesare viitoarelor procese producti. De aceea, trebuie sa intelegem de pilda ca in pretul actual al titeiului se

oglindesc si marile cheltuieli pentru prospectiuni, pentru foraj, pentru revigorarea unor zacaminte si pentru transport - uneori din largul marilor si oceanelor.O alta trasatura importanta a procesului de valorificare a resurselor in epoca contemporana o constituie, in virtutea diminuarii drastice a protectionismului si a fenomenelor de integrare economica, accesul cvasiliberalizat la resurse, evident in conditii de competitie, a agentilor economici internationali. Sunt cunoscute cazurile tarilor puternic dezvoltate ca si ale marilor firme transnationale ce isi asigura resursele, inclusiv cele mai valoroase creiere, de oriunde din lume, pe baza competitivitatii de care dau dovada. in economia de piata resursele sunt marfuri, deci prin „achitarea" pretului cerut, ele pot fi procurate si folosite de agentii economici respectivi cu respectarea cadrului juridic -legislativ al tarii respecti.Chiar in acest context, al posibilitatii patrunderii pe o piata internationala a resurselor, totusi pentru fiecare tara, intr-un anumit interval de timp, ele au un caracter limitat, fapt care actioneaza restrictiv asupra activitatii economice; astfel, caracterul dinamic si nelimitat al nevoilor se loste de limitele fizice ale resurselor. Iata de ce a capatat o insemnatate deosebita utilizarea rationala a resurselor, respectiv obtinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate consumata; altfel spus, marirea cantitatii de bunuri materiale si servicii, corespunzator cerintelor, trebuie sa faca apel cu preponderenta nu la sporirea volumului de resurse ci la cresterea randamentului folosirii lor.Sistemul resurselor economice in societatea moderna prezinta urmatoarele trasaturi:a) s-a produs o crestere spectaculoasa a volumului resurselor economice;b) fata de nevoi se mentine (si in unele cazuri se accentueaza) caracterul limitat al acestora;c) evolutiile spectaculoase din domeniile stiintei si ale tehnicii au facut posibila o mare dirsificare a resurselor - element avand consecinte benefice pentru utilizatori;d) dificultatea, tot mai accentuata, de a obtine cantitatile si calitatile necesare de resurse au facut sa se intensifice interesul utilizatorilor pentru utilizarea lor superioara ;e) resursele economice se gasesc disproportionat raspandite pe tari, ceea ce impune din partea fiecarui participant la viata economica o anumita politica economica, pentru dobandirea lor, mai mult sau mai putin avantajoasa. Unii autori, spre exemplu, pretind ca statul sa protejeze agentii economici interni, in privinta accesului lor la resursele economice autohtone. Alti politicieni si experti economici se straduiesc sa demonstreze ca nimic nu poate fi mai benefic pentru o tara decat „deschiderea portilor" spre resursele ce le are (naturale, umane, financiare etc.) tuturor celor interesati, indiferent de apartenenta lor statala.„Economistul" studiaza modul de utilizare a unor mijloace care se gasesc in cantitate neindestulatoare. El este interesat de felul in care diferite grade de raritate, a dirselor bunuri, determina raporturi diferite intre evaluarile ce li se dau, ca si de cel in care schimbarile ce survin in conditiile de raritate, datorate fie schimbarii scopurilor, fie celei a mijloacelor - de partea cererii sau de partea ofertei - afecteaza aceste raporturi. Stiinta economica este acea stiinta care studiaza comportamentul uman ca pe o relatie dintre scopuri si mijloace limitate.

Capitolul II Analiza utilizarii resurselor energetice!

De ce anume acum a aparut întrebarea: ce asteapta omenirea - foamea energetica sau belsugul energetic? De pe paginile ziarelor si jurnalelor nu dispar articolele despre criza energetica. De la petrol izbucnesc razboaie, înfloresc si saracesc state, se schimba guverne. Comunicarile despre lansarea noilor instalatii si noilor inventii în domeniul energeticii au devenit sensatii ziaristice. Se proiecteaza programe energetice mari, realizarea carora necesita eforturi enorme si cheltuieli colosale.

