Embed Size (px)
Citation preview
Corpul Experţilor Contabili si Contabililor Autorizaţi din România
MARIN TONIA • JACOUES POTDEVIN
Elemente de
DOCTRINĂ SI DEONTOLOGIE A PROFESIEI CONTABILE
Editura CECCAR, Bucureşti,2008
Marin TOMA - autor
Jacques POTDEVIN - coautor la Partea A, capitolele II, III
Editor: Editura CECCAR
Intrarea Pielari nr. 1, sector 4 Bucureşti
Tel.: 021/330.88.69 / 70 / 71
Fax: 021/330.88.88
E-mail: [email protected]
Redactori: Nadia MARINESCU
Alina Mihaela MÎNDRU
www.ceccar.ro
Tipărit: Tipografia EVEREST
Tel.: 021/433.07.01 / 02 / 03
Descrierea CSP a Bibliotecii Naţionale a României
TOMA, MARIN Elemente de doctrină şi deontologie a profesiei
contabile / Marin Toma, Jacques Potdevin -Bucureşti: Editura CECCAR, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-8414-53-2
I. Potdevin, Jacques
Cuprins
Din partea autorilor .............................................................. 7
Partea A Tezele
fundamentale ale profesiei contabile
Capitolul L Introducere ..................................................... 10
Capitolul II. Profesia contabilă: concept, structură, rol şi mod de reglementare ........................... .......... 16
1. Concept şi structură................................... 16
2. Profesia contabilă - o profesie
reglementată .......................................... 32
3. Rolul profesiei contabile ............................41
4. Profesia contabilă între reglementare şi
interesul public ..........................................44
Capitolul III. Organizarea profesiei contabile .......................47
1. Modalităţi de organizare a profesiei
contabile la nivel naţional ..........................47
2. Criterii de recunoaştere a unui qrganism
al profesiei contabile .................................49
3. Organizarea profesiei contabile la nivel
global ........................................................50
4. înfiinţarea unui organism profesional
de contabilitate ......................................... 56
4. l. Rolul si responsabilităţile unui
organism profesional de contabilitate.... 84
4.2. Educaţia şi examinările membrilor ..... 98
4.3. Dezvoltarea capacităţii organismului
profesional .......................................106
Capitolul IV. Standardele internaţionale ale profesiei
contabile ...................................................... 112
1. Standardele Internaţionale de Educaţie .... 112
2. Standardele Internaţionale de Calitate ......114
3. Standardele Internaţionale de Etică ......... 117 4. Standardele Internaţionale de
Contabilitate ........................................... 118
5. Standardele Internaţionale de Audit ........ 118
Partea B Etica în profesia
contabilă
Capitolul I. Etica în profesie - elemente conceptuale ...... 122
1. Etica în general; etica profesională .......... 122
2. Necesitatea unui cod etic al profesiei
contabile ................................................. 124
3. Codul etic IFAC: rol, structură ................ 125
Capitolul II. Principiile etice fundamentale ale profesiei
contabile ..................................................... 128
1. Integritatea ............................................. 128
2. Obiectivitatea ........................................... 128
3.i Competenţa profesională şi prudenţa ...... 130
4. Confidenţialitatea ................................... 131 5. Profesionalismul ..................................... 134
6. Respectarea standardelor şi normelor
profesionale ............................................ 134
7. Independenţa .......................................... 135
Capitolul III. Obligaţiile organismelor profesionale ........... 139
întrebări recapitulative din Părţile A şi B........................ 141
Partea C
Organizarea şi exercitarea profesiei contabile
în România
Capitolul I. O profesie tradiţional liberală ....................... 146
Capitolul II. O profesie contabilă bine organizată ............. 149
1. O rapidă recunoaştere naţională şi
internaţională .......................................... 149
2. Standarde profesionale de nivel înalt ....... 152
3. Activitatea internaţională......................... 154
Capitolul III. O profesie excesiv reglementată ................... 158
Capitolul IV. Profesia de expert contabil şi de contabil
autorizat din România în întrebări şi
răspunsuri .................................................... 159
Anexe: Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind
organizarea activităţii de expertiză contabilă
şi a contabililor autorizaţi ............................. 232
Regulamentul de organizare si funcţionare a
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România ................................ 255
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili
din România ................................................ 311
Bibliografie ....................................................................... 489
Din partea autorilor
De ce o astfel de lucrare? Deşi profesia contabilă se distinge de alte profesii
prin asumarea unei responsabilităţi faţă de public, preocupările legislative^de
regulă, neglijează_sau trec pe un plan secundar factorul uman, respectiv
profesionistul contabil, atunci când se abordează aspecte legate de contabilitate,
fiscalitate şi alte activităţi pentru realizarea cărora sunt necesare cunoştinţe în
domeniul contabilităţii
Programele de educaţie în domeniul contabilităţii trebuie să asigure
formarea de profesionişti contabili cu o structură a valorilor profesionale, eticii şi
atitudinilor necesară pentru exercitarea raţionamentului profesional şi pentru
acţionarea într-o manieră etică, fapt care este în interesul societăţii şi al profesiei;
ele trebuie să asigure convingeri viitorilor profesionişti contabili despre rolul lor
la nivelul unei entităţi pentru dezvoltarea economiei naţionale sau a economiei
mondiale; ele trebuie să furnizeze viitorilor profesionişti contabili cunoştinţe
despre modul lor de organizare în activitatea practică. Toate acestea constituie
cerinţe ale Standardului Internaţional de Educaţie (IES) nr. 4 emis de IFAC.
O cercetare de aproape trei ani. Cu o bogată activitate în diferite organisme
internaţionale şi regionale, autorii au avut posibilitatea să studieze modul de
organizare şi exercitare a profesiei contabile în diferite ţări şi la nivel regional,
sintetizând şi reţinând ca teze şi principii fundamentale pe acelea care
caracterizează profesia contabilă şi sunt concordante sau convergente cu cele
recomandate la nivel global.
Structura lucrării. Rezultatele cercetării au fost sintetizate în elemente
privind doctrina profesiei contabile, elemente privind deontologia în profesia
contabilă, precum şi modul în care este organizată şi se exercită profesia
contabilă în România, în legătură cu aspectele doctrinare, constatarea centrală se
referă la caracterul de întreg al unei profesii formate din multe activităţi.
Profesia contabilă este o profesie cu un câmp larg de acţiune şi cu multe
specializări diferite. Profesioniştii contabili lucrează independent, atât în firme
(mari sau mici), cât şi individual; ei lucrează ca angajaţi în organisme şi
instituţii publice sau private, în organisme non-profit sau în educaţie, unde
pot avea roluri diferite. Profesia contabilă include şi consultanţi în domenii
variate şi numeroase legate de administraţia publică sau afaceri, cum ar fi
management, fiscalitate, sisteme informaţionale, finanţe corporative,
supravegherea întreprinderilor şi multe altele. Chiar dacă în anumite organisme
profesionale membrii sunt specializaţi pe una sau pe foarte puţine dintre
aceste specializări, profesia contabilă în ansamblul ei le include pe toate,
constituindu-se într-un tot unitar.
Diversitatea activităţilor care formează profesia contabilă este o realitate
foarte importantă pe care nimeni nu ar trebui să o neglijeze, sublinia
preşedintele IFAC la întâlnirea cu preşedinţii organismelor profesionale
membre ale Federaţiei Experţilor Contabili Europeni (FEE) din 31 mai
2007 de la Londra.
Destinatarii lucrării. Lucrarea este destinată candidaţilor la examenele de
acces la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat, studenţilor din
învăţământul universitar de profil, precum şi profesioniştilor contabili.
Prezentând în anexe şi reglementările de bază ale profesiei, lucrarea poate
constitui un instrument practic al profesionistului contabil liber sau angajat,
indiferent de experienţa sa.
Autorii mulţumesc anticipat tuturor celor care vor binevoi să le
adreseze observaţiile şi opiniile lor; mulţumesc totodată Editurii CECCAR şi
doamnei Nadia Marinescu pentru asistenţa editorială dată lucrării, acurateţea
punerii în pagină şi exigenţa în transpunerea textului.
Marin Tonta, Jacques
Potdevin
PARTEA A
Tezele fundamentale ale
profesiei contabile
CAPITOLUL I
Introducere
în cadrul standardelor internaţionale de educaţie pentru obţinerea şi menţinerea competenţelor profesioniştilor contabili, un loc important îl au cunoştinţele de natură doctrinară şi deontologică; profesia contabilă distingându-se de alte profesii prin asumarea unei responsabilităţi faţă de public, este firesc ca îndeplinirea acestei misiuni să fie asumată de toţi profesioniştii contabili în cunoştinţă de cauză, ceea ce presupune ca aceştia:
- să fie conştienţi de rolul pe care profesia contabilă îl are pentru dezvoltarea economiei naţionale şi mondiale si pentru apărarea interesului public;
- să fie convinşi de rolul social pe care îl au atât la nivelul unei entităţi, cât şi la nivel naţional;
- să înţeleagă că munca lor şi profesia contabilă în ansamblu nu pot fi recunoscute si apreciate decât dacă satisfactrei deziderate devenite comandamente fundamentale ale profesiei: educaţie, etică şi calitate;
- să cunoască modul de organizare a profesiei contabile, respectiv modul în care se pot înfiinţa şi pot funcţiona organismele profesionale;
- să înţeleagă semnificaţia şi importanţa unor termeni-cheie pentru profesia contabilă dacă se doreşte a deveni o profesie de top în economia şi societatea românească: unitatea (unitatea profesiei contabile, unitatea membrilor organismului profesional si unitatea tuturor profesioniştilor contabili indiferent de statut) şi unicitatea profesiei contabile;
10
- să fi absolvit într-un stat membru cel mai înalt nivel de pregătire şi experienţă cerut de activitatea de profesionist contabil în acea ţară şi care, cel puţin, întruneşte nivelul de calificare al Directivei a VUI-a, şi datorită căruia, odată autorizaţi, pot desfăşura fără restricţii auditul statutar al tuturor entităţilor care sunt supuse auditului.
Profesia de „contabil", conform definiţiei de mai sus, este o profesie reglementată în toate statele membre din Uniunea Europeană. Pentru a obţine accesul la această profesie, este necesar să fii autorizat de autorităţile competente din statul membru. Autorizarea unui profesionist este indicată prin includerea sa pe o listă a celor autorizaţi să exercite activitatea sau activităţile rezervate profesiei.
Pentru a fi autorizat, este necesar să se obţină o calitate profesională, de la o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu prevederile legislative, de reglementare sau statutare ale acelui stat, şi de a întruni orice alte condiţii legate de autorizare, cum ar fi buna practică, în cazul entităţilor juridice, condiţiile legate de controlul capitalului şi al organismului de control au fost şi ele îndeplinite în cazul autorizării.
Există două abordări ale calificărilor profesionale pentru contabili la nivel european:
- sistemul de calificare a pregătirii; şi
- sistemul de calificare funcţională.
Calificarea pregătirii indică faptul că deţinătorul a terminat un anumit curs de educaţie şi pregătire. Calificările pregătirii, care sunt cunoscute pe larg publicului, asigură accesul la o serie largă de activităţi, adesea fără solicitarea de a deţine o calificare funcţională suplimentară. Deţinerea calificării pregătirii este un element esenţial în obţinerea calificării funcţionale, dacă aceasta este necesară, în toate statele membre în care există calificarea funcţională, această calitate se obţine în general ca un al doilea stagiu pentru deţinerea calificării pregătirii.
11
Termenul calificare funcţională denotă o calificare profesională care permite deţinătorului să exercite îndatoririle specifice la care numai această calificare permite accesul. Deţinătorul acestei calificări poate de obicei să practice numai unica funcţie la
care calificarea îi permite accesul şi uneori la câteva activităţi conexe, excluzând orice alte activităţi. Legătura strânsă dintre funcţie si calificare înseamnă în general că funcţia poate fi îndeplinită numai de către cei care au calificarea. Acolo unde există o calificare funcţională pentru o anumită activitate, aceasta este în mod necesar unică. Totuşi, o calificare funcţională nu este de obicei incompatibilă cu deţinerea altor calificări profesionale care pot asigura deţinătorului accesul la un domeniu mai larg de activităţi.
Coexistenţa calificării de pregătire si a celei funcţionale poate prezenta dificultăţi în ceea ce priveşte recunoaşterea mutuală a echivalenţei dintre o calificare funcţională, care permite accesul la un domeniu restrâns de activitate, şi o calificare de pregătire, care asigură accesul la un domeniu mai larg de activitate, fiind greu de stabilit. Totuşi, această problemă nu trebuie trecută cu vederea, deoarece calificările funcţionale (cu unele
excepţii rare) se obţin în general conform condiţiei anterioare de deţinere a unei calificări de pregătire.
Calificările de pregătire, ca şi calificările funcţionale, sunt oferite iniţial persoanelor fizice, dar majoritatea statelor membre le oferă, prin extensie, firmelor profesionale compuse din cei care deţin calificarea în cauză.
Profesia contabilă are un domeniu foarte larg de activitate, dar şi unul care diferă în diferite state membre ale Uniunii Europene. Studiul din 1995 realizat de FEE, „Studiu al activităţilor profesioniştilor contabili din Europa", arată în mod clar acest lucru.
Sfera de activitate a contabilului acoperă auditul statutar, auditul în sectorul public, contabilitatea, auditul fuziunilor şi achiziţiilor, auditul elementelor nemonetare ale companiilor, recuperarea corporativă, lichidări, insolvabilitate, expertiză juridică în
12
probleme contabile, consultanţă fiscală, reprezentare fiscală, consiliere în investiţii, consiliere juridică şi pregătirea documentelor juridice, precum şi, mai general, numeroase alte tipuri de consiliere, inclusiv, între altele, consiliere privind organizarea, strategia,
gestionarea, tehnologia informaţiei etc. Aceste activităţi nu sunt, desigur, toate reglementate în toate statele membre, adică
nu este necesar peste tot să se deţină o anumită calificare profesională pentru a le practica. Mai mult, chiar atunci când sunt reglementate, ele nu fac parte întotdeauna din sfera de activităţi rezervate numai profesiei contabile. Ele sunt uneori rezervate exclusiv profesiei contabile, alteori se împart cu alte profesii.
Cu toate acestea, în toate statele membre, în ciuda diferenţelor istorice, economice, juridice şi culturale, o serie de activităţi importante sunt rezervate, prin lege sau practică, profesiei contabile, care acoperă producerea şi validarea legală a datelor financiare ale com-paniei şi care includ cel puţin:
- auditul statutar al conturilor;
- contabilitatea;
- auditul fuziunilor şi achiziţiilor;
- auditul elementelor nemonetare cu referire la emiterile
de acţiuni.
în afară de aceste activităţi care sunt de obicei rezervate profesiei contabile, unele activităţi fac parte din sfera tradiţională a experienţei profesiei, chiar dacă se împart uneori cu alte profesii. Printre aceste activităţi se află, de exemplu, consilierea fiscală şi planificarea fiscală, precum şi activitatea legată de insolvabilitate.
Dacă examinăm diferenţele dintre ţări cu privire la activităţile în care profesioniştii contabili pot să se angajeze, observăm că există un mare număr de restricţii (de exemplu, în domeniul fiscalităţii) care nu derivă în niciun fel din lipsa competenţei cerute din partea profesioniştilor contabili sau a firmelor, ci ca urmare a
13
protecţiei si monopolurilor care au fost acordate altora. Aceste diferenţe au un impact direct
asupra pieţei unice, dat fiind că în unele state membre gazdă profesioniştilor contabili emigranţi
li se interzice practica în domenii în care au acces nelimitat în statele lor membre de origine.
Pentru a se menţine calitatea înaltă şi diversitatea serviciilor profesionale prestate, este esenţial
să se asigure că firmele profesionale sunt capabile să elaboreze cea mai largă serie posibilă de
competenţe şi de a atrage şi a reţine cele mai talentate persoane pentru a servi clienţii lor.
Aceasta este situaţia, şi nu una de protecţionism şi medii anticoncurenţiale, lucru care permite
satisfacerea interesului clientului, cât şi al publicului în general. Se garantează o gamă mai
largă de consultanţi profesionali, se încurajează inovaţia şi concurenţa şi se asigură ca
aptitudinile şi experienţa profesiei contabile să poată fi utilizate pentru a oferi asistenţă afacerilor
europene, în special întreprinderilor mici şi mijlocii.
în consecinţă, pentru a menţine calitatea ridicată a activităţii desfăşurate de profesie pentru întreprinderile din Uniunea Europeană - şi pentru a asigura că profesia europeană
poate fi competitivă şi poate exercita o influenţă la nivel internaţional, în lumina mişcărilor
spre o mai mare liberalizare a serviciilor profesionale din întreaga lume -, FEE recomandă ca
eventualele limitări privind aria de practică profesională care nu pot fi justificate
obiectiv prin motive de competenţă, integritate, independenţă şi obiectivitate să fie
eliminate.
în sfârşit, profesioniştii contabili, pentru a se cunoaşte şi a-şi cunoaşte foarte bine rolul,
trebuie să înţeleagă contextul socio-economic şi politic în care îşi desfăşoară activitatea.
O profesie liberă şi autonomă există acolo unde este libertate şi democraţie. Din această
cauză, rolul specialiştilor este inevitabil pentru a-şi explica ideile în mod liber şi pentru a oferi
autonomie profesiei tocmai pentru autoreglarea acestei profesii.
14
Pentru contabili, asigurarea împărţirii corecte a valorii adăugate, raportarea corectă a datelor financiare, comparabilă, sigură si capabilă să asigure distribuţia resurselor în mod egal, independenţa, libertatea, autonomia şi conducerea democratică reprezintă cerinţele inevitabile ale profesiei lor.
Asumându-şi riscul compensării, experţii contabili trebuie să îşi îndeplinească activităţile independent şi liber indiferent de modul în care le sunt constrânse, limitate si împiedicate libertatea, independenţa, autonomia şi conducerea democratică. Este necesar ca experţii contabili să-şi dezvolte şi să-şi menţină propria administrare prin păstrarea reputaţiei si onoarei profesionale pentru propriul lor respect de sine, propria încredere şi onoare, însă aceasta depăşeşte capacitatea contabililor individuali şi a firmelor de contabilitate. Principala sarcină care reiese din această situaţie aparţine organismelor profesionale care reflectă şi asigură capacitatea comună a membrilor profesiei şi solidaritatea profesiei.
Acest mod de acţiune şi acest gen de grijă sunt necesare pentru o activitate profesională democratică. Membrii profesiei care nu pretind libertatea profesională si activitatea profesională democratică ce stă la baza independenţei şi care nu încearcă să dezvolte acest mediu îşi pierd motivaţiile şi eficienţa socială. Din moment ce nu îşi pot păstra democraţia, independenţa şi autonomia profesiei, aceştia nu-si pot păstra nici drepturile profesionale şi nu îşi pot desfăşura activităţile profesionale.
O caracteristică a profesiei contabile din România constă în faptul că vocea funcţionarilor publici în sistemul de reprezentare guvernamentală a profesiei este încă prea puternică; există situaţii semnificative de conflict de interese şi de incompatibilităţi, în special ale funcţionarilor publici, dar chiar şi ale oamenilor politici, în plus, în profesia contabilă există paralelisme instituţionale nejustificate; nu există o cultură a aplicării de standarde şi de bune practici contabile la nivel de firmă, ceea ce impune intensificarea dialogului multipartit pentru elaborarea de standarde contabile.
15
CAPITOLUL II
Profesia contabilă: concept, structură, rol şi mod de
reglementare
1. Concept şi structură
Profesia contabilă este în mod curent definită ca totalitatea activităţilor (serviciilor) care presupun cunoştinţe în domeniul contabilităţii, a specialiştilor care le efectuează (prestează), precum şi organismele lor profesionale.
a) Activităţi/servicii componente
Profesia contabilă este o profesie cu o arie de activitate largă şi diversă, în toate statele membre UE, în pofida diferenţelor istorice, economice, juridice şi culturale, poate fi regăsit un cumul de activităţi, care sunt rezervate prin lege sau prin practica profesiei contabile, legate mai mult sau mai puţin de procesul de elaborare şi validare a informaţiilor financiare, contabile sau fiscale. Unele dintre aceste activităţi sunt de obicei rezervate exclusiv profesiei contabile şi formează o parte a domeniului tradiţional de activitate al acesteia, chiar dacă uneori aceste activităţi sunt „împărţite" cu alte profesii. Printre aceste activităţi se află, de exemplu, activitatea privind insolvenţa sau cea de asistenţă fiscală.
Pentru a menţine o înaltă calitate şi diversitate a serviciilor profesionale oferite este esenţială asigurarea faptului că firmele profesionale pot elabora cea mai largă gamă de competenţe posibilă şi sunt capabile să atragă şi să reţină persoanele cele mai talentate pentru a-şi servi clienţii; aceasta este calea ideală, şi nu protecţio-nismul şi mediul anticompetitiv, pentru a permite să fie servit atât
16
interesul clienţilor, cât şi al publicului în general; aceasta este calea pe care se încurajează inovaţia şi concurenţa şi se asigură faptul că experienţa şi aptitudinile profesiei contabile pot fi utilizate pe deplin pentru dezvoltarea economiei.
Lista principalelor activităţi/servicii care compun profesia contabilă şi o reprezentare grafică în funcţie de ponderea aproximativă a acestora se prezintă astfel:
Serviciul profesional:
1. Ţinerea contabilităţii;
2. Elaborarea, examinarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
3. Audit statutar;
4. Alte lucrări de audit financiar-contabil;
5. Management financiar-contabil;
6. Servicii fiscale (consultanţă, consiliere şi asistenţă fiscală);
7. Servicii de studii şi consultanţă pentru crearea întreprinderilor;
8. Evaluări de întreprinderi şi titluri;
9. Alte servicii contabile şi paracontabile.
17
Expert contabil
Auditor statutar
Diversitatea profesiei este o realitate foarte importantă, chiar dacă în anumite organizaţii
profesionale membrii se ocupă în fapt de una singură sau de foarte puţine dintre aceste
activităţi.
Sfera de activitate a profesionistului contabil acoperă auditul statutar, auditul în sectorul
public, contabilitatea, auditul fuziunilor şi achiziţiilor, auditul elementelor nemonetare, lichidări,
insolvabilitate, expertiză juridică, consultanţă, consiliere şi reprezentare fiscală, consiliere în
investiţii, alte tipuri de consiliere cum ar fi organizarea, strategia, gestionarea şi tehnologia
informaţiei etc.
Numai motive întemeiate de competenţă, integritate, independenţă si obiectivitate pot
limita aria de practică profesională a profesioniştilor contabili.
Activităţile componente ale profesiei contabile se pot organiza şi exercita:
- prin compartimente proprii;
- prin externalizare.
Dintre toate activităţile componente ale profesiei contabile numai auditul statutar este
în mod obligatoriu organizat şi exercitat ca activitate externă oricărei entităţi supuse unui
astfel de control.
Profesioniştii contabili se împart în funcţie de statutul juridic în:
- dependenţi, cu statut de angajaţi;
- independenţi sau liber-profesionişti contabili, furnizori
ai serviciilor componente ale profesiei contabile.
Din punct de vedere al modului de organizare a activităţii liber-profesionistilor contabili,
aceştia pot să-şi desfăşoare activitatea:
- individual;
- în forme asociative potrivit legislaţiei fiecărei jurisdicţii.
O parte din profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea - în calitate de angajaţi sau
ca furnizori de servicii - în domeniul auditului intern şi controlului intern, activităţi
importante pentru o bună guvernare a întreprinderilor.
18
Sistemul de control intern cuprinde totalitatea dispozitivelor, procedurilor şi metodelor prin care responsabilii unei entităţi deţin controlul asupra activităţii de care răspund. Controlul intern este o stare, şi nu un compartiment administrativ funcţional al întreprinderii. Auditul intern este activitatea care are ca obiectiv verificarea existenţei, adaptabilităţii si modului de aplicare a dispozitivelor, procedurilor şi metodelor care formează sistemul de control intern al entităţii. Această activitate poate fi realizată printr-un compartiment distinct al entităţii sau externalizată prin profesionişti contabili independenţi.
Controlul intern al unei întreprinderi constituie un obiectiv al auditului intern şi un mijloc pentru realizarea obiectivului audi-tului statutar.
Alte servicii furnizate exclusiv de profesioniştii contabili sau partajate cu alte profesii sunt:
- resurse umane şi administrative: întocmirea statelor de plată, proceduri de control intern, relaţii cu instituţiile de securitate socială, asistenţă în litigiile legate de resursele umane, recrutare etc.;
- misiuni de consultanţă şi consiliere contabilă si fiscală;
- servicii financiare: evaluarea afacerilor, verificarea financiară prealabilă (investigare şi analiză), analiza investiţiilor, planificarea financiară, restructurarea datoriilor şi recapitalizarea, gestionarea portofoliului, controlul administrativ şi financiar, brokerajul etc.;
- servicii juridice: întocmirea documentelor juridice pentru persoane fizice, sprijin juridic şi administrativ pentru Adunarea generală, consiliere privind Legea companiilor etc.
b) Activitatea de audit; auditul statutar
Activitatea de audit statutar este, după toate aparenţele, componenta cea mai importantă a profesiei contabile, explicată prin
19
poziţia sa de „ultim apărător" al interesului public pe fluxul înregistrat de situaţiile financiare ale unei entităţi în drumul lor spre utilizatorii (consumatorii) finali, în activitatea curentă profesioniştii contabili folosesc un vocabular care este mai simplificat, dar care nu exprimă tocmai riguros conţinutul ştiinţific şi legislativ al termenilor; de exemplu, la o misiune de audit statutar se vorbeşte curent, simplu, despre „audit" sau „audit financiar" chiar şi atunci când este vorba de o misiune de „audit statutar".
O mediatizare şi o folosire excesivă a cuvântului audit în general conduc la utilizarea neconformă a acestuia.
Având în vedere importanţa auditului statutar pentru protejarea interesului public, acesta este singurul tip de audit care este reglementat atât la nivel european şi global, cât şi la nivel naţional.
Prin audit, în sensul cel mai larg, se înţelege „examinarea profesională a unei informaţii, efectuată de o persoană competentă şi independentă în scopul emiterii unei opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate: standard, normă sau reglementare".
Sunt de reţinut elementele fundamentale conţinute în definiţie, fără de care activitatea nu poate fi definită ca fiind un audit:
- examinarea este strict profesională şi presupune colectarea şi evaluarea unor probe privind informaţia (informaţiile) examinată(e);
- persoana care examinează trebuie să deţină competenţa necesară şi să fie independentă;
- obiectul examinării: orice informaţie economică, tehnică, tehnologică, financiară, fiscală, juridică etc.;
- scopul examinării: emiterea unei opinii, care constă în determinarea şi raportarea gradului de conformitate a informaţiei la criteriul de calitate prestabilit;
- calitatea opiniei: motivată;
- criteriul de apreciere: un standard, o normă sau o reglementare.
20
Prin audit financiar se înţelege „orice intervenţie cu caracter de control, analiză,
verificare, cercetare sau studiu în contabilitatea unei entităţi, efectuată de un profesionist
contabil competent si independent" dacă celelalte elemente fundamentale ale definiţiei
auditului în general sunt reunite.
Altfel spus, „auditul financiar este auditul în general, cu precizarea că obiectul
examinării îl constituie informaţia financiar-contabilă, iar persoana competentă şi
independentă trebuie să fie profesionist contabil".
Prin audit statutar se înţelege „examinarea profesională efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în ansamblul
lor, în scopul emiterii unei opinii motivate responsabile şi independente în legătură cu
imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei, a situaţiei financiare şi a performanţelor
financiare, prin raportarea la standardele naţionale sau internaţionale de audit".
Altfel spus, între auditul statutar şi auditul financiar este o diferenţă de la parte la
întreg: „Auditul statutar este acel audit financiar efectuat asupra situaţiilor financiare în
ansamblul lor, iar criteriul de calitate îl constituie standardele naţionale sau internaţionale de
audit". Rezultă că orice audit statutar este un audit financiar, dar nu orice audit financiar este şi
audit statutar. De exemplu, auditul stocurilor cerut unui expert contabil de către un investitor
la întreprinderea unde doreşte să investească este un audit financiar, dar nu este un audit
statutar.
în reglementările şi practicile europene şi internaţionale, „auditul statutar", specific şcolii
anglo-saxone, circulă şi sub denumirile de „audit legal" sau „control legal", trei denumiri cu
acelaşi înţeles şi aceleaşi semnificaţii, si anume:
- caracterul legal: este singurul tip de audit reglementat prin Directiva a 8-a la nivel european, prin legile naţionale şi prin statutele întreprinderilor;
21
- independenţa absolută a specialistului care îl realizează;
- autonomia organismului din care face parte specialistul (auditorul) respectiv.
O sinteză a elementelor fundamentale ale celor trei tipuri de audit în funcţie de aria de
cuprindere se prezintă astfel:
Nr.
crt. Tipul de audit
Elementele auditului
(criterii definitorii)
Audit în general Audit financiar Audit statutar
1. Denumirea acţiunii Examen
profesional Examen
profesional Examen profesional
2. Obiectul acţiunii Orice informaţie Orice informaţie
financiar-contabilă Situaţiile financiare în
ansamblul lor, aşa cum sunt
stabilite prin referenţialul
contabil adoptat
3. Profesionistul care
realizează acţiunea Orice profesionist
competent
independent în
domeniul său de
pregătire
Profesionist contabil
competent şi
independent, membru
al unui organism
profesional recunoscut
Profesionist contabil
competent şi independent,
autorizat să presteze servicii
de audit statutar
4. Scopul acţiunii îmbunătăţirea
informaţiei în
domeniul respectiv
Emiterea unei opinii
motivate,
responsabile şi
independente
Emiterea unei opinii
motivate, responsabile şi
independente
5. Obiectul opiniei Calitatea
informaţiei Calitatea informaţiei
financiar-contabile Imaginea fidelă, clară şi
completă a poziţiei, situaţiei
şi performanţelor financiare
prezentate prin situaţiile
financiare în ansamblul lor
22
6. Criterii de Standardul, norma Standardele Standardele
referinţă sau reglementarea profesionale emise naţionale sau
specifică de o autoritate internaţionale de
profesională audit
independentă şi/sau reglementările aplicabile
O clasificare a diferitelor tipuri de audit în funcţie de domeniu se prezintă astfel:
Audit financiar
- orice intervenţie cu caracter de
control, analiză, studii sau cercetare
în contabilitatea unei entităţi.
Audit operaţional
- ameliorarea performanţelor unei
entităţi.
Audit de gestiune
- judecata critică asupra unei
operaţii de gestiune.
Alte tipuri:
a) social;
b) tehnic;
c) juridic;
d) fiscal;
etc.
în funcţie de obiective, diferitele tipuri de audit se clasifică
după cum urmează:
Obiectivele
urmărite
Specialiştii folosiţi Denumirea
auditului
Verificarea şi certificarea
situaţiilor financiare Profesionişti contabili care au cel puţin
calitatea de expert contabil membru al
unui organism profesional recunoscut,
autorizat să efectueze audit statutar
Audit statutar (legal)
sau misiune de audit
financiar de bază
Orice intervenţie în
contabilitatea unei entităţi
pentru a-i aprecia
procesele, tranzacţiile şi
operaţiile economico-
financiare
Profesionişti contabili care au calitatea
de expert contabil membru al unui
organism profesional recunoscut
Audit financiar
23
Diagnostic asupra
controlului intern al unei
entităţi
Compartimente specializate ale
entităţii sau profesionişti
contabili care au calitatea de
expert contabil
Audit intern
Analiza riscurilor şi a
deficienţelor pentru a face
recomandări şi a propune
strategii în domeniul funcţiei
financiar-contabile a entităţii
Profesionişti contabili care au
calitatea de expert contabil
membru al unui organism
profesional recunoscut
Audit operaţional
Găsirea de probe ale unei
fraude sau critica
operaţiunilor de gestiune
Profesionişti contabili care au
calitatea de expert contabil
membru al unui organism
profesional
Audit de
gestiune
în funcţie de specialiştii care îl efectuează, diferitele tipuri de audit se clasifică astfel:
Obiectivele urmărite Specialiştii folosiţi Denumirea auditului
Verificarea şi certificarea situaţiilor financiare
Profesionişti contabili autorizaţi să presteze audit statutar
Audit statutar (legal); misiune de audit financiar de bază
Diagnostic sectorial Experţi independenţi Audit fiscal; Audit social;
Audit juridic; Audit al
calităţii; Audit financiar
(altele decât auditul
statutar); etc.
Diagnostic asupra conturilor şi diagnostic sectorial
Profesionişti contabili care au calitatea de expert contabil sau compartimente specializate din cadrul entităţii
Audit intern
24
în funcţie de poziţia auditorului faţă de entitatea auditată se disting următoarele
tipuri de audit:
Denumirea auditului Poziţia faţă de întreprindere
- Audit statutar -
Audit financiar -
Audit operaţional -
Audit de gestiune -
Audit intern
Extern;
legal Extern;
contractual Extern;
contractual Extern;
contractual Intern sau externalizat, pe bază de contract
Publicul (utilizatorul) se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea
intereselor sale prin oferirea unei reasigurări referitoare la cinci aspecte care privesc
întreprinderea:
- acurateţea situaţiilor financiare;
- continuitatea activităţii si solvabilitatea firmei;
- existenţa/inexistenţa unor fraude;
- respectarea de către firmă a reglementărilor specifice si generale;
- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi
problemele sociale.
Auditul intern şi auditul statutar sunt două activităţi complementare în care sunt
antrenaţi profesioniştii contabili. Conceptual, există deosebiri esenţiale între cele două
tipuri de audit, cum ar fi:
- Statutul: Auditorul intern face parte din structurile între prinderii, auditorul
statutar este un prestator de servicii independent juridic de întreprindere.
- Beneficiarii auditului: Auditorul intern lucrează în folosul responsabililor
întreprinderii (manageri, direcţia generală,
25
26
comitetul de audit), auditorul statutar face certificarea situaţiilor
financiare în folosul tuturor utilizatorilor situaţiilor financiare.
• Obiectivele auditului: Obiectivul auditului intern este să
aprecieze bunul control asupra activităţilor întreprinderii
(dispozitive de control intern) şi să recomande măsuri
pentru îmbunătăţirea acestuia; obiectivul auditului
statutar îl constituie certificarea regularităţii, sincerităţii
şi imaginii fidele a conturilor, situaţiei financiare şi
rezultatelor întreprinderii. De observat că pentru atingerea
acestor obiective auditul statutar va trebui să aprecieze
şi el dispozitivele de control intern ale întreprinderii; deci
controlul intern este pentru auditul statutar un mijloc, în
timp ce pentru auditul intern este un obiectiv.
• Domeniul de aplicare al auditului: Auditul statutar în
globează tot ceea ce participă la determinarea rezultatelor
şi la elaborarea situaţiilor financiare, însă în toate funcţiile
întreprinderii (un auditor statutar care şi-ar limita obser
vaţiile şi investigaţiile doar la sectorul contabil ar face o
activitate incompletă); altfel spus, auditul statutar cu
prinde toate funcţiile întreprinderii, dar în legătură numai
cu obiectivul său de certificare; auditul intern are un do
meniu de aplicare mult mai vast: cuprinde nu numai toate
funcţiile întreprinderii, ci şi toate dimensiunile acestor
funcţii.
• Prevenirea fraudei: Deosebit de obligaţiile legale de
divulgare, auditul statutar se preocupă de orice fraudă
de îndată ce aceasta are sau se presupune că are o influenţă
asupra situaţiilor financiare; auditul intern, deşi nu are
drept scop descoperirea fraudelor, având o arie mult mai
largă de lucru, are o mai mare posibilitate de prevenire a fraudelor,
suspectând şi adâncind controlul pentru orice nerespectare a
procedurilor de control intern.
• Independenta nu este de acelaşi tip: Independenţa audito
rului statutar este cea a titularului unei profesii liberale,
este juridică şi statutară, este una absolută; independenţa
auditorului intern este una restrictivă; el este independent
faţă de structurile auditate, dar nu şi faţă de conducerea
entităţii.
• Periodicitatea auditurilor: Auditorii statutari nu sunt pre
zenţi tot timpul în întreprindere, ei acţionează în perioada
propice elaborării situaţiilor financiare (trimestru, semes
tru, an) şi au de regulă aceiaşi interlocutori; auditorul
intern lucrează tot timpul în întreprinderea sa şi schimbă
frecvent interlocutorii. Altfel spus, din punct de vedere
al prezenţei în întreprindere auditul statutar este periodic,
iar auditul intern este permanent, iar din punct de vedere
relaţional (al interlocutorilor) auditul intern este periodic,
iar auditul statutar este permanent.
• Metoda: Auditorii statutari îşi efectuează lucrările după
metode verificate, pe bază de comparaţii, analize, inven
tare etc.; metoda auditorilor interni este specifică şi origi
nală, adaptată la cultura întreprinderii.
c) Profesia contabilă si fiscalitatea
Profesia contabilă a lucrat încă de la începuturile mediului de afaceri
modern cu impozitarea clienţilor ca fiind unul dintre serviciile sale
fundamentale.
Legătura strânsă între cunoaşterea contabilităţii, fiscalităţii, conturilor
reale ale clienţilor, calculelor impozitelor, şi returnările
27
de taxe şi impozite a făcut din profesia contabilă un centru natural de expertiză.
Lumea afacerilor, ca şi publicul larg se aşteaptă ca toţi contabilii, dar în special
cei în practica publică să posede cunoştinţe solide de fiscalitate.
Profesia contabilă este în prezent principalul furnizor de servicii fiscale pentru
toate sectoarele de afaceri. Este estimat că serviciile fiscale, pe o bază globală, reprezintă
peste 20% pentru companiile cotate şi cele de interes public, şi între 30% şi 50%
pentru întreprinderile mici si mijlocii, din toate serviciile oferite de contabilii din
practica publică.
Serviciile fiscale constituie o parte componentă a profesiei contabile în
ansamblul ei şi sunt oferite în interesul public. Discuţii tot mai intense, apărute în ultimul
deceniu, sunt legate de prestarea serviciilor fiscale de către auditori, mai precis de
independenţa auditorului faţă de clientul său de audit, situaţie în care prestarea
concomitentă a serviciilor fiscale constituie o ameninţare la adresa independenţei
auditorului.
Dezvoltarea legislaţiei fiscale a influenţat dezvoltarea profesiei contabile. La
începuturile profesiei contabile legislaţia fiscală era destul de directă, reflectând mediul de
afaceri şi sectorul public; datorită progresului mediului de afaceri şi al sectorului
public, legislaţia fiscală devine tot mai sofisticată şi se exprimă printr-un set complex
de reguli care implică o varietate de impozite directe şi indirecte. De asemenea,
internaţionalizarea afacerilor şi mişcările mai mult sau mai puţin libere de capital au
impus guvernelor să îşi protejeze baza fiscală cu reguli din ce în ce mai complexe.
Creşterea sectorului public a mărit ponderea veniturilor din impozite în produsul
intern brut al ţărilor, precum şi rata efectivă a impozitului pentru contribuabil; în aceste
condiţii este evident că există un interes conflictual între stimulentul de creştere a
venitu-
28
rilor din impozite pentru guverne si interesul public de a încuraja stimulentele de
afaceri prin reducerea impozitelor si maximizarea returnărilor post-impozitare.
Natura din ce în ce mai complexă a legii fiscale şi a contabilităţii financiare, în
special pentru companiile mari care se confruntă cu legi fiscale şi reglementări diferite la
nivel local, naţional şi internaţional, necesită o expertiză specializată aprofundată din par-
tea profesioniştilor contabili.
Activitatea fiscală, ca parte componentă a profesiei contabile, acoperă la rândul ei o
arie largă de servicii: conformarea la regulile fiscale, planificare şi consultanţă fiscală,
reprezentarea în faţa instanţelor juridice şi servicii legate de impozitarea corporaţiilor.
Obiectivul unui profesionist contabil este de a ajuta clienţii să se conformeze eficient la
cerinţele de raportare şi completare a returnărilor de impozite în ţările în care deţin active
şi să îşi minimizeze impozitele viitoare printr-o planificare şi o consultanţă corespun-
zătoare.
Aşa se explică faptul că deşi la începuturile profesiei serviciile fiscale erau
oferite de contabili ca un serviciu implicit serviciilor de contabilitate, situaţie care se
menţine pentru întreprinderile mici şi mijlocii, dezvoltarea serviciilor fiscale, ca şi
relaţia simbiotică dintre fiscalitate si contabilitate au dus la apariţia firmelor de
consultanţă multicompetente; departamentele fiscale din cadrul firmelor de
contabilitate sunt alcătuite din contabili specializaţi în fiscalitate şi din profesionişti în
domeniile juridic si economic.
Alţi furnizori de servicii fiscale sunt avocaţii, care au început prin implicarea lor în
litigiile fiscale şi care si-au extins aria de servicii către planificarea fiscală în special în
domeniul fuziunilor şi achiziţiilor de întreprinderi, fără ca la nivel global aceştia să
aibă o poziţie relevantă în piaţa serviciilor fiscale.
29
Pentru companiile cotate, aria completă de servicii fiscale este esenţială pentru ca
firmele să îşi îndeplinească obligaţia de a se conforma la regulile fiscale într-o manieră
similară în toate jurisdicţiile în care activează. Varietatea serviciilor fiscale necesare pentru
dezvoltarea afacerii lor şi eforturile de a minimiza impozitele în limitele legii fără a intra într-o
planificare fiscală abuzivă sunt la fel de importante. Până în prezent firmele de contabilitate
sunt singurii prestatori care pot ajuta aceste companii într-o arie largă de servicii fiscale
globale.
Grupul de revizuire al IFAC, în anul 2004, a efectuat un studiu limitat la 11 ţări din
zone şi jurisdicţii diferite, care a scos în evidenţă informaţii deosebite cu privire la relaţia
dintre profesia contabilă şi serviciile fiscale1.
Serviciile de consiliere fiscală au o arie foarte largă de aplicabilitate deoarece orice
operaţiune angajată de o întreprindere sau de o persoană va avea implicaţii fiscale; cu cât
mai complexă sau mai neobişnuită este operaţiunea şi cu cât mai multe companii sau ţări sunt
implicate, cu atât mai complexă va fi consilierea profesională respectivă.
Consilierea fiscală înseamnă furnizarea unei opinii, formularea unui sfat sau asistarea
clienţilor în orice problemă fiscală, în special cu privire la impozitarea personală, impozitarea
corporativă, TVA, impozitul pe câştigurile de capital etc.
Cele mai frecvente sarcini sunt:
- întocmirea declaraţiilor de impozitare;
- evaluarea implicaţiilor fiscale ale unei operaţii sau tran
zacţii;
- sugerarea acordurilor sau planurilor eficiente în domeniul
fiscal;
1 IFAC, Serviciile fiscale si contabilitatea.
30
- asistenţa la negocieri cu autorităţile fiscale si cu completele de judecată;
- planificarea fiscală, în scopul gestionării optime a obligaţiilor fiscale în
conformitate cu legislaţia aplicabilă. Planificarea fiscală trebuie gestionată
atent deoarece în timp ce economisirea fiscală (dreptul de a alege cursul
sau montajul unei operaţiuni care va avea ca rezultat cea mai mică datorie
fiscală) este legală, evaziunea fiscală (reducerea impozitului prin tăinuire,
înşelăciune sau manopere frauduloase) este sancţionată ca abatere de la lege.
Ponderea serviciilor
fiscale prestate de
contabili din totalul
pieţei serviciilor fiscale
Dacă există cerinţe
suplimentare de
calificare (educaţie) în
afara celor prevăzute
pentru contabili
Italia
Japonia
Spania
Suedia
Marea
Britanic
Circa 95%
Cvasimajoritatea
Circa 23% Circa
80% Cea mai mare
parte
Nu, cu excepţia
persoanelor fizice, pentru activitatea de
reprezentare a clientului
Nu, cu excepţia
reprezentării clientului
Nu
Nu
Nu
Nu
31
Argentina Majoritatea Nu
Australia Circa 90% -
Canada Circa 60% Nu
Franţa Nu există date Nu
Germania Nu există date Nu
India Circa 90% Nu,
2. Profesia contabilă - o profesie reglementată a) Necesitatea
reglementării
Modul în care ar trebui reglementată profesia contabilă a constituit în ultimii ani subiectul multor dezbateri şi în consecinţă au avut loc multe schimbări deoarece profesioniştii contabili, clienţii lor, organismele lor profesionale şi guvernele caută să se asigure că profesia contabilă continuă să furnizeze servicii de înaltă calitate şi contribuie la creşterea şi dezvoltarea economică globală.
în timp ce membrii individuali ai unei profesii contabile au obligaţia de a servi interesul public, organismele profesionale au o responsabilitate specifică şi un rol esenţial care se regăsesc în cele trei obiective (comandamente) fundamentale ale organismelor profesionale, şi anume:
- educaţia: asigurarea unei dezvoltări profesionale continue a membrilor lor;
- etica: comportamentul deontologic al membrilor lor;
- calitatea: certificarea calităţii serviciilor oferite de membrii lor.
Pentru a atinge aceste obiective organismele profesionale trebuie să susţină şi să promoveze practicile profesionale la nivel înalt, inclusiv prin intermediul reglementării, membrilor lor. Organismul profesional trebuie să reglementeze activităţile şi conduita membrilor săi pentru a se asigura că responsabilitatea sa faţă de interesul public este îndeplinită, chiar şi atunci când există o reglementare externă semnificativă a profesiei din partea unei agenţii guvernamentale.
O profesie, în general, este definită şi judecată prin cunoştinţele, aptitudinile, atitudinea şi etica celor implicaţi în această profesie; reglementarea unei profesii este un răspuns precis la nevoia de standarde sigure, care să fie îndeplinite de membrii acelei profesii.
32
Necesitatea reglementării şi natura acestei reglementări depind de:
a) profesia însăşi, capacitatea ei de a răspunde efectiv şi
eficient cererilor economiei şi societăţii;
b) condiţiile de piaţă în care activează profesia;
c) calitatea serviciilor furnizate de membrii săi; reglemen
tarea este necesară pentru a certifica faptul că serviciile
contabile de pe piaţă sunt de calitate adecvată, ceea ce
implică:
- adoptarea de standarde profesionale, tehnice;
- adoptarea de reguli etice;
- nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractaţi
ai serviciilor contabile, precum investitorii, creditorii
etc. De exemplu, în ultimii ani, eşecurile etice din
partea anumitor membri ai profesiei, care au avut ca
rezultat lipsa de încredere în raportarea financiară,
au impus modificări esenţiale ale reglementării pro
fesiei (Legea Sarbanes-Oxley în SUA, Legea securi
tăţii financiare în Franţa etc.).
Reglementarea poate fi un mijloc eficace de asigurare a calităţii şi de abordare a unor
aspecte aferente pieţei serviciilor contabile cel puţin datorită următoarelor două cauze:
• Existenţa unui dezechilibru în ceea ce priveşte cunoştin
ţele între clientul care primeşte serviciile contabile şi
furnizorul acestor servicii care dispune de expertiză profe
sională; reglementarea poate trata acest dezechilibru prin
oferirea certificării beneficiarului că furnizorul dispune
de calificările necesare şi va respecta standardele profe
sionale adecvate în activitatea sa. Astfel, beneficiarul este
încredinţat că primeşte servicii de calitate.
• în afara furnizorului şi beneficiarului de servicii contabile
există şi terţe părţi care pot cumula beneficii sau costuri
33
semnificative de pe urma furnizării de servicii contabile; reglementarea poate trata
acest aspect dând o asigurare că aceste beneficii şi costuri pentru părţile terţe sunt
luate în considerare pentru a determina ce serviciu trebuie produs şi la ce standarde de
calitate. De exemplu, situaţiile financiare au o utilizare mult mai amplă şi nu se
limitează doar la compania care este supusă unei misiuni de audit, iar reglementarea îi
asigură pe terţi (investitori, creditori etc.) că primesc informaţiile de care au nevoie,
deci ea certifică faptul că beneficiile acestor terţe părţi sunt avute în vedere când se
contractează misiunea de audit.
b) Aria de acoperire şi calitatea reglementării
De obicei reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele domenii:
- cerinţele de acces şi certificarea sau autorizarea;
- cerinţele referitoare la educaţia continuă;
- monitorizarea comportamentului profesioniştilor conta
bili;
- standardele profesionale şi etice pe care profesioniştii
contabili trebuie să le respecte;
- sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care pro
fesioniştii contabili nu îndeplinesc cerinţele de mai sus.
Standardele de înaltă calitate sunt importante deoarece acestea oferă o bază de referinţă
pentru membrii profesiei, utilizatorii (consumatorii) serviciilor contabile si organele de
reglementare, pentru a evalua conformitatea membrilor cu cele mai bune practici.
Pentru ca reglementarea să asigure faptul că serviciile contabile sunt de calitate
adecvată, ea însăşi, reglementarea, trebuie să fie de calitate pentru a răspunde interesului
public, adică trebuie să fie:
34
- proporţională;
- transparentă;
- să nu fie împotriva competiţiei;
- nediscriminatorie;
- precisă;
- segmentată în funcţie de ţinta sa;
- implementată consecvent şi just;
- supusă unei examinări periodice.
Efectul unei reglementări bine elaborate va consta în furnizarea asigurării potrivit căreia natura şi calitatea serviciilor contabile răspund atât nevoilor beneficiarilor, cât şi nevoilor economiei în general.