   Daca la sfîrsitul secolului XIX cea mai raspîndita în prezent energie - electrica - juca un rol auxiliar si neînsemnat în balansul energetic mondial, atunci în 1930 în lume se producea cca 300 miliarde kW/h de energie electrica, iar 19119m129t în 1994 aceasta cifra a ajuns la 13000 miliarde kW/h.

   Nivelul material, în cele din urma si cel spiritual al omenirii se afla în dependenta directa cu cantitatea de energie pusa la dispozitie. Pentru a extrage un minereu, pentru a obtine din el metal, pentru a construi o casa, pentru a face orice lucru, trebuie de folosit energie. Dar necesitatile omului  cresc cum timpul, însa si numarul populatiei creste.

   Savantii si inventatorii demult au prelucrat diferite mijloace de producere a energiei, în primul rînd a celei electrice. Ar trebui de construit cît mai multe centrale electrice, si energie va fi atît cît e necesar! S-ar parea ca aceasta este solutia acestei probleme grave, însa aceasta rezolvare a situatiei creaza un sir de alte probleme.

   Legile riguroase ale naturii afirma ca se poate primi energie folositoare doar prin schimbarea ei din alte forme. Perpetuum-mobile, producatoare de energie obtinuta din nimic, cu parere de rau, sînt imposibile. Dar structura energeticii mondiale la ziua de azi s-a stabilit asa, fiecare 4 din 5 kilowati sînt obtinuti în principiu prin aceeasi metoda, prin care omul primitiv se încalzea, adica prin arderea de combustibili, sau prin folosirea energiei chimice a lor, adica schimbarea ei în energie electrica la termocentrale.

   Desigur, felurile de ardere a combustibilelor au devenit mult mai complicate si perfecte.

   Factorii noi - cresterea pretului la petrol, dezvoltarea rapida a energiei atomice, necesitatile crescînde pentru protectia mediului înconjurator - au cerut o noua parere despre energetica.

   La prelucrarea Programei Energetice au participat cei mai de vaza savanti din domeniul dat, specialisti a diferitor ministere si departamente. Cu ajutorul noilor computere matematice s-au calculat cîteva sute de variante ale structurii balansului energetic mondial. Chiar daca la baza energeticii în viitorul apropiat sta energia termica folosind resurse epuizabile, structura ei se va schimba. Va trebui sa se micsoreze folosirea petrolului. Va creste esential productia energiei electrice la centrale atomice. Se va începe folosirea, pîna cînd neatinselor, rezerve gigantice de carbune ieftin, de exemplu, în bazinele Kuznetk, Kansk-Acinsk, Ăkibastuzk. Se va folosi pe larg si gazul natural. Acesta prezinta, în linii generale, Programa Energetica la începutul secolului XXI.

   Dar savantii privesc si în viitor, dupa limitele srocului, prevazut de Programa Energetica, ei îsi dau bine seama de realitatea mileniului trei. Din pacate, rezervele de petrol, gaz natural, carbune nu sînt inepuizabile. Naturii, pentru a crea aceste rezerve i-au trebuit milioane de ani, pentru a fi irosite de om într-o suta. Astazi în lume au început serios sa se gîndeasca la necesitatea pastrarii bogatiilor subpamîntene si protectiei lor în fata hotilor. Ca numai asa aceste rezerve de combustibil pot ajunge pe 2-3 veacuri. Cu parere de rau, multe tari extactoare de petrol traiesc cu ziua de azi. Ei consuma necrutator rezervele petroliere daruite de natura-mama. În prezent aceste tari, mai ales cele din Golful Persic, se scalda în bani, negîndindu-se, ca peste cîteva decenii din aceste rezerve nu va ramîne nimic. Ce se va întîmpla, dar acesta va avea loc mai devreme sau mai tîrziu, atunci cînd rezervele de petrol si gaz vor seca? Cresterea curenta a preturilorla petrol, necesar nu numai energeticii, dar si transportului, si industriei chimice, a dus la cercetarea altor feluri de combustibili, necesari pentru înlocuirea petrolului si gazelor. Cel mai mult s-au pus pe gînduri acele tari care nu au resurse proprii de petrol si gaze naturale pe care ei sînt nevoiti sa-l cumpere. Dar în lume tot mai multi savanti se ocupa cu cautarea noilor surse de energie netraditionala, care vor lua asupra lor unele griji de asigurare a omenirii cu energie. Solutia acestei probleme cercetatorii o cauta pe cai diferite. Cele mai preferate metode sînt folosirea resurselor energetice a apei curgatoare si a vîntului, a fluxului si refluxului, a caldurii subterane, a soarelui. Multa atentie se acorda dezvoltarii energeticii atomice, savantii cauta metode de reproducere pe Pamînt a proceselor ce au loc pe suprafata stelelor si le aprovizioneaza cu rezerve colosale de energie.

Energia Soarelui

   În ultimul timp a crescut interesul pentru problema folosirii energiei solare, si chiar daca aceasta sursa adera la cele ce pot fi renovate, atentia care i se acorda, ne face sa privim posibilitatile sale aparte. Posibilitatile potentiale ale energeticii bazate pe folosirea radiatiei solare, sînt destul de mari. Sa accentuam, ca folosirea doar a 0.0125 % din aceasta cantitate posibila ar fi destul pentru a asigura necesitatile energeticii mondiale moderne, iar folosirea 0.5 % ar asigura pe deplin necesitatile   în perspectiva. Cu parere de rau, e putin probabil ca aceste resurse potentiale enorme sa fie utilizate în proportii mari. Una din cele mai serioase piedici este intesitate joasa a radiatiei solare. Chiar si la cele mai bune conditii atmosferice(latitudini sudice, cer senin), densitatea fluxului radiatiei solare este de 250 W/m².Deaceea, pentru ca colectorii de radiatie solara ,,sa strînga" pe an, energia necesarapentru satisfacerea necesitatilor omenirii ei trbuiesc amplasati pe o suprafata de 130000 km²! Necesitatea folosirii colectorilor de marimi mari, duce la cheltuieli materiale enorme. Cel mai simplu colector de radiatie solara prezinta o foaie de metal (de obicei de aluminiu) înnegrita, înauntrul caruia se gasesc tevi prin care circula lichid. Lichidul încalzit de energia solara, strînsa de colector, este folosit nemijlocit. Conform calculelor, pentru fabricarea colectorilor de radiatie solara pentru 1 km², este necesar 10000 tone de aluminiu. S-a demonstrat ca în prezent rezervele mondiale de acest metal sînt apreciate la 1.17*10^9 tone. Din cele scrise este clar, ca exista diferiti factori, care limiteaza puterea energeticii solare. Presupunem, ca în viitor pentru confectionarea colectorilor vom putea folosi si alte metale, nu numai aluminiul. Se va schimba situatia în acest caz? Reesind din faptul ca la o anumita faza de dezvoltare a energeticii (dupa 2100) toate necesitatile mondiale în energie vor fi satisfacute de energia solara. În cadrul acestui model se poate aprecia, ca în acest caz va trebui ,,strînsa" energie solara pe un teritoriu de la 10^6 pîna la 3*10^6 km². În acelasi timp suprafata totala a pamînturilor arabile în lume constituie 13*10^6 km². Energetica solara este foarte costisitoare deoarece necesita cheltuieli materiale foarte mari. Utilizarea în proportii mari a energiei solare duce la necesitati gigante de materiale

si ca urmare de forte de munca pentru extragerea materiei prime, obtinerea materialelor, fabricarea heliostatelor, colectoarelor si altor utilaje cît si transportarea lor. Calculele arata ca, 1 MW*an de energie electrica obtinuta cu ajutorul energeticii solare necesita de la 10000 pîna la 40000 om*ore. În energetica traditionala acest indice este de 200-500 om*ore. Pîna cînd, energia electrica, obtinuta din razele solare, este mai scumpa, decît cea primita prin metodele traditionale. Savantii spera, ca experimentele, care ei le efectuiaza la instalatii si centrale experimentale, vor rezolva nu numai problemele tehnice, dar si cele economice.

                                      Energia eoliana.