Reglementarea este importantă, dar nu este suficientă şi nici nu poate fi pe deplin eficientă
decât dacă este însoţită de un comportament etic al profesionistului contabil, care, în final, reprezintă garanţia bunelor servicii si a calităţii acestora.
Serviciile de înaltă calitate oferite de profesie sunt în final o funcţie a standardelor profesionale, inclusiv de etică, a competenţelor şi valorilor personale şi a sistemelor de reglementare, toate trebuind să fie consecvente şi să se sprijine reciproc.
c) Modalităţi de implementare a reglementării
Sunt trei modalităţi de implementare a reglementării:
- autoreglementarea, specifică economiilor liberale: orga
nismul profesional este recunoscut de guvern, care îi de
leagă responsabilitatea de a reglementa profesia;
- reglementarea externă: profesia este reglementată de gu
vern, fie prin intermediul unei agenţii guvernamentale,
fie prin intermediul unei agenţii independente, căreia gu
vernul i-a delegat sarcini de reglementare;
35
- coreglementarea: reprezintă o combinare între autoregle-
mentare şi reglementarea externă.
Autoreglementarea şi reglementarea externă trebuie să se comporte în aşa fel încât să fie
complementare, şi nu să se concureze.
Există mai multe modalităţi în care autoreglementarea şi reglementarea externă pot fi
combinate în vederea unui amestec eficient de reglementare:
- autoreglementarea împreună cu supravegherea întreprinsă
de o agenţie independentă; în acest caz supravegherea
este complementară reglementării şi o întăreşte;
- o combinare în care organismul profesional este respon
sabil pentru anumite aspecte ale reglementării, iar gu
vernul sau o agenţie independentă, pentru alte aspecte.
De exemplu, cerinţele de normalizare a educaţiei pentru profesionişti contabili fac parte
dintr-un domeniu în care organismul profesional poate avea o capacitate semnificativă de
expertiză, deci el poate reglementa domeniul.
Combinarea între autoreglementare şi reglementarea externă folosită în anumite state
poate depinde de unii factori precum:
- experienţa istorică;
- performanţa de autoreglementare a organismului profe
sional;
- orientarea politică generală către reglementarea ca instru
ment de conducere economică;
- calea de dezvoltare a economiei;
- natura şi caracteristicile eşecurilor pieţei.
în practică, chiar şi în cazul reglementării externe, guvernul interacţionează explicit sau
implicit cu organismul profesional.
Tendinţele echilibrului între autoreglementare şi reglementarea externă diferă de la ţară
la ţară: în statele cu organisme profe-
36
sionale puternice de autoreglementare creşte preocuparea pentru un rol sporit al reglementării
externe; în statele în tranziţie, tendinţa este de solidificare prealabilă a organismelor
profesionale şi a rolului acestora de autoreglementare.
Oricare ar fi modul de implementare, organismele profesionale trebuie să joace un rol
hotărâtor în reglementarea profesiei, ele fiind cel mai bine poziţionate pentru apărarea
interesului public:
- publicul are nevoie de servicii de calitate, dar şi reputaţia
organismului profesional va reflecta calitatea serviciilor
oferite de membrii săi;
- ele sunt apropiate de pieţele în care operează membrii
lor si deci cunosc felul în care reglementarea poate afecta
comportamentul;
- ele pot urmări eficienţa sistemului de reglementare;
- ele au responsabilitatea de a comunica si de a lucra cu
guvernele în interesul public.
La rândul lor, guvernele trebuie să se asigure că reglementarea respectivă îşi atinge
obiectivul referitor la interesul public la cel mai scăzut cost posibil. Pentru aceasta,
guvernele trebuie:
- să înţeleagă natura şi caracteristicile problemelor pe care
reglementarea caută să le rezolve;
- să beneficieze de un sistem de monitorizare a performan
ţei organismului însărcinat cu reglementarea profesiei;
- să se bazeze pe rezultate, respectiv calitatea generală şi
consecvenţa serviciilor contabile;
- să aibă abilitatea de a amenda legislaţia şi reglementarea
atunci şi acolo unde este nevoie.
Rezultă că organismele profesionale şi guvernele au interese şi obiective comune:
profesioniştii contabili să servească interesul
37
public prin utilizarea de standarde de înaltă calitate în serviciile prestate.
Atingerea acestor obiective comune presupune existenţa unui
dialog constant între guvern şi organismele profesionale pentru ca sistemul de reglementare să rămână actual şi eficient.
Deşi rolul organismelor profesionale în sistemul de reglemen-tare a profesiei diferă de la ţară la ţară, în toate cazurile organismele profesionale au responsabilitatea de a se asigura că profesia serveşte interesului public; deci organismele profesionale trebuie să joace un rol cât mai important în reglementarea profesiei.
Organismele profesionale trebuie să fie în dialog constant cu guvernele în vederea aflării echilibrului între autoreglementarea şi supravegherea publică prin prisma cerinţelor pieţei serviciilor contabile.
Abilitatea cea mai importantă a profesiei contabile este aceea de a pune pe primul loc interesul public, lucru care va face ca profesia să câştige respectul comunităţilor şi al organelor de regle-mentare din ţară şi la nivel global.
d) Reglementarea profesiei contabile la nivel european
dl) Reglementarea generală
Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE înlocuită prin Directiva 2005/36/CEE cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.
Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat membru cel mai înalt nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţară pentru activitatea de profesionist contabil şi care are acces fără restricţii la toate serviciile şi activităţile com-ponente ale profesiei contabile, inclusiv, odată autorizat, la activi-tatea de audit statutar.
Aceşti profesionişti contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel puţin trei ani şi au susţinut şi promovat un test de
38
aptitudini, iar calitatea profesională obţinută are diferite denumiri,
dar cu conţinut echivalent, cele mai des întâlnite fiind cea de „expert
contabil" (întâlnită frecvent în ţările latino-continentale), „chartered
accountant" (în general în zona anglo-saxonă), „contabil public
autorizat" (CPA) în Statele Unite etc.
d2) Reglementarea specială
Dată fiind importanţa activităţii de audit statutar ca ultimă
activitate care filtrează fluxurile către consumatorii (utilizatorii)
informaţiilor conţinute în situaţiile financiare ale unei entităţi,
exigenţele suplimentare în ceea ce priveşte această activitate, ca şi
condiţiile de autorizare a persoanelor fizice şi juridice care doresc
să presteze servicii de audit statutar sunt reglementate distinct prin
Directiva 84/253/CEE, cunoscută sub denumirea de-a 8-a Directivă,
înlocuită prin Directiva 2006/43/CF, cunoscută sub denumirea de
noua Directivă a 8-a.
Principalele prevederi ale celei de-a 8-a Directive se referă
la:
• condiţiile de autorizare şi de retragere a autorizării unui
profesionist contabil de a efectua audit statutar. Pentru
ca o persoană fizică să fie autorizată să efectueze audit
statutar, condiţiile sunt:
- să aibă studii universitare relevante sau un nivel echi
valent;
- să fi susţinut un examen de acces la calitatea de profe
sionist contabil;
- să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel
puţin trei ani;
- să fi promovat un examen de competenţă profesio
nală;
39
• condiţiile speciale privind independenţa auditorului,
calitatea prestaţiilor de audit statutar şi standardele apli
cabile;
• crearea unui sistem de supraveghere publică asupra acti
vităţii de audit statutar şi a auditorilor statutari.
Auditul statutar încheie fluxul informaţiilor desprinse din
situaţiile financiare înainte ca acestea să ajungă la utilizatorii (con-
sumatorii) finali; de aici, rolul deosebit al activităţii de audit statutar
- auditorul statutar plasându-se ca ultim apărător al interesului pu-
blic; de aici, necesitatea unei evidenţe distincte a profesioniştilor
contabili autorizaţi să efectueze audit statutar; de aici, măsurile de
ordin etic deosebit de stricte mai ales în ce priveşte independenţa
acestor categorii de profesionişti contabili.
Categoriile de entităţi supuse auditului statutar sunt prevăzute
prin Directiva a 4-a şi Directiva a 8-a, precum şi prin reglementările
naţionale - Legea companiilor, de regulă, iar reglementarea audi-
tului statutar este prevăzută prin Directiva a 8-a la nivel european
şi prin lege specială la nivelul fiecărei ţări.
Din raţiuni de costuri, dar şi legat de numărul şi categoriile
de utilizatori ai situaţiilor financiare, nu orice entitate poate fi obli-
gată să fie supusă auditului statutar; este cazul mai ales al micro-
întreprinderilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii.
40
Profesia contabilă licul
Contabilitatea
primară
Contabilitatea
managerială
Sistemul de
control intern
Auditul intern
Examinarea
Şi prezentarea
situaţiilor
financiare
(Utilizatorii
situaţiilor
financiare)
Elaborarea situaţiilor financiare
Audit
statutar
Pe de altă parte, activităţile acestor categorii de întreprinderi
trebuie eliberate de lucrări care presupun o birocraţie excesivă, în
acest sens, la nivel european există chiar şi proiecte de simplificare
a activităţilor acestor categorii de întreprinderi, în aceste condiţii,
găsirea unor metode alternative de control cu o anvergură mult
mai redusă decât cea a auditului statutar este încurajată. Este cazul
„micului audit" care există în unele ţări cu denumiri diferite ca, de
exemplu, „cenzorat" în România, „comitete sindacale" în Italia
etc., promotoarea sistemelor de control alternativ la audit fiind pro-
fesia britanică, în orice caz, sistemele alternative de control nu pot
fi aplicate atunci când există o gamă largă de utilizatori ai situaţiilor
financiare sau când întreprinderea cotează pe pieţe externe sau
face parte din grupuri cu filiale în jurisdicţii diferite.
3. Rolul profesiei contabile
a) Satisfacerea interesului public
Profesia contabilă se distinge de celelalte profesii, între altele,
prin asumarea responsabilităţii faţă de interesul public, faţă de toate
părţile interesate în activităţile desfăşurate de întreprindere: acţio-
nari, salariaţi, furnizori-creditori, bănci, buget, conturile naţionale,
organisme de bursă, investitori etc.
în fapt, dacă în piaţa serviciilor orice alt profesionist prestează
servicii pentru un client determinat şi care este, în general, consu-
matorul (beneficiarul) final al serviciului respectiv, profesionistul
contabil - fie că elaborează, fie că auditează situaţiile financiare
ale întreprinderii - este (în mod paradoxal) plătit de către întreprin-
derea respectivă, dar utilizatorii (consumatorii) informaţiilor des-
prinse din aceste situaţii financiare sunt părţile interesate, menţio-
nate mai sus, cele care formează publicul şi ale căror interese trebuie
apărate.
41
Rolul profesiei contabile = Protejarea interesului public
b) Dezvoltarea economiei
Nu există progres uman fără dezvoltarea pieţelor, dar pieţele
nu se pot dezvolta fără profesionişti contabili; deci profesioniştii
contabili satisfac un interes general.
Bilanţul contabil şi situaţiile financiare în ansamblul lor con-
stituie cea mai bună carte de vizită a unei întreprinderi, iar profe-
sionistul contabil este artizanul acesteia.
întreprinderile mici şi mijlocii, care reprezintă peste 80%
din economia europeană, constituie inima comerţului european.
Dezvoltarea întreprinderilor depinde de costul capitalului acestora,
iar costul capitalului depinde şi de încrederea în informaţiile finan-
ciare, adică de calitatea muncii profesioniştilor contabili.
Regulile contabile, ca şi actorii principali - profesioniştii con-
tabili -, sunt indispensabile pentru bunul mers al economiei mondiale:
• cum altfel s-ar putea măsura activităţile economice?
42
Acţionarii
Salariaţii Băncile
Clienţi
şi
debitori Buget
Furnizori şi
creditori
Contabilitatea
naţională (prin
centralizarea
conturilor)
Eventuali
cumpărători sau
investitori
Organismele de
bursă
• cum ar putea să existe bugete naţionale şi impozite şi deci solidaritate între cetăţenii aceluiaşi stat?
• cum ar putea să existe încredere în tranzacţiile comerciale
şi financiare?
• cum s-ar putea împărţi roadele activităţilor economice între angajaţii unei companii şi proprietarii acesteia, între muncă şi capital?
Nu în ultimul rând, trebuie menţionat rolul social al profe-sioniştilor contabili, pe de o parte, prin faptul că determinarea şi plata tuturor veniturilor în societate constituie una din lucrările importante ale profesioniştilor contabili, iar pe de altă parte, de calitatea muncii lor depinzând bunăstarea salariaţilor şi a cetăţenilor unei ţări. Toţi profesioniştii contabili au misiunea de a acţiona peste tot în interes public, iar această misiune trebuie îndeplinită indi-ferent de locul în care îşi desfăşoară activitatea: în instituţii, în afaceri, în educaţie sau în practica liberă.
îndeplinirea rolului contabilităţii şi al profesioniştilor conta-bili în dezvoltarea economică durabilă prin satisfacerea interesului public este condiţionată de existenţa unor organisme profesionale naţionale puternice care să lupte pentru aplicarea standardelor inter-naţionale în domeniul contabilităţii şi auditului.
Profesioniştii contabili sunt implicaţi în toate domeniile vieţii economice şi sociale; ei lucrează în firme mari, mijlocii şi mici sau ca practicieni individuali, în întreprinderi comerciale, indus-triale, financiare, în organizaţii non-profit, în entităţi din sectorul public, în instituţii, în educaţie etc.
Rolurile pe care le joacă profesioniştii contabili, în orice sec-tor din economie ar lucra, sunt foarte diverse: ei lucrează în contabi-litate şi raportare financiară, în management, în fiscalitate, în siste-me informatice, în finanţe corporative şi inteligenţă managerială, ca auditori interni sau externi, în consultanţă, în educaţie etc.; ei asistă guvernele în atingerea obiectivelor lor economice şi sociale; ei contribuie la performanţele pieţelor financiare etc.
43
4. Profesia contabilă între reglementare şi
interesul public
Contabilitatea şi activităţile care presupun cunoştinţe în do-
meniul contabilităţii sunt activităţi comerciale, iar consumatorii
trebuie să aleagă în mod liber furnizorii acestor servicii; deci pro-
fesia contabilă este o profesie liberală, iar organismele profesio-
nale au fost încă de la înfiinţarea acestora - organisme de regle-
mentare - garanţie a servirii interesului public.
Marile scandaluri financiare din ultimii ani, deşi au fost pro-
vocate şi îşi au originea în mediile respective de afaceri, au deter-
minat autorităţile publice să repartizeze „costurile" acestora şi asu-
pra profesiei contabile, mai precis asupra activităţii de audit statutar,
în cazul organismelor profesionale cu atribuţii de autorizare a audi-
torilor statutari şi care se autoreglementează, activitatea de audit
statutar, ca şi auditorii statutari, trebuie să facă obiectul unui sistem
de supraveghere publică.
Introdusă la început în SUA prin Legea Sarbanes-Oxley,
supravegherea publică a fost preluată la nivelul UE prin noua
Directivă a 8-a, care la nivelul fiecărui stat membru trebuia imple-
mentată în legislaţiile naţionale până în luna iunie 2008.
Supravegherea publică, în spiritul şi litera Directivei a 8-a,
constă în implementarea unui sistem eficient de supraveghere pu-
blică a auditorilor statutari şi a firmelor de audit; aceasta nu presu-
pune neapărat crearea unui organism de supraveghere publică.
Pentru a nu afecta interesul public, supravegherea publică
trebuie să respecte următoarele principii:
• Toţi auditorii statutari şi toate firmele de audit sunt supuşi
supravegherii publice, iar când autoritatea competentă
în domeniul auditului statutar este un organism profe-
sional autonom, sistemul de supraveghere publică se
44
extinde şi asupra acestuia. Atunci când activitatea de audit statutar este gestionată de o agenţie sau de o instituţie guvernamentală, sistemul de supraveghere publică este
de asemenea necesar, el având ca obiect auditorii statutari şi firmele de audit, dar şi activitatea autorităţii publice (agenţiei sau instituţiei guvernamentale) care gestionează activitatea de audit statutar, deoarece supravegherea pu-blică nu trebuie confundată cu supravegherea din partea uneia sau mai multor autorităţi publice.
• Sistemul de supraveghere publică este condus de ne- practicieni; se presupune că nepracticianul deţine cu noştinţe în domenii relevante pentru auditul statutar fie datorită experienţei sale profesionale, fie pentru că stă pâneşte cel puţin una dintre disciplinele care fac obiectul
pregătirii în domeniul auditului statutar. Prin regle mentarea în domeniul auditului se poate permite ca o minoritate de practicieni să se implice în conducerea sistemului de supraveghere publică. Nepractician este orice persoană fizică ce în cel puţin ultimii trei ani înainte de implicarea sa în conducerea unui sistem de supraveghere publică nu a efectuat audituri statutare, nu a deţinut drepturi de vot într-o firmă de audit, nu a fost membru al organelor de administrare sau de con ducere ale unei firme de audit şi nu a fost salariat sau asociat într-o firmă de audit.
• Persoanele implicate în conducerea sistemului de supra veghere publică sunt selectate printr-o procedură de no minalizare independentă şi transparentă.
• Sistemul de supraveghere publică îşi asumă responsabili tatea finală a supravegherii:
o autorizării (acreditării) şi evidenţei auditorilor statutari şi ale firmelor de audit;
45
46
o adoptării standardelor de conduită profesională şi de
control intern de calitate a firmelor de audit, precum
si a standardelor de audit;
o dezvoltării profesionale continue, asigurării cali-tăţii şi sistemelor de investigaţii şi sancţiuni disci-plinare.
CAPITOLUL III Organizarea
profesiei contabile
1. Modalităţi de organizare a profesiei
contabile la nivel naţional
a) Necesitatea unor organisme puternice
Profesioniştii contabili, ca furnizori de servicii profesionale, nu numai că pot, dar si trebuie să se asocieze pentru a satisface mai bine interesul public, organismul rezultat având menirea să asigure unitatea de concepţie şi de metodă pentru serviciile profe-sionale pe care le efectuează ca angajaţi sau în practica liberă.
Necesitatea unor organisme profesionale puternice la nivel naţional rezultă din responsabilitatea pe care o are profesia contabilă pentru protejarea interesului public, cel puţin din punctul de vedere al trei domenii, care constituie comandamentele fundamentale ale oricărui organism profesional: educaţia, etica şi controlul de calitate.
1 = părţile interesate în activitatea unei entităţi (publicul); 2 = entitatea beneficiară a serviciilor furnizate de profesio
niştii contabili; 3 = profesioniştii contabili. Atât publicul, cât si entitatea beneficiară a serviciilor profe-
sionale trebuie protejate de o eventuală incompetenţă a profesio-
47
Educaţie şi calitate
niştilor contabili; această protecţie este asigurată atunci când orga-
nismul profesional stabileşte măsuri eficiente în ceea de priveşte
educaţia profesioniştilor contabili şi în ceea ce priveşte calitatea
serviciilor furnizate de profesioniştii contabili.
Publicul trebuie protejat de eventuale înţelegeri neconforme
între profesioniştii contabili şi entităţile beneficiare ale serviciilor
prestate de către aceştia; această protecţie este asigurată atunci
când organismul profesional stabileşte măsuri de etică şi deonto-
logie profesională eficiente.
b) Modalităţi de organizare
Asociaţiile sau organismele profesionale se înfiinţează prin
consimţământul membrilor profesionişti contabili sau printr-o lege.
Indiferent de modul de organizare, recunoaşterea asociaţiei printr-o
reglementare dă autoritate activităţilor desfăşurate de aceasta şi de
membrii săi, mult mai importantă fiind însă recunoaşterea din partea
mediului economic, a societăţii în general, care trebuie să găsească
serviciile furnizate de profesioniştii contabili ca indispensabile şi
creatoare de valoare.
într-o ţară se pot constitui unul sau mai multe organisme ale
profesiei contabile. Atunci când se creează mai multe organisme
în domeniul profesiei contabile, pentru servirea interesului public,
este necesar ca acestea să nu fie organizate pe principii monopoliste,
exclusiviste în ceea ce priveşte activităţile componente ale profesiei
contabile.
48
Etică
Persoanele care doresc să facă parte din organismele profe-sionale trebuie să deţină calificările necesare. La nivel european există două moduri de abordare a calificării profesionale: sistemul de calificare a pregătirii si sistemul de calificare funcţională.
Calificarea pregătirii indică faptul că persoana respectivă de-ţine un nivel de educaţie şi de pregătire, calificarea pregătirii asigu-rând accesul la toate sau la o serie largă de activităţi ale profesiei contabile. Termenul de calificare funcţională - întâlnit în unele ţări - denotă o calificare profesională care permite persoanei res-pective să exercite numai funcţia pentru care deţine calificarea.
Indiferent de numărul organismelor profesionale, pentru a putea exercita activitatea de audit statutar profesionistul contabil trebuie să fie autorizat de o autoritate competentă.
2. Criterii de recunoaştere a unui organism al
profesiei contabile
Pentru a fi recunoscut de autorităţile publice şi de organismele
internaţionale, un organism naţional al profesiei contabile trebuie:
- să fie un organism necomercial si neguvernamental;
- să fie acceptat şi recunoscut de membrii săi;
- membrii săi să fie profesionişti contabili;
- să se bucure de bună reputaţie în rândul autorităţilor pu
blice şi al publicului;
- să aibă capacitatea de a dezvolta sau influenţa standardele
profesionale şi contabile (etica, disciplina, practica profe
sională, controlul calităţii);
- membrii săi trebuie să fie autorizaţi să desfăşoare, la cel mai înalt nivel posibil, activităţile tradiţionale efectuate
de profesioniştii contabili;
- să aibă capacitatea de administrare si resursele necesare
pentru îndeplinirea misiunii şi obiectivelor sale.
49
3. Organizarea profesiei contabile la nivel
global
a) Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC)
S-a înfiinţat în anul 1977 cu 63 de membri fondatori din 51 de ţări ca răspuns la provocările perioadei: susţinerea contabililor în rezolvarea unor probleme tehnice şi de afaceri mai complexe, furnizarea unei direcţii şi a unui mecanism instituţional care să orienteze contabilii din întreaga lume pe calea dreaptă şi etică.
în prezent, IFAC este o organizaţie globală, semnificativă, care cuprinde 155 de organisme membre şi asociate din 118 state, reprezentând peste 2,5 milioane de contabili care lucrează în prac-tica publică sau angajaţi în industrie şi comerţ, educaţie, instituţii publice etc.
IFAC este organizaţia globală pentru profesia contabilă care acoperă toate sectoarele şi toate specializările profesiei: contabili-tate de afaceri, consultanţă fiscală, audit, tehnologia informaţiei, insolvabilitate etc.
Misiunea IFAC o constituie întărirea profesiei contabile ca-pabile să contribuie la dezvoltarea economiilor internaţionale prin promovarea aderării la standarde profesionale de înaltă calitate.
IFAC colaborează cu alte organizaţii şi normalizatori interna-ţionali precum Organizaţia Internaţională a Comisiilor Titlurilor de Valori, Comitetul Basel privind Supravegherea Bancară, Foru-mul de Stabilitate Financiară, Asociaţia Internaţională de Suprave-ghere a Sistemului de Asigurări şi Banca Mondială. IFAC elaborea-ză standardele, cu aplicabilitate la nivel global, în domeniile: edu-caţie, etică, calitatea serviciilor, audit, contabilitate publică.
Pentru a deveni membru IFAC, organismul profesional soli-citant trebuie:
- să fie recunoscut fie printr-o lege, fie prin consens general ca fiind un organism naţional profesional major care îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţie. In cazul consensului
50
general s-a constatat faptul că el trebuie să fie susţinut de comunitatea de afaceri;
- să participe sau să contribuie la procesul de normalizare profesională;
- să demonstreze că acordă o atenţie deosebită atunci când îşi selecţionează membrii;
- să furnizeze standarde şi orientări privind comportamen tul si practicile profesionale persoanelor cărora li s-a acor dat o funcţie sau alte împuterniciri de către o autoritate recunoscută sau cărora organizaţia le-a acordat o funcţie si care trebuie să respecte criteriile statutului de membru;
- să se oblige să participe în IFAC şi să promoveze impor tanţa IFAC şi a programelor, activităţilor şi hotărârilor luate de IASB;
- să fie solvabil financiar si operaţional;
- să aibă o structură operaţională internă care furnizează sprijin şi reglementări pentru membrii săi.
Profesia contabilă din România este reprezentată la IFAC prin CECCAR - membru plin din anul 1996 si CAFR - membru asociat din anul 2005.
b) Organizaţii si grupări regionale ale profesiei contabile
IFAC este recunoscută drept o organizaţie mondială a profe-siei în general în ceea ce priveşte stabilirea standardelor profe-sionale. Organizaţiile regionale reprezintă profesia din regiunea respectivă în faţa organismelor guvernamentale şi de dezvoltare din acea regiune şi, în anumite cazuri, în faţa organizaţiilor interna-ţionale în care sunt importante din punct de vedere regional.
Scopul final al organizaţiilor regionale îl constituie facilitarea dezvoltării relaţiilor economice în regiunile respective.
Pentru a fi recunoscută de către IFAC organizaţia regională trebuie să demonstreze că:
51
• va subscrie obiectivelor IFAC şi va fi de acord să pro
moveze activ aceste obiective, şi se va asigura că prin
intermediul propriilor organisme membre sunt promovate
în regiune reglementările şi standardele IFAC şi IASC;
• are ca obiectiv dezvoltarea şi întărirea unei profesii conta
bile pe bază largă în regiunea respectivă;
• constituie o regiune de ţări definită corespunzător şi care
este în general reprezentativă pentru profesia contabilă;
• nu este alcătuită deja dintr-un număr substanţial de organisme
membre din ţări deja deservite de o organizaţie regională;
• conţine un număr suficient de organisme contabile care
sunt deja membre ale IFAC;
• este înfiinţată corespunzător atât din punct de vedere fi
nanciar, cât şi tehnic, a funcţionat pe o perioadă rezonabilă
de timp şi dispune de infrastructura şi resursele organiza-
ţionale şi financiare necesare îndeplinirii eficiente a res
ponsabilităţilor şi participării la activităţile IFAC.
în urma recunoaşterii de către IFAC, organizaţia regională şi IFAC
îşi asumă anumite angajamente şi responsabilităţi reciproce.
Organizaţiei regionale i se va cere:
• să continue să susţină activ IFAC şi să asigure disemina
rea pe scară largă a reglementărilor tehnice;
• să asiste IFAC în relaţiile şi comunicarea cu organismele
membre (de exemplu, colectarea datoriilor), după cum se cere,
şi în legătură cu potenţiale organisme membre din regiuni;
• să furnizeze periodic Secretariatului IFAC rapoarte de acti
vitate;
• aşa cum se cere, să permită preşedintelui IFAC sau repre
zentantului său să participe la întâlnirile Consiliului (sau
la structura de conducere echivalentă);
• să furnizeze informaţii şi să participe la activităţile tehnice
ale IFAC (comitete, grupuri de lucru etc.) în acele situaţii
52
în care o reprezentare regională sau un punct de vedere ar fi potrivite;
• să trimită un reprezentant, preferabil preşedintele organi zaţiei regionale, să participe la întâlnirile Consiliului de Administraţie al IFAC, la întâlnirile cu preşedintele, vice preşedintele, directorul executiv şi preşedinţii Comitete lor; reprezentantul poate să fie însoţit de un consultant tehnic;
• să informeze Secretariatul IFAC despre orice schimbări propuse în Constituţia sau în rândul membrilor organi zaţiei regionale;
• să menţină o comunicare directă, adecvată, cu alte organi zaţii regionale recunoscute, privind diverse întâlniri, noi reglementări tehnice, proceduri de lucru, buletine infor
mative etc.
în mod similar, IFAC va trebui: • să furnizeze Secretariatului organizaţiei regionale exem
plare din toate reglementările tehnice ale IFAC şi alte comunicări administrative, precum şi minute sau alte documente legate de Consiliul de Administraţie al IFAC;
• să se sfătuiască şi să se consulte cu organizaţia regională asupra oricăror modificări propuse pentru Constituţia IFAC şi privind orice modificări în rândul membrilor;
• după cum se cere, şi în măsura în care este posibil, să furnizeze asistenţă organizaţiilor regionale în desfăşura rea misiunii lor şi în diseminarea reglementărilor tehnice ale IFAC;
• după cum se cere, să furnizeze vorbitori sau alţi reprezen tanţi la conferinţe regionale şi seminarii pentru a promova coeziunea dintre IFAC şi organizaţia regională;
• să sfătuiască organizaţia regională asupra activităţilor Comitetului de Nominalizare privind recomandările
53
IFAC asupra alcătuirii Consiliului de Administraţie al IFAC si a Comitetelor.
Gruparea regională reprezintă asocierea mai multor organis-me profesionale din ţările aceleiaşi regiuni, care însă nu îndeplineşte toate criteriile menţionate pentru o organizaţie regională.
Pentru a fi recunoscută de IFAC gruparea regională trebuie să demonstreze că:
- există o grupare sau o organizaţie înfiinţată şi susţinută (care poate fi cunoscută ca organizaţie regională pentru propriile sale scopuri locale);
- gruparea susţine obiectivele şi reglementările IFAC şi IASC; şi
- zona acoperită de grupare are o mărime suficientă cu po tenţial pentru un număr semnificativ de organisme con tabile profesionale; gruparea are potenţial să îndepli nească eventual criteriile pentru recunoaşterea oficială de către IFAC, are o intenţie si un plan evident în vederea obţinerii acestei recunoaşteri.
Grupările regionale recunoscute nu vor primi dreptul de a participa la întâlnirile Consiliului de Administraţie al IFAC ca ob-servatori, cu excepţia unei decizii specifice a Consiliului de Admi-nistraţie de a emite o invitaţie pentru a participa la o anumită în-tâlnire, pentru un anumit scop.
Grupările recunoscute vor primi exemplare din toate publica-ţiile IFAC în schimbul plăţii unei cotizaţii anuale rezonabile. Acestea vor fi încurajate să contribuie la răspunsurile pentru proiectele de expunere ale IFAC şi pentru reglementări şi alte documente înaintate.
Principalele organizaţii şi grupări regionale care funcţionează în Europa sunt:
- Federaţia Experţilor Contabili Europeni (FEE) este orga nizaţia - recunoscută de IFAC - care gestionează profesia contabilă la nivelul Uniunii Europene; cuprinde organis me profesionale, admise conform principiului de ţară,
54
din toate cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. CECCAR este membru FEE din anul 1996. FEE are ca obiectiv întărirea profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene şi aplicarea standardelor internaţionale în do-meniul contabilităţii şi auditului.
Pentru ca un organism profesional dintr-o ţară să devină membru FEE este necesar:
- să nu fie organism guvernamental;
- să fie un organism stabil în cadrul profesiei contabile;
- să fie recunoscut prin lege sau prin consens general;
- să provină dintr-o ţară europeană.
Când dintr-o ţară există o a doua candidatură pentru calitatea de membru este necesară consultarea membrului existent;
• Federaţia Experţilor Contabili Francofoni (FIDEF);
• Federaţia Experţilor Contabili Mediteraneeni (FCM);
• Comitetul de Integrare Latină Europa-America (CILEA);
• Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Con
tabilităţii (SEEPAD).
Sistemul de supraveghere publică trebuie să aibă o finanţare sigură şi liberă de orice influenţă negativă a auditorilor statutari sau a firmelor de audit.
Persoanele care asigură guvernarea sistemului de suprave-ghere publică trebuie să reprezinte toate părţile interesate: furnizorii şi utilizatorii situaţiilor financiare, investitorii, organismele şi aso-ciaţiile profesionale, normalizatorii de standarde, mediul acade-mic, mediul de afaceri etc.
Interesul public este afectat ori de câte ori profesia contabilă este excesiv reglementată, aceasta împiedicând competiţia şi concu-renţa, sau când reglementarea este discriminatorie sau netransparentă.
Există tendinţa, mai ales din partea unor guverne, de a limita, prin reglementări, raţionamentul profesional contabil, iar excesul
55
de reglementare sau reglementarea rigidă frânează procesul de globalizare, de internaţionalizare şi de modernizare a economiilor.
4. înfiinţarea unui organism profesional de
contabilitate
a) Consideraţii generale
în toate ţările, indiferent de nivelul de dezvoltare, multe per-soane sunt implicate în profesia de contabil, ca, de exemplu, func-ţionari si contabili, tehnicieni contabili, experţi contabili sau con-tabili autorizaţi, experţi în tehnologia informaţiei, auditori etc., care posedă multe calităţi şi lucrează pe posturi diferite; ei lucrează în practica publică (liberă), în industrie, comerţ, educaţie, instituţii guvernamentale etc. Cu toate acestea, dezvoltarea susţinută a pro-fesiei de contabil se realizează cel mai bine prin crearea de organis-me profesionale de contabilitate care au ca obiective de bază pro-tejarea interesului public, stabilirea standardelor profesionale, de conduită profesională, şi reprezintă contabilii profesionişti şi per-sonalul de contabilitate.
Nu există un model unic valabil pentru fiecare organism pro-fesional de contabilitate, dar există principii şi roluri compatibile ale organismelor profesionale. La dezvoltarea şi îmbunătăţirea pro-gramelor sau activităţilor este important ca organismul profesional de contabilitate să aibă un plan de acţiuni pentru realizarea obiec-tivelor, în care să fie determinate sarcinile-cheie, responsabilităţile, resursele necesare şi termenele.
Obiectivele generale ale profesiei contabile sunt: - protejarea interesului public prin asigurarea faptului că
membrii respectă cele mai ridicate standarde de conduită profesională şi etică;
- obţinerea unei recunoaşteri publice a unei game largi de servicii pe care contabilii profesionişti le pot oferi;
56
- promovarea, menţinerea şi sporirea cunoştinţelor, abi lităţilor si competenţei membrilor organizaţiei şi stagia rilor;
- promovarea si protejarea obiectivelor şi sustenabilitatea organizaţiei şi profesiei de contabil;
- păstrarea drepturilor legitime ale membrilor;
- asigurarea independenţei profesionale a contabililor indi
ferent de locul ocupat;
- avansarea teoriei şi practicii de contabilitate;
- determinarea criteriilor de eligibilitate pentru apartenenţa la organism;
- dezvoltarea şi păstrarea unor relaţii eficiente de lucru cu administraţia, cu alte organisme naţionale, regionale si internaţionale de contabilitate.
Mobilul de înfiinţare a unui organism profesional de contabi-litate poate fi o iniţiativă de guvern pentru promovarea unei abordări naţionale a reglementării profesiei sau poate fi un grup de profe-sionişti contabili care doresc determinarea unei identităţi clare acti-vităţilor lor.
Activităţile unui organism de contabilitate pot depinde de resursele disponibile. Obiectivul prioritar al acestuia trebuie însă să fie compatibil cu unul dintre obiectivele IFAC, respectiv dez-voltarea şi îmbunătăţirea profesiei de contabil pentru a putea oferi servicii de calitate superioară în interesul public.
O organizaţie profesională, ca şi activităţile acesteia, se modi-fică în timp. O organizaţie contabilă constituită iniţial pentru a furniza membrilor oportunitatea de a intra în legătură trebuie să se transforme într-un organism profesional de contabilitate care are ca obiectiv menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor profesionale.
IFAC încurajează dezvoltarea organizaţiilor care reprezintă profesia de contabil ca un întreg, indiferent de sectorul în care lucrează membrii: în practica publică (în contabilitate sau audit),
57
industrie, comerţ, învăţământ, instituţii guvernamentale etc.; cu toate acestea, se recunoaşte că anumite organizaţii au fost şi vor fi formate pentru a deservi numai membrii angajaţi într-un anumit sector sau într-o anumită funcţie. In realitate, în unele ţări există organisme separate pentru contabili şi auditori.
b) Structura legală si organizatională
Pentru ca o organizaţie să poată prospera, trebuie să aibă o direcţie clară şi să fie sigură de obiectivele sale şi de felul în care le poate realiza, înainte de abordarea structurii legale şi organiza-ţionale a unui organism profesional nou de contabilitate, este im-portant să se convină în principiu asupra scopurilor, obiectivelor şi activităţilor-cheie ale organizaţiei şi asupra unui termen general de implementare. Aceste decizii trebuie să ţină cont de stadiul de dezvoltare a profesiei din ţara respectivă şi de resursele financiare şi umane care vor fi la dispoziţia organizaţiei. Factorii de decizie ai organizaţiei trebuie, de asemenea, să aibă în vedere şi diferenţele între necesităţile tehnice şi schema de reglementare dorită pentru persoanele din practica publică, precum şi pentru membrii cu di-verse roluri, de exemplu, auditori, contabili financiari, consilieri financiari, consultanţi de management, profesori şi oficiali guverna-mentali.
Aceste diferenţe se reflectă deseori în structura legală şi orga-nizatională a organismelor profesionale de contabilitate; acestea rezultă din interesul public deosebit în munca auditorilor şi din standardele contabile internaţionale şi naţionale create pentru a menţine si îmbunătăţi calitatea raportărilor financiare.
Câţiva dintre factorii care trebuie analizaţi sunt: - scopul înfiinţării organismului profesional;
- cadrul legal existent, dacă este cazul, pentru reglementa rea profesiei;
- numărul de contabili calificaţi din ţară şi natura generală a calificărilor acestora;
58
- protecţia legală, dacă este cazul, pentru anumite titluri
profesionale (de exemplu, auditor statutar, expert contabil
etc.);
- natura sarcinilor, dacă este cazul, care sunt rezervate pro fesioniştilor contabili;
- care va fi interacţiunea dintre profesie şi guvern;
- standardele de contabilitate şi audit urmate în general de profesioniştii contabili în pregătirea şi auditarea declara ţiilor financiare;
- necesitatea în cadrul profesiei a unor programe de formare continuă;
- cererea viitoare estimată de profesionişti contabili în toate sectoarele din ţară;
- extinderea şi calitatea sistemului educaţional pentru pre gătirea profesioniştilor contabili;
- activităţile şi programele specifice care vor fi derulate de organismul profesional de contabilitate şi cele care vor fi asumate de organisme guvernamentale sau alte organizaţii;
- resursele care vor fi disponibile pentru finanţarea organis mului profesional de contabilitate;
- numărul de contabili din ţară care ţin de un organism profesional de contabilitate din afara ţării.
Următorul pas este stabilirea unui acord general cu privire la structura care va asigura cel mai bine faptul că activităţile orga-nizaţiei sunt desfăşurate în mod eficient şi efectiv. Este important să se recunoască faptul că multe funcţii vor trebui să fie executate în mod voluntar de membri până când resursele vor permite anga-jarea unui număr de persoane calificate.
Deciziile iniţiale cu privire la structură vor implica cel puţin următoarele aspecte:
59
- categorii şi cerinţe pentru a fi membru (de exemplu, cu
drepturi depline, asociat, stagiar);
- prevederea de menţinere a „drepturilor dobândite" pentru
calitatea de membru;
- componenţa, autoritatea şi responsabilitatea organismului suprem de conducere (numit în cadrul acestei lucrări
„Consiliu") şi a altui comitet executiv sau grup împuterni
cit să acţioneze în numele Consiliului;
- autoritatea şi responsabilitatea directorului executiv;
- autoritatea şi responsabilitatea Comitetelor Permanente;
- desemnarea ca membru.
După ce s-a ajuns la un consens cu privire la activităţile orga-
nizaţiei propuse şi asupra aspectelor structurale menţionate mai sus, poate începe activitatea de elaborare a documentelor oficiale de organizare (statutul, actul constitutiv şi regulamentele).
c) Colaborarea cu guvernul pentru protejarea intere-
sului public
Realizarea creşterii economice şi protejarea interesului public sunt obiective comune ale administraţiilor şi organismelor profesio-nale de contabilitate, în cadrul colaborării cu administraţia, grupul care formează organismul profesional trebuie să reţină aceste obiec-tive comune. Consideraţiile suplimentare includ sfera de aplicare a mandatului pe care îl are administraţia în formarea organismului profesional şi de unde vine mandatul respectiv. Grupul trebuie să analizeze felul în care va colabora cu alte părţi interesate, cum ar fi reprezentanţii comunităţii de afaceri şi investiţii. O colaborare eficientă cu administraţia şi alte părţi interesate poate duce la dez-voltarea unui organism profesional care respectă necesităţile admi-
nistraţiei, ale profesiei şi ale interesului public în general. Orga-nismele profesionale au responsabilitatea de a rămâne implicate
60
în zone care afectează profesia, de exemplu, legislaţia, administra-rea corporativă şi reglementările fiscale. Organismul profesional trebuie să aducă o contribuţie la efortul altor părţi în elaborarea
standardelor si legislaţiei care vor avea impact asupra profesiei. Acest lucru se poate realiza prin participarea la grupurile de lucru care elaborează standardele sau legislaţia.
Pentru ca profesia să se dezvolte si să obţină o recunoaştere publică, trebuie să existe un cadru legal şi de reglementare cores-punzător care să guverneze profesia. Acest cadru trebuie să respecte filozofiile guvernamentale de bază. De asemenea, trebuie luate toate măsurile pentru evitarea impunerii de obligaţii de reglemen-tare excesivă asupra contabililor sau pentru evitarea limitărilor care nu sunt necesare sau care sunt inadecvate ale autorităţii organului profesional de contabilitate.
Grupul care formează un nou organism profesional de conta-bilitate trebuie să înceapă colaborarea cu administraţia încă din faza incipientă pentru a dezvolta un cadru corespunzător. Pentru ca această acţiune să fie încununată de succes, este important ca membrii grupului fondator să fie în legătură cu administraţia. Este de asemenea important ca aceşti membri să fie asistaţi de un avocat calificat şi cu o bună reputaţie pentru elaborarea sau revizuirea legislaţiei necesare.
Pentru realizarea diverselor obiective ale membrilor profesiei, individual şi ca grup, organismul profesional de contabilitate trebuie să poată acţiona în mod eficient în calitate de purtător de cuvânt al profesiei cu privire la aspectele contabile, fiscale şi financiare în faţa administraţiei, publicului, precum şi în faţa altor grupuri inte-resate. Acest lucru este cu atât mai important când se analizează efectuarea unor schimbări majore.
Cu toate că un cadru legal corespunzător este un pas impor-tant în obţinerea recunoaşterii publice a profesiei, un organism
profesional de contabilitate trebuie să câştige această recunoaştere în mod constant. Un organism profesional de contabilitate câştigă
respectul publicului atunci când îşi demonstrează angajamentul
de menţinere si îmbunătăţire a calităţii serviciilor furnizate de mem-
brii săi şi când declaraţiile şi poziţia publică sunt percepute ca
fiind de interes public. Un organism profesional de contabilitate
nu trebuie doar să facă ceea ce se cuvine, ci trebuie să aibă un plan
oficial care:
• să promoveze cunoştinţele, abilităţile şi competenţa mem
brilor, de exemplu, prin cultivarea relaţiilor cu liderii de
opinie din domeniul afacerilor, guvern şi media, şi adre-
sându-se publicului de afaceri şi studenţilor cu privire la
profesia de contabil sau care implică sau necesită com
petenţa profesioniştilor contabili;
• să facă declaraţii publice cu privire la politica publică,
cu implicaţiile contabile, de audit sau fiscale. (Această
sarcină va avea şi mai mult succes dacă organismul pro
fesional va alege persoane cu poziţie înaltă în comunitate,
dacă va fi prudent în selectarea aspectelor pe care le co
mentează şi dacă se va asigura că li se pune la dispoziţie
o consiliere competentă purtătorilor de cuvânt.);
• să facă dovada unor procese transparente pentru acordarea
calităţii de membru, calificări şi regulamente.
d) Reglementările organismului
Organismul profesional de contabilitate trebuie să aibă pro-pria structură de reglementare adecvată cadrului legal naţional. O structură de reglementare constă în:
• o lege a contabililor sau o altă legislaţie care recunoaşte organismul profesional ca entitate legală care reprezintă profesia şi care îi poate conferi putere legală pentru regle
mentarea membrilor;
• un statut şi regulamente proprii;
62
• cerinţe de admitere şi un registru al membrilor;
• reguli de conduită profesională si etică în afara cadrului legal (de exemplu, reguli cu privire la independenţă). A-
ceste reguli trebuie să se bazeze pe Codul etic al IFAC;
• standarde contabile şi de audit;
• sisteme disciplinare pentru membrii care nu respectă re gulile de conduită ale organismului;
• cerinţe de autorizare pentru auditori şi alte funcţii;
• sisteme de monitorizare pentru membri.
Statutul organismului profesional de contabilitate este docu-mentul oficial care stabileşte numele şi scopul, şi cerinţele de admi-nistrare a organizaţiei. Acesta conţine, de asemenea, si cerinţele de membru, drepturile si puterile membrilor, sistemul disciplinar
şi cerinţele cu privire la suspendarea, demiterea şi reprimirea mem-brilor.
De multe ori, organismele profesionale aleg să stabilească şi un set de regulamente care determină diversele cerinţe de politică la nivel înalt care nu sunt neapărat acoperite de statut, în funcţie de structura administrativă a organismului, regulamentele pot fi modificate şi actualizate mai frecvent decât statutul.
e) Conducerea organismului
Este recunoscut faptul că un organism profesional solid de
contabilitate va produce si va susţine o profesie solidă de contabil care poate deservi interesul public şi poate contribui în mod sem-nificativ la stabilitatea economică. Organismul profesional de con-tabilitate de succes îşi poate câştiga o mare parte din obiectivele stabilite din identitatea pe care membrii o dobândesc prin calitatea de membru şi din contribuţia pe care membrii individuali şi firmele
sunt pregătiţi să o aducă acestui organism ca recunoaştere a pri-vilegiilor conferite lor prin calitatea de membru. Acest sentiment
63
al identităţii poate să încurajeze şi respectarea standardelor profe-sionale şi a cerinţelor etice şi de altă natură ale membrilor.
Apartenenţa la un organism profesional de contabilitate con-
stituie un contract între organism, membrii săi şi părţile interesate, prin intermediul căruia toate părţile implicate obţin drepturi şi sar-cini reciproce. Pentru susţinerea acestui contract, este important ca organismul profesional să recunoască prin structurile de con-ducere că este responsabil în faţa membrilor şi a publicului deservit de membri.
Organul principal de conducere al organismului profesional de contabilitate este Consiliul, (în anumite ţări acest grup este numit şi „Comisia".) Componenţa Consiliului este în general aleasă de membri, de obicei pe un termen specificat, care poate fi reînnoit o dată sau de mai multe ori. Pentru determinarea numărului de mem-
bri din Consiliu trebuie să se aibă în vedere reprezentarea corespun-zătoare a membrilor, creând în acelaşi timp un grup suficient de mic pentru a colabora eficient.
Consiliul răspunde în faţa membrilor. Membrii vor fi invitaţi să participe la Adunarea generală anuală şi vor avea de asemenea dreptul să solicite o Adunare generală specială, dacă este necesar, dacă apar aspecte de interes. La Adunarea generală anuală, mem-brii vor primi şi vor fi invitaţi să aprobe raportul anual de activitate şi declaraţiile financiare auditate, să numească auditorul, să aprobe nivelurile de subscriere pentru anul următor şi să aleagă membrii Consiliului.
Consiliul este în mod normal condus de un preşedinte care este ales de ceilalţi membri ai Consiliului sau de masa de membri. Multe organisme au, de asemenea, şi unul sau mai mulţi preşedinţi adjuncţi sau vicepreşedinţi, care sunt aleşi de membrii Consiliului şi care îl reprezintă pe preşedinte.
Misiunea unui organism profesional de contabilitate este
îndeplinită prin intermediul activităţii membrilor şi a personalului angajat, care include şi legătura cu membrii şi deservirea acestora.
64
Indiferent de dimensiunea organizaţiei şi resursele disponibile, efor-turile şi contribuţiile voluntarilor sunt importante. Organizaţia află despre modificările mediului în care lucrează membrii si despre necesităţile acestora de suport şi servicii de la organizaţie prin in-termediul contactului cu membrii şi voluntarii care îşi dedică timpul pentru dezvoltarea organizaţiei. Voluntarii sunt cei prin intermediul cărora organizaţia obţine majoritatea resurselor intelectuale nece-sare pentru elaborarea standardelor, publicaţiilor şi materialelor educaţionale, şi păstrarea contactului cu administraţia si comuni-tăţile de afaceri.
La fel de important este şi personalul angajat. Personalul angajat poate:
- să influenţeze şi să maximizeze contribuţia voluntarilor;
- să asigure respectarea directivelor organului de condu
cere;
- să execute funcţii importante administrative, de relaţii publice si de legătură;
- să asigure o continuitate şi o perspectivă istorică;
- să îndeplinească activităţi operaţionale pentru realizarea
obiectivelor Consiliului;
- să îşi asume un rol consultant, inclusiv să ofere volunta rilor îndrumări cu privire la aspectele statutare;
- să acţioneze ca punct de contact pentru membri.
Consiliul este responsabil cu conducerea organismului pentru realizarea obiectivelor şi pentru asigurarea ca organismul să funcţio-neze efectiv şi eficient. Consiliul este responsabil de strategia orga-nismului şi de politicile generale de monitorizare a activităţilor. In primii ani, Consiliul va avea probabil un rol direct în abordarea problemelor operaţionale şi tehnice, rol care într-o organizaţie mai mare va fi delegat unor structuri executive permanente.