   Energia maselor de aer de este enorma. Rezervele de energie eoliana întrec de 100 ori rezervele hidroenergetice a tuturor rîurilor de pe Pamînt. Pe Globul Pamîntesc permanent sufla vîntul - de la o adiere slaba, ce aduce racoarea mult dorita în arsita verii, pîna la puternice uragane, care aduc pierderi si distrugeri colosale. Oceanul de aer în care traim se afla în perturbatie continua. Vînturile, ce sufla pe teritoriul tarii noastre, pot satisface necesitatile electroenergetice ale ei! De ce o asa sursa bogata, accesibila si curata se utilizeaza atît de putin? În zilele noastre motoarele, ce folosesc vîntul, acopera doar a mia parte din necesitatile energetice mondiale. Tehnica secolului XX a deschis noi perspective pentru energetica eoliana, o alta problema este obtinerea energiei electrice. La începutul secolului XX N.E. Jucovschii a elaborat teoria motorului eolian, pe baza careia ar fi putut fi create instalatii înalt productive, capabile de a obtine energie de la cel mai slab vînt. Au aparut o multime de proiecte de agregate eoliene, mult mai perfecte, decît morele de vînt. În proiectele noi se folosesc cele mai moderne date din multe domenii ale stiintei. În zilele noastre pentru crearea rotii eoliene - inima oricarei instalatii eoliene de producere a energiei - activeaza specialisti - constructori de avioane, care pot alege cel mai adecvat tip al paletei, si sa-l studieze în teava aerodinamica. Cu eforturile savantilor si inginerilor sînt create cele mai diverse tipuri de instalatii eoliene moderne.

                                      Energia Pamîntului.

   Din timpuri stravechi oamenii stiu despre transformarea în stihii a energiei gigantice ce se ascunde în interiorul Globului Pamîntesc. Memoria omenirii cunoaste eruptii enorme ale unor vulcani, ce au luat milioane de vieti, si au schimbat multe locuri de pe Pamînt, de nerecunoscut. Puterea eruptiei chiar si a unui vulcan mic este colosala, ea întrece de multe ori puterea celor mai mari instalatii energetice, facute de mîna omului. Adevarat, ca de folosirea nemijlocita a energiei eruptiilor vulcanice nu poate fi vorba, deoarece oamenii n-au asemenea posibilitati de a stavili si de a supune aceasta energie, dar si eruptiile sînt un fenomen destul de rar. Dar aceasta este energie, ce se ascunde în subsol, si numai o particica din ea iese odata cu eruptiile vulcanice.

Capitolul III

Problemele utilizarii resurselor energetice si cai de solutionare!

Dezvoltarea durabila este, conform Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) din raportul “Viitorul nostru comun” (Raportul Brundtland), dezvoltarea care permite satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.

Sunt patru conceptii ale dezvoltarii durabile: antropocentrica (omul), tehnocentrata (tehnologia), ecocentrata (Pamantul) si biocentrata (organismele planetei).O utilizare durabila a resurselor energetice a energiei regenerabile, dar intr-un ritm care sa permita regenerarea resurselor, fata de cea ne-regenerabile si folosirea tehnologiilor de crestere aeficientei energetice.Utilizarea si productia durabila sunt definite ca “utilizarea serviciilor si a produselor conexe care sa raspunda necesitatilor de baza si care imbunatatesc calitatea vietii, in timp ce se reduce la minim utilizarea resurselor naturale si a materialelor toxice, a emisiilor deseurilor si poluantilor de-a lungul ciclului de viata al serviciului sau produsului pentru a nu pune in pericol nevoile generatiilor viitoare” (Ministerul Mediului din Norvegia, Simpozionul de la Oslo privind utilizarea durabila a resurselor, 1994).In 1999, Ghidul pentru protectia consumatorului emis de ONU include un capitol “Promovarea utilizarii durabile a resurselor”. Utilizarea durabila este diferita in tarile in curs de dezvoltare fata de cele dezvoltate. In tarile in curs de dezvoltare, unde de multe ori nu sunt resurse accesibile suficiente pentru a satisface nevoile de baza, utilizarea durabila are ca obiectiv folosirea mai eficienta a resurselor. Exemplele includ cresterea accesului la energie prin intermediul tehnologiei pentru energie regenerabila si curata si utilizarea padurilor pentru energie, hrana si constructie astfel incat padurile sa nu fie afectate ireversibil si sa se poata regenera. In tarile dezvoltate, unde utilizarea resurselor este excesiva, risipitoare si ineficienta, accentul se pune pe modificarea modelelor de consum pentru a realiza reducerea utilizarii de materiale si energie, precum si reducerea consumului unei unitati functionale. Un exemplu ar fi schimbarea preferintelor utilizatorului catre produse ecologice, care necesita mai putine resurse si au un impact asupra mediului redus fata de produsele agricole conventionale.Productia durabila are ca scop imbunatatirea produselor si / sau a proceselor de productie pentru reducerea consumului de resurse, a utilizarii materialelor periculoase si a producerii de deseuri si poluanti. Ca exemplu este reducerea consumului de energie corespunzatoare unui produs, cautarea de materii prime alternative pentru procesele de productie, reciclarea deseurilor si a apelor uzate.Utilizarea si productia durabila implica o crestere economica respectand, in acelasi timp, limitele mediului, descoperind modalitati de reducere a daunelor mediului natural si utilizand resursele pamantului intr-o modalitate durabila, reducand astfel riscurile mediului prin protectia ecosistemului.Utilizarea eficienta a resurselor se refera la modul in care resursele sunt folosite pentru a furniza valoare societatii. Se recunoaste necesitatea de a consuma mai putine resurse si producerea de cantitati mai mici de deseuri sau imbunatatirea serviciilor sau produselor. Se doreste ruperea legaturii dintre cresterea economica si degradarea mediului. Tarile in curs de dezvoltare ar putea face un salt direct catre o dezvoltare durabila, ocolind etapele dezvoltarii care sunt ineficiente, poluante si costisitoare.O masura pentru o utilizare durabila si eficienta a resurselor este reducerea saraciei in tarile in curs de dezvoltare pentru a impiedica afectarea iremediabila a resurselor si a satisface nevoile generatiilor actuale si viitoare. Astfel se doreste eradicarea saraciei

extreme si foametei, reducerea mortalitatii la copii, imbunatatirea sanatatii femeilor insarcinate si asigurarea durabilitatii mediului.Utilizarea nedurabila a resurselor energetice se datoreaza unor probleme legate de perceptie precum stocul nelimitat de resurse ale Pamantului, calitatea vietii marita datorita bunastarii materiale, problemele de mediu se vor rezolva cu noi legi si tehnologii, nu depindem de natura – fiind superiori ei si altele ca acestea, reflectand comportarea si gradul de constiinta ecologica al cetatenilor si lipsa de intelegere a problemelor de mediu.Resursele sunt folosite pentru producerea energiei, care este folosita in doua moduri: pentru producerea unui ambient sanatos si confortabil (termic, vizual, acustic, calitatea aerului) si pentru furnizarea celorlalte necesitati (apa, gatit). Exista doi factori de care depinde consumul de energie: cultura – conditiile in care suntem crescuti si pregatiti siclimatul – rolul contructiilor in viata noastra.In 2008, consumul total pe glob de energie a fost 474x5x1020 J, iar 80-90% vine din utilizarea combustibililor fosili. Printre sursele de energie regenerabile se afla apa – centralele hidrologice, biomasa – incalzire si electricitate, energia solara – incalzirea apei sau a spatiilor, energie eoliana, energie geotermala si energia oceanelor(maree) – electricitate. Utilizarea preponderenta a acestora (intr-un ritm echilibrat) inseamna utilizarea durabila a resurselor energetice.