Consiliile organismelor de contabilitate se întâlnesc în ge-neral de câteva ori pe an. In primele stadii de înfiinţare a unui
65
organism profesional de contabilitate, Consiliul va trebui să se întâl-nească mai des. Regulamentele organismelor de contabilitate pre-văd deseori stabilirea unui grup sau unui comitet executiv - din care fac parte preşedintele, viitorul preşedinte, câţiva membri mai vechi si directorul executiv - care se întâlneşte mai des şi acţionează în numele Consiliului între şedinţele Consiliului.
Membrii Consiliului sunt aleşi de membri şi răspund în faţa acestora, şi trebuie să reprezinte în mod corespunzător gama de sectoare ale membrilor.
Membrii Consiliului trebuie să fie membri ai organismului profesional de contabilitate. O excepţie de la această regulă ar putea fi numirea unui număr limitat de alte persoane, inclusiv „membri publici" şi persoane numite în Consiliu sau pe lângă Consiliu de către administraţie sau autoritatea de reglementare.
Aceşti membri pot asigura transparenţa conducerii şi func-ţionarii organismului profesional de contabilitate, şi faptul că orga-nismul continuă să acţioneze în interesul public, precum şi în inte-resul membrilor săi.
Anumite organisme contabile pot dori să numească un repre-zentant al stagiarilor pentru a deservi Consiliul în reprezentarea intereselor membrilor stagiari.
Sarcinile şi funcţiile Consiliului includ: - aprobarea planului strategic şi a iniţiativelor-cheie ale
organismului profesional de contabilitate;
- aprobarea politicii în domeniile de importanţă majoră;
- aprobarea bugetului şi raportului anual ale organismului;
- aprobarea eventualelor modificări ale statutului organis mului.
Preşedintele
Preşedintele este liderul organismului profesional de contabi-litate ales de Consiliu sau de membri, în general pe termen limitat.
66
Unele organisme de contabilitate îi acordă preşedintelui posibili-tatea de a fi ales pe mai multe mandate, dar unele organisme limi-tează rolul acestuia la un singur mandat.
Rolul preşedintelui implică reprezentarea, conducerea, comu-nicarea şi promovarea organismului profesional de contabilitate. Rolul acestuia este de a asigura că organismul dezvoltă şi păstrează o identitate progresivă puternică în calitate de organizaţie profesio-nală responsabilă în faţa publicului, membrilor, comunităţilor pe care le deserveşte.
în calitate de reprezentant principal al organismului, preşedin-tele păstrează legătura cu guvernul, organele de reglementare, spe-cialiştii în educaţie şi alte organisme şi agenţii la nivel naţional, regional şi internaţional.
Rolul preşedintelui necesită comunicarea cu membrii orga-
nismului, stagiarii, potenţialii membri, publicul, guvernul şi orga-nele de reglementare. Rolul acestuia implică şi promovarea orga-nismului.
O obligaţie-cheie a preşedintelui o reprezintă conştientizarea problemelor şi evoluţiilor curente care afectează profesia de con-tabil la scară naţională, regională şi internaţională.
Preşedintele colaborează strâns cu directorul executiv şi cu personalul organismului profesional de contabilitate.
Consiliul poate alege şi un preşedinte adjunct pentru a-1 asista pe preşedinte în îndeplinirea sarcinilor acestuia. Preşedintele adjunct poate fi sau nu succesorul preşedintelui la expirarea man-datului acestuia.
Comitetele
Comitetele Permanente sunt structuri ale Consiliului care ge-nerează o judecată logică de grup, asigură continuitatea gândirii şi
ajută la consolidarea cunoştinţelor şi experienţei membrilor. Co-mitetele permit membrilor să se implice direct în afacerile or-
67
ganismului profesional de contabilitate şi să servească drept teren de pregătire pentru viitorii lideri ai profesiei.
Comitetele pot fi înfiinţate pentru a asigura faptul că viziunile
voluntarilor care sunt membri sunt luate în considerare în mod corespunzător, în cadrul unei organizaţii mici comitetele pot exe-cuta sarcini care în cazul unei organizaţii mai mari sunt delegate personalului executiv.
O bună structură a comitetului permite organizaţiei să fie la curent cu mediul în care profesioniştii contabili îşi desfăşoară acti-vitatea.
Marele dezavantaj al comitetelor este că necesită mai mult timp şi mai multe costuri decât activitatea unei singure persoane pentru un anumit proiect. Trebuie programate şi ţinute şedinţe, pot fi necesare deplasări, materialele trebuie pregătite atât înainte, cât
şi după şedinţe, şi este nevoie de timp pentru expunerea completă a opiniilor şi obţinerea unui consens. Acestea sunt realităţile simple ale comitetelor care funcţionează în cadrul unui organism profe-sional de contabilitate. Aceste realităţi pot deveni negative atunci când comitetele sunt mult mai mari decât este nevoie sau când includ membri care absentează în mod frecvent, nu se pregătesc pentru întâlniri, nu participă la discuţii sau adoptă în general o atitudine fără compromis în etapa de atingere a unui consens.
Directorul executiv şi liderii voluntari trebuie să îi facă pe potenţialii membri de comitet să înţeleagă faptul că activitatea în cadrul comitetului este un privilegiu, nu un drept, şi că este necesară o participare constructivă şi activă, deseori între şedinţe, precum şi în cursul şedinţelor.
Acest lucru poate fi facilitat prin introducerea unui cod de conduită pentru Consiliu şi membrii comitetului.
Comitetele Permanente ţin de Consiliu şi sunt în general numite de acesta şi însărcinate cu formularea politicii, în primii
ani de funcţionare a unui organism profesional de contabilitate, acestor comitete li se cere să obţină aprobarea Consiliului în ceea
ce priveşte politicile pe care le susţin, până la dezvoltarea unui consens larg cu privire la direcţia organizaţiei. Dacă aceste Comi-tete Permanente au autonomie, Consiliul ar trebui să fie informat cu privire la noile evoluţii majore, în cele din urmă se poate dezvolta o schemă simplă de delegare care să distingă clar autoritatea Con-siliului de autoritatea comitetelor.
Este posibil ca la început să fie suficient un număr limitat de Comitete Permanente care să abordeze următoarele domenii:
• Apartenenţa ca membru - stabilirea cerinţelor de admitere şi demitere a membrilor şi a serviciilor care vor fi furni zate membrilor.
• Educaţie şi training - stabilirea standardelor de învăţă mânt şi formare pentru membri, dezvoltarea unui program de acreditare şi supravegherea procesului de examinare/eva luare, dacă este cazul. Dacă organismul de contabilitate pregăteşte, formează şi examinează propriii stagiari, tre buie să se înfiinţeze o comisie sau un comitet separat de examinare.
• Partea tehnică - formularea politicilor cu privire la elaborarea standardelor tehnice, etice şi profesionale, in clusiv standardele de contabilitate şi standardele de audi- tare.
• Disciplina - respectarea codului etic, a standardelor profe sionale, a legilor, a reglementărilor şi a altor decizii ale organismului, în interesul transparenţei şi încrederii pu blice în procesul disciplinar, un organism profesional care are aceste îndatoriri trebuie să numească un avocat şi unul sau mai mulţi membri publici care să facă parte din comitetul disciplinar.
Cunoştinţele şi abilităţile tehnice ale voluntarilor trebuie, de asemenea, să fie abordate prin intermediul grupurilor de lucru sau grupurilor operative. Aceste grupuri trebuie să fie orientate spre
69
îndeplinirea sarcinilor, nu sunt permanente şi trebuie să fie formate
de Comitetele Permanente pentru asigurarea asistenţei tehnice a
comitetelor cu privire la problemele specifice, iar necesitatea aces-
tora trebuie să fie revizuită în mod periodic. Aceste grupuri de
lucru vor acoperi domenii specializate şi proiecte individuale, cum
ar fi:
- noi standarde sau îndrumări contabile;
- noi standarde de audit sau declaraţii de practică;
- management financiar;
- revizuiri de cerinţe etice;
- examinări (standarde, metodologie şi criterii de evaluare);
- elaborarea şi revizuirea programei/calificării.
Pot exista şi grupuri de lucru care contribuie la dezvoltarea
organizaţiei. Exemple în acest sens sunt:
- relaţii cu guvernul;
- servicii pentru membri;
- dezvoltare profesională continuă;
- marketing şi comunicaţii.
Asigurarea suportului comitetelor şi grupurilor de lucru poate consuma o cantitate mare de resurse administrative. Este important
ca formalităţile să fie menţinute la minimum, să se limiteze numărul
de comitete şi grupuri de lucru şi să se asigure faptul că acestea se
concentrează asupra acţiunilor şi rezultatelor care vor duce la reali-
zarea obiectivelor organizaţiei.
Pe măsură ce se dezvoltă organizaţia şi aceste grupuri câştigă experienţă, poate fi necesar ca unele să capete un statut permanent.
Acest lucru trebuie făcut însă cu atenţie, deoarece un număr prea
mare de comitete poate dispersa resursele şi poate încetini procesul
decizional, în timp, Consiliul poate forma şi alte comitete pentru
îndeplinirea unor sarcini specifice, inclusiv:
70
• Comitetul de audit - se asigură că organismul păstrează registrele contabile corespunzătoare si elaborează si men ţine sisteme eficiente de control intern.
• Comitetul de numire pe posturi - analizează şi propune persoane care să facă parte din diversele comitete ale organismului.
• Comitetul de remunerare - face recomandări cu privire la costurile si remuneraţia personalului executiv al organismului.
Cu toate că este mai greu de realizat într-o organizaţie cu puţini membri, apartenenţa la mai multe comitete trebuie descura-jată. Acest lucru este cauzat de timpul necesar pentru a deservi chiar şi numai un comitet şi de faptul că implicarea unui număr mai mare de membri creează loialitate faţă de organizaţie. Din aceleaşi motive este importantă si adoptarea de limite rezonabile ale numărului de ani pe care o persoană îi poate petrece în cadrul unui comitet.
Toate comitetele trebuie să pregătească în mod regulat ra-poarte oficiale asupra activităţii pentru Consiliu si pentru membri, o dată pe an.
Structura managementului
Durabilitatea oricărei organizaţii este afectată foarte mult de calitatea managementului operaţiunilor sale. Imediat ce resursele permit acest lucru, Consiliul trebuie să numească o persoană cu normă întreagă pentru responsabilitatea de management al orga-nizaţiei. Denumirea postului va varia de la un organism profesional la altul; în general se foloseşte termenul de director executiv.
Selectarea celei mai corespunzătoare persoane este de o maximă importanţă pentru succesul organizaţiei. Directorul exe-
cutiv va trebui să fie: • un manager cu experienţă;
71
- capabil de a gândi şi planifica în mod strategic;
- creativ şi plin de energie, având dorinţa de a dezvolta organizaţia;
- o persoană cu abilităţi excelente de comunicare;
- sociabil si capabil de a stabili şi crea contacte-cheie în afaceri, guvern şi învăţământ.
Rolul directorului executiv, în colaborare cu Consiliul si cu alţi voluntari, este:
- de a dezvolta o strategie comprehensivă detaliată şi un plan de lucru care să includă date-ţintă specifice;
- de a dezvolta şi conduce structura de personal pentru exe cutarea activităţilor;
- de a acorda asistenţă şi consiliere preşedintelui, membri
lor Consiliului si altor voluntari;
- de a crea şi păstra relaţii eficiente cu guvernul, comunită
ţile de afaceri şi profesionale şi instituţiile de învăţământ;
- de a asigura că procedurile de autorizare şi disciplinare sunt realizate imparţial şi eficient conform statutului sau
regulilor organismului profesional;
- de a asigura că Consiliul, membrii şi alte persoane rele vante sunt ţinute la curent cu evoluţiile internaţionale,
religioase şi naţionale care afectează profesia de contabil;
- de a administra resursele şi personalul organizaţiei con
form bugetelor şi politicilor aprobate de Consiliu;
- de a raporta Consiliului cu privire la progresul spre obiec
tivele organizaţiei.
Administrarea unui organism profesional de contabilitate
necesită un director executiv foarte competent şi hotărât. Astfel de persoane sunt căutate, iar o organizaţie tânără poate să se afle în
72
incapacitatea de a atrage o astfel de persoană deoarece nu poate
oferi suficienţi bani sau un statut motivaţional. Dacă nu este posibilă
atragerea unei persoane locale suficient de experimentată, este însă
posibilă obţinerea acestor servicii de la un administrator cu expe-
rienţă al unui organism existent, pe o perioadă de timp, cu normă
întreagă sau part-time, pentru pregătirea personalului.
f) Finanţarea organismului
Elaborarea şi prezentarea la timp a rapoartelor anuale şi de management pentru Consiliu vor servi drept exemplu pentru pro-
fesie, precum şi pentru procesul de dezvoltare a unui plan stra-
tegic şi întocmirea bugetelor si planurilor de afaceri pe termen
lung si scurt.
O bază mică de membri va limita aproape întotdeauna re-
sursele disponibile unui organism profesional de contabilitate, în
astfel de ţări trebuie să se analizeze dezvoltarea de afiliaţii cu alte
organisme în scopul repartizării activităţilor, cum ar fi educaţia
profesională continuă şi examinările. Trebuie de asemenea explo-
rate şi alte surse de venit. Acestea pot include:
- subvenţii de la guvern (în mod limitativ şi numai în cazuri
izolate);
- sponsorizarea iniţiativelor specifice;
- donaţii;
- agenţii de ajutorare din străinătate;
- surse caritabile;
- spaţiu publicitar;
- firme.
Cu toate că finanţarea iniţială din surse externe poate fi nece-
sară în primii ani, în cele din urmă organizaţia trebuie să genereze
suficiente venituri pentru a-si acoperi toate costurile de exploatare
73
si pentru a permite unele investiţii în dezvoltare. Membrii unei organizaţii noi de contabilitate trebuie să se angajeze în asigurarea unui anumit nivel de finanţare în fiecare etapă de dezvoltare în aşa
fel încât să nu existe etape cu dependenţă exagerată de un suport financiar extern. O încredere excesivă într-un suport extern creează o dependenţă care poate afecta natura şi obiectul activităţilor orga-nizaţiei, şi nu este în interesul pe termen lung al membrilor. Fondu-rile de la membri vor fi colectate prin două modalităţi: sub formă de cotizaţii, ca plată pentru drepturile si privilegiile în calitate de membru (de exemplu, taxe membru licenţă), şi de recompensă pen-tru serviciile primite, cum ar fi cursurile, examinările, activităţile de dezvoltare profesională şi participarea la manifestările promo-ţionale.
Organizaţia va trebui să aibă propriul sediu independent. Tre-
buie să se găsească un echilibru pentru realităţile financiare ale organizaţiei şi statutul acesteia ca organism profesional recunoscut. Locaţia sediului şi accesul vor fi foarte importante.
Locaţia biroului şi întreţinerea aferentă vor necesita resurse. Ideal ar fi să nu se facă închirieri pe termen lung care pot deveni costisitoare în cazul în care creşte necesitatea de spaţiu. Locaţiile mai mici cu contract de închiriere pe termen scurt vor conferi fle-xibilitate mai mare. Un spaţiu închiriat de la o organizaţie bine-voitoare poate furniza servicii şi infrastructură fără costurile de înfiinţare. Puţine organizaţii au avut succes în asocierea cu alte grupuri pentru a forma o „clădire profesională" în care să se facă economii din folosirea în comun a mesageriilor, a serviciilor de curăţenie a birourilor şi a echipamentelor.
Echipamentele de bază - telefon, fax, computer şi imprimantă - sunt esenţiale. La cumpărarea sau închirierea echipamentelor de birotică trebuie avut în vedere nivelul de servicii oferit de furnizor. Mobila de birou obişnuită, inclusiv birourile, scaunele si dulapurile,
trebuie să fie achiziţionată dacă nu este furnizată ca parte din aranja-mentul de închiriere.
74
Organismul are ca obligaţie evidenţa membrilor, pentru care este necesară o bază de date care să servească drept registru al membrilor. Informaţiile minime vor include:
- numele membrului;
- numărul membrului;
- adresa personală;
- adresa de serviciu;
- adresa poştală preferată;
- categoria sau sectorul de angajare;
- calificările;
- data naşterii;
- data de admitere ca membru;
- categoria de membru;
- informaţii din autorizaţie - numărul si data de emitere.
Trebuie să se acorde atenţie legislaţiei locale cu privire la protecţia datelor - confidenţialităţii.
Trebuie păstrate informaţii similare şi în cazul stagiarilor şi, dacă organizaţia este implicată activ în oferirea de cursuri sau exa-minări, vor fi necesare şi înregistrări ale stagiarilor şi alte documente legate de stagiari.
g) Marketingul si promovarea profesiei
Marketingul eficient este esenţial pentru succesul pe termen lung al organizaţiei. Un organism profesional care îşi planifică şi îşi coordonează cu atenţie activitatea de marketing are mai multe şanse de a-şi atinge obiectivele strategice.
Strategia iniţială de marketing a unui organism profesional nou trebuie să se concentreze pe identificarea publicului-ţintă cheie, atragerea studenţilor şi asigurarea furnizării eficiente de servicii. Scopul ar trebui să fie crearea unei mase decisive. Odată cu dez-voltarea, noile priorităţi vor fi importante, cum ar fi intensificarea
75
parteneriatelor şi furnizarea de servicii cu valoare adăugată pentru membri, inclusiv susţinerea carierei, training şi resurse de dezvol-tare şi tehnice.
Pentru a implementa o strategie eficientă de marketing, o organizaţie trebuie mai întâi să înţeleagă mediul în care lucrează. Cele trei componente-cheie ale mediului de marketing sunt macro-mediul, micromediul şi mediul intern:
- macromediul - factori sociali, legali, economici, politici şi tehnologici;
- micromediul - studenţi şi membri, părţi interesate (lideri industriali, angajatori, organe de reglementare, instituţii de învăţământ), furnizori (de pregătire) şi concurenţi (la nivel naţional şi global);
- mediul intern - oameni, finanţe, resurse şi infrastructură.
Cercetarea şi analiza acestor domenii vor asigura că organi-zaţia: este conştientă de factorii externi care pot avea un impact asupra organizaţiei; înţelege potenţialii clienţi, factorii de decizie şi concurenţa; este conştientă de propriile capacităţi şi limitări. Rezultatele cercetării vor facilita elaborarea de planuri de marketing
realiste şi realizabile şi vor permite organizaţiei să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la aspectele-cheie de marketing, cum ar fi poziţia mărcii, avantajul competitiv şi dezvoltarea unei strategii de marketing.
Marca este un instrument puternic în comunicarea către stu-denţi, stagiari şi comunitatea de afaceri a valorilor şi poziţiei pe piaţă a organizaţiei. Un nou organism profesional de contabilitate are oportunitatea de a-şi stabili identitatea ca marcă încă de la începutul organizaţiei. O imagine puternică de marcă ajută la iden-tificarea organizaţiei şi percepţia de calitate si profesionalism. Com-ponentele de marcă uşor de implementat includ:
- un nume care transmite ceea ce face şi reprezintă organi zaţia;
76
- valorile de marcă aliniate la obiectivele organizaţiei;
- un logo uşor de reţinut care va fi folosit în toate comuni
cările;
- un design şi un stil consecvente care se folosesc la cores
pondenţă, documente şi referinţă si website;
- recrutarea şi formarea oamenilor care se încadrează în valorile de marcă ale organizaţiei.
Proprietatea intelectuală este un bun pentru orice organizaţie şi trebuie să fie protejată în mod corespunzător. Numele organiza-ţiei, inclusiv acronimul si orice marcă asociată, cum ar fi denumirea sau calificarea, de exemplu, expert contabil, chartered accountant sau contabil public autorizat, reprezintă bunul fundamental de proprietate intelectuală şi cel mai important. Reputaţia organizaţiei
poate fi serios prejudiciată dacă o altă organizaţie sau persoană doreşte să folosească numele. Protecţia legală se poate obţine prin înregistrarea numelui organizaţiei ca marcă comercială. Alte domenii de proprietate intelectuală care necesită protecţie pot include: numele produselor şi serviciilor; logo-urile; calificările şi denumirile de domeniu. Este recomandat să se ceară sfatul unui specialist cu ex-
perienţă în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale. Revistele şi buletinele informative sunt un mediu eficient de
comunicare către membri a ultimelor noutăţi cu privire la organi-zaţie si problemele curente care afectează profesia. Aceste publicaţii pot fi folosite şi ca instrumente de promovare a serviciilor si produ-selor, cum ar fi manifestările şi cursurile. Costurile pentru publicare şi livrare pot fi reduse prin emiterea de comunicate în formă elec-tronică sau prin veniturile din publicitate.
Internetul este un mecanism foarte important de comunicare a informaţiilor şi de încurajare a interacţiunii cu clienţii şi părţile interesate. Internetul devine din ce în ce mai mult un punct de
referinţă pentru cei care caută informaţii suplimentare cu privire la calificările şi serviciile oferite de organismele profesionale.
77
Proiectarea unui website trebuie să ţină cont atât de structură, cât şi de conţinut pentru a asigura faptul că informaţiile relevante pot fi obţinute de către toţi potenţialii clienţi si toate părţile intere-
sate, în plus, este important să se ţină cont de strategia viitoare a organizaţiei pentru ca website-ul să poată găzdui viitoarele nece-sităţi ale organizaţiei si clienţilor. Este de recomandat construirea unui website de bază şi lansarea acestuia pentru a atrage atenţia asupra organizaţiei. Website-ul poate fi ulterior îmbogăţit în funcţie de resurse. Alte aspecte care trebuie abordate la elaborarea unui website includ:
- înregistrarea denumirilor de domeniu ale website-ului;
- asigurarea faptului că designul website-ului este conform
cu marca;
- elaborarea unui website în funcţie de limitele tehnologice
ale organizaţiei.
Promovarea organismului profesional va acoperi diverse etape şi va necesita în mod inevitabil o combinaţie de tehnici de promovare pentru a asigura faptul că mesajele sunt comunicate în mod eficient persoanelor avizate şi la timpul potrivit.
Iniţial, organizaţia trebuie să se concentreze asupra atragerii atenţiei cu privire la existenţa sa printre liderii din industrie, auto-rităţile de reglementare şi guvern, precum şi potenţialilor membri. Factorii de influenţă vor fi consultaţi în mod biunivoc în faza in-cipientă şi vor fi invitaţi să furnizeze date de intrare în feedback cu privire la propuneri. Câştigarea susţinerii acestora încă de la început nu numai că va asigura accesul organizaţiei la un cartel de experţi, ci va ajuta şi promovarea pe viitor către potenţialii membri sau către publicul larg.
O campanie planificată şi coordonată de relaţii publice este foarte importantă în informarea cu privire la organismul profe-
sional. Legăturile cu presa naţională şi de afaceri şi alte grupuri media trebuie să fie stabilite încă din faza de început. Susţinerea
78
publică din partea factorilor de influenţă de nivel înalt va fi esenţială în generarea unei acoperiri largi si va asigura faptul că informarea si interesul în noul organism sunt realizate printre potenţialii mem-
bri şi alte părţi interesate. Promovarea către potenţialii membri şi studenţi trebuie să
fie planificată şi coordonată pentru a furniza un exerciţiu de recru-tare de succes si pentru formarea durabilă a studenţilor şi membrilor. Este foarte important să se înţeleagă nevoile şi aspiraţiile potenţia-lilor membri şi să se realizeze introducerea consecventă a acestora în mesajele de campanie. Este de asemenea importantă şi încura-jarea partenerilor şi a altor părţi interesate, în special furnizorii de training şi alte entităţi implicate în calificare, de a se implica în mod activ în promovare.
Organismul profesional de contabilitate trebuie să recruteze
studenţi potrivit capacităţii sale de a asigura calificări şi servicii pentru aceştia. Promovarea trebuie, de asemenea, să vizeze si recru-tarea de studenţi corespunzători prin a căror asociere organismul profesional de contabilitate să îşi sporească reputaţia şi statutul, şi care sunt apţi de a-şi finaliza calificarea. Dacă se recrutează studenţi care nu îşi pot finaliza calificarea, reputaţia organismului profe-sional de contabilitate poate fi periclitată. O altă consecinţă ar putea fi că studenţii nu vor mai recomanda organismul profesional de contabilitate si altor persoane; recomandările sunt o sursă foarte importantă de atragere de noi studenţi şi de consolidare a reputaţiei.
Tehnicile de promovare alese pentru a viza potenţialii stu-denţi şi membri vor depinde de piaţă, public, costuri si resurse. Manifestările şi saloanele trebuie să fie în centrul programului. Publicitatea selectă poate fi folosită în strategia de marketing, în special pentru a dezvolta informarea. Această acţiune trebuie să vizeze informarea publicului-ţintă cheie, cum ar fi potenţialii stu-denţi si consilierii lor de carieră si angajatorii.
O campanie de promovare eficientă va include o combinaţie a următoarelor activităţi:
79
- saloane, congrese, seminarii şi mese rotunde;
- prezentări;
- întâlniri biunivoce;
- publicitate;
- crearea de relaţii cu angajatorii potenţialilor membri sau
studenţi.
Alte părţi interesate joacă un rol important în procesul deci-zional. De exemplu, deoarece angajatorii şi instituţiile de învăţă-
mânt influenţează de multe ori alegerea de către studenţi a unui
organism profesional, necesităţile acestor grupuri trebuie, de ase-
menea, să fie abordate, în fazele de început, crearea de relaţii trebuie
să se concentreze asupra creşterii capacităţii pieţei în ceea ce pri-
veşte şcolarizarea şi angajarea contabililor profesionişti. Se pot
folosi factori de influenţă pentru încurajarea susţinerii din partea
acestor grupuri de interese.
Membrii aşteaptă servicii profesioniste şi eficiente de la orga-
nismul profesional. Este foarte important să se stabilească o cultură
centrată pe clienţi şi ca oamenii din cadrul organizaţiei să aibă
experienţa şi resursele necesare pentru a satisface şi a depăşi aştep-
tările membrilor. Introducerea de iniţiative, cum ar fi obiective cu
privire la nivelul serviciilor, analiza gradului de satisfacţie, pro-
ceduri conforme şi scheme de sugestii, poate asista satisfacerea
aşteptărilor clienţilor, comunicarea obiectivelor de servicii pentru
clienţi şi facilitarea unei culturi bazate pe inovaţie şi îmbunătăţire.
h) Rolul sectorului public
Un sector public bine administrat şi stabil, cu bugetare solidă pentru susţinerea obiectivelor şi controlul atent al executării bugetului, este foarte important pentru stabilirea unei politici mo-
netare şi fiscale eficiente. Rolul directorilor financiari din sectorul public merge mai departe de administrarea bugetului, şi anume
80
presupune susţinerea performanţei şi posibilitatea administraţiilor
de a se adapta la noile circumstanţe în evoluţie.
Rolul managementului financiar profesional trebuie să fie
înţeles, dezvoltat si susţinut de contabilitate. Nu este eficientă numai
oferirea de training în contabilitatea din sectorul privat pentru cei
din sectorul public sau importarea de contabili formaţi din sectorul
privat. Este necesară formarea adecvată a directorilor financiari
din sectorul public, inclusiv contabili, auditori interni si externi,
directori de buget şi tehnicieni contabili, pentru a îmbunătăţi per-
formanţa sectorului public.
Dezvoltarea si menţinerea unui cadru profesional de directori
financiari din sectorul public necesită o organizaţie profesională
independentă de guvern, dar care să colaboreze strâns cu acesta,
să educe, să susţină, să stabilească şi să păstreze standardele etice
şi tehnice, în multe cazuri, acesta va fi rolul organismului profe-
sional corespunzător de contabilitate care doreşte să devină sau a
devenit deja membru IFAC. în alte cazuri, poate exista tendinţa,
mai puţin recomandată, de a înfiinţa un organism separat de conta-
bilitate în sectorul public, deseori din cadrul guvernului sau pro-
fesiei.
Pentru dezvoltarea contabilităţii în sectorul public, necesi-tatea primară o constituie o schemă de învăţământ si training în
sectorul public pentru formarea directorilor financiari din sectorul
profesional public. După un anumit timp, această necesitate va
determina nevoia de dezvoltare profesională continuă, de elaborare
a standardelor si declaraţiilor tehnice conform standardelor inter-
naţionale, si de profesionişti pregătiţi să se întâlnească cu alţi profe-
sionişti. Cu presiuni şi susţinere suficiente din partea guvernului
în ceea ce priveşte legislaţia, dezvoltarea profesiei de contabil în
sectorul public va fi posibilă.
Organismul existent va trebui să îşi evalueze reputaţia curentă şi capacitatea de a susţine profesia în sectorul public, atât financiar,
81
cât şi tehnic. Decizia va depinde şi de evaluarea dorinţei politice de a susţine şi dezvolta profesia independentă, reglementată, în urma dialogurilor cu partidele politice lider.
Multe organisme existente membre IFAC au Comitete pentru Sectorul Public pentru reprezentarea intereselor sectorului public.
Organismul profesional trebuie să aibă în vedere cerinţele de educare şi formare a directorilor financiari profesionişti din sec-torul public şi să analizeze dacă are capacitatea şi abilităţile pentru elaborarea de planuri de învăţământ, programe, materiale de studiu şi alte componente corespunzătoare ale unei scheme de învăţământ şi formare. Trebuie, de asemenea, să ţină cont de:
• felul în care trainingul va fi monitorizat şi validat, ţinând cont că pot fi puţini contabili profesionişti capabili de a supraveghea stagiarii;
• aranj amentele de evaluare şi cum vor trebui adaptate pen tru identificarea abilităţilor corespunzătoare necesităţilor organizaţiilor sectorului public şi pentru asigurarea com petenţei profesionale într-un context de sector public;
• dacă stagiarii din sectorul public vor putea să îşi asume o gamă completă sau limitată de activităţi (cum ar fi compa niile de audit) în momentul calificării şi felul în care li mitările vor fi explicate şi justificate fără a afecta reputaţia membrilor calificaţi din sectorul public;
• cum se vor dezvolta şi susţine necesităţile la nivel „tehnic" ale sectorului public;
• nivelul de susţinere din partea angajatorilor pentru justifi carea încheierii unui contract de training cu un angajator din sectorul public.
Organismul profesional trebuie să analizeze felul în care poate susţine şi păstra standarde corespunzătoare, inclusiv:
• dacă trebuie făcute modificări în ceea ce priveşte regimul etic şi disciplinar şi felul în care organismul profesional
82
va administra problemele disciplinare, inclusiv sancţiu-nile, în cazul membrilor angajaţi în sectorul public;
• în ce măsură aranj amentele de control al calităţii profesio nale care afectează membrii sectorului privat trebuie adaptate pentru a satisface necesităţile sectorului public;
• dacă organismul are capacitatea tehnică şi de cercetare pentru a face faţă cerinţelor din sectorul public;
• dacă organismul poate adopta Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public;
• cum va stabili organismul un dialog cu studenţii şi mem brii din sectorul public prin intermediul monitoarelor, conferinţelor, seminariilor şi activităţilor de altă natură;
• cum se va aplica dezvoltarea profesională continuă a membrilor din sectorul public şi cum pot fi cerinţele exis tente din sectorul privat corelate cu sectorul public.
Organismul profesional va trebui să analizeze dacă şi cum poate administra relaţiile cu membrii existenţi, precum si dezvol-tarea de noi relaţii cu cei care lucrează în sectorul public, inclusiv:
• dacă organismul are resursele financiare pentru servicii suplimentare necesare pentru susţinerea dezvoltării efi ciente ca organism relevant în sectorul public;
• cum poate administra procesul de implicare a sectorului public în activităţile sale fără a-şi pierde independenţa;
• în consecinţă, cum poate acţiona în interesul membrilor cu practica publică (ţinând cont de necesitatea prioritară de a lucra în interesul public) şi în acelaşi timp să pro moveze relaţii strânse cu guvernul în ceea ce priveşte problemele sectorului public;
• cum vor reacţiona membrii actuali la redirecţionarea re surselor de la activitatea sectorului privat la activitatea sectorului public când beneficiile lor vor fi relativ mici şi pe termen lung;
83
• cum vor trebui schimbate structurile instituţionale pentru a reflecta dimensiunea sectorului public, având în vedere că acest lucru ar afecta şi procesul de selectare (mai de grabă prin numire decât prin alegere) a membrilor consi liului şi comitetelor organismului;
• schimbările care vor trebui făcute în ceea ce priveşte orga nizarea personalului organismului şi măsura în care per sonalul şi relaţia cu voluntarii sunt „profesionalizate".
înfiinţarea unui organism profesional nu este uşoară. Pentru a reduce cerinţele tehnice şi de resurse, organismul profesional va trebui să stabilească aranjamentele de consiliere şi de parteneriat descrise mai sus. Obiectivul pe termen lung ar fi îndeplinirea cerin-ţelor de a deveni membru IFAC.
Noul organism profesional din sectorul public va avea o sin-gură preocupare, dar mai multe institute au o singură preocupare, şi anume auditul extern în sectorul privat. Dacă institutele coexistă, acestea au multe în comun şi trebuie să dezvolte relaţii strânse de lucru, inclusiv grupuri de membri comuni la nivel de organe de conducere şi, dacă este cazul, reprezentarea comună în faţa autori-tăţilor. Standardele de învăţământ şi training trebuie să fie compa-tibile.
în timp poate apărea posibilitatea de fuzionare a institutelor din sectorul privat şi sectorul public.
4.1. Rolul şi responsabilităţile unui organism
profesional de contabilitate
a) Cerinţe pentru a deveni membru
Pe perioada de început şi în primii ani de funcţionare a organi-zaţiei, majoritatea membrilor vor fi persoane care şi-au dezvoltat
cunoştinţele şi experienţa în calitate de contabil profesionist prin alte mijloace.
84
Acestor persoane li se permite să se alăture unui organism profesional de contabilitate pe o perioadă specificată şi limitată în baza unor prevederi rezonabile de „menţinere a drepturilor dobân-
dite". Prevederile de menţinere a drepturilor dobândite trebuie să încurajeze cât mai multe persoane calificate să se alăture organi-zaţiei, în acelaşi timp reducând riscul de acceptare a persoanelor necalificate. Prevederile de menţinere a drepturilor dobândite tre-buie să fie disponibile numai pe o perioadă limitată şi să înceteze în momentul dezvoltării si aplicării unui program de acreditare.
Pentru orice desemnare analizată trebuie să se obţină infor-maţii cu privire la:
- nivelul minim de studii necesar calificării, durata perioa dei oficiale de studiu, materiile studiate;
- examinările necesare, acordându-se o atenţie deosebită
examinărilor competenţelor profesionale;
- experienţa minimă şi tipul acesteia (inclusiv orice formare practică necesară) cerute înainte de autorizare;
- cadrul general al standardelor tehnice si etice din ţara în care i s-a acordat titlul persoanei respective.
După finalizarea acestei analize se poate lua o decizie cu privire la titlurile care vor fi acceptate pentru a fi membru cu drep-turi depline în noua organizaţie. Următoarele clasificări ca membru sunt comune multor organisme profesionale de contabilitate:
- contabili autorizaţi sau experţi;
- contabili asociaţi;
- tehnicieni contabili;
- studenţi.
Trebuie să se analizeze dacă persoanele care au atins un anu-mit nivel din procesul de acreditare dintr-o altă ţară vor fi acceptate
pentru o anumită formă de apartenenţă ca membru, alta decât membru cu drepturi depline, cum ar fi membri studenţi şi asociaţi.
85
După ce persoanele cu titluri obţinute în străinătate care practică deja profesia în ţara respectivă au fost acceptate ca membri conform prevederilor noii organizaţii de menţinere a drepturilor dobândite,
va mai exista o necesitate de recunoaştere a titlurilor dobândite în străinătate, în acest scop trebuie revăzut ghidul pentru acordurile mutuale de recunoaştere adoptat de Organizaţia Mondială de Co-merţ. Trebuie să se aibă în vedere anumite cerinţe, şi anume cunoaş-terea practică a limbii locale, dovezi ale reputaţiei profesionale şi cunoaşterea demonstrată a legii naţionale cu privire la societăţi şi impozite.
Este, de asemenea, necesară şi revizuirea calificărilor persoa-nelor care nu au încă niciun titlu, dar care au fondul necesar de studii şi experienţă pentru desfăşurarea activităţii de contabil pro-fesionist sau tehnician contabil.
Admiterea persoanelor care par să fie calificate este cel mai corect lucru care se poate face, deoarece permite organizaţiei să includă mai multe persoane ca membri cu influenţă în domeniu şi administraţie, astfel sporind susţinerea organizaţiei, în plus, dacă studiile lor au fost făcute la universitatea locală, organizaţia poate aduna mai multe informaţii şi contracte care vor fi utile în deter-minarea propriului program de acreditare, în acest caz este foarte important să existe o limitare strictă a perioadei în care aceste per-soane îşi pot păstra drepturile dobândite.
Odată ce au fost identificate calificările pentru a deveni mem-bru conform prevederilor de menţinere a drepturilor obţinute, tre-buie să se depună un efort concertat pentru a încuraja oamenii cu aceste calificări să depună cererea de membru. Cu toate că recru-tarea membrilor este o activitate permanentă importantă pentru orice organizaţie cu membri voluntari, efortul iniţial este crucial. Neatragerea unui număr suficient de posibili membri va limita capa-citatea noului organism de a-şi derula activitatea, va slăbi susţinerea
autorităţilor şi a publicului pentru organizaţie şi poate să slăbească şi entuziasmul grupului fondator. Astfel, importanţa acestui efort
86
iniţial nu poate fi subestimată. Metodele folosite vor varia în funcţie de multe consideraţii, cum ar fi numărul de posibili membri care vor fi contactaţi, oamenii disponibili pentru a lua parte la acest efort, distanţele şi costurile implicate etc. Contactul personal este în general cea mai eficientă metodă de recrutare.
Adunările Generale având ca subiect posibilii membri pot fi de ajutor. Astfel de şedinţe pot oferi membrilor potenţiali oportu-nitatea de a se cunoaşte, de a-i întâlni pe membrii grupului fondator, de a afla obiectivele organizaţiei, activităţile propuse şi structura, precum şi costurile şi beneficiile în calitate de membru. Informaţiile obţinute de la cei prezenţi vor eficientiza contactele viitoare. Se vor depune eforturi, inclusiv anunţuri prin mijloacele de informare, pentru a face aceste adunări publice, în scopul de a obţine un public larg si reprezentativ.
Liderii din cadrul profesiei (de exemplu, partenerul de con-ducere dintr-o firmă publică de contabilitate, directorul financiar al unei societăţi, şeful unui departament administrativ sau univer-sitar) pot, de asemenea, să fie de ajutor în recrutarea membrilor. Chiar şi susţinerea din partea unui număr mic de astfel de persoane poate avea ca rezultat un număr mare de cereri de membru.
Un organism profesional de contabilitate trebuie să analizeze interacţiunea cu studenţii pentru că aceştia sunt viitorii membri.
Relaţiile cu studenţii vor fi limitate dacă întregul învăţământ tehnic sau o parte a acestuia este asumat(ă) de alte organizaţii sau instituţii, şi vor deveni mai complexe odată cu creşterea implicării directe a organizaţiei în formarea sau evaluarea studenţilor. O formă de implicare este întotdeauna de dorit pentru dezvoltarea relaţiilor cu viitorii membri. Astfel, un organism profesional de contabilitate trebuie să încerce să dezvolte interacţiunile dintre membri si stu-denţi. Câteva dintre acţiunile recomandate sunt:
- prezentări pentru elevii de liceu din anii mai mari pentru a încuraja interesul pentru această profesie;
- participarea la manifestări de tipul „Ziua carierei";
87
- conferinţe în săli de curs pentru studenţii de la contabili
tate pe tema aspectelor actuale sau aplicării standardelor
tehnice în situaţii din „viaţa reală";
- oferirea de oportunităţi de angaj are cu j umătate de normă pentru studenţi;
- realizarea de relaţii cu profesorii şi cadrele didactice.
b) Certificate de practică
Aşa cum este specificat la paragraful 100.1 din Codul etic
IFAC al profesioniştilor contabili, „o caracteristică a profesiei de
contabil este acceptarea responsabilităţii de a acţiona în interesul
public".
Exercitarea acestei responsabilităţi implică multe activităţi.
Cea mai importantă este asigurarea faptului că executarea funcţiei
de atestare este limitată la cei calificaţi să o execute. Un organism
profesional de contabilitate va trebui să încerce să transpună această
restricţionare în lege, de preferat prin acordarea organizaţiei ca
atare a dreptului de a determina criteriile de competenţă. Dacă
determinarea criteriilor este responsabilitatea organizaţiei, aceasta
poate fi exercitată prin emiterea de certificate de practică pentru
persoanele calificate, în general, certificatele de practică trebuie
să aibă valabilitate limitată şi să poată fi reînnoite conform regulilor
stabilite de Consiliu. Determinarea unei valabilităţi prestabilite a
certificatului de practică asigură faptul că persoanele calificate pen-
tru executarea funcţiilor limitate sunt totuşi calificate în mod cores-
punzător. Având în vedere rata rapidă de modificare a standar-
delor tehnice, este important ca persoanele care au dreptul de a
exercita funcţii limitate să îşi păstreze competenţa de a face acest
lucru. Condiţiile de reînnoire includ dovada continuării dezvoltării
profesionale (CDP), reexaminării, asigurării profesionale sau alte
situaţii.
Certificatele de practică sunt recomandate şi pentru membrii
care oferă şi alte servicii în afara celor atestate. Multe organisme
profesionale de contabilitate cer membrilor care oferă orice tip de
serviciu contabil direct publicului să deţină un certificat de practică.
Obţinerea unui certificat de practică poate necesita o experienţă
practică suplimentară sau studii în domeniul în care persoana
respectivă intenţionează să practice. Pentru păstrarea certificatului
de practică, membrii vor fi supuşi unor reexaminări ale activităţii
prin intermediul unor programe corespunzătoare de asigurare a
calităţii.
c) Adoptarea si implementarea standardelor
Implementarea standardelor internaţionale va diferi de la o ţară la alta. Situaţiile pot varia de la, de exemplu, trecerea la standarde internaţionale de contabilitate şi audit de la standardele proprii elaborate de o ţară, la adoptarea de standarde internaţionale pentru o bază limitată de standarde elaborate anterior, în orice caz, este vorba despre un proiect care necesită o planificare atentă şi angajare.
Cel mai important aspect şi cel mai greu de realizat îl reprezintă obţinerea unei angajări serioase a părţilor interesate importante, atât în ceea ce priveşte procesul, cât şi termenul. Identificarea părţilor interesate va include toate organismele de contabilitate din ţară, guvernul, autorităţile de reglementare de pe piaţa de capital, precum şi Consiliile de Administraţie.
Deciziile cu privire la autoritatea de stabilire a standardelor şi autoritatea de aderare la standardele stabilite vor necesita o atenţie deosebită. Mândria naţională si profesională poate avea ca rezultat o primă reacţie, şi anume că un organism profesional trebuie să stabilească şi să implementeze propriul set de standarde. Cu toate
acestea, stabilirea standardelor este o sarcină dificilă şi complexă, în plus, este un proces de lungă durată şi costisitor deoarece necesită
89
acceptarea acestor standarde de către comunitatea de afaceri, organele de reglementare guvernamentale şi membrii profesiei locale de contabilitate.
IFAC şi IASCF au colaborat în timp la dezvoltarea standar-delor de audit şi de contabilitate care pot fi acceptate în mod general la nivel internaţional. Un organism profesional de contabilitate trebuie să stabilească un comitet pentru revizuirea acestor standarde pe baza cunoştinţelor membrilor în ceea ce priveşte mediul econo-mic, legal şi profesional. Dacă este necesar, organismul profesional de contabilitate poate emite materiale informative suplimentare pentru reflectarea circumstanţelor locale. Astfel se vor economisi resursele reduse pentru a fi folosite în training şi la monitorizarea aplicării conformării la standarde şi materiale suplimentare.
Este recomandat, dacă acest lucru este posibil, să se stabi-
lească două grupuri de lucru sau grupuri operative separate - unul să analizeze standardele internaţionale de contabilitate, celălalt să se ocupe de standardele de auditare. Acesta din urmă trebuie să includă practicieni din firme mari şi mici; primul grup trebuie să conţină reprezentanţi din industrie şi comerţ, precum şi din alte sectoare, pentru consolidarea susţinerii standardelor.
Revizuirea standardelor internaţionale este o sarcină foarte importantă si va necesita probabil trei ani până la finalizare. Fiecare grup va trebui să analizeze fiecare standard, să îl compare cu prac-tica actuală, să îl dezbată, să rezolve nepotrivirile şi să decidă asupra problemelor de tranziţie. Recomandările comitetului de a adopta un anumit standard internaţional trebuie să fie aprobate de Consiliu, de preferat după o perioadă de expunere, în cursul perioadei de expunere se pot ţine seminalii pentru formarea pedagogilor şi prac-ticienilor locali în ceea ce priveşte utilizarea standardului.
Standardele internaţionale sunt publicate în limba engleză, şi atât IFAC, cât şi Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate (IASB) au politici de asistare a traducerii acestor stan-darde în diverse limbi naţionale.
90
Traducerea standardelor internaţionale este o sarcină com-plexă, de durată şi de multe ori costisitoare. Organismele de stabilire a standardelor naţionale este posibil să nu aibă resursele financiare
necesare, dar sunt deseori cele mai apte să conducă această acti-vitate. Cea mai adecvată cale de obţinere a finanţării necesare este o cerere de subvenţionare de la una dintre băncile regionale de dezvoltare sau agenţiile de dezvoltare.
Există acum software disponibil pentru asistarea activităţii de traducere. Acesta permite verificarea consecvenţei cu alte texte şi utilizarea de termeni-cheie. Un astfel de instrument electronic uşurează procesul de traducere, asigură o calitate superioară a tex-tului tradus si face ca actualizările ulterioare să fie mai rapide.
d) Codul de conduită profesională si etică
Profesia are responsabilitatea de a proteja binele colectiv al publicului şi al instituţiilor deservite de contabilii profesionişti. Acest lucru necesită adoptarea şi implementarea unui cod etic chiar şi atunci când organul legislativ al ţării are responsabilitatea de promulgare a cerinţelor de etică. Pentru realizarea acestui lucru majoritatea organismelor de contabilitate înfiinţează un comitet pentru etică responsabil de promulgarea codului şi de stabilirea unui grup separat de monitorizare a respectării codului şi de luare a măsurilor disciplinare în caz de încălcare a codului.
Codul etic IFAC al profesioniştilor contabili a fost stabilit pentru a deservi nevoile contabililor profesionişti, indiferent dacă sunt angajaţi în practică sau în alte sectoare economice. Acesta stabileşte standardele de conduită a contabililor profesionişti şi declară principiile fundamentale pe care trebuie să le respecte pen-tru îndeplinirea obiectivelor comune. Codul etic IFAC este recu-noscut la nivel internaţional şi principiile generale ale acestuia pot
fi adoptate de toate ţările. Toate organismele membre IFAC trebuie să adapteze principiile Codului etic IFAC la codul naţional.
91
e) Asigurarea calităţii serviciilor profesionale
Codul etic IFAC al profesioniştilor contabili se concentrează
pe responsabilitatea profesiei de a acţiona în interesul public. Pro-
fesia de contabil a făcut tot posibilul pentru a-şi păstra reputaţia
pentru integritate, obiectivitate si competenţă de-a lungul multor
ani de deservire a clienţilor, angajatorilor şi publicului. Orice con-
tabil profesionist care nu respectă (sau care se consideră că nu
respectă) standardele profesionale şi cerinţele legale face dificilă
păstrarea reputaţiei acestei profesii. Rolul IFAC este de a oferi
îndrumări, de a încuraja progresul şi de a promova convergenţa
spre standarde internaţionale. Astfel, IFAC consideră că organis-
mele membre trebuie să demonstreze că se aplică programe adec-
vate pentru a oferi asigurarea rezonabilă că toţi contabilii profesio-
nişti aderă la cele mai înalte standarde.
Reglementarea profesiei contabile se realizează prin diverse
căi cu jurisdicţii diferite. Unele jurisdicţii au mecanisme externe
de reglementare şi altele au programe de asigurare a calităţii imple-
mentate prin intermediul profesiei cu mecanisme publice de supra-
veghere. Dacă nu există mecanisme externe de reglementare, asi-
gurarea calităţii poate fi condusă cu costuri reduse şi în mod eficient
de către acele persoane dedicate din cadrul profesiei. Prin urmare,
este în interesul public si în interesul profesiei de contabil din în-
treaga lume ca organismele membre să se asigure că depun acest
tip de efort de reglementare dacă nu există mecanisme externe de
reglementare.
Datoria de a adera la cerinţele profesionale aparţine conta-
bilului profesionist. Evaluarea măsurii în care un contabil şi-a în-
deplinit această datorie este realizată la nivelul organizaţiei pentru
care contabilul profesionist îşi desfăşoară activitatea.
în cazul contabililor profesionişti, în afaceri, implementarea
regulamentului de asigurare a calităţii ţine de organizaţia (angaja-
torul) care angajează contabilul profesionist.
92
în cazul contabililor profesionişti din practica publică, imple-mentarea regulamentului intern de control al calităţii este responsa-bilitatea fiecărei firme de contabili practicieni, încurajarea şi asis-
tarea firmelor de contabili practicieni în menţinerea şi îmbunătăţi-rea calităţii serviciilor profesionale reprezintă o responsabilitate-cheie a organismelor profesionale de contabilitate din fiecare ţară; organismele profesionale sunt responsabile de luarea măsurilor adecvate pentru realizarea acestui obiectiv în mediul legal, social, de afaceri şi de reglementare care prevalează în ţările respective.