Initiativa celor 3 R promoveaza reducerea, reutilizarea si reciclarea pe plan global pentru a crea o societate constienta de utilizarea resurselor si a materialelor. Acesta este o initiativa a Summit-ului G8 din iunie 2004. Principiul de reducere a deseurilor, reutilizare si reciclare a resurselor si produselor se numeste cei 3R. A reduce inseamna a alege utilizarea lucrurilor cu grija de a reduce cantitatea de deseuri sau pierderi generate. Reutilizarea inseamna utilizarea repetata a unui obiect sau a unor elemente care pot fi inca folosite. Reciclarea inseamna a utiliza deseurile ca o resursa. Reducerea deseurilor poate fi realizata intr-o modalitate eficienta daca utilizam metoda celor 3 R, reducerea, urmata de reutilizare si apoi de reciclare.Abordarea economiei circulare se realizeaza in China si reprezinta un program de consum si productie durabile (SCP – Sustainable Consumption and Production), initiat de UNEP (United Nations Environment Program), care are ca obiective o productie mai curata, ecologia industriala si managementul ciclului de viata. Astfel se imbunatateste eficienta utilizarii resurselor si se indreapta atentia publicului asupra beneficiilor abordarilor durabile privind consumul si productia. Guiyang a fost primul oras din China folosit pentru implementarea economiei circulare, urmand proiectul PRODEV (Policy Reinforcement fOr Environmentally Sound and Socially Responsible Economic DEVelopment).Proiectul “Global Environment Outlook” (GEO) este implementat de UNEP in 1995 pentru a analiza mediul. GEO este un proces si o serie de rapoarte care analizeaza schimbarile, cauzele, impactele si raspunsurile politice ale mediului. GEO este, de asemenea, un proces de comunicare care doreste sa creasca atentia asupra problemelor de mediu si sa propuna actiuni.“Millennium Ecosystem Assessment” (MA) a fost infiintat in 2000 si obiectivele sale au fost evaluarea consecintelor schimbarilor ecosistemelor pentru bunastarea umana si formarea unei baze stiintifice pentru actiune cu scopul de a spori conservarea si utilizarea durabila a acestor sisteme si contributia lor la bunastarea umana. Se analizeaza starea si tendintele ecosistemelor lumii si a serviciilor pe care le ofera, precum si optiunile de restaurare, conservare sau imbunatatire a utilizarii durabile a ecosistemelor.Exemple de posibile actiuni in UE pentru utilizarea durabila a resurselor energetice includ:

1. Campanii si politici pe termen lung privind eficienta energetica, inclusiv cea pentru cladiri, in special cladirile publice. O abordare holistica asupra managementului resurselor este necesara pentru a identifica mai bine legaturile si lacunele dintre resurse intr-un mod sistematic.2. Un efort major de imbunatatire a eficientei energetice in sectorul transportului si imbunatatirea rapida a transportului public urban in principalele orase ale Europei.3. Valorificarea si crearea instrumentelor financiare pentru investitii din partea bancilor comerciale pentru proiectele privind eficienta energetica si a companiilor care ofera servicii energetice.4. Un sistem european de certificate “albe”, care vor permite companiilor care indeplinesc standardele de eficienta energetica sa instruiasca alte companii care nu au reusit sa respecte aceste standarde.5. Ghidarea consumatorilor si a producatorilor privind performanta energetica pentru aparaturi, vehicule si echipament industrial si intocmirea unor standarde pentru acestea.

Eficienţa energetică în Republica Moldova este foarte scăzută şi de aproape 3 ori mai

mică comparativ cu ţările europene. Aceasta, la rândul său, conduce la creşterea

substanţială a costurilor resurselor energetice.

Actualmente, există următoarele constrângeri pentru ridicarea eficienţei energetice în

Republica Moldova:

Consumul mare de energie, ceea ce contribuie la intensitatea energetică sporită;

Creşterea preţurilor la resursele energetice;

Tehnologiile şi utilajele moral şi fizic uzate;

Lipsa cunoştinţelor şi capacităţilor în domeniul eficienţei energetice şi utilizarea

resurselor regenerabile de energie;

Pentru a depăşi constrângerile existente, s-au întreprins mai multe măsuri în domeniul

dezvoltării resurselor regenerabile de energie şi implementării conceptului de eficienţă

energetică în Republica Moldova.

Un progres semnificativ în domeniul eficienţei energetice îl constituie adoptarea Legii

cu privire la eficienţa energetică (Legea nr. 142 din 02.07.2010), armonizată cu normele

Uniunii Europene, precum şi crearea Agenţiei pentru Eficienţa Energetică (Hotărârea

Guvernului nr. 1173 din 21.12.2010) - autoritate cu atribuţii în domeniul eficienţei

energetice şi surselor de energie regenerabilă. De asemenea, pentru a răspunde

provocărilor impuse de creşterea preţurilor la carburanţi, dependenţa de importul de

resurse energetice şi impactul sectorului energetic asupra schimbărilor climaterice a fost

elaborat proiectul Programului Naţional pentru Eficienţă Energetică pe anii 2011-2020.

În perspectivă apropiată, este prevăzută şi crearea Fondului pentru Eficienţă Energetică.