Controlul calităţii este abordat pe trei niveluri: nivelul de contract, nivelul firmei şi nivelul organismului profesional.
Organizaţia poate analiza mai multe abordări care includ: • resurse interne - folosirea de inspectori angaj aţi de orga
nismul profesional;
• resurse externe, ca, de exemplu:
O contractanţi - folosirea de revizori (persoane, firme sau echipe mixte) contractaţi de organizaţia profe-sională;
o sistem de control de către terţi - persoanele sau firmele care vor inspecta contractează alte persoane sau firme pentru realizarea controalelor;
O contractarea lucrărilor în afara societăţii - organismul profesional externalizează controalele unei terţe părţi (de exemplu, o altă organizaţie profesională cu expe-rienţa necesară);
O combinarea celor de mai sus - organismul profesional poate externaliza controlul entităţilor înscrise şi poate adopta o altă abordare externă sau internă pentru alte angajamente;
O abordarea bilaterală sau regională - una sau mai multe
organizaţii profesionale poate/pot dori să combine resursele pentru realizarea controalelor.
93
Indiferent de abordarea folosită, organizaţia profesională tre-buie să ia măsuri pentru asigurarea independenţei auditorilor de calitate, în orice caz, aceştia trebuie să fie independenţi de persoana
sau firma şi de entităţile ale căror angajamente sunt selectate pentru control.
f) Investigaţie si proces disciplinar
După stabilirea unui cod etic, este necesar ca membrii să îl cunoască şi să îl respecte, în ţările în care autorizarea este o funcţie guvernamentală, organismele guvernamentale sau de reglementare au de obicei autoritatea de a impune cele mai severe acţiuni disci-plinare. Chiar şi atunci când se practică acest lucru, un organism profesional de contabilitate trebuie totuşi să aibă un proces disci-plinar eficient pentru controlul propriilor membri şi, dacă este cazul,
pentru asistarea organismelor guvernamentale şi de reglementare. Prin urmare, un organism profesional de contabilitate trebuie să analizeze felul în care trebuie conduse investigaţiile disciplinare, ce proces trebuie urmat, ce standarde de demonstrare şi dovedire sunt necesare, ce sancţiuni sunt recomandate şi ce apeluri sunt permise.
Structura de bază comună proceselor disciplinare ale multor organisme profesionale contabile este:
• o metodă de a decide, conform regulamentului intern co respunzător, prin care plângerile înaintate organismului profesional cu privire la conduita unui membru vor fi supuse unei investigaţii disciplinare; de exemplu, investi gaţiile pot fi începute atunci când o acuzaţie, dacă este adevărată, este o dovadă principală a încălcării codului sau a unui alt comportament inadecvat;
• o curte disciplinară care investighează şi judecă plânge rile;
• o curte de apel care audiază apelurile împotriva consta tărilor curţii disciplinare.
94
Felul în care structura de bază a procesului disciplinar este
stabilită şi funcţionează va diferi în funcţie de mulţi factori, cum
ar fi numărul de cazuri rezolvate, costul, rolul personalului în admi-
nistrarea şi desfăşurarea procesului disciplinar, necesarul de con-
silieri juridici şi supravegherea exercitată de organismele guverna-
mentale sau de reglementare, în plus, un organism profesional de
contabilitate trebuie să analizeze orice necesitate sau cerere de
deschidere şi răspundere mai mare în desfăşurarea proceselor dis-
ciplinare, precum şi nevoia de procese transparente şi posibila im-
plicare a membrilor independenţi nespecializaţi ai Curţii.
Pentru a-şi păstra credibilitatea, un organism profesional de
contabilitate trebuie să îşi îndeplinească în totalitate responsabili-
tatea pe care şi-o asumă pentru conduita etică şi profesională a
membrilor. Orice structură şi orice proces disciplinar adoptate de
organism trebuie să corespundă acestei sarcini. Este mai bine să
nu faci promisiuni decât să faci promisiuni pe care să nu le poţi
respecta. Organismul profesional de contabilitate trebuie să păstreze
un registru al deciziilor şi penalizărilor impuse pentru a asigura
consecvenţa abordării cazurilor. Organismele profesionale de con-
tabilitate trebuie să se asigure că au acces la consiliere juridică
pentru menţinerea unui proces disciplinar.
Comportamentul inadecvat include cele ce urmează:
- activitate infracţională;
- acţiuni sau omisiuni care pot duce la pierderea reputaţiei profesiei de contabil;
- încălcarea standardelor profesionale;
- încălcarea cerinţelor etice;
- neglijenţă profesională crasă;
- un număr de cazuri mai puţin grave de neglijenţă profesio
nală care, cumulate, pot indica incapacitatea de a profesa;
- activitate nesatisfăcătoare.
95
Gama de penalizări impuse, dacă legea locală permite acest lucru, include:
- avertizarea;
- pierderea sau limitarea drepturilor de practică;
- amenda/plata cheltuielilor;
- pierderea titlului profesional;
- excluderea ca membru.
g) Dezvoltarea profesională continuă
Un principiu fundamental al Codului etic IFAC al profesio-niştilor contabili specifică faptul că „un contabil profesionist are sarcina permanentă de a-şi păstra cunoştinţele şi abilităţile la nivelul
necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator primeşte servicii profesionale competente în baza noutăţilor curente din prac-tică, legislaţie şi tehnică. Un profesionist contabil trebuie să acţio-neze cu diligentă şi în conformitate cu standardele tehnice şi profe-sionale aplicabile în furnizarea serviciilor profesionale". Dezvol-tarea profesională continuă este metoda prin care contabilii profe-sionişti îşi pot îndeplini obligaţiile de competenţă permanentă.
Dezvoltarea profesională continuă este definită ca o activitate de învăţare pentru dezvoltarea şi menţinerea abilităţilor contabililor profesionişti de a-şi desfăşura activitatea în mod competent în mediul lor profesional.
Cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru toţi contabilii profe-sionişti se extind şi se modifică într-un ritm rapid. Organismele profesionale de contabilitate sunt responsabile de asigurarea fap-tului că membrii continuă să îşi dezvolte şi să îşi menţină compe-tenţa necesară rolurilor profesionale şi cerută de utilizatorii servi-ciilor. Promovarea dezvoltării profesionale continue şi importanţa
acesteia reprezintă componente vitale ale activităţilor pe care orga-nismul profesional de contabilitate si le asumă pentru a-şi păstra
96
credibilitatea sa şi pe cea a membrilor săi. Este important ca organis-
mele de contabilitate să demonstreze membrilor valoarea dezvol-
tării profesionale continue şi beneficiile acesteia pentru membrii
individuali în termeni de dezvoltare a carierei, oportunităţi de an-
gajare şi credibilitate. Dezvoltarea profesională continuă în sine
nu asigură faptul că toţi membrii vor furniza întotdeauna servicii
profesionale de calitate, dar este o componentă-cheie a sistemului
de asigurare a calităţii al organismului profesional de contabilitate
(care include şi controlul asigurării calităţii activităţii membrilor
şi sistemele de investigare şi disciplinare).
Standardul International de Educaţie pentru Contabilii Profe-
sionişti 7,„Dezvoltarea profesională continuă: Un program de în-
văţare de durată şi dezvoltare continuă a competenţei profesio-
nale", stabileşte referinţa internaţională de dezvoltare profesională
continuă pentru toti contabilii profesionişti. Standardul promovează
activităţile dezvoltării profesionale continue care sunt relevante
pentru munca membrului individual, care pot fi estimate şi veri-
ficate. Multe organisme de contabilitate solicită membrilor să facă
un anumit număr de ore de pregătire pe an, în timp ce altele abor-
dează dezvoltarea profesională continuă în baza competenţei. In-
diferent de abordarea aleasă, cel mai important pas iniţial pentru
organismul profesional de contabilitate este promovarea impor-
tanţei dezvoltării profesionale continue.
Accesul la activităţile dezvoltării profesionale continue poate
fi problematic în toate ţările şi organismul profesional de contabi-
litate trebuie să analizeze posibilitatea de a colabora cu universităţi
şi colegii, furnizori privaţi de training, firme mari şi alte organisme
profesionale de contabilitate din ţară şi din zonă pentru ca membrii
să aibă la dispoziţie o gamă variată de oportunităţi de dezvoltare
profesională continuă.
Organismele profesionale de contabilitate trebuie, de ase-
menea, să stabilească un proces prin care să determine dacă mem-
brii se ocupă de dezvoltarea profesională continuă. Accentul iniţial
97
se pune pe promovarea şi încurajarea dezvoltării profesionale conti-
nue, dar monitorizarea este, de asemenea, importantă. Monitori-
zarea nu trebuie să folosească mult mai multe resurse şi trebuie
mai degrabă să se facă în mod aleatoriu. Monitorizarea este utilă
numai dacă există sancţiuni pentru cazurile de nerespectare desco-
perite prin procesul de monitorizare.
4.2. Educaţia şi examinările membrilor
a) Prezentarea programelor de educaţie contabilă
Procesul de învăţământ contabil constă în şase elemente-cheie:
- cerinţe de admitere;
- abilităţi profesionale;
- cunoştinţe profesionale;
- valori, etică şi atitudine profesională;
- experienţă practică;
- evaluare.
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Educaţie Conta-
bilă al IFAC elaborează standarde internaţionale de educaţie pentru
contabilii profesionişti care prevăd referinţele pentru educaţia con-
tabilă.
Este posibil ca institutele de studii superioare existente, cum
ar fi universităţile sau colegiile, să ofere o educaţie academică stu-
denţilor. Un organism profesional de contabilitate trebuie însă să
decidă dacă această educaţie este adecvată pentru admiterea unui
membru. Organizaţia va trebui să identifice un set de cunoştinţe şi
abilităţi care sunt de dorit. Pentru a realiza acest lucru cât mai efi-
cient, organizaţia trebuie să revadă programele (definite ca rezu-
mate ale unui curs de studii) folosite de organizaţiile străine care
au conferit titluri membrilor cu drepturi dobândite. Următorul pas
este adaptarea programei la mediul local, în acelaşi timp păstrând-o
98
compatibilă cu Standardele Internaţionale de Educaţie. Trebuie sta-bilit un grup de lucru format din cadre didactice pentru îndeplini-rea acestei sarcini.
Imediat ce setul de cunoştinţe şi abilităţi a fost identificat, acesta trebuie să fie distribuit instituţiilor de învăţământ superior şi prezentat studenţilor si altor părţi interesate ca acoperire minimă a recunoaşterii.
Ulterior, organizaţia va trebui să evalueze si să acrediteze programele şcolare în funcţie de setul de cunoştinţe şi orice alte elemente educaţionale suplimentare considerate dorite. Poate, de asemenea, să evalueze prezentări individuale atunci când solicitanţii au experienţa şcolară şi practica necesară câştigate pentru alte orga-nizaţii. Calitatea şi acoperirea programelor pot fi estimate numai prin evaluarea programelor şi testelor altor organizaţii, dar aceasta
este o sarcină dificilă şi de lungă durată. Mediul în care lucrează contabilii este în permanentă schim-
bare. Astfel, setul de cunoştinţe convenite trebuie să fie revizuit în mod periodic pentru a-1 păstra la curent cu nevoile de educaţie ale contabililor, indiferent dacă sunt în practica publică, industrie sau administraţie. Este posibil ca în cazul economiilor în curs de dez-voltare modificările mediului economic al ţării să necesite transpu-nerea schimbărilor şi în planul de învăţământ. Un mod de realizare a acestei revizuiri sunt grupurile formate periodic pentru testarea pieţei pentru discutarea mediului de lucru în schimbare al mem-brilor, suplimentat de analizarea dezvoltării educaţionale în alte părţi ale lumii.
Este foarte posibil să fie necesar ca organizaţia, cel puţin în primii ani, să îşi asume un rol activ în procesul de educaţie fie implicându-se în educaţia ca atare, fie printr-o interacţiune activă cu comunitatea de cadre didactice/profesori. Majoritatea noilor or-ganisme de contabilitate din economiile în plină dezvoltare vor
trebui să se concentreze asupra căilor de identificare, atragere si păstrare a instructorilor calificaţi. Aceasta nu va fi o sarcină uşoară.
99
în general există o cerere de persoane calificate din punct de vedere
profesional, iar salariile şi statutul aferente carierei în învăţământ
sunt deseori mai mici decât cele pentru funcţii disponibile persoa-
nelor calificate.
Se pot folosi mai multe abordări pentru acoperirea unui deficit
de instructori calificaţi, inclusiv:
• participarea la programe care „formează formatorii";
• crearea de programe de legătură între instituţiile de învăţă
mânt locale şi instituţiile de învăţământ înfiinţate în alte
ţări. în funcţie de necesitate, sunt posibile diverse tipuri
de programe. De exemplu, un aranjament poate consta
în utilizarea de cadre didactice dintr-o instituţie străină
care va ţine cursuri şi, în plus, îi va forma pe instructorii
locali pe durata titularizării din ţara în curs de dezvoltare,
într-o astfel de situaţie este indicată predarea materiilor
avansate şi, în plus, abordarea dezvoltării abilităţilor de
predare. Acest proces este de lungă durată; pe de altă
parte, deoarece setul de cunoştinţe care trebuie acoperit
este atât de vast, acest tip de program trebuie să fie sufi
cient de lung - de cel puţin un an - pentru a fi eficient;
• oferirea de programe care au fost special elaborate pentru
agenţiile de dezvoltare. Câteva exemple de succes includ
un consorţiu de firme de contabilitate, universităţi şi orga
nismul profesional de contabilitate care se ocupă de for
marea instructorilor. Aceste programe sunt în general mai
scurte şi sunt disponibile unui număr mai mare de oameni;
• folosirea profesioniştilor şi pedagogilor ieşiţi la pensie
din ţările dezvoltate pentru a preda studenţilor şi/sau a
forma instructori locali;
• solicitarea firmelor locale să suplimenteze salariile peda
gogilor în aşa fel încât, din punct de vedere financiar,
poziţia acestora să fie comparabilă cu cele disponibile în
100
funcţii non-şcolare, şi prin urmare creşterea numărului
de pedagogi calificaţi;
• încurajarea firmelor de contabilitate locale să pună pro
fesionişti calificaţi la dispoziţia instituţiilor locale de
învăţământ;
• oferirea de programe de studii la distanţă;
• furnizarea de materiale de studiu prin alte mijloace, in
clusiv Internet, benzi video sau audio.
De multe ori se înregistrează o lipsă a materialelor instructive
actualizate, cum ar fi textele, literatura de specialitate şi deciziile
de contabilitate şi audit ale organismelor de stabilire a standardelor
internaţionale şi naţionale, în plus, majoritatea materialelor sunt
importate şi nu sunt relevante în contextul sistemului folosit în
ţara respectivă, în acest caz, firmele locale de contabilitate trebuie
să furnizeze copii ale manualelor şi procedurilor interne şi ale pro-
gramelor de educaţie.
Internetul poate, de asemenea, să fie o sursă de materiale
care pot fi descărcate, şi pot exista şi materiale disponibile ale altor
organisme de contabilitate.
Efortul pentru realizarea celor menţionate mai sus va trebui
să fie depus în comun de instituţiile de şcolarizare locale şi de
organismul profesional de contabilitate. Cea mai mare responsa-
bilitate pentru dezvoltarea programelor revine sectorului de învă-
ţământ, în timp ce organismul profesional de contabilitate va avea
marea responsabilitate de a căuta susţinerea guvernului, firmelor
de contabilitate, companiilor şi agenţiilor externe de finanţare.
Cu cât implicarea în educaţie este mai mare, cu atât este mai
mare necesarul de resurse, inclusiv comitetele şi personalul. Cerinţa
minimă constă într-un rol de legătură educaţională pentru asigurarea
unui dialog între furnizorii de educaţie şi organismul profesional
de contabilitate. Acest rol poate fi preluat de membri voluntari
101
cărora li se plătesc cheltuielile până când resursele permit angajarea de personal. Rolul de legătură poate implica informarea furnizorilor de programe cu privire la standardele necesare organismului profe-
sional şi acreditarea programelor pentru grade sau aprobarea scutirii de anumite materii.
Va trebui să existe şi un Comitet pentru Educaţie si Training care să raporteze Consiliului. Odată cu creşterea implicării, efor-turile acestui comitet pot fi suplimentate cu grupuri de lucru răspun-zătoare de funcţiile adiţionale, cum ar fi acreditarea cursurilor.
b) Conţinutul programelor de educaţie
Standardele Internaţionale de Educaţie ale IFAC prevăd ca, pe lângă cerinţele minime de admitere într-un program educaţional, studenţilor să li se ceară să se supună unei examinări profesionale
şi să aibă experienţă practică înainte de a li se acorda o calificare profesională. Trebuie să se acorde atenţie ca toate criteriile selectate să confere accesul rezonabil la profesie unui număr cât mai mare de persoane calificate.
Programul de educaţie trebuie să dezvolte cunoştinţele şi abi-lităţile profesionale. Setul de cunoştinţe se va schimba în mod con-stant şi condiţiile locale vor determina, de asemenea, modificări în ceea ce priveşte baza de cunoştinţe necesare. Programul trebuie să conţină următoarele domenii vaste:
Contabilitate, finanţe şi cunoştinţe aferente:
- Contabilitate şi audit financiar;
- Contabilitate şi control de gestiune;
- Impozitare;
- Drept comercial;
- Audit şi asigurare;
- Finanţe şi management financiar;
- Valori şi etică profesională.
102
Cunoştinţe de organizare şi afaceri:
- Economie;
- Mediul de afaceri;
- Etica în afaceri;
- Pieţe financiare;
- Metode cantitative;
- Comportamentul organizaţional;
- Management şi decizii strategice;
- Marketing;
- Afaceri internaţionale si globalizare.
Cunoştinţe si competente IT (tehnologia informaţiei):
- Cunoştinţe generale IT;
- Cunoştinţe de control IT;
- Competenţe de control IT;
- Competenţe de utilizator IT.
Programul de educaţie trebuie să dezvolte o gamă de abilităţi profesionale necesare pentru contabilii profesionişti, inclusiv:
- abilităţi intelectuale;
- abilităţi tehnice si funcţionale;
- abilităţi personale;
- relaţii interpersonale şi comunicare;
- abilităţi de management de organizare şi afaceri.
Un alt aspect important al programului de educaţie îl repre-zintă dezvoltarea valorilor profesionale, etice şi a atitudinii în ceea ce priveşte profesia. Organismul profesional de contabilitate este responsabil de a garanta că membrii înţeleg principiile de etică profesională pe care trebuie să le respecte ca profesionişti contabili.
Programul de educaţie trebuie să ducă la un angajament în ceea ce priveşte:
- interesul public şi responsabilităţile sociale;
103
- perfecţionarea continuă şi învăţarea de durată;
- încrederea, responsabilitatea, oportunitatea, politeţea şi
respectul;
- legile şi regulamentele.
Aceste valori, etica şi atitudinile pot fi dezvoltate la locul de
muncă, în sala de curs şi în cadrul programelor de educaţie ale
organismului profesional de contabilitate. Acesta este un domeniu
în formare şi fiecare ţară adoptă abordări diferite.
c) Experienţa practică
Programele de preacreditare a profesioniştilor contabili includ
o cerinţă, şi anume candidaţii să aibă experienţă practică înainte
de acordarea acreditării complete. Este important ca solicitanţii să
poată aplica toate cunoştinţele teoretice şi tehnice pentru soluţio-
narea problemelor practice, în plus, candidaţii trebuie să îşi dezvolte
calităţile, în special o atitudine obiectivă, judecata profesională,
abilităţi administrative etc. Acestea se învaţă în general în cursul
unei perioade de experienţă practică.
Stagiarii trebuie să îşi găsească de lucru într-un mediu adecvat
şi în urma unor îndrumări corespunzătoare, care să le ofere provo-
cări si oportunităţi de dezvoltare a abilităţilor profesionale. Acestora
trebuie să li se dea posibilitatea de a se forma pe lângă un anga-
jator, cu condiţia ca postul să le ofere oportunitatea de a-şi dezvolta
abilităţile şi să fie supravegheaţi pentru a garanta faptul că abilităţile
sunt aplicate corect. Acest lucru înseamnă că trebuie verificată şi
calitatea oamenilor care le oferă îndrumări.
Stagiarii şi angajatorii trebuie să păstreze o documentaţie a
trainingului şi experienţei practice dobândite. Această documentaţie
trebuie reexaminată periodic pentru asigurarea faptului că cerinţele
stabilite de organismul profesional de contabilitate sunt îndeplinite.
Organismele profesionale de contabilitate îi pot asista pe angajatori
şi studenţi prin furnizarea de instrucţiuni scrise detaliate cu privire
104
la programul de experienţă practică şi rolurile şi responsabilităţile
acestora.
Organismele profesionale de contabilitate ai căror membri
sunt angajaţi în practica publică se pot confrunta cu o problemă, şi
anume să se asigure că stagiarii lor obţin experienţa necesară, de-
oarece în ţara lor pot exista puţine firme de contabilitate suficient
de mari pentru a angaja toţi stagiarii calificaţi pe întreaga perioadă
de formare, în astfel de ţări este posibil ca organizaţia să facă aran-
jamente speciale pentru circularea stagiarilor de la un angajator la
altul pentru ca un număr cât mai mare de stagiari să aibă posibili-
tatea de a intra în contact cu toate sarcinile, chiar dacă funcţia lor
cu normă întreagă nu este în practica publică, sau abordează expe-
rienţa practică într-un sistem centralizat de pregătire a stagiarilor.
d) Evaluarea competenţei profesionale
Standardele Internaţionale de Educaţie prevăd un proces co-
respunzător de evaluare a competenţei profesionale. O componentă
a acestui proces pentru persoanele care doresc să se califice este
un examen final administrat de sau cu implicarea organismului
profesional de contabilitate sau a autorităţii de reglementare. A-
ceastă recomandare recunoaşte că organizaţiile de contabilitate,
în special cele cu autoreglementare, au responsabilitatea de a asi-
gura că membrii lor au competenţele de care are nevoie societatea.
Stabilirea şi administrarea unui program de examinare pro-
fesională reprezintă un proces costisitor şi solicitant. Acesta nece-
sită participarea unui număr mare de persoane calificate, cum ar fi
examinatori şi persoane care dau note. în primii ani un organism
profesional poate să nu aibă resursele pentru stabilirea şi adminis-
trarea propriului proces de examinare. Două alternative pentru siste-
mul în concepţie proprie ar reduce costurile semnificative:
• O alternativă ar fi afilierea cu un organism profesional
de contabilitate existent pentru a folosi unii dintre exami-
natori. Internalizarea în creştere a standardelor de conta-
105
bilitate, audit şi etică face posibilă folosirea examinărilor organizaţiilor deja înfiinţate. Aceste examinări pot fi suplimentate cu lucrări locale, dacă există diferenţe, cum
ar fi impozitarea sau legea. La ora actuală, mai multe organisme membre IFAC şi membri asociaţi asistă deja organismele de contabilitate din diverse părţi ale lumii în pregătirea şi notarea lucrărilor examinate.
Dacă lucrările de examinare sunt adaptate de la sau asi-gurate de organizaţii externe organismului profesional de contabilitate, natura aranjamentului şi gradul de încadrare în obiectivele organismului necesită o exami-nare atentă pentru a se verifica dacă standardele cores-pund obiectivelor organizaţiei.
• O altă alternativă este ca organismul profesional de conta-bilitate să îşi unească forţele cu unul sau mai multe orga-nisme de contabilitate din ţările învecinate pentru a dez-volta şi administra în comun examinările. Această opţiune ar reduce în mod semnificativ costurile ţărilor şi va avea ca rezultat o mai mare participare la un proces comun de dezvoltare decât la un proces care implică folosirea de examinatori adaptaţi programului unei alte organizaţii.
4.3. Dezvoltarea capacităţii organismului profesional
a) îndrumarea si colaborarea cu alte organisme profe-
sionale si organizaţii sau grupări regionale
Sarcina de înfiinţare şi dezvoltare a unui organism profesional de contabilitate cu drepturi depline poate fi o experienţă solicitantă, în special dacă persoanele doresc să îşi asume această sarcină pe cont propriu. Colaborarea şi învăţarea de la alte persoane care au
experienţă în acest proces pot constitui o experienţă de valoare, şi multe organisme existente membre ale IFAC îşi oferă experienţa
106
pentru asistarea altor ţări în îndeplinirea acestei sarcini. Expertiza şi experienţa în conducerea organismelor profesionale în ceea ce priveşte colaborarea cu administraţiile, organele de reglementare si furnizorii de educaţie pot constitui resurse valoroase.
Multe organizaţii au fost angajate în „aranjamente de infor-mare" care implică un organism profesional care colaborează cu un organism în dezvoltare, adaptând structura, procesele şi politicile organismului profesional înfiinţat la necesităţile organismului soli-citant.
Alte programe de îndrumare sau asistenţă au implicat co-laborarea prin intermediul unui grup regional de organisme de con-tabilitate, folosind informaţiile dezvoltate în baza experienţei pro-priilor membri. Consultanţii individuali, mulţi dintre aceştia lucrând în trecut pentru organisme profesionale, îşi oferă serviciile pentru asistarea eforturilor de dezvoltare.
Un f actor-cheie care trebuie avut în vedere la încheierea unui aranjament de consultare este înţelegerea mediului şi experienţei organismului profesional şi determinarea faptului dacă scopurile şi obiectivele acestuia se aliniază cu cele ale organizaţiei benefi-ciare. Merită, de asemenea, să se analizeze posibilitatea de parte-neriat cu diverse organisme în ceea ce priveşte diferitele aspecte ale procesului de dezvoltare, deoarece anumite organisme pot avea mai multă experienţă într-un domeniu decât altele, sau mai multă experienţă şi familiarizare cu regiunea în care se află organizaţia.
Proiectele-cheie în care asistenţa organismelor profesionale înfiinţate se poate dovedi de valoare pentru o organizaţie nouă sau în faza de dezvoltare sunt:
- consilierea administraţiilor cu privire la înfiinţarea profe siei contabile, dezvoltarea de modele reglementate, cerin ţele de pregătire si calificare şi regimurile de autorizare;
y'
- elaborarea infrastructurii organismului profesional;
- statute şi reguli care guvernează organismul;
- structuri de conducere;
107
- programe de educaţie şi calificare (inclusiv administrarea examenelor);
- controlul calităţii şi procesele disciplinare;
- codul etic;
- integrarea organismului existent într-un nou organism;
- scheme comune de examinare;
- politici şi asigurarea dezvoltării pregătirii continue;
- stabilirea standardelor tehnice şi profesionale.
Asistenţa oferită poate lua diverse forme, inclusiv echipe de experţi trimişi pentru a lucra cu membrii locali şi cu responsabilii de înfiinţarea organismului. Asistenţa poate include şi sesiuni de training pentru personalul organismului profesional de contabilitate, secundarea altor organisme profesionale de contabilitate şi semi-nare de training regional.
După ce organizaţia de contabilitate a funcţionat deja o anu-mită perioadă, aceasta poate dori să revizuiască anumite aspecte şi funcţii executate de organizaţie. Acesta este un domeniu în care alte organisme de contabilitate, bine definite, cu experienţă, şi consul-tanţii cu experienţă îşi pot oferi asistenţa. Exemplele, deseori pre-luate de organisme profesionale de contabilitate, includ revizuiri ale:
- structurii şi conţinutului programului de educaţie;
- proceselor de control al calităţii, cum ar fi reanalizarea firmelor, angajaţilor etc.;
- proceselor disciplinare;
- infrastructurii organismului profesional;
- structurilor de administraţie.
b) Agenţii de dezvoltare
Costurile şi resursele necesare pentru înfiinţarea şi dezvol-tarea unui organism profesional de contabilitate pot fi semnificative, iar în cadrul multor economii în curs de dezvoltare fondurile
108
necesare nu sunt întotdeauna uşor de găsit în cadrul propriilor reţele
ale organismului. Anumite organizaţii naţionale şi internaţionale
au fost implicate în punerea de fonduri la dispoziţie pentru dez-
voltarea profesiei de contabil. Tipul de aranjament de finanţare şi
condiţiile de împrumut sau acordare a acestor fonduri variază.
Câteva dintre organizaţiile care au fost implicate în dezvolta-
rea profesiei sunt:
- Banca Mondială;
- Fondul Monetar Internaţional;
- Comisia Europeană;
- Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite;
- bănci de dezvoltare regională (Banca de Dezvoltare din
Africa, Banca de Dezvoltare din Asia, Banca de Dezvol
tare Interamericană etc.);
- donatori bilaterali (diverşi);
- organizaţii privind societatea civilă (de exemplu, organi
zaţii de caritate care administrează fonduri în numele
agenţiilor donatoare).
Există în general două tipuri de asistenţă financiară pe care
comunitatea donatoare le poate pune la dispoziţie:
- fondurile instituite - fonduri stabilite în scopuri specifice
pentru care se pot face cereri. Deseori, ofertele de finan
ţare pot fi făcute numai în anumite momente;
- bani pentru proiecte - controlate de agenţia donatoare,
dar proiectul este dezvoltat împreună cu organizaţii guver
namentale şi privind societatea civilă în ţara în care se va
derula proiectul.
Procesul de depunere a cererii de finanţare este complicat şi
variază de la donator la donator. Deoarece fiecare donator are pro-
priul proces de depunere a cererilor şi de sortare, nu există un model
care poate fi urmat, în general poate exista un interval destul de
lung între depunerea cererii de finanţare şi momentul în care cererea
109
este aprobată şi fondurile sunt distribuite. Orice cerere de finanţare
trebuie să fie justificată printr-un plan de acţiune detaliat şi foarte
bine pus la punct, cu un termen de finalizare realist şi rezonabil şi
cu rezultate comensurabile. Cererea trebuie să fie conformă pro-
cedurilor şi cerinţelor specifice ale agenţiilor donatoare.
c) Priorităţi
Profesiile de contabilitate şi audit bine consolidate joacă un
rol foarte important în efortul de stabilitate economică şi adminis-
traţie solidă. Ţările cu profesii de contabilitate şi audit bine conso-
lidate au organisme profesionale puternice de educare şi monitori-
zare şi reglementare a conduitei profesionale. Acest lucru ajută la
protecţia interesului public şi la crearea unui climat sigur pentru
investitorii interni şi naţionali. Pe această bază, cei interesaţi în
înfiinţarea de noi organisme profesionale trebuie să stabilească
întâlniri cu guvernul şi organele naţionale de reglementare pentru
transmiterea acestui mesaj şi pentru obţinerea suportului acestora
în acordarea statutului oficial pentru noul organism. Acest demers
poate lua forma unei legi a contabililor sau a unei alte legi oficiale.
Dacă este posibil, legislaţia trebuie să prevadă ca apartenenţa la
noul organism să fie o condiţie preliminară pentru obţinerea dreptu-
rilor de practică. Acest lucru conferă organismului profesional de
contabilitate o autoritate care este la îndemâna organismelor pentru
care calitatea de membru este opţională mai degrabă decât obli-
gatorie. Dacă drepturile de practică au legătură cu o cerinţă de
membru fără întrerupere a organismului profesional de contabili-
tate, organismul poate colabora cu administraţia şi cu organele de
reglementare pentru protejarea interesului public în mod eficient,
deoarece are jurisdicţie asupra întregii profesii şi nu numai asupra
celor care doresc să devină membri.
• Priorităţi pe termen scurt:
- adoptarea legislaţiei care recunoaşte un organism pro-
fesional pentru contabili şi auditori, şi stabileşte au-
toritatea şi funcţiile organismului;
110
- încurajarea formării şi educaţiei contabililor profesio nişti (fie prin stabilirea de programe de educaţie pro prii, fie prin adoptarea programului recunoscut la nivel internaţional);
- cererea de consiliere încă de la început pentru conver genţa standardelor naţionale şi internaţionale de conta bilitate, adoptarea de standarde internaţionale de audit si a Codului etic IFAC;
- adoptarea unui statut şi a regulamentelor organismului profesional de contabilitate;
- formarea Consiliului organismului profesional de contabilitate;
- numirea unui director executiv pentru administrarea şi conducerea organismului profesional de contabili tate;
- înfiinţarea unui registru al membrilor si stagiarilor;
- colectarea de taxe anuale de la membri şi stagiari;
- stabilirea structurii managementului executiv.
• Priorităţi pe termen mediu:
- organizarea de manifestări privind dezvoltarea pre gătirii continue şi crearea de oportunităţi de formare pentru membri şi stagiari;
- stabilirea unui proces disciplinar.
• Priorităţi pe termen lung:
- reglementarea şi monitorizarea membrilor din practica publică;
- depunerea de cereri de membru la IFAC.
111
CAPITOLUL IV
Standardele internaţionale ale profesiei
contabile
1. Standardele Internationale de Educaţie
Pornind de la misiunea IFAC de „dezvoltare în întreaga lume
şi întărirea unei profesii contabile prin standarde armonizate, ca-
pabilă să ofere servicii de înaltă calitate în interesul public", Comi-
tetul pentru Educaţie al IFAC elaborează standarde, îndrumări,
documente de discuţii şi alte documente de informare privind edu-
caţia de precalificare, formarea profesioniştilor contabili şi dezvol-
tarea profesională continuă pentru membrii profesiunii contabile.
Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii
Contabili stabilesc elementele esenţiale pe care trebuie să le conţină
programele de educaţie şi dezvoltare ca, de exemplu, subiectul,
metodele şi tehnicile, astfel încât acestea să fie recunoscute, accep-
tate şi aplicate pe scară largă.
Având în vedere marea diversitate de culturi, limbi, sisteme
educaţionale, juridice şi sociale din ţările din care fac parte orga-
nismele profesionale membre IFAC, este la latitudinea fiecărui orga-
nism membru să determine cerinţe detaliate ale educaţiei de precalifi-
care, de postcalificare şi de dezvoltare, care să aibă la bază elementele
esenţiale prevăzute în Standardele Internationale de Educaţie.
IFAC emite trei tipuri diferite de documente:
- Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesio
niştii Contabili (IES);
- îndrumările Internaţionale de Educaţie pentru Profesio
niştii Contabili (IEG);
112
- Documentele Internaţionale de Educaţie pentru Profesio
niştii Contabili (IEP).
Cele trei tipuri de documente reflectă în ordine descrescătoare
natura autorităţii publicaţiilor conform funcţiunilor lor: Standardele
sunt mai autorizate decât îndrumările, care la rândul lor sunt mai
autorizate decât Documentele.
Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii
Contabili (IES):
- stabilesc standarde de „bună practică" general acceptate
în educaţie şi dezvoltare pentru profesioniştii contabili;
- exprimă reperele pe care organismele membre trebuie să
le atingă în pregătirea şi dezvoltarea continuă a profesio
niştilor contabili;
- stabilesc elementele esenţiale ale conţinutului şi proce sului de educaţie şi dezvoltare la nivelul scontat pentru
câştigarea recunoaşterii, acceptării şi aplicării internaţio
nale;
- deşi nu pot trece legal peste legile si reglementările locale,
furnizează referinţe autorizate pentru influenţarea regle
mentărilor locale cu privire la buna practică general
acceptată.
Până în prezent, IFAC a emis opt Standarde Internaţionale
de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (lES-uri):
• IES l, intitulat „Cerinţe de intrare într-un program de
educaţie contabilă profesionistă";
• IES 2, intitulat „Conţinutul programelor de educaţie pro fesională";
• IES 3, intitulat „Aptitudini profesionale";
• IES 4, intitulat „Valori profesionale, etică şi atitudini";
• IES 5, intitulat „Cerinţe de experienţă practică";
113
ELEMENTE DE DOCTRINA şi DEONTOLOGIE A PROFESIEI CONTABILE
• IES 6, intitulat „Evaluarea capacităţilor profesionale şi
competenţei";
• IES 7, intitulat „Dezvoltarea profesională continuă";
• IES 8, intitulat „Cerinţe privind competenţa profesioniş tilor contabili din domeniul auditului".
Principalele obligaţii ale organismelor profesionale membre
IFAC în legătură cu Standardele Internaţionale de Educaţie sunt:
• Să depună cele mai susţinute eforturi pentru:
- încorporarea elementelor esenţiale ale conţinutului şi procesului de educaţie şi dezvoltare pe care se bazează
lES-urile în cerinţele naţionale de educaţie şi dezvol
tare pentru profesia contabilă, sau - acolo unde res
ponsabilitatea pentru elaborarea cerinţelor naţionale
de educaţie şi dezvoltare revine terţilor (de exemplu,
Guvernului) - pentru a-i convinge pe cei responsabili
să încorporeze elementele esenţiale ale lES-urilor în
cerinţele respective;
- implementarea lES-urilor sau a cerinţelor naţionale
de educaţie şi dezvoltare care încorporează lES-urile.
• Să aducă la cunoştinţa membrilor toate lES-urile, EEG-urile şi lEP-urile emise de IFAC.
2. Standardele Internaţionale de Calitate
Controlul calităţii este abordat la trei niveluri:
114
- la nivelul organismului profesional - control extern
la nivelul misiunii
control intern
la nivelul cabinetului (firmei)
Sistemul de control al calităţii la nivelul cabinetului (firmei)
trebuie să includă politici şi proceduri care să se refere la fiecare
dintre elementele următoare:
a) Responsabilităţile conducerii pentru calitatea din inte
riorul cabinetului (firmei) constau în:
- stabilirea de politici şi proceduri al căror scop este de
a promova o cultură internă bazată pe recunoaşterea
faptului că în realizarea misiunilor calitatea este esen
ţială;
- stabilirea structurilor sau persoanelor care îşi asumă
responsabilitatea finală pentru sistemul de control al
calităţii în cadrul firmei;
- persoanele care au atribuţii cu privire la sistemul de
control al calităţii în cadrul firmei trebuie să deţină
experienţă şi capacităţi suficiente şi adecvate, precum
şi autoritatea necesară.
b) Cerinţele etice constau în stabilirea de politici şi proce
duri care să-i ofere firmei asigurarea rezonabilă că firma
şi personalul acesteia respectă cerinţele etice relevante:
integritatea, obiectivitatea, competenţa profesională, con
fidenţialitatea, profesionalismul şi independenţa.
c) Acceptarea si continuarea relaţiei cu clienţii şi misiuni specifice presupun:
- stabilirea de politici şi proceduri pentru acceptarea
clienţilor;
- stabilirea de politici si proceduri pentru continuarea
relaţiilor cu clienţii şi pentru retragerea din misiune
sau din relaţiile cu clienţii.
d) Resursele umane se referă la:
- stabilirea de politici şi proceduri pentru a oferi asigu
rarea rezonabilă că firma deţine suficient personal cu
115
capacităţile si competenţele necesare, care se referă
la: recrutarea personalului, evaluarea performanţei,
capacităţile, competenţa, dezvoltarea carierei, promo-
varea, stimulentele etc.;
- stabilirea echipelor pe misiuni.
e) Realizarea misiunilor presupune stabilirea de politici şi
proceduri pentru:
- asigurarea realizării misiunilor în conformitate cu
standardele profesionale şi cu cerinţele legale;
- modul de acordare a consultaţiilor;
- modul de soluţionare a divergenţelor de opinii în ca
drul echipei misiunii sau dintre echipă şi celelalte
structuri ale firmei;
- examinarea independentă a controlului de calitate;
- documentarea misiunilor.
f) Monitorizarea presupune stabilirea de politici şi proceduri
pentru:
- asigurarea rezonabilă că politicile şi procedurile cu
privire la sistemul de control al calităţii sunt: relevante,
adecvate, funcţionează eficient şi sunt respectate în
practică;
- analiza şi evaluarea continuă a sistemului de control
al calităţii;
- inspecţia periodică a unor misiuni deja încheiate.
Pentru misiunile de audit şi servicii conexe, IFAC a emis
Standardul Internaţional de Audit (ISA) 220 şi Standardul Inter-
naţional de Control al Calităţii (ISQC) nr. 1.
Obligaţiile membrilor IFAC cu privire la asigurarea calităţii
se referă la:
116
- existenţa unui program obligatoriu de examinare si asi
gurare a calităţii;
- depunerea celor mai susţinute eforturi pentru încuraj area
celor responsabili să implementeze prevederile Standar
delor Internaţionale de Calitate, atunci când Guvernul
sau alţi reglementatori au atribuţii pe linia calităţii servi
ciilor contabile.
3. Standardele Internaţionale de Etică
Consiliul pentru Standarde de Etică pentru Contabili (IESB A)
din cadrul IFAC a emis Codul etic al profesioniştilor contabili care
cuprinde standarde etice de înaltă calitate, precum şi alte prevederi
pentru profesioniştii contabili din întreaga lume.
Codul etic IFAC stabileşte principiile fundamentale ale eticii
profesionale pentru profesioniştii contabili si furnizează un cadru
conceptual şi îndrumări pentru aplicarea acestor principii.
Obligaţiile organismelor profesionale membre IFAC se referă
la următoarele:
- organismele membre nu trebuie să aplice standarde mai
puţin stringente decât cele stipulate în Codul etic IFAC;
- acolo unde responsabilităţile elaborării codurilor naţio
nale de etică revin terţilor, organismele membre trebuie
să urmărească convergenţa codului naţional cu codul
IFAC, depunând cele mai susţinute eforturi pentru a-i
convinge pe cei responsabili cu elaborarea codurilor na
ţionale să încorporeze Codul IFAC.
în România, Codul etic IFAC a fost adoptat, cu unele mici
modificări, drept Cod etic naţional al profesioniştilor contabili, încă
din anul 2002.
117
4. Standardele Internaţionale de Contabilitate
IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Con-
tabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB), emite Standardele In-
ternaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), iar
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB)
emite Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).
Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu stan-
dardele internaţionale de contabilitate se referă în principal la depu-
nerea celor mai susţinute eforturi pentru:
- încorporarea cerinţelor IPS AS-urilor în cerinţele naţionale
de contabilitate pentru sectorul public sau, acolo unde
responsabilitatea elaborării cerinţelor naţionale de conta
bilitate pentru sectorul public revine guvernelor sau altor
terţi, convingerea acelor responsabili să se conformeze
IPSAS-urilor;
- asistenţă la implementarea IPSAS-urilor sau a standar
delor naţionale de contabilitate pentru sectorul public care
încorporează IPSAS-urile;
- încorporarea cerinţelor IFRS-urilor în standardele naţio
nale de contabilitate sau, acolo unde responsabilitatea pen
tru elaborarea standardelor naţionale de contabilitate re
vine Guvernului sau terţilor, convingerea acestora că stan
dardele naţionale trebuie să se conformeze IFRS-urilor
sau să fie convergente cu IFRS-urile;
- asistenţă la implementarea IFRS-urilor sau a standardelor
naţionale care încorporează IFRS-urile.
5. Standardele Internaţionale de Audit
IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit
şi Asigurări (IAASB), emite următoarele categorii de standarde:
118
- Standardele Internaţionale de Audit (ISA);
- Standardele Internationale pentru Misiunile de Examinare (ISRE);
- Standardele Internaţionale pentru Misiunile de Certificare (ISAE);
- Standardele Internationale pentru Serviciile Conexe (ISRS).
IAASB emite, de asemenea, Declaraţii aferente de practică, norme metodologice şi îndrumări pentru profesioniştii contabili.
Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu aceste standarde şi alte documente se referă la depunerea celor mai susţi-nute eforturi pentru:
- încorporarea standardelor internaţionale şi a celorlalte documente emise de IAASB în standardele naţionale, sau,
acolo unde responsabilitatea emiterii standardelor naţio nale revine terţilor, convingerea acestora să încorporeze în standardele naţionale standardele şi celelalte documen te emise de IAASB;
- asistarea la implementarea standardelor internaţionale sau a standardelor naţionale care încorporează standardele
internaţionale;
- implementarea unui proces care să furnizeze membrilor la timp traducerea corectă si completă a standardelor in
ternaţionale şi a celorlalte documente emise de IAASB.
119
PARTEA B
Etica
în profesia contabilă
CAPITOLUL I
Etica în profesie - elemente conceptuale
1. Etica în general; etica profesională
Etica îşi are originea în cuvântul „ethos" din limba greacă;
acesta poate însemna atât caracterul unui individ, cât şi cultura
unei comunităţi.
într-un context mai larg, etica se ocupă cu studiul teoretic al
valorilor şi condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi
a rolului acestora în viaţa socială.
în sens restrâns, etica reprezintă totalitatea normelor de con-
duită morală, iar în sens şi mai restrâns reprezintă un ansamblu de
principii şi reguli ale membrilor unei profesii liberale.
în Oxford Dictionary of Business etica este definită ca un
„comportament considerat a fi bun, corect, drept şi onorabil pe
baza principiilor sau indicaţiilor dintr-o teorie etică specifică".
Etica este specifică democraţiei şi mai ales este strâns legată
de procesul democratic: democraţia în general şi cea economică
în special presupun dereglementare, iar locul lăsat liber prin de-
reglementare este luat de coduri de etică în diferite domenii.
Teoretic vorbind, etica, în general, este zonă neclară, deoa-
rece nu există un set universal de principii etice care să definească
ce este bine şi ce este rău, circumstanţele având un rol important.
Nu tot ce este nedrept sau greşit este neapărat şi neetic, după cum
nu tot ce pare a fi neetic este nedrept sau greşit; puterea de convin-
gere a obiceiurilor şi religiei influenţează conceptul nostru per-
sonal despre bine şi rău. Conceptul de a face bine merge mult mai
122
departe decât cerinţele legale sau etice. Câţi dintre noi dăm un telefon la serviciu pentru a spune că suntem bolnavi? Dacă mergeţi în autoturismul prietenului care conduce cu viteză mare şi este
oprit de poliţie, iar el vă cere să spuneţi că nu avea viteză mare, ce faceţi din moment ce ştiţi că avea viteză? îl sprijiniţi, refuzaţi să îl apăraţi sau faceţi altceva?
Comportamentul etic merge dincolo de respectarea legilor, regulilor şi reglementărilor; este un angajament de a face ceea ce este bine şi numai ceea ce este permis. De altfel, într-o accepţiune, să-i spunem, populară, a fi etic însemnează să faci ceea ce trebuie să faci, numai ceea ce trebuie să faci, pentru că trebuie să faci şi nu pentru că te obligă cineva, scrie undeva sau te vede cineva.
în altă ordine de idei este posibil ca încrederea în adevăr ca factor determinant al binelui să nu fie atât de sigură pe cât am vrea
de fapt să credem. De exemplu, avem o înţelegere a evenimentelor istorice, dar în practică acestea sunt scrise în general de cei învin-gători; această mărturie este într-adevăr precisă?
Un comportament etic implică neapărat echitate şi curtoazie faţă de alţii, dar în acelaşi timp presupune restricţii asupra propriei noastre libertăţi; de exemplu, un fumător şi un nefumător nu pot fi amândoi liberi în acelaşi timp într-un birou sau într-un compar-timent de tren; fie fumătorul renunţă la libertatea sa de a fuma, fie nefumătorul îşi pierde dreptul la aer curat.
în calitate de prestatori de servicii profesionale, cum delimi-tăm etica în afaceri de etica profesională? „Există numai o singură responsabilitate socială a afacerii - aceea de a-şi folosi resursele şi de a se angaja în activităţi menite să îi sporească profitul", declara Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel.
Rezultatele unui studiu din SUA pe tema eticii în afaceri au concluzionat că factorii esenţiali pentru mersul unei organizaţii competente în materie de etică au fost următorii:
• conducere; trebuie demonstrată grija companiei faţă de etică şi valori, precum si faţă de propriile rezultate;
123
• consecvenţă; compania trebuie în mod efectiv să practice
ceea ce predică; altfel spus, între vorbe şi fapte trebuie
să existe consecvenţă;
• echitate; oamenilor le pasă de modul cum sunt trataţi şi
aceasta este considerată problema etică numărul unu;
• transparenţă; angaj aţii de astăzi aşteaptă să existe transpa
renţă în comunicările furnizate;
• recompense; percepţia angajatului este aceea că este mai
important să recompensăm ceea ce este pozitiv decât să
pedepsim comportamentul neetic.
Există, în general, o strânsă legătură între educaţie şi etică;
comportamentul etic presupune un anumit nivel de competenţă
care se obţine şi se menţine prin acţiuni educative. Educaţia în
general şi educaţia în etică în special sunt garanţii ale dezvoltării
valorilor morale şi profesionale.
2. Necesitatea unui cod etic al profesiei
contabile
Un cod de conduită este în general definit de profesionişti
ca un ansamblu de principii profesionale de etică ce reglemen-
tează exerciţiul profesional al unor activităţi.
Organismele profesionale recomandă deseori membrilor lor
_săincludă_pjincipiile esenţiale ale codului în contactele cu clienţii
pentru ca aceştia să cunoască comportamentele pe care le aşteaptă
de la profesionistul contabil.
Conform directivelor europene privind serviciile, un cod de
etică trebuie să includă, în funcţie de specificul fiecărei profesiuni,
atât modalităţile de comunicare comerciale referitoare la profesiile
reglementate, cât şi regulile referitoare la condiţiile de exercitare a
activităţilor profesioniştilor ca reguli deontologice vizând să
124
garanteze în mod deosebit independenţa, imparţialitatea şi secretul profesional.
Profesia contabilă se distinge de alte profesii prin asumarea
unei responsabilităţi faţă de interesul public; ca atare, profesioniştii contabili din întreaga lume trebuie să furnizeze servicii de înaltă calitate în interes public şi pentru aceasta relaţiile dintre profesio-niştii contabili şi clienţii sau angajatorii acestora în primul rând, dar si relaţiile dintre profesioniştii contabili trebuie să respecte unele principii şi reguli de comportament profesional menite să dea servi-ciilor respective autoritatea necesară şi să prevină pătrunderea către consumatori (utilizatori) a unor informaţii financiar-contabile care pot influenţa negativ deciziile acestora.
Stabilirea de_rjrincipiijireguli etice şi monitorizarea însuşirii şi respectării acestora de^ătre toţiprofesioniştii contabili constituie
una din atribuţiile de bază ale organismului profesional. Pentru aceasta, organismul profesional trebuie să aibă capacitatea si resur-sele necesare pentru instituirea unui sistem de investigare si de sancţiuni pentru cazurile de nerespectare a standardelor profesio-nale şi etice.
3. Codul etic IFAC: rol, structură
Misiunea IFAC este de a consolida profesia contabilă la nivel global la standarde armonizate, capabile să furnizeze servicii de înaltă calitate în interesul public. Consiliul pentru Standarde Inter-naţionale de Etică pentru Contabili (IESBA) din cadrul IFAC elaborează şi emite prin propria sa autoritate standarde etice de
înaltă calitate pentru profesioniştii contabili din întreaga lume. Codul etic al profesioniştilor contabili are un dublu rol: - dă
autoritate serviciilor furnizate de profesioniştii contabili;
beneficiarii serviciilor furnizate de profesioniştii contabili sunt asiguraţi că aceste servicii sunt realizate de
125
specialişti care respectă anumite standarde şi răspund pentru calitatea prestaţiilor lor;
- protejează profesioniştii contabili în faţa unor crime eco nomice şi a altor fenomene negative din economie, pre cum spălare de bani, finanţări de terorism, fraude de tot felul, corupţie etc.
Organismele profesionale membre IFAC sunt obligate să aplice principiile şi regulile stabilite prin Codul etic IFAC:
- fie prin adoptarea Codului etic IFAC drept cod etic na ţional al profesioniştilor contabili;
- fie prin adoptarea Codului etic IFAC la specificul jurisdic ţiei locale;
- fie prin elaborarea unui cod etic propriu care să cuprindă
toate principiile şi regulile stabilite prin Codul etic IFAC.
Codul etic IFAC a fost supus unor îmbunătăţiri succesive în ultimii ani, ultima ediţie fiind publicată în iunie 2005, cu intrare în vigoare la 30 iunie 2006.
Codul etic IFAC este structurat în trei părţi şi 22 de secţiuni repaţtizate astfel:
- Partea A - destinată tuturor proj^esioni§ţilor_contabilu-, indiferent de statut: liber-profesionisti sau angajaţi; con ţine şase secţiuni:
- Secţiunea 100, Introducere şi principii fundamentale;
- Secţiunea 110, Integritatea;
- Secţiunea 120, Obiectivitatea;
— Secţiunea 130, Competenţa profesională şi prudenţa;
- Secţiunea 140, Confidenţialitatea;
- Secţiunea 150, Comportamentul profesional.
- Partea B - destinată profesioniştilor contabili indepen-_ dentijliber-profesionişti contabili); conţine 10 secţiuni:
- Secţiunea 200, Introducere;
126
- Secţiunea 210, Numirea profesionistului contabil;
- Secţiunea 220, Conflicte de interese;
- Secţiunea 230, Opinii suplimentare;
- Secţiunea 240, Onorarii şi alte tipuri de remunerare;
- Secţiunea 250, Marketingul serviciilor profesionale;
- Secţiunea 260, Cadouri şi ospitalitate;
- Secţiunea 270, Custodia activelor clientului;
- Secţiunea 280, Obiectivitate;
- Secţiunea 290, Independenţa în audit. • jartea C -
destinată profesioniştilor contabili angajaţi; conţine
şase secţiuni:
- Secţiunea 300, Introducere;
- Secţiunea 310, Conflicte conceptuale;
- Secţiunea 320, întocmirea şi raportarea informaţiilor;
- Secţiunea 330, Luarea de măsuri în cunoştinţă de cau
ză;
- Secţiunea 340, Interese financiare;
- Secţiunea 350, Stimulente.
127
CAPITOLUL II
Principiile etice fundamentale ale profesiei
contabile
1. Integritatea
Concept: Integritatea presupune că profesionistul contabil trebuie să fie drept şi onest în relaţiile profesionale şi de afaceri şi să nu se asocieze la declaraţii false sau care ar putea induce în eroare consumatorii (utilizatorii).
Comentarii: Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze la rapoartele, evidenţele, comunicatele sau alte informaţii când apre-ciază că acestea:
- conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;
- conţin declaraţii sau informaţii eronate;
- omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.
Sunt profesioniştii contabili integri? Deseori integritatea este asemuită unui elefant: îl recunoşti, dar ţi-e greu să îl descrii.
2. Obiectivitatea
Concept: Obiectivitatea presupune că profesionistul contabil trebuie să fie imparţial, fără idei preconcepute, să nu se găsească în situaţii de conflict de interese sau de incompatibilitate şi în nicio altă situaţie care ar putea determina un terţ bine informat, dar şi bine intenţionat să îi pună la îndoială cinstea si corectitudinea.
128
Comentarii: Principiul obiectivitătii impune o obligaţie tu-
turor profesioniştilor contabili de a nu-şi compromite profesia din
cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza influenţei ne-
dorite a altor persoane.
Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii în care obiec-
tivitatea îi este afectată. Este imposibil ca toate aceste situaţii să
fie definite şi descrise. Relaţiile care aduc un plus de confuzii sau
influenţează în mod negativ raţionamentele profesionale ale pro-
fesionistului contabil ar trebui evitate.
Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe do-
menii diferite şi trebuie să-şi demonstreze obiectivitatea în împre-
jurări diferite. Liber-profesioniştii contabili realizează rapoarte de
certificare, prestează servicii fiscale şi alte servicii de consultanţă
managerială. Alţi profesionişti contabili angajaţi întocmesc situaţii
financiare fiind subordonaţi altora, execută serviciile de audit intern
şi servesc în diferite funcţii financiare de conducere din industrie,
comerţ, sectorul public şi educaţie. De asemenea, unii profesionişti
contabili îi pregătesc şi îi instruiesc pe cei care aspiră să intre în
profesie. Indiferent de poziţie sau serviciul prestat, profesioniştii
contabili trebuie să protejeze integritatea serviciilor profesionale
şi să menţină obiectivitatea în raţionamentul profesional.
în selecţionarea situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa
în mod specific potrivit cerinţelor etice legate de obiectivitate, tre-
buie acordată atenţia corespunzătoare următorilor factori:
• Profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care
asupra lor se pot exercita presiuni care le pot diminua
obiectivitatea.
• Este practic imposibil să se definească şi să se descrie
toate situaţiile în care ar exista aceste posibile presiuni,
în stabilirea standardelor pentru identificarea relaţiilor
care pot ori par să afecteze obiectivitatea profesionistului
contabil trebuie să domine un caracter rezonabil.
129
• Trebuie evitate relaţiile care permit ca idei preconcepute, părtinirea ori influenţele altora să încalce obiectivitatea.
• Profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că personalul angajat pentru serviciile profesionale contabile şi-a însuşit principiul obiectivitătii.
• Profesioniştii contabili nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri sau invitaţii (la mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenţă importantă şi dăunătoare asupra raţionamentului lor profesional sau asupra acelora cu care negociază.
3. Competenţa profesională şi prudenţa
Concept: Acest principiu presupune că profesionistul contabil deţine competenţele necesare, specifice misiunii pe care o are de îndeplinit, şi satisface concomitent cele două cerinţe ale concep-tului: obţinerea competenţei şi menţinerea competenţei.
Comentarii: Principiul competenţei profesionale şi al pru-denţei impune următoarele obligaţii pentru profesioniştii contabili:
- menţinerea cunoştinţelor si aptitudinilor profesionale la nivelul necesar astfel încât clienţii sau angajatorii lor să fie siguri că primesc servicii profesionale competente; şi
- să acţioneze cu prudenţă în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale atunci când oferă servicii profesio
nale.
Serviciile profesionale competente necesită un raţionament solid în aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii. Competenţa profesională poate fi împărţită în două faze separate:
- obţinerea unui nivel de competenţă profesională;
- menţinerea unui nivel de competenţă profesională.
130
Menţinerea unui nivel de competenţă profesională necesită
o permanentă conştientizare si înţelegere a evoluţiilor relevante
pe plan profesional tehnic si în mediul de afaceri. Dezvoltarea pro-
fesională continuă elaborează şi menţine capacităţile care îi permit
unui profesionist contabil să desfăşoare o activitate competentă
într-un mediu profesional.
Seriozitatea include responsabilitatea de a acţiona în con-
formitate cu prevederile unei sarcini, cu atenţie şi meticulozitate,
ţinând cont de un interval de timp.
Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei
care îşi desfăşoară activitatea sub tutela unui profesionist contabil
beneficiază de instruire şi supervizare adecvate.
Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenţio-
neze pe clienţi, angajatori şi alţi utilizatori de servicii profesionale
de limitele inerente ale serviciilor pentru a evita înţelegerea eronată
a unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.
4. Confidenţialitatea
Concept: Confidenţialitatea cere profesionistului contabil
să nu divulge şi nici să nu folosească în interes personal infor-
maţiile pe care le obţine cu ocazia îndeplinirii misiunilor sale pro-
fesionale.
Comentarii: Principiul confidenţialităţii impune ca obligaţie
profesioniştilor contabili de a se abţine de la:
• dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei sau
organizaţiei angajatoare ca urmare a unei relaţii profesio-
nale sau de afaceri, cu excepţia cazului în care au fost
autorizaţi în mod special să facă publică o anumită infor-
maţie sau dacă există o obligaţie legală sau profesională
de a face publice acele informaţii.
131
• Folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite în timpul
executării sarcinilor de serviciu în avantajul personal sau
în avantajul unei terţe părţi.
Un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna con-
fidenţialitatea, chiar şi într-un mediu social. Profesionistul contabil
trebuie să fie conştient de posibilitatea unor scurgeri de informaţii,
în special în situaţii care implică o asociere de afaceri pe termen
lung cu un asociat sau cu o rudă.
Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să menţină
confidenţialitatea în prezentarea de informaţii către un posibil client
sau angajator; el trebuie, de asemenea, să ia în considerare menţi-
nerea confidenţialităţii în cadrul firmei sau al organizaţiei angaja-
toare.
Un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru
a se asigura că personalul aflat sub controlul său şi persoanele
care îi furnizează consultanţă sau asistenţă respectă principiul confi-
denţialităţii.
Obligaţia de confidenţialitate continuă şi după încheierea re-
laţiei dintre profesionistul contabil şi client sau angajator. Când
profesionistul contabil schimbă organizaţia angajatoare sau obţine
un nou client, el are dreptul să utilizeze experienţa anterioară. Profe-
sionistul contabil nu ar trebui, însă, să folosească sau să divulge
informaţii confidenţiale primite sau obţinute dintr-o relaţie profe-
sională sau de afaceri.
în următoarele situaţii profesioniştii contabili sunt sau pot fi
obligaţi să divulge informaţii confidenţiale:
• atunci când divulgarea este autorizată de către client sau
angajator;
• atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de exem
plu:
- pentru a furniza documente sau alte probe în cursul
unor proceduri judiciare; şi
132
- pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în
măsură eventuale încălcări ale legii.
• atunci când există o obligaţie profesională sau un drept
de a le divulga în cazul în care nu este interzis prin lege:
- pentru a se conforma controlului calităţii unui corp
membru sau al organismului profesional;
- pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii
din partea organizaţiei membre sau a unui organism
normalizator;
- pentru a protej a interesele profesionale ale unui profe
sionist contabil în cursul procedurilor judiciare; şi
- pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele etice.
Atunci când profesionistul contabil a stabilit că informaţia
confidenţială poate fi divulgată, trebuie avute în vedere următoarele
aspecte:
• dacă interesele tuturor părţilor, inclusiv ale terţelor părţi
ale căror interese ar putea fi afectate, vor fi prejudiciate
în cazul în care clientul sau angajatorul consimte ca profe
sionistul contabil să divulge informaţii;
• dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative şi
dacă pot fi susţinute cu dovezi, în măsura în care acest
lucru este posibil; când situaţia implică fapte sau opinii
nefondate, trebuie să se recurgă la raţionamentul profe
sional pentru a se determina tipul de prezentare care tre
buie făcută, dacă este disponibil;
• ce tip de comunicare este preconizată şi cui i se adresează;
mai exact, profesionistul contabil trebuie să fie convins
că părţile cărora li se adresează comunicarea sunt desti
natarii adecvaţi şi că au responsabilitatea să reacţioneze
ca atare.
133
5. Profesionalismul
Concept: Acest principiu impune ca obligaţie profesionistului
contabil să se conformeze legilor şi reglementărilor relevante şi să
evite orice acţiune care ar prejudicia profesia, organismul profe-
sional sau un membru.
Comentarii: Principiul profesionalismului sau comporta-
mentului profesional impune ca obligaţie profesioniştilor contabili
de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita
orice acţiuni care pot discredita profesia contabilă. Acestea includ
acţiuni pe baza cărora o terţă parte raţională şi informată, la curent
cu toate informaţiile relevante, ar concluziona că este afectată în
mod negativ buna reputaţie a profesiei.
în cadrul strategiei de promovare şi de marketing a lor si a
activităţii pe care o efectuează, profesioniştii contabili nu trebuie
să furnizeze informaţii eronate despre profesia lor. Profesioniştii
contabili trebuie să fie cinstiţi şi loiali, şi nu trebuie:
- să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le
oferă, calificările pe care le posedă şi experienţa pe care
o deţin;
- să ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii lip site de fundament privind munca desfăşurată de alţii.
6. Respectarea standardelor şi normelor
profesionale
Concept: Profesionistul contabil trebuie să respecte standar-dele profesionale, de educaţie şi de calitate ca o garanţie că acţio-nează în scopul protejării interesului public.
Comentarii: Este de datoria organismelor profesionale să elaboreze standarde profesionale pentru fiecare dintre activităţile
134
componente ale profesiei contabile, care constituie criterii de cali-
tate în aprecierea misiunilor realizate de profesioniştii contabili.
7. Independenţa
Concept: Principiul independenţei cere profesionistului con-tabil satisfacerea concomitentă a celor două componente funda-mentale ale conceptului, şi anume:
a) independenţa de spirit (în gândire) sau independenţa de •> drept: constă în acea stare a profesionistului contabil po trivit căreia el consideră că poate îndeplini o misiune în condiţii de integritate şi cu obiectivitatea necesară;
b) independenţa în aparenţă (comportamentală) sau inde pendenţa de fapt: presupune că o terţă persoană bine infor mată, dar si bine intenţionată nu găseşte niciun motiv de natură comportamentală care să o determine să pună la îndoială integritatea şi obiectivitatea profesionistului contabil.
Comentarii: Independenţa este un concept care cunoaşte trei moduri de abordare: independenţa absolută, independenţa relativă şi independenţa restrictivă, în funcţie de natura şi condiţiile spe-cifice serviciului prestat.
Un profesionist contabil în practica publică nu ar trebui să se angajeze în orice afacere, ocupaţie sau activitate care îi afectează sau care i-ar putea afecta integritatea, obiectivitatea sau buna re-putaţie a profesiei, şi care ca rezultat ar fi incompatibilă cu presta-rea serviciilor profesionale.
Ameninţări la adresa independentei:
Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi afectată într-o gamă largă de cazuri. Multe ameninţări se împart în urmă-toarele categorii:
135
a) de interes propriu;
b) de autoexaminare (autocontrol);
c) defavorizare;
d) de familiaritate; şi
e) de intimidare.
a) Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de
interes propriu pentru un contabil profesionist independent includ,
dar nu sunt limitate la:
- un interes financiar în firma-client sau deţinerea unui in
teres împreună cu un client;
- dependenţa neadecvată faţă de onorariile totale primite
de la un client al certificării;
- întreţinerea unei relaţii de afaceri strânse cu un client;
- preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui
client;
- potenţiala angajare la un client;
- onorarii neprevăzute legate de angajamente de certificare;
- un împrumut către sau de la un client sau de la oricare
dintre directorii sau funcţionarii acestuia.
b) Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de
autoexaminare (autocontrol) includ, dar nu sunt limitate la:
- descoperirea unei erori semnificative în timpul unei
reevaluări a muncii profesionistului contabil independent;
- raportarea asupra operării sistemelor financiare după ce
tot acea persoană a fost implicată în elaborarea sau im
plementarea lor;
- pregătirea datelor originale utilizate pentru realizarea unor
înregistrări care fac obiectul unei misiuni de certificare;
136
- un membru al echipei de certificare care ocupă, sau a
ocupat recent, funcţia de director sau funcţionar al clien
tului de certificare;
- un membru al echipei de certificare care este, sau a fost recent, angajat al clientului de certificare într-o poziţie
în care exercită o influenţă directă şi semnificativă asupra
subiectului în cauză;
- prestarea unor servicii pentru un client al certificării care afectează direct subiectul în cauză.
c) Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de favorizare includ, dar nu sunt limitate la:
- promovarea acţiunilor într-o entitate cotată atunci când
acea entitate este un client de audit al situaţiilor financiare;
- apărarea unui client al certificării în cazul unor litigii sau
în rezolvarea disputelor cu terţe părţi.
d) Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de familiaritate includ, dar nu sunt limitate la situaţiile când:
- un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care ocupă funcţia de director sau funcţionar al clientului de certificare;
- un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care, ca angajat al clientului, este în poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului misiunii de certificare;
- un fost partener al firmei ocupă funcţia de director sau funcţionar al clientului sau este angajat într-o poziţie în care exercită o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului misiunii de certificare;
- acceptarea unor cadouri sau a ospitalităţii din partea
clientului, cu excepţia cazului în care valoarea acestora
este nesemnificativă;
137
- asocierea de lungă durată a unui membru important al
echipei de certificare cu clientul certificării.
e) Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţarea de intimidare includ, dar nu sunt limitate la:
- ameninţarea înlocuirii sau a concedierii făcută de clientul certificării;
- ameninţarea cu litigiul;
- exercitarea unei presiuni în vederea reducerii inadecvate
a cantităţii de muncă executate pentru a reduce onorariile.
Un profesionist contabil independent va observa, de aseme-nea, că situaţiile specifice dau naştere unor ameninţări specifice la
conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale. Astfel de ameninţări specifice, evident, nu pot fi clasificate. Fie în relaţii profesionale sau de afaceri, un profesionist contabil independent ar trebui să fie tot timpul atent la astfel de cazuri şi ameninţări.
Măsuri de protecţie
Măsurile de protecţie care ar putea elimina sau reduce ame-ninţările la un nivel acceptabil se împart în două mari categorii:
- măsuri de protecţie generate de profesie, legislaţie sau reglementări; şi
- măsuri de protecţie în mediul de lucru.
138
CAPITOLUL III
Obligaţiile organismelor profesionale
Profesioniştii contabili în general şi cei în practica publică în special, oricare ar fi activitatea profesională pe care o efectuează, vând în realitate reputaţie, iar reputaţie fără educaţie si etică nu există.
Organismele profesionale membre IFAC au obligaţia să pre-vadă în statutele şi regulamentele lor reguli cu privire la investigaţia şi disciplina în caz de conduită greşită, inclusiv pentru abaterile de la standardele profesionale.
Conduita greşită include: - activităţile cu caracter penal;
- acţiunile sau inacţiunile care pot periclita profesia contabilă;
- abaterile de la standardele profesionale;
- abaterile de la cerinţele etice;
- neglijenţa profesională gravă;
- un număr de cazuri de neglijenţă mai puţin importante care, cumulate, pot indica nepotrivirea de a exercita drep turile de practică;
- activitatea necorespunzătoare.
Organismele profesionale membre IFAC trebuie să elaboreze un regim eficient de investigare şi disciplinar care să permită ca cei care judecă să impună o serie de penalizări cum ar fi sancţiunile ca: mustrarea, pierderea sau restricţionarea drepturilor de practică, amenda (plata costurilor), pierderea titlului profesional sau retragerea autorizării, excluderea din organismul profesional.
Organismele profesionale trebuie să informeze fiecare mem-bru în parte în legătură cu toate prevederile Codului etic,
139
standardelor profesionale, regulilor şi reglementărilor, şi cu conse-
cinţele neconformării.
Organismele profesionale trebuie să asigure resursele finan-
ciare necesare care să permită efectuarea la timp a acţiunilor de
investigare şi disciplinare.
Totodată, organismele profesionale trebuie să elaboreze şi
să menţină un proces de examinare independentă a plângerilor
clienţilor sau altor părţi în cazurile în care s-a decis, ca urmare a
investigaţiei, că problema în cauză nu va fi deferită unei instanţe
disciplinare.
Nicio persoană care este membră a comitetului de investigare
sau a instanţei de judecată nu trebuie să servească în acelaşi timp
sau în legătură cu acelaşi caz.
Instanţa de judecată trebuie să-şi dovedească independenţa;
trebuie evitată influenţa altor structuri ale organismului profesional
în activitatea instanţei de judecată, luarea deciziilor sau impunerea
sancţiunilor; numai o instanţă de apel poate modifica sau retrage o
decizie a instanţei de judecată.
140
întrebări recapitulative din Părţile A şi B
1. Ce este profesia contabilă?
2. Care sunt principalele activităţi componente ale profesiei
contabile?
3. Cum se clasifică profesioniştii contabili?
4. Ce înţelegeţi prin audit în general; dar prin audit finan
ciar; dar prin audit statutar?
5. Care sunt aşteptările publicului de la un audit statutar?
6. Ce este auditul intern?
7. Care sunt deosebirile fundamentale între auditul intern
şi auditul statutar?
8. în ce relaţie se află profesia contabilă şi fiscalitatea?
9. Cum explicaţi necesitatea reglementării profesiei conta
bile?
10. Aria de acoperire a reglementării profesiei.
11. Care sunt condiţiile de calitate a reglementării profesiei
contabile?
12. Modalităţi de implementare a reglementării profesiei.
13. Reglementarea profesiei contabile la nivel european.
14. Rolul profesiei contabile pentru satisfacerea interesului
public.
141
142
15. Rolul profesiei contabile pentru dezvoltarea economiei.
16. Necesitatea existenţei unor organisme profesionale puternice.
17. Modalităţi de organizare a profesiei contabile.
18. Criteriile de recunoaştere a unui organism profesional.
19. Despre IFAC.
20. Despre FEE.
21. Despre organizaţiile şi grupările regionale.
22. Structura legală şi organizaţională a unui organism profe
sional.
23. Colaborarea organismului profesional cu Guvernul.
24. Organele de conducere şi de execuţie ale unui organism profesional.
25. Finanţarea unui organism profesional.
26. Marketingul şi promovarea profesiei.
27. Despre Standardele Internaţionale de Educaţie.
28. Despre Standardele Internaţionale de Calitate.
29. Despre Standardele Internaţionale de Etică.
30. Despre Standardele Internaţionale de Contabilitate.
31. Despre Standardele Internaţionale de Audit.
32. Aspecte conceptuale privind etica.
33. Necesitatea unui cod etic al profesiei contabile.
34. Codul etic IFAC; rol, structură.
35. Despre integritate.
36. Despre obiectivitate.
37. Despre competenţa profesională şi prudenţă.
38. Despre confidenţialitate.
39. Despre profesionalism.
40. Despre respectarea standardelor,şi normelor profesio nale.
41. Explicaţi conceptul şi tipurile de independenţă.
42. Ameninţări la adresa independenţei.
43. Măsuri de protecţie împotriva ameninţărilor la adresa independenţei.
44. Obligaţiile organismelor profesionale în legătură cu Codul etic.
45. Care sunt factorii care trebuie analizaţi când se iniţiază înfiinţarea unui organism profesional din domeniul con tabilităţii?
46. Necesitatea colaborării cu Guvernul la înfiinţarea unui organism profesional în domeniul contabilităţii.
47. Care este aria de cuprindere a reglementărilor la înfiinţa rea unui organism profesional din domeniul contabilită ţii?
48. Care este structura de conducere la înfiinţarea unui orga nism profesional din domeniul contabilităţii?
49. Evidenţa membrilor unui organism profesional.
50. Sursele de finanţare ale unui organism profesional.
143
144
51. Rolul marketingului şi promovării profesiei.
52. Rolul sectorului public.
53. Cerinţele pentru a deveni membru al unui organism pro
fesional din domeniul contabilităţii.
54. Rolul cerinţelor de practică pentru a deveni membru al
unui organism profesional.
55. Rolul organismului profesional pentru adoptarea stan
dardelor.
56. Rolul organismului profesional pentru elaborarea codu
rilor de etică.
57. Rolul organismului profesional pentru asigurarea calităţii
serviciilor profesionale.
58. Rolul organismului profesional pentru instituirea unui
sistem de investigaţii şi disciplinar.
59. Rolul organismului profesional pentru dezvoltarea pro
fesională continuă.
60. Conţinutul programelor de educaţie ale organismelor
profesionale.
61. Care sunt căile pentru dezvoltarea capacităţii organis
mului profesional?
62. Care sunt priorităţile unui nou organism profesional din
domeniul contabilităţii?
PARTEA C
Organizarea şi exercitarea profesiei contabile în România
CAPITOLUL I
O profesie tradiţional liberală
Organizarea profesiei contabile în România, ca profesie li-berală de sine stătătoare, s-a făcut cunoscută începând cu ultimii
ani ai secolului XIX şi primii ani ai secolului XX. în anul 1907 s-a înfiinţat „Uniunea Absolvenţilor Şcolilor Superioare de Comerţ" care în 1908 a redactat un proiect de organizare al unui Corp al Contabililor cu scopul de a statua „asupra a tot ce priveşte interesele profesionale ale carierei de contabil în general".
La 5 mai 1919, „Cercul de studii comerciale" si-a inaugurat
activitatea prin conferinţa având ca subiect „Chestiunea experţilor contabili în România", în concluzie fiind reţinute foloasele pe care le-ar da României organizarea unui „Corp al Experţilor Contabili".
Consacrarea titlului de contabil în România avea să se înfăp-tuiască prin votarea în Camera Deputaţilor la 18 iunie 1921 şi în Senat la l iulie 1921 şi prin promulgarea prin Decret regal la 13 iulie 1921 a Legii privind constituirea Corpului Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili. Cel care s-a străduit pentru promovarea acestei reglementări şi avea să devină primul preşedinte al Corpului pentru o perioadă de aproape 20 de ani, Grigore L. Trancu-Iaşi, ministrul muncii, scria, în ziua de 2 noiembrie 1921:
„De abea acum începe marea răspundere a conducătorilor acestui Corp, care trebuie să fie la înălţimea misiunii sale şi a nă-dejdilor ce se pun în el; nu vom avea decât să ne mândrim că am putut să realizăm o reformă atât de importantă pentru ţară şi o aşa de veche revendicare a acestor pricepuţi şi stăruitori colaboratori ai comerţului, industriei, băncilor şi agriculturii noastre".
Regulamentul pentru aplicarea Legii de organizare a Corpului a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 613 din 22 octombrie 1921.
146
La 31 decembrie 1921, Corpul avea un număr de 3.000 de membri organizaţi în 42 de secţiuni teritoriale ale Corpului.
După ce şi-a desăvârşit organizarea în ţară, Corpul a intrat
în rândul organizaţiilor internaţionale de specialitate, unde a ocupat un loc de frunte. Semnificativă pentru poziţia ocupată de Corp în rândul organismelor de profil din întreaga lume este constatarea făcută de renumitul profesor la Columbia University din New York, care la Congresul Internaţional al Experţilor Contabili de la Amsterdam (iulie 1926), după ce a citit pasaje întregi din legea de organizare a Corpului, a spus, între altele: „Este destul de curios că cea mai largă literatură cu privire la legislaţia profesiei vine din România".
După instaurarea regimului comunist, libera iniţiativă a fost înlocuită de economia dirijată, ceea ce s-a răsfrânt în mod inevitabil
şi asupra profesiei contabile, o profesie liberală prin excelenţă. După naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, existenţa unui Corp al contabililor independenţi a devenit aproape imposibilă, astfel că în urma Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 201 din 8 martie 1951, Marea Adunare Naţională, prin Decretul nr. 40 din l O martie 1951, a desfiinţat Corpul Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Con-tabili. Astfel, după 30 de ani a luat sfârşit o aventură în care bărbaţi adevăraţi au reuşit să construiască şi să dezvolte un edificiu cum nu erau multe în lume în acele vremuri.
, Jmi pun nădejdea în generaţiile viitoare si nu le doresc decât ca prin muncă şi cultură, prin calităţi de inimă şi avânt să fie mai mari, mai vrednici şi mai fericiţi decât am fost noi" sunt cuvintele cu care Grigore L. Trancu-Iaşi se adresa în una din ultimele sale intervenţii către cei cu care a colaborat la această minunată lucrare care s-a chemat Corpul Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Con-tabili.
De reţinut că prin modul de organizare, prin atribuţiile şi
rolul său pentru dezvoltarea economiei, Corpul Contabililor Auto-rizaţi şi Experţilor Contabili a fost în anii '30 ai secolului trecut,
147
potrivit documentelor vremii, unul dintre cele mai active şi mai
puternice organisme profesionale din Europa.
în această perioadă Corpul a avut o largă participare şi a
înregistrat o puternică recunoaştere internaţională, propuneri va-
loroase ale profesioniştilor români - unele în premieră mondială -
fiind reţinute cu ocazia diferitelor manifestări internaţionale:
propunerea profesorului G. Alesseanu ca „elementele de activ să
fie trecute în bilanţ în ordinea lichidităţilor" a fost adoptată ca
moţiune la primul Congres Internaţional de Contabilitate. La cel
de-al II-lea Congres Internaţional al Experţilor Contabili, repre-
zentantul Corpului, Petre Drăgănescu-Brateş, arăta: „în ţara noastră
Corpul conferă titlul de expert, iar nu Guvernul; experţii nu sunt
funcţionari ai Guvernului şi nu trebuie să fie influenţaţi de acesta.
Guvernul a recunoscut numai profesiunea ca atare, a fixat condiţiile
în care ea se poate practica, dar este liberă concurenţa pentru oricine
îndeplineşte condiţiunile". Comunicarea fiind considerată deosebit
de valoroasă a fost cerută de biroul Congresului spre a fi publicată
în darea de seamă oficială.
Membrii delegaţiei române participante la congresele inter-
naţionale de la Bruxelles şi Amsterdam au fost invitaţi la Paris de
preşedintele „Companiei Şefilor Contabili", Alfred Cornier, unde
lui Petre Drăgănescu-Brateş i-a fost conferit titlul de membru cores-
pondent al prestigioasei asociaţii profesionale franceze.
148
CAPITOLUL II
O profesie contabilă bine organizată
1. O rapidă recunoaştere naţională şi
internaţională
în anul 1990 avea să înceapă un nou drum, o nouă aventură pentru a răspunde îndemnurilor primului preşedinte al Corpului, Grigore L. Trancu-Iaşi, care se adresa generaţiilor viitoare urându-le ca prin muncă şi cultură, prin calităţi de inimă şi avânt „să fie mai
mari, mai vrednici şi mai fericiţi decât am fost noi". Experţii con-tabili, folosiţi în regimul comunist exclusiv pentru lucrări de ex-pertiză contabilă judiciară, cunoscând trecutul glorios al profesiei lor din perioada antecomunistă, s-au angajat să readucă profesia de expert contabil şi de contabil autorizat la nivelul pe care aceasta trebuia să-1 aibă într-o economie în tranziţie si o societate în care începeau să se manifeste valorile statului de drept.
O primă etapă a constituit-o separarea, în anul 1992, de ex-perţii tehnici si înfiinţarea, ca organism de sine stătător, a Corpului Experţilor Contabili si Contabililor Autorizaţi. Impusă de dificul-tăţile tranziţiei, următoarea etapă a fost consacrată încadrării Cor-pului în sistemul economic şi social printr-o recunoaştere din partea autorităţii publice: promovarea unei legi pentru organizarea şi funcţionarea Corpului. Aceasta s-a realizat prin Ordonanţa Guver-nului nr. 65/1994 aprobată prin Legea nr. 42/1995.
Preluând ceea ce era adaptabil sau perfectibil şi tradiţional românesc în legea Corpului din 1921 şi adoptând sau adaptând ceea ce era prevăzut în reglementările profesiei contabile din alte ţări europene - mai ales a ţărilor cu aceeaşi origine de drept ca a
149
României, legea din 1994 a constituit şi constituie un model de
reglementare a profesiei contabile care se confirmă din plin astăzi,
când organismul mondial al contabilităţii - IFAC - a emis un Docu-
ment de poziţie cu privire la modul de reglementare a profesiei
contabile într-o jurisdicţie sau alta; Ordonanţa Guvernului
nr. 65/1994 a fost şi rămâne, cu toate tendinţele care se manifestă
în ultimii ani, o reglementare europeană, întrucât:
• reglementează strictul necesar pentru apărarea interesului
public, aspectele de reglementare internă fiind mandatate
organismului profesional Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR);
• reglementând activitatea de expertiză contabilă şi organis
mul profesional al experţilor contabili, reglementează pro
fesia contabilă ca un întreg şi expertul contabil ca profe
sionistul cu cel mai înalt nivel de educaţie şi instruire în
domeniul contabilităţii (cu acces fără restricţii la toate
activităţile şi serviciile care formează profesia contabilă),
şi nu o activitate sau alta componentă a profesiei conta
bile;
• este o reglementare de esenţă liberală, nefăcând posibilă
dependenţa de stat, care însă prin reprezentanţii Ministe
rului Economiei şi Finanţelor supraveghează ca activita
tea CECCAR să se desfăşoare cu respectarea legilor
generale ale ţării.
Caracterul unitar, de întreg, al profesiei contabile din România
şi rolul european al expertului contabil român, de specialist cu
cele mai înalte şi cuprinzătoare cunoştinţe în domeniul contabilităţii
şi care are acces neîngrădit la toate serviciile sau activităţile care
compun profesia contabilă, rezultă cu pregnanţă din atribuţiile
expertului contabil prevăzute în reglementările menţionate, şi
anume:
150
- ţinerea sau supravegherea contabilităţii si întocmirea si
tuaţiilor financiare;
- efectuarea de analize economico-financiare;
- efectuarea de audit financiar-contabil;
- efectuarea evaluărilor de active, întreprinderi sau titluri
de valoare;
- efectuarea de expertize contabile judiciare sau extrajudi
ciare;
- executarea lucrărilor cu caracter fiscal şi acordarea de
consultanţă, consiliere şi asistenţă fiscală;
- efectuarea de lucrări de organizare administrativă si infor
matică;
- îndeplinirea mandatului de cenzor;
- îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile
de reorganizare judiciară şi faliment;
- acordarea de asistenţă de specialitate necesară pentru
înfiinţarea şi reorganizarea societăţilor comerciale;
- efectuarea pentru persoane fizice şi juridice a oricărui
serviciu profesional care presupune cunoştinţe de conta
bilitate.
Misiunea CECCAR reflectată prin strategiile şi programele
de activitate constă în dezvoltarea unei profesii contabile capabile
să satisfacă interesul public şi să contribuie la dezvoltarea econo-
miei naţionale prin aplicarea celor mai înalte standarde de educaţie,
de etică şi de calitate.
Ca o recunoaştere a calităţii reglementării profesiei şi o apre-
ciere a modului hotărât în care au demarat acţiunile pentru recon-
struirea unui organism profesional puternic, bazat pe autoregle-
mentare, la numai doi ani de la reînfiinţare, în anul 1996, Corpul a
151
devenit membru cu drepturi depline al Federaţiei Internaţionale a
Contabililor (IFAC) şi al Federaţiei Experţilor Contabili Europeni
(FEE) şi a început să se manifeste ca un important centru al profesiei
contabile liberale din centrul şi sud-estul Europei.
„CECCAR este o organizaţie profesională foarte importantă
în regiune şi, de asemenea, un membru foarte activ al IFAC",
declara preşedintele IFAC, dl Juan Jose Fermm del Văile, la
Congresul al XVII-lea al profesiei contabile din România, organizat
de CECCAR în zilele de l şi 2 septembrie 2008 la Bucureşti.
„Sunt mândru şi vă mulţumesc că sunteţi atât de numeroşi;
mulţumesc CECCAR pentru tot ce a făcut şi sunt sigur că veţi
ajunge departe", a spus preşedintele FEE, dl Jacques Potdevin, la
Congresul din 1-2 septembrie 2008.
La acelaşi Congres - cel mai mare eveniment naţional de
profil şi al doilea din Europa -, preşedintele Ordinului Experţilor
Contabili din Franţa, dl Jean Pierre Alix, a declarat: „Vreau să vă
spun că CECCAR reprezintă un element important al Comunităţii
Europene a profesiei contabile; CECCAR contribuie la solidaritatea
acestei profesii la nivel european".
2. Standarde profesionale de nivel înalt
în România, normarea contabilităţii fiind un atribut al Guver-
nului, profesia contabilă a depus şi depune cele mai susţinute efor-
turi pentru introducerea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS) şi a Standardelor Internaţionale de Contabili-
tate pentru Sectorul Public (IPSAS).
începând cu anul 1996, în România au existat Standarde na-
ţionale de audit elaborate de Camera Naţională a Auditorilor Statu-
tari care s-au aplicat până la „schisma" care a avut loc în profesia
contabilă din România în anul 2000.
152
România a fost prima ţară din fostele ţări comuniste în care
au fost elaborate standarde profesionale pentru fiecare dintre ser-
viciile furnizate sau activităţile prestate de profesioniştii contabili,
care constituie criterii de apreciere a calităţii serviciilor furnizate
sau activităţilor prestate: ţinerea contabilităţii, elaborarea, exami-
narea şi prezentarea situaţiilor financiare, înfiinţarea şi reorgani-
zarea întreprinderilor, evaluarea întreprinderilor, auditul intern, au-
ditul statutar, activitatea de cenzor, consultanţa fiscală, expertiza
contabilă etc.
Organismul profesiei contabile colaborează cu mediul univer-
sitar pentru educaţia în vederea obţinerii competenţelor specifice
calităţii de expert contabil sau de contabil autorizat potrivit Standar-
delor Internaţionale de Educaţie emise de IFAC. Pentru dezvoltarea
profesională continuă a fost emis Standardul Naţional de Educaţie
nr. 38 care preia cerinţele de educaţie prevăzute în Standardele
Internaţionale de Educaţie nr. 7 şi nr. 8 emise de IFAC, şi care este
pus în aplicare prin Programul naţional pentru dezvoltarea profe-
sională continuă emis pentru o perioadă de câte cinci ani, şi prin
programele anuale şi lunare de dezvoltare profesională; numărul
minim de ore de pregătire profesională continuă pentru fiecare
membru al organismului profesional este de 40 de ore pe an.
în domeniul calităţii, organismul profesiei contabile din
România este printre primele organisme membre IFAC care a extins
Standardele Internaţionale de Calitate la toate serviciile contabile
prestate de profesioniştii contabili.
în domeniul eticii, în România a fost adoptat Codul etic IFAC
încă din anul 1995 drept Cod etic naţional al profesioniştilor con-
tabili (CENPC), care a fost actualizat constant în funcţie de modi-
ficările aduse Codului etic IFAC.
Pentru urmărirea modului de respectare a standardelor pro-
fesionale şi etice, organismul profesiei contabile dispune de toate
153
resursele necesare unui sistem eficient de investigare şi de sancţiuni
a cazurilor de nerespectare.
3. Activitatea internaţională
Profesia contabilă din România, odată recunoscută interna-
ţional prin cooptarea reprezentantului ei - CECCAR ca membru
al organismului mondial - IFAC şi european - FEE, s-a remarcat
printr-o puternică activitate concretizată în:
- încheierea a 20 de acorduri de colaborare şi cooperare
cu organisme profesionale din ţări precum Franţa, Marea
Britanic, Italia, Israel, Ungaria, Polonia, Ucraina, Mol
dova, Serbia etc., în baza cărora profesia contabilă româ
nească a fost furnizoarea sau beneficiara celor mai
actuale sisteme şi tehnici de organizare şi exercitare a
profesiei;
- iniţierea unor acţiuni regionale cum ar fi înfiinţarea Parte-
neriatului Sud-Est European pentru Dezvoltarea Conta
bilităţii (SEEPAD);
- participarea ca membru fondator la constituirea Comite
tului pentru Integrare Latină Europa-America (CILEA);
- participarea ca membru la vehiculul profesional medite
ranean denumit Federaţia Experţilor Contabili Meditera
neeni (FCM);
- participarea ca membru la Federaţia Experţilor Contabili
Francofoni (FIDEF);
- participarea activă şi constantă în cadrul grupelor de lucru
ale Federaţiei Experţilor Contabili Europeni;
- sprijinirea unor organisme profesionale din regiune pentru
a deveni membre ale IFAC.
154
Un rol important 1-au jucat Congresele profesiei contabile
organizate de CECC AR din doi în doi ani, la care s-a înregistrat o
mare participare internaţională. Ca o dovadă a aportului pe care
profesia contabilă românească îl aduce la rezolvarea problemelor
din profesia contabilă europeană şi internaţională, reprezentanţii
CECCAR fac parte din structurile de conducere ale IFAC, FIDEF,
FCM, CILEA şi SEEPAD; organismul profesiei contabile din
România - CECCAR a fost felicitat prin scrisori şi diplome primite
de la IFAC şi FEE, iar la Congresul experţilor contabili din Franţa,
în anul 2007, preşedintelui CECCAR i-a fost înmânată o medalie
pentru contribuţia adusă la dezvoltarea profesiei contabile la nivel
naţional şi internaţional.
155
CAPITOLUL III
O profesie excesiv reglementată
în ultimii ani profesia contabilă liberală din România a suferit două fracturi prin intervenţii ale Guvernului, care a emis două ordo-nanţe pentru readucerea sub controlul statului, mai precis a func-.ţionarilor publici, adouă dintre activităţile componente: auditul si consultanţa fiscală. Cele două reglementări au ca obiect nu regle-Inentarea a ceea ce era deja reglementat, ci crearea a două camere care obligă experţii contabili nu doar să se înscrie în evidenţele lor pentru a exercita activităţile respective, dar nici nu le mai recunosc pregătirea şi competenţele profesionaleTobîîgandu-i "să repete examene, stagii etc~CeTe~douî reglementări riu respectă niciunul dintre Criteriile sau condiţiile care trebuie îndeplinite de o regle-mentare a profesiei, prezentate în Partea A a acestei lucrări; dim-potrivă, au. un pronunţat caracter monopolist, exclusivist, cu con-secinţe negative asupralnferestiruîpTîbTic^imăTales asupra consu-matorilor, asupra întreprinderilor şi chiar asupra bugetului statului.
După realizarea, cu destule eforturi, a unei reglementări recu-noscute şi apreciate a profesiei contabile, a întregului, reglemen-tarea ulterioară a două activităţi componente ale profesiei, făcând totală abstracţie de reglementarea deja existentă, nu puteau să nu perturbe situaţia de ansamblu din profesia contabilă românească şi din piaţa serviciilor contabile. Este firesc că dacă ai proiectat şi executat o casă cu mai multe camere nu poţi ca după 8-10 ani de exploatare să reproiectezi şi să reconstruieşti o cameră sau alta fără să ţii seama de ansamblul construcţiei existente.
Situaţia unică şi caracterul excesiv al reglementării profesiei au fost sesizate în repetate rânduri de experţii Băncii Mondiale, care prin planul de acţiuni aprobat prin hotărâre guvernamentală încă din anul 2005 au prevăzut măsuri de intrare în normalitate.
158
CAPITOLUL IV
Profesia de expert contabil şi de
contabil autorizat din România în întrebări
şi răspunsuri
1. Ce sunt serviciile profesionale?
Serviciile profesionale reprezintă orice serviciu care cere apti-tudini contabile înrudite, prestat de un contabil profesionist, ca, de exemplu:
- servicii de contabilitate;
- audit;
- fiscalitate;
- consultanţă managerială;
- management financiar.
Serviciu - o muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva, dar potrivit normelor şi regulilor profesiei prestatorului; îndeplinirea unei îndatoriri faţă de cineva.
2. Care sunt caracteristicile esenţiale ale unei
profesii contabile?
Caracteristicile esenţiale ale unei profesii contabile sunt:
- deţinerea unei competenţe intelectuale specifice, obţinută prin formare şi învăţământ;
- respectarea de către membri a unui ansamblu de valori şi de reguli stabilite de organismul profesional, cu deosebire cele care se referă la integritate şi obiectivitate;
- recunoaşterea unei datorii faţă de public.
159
Uneori, datoria membrilor privind profesiunea lor şi publicul
poate fi în contradicţie cu interesul lor personal pe termen scurt
sau cu obligaţiile lor de loialitate faţă de angajator.
Ţinând seama de remarcile precedente este de datoria orga-
nismelor profesionale naţionale să definească reguli de etică pentru
membrii lor astfel încât să garanteze o calitate optimă a serviciilor
şi să păstreze încrederea publicului în profesie.
Profesia contabilă liberală este bazată pe moralitate irepro-
şabilă, pe independenţă, pe ştiinţă în profesie, pe competenţă.
3. Ce semnificaţie are interesul general (interesul
public)?
Profesia contabilă se distinge prin acceptarea responsabilităţii sale faţă de public, prin public înţelegându-se:
- clienţii;
- Guvernul;
- angajatorii;
- investitorii;
- oamenii de afaceri;
- comunităţile financiare;
- donatorii de fonduri;
- orice altă persoană,
care dau încredere în obiectivitatea şi integritatea profesioniştilor contabili pentru buna funcţionare a economiei.
Această încredere acordată de public impune profesiei con-tabile o responsabilitate în materie de interes general. Interesul general semnifică satisfacţia colectivă a persoanelor şi instituţiilor
pentru care lucrează profesioniştii contabili, în slujba cărora se află.
160
Păstrarea acestui statut, privilegiat, al profesioniştilor con-
tabili presupune oferirea de servicii potrivit unor criterii care să
justifice încrederea publicului.
Interesul public este bunăstarea colectivă a comunităţii si a
instituţiilor deservite de contabilul profesionist.
Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de
interesul public:
- auditorii independenţi ajută la menţinerea integrităţii şi
eficienţei situaţiilor financiare prezentate instituţiilor fi
nanciare ca suport parţial pentru împrumuturi şi acţiona
rilor pentru a obţine capital;
- responsabilii financiari (directorii economici) cu atribuţii
în diverse domenii de management financiar contribuie
la utilizarea eficientă şi efectivă a resurselor organiza
ţiei;
- auditorii interni furnizează asigurarea în legătură cu un
sistem de control intern corect, care sporeşte încrederea
în informaţiile financiare externe ale patronului;
- experţii în impozite ajută la stabilirea încrederii şi efi
cienţei, precum şi la aplicarea corectă a sistemului de
impozitare;
- consilierii de gestiune şi consultanţii manageriali au o
responsabilitate faţă de interesul public în susţinerea luării
unor decizii manageriale corecte.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Co-
munitatea, publicul contează pe profesioniştii contabili pentru o
contabilitate financiară şi o raportare corecte, pentru un manage-
ment financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la o varietate
de aspecte legate de afaceri şi impozite.
161
4. Care sunt imperativele fundamentale pentru
realizarea obiectivului profesiei contabile?
Realizarea obiectivului profesiei contabile constând în satis-facerea exigenţelor publicului impune mai multe imperative, şi anume:
- credibilitatea - publicul are nevoie de informaţii credi bile;
- profesionismul - profesiunea contabilă are nevoie de per soane recunoscute de clienţi, angajatori şi terţi ca profe
sionişti în domeniu;
- calitatea serviciilor - toate serviciile furnizate de un pro fesionist contabil trebuie să satisfacă criteriile precise de
apreciere, standardele de calitate;
- încrederea - utilizatorii serviciilor profesioniştilor con tabili trebuie să fie asiguraţi că aceste servicii sunt sub
ordonate unui ansamblu de reguli de etică profesională.
5. Cum se explică rolul social al
profesioniştilor contabili?
Profesioniştii contabili joacă un rol social important; atitu-dinea şi comportamentul acestora în legătură cu serviciile prestate
au repercusiuni asupra proprietăţii economice a colectivităţii şi a întregii ţări. In plus, lucrările prestate de aceştia în domeniul sala-rizării şi al stabilirii veniturilor membrilor societăţii sunt indispen-sabile societăţii.
Investitorii, donatorii de fonduri, angajatorii şi alte sectoare din lumea afacerilor, precum şi Guvernul si publicul, în sens larg,
trebuie să aibă încredere în capacitatea acestora de a pune în funcţiu-ne sisteme riguroase de gestiune şi informare, capabile să asigure
162
o gestiune financiară eficientă, şi de a oferi sfaturi avizate asupra unui mare număr de probleme, asupra gestiunii afacerilor sau de ordin fiscal.
Pentru înţelegerea rolului social, se poate admite că bilanţuri parazitate la profiturile care trebuie fiscalizate, ca urmare a unor servicii contabile necorespunzătoare, pot conduce Administraţia la concluzia stabilirii unor noi impozite şi taxe în sarcina contribua-bililor.
Tot în acest sens trebuie privită şi contribuţia profesioniştilor contabili la realizarea veniturilor statului, sursă a programelor sociale ale Guvernului.