Astfel, creşterea substanţială a preţurilor pentru resursele energetice implică un grad

mai înalt de implementare a tehnologiilor de conservare a energiei şi a surselor de energie

regenerabile. Aceasta, la rândul său, necesită implementarea tehnologiilor noi de

conservare a energiei şi atragerea investiţiilor sporite în cercetările şi în inovaţiile din

domeniul respectiv.

Întru asigurarea unei dezvoltări durabile a sectorului energetic din Republica Moldova

este nevoie de o politică energetică activă şi un cadru legislativ-normativ bine dezvoltat şi

eficient.

Pentru a răspunde provocărilor şi problemelor existente în sectorul energetic Guvernul

Republicii Moldova trebuie să îndrepte eforturile asupra: i) consolidării reformei

sectorului, inclusiv prin adoptarea noii legislaţii în domeniul energetic racordate la

cerinţele UE; ii) implementării măsurilor de promovare a eficienţei energetice; iii)

atragerii investiţiilor în sector; iv) fortificării capacităţilor instituţionale în domeniu.

Astfel, viziunea strategică de dezvoltare a sectorului energetic din Republica Moldova

până în anul 2020 va fi următoarea: „Crearea unui complex energetic competitiv şi

eficient, care va asigura toţi consumatorii cu resurse energetice calitative, în mod

accesibil şi fiabil”.

Realizarea viziunii este posibilă prin:

I. Asigurarea securităţii energetice a statului:

1. integrarea Republicii Moldova în piaţa energetică regională;

2. dezvoltarea interconexiunilor de transportare a resurselor energetice şi integrarea în

sistemul energetic european;

3. optimizarea mixului energetic;

4. diversificarea resurselor energetice;

5. crearea noilor capacităţi de generare a energiei şi valorificarea surselor de energie

regenerabile.

II. Sporirea eficienţei energetic

1. diminuarea intensităţii energetice în sectorul rezidenţial, industrial, transport şi

agricol;

2. modernizarea sistemului energetic (producere, transport, distribuţie);

3. sensibilizarea publicului larg asupra necesităţii economisirii energiei.

Dezvoltarea sectorului energetic în conformitate cu viziunea strategică propusă va

contribui la:

Realizarea conceptului de dezvoltare durabilă a economiei naţionale;

Implementarea noii paradigme economice bazate pe „investiţii-exporturi” în baza

politicii de dezvoltare industrială a ţării;

Reducerea nivelului sărăciei în urma ridicării accesibilităţii pentru populaţie a

resurselor energetice;

Reducerea dependenţei de importurile resurselor energetice şi consolidarea

securităţii energetice.11

III. OBIECTIVE SPECIFICE

Securitatea energetică:

Realizarea interconexiunilor energetice către anul 2020 (cel puţin: 139 km linii

electrice, 40 km conducte de gaze naturale);

Promovarea şi stimularea utilizării surselor de energie regenerabile, astfel încît

către anul 2015 ponderea energiei produse din surse de energie regenerabile să atingă

10%, iar în 2020 - 20% din consumul total brut intern;

Asigurarea ponderii biocarburanţilor minimum 4% din totalul carburanţilor

utilizaţi către anul 2015 şi minimum 10% - către anul 2020;

Majorarea capacităţilor interne de producere a energiei electrice pînă la 800 MW

către anul 2020;

Asigurarea ponderii producţiei anuale de energie electrică din surse de energie

regenerabile de 10% din consumul intern brut către anul 2020.

Eficienţa energetică:

Reducerea intensităţii energetice cu 10% către anul 2020 faţă de anul 2010;

Reducerea pierderilor de energie electrică în reţele de transport şi distribuţie pînă

la 13% către anul 2015 şi 11% către anul 2020 faţă de anul 2010;

Reducerea pierderilor de gaze naturale în reţele de transport şi distribuţie cu 20%

către anul 2015 şi cu 39% către anul 2020 faţă de anul 2010;

Reducerea pierderilor de energie termică în reţele de transport şi distribuţie cu

2% către anul 2015 şi cu 5% către anul 2020 faţă de anul 2010;

Reducerea către anul 2020 cu cel puţin 25% a emisiilor de gaze cu efect de seră

comparativ cu anul de bază 1990;

Micşorarea ponderii gazelor naturale în mixul energetic naţional de la 53% la

45% pînă în anul 2020;

Reducerea consumului de energie în clădiri cu 10% către anul 2020 faţă de anul

2010;

Renovarea minimum 10% din clădirile publice către anul 2020.