6. Explicaţi relaţia dintre etică şi calitatea în
profesia contabilă
Profesioniştii contabili nu îşi pot păstra statutul lor privilegiat decât oferind servicii potrivit unor criterii care să justifice încrederea publicului.
Este în interesul profesiei contabile la scară mondială să in-formeze utilizatorii serviciilor furnizate de profesioniştii contabili că prestaţiile acestora sunt de calitate optimă şi satisfac regulile de etică impuse de acest statut privilegiat.
Obiectivele profesiei contabile privesc înaltul nivel profe-sional, înaltul nivel de performanţă, satisfacerea interesului general.
Etica profesională presupune atât protecţia fiecărui profe-sionist, cât şi a terţilor, protecţia publicului prin calitatea şi fiabi-litatea prestaţiilor, iar pentru membrii CECC AR, printr-o sănătoasă si liberă concurenţă.
Calitatea lucrărilor presupune:
- abţinerea de la lucrări inutile doar din dorinţa de câştig;
- selectarea lucrărilor pentru colaboratori;
- programarea lucrărilor;
163
- studierea în folosul clienţilor a posibilităţilor legale de
evitare a unor plăti nedatorate;
- conştiinciozitatea şi integritatea cu care lucrările sunt
abordate;
- calitatea şi conţinutul raportului;
- păstrarea secretului profesional.
7. Cine poate exercita profesia de expert contabil
şi de contabil autorizat?
Profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se exercită
de către persoanele care au această calitate, în condiţiile prevăzute
de Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 republicată, cu respectarea
principiului independenţei profesionale şi a cerinţelor de pregătire
impuse de norme.
8. în ce constă diferenţa dintre expertul contabil
şi economistul salariat, dintre contabilul
autorizat şi contabilul salariat?
Expertul contabil este persoana care a dobândit această cali-
tate în condiţiile OG nr. 65/1994, având competenţa profesională
de a verifica şi de a aprecia modul de organizare şi de conducere a
activităţii economico-financiare şi de contabilitate, de a suprave-
ghea gestiunea societăţilor comerciale şi de a verifica legalitatea
bilanţului contabil, a contului de profit si pierdere şi a celorlalte
componente ale situaţiilor financiare.
Prin urmare, ne găsim în faţa unei arii de competenţe mult
mai largi faţă de cea a unui economist, economistul fiind subordonat
unui şef ierarhic şi executând atribuţiile specifice fişei postului
său. De asemenea, economistul este specializat în multe domenii:
164
turism, servicii, marketing, management, planificare, salarizare,
financiar-contabil etc.
Expertul contabil este un economist, absolvent al specializării
fmanciar-contabile, independent faţă de societatea comercială. El
nu primeşte, pentru lucrările executate, un salariu, ci un onorariu
prevăzut prin contractul încheiat cu referire la misiunea sa.
Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această
calitate în condiţiile OG nr. 65/1994 şi are capacitatea de a ţine
contabilitatea şi de a pregăti lucrările necesare întocmirii situaţiilor
financiare. Contabilul autorizat, ca şi expertul contabil, este un
profesionist independent.
Contabilul salarizat este subordonat şefului ierarhic şi execută
sarcinile care îi revin din fisa individuală a postului; rareori, în
cazul unei întreprinderi, acesta execută toate lucrările contabile;
de regulă, este specializat pe un sector al contabilităţii.
Ca şi economistul salariat, contabilul salariat răspunde faţă
de calitatea lucrărilor executate, putând fi stimulat ori penalizat de
şeful ierarhic sau la propunerea acestuia. Expertul contabil, conta-
bilul autorizat, chiar dacă sunt independenţi, răspund civil şi penal
faţă de întreprindere. De asemenea, ei pot pierde întreprinderea de
client şi, prin aceasta, şansa de venit.
în schimb, economistul şi contabilul salariaţi pierd cu greu
postul în urma unor proceduri anevoioase.
9. Cine este expertul contabil?
Expertul contabil este persoana care a dobândit această cali-
tate în condiţiile legii (OG nr. 65/1994) şi are competenţa profe-
sională de a verifica şi de a aprecia modul de organizare şi de
conducere a activităţii economico-financiare şi de contabilitate,
de a supraveghea gestiunea societăţilor comerciale şi de a întocmi
situaţiile financiare, şi de a efectua expertize contabile.
165
Expertul contabil este specialistul care a dobândit cea mai
înaltă calificare în domeniul contabilităţii şi care are acces neîn-
grădit la efectuarea tuturor lucrărilor profesionale, inclusiv verifi-
carea şi certificarea situaţiilor financiare (în condiţiile reglementă-
rilor specifice).
• Calitatea de expert contabil şi cea de contabil autorizat
se dobândesc pe bază de examene şi stagii practice.
• Pentru a dobândi calitatea, se cer îndeplinite cumulativ
mai multe condiţii.
• Pot fi, la cerere, experţi contabili persoanele care au titlul
de academicieni, profesori şi conferenţiari universitari,
doctori în economie şi doctori docenţi cu specialitatea
finanţe sau contabilitate, însă cu îndeplinirea condiţiilor
şi susţinerea unui interviu privind Normele de organizare
şi funcţionare ale CECCAR.
10. Cine este contabilul autorizat?
Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile OG nr. 65/1994 şi are competenţa profesională de a executa lucrări de contabilitate şi operaţii pregătitoare întoc-mirii situaţiilor financiare ale întreprinderii.
11. Cum se obţine calitatea de expert contabil?
Calitatea de expert contabil se obţine prin examen. Examenul se desfăşoară în baza Normelor Corpului şi a regulamentului pentru efectuarea stagiului, şi prin examenul de aptitudini în vederea
accesului la calitatea de expert contabil şi de contabil autorizat:
- examen de admitere privind accesul;
166
- stagiu de 3 ani (tutore/sistem colectiv, 200 ore/semestru
+ pregătire deontologică şi doctrină profesională);
- examen de aptitudini (examen scris, probă orală).
12. Cum se obţine calitatea de contabil
autorizat?
Calitatea de contabil autorizat se obţine prin examen, în trep-te: acces, stagiu, examen privind pregătirea deontologică şi doctrina profesională, examen de aptitudini; ca şi expertul contabil, dar cu tematică specifică. Pentru accesul la examen se cer îndeplinite anu-mite condiţii specifice de studii şi capacitatea exercitării.
13. Cum se menţin calitatea de expert contabil
şi calitatea de contabil autorizat?
Calitatea de expert contabil şi cea de contabil autorizat se menţin prin înscrierea în Tabloul Corpului înscrierea se realizează în baza îndeplinirii condiţiilor privind acordarea calităţii de expert contabil sau de contabil autorizat, înscrierea în Tabloul Corpului conferă dreptul exercitării profesiunii pe întreg teritoriul ţării.
Anual se obţine licenţa de exercitare aprofesiei (viza). Lipsa licenţei sau nelicenţierea atrage radierea din Tablou sau suspenda-rea exercitării profesiei, a dreptului de a o exercita.
Acordarea vizei anuale se face dacă sunt îndeplinite cumu-lativ condiţiile:
- achitarea în întregime a obligaţiilor faţă de Corp;
- plata la buget, la termen şi în cuantumul prevăzut, a impo
zitelor cuvenite statului;
- asigurarea pentru riscul profesional;
167
- dovada că persoana în cauză nu a suferit nicio condam
nare care, potrivit legislaţiei în vigoare, interzice dreptul
de gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale
(cazier judiciar);
- persoana în cauză nu a săvârşit fapte care să încalce regu
lamentul privind conduita profesională;
- depunerea fişei individuale.
14. Care sunt lucrările care pot fi executate de
experţii contabili?
în aplicarea art. 2, art. 6 şi art. 7 din OG nr. 65/1994, republi-
cată, lucrările care se pot executa, fără a fi limitative, de către ex-
perţii contabili sunt:
a) ţinerea sau supravegherea contabilităţii şi întocmirea si
tuaţiilor financiare:
- acordarea asistenţei privind organizarea şi ţinerea
contabilităţii, inclusiv în cazul sistemelor informatice;
- elaborarea şi punerea în aplicare a următoarelor: pro
cedee contabile, planul de conturi adaptat unităţii,
contabilitatea de gestiune, tabloul de bord, controlul
de gestiune şi controlul prin buget, în baza şi cu res
pectarea normelor generale;
b) efectuarea de analize economico-financiare, ca:
- analiza structurilor financiare;
- analiza gestiunii financiare şi a rentabilităţii capitalu
lui investit;
- tehnici de analiză şi de gestiune a fondului de rulment;
- sisteme de credit - leasing, factoring etc.;
- elaborarea de tablouri de finanţare şi planuri de trezo
rerie;
168
- elaborarea de tablouri de utilizări si resurse;
- asistenţa în prevenirea si înlăturarea dificultăţilor uni tăţii;
c) efectuarea de audit financiar-contabil, ca:
- diagnostic financiar - creşterea, rentabilitatea, echili brul şi riscurile financiare;
- audit intern - organizarea sau controlul regularităţii si sincerităţii sistemului;
- studii, asistenţă pentru realizarea de investiţii financia re;
- audit statutar şi certificarea bilanţului contabil, cu res pectarea reglementărilor specifice;
d) efectuarea de evaluări potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare, ca:
- evaluări de bunuri şi active patrimoniale;
- evaluări de întreprinderi şi de valori mobiliare, pentru vânzări, succesiuni, partaje, donaţii sau la cererea celor interesaţi;
- evaluări de elemente intangibile;
e) efectuarea de expertize contabile dispuse de organele ju diciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice în condiţiile prevăzute de lege, ca:
- expertize amiabile (la cerere);
- expertize contabil-judiciare;
- arbitraje în cauze civile;
- expertize de gestiune;
f) executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca:
- întocmirea de situaţii periodice;
- consolidarea conturilor şi bilanţului;
- întocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi lung;
169
170
g) executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:
- studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal;
- participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor
fiscale;
- asistenţă în probleme de TVA şi impozite;
- fiscalitate imobiliară;
- asistenţă în aplicarea tarifului vamal;
- asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor;
- vizarea declaraţiilor fiscale anuale ale agenţilor econo
mici;
h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi infor-
matică, cum ar fi:
- organigrame, structuri, definiri de funcţii;
- legături între servicii, circulaţia documentelor şi infor
maţiilor;
- mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţii
lor, alegerea echipamentelor;
- analiza şi organizarea fluxului informaţional;
- alegerea soft-urilor necesare;
- formarea profesională continuă;
- contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii;
i) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în mandatul de cenzor
la societăţile comerciale, conform prevederilor legale;
j) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile
de reorganizare judiciară şi faliment, cum ar fi: fuziuni,
divizări, dizolvări, retragerea sau excluderea unor asociaţi
etc.;
k) asistenţă de specialitate pentru înfiinţarea si reorganizarea
societăţilor comerciale;
1) efectuarea oricărui serviciu profesional care presupune
cunoştinţe de contabilitate;
m) alte activităţi şi servicii pentru întreprinderi cuprinse în
clasele CAEN 6209, 6420, 6619, 6920, 7022, 7320 şi
8299.
15. Care sunt lucrările care pot fi executate de
contabilii autorizaţi?
Contabilul autorizat poate executa, pe bază de contract, per-soanelor fizice şi juridice lucrări legate de ţinerea contabilităţii, operaţiunile economico-financiare şi pregătirea documentelor în vederea elaborării situaţiilor financiare, lucrări, declaraţii şi opera-
ţiuni fiscale lunare şi trimestriale, lucrări pentru organizaţii familiale şi persoane fizice independente, precum şi activităţi de cenzorat la asociaţii de proprietari, alte asociaţii, fundaţii etc.
16. Cum se exercită profesia de expert contabil
şi de contabil autorizat?
Exercitarea poate fi individuală sau în cadrul societăţilor de expertiză contabilă sau de contabilitate.
La societăţile de expertiză contabilă si/sau de contabilitate: - cel puţin 51% dintre acţionari sunt experţi contabili sau
contabili autorizaţi;
- cel puţin 51% din numărul membrilor Consiliului de Ad ministraţie sunt experţi contabili sau contabili autorizaţi,
membri ai Corpului.
Societăţile de expertiză contabilă şi de contabilitate nu pot avea participări financiare în unităţi patrimoniale industriale,
171
comerciale, agricole, bancare sau de asigurări, si nici în societăţi
civile.
Societăţile de expertiză şi/sau de contabilitate pot fi române,
străine sau mixte.
Societăţile de expertiză şi/sau de contabilitate se bucură de
aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii impuse membrilor Corpului.
Excepţia constă în dreptul de a alege sau de a fi ales în organele de
conducere ale Corpului.
Angajarea răspunderii societăţilor comerciale de expertiză
contabilă şi/sau de contabilitate şi a membrilor care le alcătuiesc
se realizează prin exercitarea drepturilor administrative şi a celor
de natură tehnică de către:
- conducătorul (administratorul) societăţii: drepturile admi
nistrative şi sociale (de exemplu, faţă de bancă, reprezen
tarea societăţii în faţa terţilor şi a administraţiei publice
etc.), acesta dispunând de semnătura socială a societăţii;
- experţii contabili, contabilii autorizaţi şi ceilalţi asociaţi
sau acţionari ai societăţii, care asigură cerinţele de natură
tehnică ale propriilor lor lucrări executate, prin semnarea
acestora, alături de semnătura autorizată a conducerii so
cietăţii.
17. Ce se înţelege prin calitatea de persoană
juridică a Corpului?
Corpul este înfiinţat cu statut de persoană juridică şi, prin urmare, îndeplineşte sau are atribuţiile unei persoane juridice; persoana juridică este colectivitatea de oameni, constituită în con-diţiile legii, care capătă anumite drepturi şi anumite obligaţii nece-sare atingerii scopului lor.
Elementele constitutive ale persoanelor juridice sunt:
- organizarea de sine-stătătoare;
172
- patrimoniul propriu;
- scopul determinat.
Aceste elemente le întruneşte CECCAR, care are capacitatea de folosinţă care se referă la drepturile şi obligaţiile care corespund scopului pentru care a fost înfiinţat (persoană juridică) şi capaci-tatea de exerciţiu; CECCAR are capacitatea de exerciţiu din mo-mentul constituirii organelor sale de conducere.
Corpul reprezintă profesia în raport cu alte instituţii din România si din afara ţării:
- relaţiile cu bugetul, directe;
- are cont în bancă;
- întocmeşte b.v.c.;
- organizează contabilitate proprie, întocmeşte bilanţ pro priu, potrivit legii;
- gestionează întregul patrimoniu al Corpului, inclusiv pe cel dat în administrarea operativă filialelor;
- conţinutul capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu este dat de atribuţiile pe care le are Corpul (interne şi externe).
18. Ce se înţelege prin autonomia Corpului?
Autonomia este în general situaţia celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acţiunile sale. Autonomia Cor-pului face din acesta un organism de autoreglementare în profesie; aceasta presupune nesubordonarea vreunei autorităţi.
Corpul, prin regulamentul său, prin statutul său, nu este sub-ordonat vreunui organism guvernamental. Dimpotrivă, prin dele-gaţia primită din partea autorităţilor publice, acordă si retrage dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil si de contabil autorizat, şi are dreptul să controleze competenţa şi moralitatea membrilor săi. Prin organele alese, Corpul este reprezentat în faţa
173
autorităţilor publice, precum şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. Corpul colaborează cu organele de specialitate ale statului la elaborarea de norme legate de profesia contabilă, însă normele de lucru, specifice profesiei, sunt rezultatul activităţii Corpului.
19. Care este organizarea CECCAR?
Sediul central al Corpului este în municipiul Bucureşti. CECCAR are filiale fără personalitate juridică în fiecare reşedinţă de judeţ şi în municipiul Bucureşti. Este astfel organizat încât să îşi poată îndeplini atribuţiile de organism de autoreglementare.
La nivel central:
• Organe de decizie (alese):
- Conferinţa Naţională;
- Consiliul Superior;
- Biroul Permanent;
- Preşedintele Corpului.
• Organe de execuţie (numite sau desemnate):
- Director general executiv;
- Sectoare (departamente, servicii).
La nivel de filială: • Organe de decizie (alese):
- Adunarea generală;
- Consiliul filialei;
- Biroul Permanent;
- Preşedintele filialei.
• Organe de execuţie (numite sau desemnate):
- Director executiv;
- Sectoare (departamente, servicii).
174
20. Care sunt atribuţiile Corpului?
în OG nr. 65/1994 sunt enumerate atribuţiile Corpului, între
ele întâlnim:
a) Organizează examenul de admitere:
- organizează efectuarea stagiului;
- organizează susţinerea examenului de aptitudini pen tru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat;
- elaborează programele de examen privind stagiul şi examenul de aptitudini, care se avizează de MEF, ur- mărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene în domeniu;
b) Organizează evidenţa experţilor contabili, a contabililor
autorizaţi şi a societăţilor comerciale de profil, prin în scrierea acestora în Tabloul Corpului;
c) Asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi;
d) Elaborează şi publică normele privind activitatea profe sională şi conduita experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi, elaborează ghidurile profesionale în domeniul financiar-contabil;
e) Asigură buna desfăşurare a activităţii de evaluare, pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare;
f) Sprijină formarea şi dezvoltarea profesională continuă;
g) Apără prestigiul şi independenţa profesională a membri lor săi;
h) Colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară şi din afara ei;
i) Editează publicaţiile de specialitate;
j) Alte atribuţii stabilite prin lege sau regulamente.
175
176
21. Ce atribuţii are Conferinţa Naţională
Ordinară?
Conferinţa Naţională are următoarele atribuţii:
a) Stabileşte direcţiile de bază pentru asigurarea bunei exer
citări a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat;
b) Aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Cor
pului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi,
modificările şi completările acestuia, avizate de Ministe
rul Economiei şi Finanţelor şi de Ministerul Justiţiei, pre
cum şi Codul privind conduita etică şi profesională a
experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi;
c) Aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi bilanţul contabil
al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autori
zaţi;
d) Aprobă sistemul de salarizare pentru conducerea Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi a filia
lelor acestuia, precum şi pentru aparatul propriu al aces
tora;
e) Alege şi revocă membrii Consiliului Superior al Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi ai co
misiei de cenzori;
f) Examinează activitatea desfăşurată de Consiliul Superior
şi de consiliile filialelor Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi, si dispune măsurile necesare;
g) Hotărăşte sancţionarea disciplinară a membrilor Consiliu
lui Superior şi ai consiliilor filialelor Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi în conformitate cu
prevederile OG nr. 65/1994, la propunerea Comisiei Su
perioare de Disciplină. Contestarea sancţiunilor hotărâte
de Conferinţa Naţională poate fi făcută la Secţia Conten
cios Administrativ a Curţii de Apel, în termen de 30 de
zile de la data înştiinţării oficiale. Hotărârile Curţii de
Apel sunt definitive;
h) Aprobă planurile anuale de activitate ale Consiliului Su-perior şi ale consiliilor filialelor Corpului Experţilor Con-tabili şi Contabililor Autorizaţi;
i) Alege şi revocă preşedintele şi membrii Comisiei Superi-oare de Disciplină;
j) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.
22. Ce atribuţii are Consiliul Superior?
Consiliul Superior are următoarele atribuţii:
a) Alege dintre membrii săi vicepreşedinţii Consiliului Su perior (5): 4 dintre aceştia sunt aleşi dintre experţii con tabili, iar unul, dintre contabilii autorizaţi;
b) Asigură elaborarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului, solicitând avizele Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Justiţiei;
c) Asigură elaborarea şi completarea Codului privind con duita etică şi profesională a experţilor contabili şi conta bililor autorizaţi;
d) Asigură administrarea şi gestionarea patrimoniului Cor pului;
e) Deliberează asupra tuturor problemelor privind profesia de expert contabil şi de contabil autorizat;
f) Veghează ca Regulamentul privind dobândirea calităţii de expert contabil şi de contabil autorizat să fie strict aplicat;
g) Asigură coordonarea activităţii consiliilor filialelor, stabi
leşte metodologia de elaborare a bugetului de venituri si cheltuieli al Corpului;
177
h) Aprobă statele de funcţii ale Corpului şi filialelor;
i) Asigură participarea membrilor săi în cadrul unor comisii
de studii şi cercetări destinate a face să progreseze profe-
sia şi ştiinţa contabilă sau în diverse grupuri de lucru din
cadrul instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale,
la solicitarea acestora;
j) Decide în termen de 30 de zile asupra contestaţiilor făcute
împotriva hotărârilor luate de Comisia Superioară de
Disciplină;
k) Aprobă normele privind desfăşurarea activităţii curente
a compartimentelor şi verigilor organizatorice ale Corpu-
lui;
1) Ia toate măsurile necesare pentru desfăşurarea în bune
condiţii a activităţii de acordare a vizei anuale pentru exer-
citarea profesiei şi a celei de asigurare a riscului profe-
sional de către toţi membrii Corpului;
m) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, Regulament
şi hotărârile Conferinţei Naţionale a experţilor contabili
şi contabililor autorizaţi.
23. Care sunt atribuţiile preşedintelui Consiliului
Superior al Corpului?
Atribuţiile preşedintelui Consiliului Superior al Corpului
sunt:
a) Convoacă şi conduce şedinţele CS şi ale BP;
b) Conduce şi coordonează dezbaterile;
c) Prezintă anual CS spre adoptare proiectul de buget pentru
exerciţiul viitor.
178
24. Care sunt atribuţiile Adunării generale a
filialei CECCAR?
Atribuţiile Adunării generale a filialei CECCAR sunt:
a) Aprobă execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul expirat, însoţit de raportul cenzorilor asupra gestiunii filialei, precum şi bugetul de venituri si cheltuieli pentru exerciţiul viitor;
b) Aprobă raportul de activitate prevăzut de Consiliul filialei pentru perioada raportată;
c) Ia cunoştinţă de raportul Consiliului filialei privind rezul tatele analizei activităţii profesionale a membrilor conta bili şi aprobă lista membrilor care vor fi supuşi controlului de calitate în anul viitor;
d) Alege şi revocă preşedintele şi membrii Comisiei de Dis ciplină a filialei;
e) Alege si revocă preşedintele şi membrii Consiliului, pre cum şi cenzorii;
f) Propune dintre membrii săi candidaţi pentru funcţia de preşedinte şi de membru în Consiliul Superior;
g) Aprobă lista membrilor de onoare ai filialei;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de Regulament, de Codul etic naţional al profesioniştilor contabili sau hotărâte de Consiliul Superior.
25. Care sunt atribuţiile Consiliului filialei?
Atribuţiile Consiliului filialei sunt: a) Supraveghează modul de exercitare a profesiilor de expert
contabil şi de contabil autorizat în raza de activitate a
filialei;
179
180
b) Asigură apărarea intereselor filialei si administrarea bu
nurilor acesteia;
c) Asigură prevenirea şi concilierea tuturor contestaţiilor
sau conflictelor de ordin profesional;
d) Hotărăşte în ceea ce priveşte înscrierea în Tabloul Corpu
lui sau asupra modificărilor care se aduc acestuia, potrivit
precizărilor Consiliului Superior;
e) Sesizează Consiliul Superior cu propuneri şi sugestii pri
vind exercitarea profesiei;
f) Sesizează Comisia de Disciplină a filialei despre aba
terile profesionale constatate în sarcina membrilor Cor
pului;
g) Efectuează sau autorizează pe întreg teritoriul filialei toate
formele de publicitate colectivă considerate utile conform
hotărârilor Consiliului Superior;
h) Pronunţă radierea din Tabloul Corpului în cazurile
prevăzute de Regulament, precum şi încetarea provizorie
a calităţii de membru al Corpului, la cererea celui inte-
resat;
i) Analizează şi adoptă bugetul filialei potrivit normelor
emise de Consiliul Superior;
j) Urmăreşte realizarea programului de activitate al filialei
aprobat de Conferinţa Naţională, precum şi execuţia
bugetului de venituri şi cheltuieli al filialei, luând sau
propunând măsurile corespunzătoare în sarcina Biroului
Permanent sau a directorului executiv al filialei;
k) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de Re-
gulament, de hotărârile si deciziile organelor de condu-
cere ale Corpului.
26. Care sunt atribuţiile preşedintelui de
filială?
Atribuţiile preşedintelui de filială sunt: a) întruneşte Consiliul filialei si conduce dezbaterile aces
tuia potrivit prevederilor Regulamentului;
b) Reprezintă Consiliul filialei pe lângă membrii Corpului;
c) Reprezintă Corpul în faţa autorităţilor publice ale colecti vităţilor diverse din judeţ, pe baza împuternicirilor sta bilite de Consiliul Superior;
d) Asigură urmărirea încadrării cheltuielilor în bugetul apro bat;
e) Asigură organizarea alegerilor potrivit prevederilor Re
gulamentului;
f) Arbitrează eventualele litigii dintre membrii filialei şi clienţii acestora;
g) Supune Adunării generale propunerile pentru aprobarea de distincţii onorifice conform Regulamentului;
h) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de Re-
gulament, de hotărârile şi deciziile organelor de condu-cere ale filialei şi ale Corpului.
27. Care sunt atribuţiile directorului general
executiv?
Atribuţiile directorului general executiv sunt:
a) Asigură, prin structurile operative şi administrative, exercitarea hotărârilor şi deciziilor organelor de condu cere ale Corpului;
b) Pregăteşte, analizează şi centralizează proiectele de buget
ale filialelor şi elaborează proiectul de buget al Corpului;
181
182
după însuşirea acestora de către Biroul Permanent prin
preşedintele acestuia se prezintă Consiliului Superior
pentru adoptare cu cel puţin o lună înainte de începerea
exerciţiului financiar;
c) Asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, pre zentând informări periodice Biroului Permanent; în acest
sens, asigură şi răspunde de organizarea şi ţinerea conta
bilităţii la nivel central şi teritorial;
d) Asigură exercitarea tuturor lucrărilor administrative şi
de secretariat;
e) Organizează şi asigură evidenţa centralizată a experţilor
contabili şi a contabililor autorizaţi înscrişi în Tabloul
Corpului de către filiale;
f) Asigură publicarea anuală în Monitorul Oficial al României
a Tabloului Corpului;
g) Organizează, asigură şi urmăreşte publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei; îi propune Comisiei Superioare
de Disciplină pe cei care se fac vinovaţi de încălcarea
reglementărilor privind publicitatea;
h) Asigură publicarea, potrivit legii, a situaţiilor financiare
anuale, după aprobarea lor de către Conferinţa Naţională;
i) Asigură condiţiile materiale pentru desfăşurarea activită-
ţilor Corpului;
j) Propune preşedintelui Biroului Permanent, anual, odată
cu proiectul de buget, schema de funcţii şi de salarizare
a sectoarelor administrative şi a salariaţilor din subor-
dine;
k) Numeşte şi revocă, cu respectarea statelor de funcţii apro-
bate de Consiliul Superior, personalul de execuţie al
Corpului şi îi stabileşte salariile;
1) Asigură publicarea hotărârilor si deciziilor organelor su-perioare ale Corpului potrivit reglementărilor şi normelor în vigoare;
m) Participă, fără drept de vot, la şedinţele Biroului Perma-nent şi ale Consiliului Superior, luând cunoştinţă de hotă-rârile acestora;
n) Prezintă bilanţul contabil spre adoptare Consiliului Supe-rior si spre aprobare Conferinţei Naţionale;
o) Reprezintă Corpul în faţa autorităţilor publice, a terţilor sau a organizaţiilor naţionale şi internaţionale, apărând prestigiul şi independenţa membrilor săi;
p) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de CN, CS şi BP.
28. Organizarea şi constituirea Comisiilor de
Disciplină
1. Comisia Superioară de Disciplină - pe lângă Consiliul Superior al Corpului - este o comisie de sancţionare în materie disciplinară pentru abateri de la conduita etică şi profesională a membrilor Consiliului Superior al Corpului, care soluţionează con testaţiile la hotărârile Comisiilor de Disciplină ale filialelor.
Constituire: • 7 membri titulari (dintre care un preşedinte), dintre care:
- preşedintele şi 2 membri EC aleşi de CN dintre mem brii CECCAR;
- 2 membri desemnaţi de MEF;
- 2 membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei.
• 7 membri supleanţi (în aceeaşi structură ca membrii titu lari).
2. Comisia de Disciplină a filialei - veghează la respectarea Codului etic şi a regulamentelor şi normelor Corpului.
183
184
Constituire:
- 5 membri titulari (dintre care un preşedinte);
- 5 membri supleanţi.
Mandatul membrilor Comisiei de Disciplină este de 4 ani.
29. Care sunt competenţele Comisiei
Superioare de Disciplină?
Competenţele Comisiei Superioare de Disciplină sunt:
a) Analizează plângerile referitoare la abaterile de la con
duita etică şi profesională ale membrilor Consiliului Su
perior şi Consiliului filialei, făcând propuneri de sanc
ţionare a acestora Conferinţei Naţionale, care hotărăşte;
b) Soluţionează plângerile referitoare la abaterile de la con
duita etică şi profesională ale preşedinţilor Consiliului
Superior şi Consiliului filialei, precum şi ale profesioniş
tilor străini care au dobândit dreptul de a exercita profesia
de expert contabil şi de contabil autorizat în România, şi
aplică, după caz:
- mustrare;
- avertisment;
- suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert
contabil sau de contabil autorizat pe o perioadă de la
trei luni la un an;
- interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert
contabil sau de contabil autorizat;
- sancţiunile disciplinare care se stabilesc în funcţie de
abateri, pronunţate de Comisiile de Disciplină ale
filialelor.
c) Rezolvă contestaţiile formulate împotriva hotărârilor disciplinare pronunţate de Comisiile de Disciplină ale filialelor.
d) Aplică sancţiunile interzicerii dreptului de a exercita pro fesia de EC sau CA membrilor Corpului care au săvârşit abateri grave prevăzute în regulament.
30. Care sunt competenţele Comisiei de
Disciplină a filialei?
Competenţele Comisiei de Disciplină a filialei sunt: a) Veghează la respectarea Codului etic şi a Regulamentului
si normelor Corpului. Sancţiunile se aplică în funcţie de abaterile disciplinare, de gravitatea încălcării şi urmările acestora, precum şi de persoana în cauză;
b) Sancţionează abaterile disciplinare săvârşite de EC, CA, membri ai filialei, cu domiciliul în raza teritorială a aces teia, chiar dacă abaterile au fost săvârşite în raza terito rială a altei filiale;
c) înştiinţează preşedintele Consiliului filialei si pe reprezen tantul Ministerului Economiei şi Finanţelor despre reclamaţiile primite (excepţie fac reclamaţiile îndreptate împotriva membrilor Biroului Permanent, ale profesio niştilor societăţilor străine, care se adresează Comisiei Superioare de Disciplină).
31. Cum funcţionează Comisiile de Disciplină?
Comisia funcţionează în plenul său. Cea superioară rezolvă contestaţiile făcute împotriva hotărârilor Comisiilor de Disciplină ale filialelor.
185
Termenul de contestare este de 30 de zile, iar raportorul
dispune de cel mult 30 de zile pentru a pregăti raportul şi pentru a-1
putea susţine în faţa Comisiei Superioare.
32. Care sunt locul şi rolul reprezentantului
Ministerului Economiei şi Finanţelor?
Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor este per-
soana desemnată de autoritatea publică pe lângă Consiliul Superior
şi al filialei, care sesizează Ministerul Economiei şi Finanţelor ori
de câte ori hotărârile şi măsurile adoptate de Corp contravin re-
glementărilor legale, şi trimite spre ştiinţă Biroului Permanent o
copie a sesizării.
Atribuţiile reprezentantului Ministerului Economiei şi Finan-
ţelor sunt:
• Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor de
pe lângă Consiliul Superior:
- participă, fără drept de vot, la lucrările Conferinţei
Naţionale, la şedinţele Consiliului Superior;
- primeşte materialele şi convocatorul cu 7 zile înainte
de acestea;
- sesizează MEF ori de câte ori hotărârile şi măsurile
luate de Corp contravin reglementărilor legale şi tri
mite spre ştiinţă copia după sesizare.
• Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor de
pe lângă Consiliul filialei:
- participă, fără drept de vot, la lucrările Adunărilor
generale, Consiliilor filialelor, Biroului Permanent,
Comisiei de Disciplină;
186
- sesizează Biroul Permanent al Consiliului Superior
al Corpului cu privire la aprobarea sau refuzul de
înscriere în Tabloul Corpului de către Consiliul filialei
pe care le consideră nelegale;
- sesizează Comisia Superioară de Disciplină cu privire
la hotărârile Comisiilor de Disciplină ale filialei pe
care le consideră nelegale;
- sesizează persoanele desemnate de MEF să efectueze
supravegherea publică ori de câte ori hotărârile şi mă
surile luate de Consiliile filialelor contravin reglemen
tărilor legale, şi trimite spre ştiinţă o copie după sesi
zare.
33. Care sunt principalele fapte care constituie
abateri disciplinare ale unui membru al
Corpului?
Principalele fapte care constituie abateri disciplinare ale unui membru al Corpului sunt:
a) comportamentul necuviincios faţă de membrii Corpului, de reprezentantul MFP sau de alţi participanţi la reuniu nile de lucru ale organelor de conducere şi control ale Corpului;
b) absenţa nemotivată de la întrunirea Adunării generale a filialei sau de la Conferinţa Naţională;
c) nerespectarea dispoziţiilor Codului privind conduita etică şi profesională a experţilor contabili şi contabililor auto
rizaţi din România referitoare la publicitate;
d) absenţa nejustificată de la cursurile de pregătire şi perfec ţionare reglementate prin normele emise de Corp;
187
e) prestarea de servicii de contabilitate fără contract scris
încheiat cu clientul sau pe baza unui contract în care nu a
fost înscrisă calitatea profesională a celui care îl încheie:
expert contabil, contabil autorizat;
f) nerespectarea obligaţiilor de păstrare a secretului profe
sional;
g) nedeclararea sau declararea parţială a veniturilor, în
scopul sustragerii de la plata cotizaţiei stabilite de Re
gulament;
h) fapta membrului Corpului de a nu depune, în termenul stabilit, la filiala de care aparţine, fisa pentru persoane
fizice sau juridice (pentru persoanele juridice răspunderea
incumbă preşedintelui Consiliului de administraţie sau
administratorului, după caz);
i) încălcarea dispoziţiilor privind exercitarea profesiei şi răs-punderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală,
potrivit legii şi Regulamentului;
j) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale
Corpului documentele privind activitatea profesională;
k) declaraţii neconforme realităţii în relaţiile cu Corpul sau cu terţii, cu producerea de consecinţe juridice, precum şi
orice alte încălcări ale conduitei etice şi profesionale.
34. Cum se face alegerea în Consiliul Superior
al Corpului?
Alegerea în Consiliul Superior al Corpului se face prin vot
secret, pe o perioadă de 4 ani, cu reînnoirea la 2 ani a jumătate
dintre membrii aleşi. Preşedintele Consiliului Superior este ales
de Conferinţa Naţională, iar al filialei, de Adunarea generală.
188
Declaraţiile de candidatură cuprind:
- numele, prenumele, adresa candidatului;
- categoria profesională: EC/CA;
- modul de exercitare a profesiei;
- funcţiile deţinute anterior în cadrul Corpului şi perioadele respective;
- funcţia pentru care candidează: membru al Consiliului Superior al Corpului sau al Consiliului filialei;
- obiectivele si strategia pe care le propune candidatul dacă va fi ales;
- declaraţie pe propria răspundere în sensul că îndeplineşte
cerinţele de eligibilitate din Regulament.
35. Ce este şi ce structură are Tabloul
Corpului?
Tabloul Corpului este un instrument de comunicare între pro-
fesioniştii contabili - membri CECCAR cu drept de exercitare a
profesiei într-un an şi public.
Tabloul Corpului este împărţit în opt secţiuni, după cum ur-
mează:
1) Secţiunea întâi - „Experţi contabili liber-profesionişti,
care îşi desfăşoară activitatea în mod individual sau ca
persoane fizice autorizate".
2) Secţiunea a doua - „Experţi contabili care au statut de
angajaţi în întreprinderi, instituţii bancare şi de asigurări,
educaţie, cercetare, instituţii centrale sau locale".
3) Secţiunea a treia - „Persoane fizice străine care au obţinut
calitatea de membru al Corpului".
189
4) Secţiunea a patra - „Experţi contabili care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul unor societăţi, companii sau cabinete
membre ale Corpului":
A. cu capital străin sau mixt;
B. cu capital autohton.
5) Secţiunea a cincea - „Contabili autorizaţi liber-profesio-
nişti care îşi desfăşoară activitatea individual sau ca
persoane fizice autorizate".
6) Secţiunea a şasea - „Contabili autorizaţi care au statut
de angajaţi în întreprinderi, instituţii bancare şi de asigu
rări, educaţie, cercetare, instituţii centrale sau locale".
7) Secţiunea a şaptea - „Contabili autorizaţi care îşi desfă
şoară activitatea în cadrul societăţilor de contabilitate
membre ale Corpului":
A. cu capital străin sau mixt;
B. cu capital autohton.
8) Secţiunea a opta - „Titluri onorifice":
A. preşedinţi de onoare;
B. experţi contabili de onoare;
C. contabili autorizaţi de onoare.
36. Cum explicaţi principiul fundamental al
integrităţii?
Profesionistul contabil trebuie să fie drept, onest şi să nu se
asocieze cu raportările sau evidenţele despre care apreciază că:
- conţin informaţii false sau induc în eroare;
- conţin informaţii eronate;
- omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni
induc în eroare.
190
37. Cum explicaţi principiul fundamental al
obiectivitătii?
Profesionistul contabil trebuie să fie imparţial, fără idei pre-concepute, să nu se afle în situaţii de incompatibilitate sau de con-flict de interese. Rezultă următoarele necesităţi:
• obligaţia profesionistului contabil de a nu compromite profesia din cauza unor erori, a unor conflicte de interese, a influenţei nedorite a unor persoane;
• evitarea relaţiilor care influenţează în mod negativ raţio namentul profesional;
• absenţa relaţiilor de afaceri, financiare, familiale sau per sonale cu clientul sau cu persoane cu funcţii de conducere
sau angajaţi ai clientului;
• neacceptarea de cadouri sau invitaţii (la masă, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenţă dăunătoare asu
pra raţionamentului profesional;
• atenţia asupra următorilor factori:
- exercitarea de presiuni care pot diminua obiectivita tea;
- imposibilitatea definirii tuturor situaţiilor în care se
pot exercita presiuni;
- evitarea influenţei ideilor preconcepute;
- garanţia însuşirii de către angajaţi a principiului obiec
tivitătii;
• măsuri de protecţie:
- retragerea din echipa misiunii;
- proceduri de supraveghere;
- terminarea relaţiei de afaceri sau financiare care gene rează ameninţarea.
191
38. Ce semnifică competenţa profesională şi
prudenţa?
Competenţa unei persoane este capacitatea de a se pronunţa
asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în
discuţie.
Competenţa profesională are două componente de bază:
- obţinerea; şi
- menţinerea.
Competenţa profesională presupune că profesionistul conta-
bil trebuie să furnizeze servicii profesionale cu grijă şi sârguinţă şi
este obligat să se menţină în permanenţă la un nivel de cunoştinţe
şi de recunoaştere profesională care să justifice aşteptările unui
client sau ale angajatorului. Aceasta presupune ca el să fie la curent
cu ultimele evoluţii şi noutăţi din practica profesională, din legislaţie
şi tehnicile de lucru.
Dobândirea cere:
- un înalt standard de pregătire generală, urmată de una
specifică;
- practică şi experienţă în subiecte profesionale semnifi
cative;
- perioade de practică în domeniu.
Menţinerea cere:
- cunoaşterea continuă a evoluţiilor în profesia contabilă
(la nivel naţional şi internaţional în contabilitate, audit şi
alte reglementări statutare şi cerinţe relevante);
- adoptarea unui program care să garanteze un control de
calitate în îndeplinirea sarcinilor profesionale, în confor
mitate cu normele naţionale şi internaţionale.
- Competenţa profesională se obţine prin studiu - prac
tică.
192
• Este obligatorie menţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor
profesionale la nivelul necesar exercitării profesiei.
• Este necesară acţionarea cu prudenţă şi în conformitate
cu standardele tehnice şi profesionale.
• Dezvoltarea profesională continuă a profesioniştilor contabili se realizează în baza Standardului profesional
nr. 38 emis de CECCAR privind dezvoltarea profesională
continuă a profesioniştilor contabili, pus în aplicare prin
Programul naţional de dezvoltare profesională continuă
a profesioniştilor contabili.
39. Confidenţialitatea; care sunt obligaţiile
profesionistului contabil?
Obligaţiile profesionistului contabil privind confidenţialitatea sunt:
- abţinerea de a dezvălui informaţii confidenţiale în afara unităţii angajatoare, cu excepţia cazului când a fost auto
rizat sau când există o obligaţie legală sau profesională să publice acele informaţii;
- abţinerea de la folosirea informaţiilor confidenţiale do bândite în timpul executării sarcinilor de serviciu în avan
tajul personal sau în avantajul unei terţe persoane;
- respectarea confidenţialităţii în mediul social (asociaţi de afaceri, rude), în relaţiile cu un potenţial client sau angajator, în cadrul entităţii angajatoare;
- asigurarea că personalul angajat sau aflat sub controlul său respectă confidenţialitatea (pentru profesionistul con
tabil în calitate de administrator, director, contabil-şef etc.).
Obligaţia de confidenţialitate continuă şi după încetarea
relaţiei dintre profesionistul contabil şi client sau angajator.
Posibilitatea divulgării informaţiilor are deci loc în următoa-
rele situaţii:
- autorizarea de către client sau angajator;
- autorizarea prevăzută prin lege (de exemplu, furnizarea
de probe injustiţie, autoritatea fiscală, prevenirea şi sanc
ţionarea spălării banilor);
- conformarea auditului de calitate;
- investigaţii din partea unui organism normalizator.
Profesionistul contabil trebuie să se convingă că părţile cărora
li se adresează comunicarea informaţiilor sunt destinatarii adecvaţi
şi au responsabilitatea să reacţioneze ca atare.
Confidenţialitatea este strictă, în afară de cazul în care profe-
sionistul contabil a primit o autorizaţie specială de a divulga in-
formaţiile sau în caz de obligaţii legale sau profesionale.
Profesioniştii contabili trebuie să se asigure că persoanele
angajate sub orice formă - subalterni sau colaboratori - respectă
aceleaşi reguli de confidenţialitate.
Confidenţialitatea se referă nu numai la divulgarea informa-
ţiilor; ea implică, de asemenea, faptul că informaţiile primite nu
sunt folosite de profesionistul contabil în beneficiul său personal
sau al unui terţ.
Acest principiu nu se aplică divulgării informaţiilor care îi
permit profesionistului contabil să-şi îndeplinească obligaţiile sta-
bilite prin normele profesionale.
în interesul public şi al profesiunii, normele profesionale tre-
buie să definească conceptul de confidenţialitate şi să furnizeze o
orientare asupra naturii şi întinderii obligaţiilor legate de confi-
denţialitate şi asupra circumstanţelor în care divulgarea de infor-
maţii primite în cursul exercitării unei misiuni trebuie autorizată
sau cerută.
194
Obligaţiile de confidenţialitate sau secret profesional sunt
înscrise în legislaţia fiecărei ţări.
Pentru a stabili dacă informaţiile confidenţiale pot fi divul-
gate, trebuie avute în vedere următoarele aspecte (cu titlu de exem-
ple):
a) Când divulgarea este autorizată de client; dacă interesele
tuturor părţilor (cu deosebire terţi) pot fi lezate:
- profesionistului contabil i se poate cere să lucreze con
tra normelor profesionale şi tehnice;
- profesionistul se poate găsi între exigenţele unui supe
rior şi aplicarea normelor tehnice şi profesionale;
- un conflict de interese se poate produce când publica
rea unor informaţii eronate poate avantaj a angaj atonii
sau clientul şi favoriza sau dezavantaja profesionistul
contabil.
b) Când divulgarea este cerută de lege sau când există obli
gaţii profesionale de divulgare:
- profesionistul trebuie să facă apel la judecata sa pentru
a determina tipul de informaţii care pot fi divulgate;
trebuie să se evite situaţiile care implică fapte sau
opinii nejustificate sau nejustificabile;
- profesionistul trebuie să se asigure că persoanele care
primesc informaţiile sunt destinatarii corecţi ai unor
astfel de informaţii, adică cu abilităţi să primească
astfel de informaţii;
- profesionistul trebuie să stabilească dacă divulgarea
şi consecinţele acesteia implică responsabilitatea sa.
Se recomandă, în toate aceste cazuri, consultarea organismu-
lui profesional si/sau a unui avocat.
195
40. Comportamentul profesional
sau profesionalismul; ce obligaţii avem?
Obligaţiile privind comportamentul profesional sunt după
cum urmează:
- conformarea cu legile şi reglementările relevante şi evita
rea oricărei acţiuni care poate discredita profesia, organis
mul profesional sau colegii;
- nefurnizarea de informaţii eronate despre profesie;
- profesionistul contabil trebuie să fie cinstit şi loial în sen
sul să nu facă revendicări exagerate pentru serviciile pe
care le oferă, calificările pe care le posedă şi experienţa
pe care o deţine, şi să nu ofere referinţe compromiţătoare
sau comparaţii lipsite de fundament privind munca desfă
şurată de alţi profesionişti contabili.
41. Definirea independenţei potrivit
reglementărilor Corpului
• Independenţa presupune satisfacerea concomitentă a
celor două componente fundamentale ale conceptului:
- independenţa de spirit (de drept) - o stare de spirit,
de judecată profesională care nu este afectată de in
fluenţe exterioare, pe de o parte;
- independenţa în aparenţă (de fapt) - o stare care se
manifestă în acţiunea care permite unui terţ sau be
neficiarilor de lucrări să nu pună la îndoială integri
tatea şi obiectivitatea profesionistului contabil, pe de
altă parte.
• Din practică, rezultă că majoritatea circumstanţelor care
afectează independenţa se datorează relaţiilor de afaceri
196
si financiare cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a
exercita o influenţă directă asupra profesionistului con-
tabil.
• Regula de bază în cazul în care circumstanţele privind ameninţarea la adresa independenţei sunt semnificative
este: înainte de acceptarea misiunii se procedează astfel:
- se întreprind diligentele necesare pentru eliminarea
acelor circumstanţe; sau, dacă nu este posibil,
- se refuză acceptarea sau continuarea misiunii.
42. Care sunt ameninţările la adresa
independenţei?
Ameninţările la adresa independenţei sunt:
Interesul propriu:
• interesul financiar în firma clientului sau deţinerea unui
interes împreună cu un client:
- deţinerea de acţiuni într-o proporţie semnificativă la firma clientului;
- primirea unui titlu de moştenire de părţi sociale ale
unei firme care a fuzionat cu clientul în cauză;
• dependenţa faţă de onorariile primite de la un client -
apare atunci când un procent semnificativ din cifra de
afaceri a cabinetului provine de la un singur client;
• întreţinerea unei relaţii de afaceri strânse cu un client - profesionistul contabil este într-o asociaţie în participaţie
cu clientul;
• interesul de a nu pierde un client - pierderea clientului
respectiv ar însemna intrarea în faliment a cabinetului;
197
198
• onorariile neprevăzute - acceptarea pe parcursul execu
tării lucrărilor a unor onorarii neprevăzute în contract;
• împrumutul către, sau de la un client, sau de la directorii
sau angajaţii acestuia. Dacă clientul este o bancă, împru
mutul nu generează o ameninţare la adresa independenţei,
cu condiţia ca împrumutul să fie acordat conform nor
melor procedurale valabile pentru ceilalţi clienţi.
Autoexaminarea sau autocontrolul:
• certificarea situaţiilor financiare ale unei firme de către
aceeaşi persoană implicată în elaborarea acestora;
• pregătirea documentelor primare pentru înregistrarea în
contabilitate care fac obiectul unei misiuni de certificare;
• un membru al echipei de certificare care ocupă sau a ocu
pat funcţia de director sau a fost angajat al clientului;
• prestarea unor servicii pentru un client ale căror rezultate
urmează să fie avute în vedere în cursul altor misiuni
efectuate la acelaşi client.
Favorizarea:
• promovarea acţiunilor într-o unitate cotată atunci când
aceasta este un client de audit al situaţiilor financiare;
• apărarea unui client în cazul unor litigii sau în rezolvarea
disputelor cu terţii;
• un membru al echipei de audit are o rudă de gradul I sau
un afin care ocupă funcţia de director sau angajat al clien
tului;
• acceptarea unor cadouri din partea clientului;
• asocierea de lungă durată a unui membru important al
echipei cu clientul.
Intimidarea:
• ameninţarea înlocuirii sau concedierii făcută de client;
• ameninţarea deschiderii unui litigiu;
• exercitarea unei presiuni în vederea reducerii volumului de muncă pretins aferent execuţiei unei misiuni şi res pectiv a onorariilor.
43. Care sunt măsurile de protecţie împotriva
ameninţărilor la adresa independenţei?
Măsuri de protecţie generate de exercitarea profesiei (pre-
văzute prin reglementările profesiei):
• cerinţe educaţionale, de formare şi experienţă la intrarea
în profesie:
- condiţii la examenul de acces la profesie;
- efectuarea stagiului;
- susţinerea examenului de aptitudini;
• dezvoltarea profesională continuă;
• reglementări privind incompatibilităţi şi interdicţii în
exercitarea profesiei:
- reglementări profesionale;
- reglementări de drept comercial;
- reglementări procedurale;
• monitorizarea misiunilor (auditul de calitate);
• raportarea activităţii desfăşurate.