ConcluziiPână de curând, analiza economică în ansamblul său, şi mai ales cea referitoare la optimizare, a fost predominată de conceptul privind caracterul deficitar al resurselor.În teoria alocării optime a resurselor este vorba de o combinare a factorilor de producţie de aşa manieră încât, ţinând seama de unele restricţii date de caracterul deficitar temporar al unor resurse, să se realizeze un efect maxim. Fiind pus în joc un număr mare de factori şi de variante tehnologice, se urmăreşte folosirea lor eficientă, precum şi substituţia unor resurse deficitare cu altele nedeficitare.  Totuşi în procesul utilizării resurselor, caracterul deficitar al acestora se menţine în mod relativ (între resurse), devinind practic, oscilant în timp, tocmai datorită intervenţiei cu intensităţi diferite a progresului tehnic, a acţiunii directe a omului, a mecanismului economic ş.a.. Caracterul deficitar al resurselor în raport cu nevoile societăţii se atenuează treptat pe măsura dezvoltării economice şi a sporirii contribuţiei progresului tehnic la creşterea economică.Caracterul deficitar al resurselor ar trebui evidenţiat în economie cu ajutorul preţurilor: cu cât aceste resurse sunt mai deficitare, cu atât preţul lor ar urma să fie mai ridicat.Într-adevăr, preţurile trebuie să exprime, pe de o parte, cantitatea de cheltuieli de muncă vie şi materializată, iar pe de altă parte, situaţia curentă şi de perspectivă a pieţii (cerere şi ofertă), starea resurselor naturale ş.a. Interpretările de mai sus au devinit însă insuficiente pentru o înţelegere mai bună, la adevărata dimensiune, a noii problematici. De aceea, apare necesară abordarea problemei resurselor în strânsă legătură cu evoluţia mediului şi a factorilor acestuia, cu noile procese economico-sociale şi tehnologice de perspectivă, care au loc nu numai la scară naţională, ci şi mondială.Însă, chiar dacă privim lucrurile pe plan general, se perpetuează aceeaşi imagine tradiţională, potrivit căreia resursele naturale esenţiale pentru asigurarea vieţii biologice şi a celei economico-sociale ar fi bunuri libere (free goods) şi că omul trăieşte într-un spaţiu nelimitat, iar resursele naturale ar fi daruri ale naturii.Este necesar ca omul să-şi schimbe comportamentul în raporturile sale cu natura, de la violenţă şi nechibzuinţă el trebuie să se încadreze ca un protector şi colaborator al mediului natural, sau, după cum spune Boulding, să-şi găsească locul într-un sistem ecologic ciclic care este capabil de reproducere continuă a formei materiale. Evaluarea resurselor are o importanţă nu atât teoretică în sine, ci mai cu seamă practică, pentru înlăturarea risipei în procesele economice (de producţie şi de consum), pentru exploatarea raţională a acestora ş.a. Faptul că, în general, consumurile specifice de materii prime şi de resurse energetice sunt încă mai mari, că factorul de recuperare al multor resurse minerale este foarte mic, că se face o mare risipă în întregul circuit economic tocmai la acele resurse care în perspectivă se vor împuţina tot mai mult se datoreşte în bună măsură tocmai situaţiei că preţurile se stabilesc doar pe baza valorii - muncă curente şi că nu se iau în considerare în măsură suficientă.Toate cele menţionate mai sus constituie elemente utile în realizarea politicii economice în domeniu resurselor. Folosite cu grijă aceste elemente pot contribui, într-adevâr, la raţionalizarea consumului de resurse naturale şi la conservarea factorilor de mediu.

Bibliografie1 Managementul resurselor umane,Romania 2002

2 Geografie Economica.Resursele Terrei

3 Economia crizelor,SUA, Editura Publica

4 Economia resurselor naturale,Raducanu Vior

5 Resurse energetic regenerabile,Romania 2011

6 Tehnica utilizarii energiei solare,2011,Frank Spate

7 ro.wikipedia.org/wiki/Resurse-energetice

12 www. energetic tgjiu.ro

13 codoban.wordpress.com