Măsuri de protecţie în mediul de lucru:
• poziţia de conducător al firmei, care subliniază importanţa respectării principiilor fundamentale şi că membrii echi pei acţionează în interesul public;
199
200
• politici şi proceduri pentru reglementarea şi monitorizarea controlului calităţii misiunilor;
• documentarea situaţiilor care pot afecta conformitatea cu
principiile fundamentale şi la adresa independenţei;
• comunicarea la timp a politicilor şi procedurilor, şi instrui rea personalului şi a partenerilor;
• desemnarea unui membru cu experienţă al conducerii drept responsabil pentru supravegherea funcţionării adecvate a sistemului de control al calităţii;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru monitorizarea şi consilierea misiunii;
• consultarea unei terţe persoane (organism profesional - CECC AR, C AFR, CCF, ANEV AR, UNPRL, sau norma- lizator - MEF, Consiliul Concurenţei etc.) sau a altui pro fesionist contabil membru al Corpului;
• prezentarea naturii serviciilor prestate şi a mărimii onora riilor percepute către organele tutelare ale clientului;
• implicarea altui profesionist contabil (persoană fizică sau societate de profil) pentru a realiza din nou o parte din mi siune.
Măsuri de protecţie din partea clientului:
• ratificarea sau aprobarea de către persoane din afara clien tului a alegerii profesionistului contabil pentru realizarea misiunii;
• alegerea profesionistului contabil şi atribuirea misiunii prin licitaţie;
• clientul are angajaţi competenţi care pot lua decizii ma nageriale;
• clientul a implementat proceduri interne - organizarea contabilităţii, auditul intern, sistemul informatic etc. - care asigură alegeri obiective în mandatarea misiunilor.
44. Ce presupune acceptarea unui client?
Acceptarea unui client presupune următoarele:
• examinarea anticipată a situaţiei clientului sub aspectul
dacă acceptarea misiunii ar crea anumite ameninţări la
adresa conformităţii cu principiile fundamentale;
• exemplificări privind astfel de situaţii: implicarea clien
tului în activităţi ilegale (spălare de bani), practici de ra
portări financiare eronate (bancrută frauduloasă), evaziu
ne fiscală, concurenţă neloială, achiziţia şi desfacerea de
produse cu încălcarea dreptului de proprietate industrială
etc.;
• evaluarea situaţiilor de această natură şi luarea măsurilor
de protecţie pentru a le elimina sau a le reduce la un nivel
acceptabil, dacă este posibil;
• atunci când nu este posibilă reducerea ameninţărilor la
un nivel acceptabil, un profesionist contabil independent
ar trebui să refuze să intre în relaţii cu clientul;
• examinarea posibilităţii de acceptare a misiunii din punct
de vedere al competenţei profesionale a profesionistului
contabil, astfel încât angajamentul (misiunea) să fie reali-
zat(ă) la nivelul corespunzător;
• luarea în considerare a reputaţiei, a experienţei şi a resur
selor disponibile ale profesionistului contabil în cazul
când se apelează la acesta pentru consiliere sau expertiză
în situaţii de natura celor arătate mai sus;
• apelarea de către profesionistul contabil la un alt profe
sionist contabil se află sub restricţia confidenţialităţii şi
în funcţie de natura misiunii trebuie să se obţină permi
siunea clientului (de regulă, în scris).
201
45. Care este structura Codului etic naţional al
profesioniştilor contabili?
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili cuprinde o-biectivele şi principiile fundamentale, redate general, şi nu pentru a rezolva problemele etice ale contabililor profesionişti într-un caz bine determinat. Codul oferă anumite linii directoare în ceea ce priveşte aplicarea în practică a obiectivelor şi principiilor funda-mentale cu privire la numărul situaţiilor tipice care se întâlnesc în profesiunea contabilă.
Codul etic are trei părţi: - Partea A - se aplică tuturor profesioniştilor contabili;
- Partea B - se aplică numai contabililor liber-profesionişti;
- Partea C - se aplică numai profesioniştilor contabili
angajaţi.
46. Conflicte de interese.
Care sunt circumstanţele de care trebuie să
se ţină seamă?
Profesioniştii contabili sunt deseori confruntaţi cu situaţii care implică conflicte de ordin profesional; nu se poate stabili o listă completă de situaţii susceptibile de a genera conflicte de interese, însă profesioniştii trebuie să descopere factorii care dau naştere la astfel de conflicte.
Există şi unele circumstanţe particulare în care responsabili-tatea profesionistului contabil poate fi în conflict cu unele cerinţe interne şi externe:
• Un superior, director, administrator sau asociat poate face presiuni. Trebuie descurajate orice relaţie sau orice interes susceptibil de a pune în pericol, de a influenţa negativ integritatea profesionistului contabil.
202
• Profesionistului contabil i se poate cere să lucreze contra
normelor profesionale şi tehnice.
• Identificarea circumstanţelor în care ar putea apărea un
conflict de interese:
- profesionistul contabil are interese de afaceri directe
cu un client sau are o participaţie la un competitor al
clientului;
- profesionistul contabil prestează servicii pentru clienţi
ale căror interese sunt în conflict.
• Evaluarea semnificaţiei circumstanţei care generează
conflictul de interese şi luarea măsurilor de protecţie:
- notificarea clientului despre conflictul de interese care
ar putea apărea şi obţinerea consimţământului acestuia
de a acţiona în asemenea împrejurări;
- notificarea tuturor părţilor interesate;
- utilizarea unor echipe distincte;
- îndrumarea echipei, confidenţialitatea.
• Un conflict de interese se poate produce şi când publica
rea unor informaţii eronate poate avantaja angajatorul
sau clientul şi favoriza sau dezavantaja profesionistul
contabil.
47. Care este procedura de urmat când este
dificil de sesizat un comportament contrar
eticii sau pentru a rezolva un conflict de
ordin profesional?
Când este dificil de sesizat un comportament contrar eticii sau pentru a rezolva un conflict de ordin profesional, dacă politicile
203
stabilite de organismul profesional nu sunt suficiente, profesionistul
contabil poate recurge la următoarele:
- examinarea conflictului cu superiorul direct. Dacă inter
venţia superiorului direct nu este suficientă şi profesio
nistul contabil decide să se adreseze nivelului superior
următor, superiorul direct trebuie notificat în acest sens;
- dacă superiorul este presupus implicat în conflict, profe
sionistul trebuie să supună problema nivelului ierarhic
cel mai ridicat;
- solicitarea avizului confidenţial al unui consilier inde
pendent sau al organismului profesional;
- dacă toate resursele interne nu sunt suficiente, profesio
nistul contabil poate, pentru chestiuni grave, să demisio
neze şi să trimită o scrisoare în acest sens conducerii enti
tăţii care 1-a angajat.
Orice profesionist contabil care ocupă un post de conducere
trebuie să se asigure că, în cadrul entităţii respective, sunt stabilite
reguli în materie de rezolvare a conflictelor profesionale.
48. Activităţi incompatibile cu exercitarea
profesiei libere
Liber-profesionistul contabil nu trebuie să exercite în paralel
activităţi care afectează sau sunt susceptibile de a afecta integritatea,
obiectivitatea, independenţa, buna reputaţie a profesiei, care sunt
incompatibile cu exercitarea profesiei libere.
In unele situaţii, liber-profesionistul contabil poate primi spre
conservare şi utilizare, potrivit legii, fonduri ale clienţilor, el tre-
buind:
- să păstreze aceste fonduri, separat de fondurile sale;
204
- să le utilizeze conform destinaţiilor stabilite;
- să aibă posibilitatea să justifice existenţa si utilizarea fon
durilor respective.
49. Relaţiile cu ceilalţi membri - Acceptarea de
noi misiuni
Serviciile sau sfaturile unui liber-profesionist contabil care
posedă competenţe particulare pot fi solicitate:
a) de către client:
- după discuţii şi consultări prealabile cu profesionistul
contabil în funcţie (existent);
- la cererea sau recomandarea expresă a profesionistului
contabil în funcţie (existent);
- fără consultarea profesionistului contabil în funcţie;
b) de către profesionistul contabil în funcţie (existent), sub
rezerva respectării stricte a secretului profesional.
Uneori clientul cere - la contactarea unui liber-profesionist
contabil - să nu fie informat profesionistul contabil în funcţie
(existent); în astfel de cazuri, profesionistul contabil trebuie să de-
cidă dacă motivele clientului sunt acceptabile.
Profesionistul contabil contactat trebuie:
- să se conformeze instrucţiunilor primite de la profesio
nistul contabil în funcţie sau de la client, în măsura în
care nu sunt contradictorii cu obligaţiile legale sau profe
sionale;
- să garanteze, pe cât posibil, că profesionistul contabil în
funcţie este bine informat de natura generală a serviciilor
profesionale prestate.
Când opinia unui profesionist contabil în funcţie (existent)
este solicitată în ceea ce priveşte aplicarea principiilor contabile,
205
normelor de audit, normelor de raportare, profesionistul contabil în funcţie trebuie să aibă grijă ca opinia sa să nu influenţeze în mod exagerat judecata şi obiectivitatea profesionistului contabil
contactat.
50. Relaţiile cu ceilalţi membri - înlocuirea cu
un alt liber-profesionist contabil
întreprinderea are dreptul de a-şi alege consilierii şi de a-i înlocui când doreşte. Dacă este importantă apărarea intereselor le-gitime ale întreprinderii, este la fel de important ca un liber-pro-fesionist contabil să poată decide, dacă există motive profesionale care să o justifice, neacceptarea misiunii; aceasta presupune o
comunicare directă cu profesionistul contabil în funcţie, în absenţa unei cereri specifice, profesionistul contabil în funcţie nu trebuie să furnizeze spontan informaţii despre afacerile clientului său.
Următorii factori stabilesc în ce măsură un profesionist în funcţie poate discuta despre afacerile clientului său cu un profe-sionist contactat:
- dacă clientul a autorizat acest lucru;
- dacă norme legale sau reguli de etică referitoare la această divulgare permit acest lucru.
Comunicarea între cei doi profesionişti contabili are scopul: - de a împiedica un liber-profesionist contabil să accepte
nominalizarea sa dacă nu toate elementele pertinente sunt
cunoscute;
- de a proteja acţionarii minoritari care nu sunt de regulă informaţi de împrejurările înlocuirii profesionistului
contabil în funcţie;
- de a apăra interesele profesionistului contabil în funcţie
atunci când propunerea de înlocuire se datorează caracte-
206
rului său scrupulos de a acţiona ca profesionist indepen-
dent.
înainte de a accepta o nominalizare pentru a presta servicii profesionale care până atunci au fost prestate de către un alt liber-profesionist contabil, profesionistul contabil trebuie:
- să stabilească dacă clientul potenţial a informat profesio nistul în funcţie de intenţia sa de a-1 înlocui şi 1-a autorizat, în scris, să discute liber şi fără limite despre afacerile sale cu noul profesionist contabil;
- să solicite autorizarea de comunicare cu profesionistul contabil în funcţie. Dacă această autorizare este refuzată,
profesionistul contabil trebuie, în absenţa altor mijloace
alternative de a obţine asigurările necesare, să refuze
nominalizarea sa. Dacă autorizarea este dată, trebuie să-i
ceară profesionistului în funcţie:
- să îi furnizeze toate informaţiile care i-ar interzice să accepte misiunea;
- să îi furnizeze toate informaţiile necesare care să îi
permită să ia o decizie.
Profesionistul în funcţie, la primirea autorizaţiei din partea clientului, trebuie:
- să răspundă (în scris) arătând dacă există motive profe sionale care i-ar interzice profesionistului să accepte nominalizarea sa;
- să se asigure că clientul a autorizat divulgarea informa ţiilor profesionistului desemnat;
- să comunice orice informaţie de care are nevoie profesio
nistul desemnat, pentru ca acesta să poată să decidă dacă
acceptă sau nu misiunea, si să abordeze liber cu profesio
nistul desemnat toate problemele importante privind
nominalizarea sa.
207
51. Relaţiile profesioniştilor contabili cu
clienţii
Relaţiile membrilor Corpului cu clienţii se stabilesc prin con-
tract scris de prestări de servicii, semnat de ambele părţi.
în afara onorariilor pentru lucrările executate, orice altă relaţie
financiară cu un client, ca: participaţii la capital, dare/luare de
împrumut de bunuri, servicii sau bani etc., este susceptibilă de a
afecta obiectivitatea şi de a determina terţii să considere că obiecti-
vitatea este compromisă.
în cadrul îndeplinirii lucrărilor lor, membrii Corpului trebuie
să se rezume numai la acordarea de avize de consultanţă profe-
sională şi să nu impieteze activitatea de administrare, care este un
atribut exclusiv al clientului.
O atenţie aparte se acordă relaţiilor personale sau familiale
ale lor sau ale colaboratorilor lor cu clienţii, asigurându-se că aceste
relaţii nu aduc atingere independenţei lor.
Stabilirea sau întreţinerea relaţiilor profesionale cu clienţii
poate antrena răspunderea pentru un prejudiciu financiar sau moral
pentru membrii Corpului.
Se impune o selectare a clienţilor şi aprecierea situaţiei mem-
brilor Corpului în raport cu respectarea principiilor independenţei
şi competenţei.
Orice nou client şi orice nouă lucrare solicitată de vechii
clienţi trebuie să facă obiectul acceptării şi încheierii contractului
după:
a) evaluarea riscurilor;
b) o evaluare, respectiv o verificare privind respectarea prin
cipiului independenţei profesiei;
c) o apreciere a eficienţei executării lucrărilor în raport cu
competenţa şi cu mijloacele societăţii.
Decizia finală aparţine expertului sau contabilului autorizat.
208
Periodic se evaluează, se apreciază eventualele schimbări
apărute în situaţia clienţilor sau cabinetului/societăţilor lor şi dacă
acestea generează noi riscuri.
Profesioniştii pot exprima în scris clienţilor recomandări sau rezerve, în cazul contestării lor, scrise, acestea vor putea con-
stitui probe exoneratoare de responsabilitate a profesioniştilor
contabili.
în situaţia imposibilităţii executării lucrărilor solicitate din
cauza clientului, contractul se reziliază.
52. Competenţa profesională
şi responsabilitatea când se utilizează
lucrările unui alt expert
Liber-profesioniştii contabili trebuie să evite să presteze ser-vicii profesionale fără o competenţă adecvată, în afară de cazul
când beneficiază de sfaturi avizate si de o asistenţă care să le permită
să presteze servicii de calitate.
Dacă un profesionist contabil nu posedă competenţele nece-sare într-un domeniu specific în cadrul misiunii sale, acesta poate
solicita sfaturi tehnice de la specialişti (alţi profesionişti contabili,
avocaţi, ingineri, geologi sau alţi experţi), în acest caz, deşi profe-
sionistul contabil se sprijină pe competenţele tehnice ale specialis-
tului consultat, acesta din urmă nu cunoaşte în mod necesar regulile
de etică ale profesiunii.
întrucât profesionistului contabil îi revine, în întregime, res-ponsabilitatea pentru serviciul prestat, el trebuie să se asigure că
regulile de etică au fost respectate de către expertul consultat. El
trebuie să se asigure că expertul consultat este la curent cu regulile
de etică, mai ales cu principiile fundamentale ale profesiei; aceste
principii se aplică la orice misiune la care participă aceşti experţi.
209
Această asigurare se poate obţine:
- fie cerând experţilor respectivi să citească regulile de
etică;
- fie cerând experţilor o confirmare scrisă asupra bunei
înţelegeri a regulilor de etică;
- fie dând sfaturi dacă apar conflicte potenţiale.
Când profesionistul contabil nu are asigurarea că regulile de
etică sunt cunoscute şi respectate, el trebuie să refuze încredinţarea
misiunii sau să o întrerupă (dacă a început).
Schematic, demersurile profesionistului contabil se prezintă
astfel:
210
da acceptă
lucrarea
are competenţa
adecvată lucrării?
liber-profesionistul contabil
nu acceptă lucrarea
nu are competenţa sau
acceptă lucrarea
dar
angajează
(subcontractează)
un expert
(specialist)
care
trebuie să cunoască
regulile de etică
53. Criterii de stabilire a onorariilor
Onorariile facturate trebuie să reflecte în mod fidel valoarea
serviciilor prestate, ţinând seama de următoarele elemente:
- competenţa şi cunoştinţele obţinute pentru tipul de ser
viciu prestat;
- nivelul de instruire şi experienţa persoanei care participă
la lucrare;
- timpul afectat de fiecare persoană efectuării lucrării;
- gradul de responsabilitate al misiunii respective.
Onorariile se calculează în funcţie de tarifele orare sau zilnice
în vigoare, pentru fiecare participant la misiune, la nivelul fiecărei
firme, fiecărui profesionist.
Un profesionist contabil nu trebuie să propună servicii profe-
sionale pentru onorarii subestimate.
Când se propune un onorariu unui client, profesionistul
contabil trebuie să se asigure că nu este sacrificată calitatea şi
că se respectă normele organismului profesional cu privire la cali-
tate.
Cheltuielile si diversele rambursări, deplasări, de exemplu,
se înregistrează distinct.
Perceperea sau plata de comisioane de către un profesionist
contabil ca liber-profesionist este strict interzisă.
54. Onorariile şi independenţa
Când onorariile primite de la un client, sau de la un grup de
care aparţine acest client, reprezintă o parte importantă din ono-
rariile brute totale ale profesionistului contabil liberal sau ale
cabinetului în ansamblu, dependenţa faţă de acest client sau grup
211
trebuie examinată cu atenţie, căci independenţa poate fi pusă în
pericol.
Organismele membre ale IFAC stabilesc reguli şi furnizează
instrucţiuni membrilor lor referitoare la acest subiect; acestea tre-
buie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al profesiei
contabile, cu situaţia economică a fiecărei ţări.
Serviciile profesionale nu trebuie să fie propuse sau efectuate
unui client pe bază de acorduri sau contracte conform cărora fac-
turarea onorariilor este condiţionată de importanţa problemelor
descoperite sau de rezultatele acestor servicii.
în ţările în care facturarea onorariilor condiţionată de rezultat
este autorizată de legislaţia sau de normele organismului, aceste
misiuni trebuie limitate la acelea pentru care independenţa nu este
obligatorie.
Onorariile fixate de tribunal sau de altă autoritate publică nu
sunt considerate ca intrând în această categorie. Dimpotrivă, ono-
rariile facturate procentual sau alte metode similare sunt considerate
ca intrând în această categorie.
55. Bunurile sau serviciile primite
şi independenţa
Acceptarea de bunuri şi servicii de la un client, precum şi
acceptarea unei ospitalităţi excesive pot constitui o ameninţare a
independenţei. Se interzice primirea de bunuri şi servicii de către
profesioniştii contabili, de către soţiile lor sau de către copiii aflaţi
în întreţinere.
56. Calitatea lucrărilor şi autocontrolul
Calitatea este un atribut important al activităţii profesionis-
tului contabil. Autocontrolul calităţii lucrărilor înseamnă aplicarea
212
de către profesionist sau de către cabinet a principiilor şi proce-
durilor în scopul stabilirii unui grad rezonabil de certitudine că
lucrările s-au efectuat conform „principiilor de bază care guver-
nează lucrările respective".
Principiile de calitate constituie obiective şi scopuri, iar pro-
cedurile autocontrolului se definesc ca măsuri de luat pentru a sa-
tisface principiile adoptate care pun în acţiune, în aplicare proceduri
privind:
- calităţile personale (cabinet sau societate);
- aptitudinile şi competenţa;
- repartiţia lucrărilor;
- instrucţiunile şi supervizarea.
Controlul de calitate asupra lucrărilor realizate de expertul
contabil sau de contabilul autorizat care îşi desfăşoară activitatea
individual se poate organiza şi exercita numai de către CECCAR,
potrivit Normelor emise de acesta şi aprobate de Conferinţa Naţio-
nală.
57. Plata lucrărilor, modul de stabilire a
onorariilor
Pentru orice lucrare, profesionistul contabil pretinde numai
onorariile stabilite prin contract sau de către organul judiciar. Ono-
rariile nu pot fi plătite sub formă de avantaje în natură, participaţii
sau comisioane.
Nu trebuie acceptată nicio plată care nu reprezintă contrava-
loarea unei prestaţii sau care este făcută pentru a acoperi anumite
atitudini abuzive ale clientului sau încălcări ale legislaţiei.
Contractele se încheie înaintea începerii lucrărilor (pe par-
curs, acte adiţionale).
213
Nu se pot încheia contracte globale.
Nu se pot încheia contracte pentru activităţi incompatibile.
Este interzisă împărţirea onorariilor între colegi prin participarea
la executarea lucrărilor.
Onorariile nu pot fi fixate în funcţie de rezultatele obţinute.
în caz de litigiu referitor la onorariu, arbitrajul îl constituie
preşedintele filialei (procedura dreptului comun).
58. Păstrarea arhivelor clientului
Păstrarea documentelor contabile este un atribut exclusiv al
clientului. Modalitatea de predare-primire a documentelor în
vederea contabilizării se stabileşte prin contract şi anexe la contract,
fiind obligatorie:
- normalizarea documentelor;
- stabilirea termenelor.
Când clientul nu respectă termenele, se va proceda la punerea
acestuia în întârziere, documentul respectiv fiind păstrat la dosarul
clientului.
Dacă un client a dispărut, se verifică la Registrul Comerţului
dacă a fost radiat, iar profesionistul este obligat să păstreze asupra
lui documentul pe durata de conservare prevăzută de lege.
59. Care sunt factorii de care trebuie să se tină
seama atunci când se apreciază respectarea
regulilor de etică în ceea ce priveşte
integritatea şi obiectivitatea?
Integritatea nu presupune numai cinste, dar şi echitate şi sin-
ceritate. Principiul obiectivitătii impune tuturor profesioniştilor
214
contabili obligaţia de a fi juşti, cinstiţi în plan intelectual şi ne-
implicaţi în conflicte de interese.
Profesioniştii contabili trebuie, în orice situaţie, să garanteze
integritatea lucrărilor lor şi să rămână obiectivi în judecata şi raţio-
namentul lor, oricare ar fi natura activităţii lor, şi anume:
• profesioniştii liberali îndeplinesc misiuni de audit, consi
lieri fiscali, consilieri de gestiune etc.;
• alţi profesionişti contabili pregătesc situaţiile financiare
în contul angajatorilor lor; execută lucrări de audit intern,
exercită funcţiuni de gestiune financiară în industrie, co
merţ, sectorul public sau educaţie.
Cu ocazia alegerii situaţiilor şi practicilor care trebuie să fie
avute în vedere, atunci când se apreciază respectarea regulilor
de etică referitoare la obiectivitate, se va ţine cont de următorii
factori:
• Profesioniştii contabili sunt deseori confruntaţi cu situaţii
care îi expun la riscuri (presiuni) susceptibile de a pune
în discuţie obiectivitatea lor.
• Este imposibil de a defini şi de a reglementa toate situaţiile
generatoare de presiuni; asemănarea, verosimilitatea pre
valează atunci când se definesc criteriile care permit iden
tificarea relaţiilor susceptibile de a pune în discuţie obiec
tivitatea profesionistului contabil.
• Trebuie evitate toate relaţiile şi situaţiile care implică pre
judecăţi, influenţele din partea terţilor care pun în discuţie
obiectivitatea.
• Profesioniştii contabili trebuie să se asigure că personalul
însărcinat cu prestarea serviciilor profesionale respectă
principiile de integritate şi obiectivitate.
• Profesioniştii contabili nu trebuie nici să accepte, nici să
ofere cadouri sau alte avantaje care pot fi considerate, în
215
mod rezonabil, că pot influenţa semnificativ şi negativ
raţionamentul, judecata lor profesională sau a colaborato-
rilor lor.
60. Explicaţi comportamentul
profesionistului contabil într-o activitate de
consilier fiscal
Contabilul profesionist care prestează servicii profesionale
în domeniul fiscalităţii este îndreptăţit să se situeze în cea mai
bună poziţie în favoarea unui client sau a unui patron, cu condiţia
ca prestaţia să fie efectuată cu competenţă.
Integritatea şi obiectivitatea nu trebuie diminuate, iar opinia
contabilului profesionist trebuie să fie conform legii.
Dubiile pot fi rezolvate în favoarea clientului dacă există
suport rezonabil pentru poziţia respectivă.
Ce trebuie să facă sau ce nu trebuie să facă profesionistul
contabil?
• Nu trebuie să dea asigurarea că declaraţia fiscală şi sfatul
în materie fiscală sunt dincolo de orice îndoială.
• Să se asigure că cei pe care îi consiliază sunt conştienţi
de limitele legate de sfaturile şi consultanţa fiscală, şi nu
interpretează greşit exprimarea opiniei drept o afirmare
a unui fapt.
• în declaraţia fiscală întocmită de contabilul profesionist,
responsabilitatea pentru conţinut revine în primul rând
clientului. Consultanţa, opiniile trebuie înregistrate sub
forma unei scrisori, a unui memorandum.
• Nu trebuie să fie asociat cu nicio declaraţie sau cu niciun
comentariu despre care să se creadă că:
216
a) ar conţine un fals sau o inducere în eroare;
b) ar conţine informaţii furnizate cu nepăsare sau necu
noaşterea reală a faptului;
c) ar omite sau ar ascunde informaţia cerută, putând in
duce în eroare Fiscul.
• Poate folosi estimările în pregătirea declaraţiilor fisca-
le.
61. Care sunt restricţiile
în promovarea serviciilor de către
profesioniştii contabili?
în ceea ce priveşte activităţile incompatibile:
• Un contabil profesionist nu trebuie să se angajeze simul
tan în nicio afacere, ocupaţie sau activitate care dimi
nuează sau poate diminua integritatea, obiectivitatea,
independenţa sau buna reputaţie a profesiei, deoarece
aceste acţiuni pot fi incompatibile cu prestarea serviciilor
profesionale.
• Prestarea simultană a două sau mai multe tipuri de servicii
nu diminuează ca atare integritatea, obiectivitatea sau
independenţa (însă poate afecta calitatea).
• Trebuie evitată angajarea simultană în afaceri sau activi
tăţi care nu au legătură cu serviciile profesionale, care
are ca efect faptul că nu permite contabilului profesionist
independent să îşi conducă practica profesională conform
principiilor fundamentale de etică ale profesiei contabile
şi care este neconformă cu practicarea profesiei.
în ce priveşte promovarea serviciilor lor, profesioniştii conta-
bili nu trebuie:
217
218
a) să utilizeze mijloace care aduc atingere reputaţiei profe
siei;
b) să supraevalueze serviciile pe care ei sunt în măsură să
le furnizeze, calificările pe care le posedă sau experienţa
dobândită;
c) să denigreze munca, serviciile celorlalţi membri.
62. Marketingul serviciilor profesionale
• Promovarea serviciilor trebuie să fie conformă cu princi
piile fundamentale.
• în promovarea serviciilor profesionale este necesară
onestitatea şi loialitatea:
- să nu se exagereze calitatea serviciilor oferite, califica
rea deţinută, experienţa câştigată;
- să nu se facă referiri compromiţătoare cu privire la
activitatea altora.
• Semnificaţia termenilor în înţelesul Codului etic naţional
al profesioniştilor contabili:
• Publicitatea:
- comunicarea către public a informaţiilor privind
serviciile oferite sau calificarea profesionistului
contabil în scopul obţinerii de lucrări (de exemplu,
Tabloul Corpului).
• Anunţul:
- comunicarea către public a unor fapte privind pro
fesionistul contabil: deschiderea cabinetului sau
schimbarea adresei; publicarea datelor de iden
tificare a cabinetului în anuare, cărţi de telefon,
cataloage etc.
- Oferta:
- directă sau indirectă; conţine demersurile între-
prinse pe lângă un eventual client în scopul de a i se
propune servicii profesionale.
Publicitatea şi oferta sunt permise numai pentru membrii
activi ai Corpului.
Interdicţii privind publicitatea şi oferta:
- publicitatea prin comparaţie cu alte cabinete care aduce
prejudicii în vreun fel acestora;
- oferirea de reduceri de tarife (remize, comisioane sau
alte avantaje) sau uzarea de un mandat politic, o mi
siune sau o funcţie administrativă.
• Profesioniştii contabili pot folosi emblema Corpului pe
hârtia cu antet destinată corespondenţei; deviza este „Ştiin-
ţă, Independenţă, Moralitate", atribute esenţiale ale exer-
citării profesiei.
63. Ce se înţelege prin publicitate în profesia
contabilă?
Publicitatea în practica contabilă se face în limitele stricte prevăzute de Codul etic şi fără a fi afectate interesele celorlalţi membri ai CECCAR. Ea trebuie să îndeplinească mai multe atri-bute:
- informarea obiectivă a publicului;
- decenţa;
- cinstea;
- încrederea;
- bunul-gust.
219
64. Enumeraţi situaţiile care nu răspund
criteriilor de obiectivitate, încredere,
cinste, decenţă şi bun-gust pentru o acţiune
de promovare
între situaţiile care nu îndeplinesc criteriile de obiectivitate,
încredere, cinste, decenţă şi bun-gust le amintim pe cele care:
- creează speranţe false, induc în eroare sau creează spe
ranţe nejustificate de posibile rezolvări favorabile;
- implică posibilitatea de a influenţa orice instanţă, tribunal,
agenţie de reglementare;
- fac comparaţie cu alţii;
- conţin mărturii sau aprobări scrise;
- conţin orice alte precizări care ar putea să îi producă unei
persoane rezonabile o neînţelegere sau o decepţie;
- pretind nejustificat că persoana respectivă este expert sau
specialist într-un anume domeniu al contabilităţii.
65. Care sunt condiţiile cerute unei acţiuni
de promovare atunci când publicitatea
nu este autorizată?
Există o paletă a condiţiilor cerute unei acţiuni de promovare,
şi anume:
- să aibă ca obiect aducerea la cunoştinţa publicului sau a
acelor sectoare ale publicului care sunt interesate a
faptelor într-un mod care să nu fie fals, să nu inducă în
eroare şi să nu producă decepţii;
- să fie de bun-simţ;
220
- să fie demnă din punct de vedere profesional;
- să evite repetarea frecventă, ostentativă a numelui con
tabilului profesionist independent;
- să evite promovarea personală excesivă.
66. Conţinutul responsabilităţii
profesionale
Responsabilitatea profesională a experţilor contabili şi conta-
bililor autorizaţi cuprinde:
- răspunderea disciplinară;
- răspunderea contravenţională sau administrativă;
- răspunderea civilă;
- răspunderea penală.
Reglementările cu privire la răspunderea disciplinară, admi-
nistrativă, civilă şi penală, după caz, se aplică tuturor experţilor
contabili şi contabililor autorizaţi înscrişi în Tabloul Corpului.
Limitele răspunderii civile a experţilor contabili şi contabi-
lilor autorizaţi se stabilesc prin contractele de prestări de servicii
în funcţie de uzanţele interne şi internaţionale ale profesiei con-
tabile.
67. Răspunderea disciplinară
• Este o rezultantă a abaterilor săvârşite de un membru al
Corpului prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale Re-
gulamentului de organizare şi funcţionare al CECCAR,
ale Codului etic naţional al profesioniştilor contabili.
221
222
• Acţiunea disciplinară pentru sancţionarea anumitor fapte
se întreprinde fie în paralel cu acţiunea penală, civilă sau
administrativă, fie în afara existenţei unei asemenea ac
ţiuni.
• Principiul „Penalul ţine în loc civilul" nu se aplică în
materie disciplinară.
68. Care sunt sancţiunile disciplinare aplicabile
membrilor Corpului?
- mustrare;
- avertisment scris;
- suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert
contabil sau de contabil autorizat pe o perioadă de timp
de la 3 luni la l an;
- interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert con
tabil sau de contabil autorizat.
69. Care sunt abaterile disciplinare?
• comportamentul necuviincios faţă de membrii Corpului,
reprezentanţii Ministerului Economiei si Finanţelor sau
faţă de alţi participanţi la reuniunile de lucru ale organelor
de conducere şi de control ale Corpului;
• absenţa nemotivată de la întrunirea Adunării generale a
filialei sau de la Conferinţa Naţională;
• nerespectarea dispoziţiilor Codului etic naţional al pro
fesioniştilor contabili referitoare la publicitate;
• absenţa nejustificată de la cursurile de pregătire şi per
fecţionare profesională reglementate prin normele emise
de Corp;
• prestarea de servicii de contabilitate fără contract scris
încheiat cu clientul sau pe baza unui contract în care nu a
fost înscrisă calitatea profesională a celui care îl încheie:
expert contabil sau contabil autorizat;
• nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului profe
sional;
• nedeclararea sau declararea parţială a veniturilor în sco
pul sustragerii de la plata cotizaţiei prevăzute în regu
lament;
• fapta membrului Corpului de a nu depune în termenul
stabilit de filiala de care aparţine fişa pentru persoane
fizice sau juridice; pentru persoanele juridice răspunderea
incumbă preşedintelui Consiliului de administraţie sau
administratorului, după caz;
• încălcarea dispoziţiilor cu privire la incompatibilităţile
exercitării profesiei;
• refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control
ale Corpului documentele privind activitatea profesio
nală;
• declaraţii neconforme realităţii, în relaţiile cu Corpul sau
cu terţii, în vederea producerii de consecinţe juridice,
precum şi orice alte încălcări ale conduitei etice şi profe
sionale.
223
70. Fapte care se sancţionează cu suspendarea şi
interdicţia dreptului de exercitare a
profesiei
71. Radierea unui membru din Tabloul
Corpului
Radierea unui membru din Tabloul Corpului se face pentru următoarele motive:
• a fost condamnat pentru o infracţiune care, potrivit legis laţiei în vigoare, interzice dreptul de administrare şi ges tiune a societăţilor comerciale;
• nedepunerea la bugetul statului a impozitului asupra ono rariilor încasate de la persoanele fizice;
224
FAPTA SANCŢIUNEA
Suspendarea dreptului de
exercitare a profesiei până la
plata efectivă, dar nu mai puţin
de trei luni şi nici mai mult de
un an.
Neplata cotizaţiei profesionale sau/şi a
celorlalte obligaţii băneşti la termenele
stabilite de Regulament, în cursul unui
an calendaristic.
Interdicţia dreptului de exercitare a profesiei.
Condamnarea definitivă pentru săvârşirea unei fapte penale care, potrivit legii, interzice dreptul de gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale.
Interdicţia dreptului de
exercitare a profesiei. încălcarea, cu intenţie, prin acţiune sau omisiune, a normelor de lucru privind exercitarea profesiei, dacă fapta a avut ca urmare producerea unui prejudiciu moral sau material.
Interdicţia dreptului de exercitare a profesiei.
Practicarea profesiei de expert contabil
sau de contabil autorizat fără viza
anuală pentru exercitarea profesiei.
• neplata cotizaţiei profesionale pe o perioadă de un an;
• nerespectarea reglementărilor cu privire la incompatibi
litate;
• a fost sancţionat cu interzicerea dreptului de exercitare a
profesiei cu suspendarea acestui drept pe o perioadă de
un an.
72. Asigurarea civilă
• Asigurarea este o formă de garantare a răspunderii civile
a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi pentru ser
viciile profesionale prestate clienţilor. Este o formă de
asigurare a riscului profesional.
• Asigurarea civilă este obligatorie atât în cazul când acti
vitatea profesională se desfăşoară în mod individual, cât
şi în situaţia când aceasta se realizează prin societăţi de
profil. Conform OG nr. 65/1994 privind organizarea acti
vităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi,
„experţii contabili şi contabilii autorizaţi garantează răs
punderea civilă privind activitatea desfăşurată prin sub
scrierea unei poliţe de asigurări sau prin vărsarea unei
contribuţii la fondul de garanţii".
• Categoriile de riscuri care pot fi asigurate sunt:
- responsabilitatea civilă faţă de clienţi;
- reconstituirea arhivelor (în caz de calamităţi, furt, vi
ruşi etc.);
- incendii;
- pierderi din exploatare (clienţi incerţi, rotaţia persona
lului etc.).
225
226
• Obiectul asigurării acoperă răspunderea civilă contrac
tuală care revine asiguratului ca urmare a faptelor şi/sau
a actelor de omisiune datorate culpei în desfăşurarea acti
vităţii profesionale în baza unui contract scris de prestări
servicii, legal încheiat, semnat de ambele părţi.
• Asigurarea nu acoperă răspunderea civilă extracontrac-
tuală care îi poate reveni asiguratului în legătură cu pa
gubele cauzate terţilor datorate faptelor proprii.
• Riscurile asigurate, respectiv despăgubirile acordate se pot
referi la:
- acoperirea prejudiciilor produse terţilor ca urmare a
unor lucrări profesionale executate acestora de către
asigurat;
- acoperirea prejudiciilor produse clientului asiguratului
ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării docu
mentelor originale şi/sau suporturilor magnetice pre
date de acesta asiguratului în vederea înregistrării şi
prelucrării datelor financiar-contabile;
- sumele cheltuite de asigurat sau de clientul prejudiciat
al acestuia pentru reconstituirea, refacerea sau înlo
cuirea documentelor anterior menţionate;
- cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, dacă
a fost obligat la desdăunare.
• Nu se acordă despăgubiri pentru:
- pierderi cauzate de alte activităţi decât cele prevăzute
de lege;
- pagube produse cu intenţie sau din neglijenţa gravă a
asiguratului;
- pagube produse ca urmare a nerespectării reglementă
rilor legale în vigoare referitoare la desfăşurarea acti
vităţii profesionale şi a conduitei etice;
- pagube cauzate de neexecutarea sau executarea par
ţială a angajamentelor contractuale.
• Perioada de acoperire a pretenţiilor de despăgubiri solici-
tate de clienţi (răspunderea asiguratului):
- până la 5 ani - pentru obligaţii fiscale (corelată cu
termenul de prescripţie prevăzut de art. 89 alin. (1)
din Codul de procedură fiscală);
- până la 2 ani de la data producerii pagubei (corelată
cu termenul de prescripţie de 2 ani prevăzut de art. 3
alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescrip
ţia extinctivă, în cazul raporturilor care izvorăsc din
asigurare).
73. Răspunderea administrativă
Fundamentare
Răspunderea administrativă sau contravenţională intervine
în cazul abaterilor de la reglementările si procedurile judiciare,
fiscale, contabile şi alte acte normative emise de autorităţile admi-
nistraţiei publice.
Reglementări
- Codul de procedură civilă;
- Codul de procedură penală;
- Codul de procedură fiscală;
- Legea contabilităţii nr. 82/1991.
Fapte sancţionabile administrativ
- înlocuirea expertului contabil de către instanţă (art. 205
alin. (2) din Codul de procedură civilă), în cazul în care
acesta nu se înfăţişează;
227
• aducerea în instanţă a expertului contabil, cu mandat
(art. 188 alin. (2) din Codul de procedură civilă), în caz
de pricini urgente sau pentru a da lămuriri atunci când i
se cere (art. 211 din Codul de procedură civilă).
Amenzi judiciare
Dacă legea nu prevede altfel, instanţa va sancţiona următoa-
rele fapte săvârşite în legătură cu procesul:
• refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea
lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute;
• neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia
urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare
pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp
a expertizei;
• neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel
care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă;
• refuzul sau omisiunea unei autorităţi sau a altei persoane
de a comunica la cererea instanţei, la termenul fixat în
acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei;
• cauzarea amânării judecăţii sau executării silite de către
cel însărcinat cu îndeplinirea „actelor de procedură";
• lipsa nejustificată a expertului de la procesul penal atunci
când este citat;
• tergiversarea de către expert a îndeplinirii însărcinărilor
primite, respectiv a efectuării şi depunerii raportului de
expertiză contabilă judiciară.
74. Răspunderea penală
Sunt supuse dreptului penal infracţiunile:
- comerciale sau de afaceri;
- de fals intelectual sau bancruta frauduloasă;
228
- fiscale;
- de serviciu;
- de spălare a banilor.
75. Depunerea jurământului
La înscrierea în Corp, orice membru este obligat să depună un jurământ prin care se obligă să aplice în mod corect şi fără
părtinire legile ţării şi regulile din regulamentele emise de Corp.
76. Sindicate şi asociaţii profesionale
Potrivit Codului, membrii Corpului se pot asocia în sindicate sau asociaţii, cu obligaţia ca, în termen de o lună de la constituire, să trimită Consiliului filialei un exemplar din Statut şi o declaraţie cuprinzând fondatorii acestei asociaţii. Sindicatul sau asociaţia trebuie să respecte toate atribuţiile care revin filialelor, să respecte toate drepturile şi obligaţiile care revin membrilor Corpului.
77. Cotizaţiile profesionale
Orice membru al Corpului are obligaţia să plătească taxele de înscriere şi cotizaţiile convenite pentru anul respectiv. Cotizaţiile diferă în funcţie de pregătirea profesională.
78. Etica pentru profesioniştii contabili angajaţi
• Profesionistul contabil angajat poate fi salariat, partener,
director administrativ sau într-o altă funcţie în cadrul enti
tăţii economice sau sociale.
• Ameninţări la adresa respectării principiilor fundamentale:
229
230
- Interesul propriu:
- interese financiare, împrumuturi sau garanţii;
- convenţii de compensare prin stimulente;
- utilizarea inadecvată a activelor firmei.
- Autoexaminarea sau autocontrolul:
- întocmirea unor documente care fac obiectul exa minării şi justificării (aprobării) de către acelaşi profesionist contabil (de exemplu, acordă viza de control financiar preventiv pentru operaţiuni în documente pe care tot el le aprobă).
- Familiaritatea:
- încheierea unui contract de prestări de consultanţă financiar-contabilă cu un profesionist contabil membru apropiat al familiei.
- Intimidarea:
- ameninţarea cu concedierea sau schimbarea din funcţie dacă profesionistul contabil nu este de acord cu aplicarea unui principiu contabil la pre zentarea situaţiei financiare a firmei.
• Măsuri de protecţie:
- aplicarea standardelor profesionale;
- respectarea reglementărilor;
- implementarea sistemului de control intern, de con trol financiar preventiv;
- monitorizarea performanţei angajaţilor;
- aplicarea de politici şi proceduri angajaţilor.
• în situaţia în care profesionistul contabil consideră că se vor continua acţiunile neetice:
- apelarea la consiliere judiciară; sau
- în cazuri extreme, demisionarea din cadrul entităţii angajatoare.
ANEXE
ORDONANŢA GUVERNULUI nr. 65/1994
privind organizarea activităţii de expertiză contabilă
şi a contabililor autorizaţi*)
CAPITOLUL I Calitatea de expert
contabil şi de contabil autorizat
Art.l
Profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se exercită
de către persoanele care au această calitate, în condiţiile prevăzute
de prezenta ordonanţă.
*) Republicată în temeiul art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2007 pentru modi-ficarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 269/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 4 octombrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 august 1994, a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 42/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 29 mai 1995, şi ulterior a mai fost modificată şi completată prin: - Ordonanţa Guvernului nr. 50/1997 pentru modificarea şi completarea articolului 14
din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 126/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 16 iulie 1999;
- Ordonanţa Guvernului nr. 89/1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 27 august 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 186/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 6 decembrie 1999;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 22 august 2003, cu modificările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din l septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 29 aprilie 2002;
- Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 609/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 23 decembrie 2003.
232
Art.2
(1) Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe si are competenţa profe sională de a organiza şi conduce contabilitatea, de a supraveghea gestiunea societăţilor comerciale, de a întocmi situaţiile financiare şi de a efectua expertize contabile.
(2) Asupra constatărilor, concluziilor, opiniilor si recomandă rilor sale, expertul contabil întocmeşte raport.
(3) Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi are competenţa de a ţine contabilitatea şi de a pregăti lucrările în vederea întocmirii situaţiilor financiare.
Art.3
(1) Accesul la profesia de expert contabil şi de contabil auto rizat se face pe bază de examen de admitere, la care să se obţină cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la fiecare disciplină, efectuarea unui stagiu de 3 ani şi susţinerea unui examen de aptitudini la terminarea stagiului.
(2) în termen de 6 luni de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, prin hotărâre a Guvernului va fi aprobat Regulamentul privind accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat. Regulamentul va fi elaborat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi avizat de Ministerul Finanţelor şi de Ministerul Educaţiei Naţionale**). .
Art.4
(1) Se poate prezenta la examenul de admitere prevăzut la art. 3 pentru profesia de expert contabil persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are capacitate de exerciţiu deplină;
**) în prezent, atribuţiile Ministerului Finanţelor şi Ministerului Educaţiei Naţionale
sunt preluate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi, respectiv, de Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
233
b) are studii economice superioare cu diplomă recunoscută
de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
c) nu a suferit nicio condamnare care, potrivit legislaţiei în
vigoare, interzice dreptul de gestiune şi de administrare
a societăţilor comerciale.
(2) La cerere, persoanele care au titlul de academician, profe-
sorii şi conferenţiarii universitari, doctorii în economie şi doctorii
docenţi, cu specialitatea finanţe sau contabilitate, au acces la pro-
fesia de expert contabil pe baza titlului de doctor, cu îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) şi susţinerea unui interviu
privind normele de organizare şi funcţionare ale Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi.
Art.5
Se poate prezenta la examenul de admitere prevăzut la art. 3
pentru profesia de contabil autorizat persoana care îndeplineşte
următoarele condiţii:
a) are capacitate de exerciţiu deplină;
b) are studii medii cu diplomă recunoscută de Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
c) nu a suferit nicio condamnare care, potrivit legislaţiei în
vigoare, interzice dreptul de gestiune şi de administrare
a societăţilor comerciale.
CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de expert contabil şi
de contabil autorizat
SECŢIUNEA l
Expertul contabil
Art. 6
Expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice şi
juridice următoarele lucrări:
234
a) ţine sau supraveghează contabilitatea şi întocmeşte sau
verifică şi semnează situaţiile financiare;
b) acordă asistenţă privind organizarea şi ţinerea contabilită
ţii;
c) efectuează analize economico-financiare şi evaluări patri
moniale;
d) efectuează expertize contabile dispuse de organele judi
ciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice în condi
ţiile prevăzute de lege;
e) execută alte lucrări cu caracter financiar-contabil, de orga
nizare administrativă şi informatică;
f) îndeplineşte, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile prevă
zute în mandatul de cenzor la societăţile comerciale;
g) acordă asistenţa de specialitate necesară pentru înfiinţarea
şi reorganizarea societăţilor comerciale;
h) efectuează pentru persoane fizice şi juridice servicii pro-
fesionale care presupun cunoştinţe de contabilitate.
Art.7
Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert con-
tabil pot efectua activităţile de audit financiar şi consultanţă fiscală,
cu respectarea reglementărilor specifice acestor activităţi.
Art.8
Experţii contabili pot să-si exercite profesia individual ori
se pot constitui în societăţi comerciale potrivit legii.
Art.9
Societăţile comerciale de expertiză contabilă trebuie să înde-
plinească următoarele condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate exercitarea profesiei de expert contabil;
235
b) majoritatea acţionarilor sau asociaţilor să fie experţi
contabili şi să deţină majoritatea acţiunilor sau a părţilor
sociale;
c) Consiliul de administraţie al societăţii comerciale să fie
ales în majoritate dintre acţionarii sau asociaţii experţi
contabili;
d) acţiunile să fie nominative şi orice nou asociat sau acţio
nar să fie admis de Adunarea generală.
SECŢIUNEA a 2-a
Contabilul autorizat
Art. 10
Contabilul autorizat poate executa pentru persoanele fizice
şi juridice următoarele lucrări:
a) ţine contabilitatea operaţiunilor economico-financiare
prevăzute în contract;
b) pregăteşte lucrările în vederea elaborării situaţiilor finan
ciare.
Art. 11
Contabilii autorizaţi pot să-şi exercite profesia individual ori
în societăţi comerciale.
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii comune privind experţii contabili
şi contabilii autorizaţi
Art. 12
(1) Experţilor contabili şi contabililor autorizaţi le este interzis
să efectueze lucrări pentru operatorii economici sau pentru institu-
236
ţiile la care sunt salariaţi si pentru cei cu care angajatorii lor sunt
în raporturi contractuale ori se află în concurenţă. De asemenea, le
este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici, în
cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv
sau soţi ai administratorilor.
(2) Experţii contabili si contabilii autorizaţi nu pot efectua
pentru terţi lucrările prevăzute la art. 6 şi 10, în situaţia în care
există elemente care atestă starea de conflict de interese sau de
incompatibilitate.
(3) Activitatea de cenzor poate fi desfăşurată, potrivit legii,
de către experţii contabili, persoanele cu studii economice supe
rioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării
si Tineretului şi experienţă în activitatea fmanciar-contabilă de cel
puţin 5 ani, precum şi de către societăţile comerciale membre ale
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Art. 13
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi garantează răspunde-
rea civilă privind activitatea desfăşurată, prin subscrierea unei poliţe
de asigurare sau prin vărsarea unei contribuţii la fondul de garanţii.
Art. 14
Relaţiile experţilor contabili, contabililor autorizaţi şi socie-
tăţilor comerciale de profil cu clienţii se stabilesc prin contract
scris de prestări de servicii, semnat de ambele părţi.
Art. 15
Onorariile stabilite pentru expertizele contabile dispuse din
oficiu în cursul procesului penal, conform art. 116,124 şi 125 din
Codul de procedură penală, în cauzele privind infracţiuni prevăzute
în Codul penal sau în legi speciale, prin care a fost prejudiciat
avutul public, vor fi avansate de la bugetul de stat prin bugetele
237
Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau Ministerului Inter-
nelor şi Reformei Administrative, după caz, urmând ca sumele să
fie recuperate de la persoanele vinovate la pronunţarea hotărârii
judecătoreşti definitive.
SECŢIUNEA a 4-a
Răspunderile experţilor contabili
şi ale contabililor autorizaţi
A r t l 6
(1) Experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund, în exer citarea profesiei, disciplinar, administrativ, civil şi penal, după caz, potrivit legii.
(2) Limitele răspunderii civile a experţilor contabili şi conta bililor autorizaţi se stabilesc prin contractele de prestări de servicii încheiate în condiţiile legii, în funcţie de uzanţele interne şi inter naţionale ale profesiei contabile.
Art.17
(1) Sancţiunile disciplinare ce se aplică experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, în raport cu gravitatea abaterilor săvârşite, sunt următoarele:
a) mustrare;
b) avertisment scris;
c) suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert
contabil sau de contabil autorizat pe o perioadă de timp
de la 3 luni la un an;
d) interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert con
tabil sau de contabil autorizat.
(2) Abaterile în funcţie de care se aplică sancţiunile discipli
nare se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
238
CAPITOLUL III
Organizarea şi funcţionarea Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi
SECŢIUNEA l
Organizarea şi atribuţiile Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi
Art. 18
Se înfiinţează Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi, persoană juridică de utilitate publică şi autonomă, din
care fac parte experţii contabili şi contabilii autorizaţi, în condiţiile
stabilite de prezenta ordonanţă, având sediul în municipiul Bucu-
reşti.
Art. 19
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi îşi con-
stituie filiale, fără personalitate juridică, în reşedinţele de judeţ şi
în municipiul Bucureşti.
Art. 20
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi are
următoarele atribuţii:
a) organizează examenul de admitere, efectuarea stagiului
şi susţinerea examenului de aptitudini pentru accesul la
profesia de expert contabil si de contabil autorizat, în
conformitate cu prevederile art. 3. Programele de examen,
în vederea accesului la profesia de expert contabil şi de
contabil autorizat, reglementările privind stagiul şi exa-
menul de aptitudini se elaborează de Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi se
avizează de Ministerul Economiei şi Finanţelor, urmă-
rindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene
în domeniu;
239
b) organizează evidenţa experţilor contabili, a contabililor
autorizaţi şi a societăţilor comerciale de profil, prin în
scrierea acestora în Tabloul Corpului;
c) asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili
şi a contabililor autorizaţi;
d) elaborează şi publică normele privind activitatea profe
sională şi conduita etică a experţilor contabili şi a conta
bililor autorizaţi, ghidurile profesionale în domeniul fi-
nanciar-contabil;
e) asigură pentru experţii contabili buna desfăşurare a acti
vităţii de evaluare pe baza Standardelor Internaţionale
de Evaluare;
f) sprijină formarea şi dezvoltarea profesională prin progra
me de formare şi dezvoltare profesională adecvate;
g) apără prestigiul şi independenţa profesională a membrilor
săi în raporturile cu autorităţile publice, organisme specia
lizate, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice din
ţară şi din străinătate;
h) colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară
şi din străinătate;
i) editează publicaţii de specialitate;
j) alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.
SECŢIUNEA a 2-a
Secţiunile Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi
Art. 21
(1) Activităţile prevăzute la art. 6 şi, respectiv, la art. 10 pot
fi desfăşurate numai de persoanele având calitatea de expert con-
tabil, respectiv de contabil autorizat, înscrise în Tabloul Corpului
240
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi do-
vedită cu legitimaţia de membru, vizată anual. Tabloul Corpului
se publică anual în Monitorul Oficial al României, în tablou sunt
înscrişi toţi membrii, persoane fizice, experţi contabili, separat de
contabilii autorizaţi, precum si persoanele juridice de profil, grupate
în funcţie de criteriul teritorial.
(2) Organizarea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România se face pe două secţiuni:
- secţiunea experţilor contabili;
- secţiunea contabililor autorizaţi.
(3) Evidenţa persoanelor care au promovat examenul de
admitere şi se află în perioada de stagiu se organizează potrivit
Regulamentului de organizare si funcţionare a Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
(4) Membrii care nu exercită profesia vor fi înscrişi în capitole
distincte, în cadrul secţiunilor prevăzute la alin. (2).
(5) Organizarea şi funcţionarea secţiunilor se stabilesc prin
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Art.22
(1) înscrierea în Tabloul Corpului a experţilor contabili şi a
contabililor autorizaţi se face, la cerere, de către filialele judeţene
şi a municipiului Bucureşti, dacă cei în cauză fac dovadă că
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 4 lit. a) şi c), respectiv art. 5
lit. a) şi c).
(2) Contestaţia împotriva respingerii cererii de înscriere în
Tabloul Corpului se depune în termen de 30 de zile de la data
primirii comunicării şi se soluţionează de conducerea secţiunii
experţilor contabili sau a contabililor autorizaţi, după caz, în termen
de 30 de zile de la data înregistrării. Hotărârile secţiunilor pot fi
241
atacate la Consiliul Superior al Corpului, în termen de 15 zile de la primirea acestora, şi se soluţionează în termen de 15 zile de la data depunerii contestaţiei. Deciziile Consiliului Superior al Corpului
sunt definitive. (3) După înscrierea în tablou, experţii contabili şi contabilii
autorizaţi depun jurământ scris. (4) Jurământul are următoarea formulare: „Jur să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să
respect prevederile Regulamentului Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi ale Codului privind conduita etică şi profesională a experţilor contabili si contabililor autorizaţi, să păstrez secretul profesional si să aduc la îndeplinire cu conştiin-ciozitate îndatoririle ce îmi revin în calitate de expert contabil (con-tabil autorizat)".
Art. 23
(1) Membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi au obligaţia să plătească cotizaţiile profesionale. Neplata acestora pe o perioadă de un an atrage radierea din Tabloul Corpului.
(2) De asemenea, sunt radiaţi din evidenţă experţii contabili şi contabilii autorizaţi care au suferit o condamnare de natura celor prevăzute la art. 4 lit. c) sau la art. 5 lit. c), ori au săvârşit abateri grave de altă natură, prevăzute în regulament, precum şi cei care nu depun în contul bugetului statului, în termenul şi la nivelul prevăzut de lege, impozitul asupra onorariilor încasate de la per soane fizice.
Art. 24
Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de contabilitate, membre ale Corpului Experţilor Con-tabili şi Contabililor Autorizaţi din România, au obligaţia să comu-
nice filialelor acestuia toate modificările intervenite în componenţa asociaţilor sau acţionarilor lor.
242
Art. 25
Publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei de expert con-
tabil şi de contabil autorizat se efectuează sau se autorizează de
către Corpul Experţilor Contabili si Contabililor Autorizaţi, în inte-
resul profesiei membrilor săi.
Art. 26
Persoanele fizice sau juridice străine, care nu au domiciliul
sau, după caz, sediul în România, pot exercita activitatea de expert
contabil sau de contabil autorizat, potrivit prevederilor prezentei
ordonanţe, dacă în ţările lor au această specializare, în condiţiile
stabilite prin convenţii bilaterale încheiate în acest scop de România
cu alte state şi dacă au susţinut examenul vizând cunoaşterea
legislaţiei naţionale în domeniul organizării şi funcţionării societă-
ţilor comerciale, precum şi a celei fiscale şi contabile.
SECŢIUNEA a 3-a
Organele de conducere ale Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi
Art. 27
(1) Organele de conducere ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi sunt: Conferinţa naţională, Consiliul Superior al Corpului si Biroul Permanent al Consiliului Supe rior.
(2) La filiale, organele de conducere sunt: Adunarea generală, Consiliul filialei si Biroul Permanent al acestuia.
Art. 28
Activitatea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi şi a filialelor sale se controlează de către cenzori aleşi de Conferinţa naţională si, respectiv, de Adunările generale.
243
Art. 29
(1) Organizarea şi funcţionarea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi se stabilesc prin Regulamentul aprobat
de Conferinţa naţională, cu avizul Ministerului Economiei şi Finan ţelor şi al Ministerului Justiţiei.
(2) Orice modificare şi/sau completare a regulamentului se face numai în limita reglementărilor legale şi în conformitate cu prevederile alin. (1).
Art. 30
(1) Conferinţa naţională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi se constituie din membrii Consiliului Superior al Cor pului, membrii Consiliilor filialelor Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, ai Comisiilor de Disciplină
şi din reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor de pe lângă Consiliul Superior al Corpului şi Consiliile filialelor, precum şi din câte un reprezentant la 100 de membri din fiecare filială desemnat de Adunarea generală.
(2) Conferinţa naţională este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor prevăzuţi la alin. (1), iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
(3) Prima conferinţă va fi formată din preşedinţii filialelor Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi delegaţii experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, în condiţiile alin. (1).
(4) Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul necesar, este convocată din nou Conferinţa naţională. Aceasta este legal constituită cu participarea a cel puţin 30% din numărul membrilor şi reprezentanţilor prevăzuţi la alin. (1).
Art. 31
Conferinţa naţională are următoarele atribuţii: a) stabileşte
direcţiile de bază pentru asigurarea bunei exercitări a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat;
244
b) aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Cor
pului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, modificările şi completările acestuia, avizate
de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Ministerul
Justiţiei, precum şi Codul etic al profesioniştilor contabili,
care vor fi transmise de către Corpul Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi din România spre publicare în
Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi situaţiile finan
ciare anuale ale Corpului Experţilor Contabili şi Conta
bililor Autorizaţi din România;
d) aprobă sistemul de salarizare pentru conducerea Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi a filia
lelor acestuia, precum şi pentru aparatul propriu al aces
tora;
e) alege şi revocă membrii Consiliului Superior al Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi ai comi
siei de cenzori a acestuia;
f) examinează activitatea desfăşurată de Consiliul Superior
şi de Consiliile filialelor Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi si dispune măsurile necesare;
g) hotărăşte sancţionarea disciplinară a membrilor Consi
liului Superior şi ai Consiliilor filialelor Corpului Exper
ţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi în conformitate
cu prevederile art. 17, la propunerea Comisiei Superioare
de Disciplină. Contestarea sancţiunilor hotărâte de Con
ferinţa naţională poate fi făcută la Secţia contencios ad
ministrativ a Curţii de Apel, în termen de 30 de zile de la
data înştiinţării oficiale. Hotărârile Curţii de Apel sunt
definitive;
245
h) aprobă planurile anuale de activitate ale Consiliului Supe-
rior şi Consiliilor filialelor Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi;
i) alege şi revocă preşedintele şi 2 membri ai Comisiei Supe-rioare de Disciplină;
j) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezenta or-donanţă.
Art.32
(1) Preşedintele Consiliului Superior este ales de Conferinţa naţională dintre membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabi lilor Autorizaţi. Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie numai dacă desfăşoară activitate în domeniul cercetării sau
în învăţământul universitar de profil, care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită.
(2) Preşedintele Consiliului Superior, membrii titulari şi mem brii supleanţi sunt aleşi prin vot secret, pentru un mandat de 4 ani. Pentru asigurarea continuităţii, mandatele a jumătate din membrii aleşi încetează după 2 ani. Membrii cărora le încetează mandatul sunt nominalizaţi prin vot secret. Celorlalţi membri, după 4 ani, le încetează mandatul şi nu mai sunt înscrişi în listele de candidaţi. Preşedintele şi membrii cărora le încetează mandatul pot fi realeşi după cel puţin o perioadă egală cu cea a mandatului îndeplinit.
(3) Preşedintele Consiliului Superior poate fi ales pentru o perioadă de cel mult două mandate.
(4) Prevederile alin. (1), (2) şi (3) referitoare la alegeri sunt aplicabile şi filialelor Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.
(5) Preşedintele Consiliului Superior şi preşedinţii filialelor judeţene nu pot avea atribuţii referitoare la conducerea executivă
a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din Româ nia.
246
(6) Preşedintele Consiliului Superior reprezintă Corpul Ex-
perţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi în faţa autorităţilor
publice, precum şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice
din ţară şi din străinătate.
Art. 33
(1) Pe lângă Consiliul Superior funcţionează Comisia Supe
rioară de Disciplină, compusă din 7 membri titulari şi 7 supleanţi,
astfel:
a) preşedintele şi 2 membri experţi contabili aleşi de Confe
rinţa naţională pentru un mandat de 4 ani dintre experţii
înscrişi în evidenţa Corpului Experţilor Contabili şi Con
tabililor Autorizaţi din România, care se bucură de auto
ritate profesională şi morală deosebită;
b) 2 membri desemnaţi de ministrul economiei şi finanţelor;
c) 2 membri desemnaţi de ministrul justiţiei.
(2) în aceleaşi condiţii se desemnează supleanţii.
(3) Comisia Superioară de Disciplină aplică sancţiunile disci
plinare prevăzute la art. 17 şi soluţionează contestaţiile la hotărârile
disciplinare pronunţate de Comisiile de Disciplină ale filialelor.
(4) Contestaţiile împotriva hotărârilor aplicate de Comisia
Superioară de Disciplină se depun la Consiliul Superior al Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi care decide.
Art. 34
(1) Adunarea generală a filialelor este formată din membrii
experţi contabili şi contabili autorizaţi, cu domiciliul stabilit în ju
deţul respectiv sau în municipiul Bucureşti, după caz.
(2) Adunarea generală a filialei este legal constituită cu
participarea majorităţii membrilor prevăzuţi la alin. (1), iar hotă
rârile sunt valabile dacă sunt adoptate cu majoritatea celor prezenţi.
247
(3) Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul nece-sar, se convoacă din nou Adunarea generală, în termen de cel mult 30 de zile, care este legal constituită cu participarea a cel puţin 30% din numărul membrilor prevăzuţi la alin. (1).
Art.35
Adunarea generală a filialei are următoarele atribuţii:
a) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al filialei şi exe cuţia acestuia;
b) asigură buna exercitare a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat pe plan local;
c) alege şi revocă membrii Consiliului filialei Corpului Ex perţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi cenzorii;
d) propune, dintre membrii săi, candidaţi pentru Consiliul
Superior al Corpului Experţilor Contabili si Contabililor Autorizaţi;
e) examinează activitatea desfăşurată de Consiliul filialei şi de Comisia de Disciplină care funcţionează pe lângă acesta şi hotărăşte;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de lege şi de re gulament sau hotărâte de Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.
Art. 36
(1) Pe lângă Consiliul filialei funcţionează o Comisie de Disciplină compusă din 5 membri titulari şi 5 supleanţi: preşedintele şi 4 membri aleşi de Adunarea generală pentru un mandat de 4 ani dintre membrii experţi contabili care se bucură de autoritate pro fesională şi morală deosebită.
(2) în aceleaşi condiţii se desemnează supleanţii. (3) Comisia de Disciplină a filialei aplică sancţiunile prevă
zute la art. 17 lit. a), b) şi c).
248
Art. 37
(1) Corpul Experţilor Contabili si Contabililor Autorizaţi şi
filialele sale îşi acoperă cheltuielile din venituri, care se constituie
din:
- taxa de înscriere la examenul de expert contabil, respectiv
de contabil autorizat;
- taxa de înscriere în evidenţa Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi;
- cotizaţiile membrilor stabilite pe tranşe de venituri;
- încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
- donaţii;
- alte venituri din activitatea Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi si a filialelor sale, stabilite prin
regulament.
(2) Taxele de înscriere în evidenţă si cotizaţiile pe tranşe de
venit se stabilesc anual de Conferinţa Naţională a Experţilor Con
tabili şi Contabililor Autorizaţi.
CAPITOLUL IV
Supravegherea publică
Art. 38
Activitatea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România se desfăşoară sub supravegherea autorităţii de stat, reprezentată de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Art. 39
Persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi Finanţelor să efectueze supravegherea publică a activităţii Corpului Experţilor
Contabili si Contabililor Autorizaţi din România au următoarele îndatoriri:
249
a) participă la Conferinţa naţională şi la şedinţele Consiliului
Superior, fără drept de vot;
b) sesizează ministrul economiei şi finanţelor ori de câte
ori hotărârile Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România contravin reglementărilor legale.
Ministerul Economiei şi Finanţelor poate ataca hotărârile
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România la instanţa de contencios administrativ, în
condiţiile legii. Prin derogare de la prevederile art. 7 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu mo
dificările şi completările ulterioare, procedura prealabilă
nu este obligatorie.
Art. 40
Pentru a-şi putea exercita atribuţia prevăzută la art. 39 lit. b),
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
va pune la dispoziţia persoanelor desemnate de Ministerul Econo-
miei şi Finanţelor o copie de pe hotărârile şi deciziile luate, precum
şi toate materialele care au fost supuse aprobării în Consiliul Su-
perior, Biroul Permanent şi Conferinţa naţională, precum şi, la ce-
rerea acestora, toate documentele care au stat la baza adoptării
deciziilor şi hotărârilor, în termen de 7 zile de la adoptarea acestora.
Art 41
Persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi Finanţelor
să supravegheze activitatea publică a Consiliului filialei au urmă-
toarele atribuţii:
a) participă la lucrările Adunării generale, ale Consiliului
filialei, ale Biroului Permanent şi ale Comisiei de Disci
plină, fără drept de vot;
b) sesizează Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România cu privire la aprobarea sau refuzul
250
de înscriere în evidenţa acestuia de către Consiliile filia-
lelor, pe care le consideră nelegale;
c) sesizează Comisia Superioară de Disciplină cu privire la
hotărârile Comisiei de Disciplină a filialei pe care le con
sideră nelegale;
d) sesizează persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi Finanţelor să efectueze supravegherea publică a acti
vităţii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Auto
rizaţi din România asupra hotărârilor Consiliului filialei
care contravin reglementărilor legale, precum şi cu privire
la cazurile prevăzute la lit. b) si c).
Art. 42
(1) Pentru exercitarea îndatoririlor şi atribuţiilor prevăzute la art. 39 şi 41, materialele supuse dezbaterii organelor respective se transmit persoanelor desemnate de Ministerul Economiei şi Fi nanţelor cu cel puţin 7 zile înainte.
(2) în cazul netransmiterii materialelor supuse dezbaterii organelor respective către persoanele desemnate de Ministerul
Economiei si Finanţelor, acestea pot solicita fie amânarea dezba terilor, fie eliminarea de pe ordinea de zi a punctelor pentru care nu s-au transmis materialele ori Ministerul Economiei şi Finanţelor poate exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Art. 43
(1) Exercitarea oricărei atribuţii specifice calităţii de expert contabil şi de contabil autorizat de către persoane neautorizate sau care se aflăîntr-o situaţie de incompatibilitate constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
(2) Persoanele care exercită atribuţii specifice calităţii de
expert contabil şi de contabil autorizat fără viza anuală se sancţio nează disciplinar potrivit Regulamentului de organizare şi func-
251
ţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autori-
zaţi.
Art. 44
Hotărârile şi deciziile de interes general, adoptate de Consiliul
Superior, Biroul Permanent şi Conferinţa naţională, se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de
la adoptare.
CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 45
Persoanele care au calitatea de expert contabil în condiţiile Decretului nr. 79/1971 privind expertiza contabilă şi expertiza tehnică îşi păstrează această calitate dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 4 lit. a) şi c).
Art. 46
Organizarea Adunărilor generale de constituire a filialelor, precum si a primei Conferinţe naţionale a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi se va asigura de Ministerul Economiei şi Finanţelor, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentei ordo-nanţe în Monitorul Oficial al României.
Art. 47
(1) Atribuţiile direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti***)
***) în prezent, în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor funcţionează, conform Hotărârii Guvernului nr. 386/2007, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
252
privind activitatea de expertiză judiciară contabilă şi tehnică,
referitoare la evidenţa şi recomandarea experţilor, urmărirea înca-
sării onorariilor si plata acestora, potrivit legii, trec la tribunalele
judeţene şi al municipiului Bucureşti.
(2) Direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului
financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti vor preda
tribunalelor judeţene şi al municipiului Bucureşti, în termen de 30 de
zile de la înfiinţarea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi, evidenţele experţilor contabili şi experţilor tehnici,
arhiva expertizei tehnice, precum şi lucrările curente privind exper
tiza contabilă şi expertiza tehnică judiciară, în vederea asigurării
desfăşurării activităţii de expertiză judiciară conform reglementă
rilor legale.
(3) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2),
se suplimentează statele de funcţii ale tribunalelor cu câte un post
de inspector de specialitate sau de referent, iar cel al Tribunalului
Municipiului Bucureşti****) cu 3 asemenea posturi.
Art. 48
(1) Direcţiile generale ale finanţelor publice si controlului
financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti vor vira în
contul filialelor Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Auto
rizaţi din România soldul privind cota de 10% reţinută din onorariile
încasate pentru expertize contabile.
(2) Soldul provenit din cota de 10% asupra onorariilor pentru
expertiza tehnică se va vira în contul Ministerului Justiţiei - Biroul
central pentru expertize tehnice, deschis la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni - CEC SA.
****) Conform Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, denumirea
„Tribunalul Municipiului Bucureşti" a fost înlocuită cu denumirea „Tribunalul
Bucureşti".
253
Art. 49
(1) Prezenta ordonanţă intră în vigoare la data publicării ei
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe preve
derile referitoare la organizarea expertizei contabile din Decretul
nr. 79/1971 privind expertiza contabilă si expertiza tehnică se
abrogă. Prevederile din Decretul nr. 79/1971 care privesc expertiza
tehnică rămân în vigoare.
254
REGULAMENTUL
de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România*)
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
1. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, denumit în continuare Corpul, este persoană juridică de
utilitate publică şi autonomă, din care fac parte experţii contabili
şi contabilii autorizaţi, precum si societăţile comerciale de expertiză
contabilă şi societăţile comerciale de contabilitate, în condiţiile
prevăzute de lege.
2. Corpul, prin delegaţia primită din partea autorităţii publice,
acordă şi retrage dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil
şi de contabil autorizat si are dreptul să controleze competenţa şi
moralitatea membrilor săi, precum şi calitatea serviciilor prestate
de aceştia.
Membrii Corpului, potrivit actului normativ de înfiinţare,
îşi aleg organele de conducere care să îi reprezinte în faţa autorităţii
publice, precum şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice
din ţară şi din străinătate.
*) Republicat în temeiul art. III din Hotărârea Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 8/90/2008 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 23 iunie 2008, dându-se textelor o nouă numerotare. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a fost aprobat prin Hotărârea Conferinţei naţionale a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România nr. 1/1995 şi a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 28 martie 2001.
255
CAPITOLUL II Organele de
conducere şi de control ale Corpului
3. Organele centrale de conducere ale Corpului sunt: Confe
rinţa naţională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi (denu
mită în continuare Conferinţa naţională), Consiliul Superior al Cor
pului (denumit în continuare Consiliul Superior) si Biroul Perma
nent al Consiliului Superior (denumit în continuare Biroul Perma
nent).
4. Conferinţa naţională este organul superior de conducere
şi de control al Corpului.
Conferinţa naţională este constituită din membrii Consiliului
Superior, membrii Consiliilor filialelor Corpului, ai Comisiilor de
Disciplină, reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor de
pe lângă Consiliul Superior şi Consiliile filialelor, precum şi din
reprezentanţi ai membrilor din fiecare filială a Corpului, desemnaţi
de Adunările generale, conform normei de reprezentare de l la
100 membri înscrişi în Tabloul Corpului, în vigoare la 31 decembrie
a anului expirat.
5. Conferinţa naţională este legal constituită dacă este asi
gurată participarea majorităţii membrilor prevăzuţi la pct. 4 para
graful 2, iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităţii
membrilor prezenţi. Dacă la prima convocare nu se întruneşte nu
mărul necesar, este convocată din nou Conferinţa naţională, care
este legal constituită cu participarea a cel puţin 30% din numărul
membrilor şi reprezentanţilor prevăzuţi la pct. 4 paragraful 2, iar
hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităţii membrilor pre
zenţi.
Conferinţa naţională este ordinară şi extraordinară.
6. Conferinţa naţională ordinară se întruneşte anual prin grija
Consiliului Superior, care alege locul şi stabileşte data; convocarea
256
Conferinţei naţionale ordinare se face cu cel puţin 20 de zile înaintea
datei de desfăşurare a acesteia.
7. Conferinţa naţională ordinară are atribuţiile prevăzute de
art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea
activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, repu-
blicată.
în exercitarea atribuţiilor sale legale, Conferinţa naţională ia şi următoarele măsuri:
a) aprobă prin vot deschis situaţiile financiare anuale, ra portul cenzorilor sau auditorilor, execuţia bugetului de
venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar încheiat,
precum si bugetul de venituri şi cheltuieli al exerciţiului
financiar viitor, prezentate de Consiliul Superior;
b) aprobă prin vot deschis organigrama Corpului la nivel
central şi teritorial, sistemul de salarizare pentru anul ur
mător, precum şi principiile şi criteriile de organizare şi
de salarizare a personalului angajat al Corpului;
c) aprobă prin vot deschis sistemul de acordare şi cuantumul cheltuielilor de deplasare si reprezentare;
d) alege şi revocă preşedintele şi membrii Consiliului Supe rior şi ai Comisiei de cenzori; alege şi revocă preşedintele
şi 2 membri ai Comisiei Superioare de Disciplină;
e) aprobă raportul Consiliului Superior referitor la rezultatul alegerilor privind reînnoirea mandatelor membrilor
Consiliilor filialelor Corpului, inclusiv revocarea celor
aleşi;
f) aprobă prin vot deschis nivelul indemnizaţiilor pentru organele alese ale Corpului;
g) aprobă normele privind controlul modului de respectare a normelor profesionale, constatarea abaterilor şi aplica
rea sancţiunilor administrative şi/sau disciplinare mem
brilor sau personalului angajat;
257
h) stabileşte anual cotizaţiile datorate de membrii Corpului
şi taxele de înscriere în evidenţele Corpului;
i) confirmă lista cuprinzând membrii de onoare ai Cor-
pului, în conformitate cu Anexa nr. 3 la prezentul regu-
lament;
j) stabileşte măsurile necesare şi urmăreşte îndeplinirea altor
atribuţii prevăzute de actele normative, precum si a pro-
priilor hotărâri.
8. Conferinţa naţională extraordinară are loc numai în cazuri
deosebite şi se convoacă cu cel puţin 15 zile înaintea datei fixate
pentru desfăşurarea ei, de către Consiliul Superior, pe baza ordinii
de zi stabilite de acesta din proprie iniţiativă sau la propunerea
filialelor reprezentând peste o cincime din totalul membrilor
Corpului.
9. Cu ocazia Conferinţei naţionale extraordinare pot fi orga
nizate „zile de studii" (seminarii, colocvii etc.), ca urmare a unor
lucrări executate şi expuse de experţi contabili şi contabili autorizaţi
şi, eventual, cu concursul unor persoane şi personalităţi din afara
Corpului, sub conducerea unui raportor general, desemnat de Con
siliul Superior dintre membrii săi.
10. Consiliul Superior exercită drepturile Corpului, aferente
statutului său de persoană juridică de utilitate publică; în mod
esenţial, are ca atribuţie reprezentarea profesiunii în faţa autori
tăţilor publice prin preşedintele său şi coordonarea acţiunilor Consi
liilor filialelor judeţene.
11. Consiliul Superior cuprinde maximum 24 de membri,
inclusiv preşedintele, şi 8 supleanţi. Reprezentarea experţilor conta
bili şi contabililor autorizaţi se stabileşte în funcţie de procentajul
experţilor contabili în raport cu totalul membrilor Corpului la
nivelul ţării, conform tabelului următor:
258
Ponderea experţilor contabili
în raport cu numărul total al
membrilor Corpului la
nivelul ţării
Numărul membrilor
titulari
Numărul membrilor
supleanţi
Experţi
contabili
Contabili
autorizaţi
Experţi
contabili
Contabili
autorizaţi
Până la 50% inclusiv 16 8 5 3
Peste 50% şi până la 65%
inclusiv
17 7 6 2
Peste 65% şi până la 85%
inclusiv
20 4 7 1
Peste 85% şi până la 100% 23 1 7 1
100% 24 - 8 -
Stabilirea locurilor aferente celor două categorii profesionale se face, potrivit paragrafului l, de către Biroul Permanent, cu 3 luni
înaintea datei stabilite pentru alegeri. 12. Funcţiile membrilor Consiliului Superior nu sunt remu
nerate; aceştia însă beneficiază de decontarea cheltuielilor de de plasare si de reprezentare. De asemenea, pot primi indemnizaţii pentru activităţile efectiv prestate pentru Corp, în limitele şi în condiţiile aprobate de Conferinţa naţională.
13. Membrii titulari şi supleanţi ai Consiliului Superior sunt aleşi, prin vot secret, pentru 4 ani. Pentru asigurarea continuităţii activităţilor Corpului mandatele a jumătate din numărul celor aleşi sunt reînnoite la fiecare 2 ani.
14. Locurile vacante în Consiliul Superior provin, de regulă, prin încetarea mandatului celor care au împlinit 4 ani în cadrul acestuia. Membrii cărora le încetează mandatul pot să îşi depună candidatura şi să fie realeşi după o perioadă cel puţin egală cu cea a mandatului îndeplinit.
15. Alegerile pentru Consiliul Superior se fac prin vot secret; sunt declaraţi aleşi candidaţii care au obţinut minimum două treimi
din numărul voturilor exprimate, în cazul în care candidaţii nu întrunesc această majoritate se organizează al doilea tur de scrutin,
259
la care sunt declaraţi aleşi cei care au întrunit majoritatea simplă a voturilor exprimate.
16. Modul de depunere a candidaturilor, de desfăşurare a votării şi de stabilire a celor aleşi este prezentat în Anexa nr. l la prezentul regulament.
17. Consiliul Superior se convoacă cel puţin o dată pe se mestru de către preşedintele său şi ori de câte ori este necesar; de asemenea, poate fi convocat la cererea Biroului Permanent, a ma jorităţii membrilor Consiliului Superior, precum şi la cererea Comi siei Superioare de Disciplină. Şedinţele Consiliului Superior au cvorum dacă sunt prezenţi sau reprezentaţi trei pătrimi din numă rul membrilor titulari. Hotărârile Consiliului Superior sunt valabile dacă au fost luate cu două treimi din numărul membrilor prezenţi. Dacă nu s-a întrunit cvorumul, se organizează o altă şedinţă a Con siliului Superior, cu o participare de cel puţin 40% din numărul membrilor titulari, cu aceeaşi ordine de zi şi făcând obiectul unei convocări speciale în termen de 15 zile. în acest caz, hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi. La paritate de vo turi, votul preşedintelui de şedinţă este hotărâtor.
Deliberările Consiliului Superior au caracter strict secret; ho-tărârile sunt date publicităţii în revista editată de Corp şi/sau pe site-ul Corpului. Hotărârile de interes general se publică în Moni-torul Oficial al României, Partea I.
18. Consiliul Superior are următoarele atribuţii: a) alege dintre membrii săi 5 vicepreşedinţi ai Consiliului
Superior: 4 dintre aceştia sunt aleşi dintre experţii conta bili, iar unul, dintre contabilii autorizaţi;
b) asigură elaborarea şi completarea Regulamentului de or ganizare şi funcţionare a Corpului, solicitând avizele Mi nisterului Economiei şi Finanţelor si Ministerului Justi ţiei; Regulamentul de organizare şi funcţionare nu va fi înaintat pentru aprobare fără avizele favorabile ale celor două ministere;
260
c) asigură elaborarea şi completarea Codului etic naţional al profesioniştilor contabili pe baza Codului etic IFAC;
d) asigură administrarea şi gestionarea patrimoniului Cor pului;
e) deliberează asupra tuturor problemelor privind profesia de expert contabil şi de contabil autorizat;
f) veghează ca reglementările privind dobândirea calităţii de expert contabil şi contabil autorizat să fie aplicate strict;
g) asigură coordonarea activităţii Consiliilor filialelor; apro bă metodologia de elaborare a bugetului de venituri şi cheltuieli al Corpului;
h) aprobă statele de funcţii ale Corpului la nivel central şi teritorial;
i) asigură participarea membrilor săi în cadrul unor comisii de studii şi cercetări destinate a face să progreseze pro-fesia şi ştiinţa contabilă sau în diverse grupe de lucru din cadrul instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, la solicitarea acestora;
j) decide în termen de 30 de zile asupra contestaţiilor făcute împotriva hotărârilor luate de Comisia Superioară de Disciplină;
k) aprobă normele privind desfăşurarea activităţii curente a compartimentelor şi verigilor organizatorice ale Corpului;
1) ia toate măsurile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de acordare a vizei anuale pentru exer-citarea profesiei şi a celei de asigurare a riscului profe-sional de către toţi membrii Corpului;
m) analizează activitatea membrilor şi preşedinţilor Comi-siilor de Disciplină, experţi contabili, şi ia măsuri admi-nistrative, organizatorice, inclusiv de natură disciplinară; pentru preşedintele şi membrii Comisiei Superioare de Disciplină, experţi contabili, rezultatele analizei sunt pre-zentate Conferinţei naţionale, care hotărăşte;
261
n) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament şi de hotărârile Conferinţei naţionale a exper-ţilor contabili şi contabililor autorizaţi.
19. Biroul Permanent al Consiliului Superior este compus din preşedinte, ales de Conferinţa naţională, şi din vicepreşedinţi, aleşi de Consiliul Superior.
Preşedintele Consiliului Superior este si preşedintele Biroului Permanent.
20. Vicepreşedinţii Biroului Permanent sunt aleşi prin vot secret dintre membrii Consiliului Superior. Alegerea la primul tur de scrutin este valabilă cu votul a două treimi din numărul celor prezenţi, care trebuie să fie de cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor Consiliului Superior. La al doilea tur, candidaţii sunt aleşi pe baza majorităţii simple, dintr-o participare de cel puţin 40% din numărul membrilor; la egalitate de voturi, este ales cel mai în vârstă. După expirarea mandatului, vicepreşedinţii Biroului Permanent pot fi realeşi după o perioadă egală cu cea a mandatului deţinut.
21. în cazul în care postul devine vacant sau dacă un membru este în imposibilitate de a-şi îndeplini mandatul, se procedează la o nouă alegere.
22. Biroul Permanent al Consiliului Superior se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar şi ia decizii cu votul majorităţii simple a membrilor săi. Biroul Permanent asigură înfăptuirea hotă rârilor Conferinţei naţionale şi ale Consiliului Superior în perioadele dintre şedinţele acestuia. Deciziile emise de Biroul Permanent între şedinţele Consiliului Superior se prezintă acestuia pentru validare.
23. Biroul Permanent, cu două luni înaintea începerii anului, stabileşte normativele de cheltuieli la nivelul Corpului şi al filia lelor, ce trebuie avute în vedere la elaborarea bugetului, privind:
- cheltuielile de deplasare în ţară şi în străinătate; - cheltuielile de reprezentare la reuniunile Biroului Per
manent, ale secţiunilor, departamentelor şi ale invitaţilor acestora;
262
- cheltuielile ocazionate de demersurile, sarcinile şi obliga-ţiile diverse ce revin membrilor Consiliului Superior, ţi-nând seama de funcţiile acestora.
24. Preşedintele Consiliului Superior este ales de Conferinţa naţională dintre membrii Corpului Experţilor Contabili şi Conta bililor Autorizaţi din România pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales pentru cel mult încă un mandat.
Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie numai dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul cercetării sau în învăţă-mântul universitar de profil şi se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită.
Pentru asigurarea continuităţii, alegerea viitorului preşedinte se face cu un an înaintea expirării mandatului preşedintelui în func-ţie, fără ca perioada respectivă să influenţeze durata mandatului noului preşedinte.
25. Preşedintele Consiliului Superior asigură executarea hotă rârilor Consiliului Superior şi a deciziilor Biroului Permanent şi coordonează activitatea curentă a Corpului.
26. Preşedintele Consiliului Superior are următoarele atribuţii:
a) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului Superior şi ale Biroului Permanent;
b) conduce şi coordonează dezbaterile potrivit condiţiilor prevăzute în Anexa nr. 2 la prezentul regulament;
c) prezintă anual Consiliului Superior, spre adoptare, pro iectul de buget pentru exerciţiul viitor;
d) urmăreşte ca angajarea şi efectuarea cheltuielilor să se facă cu încadrarea în bugetul aprobat de Conferinţa na ţională;
e) prezintă situaţiile financiare anuale spre adoptare Consi liului Superior şi spre aprobare Conferinţei naţionale;
f) reprezintă Corpul în faţa autorităţilor publice, a terţilor sau organizaţiilor naţionale şi internaţionale, apărând prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi;
263
g) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Conferinţa na-ţională, de Consiliul Superior si de Biroul Permanent.
27. Preşedintele Consiliului Superior, cu acordul Biroului
Permanent, are acces la lucrările Consiliilor filialelor, secţiunilor si departamentelor Corpului, participând la dezbateri fără drept de vot.
28. Preşedintele Consiliului Superior poate să delege un membru al acestuia pentru o acţiune sau activitate determinată.
29. Preşedintele Consiliului Superior are competenţa să re unească preşedinţii Consiliilor filialelor sau reprezentanţii lor, în vederea examinării unor probleme deosebit de importante ale apă rării unor interese generale ale profesiei, de studiere a oricăror mă suri de ordin colectiv.
30. Pentru urmărirea punerii în aplicare a măsurilor hotărâte
de Biroul Permanent, de Consiliul Superior şi de Conferinţa naţio nală şi asigurarea legăturii dintre organele alese şi organele exe cutive ale Corpului se înfiinţează Secretariatul organelor de con ducere ale Corpului. Modul de organizare si funcţionare, precum şi atribuţiile Secretariatului organelor de conducere ale Corpului se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Superior.
31. Cenzorii sunt aleşi pentru o perioadă de 4 ani de Confe rinţa naţională ordinară, prin vot deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din Consiliul Superior. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult de două mandate consecutive.
32. Cenzorii au ca atribuţii verificarea gestiunii financiare a Corpului pentru exerciţiul financiar încheiat, a concordanţei dintre operaţiile înregistrate în contabilitate şi cele aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, raportând Conferinţei naţionale în legătură cu regularitatea şi sinceritatea conturilor şi a execuţiei bugetare.
De asemenea, cenzorii controlează respectarea condiţiilor privind convocarea Conferinţei naţionale.
Cenzorii îşi desfăşoară activitatea potrivit propriului re-gulament aprobat de Consiliul Superior.
264
CAPITOLUL III Organizarea
activităţii Corpului
33. Activităţile Corpului se desfăşoară în cadrul secţiunilor, subordonate Birourilor Permanente, precum şi departamentelor, direcţiilor si sectoarelor, subordonate directorului general executiv şi directorilor executivi ai filialelor, după caz.
34. Secţiunile Corpului se organizează pe categorii profe sionale, şi anume: Secţiunea experţilor contabili şi Secţiunea conta bililor autorizaţi. Atribuţiile acestora se stabilesc prin norme apro bate de Consiliul Superior.
Conducerea fiecărei secţiuni este asigurată de cel mult 5 mem-bri, desemnaţi din cadrul Consiliului Superior, dintre care: un pre-şedinte (desemnat dintre vicepreşedinţii Biroului Permanent), un supleant şi 1-3 membri. La propunerea vicepreşedinţilor de resort, în funcţie de necesităţi, secţiunile se completează, prin decizia pre-şedintelui Consiliului Superior, cu specialişti, chiar din afara Corpului, cunoscuţi pentru calificarea, competenţa şi lucrările lor; aceştia au în cadrul secţiunilor vot consultativ.
Secţiunile fac parte din structurile alese ale Corpului şi îşi des-făşoară activitatea operativă prin structurile executive ale Corpului.
35. Activitatea secţiunilor se desfăşoară pe baza programelor de activitate aprobate de Consiliul Superior; activitatea structurilor executive se desfăşoară pe baza regulamentului intern, a normelor, programelor şi procedurilor de lucru aprobate de Consiliul Superior.
36. Structurile alese şi executive ale Corpului, în exercitarea funcţiilor lor, sunt răspunzătoare pentru păstrarea secretului profe sional.
37. Toţi membrii Consiliului Superior care, fără o motivare valabilă, refuză sau se abţin de la îndeplinirea obligaţiilor profesio nale sau de la efectuarea lucrărilor care le sunt impuse de funcţio narea normală a acestuia sunt consideraţi, de drept, demisionaţi din calitatea lor de membri ai Consiliului.
265
De asemenea, sunt consideraţi demisionaţi membrii Consi-liului Superior care au fost sancţionaţi disciplinar.
Constatarea renunţării unui membru la funcţiile pentru care a fost ales se face prin decizie motivată a Consiliului Superior.
38. Sub coordonarea preşedintelui Biroului Permanent, acti vitatea executivă a Corpului se realizează prin structuri operative şi administrative conduse de directorul general executiv, numit de Consiliul Superior, care răspunde de buna funcţionare a structurilor executive ale Corpului.
39. Directorul general executiv are următoarele atribuţii:
a) execută hotărârile şi deciziile privind activitatea comparti mentelor executive;
b) pregăteşte, analizează şi centralizează proiectele de buget ale filialelor; elaborează proiectul de buget al Corpului; după însuşirea acestora de către Biroul Permanent, prin preşedintele acestuia, le prezintă Consiliului Superior pentru adoptare, cu cel puţin o lună înainte de începerea exerciţiului financiar;
c) asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, pre zentând informări periodice Biroului Permanent; în acest sens asigură si răspunde de organizarea şi ţinerea contabi lităţii la nivel central şi teritorial, potrivit legii;
d) asigură executarea tuturor lucrărilor administrative şi de secretariat;
e) organizează şi asigură evidenţa centralizată a experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi înscrişi în Tabloul Corpului de către filiale;
f) asigură publicarea anuală în Monitorul Oficial al Româ niei a Tabloului Corpului;
g) organizează, asigură şi urmăreşte publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat, în interesul profesiei membrilor Corpului; pro pune Comisiei Superioare de Disciplină pe cei care se
266
fac vinovaţi de încălcarea reglementărilor privind publici-tatea;
h) asigură publicarea, potrivit legii, a situaţiilor financiare anuale, după aprobarea lor de către Conferinţa naţională;
i) asigură condiţiile materiale pentru desfăşurarea activită-ţilor tuturor structurilor Corpului;
j) propune preşedintelui Biroului Permanent, anual, o dată cu proiectul de buget, schema de funcţii şi de salarizare a sectoarelor administrative şi a salariaţilor din subordine;
k) numeşte şi revocă, cu respectarea statelor de funcţii apro-bate de Consiliul Superior, personalul de execuţie al Cor-pului şi îi stabileşte salariile; pentru funcţiile de conducere face propuneri Biroului Permanent;
1) asigură publicarea hotărârilor şi deciziilor organelor superioare ale Corpului, potrivit reglementărilor şi nor-melor în vigoare;
m) participă fără drept de vot la şedinţele Biroului Permanent şi ale Consiliului Superior, luând cunoştinţă de deciziile şi hotărârile adoptate.
40. în subordinea directorului general executiv funcţionează compartimentele operative şi administrative care asigură funcţio narea curentă a Corpului. Atribuţiile, competenţele, structura de personal şi relaţiile dintre compartimente se stabilesc prin regu lamentul intern şi norme aprobate de Consiliul Superior, la propu nerea directorului general executiv.
CAPITOLUL IV Organe care
activează pe lângă Consiliul Superior
A. Comisia Superioară de Disciplină
41. Comisia Superioară de Disciplină are următoarele com petenţe:
267
a) analizează plângerile referitoare la abateri de la conduita etică si profesională ale preşedinţilor şi membrilor Consi liilor filialelor şi aplică sancţiuni; analizează plângerile referitoare la abateri de la conduita etică şi profesională ale membrilor Consiliului Superior, făcând propuneri de sancţionare a acestora Conferinţei naţionale, care hotărăşte;
b) soluţionează plângerile referitoare la abaterile de la con duita etică si profesională a preşedinţilor şi membrilor Comisiilor de Disciplină de pe lângă Consiliile filialelor, precum şi a persoanelor fizice străine cărora le-a fost recu noscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat în România şi aplică, după caz, sancţiunile prevăzute în art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată;
c) rezolvă contestaţiile formulate împotriva hotărârilor disci plinare pronunţate de Comisiile de Disciplină ale filialelor;
d) aplică sancţiunea interzicerii dreptului de a exercita pro fesia de expert contabil sau contabil autorizat membrilor Corpului care au săvârşit abateri grave, prevăzute de re gulament.
42. Comisia Superioară de Disciplină este formată din 7 mem bri titulari şi 7 membri supleanţi, astfel:
a) preşedintele şi 2 membri, experţi contabili, aleşi de Confe rinţa naţională dintre membrii Corpului, care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită;
b) 2 membri desemnaţi de ministrul economiei şi finanţelor; c) 2 membri desemnaţi de ministrul justiţiei. In aceleaşi condiţii sunt desemnaţi supleanţii. Mandatul membrilor Comisiei Superioare de Disciplină este
de 4 ani. 43. Pot face contestaţii la Comisia Superioară de Disciplină
împotriva hotărârilor Comisiilor de Disciplină ale filialelor toţi cei interesaţi, precum şi Consiliile filialelor.
268
Termenul de contestare este de 30 de zile de la data comuni-
cării hotărârii Comisiilor de Disciplină ale filialelor. yv
44. In perioada de judecare a contestaţiei se suspendă a-
plicarea prevederilor hotărârii de sancţionare pentru lucrările
începute.
45. Pregătirea, audierea, deliberarea, natura şi comunicarea hotărârilor se fac în aceleaşi condiţii ca şi în cazul celor prevăzute
pentru faptele din competenţa de judecare a Comisiilor de Dis
ciplină ale filialelor.
46. Raportorul dispune de cel mult 30 de zile pentru a pregăti raportul si pentru a-1 susţine în faţa Comisiei Superioare de Disci
plină la termenul stabilit.
în cazurile prevăzute la pct. 41 lit. a) teza a doua, hotărârea
de sancţionare se supune dezbaterii Conferinţei naţionale, care o
poate confirma sau infirma.
47. Membrii Comisiei Superioare de Disciplină sunt răspun
zători de păstrarea secretului profesional în exercitarea mandatului
lor.
48. Hotărârile Comisiei Superioare de Disciplină pot fi con testate la Consiliul Superior în termen de cel mult 15 zile calendaris
tice de la luarea la cunoştinţă. Contestaţia nu suspendă aplicarea
hotărârii.
49. Pentru constituirea jurisprudenţei disciplinare Comisia
Superioară de Disciplină întocmeşte o culegere cu toate soluţiile
proprii pronunţate, precum şi cu cele pronunţate de Comisiile de
Disciplină ale filialelor, publicându-le anual în revista Corpului.
B. Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor
pe lângă Consiliul Superior
50. Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor pe
lângă Consiliul Superior participă la lucrările Conferinţei naţionale
şi la şedinţele Consiliului Superior, fără drept de vot.
269
în acest sens:
- primeşte convocările la lucrările Conferinţei naţionale şi
ale Consiliului Superior, materialele supuse dezbaterii
fiindu-i trimise cu 7 zile înainte;
- primeşte deciziile şi hotărârile luate în Biroul Permanent,
Consiliul Superior şi Conferinţa naţională, iar la cerere,
şi materialele care au stat la baza acestora, în cel mult 7 zile
de la luarea lor;
- sesizează ministrul economiei şi finanţelor ori de câte
ori hotărârile şi măsurile adoptate de Corp contravin re
glementărilor legale şi trimite spre înştiinţare Biroului
Permanent o copie a sesizării.
CAPITOLUL V Organele
teritoriale ale Corpului
A. Organele de conducere şi de control ale filialelor
51. în reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti Corpul
îşi constituie filiale fără personalitate juridică.
52. Organele de conducere ale filialelor sunt: Adunările ge
nerale, Consiliile filialelor şi Birourile Permanente ale acestora.
Controlul activităţii filialei se exercită de către cenzori.
53. Consiliul filialei cuprinde maximum 10 membri titulari,
inclusiv preşedintele, şi 4 membri supleanţi.
Repartiţia locurilor între experţii contabili şi contabilii auto-
rizaţi variază de la o filială la alta, în funcţie de procentajul ex-
perţilor contabili în raport cu numărul total al membrilor Corpului
la nivelul ţării şi de mărimea filialei, conform tabelului de mai
jos:
270
Ponderea experţilor contabili în raport cu
numărul total al membrilor Corpului la
nivelul ţării
Numărul membrilor
titulari Numărul membrilor
supleanţi
Experţi
contabili Contabili
autorizaţi Experţi
contabili Contabili
autorizaţi
Filiale cu peste 1.000 de membri
Până la 50% inclusiv
6 4 2 2
Peste 50% şi până la 65% inclusiv 7 3 3 1
Peste 65% şi până la 85% inclusiv 8 2 3 1
Peste 85% şi până la 100% 9 1 4 0
100% 10 0 4 0
Filiale între 500-1.000 de membri
Până la 50% inclusiv
4 2 3 1
Peste 50% şi până la 65% inclusiv 5 1 3 1
Peste 65% şi până la 85% inclusiv 5 1 4 0
Peste 85% şi până la 100% inclusiv 6 0 4 0
Filiale sub 500 de membri
Până la 65% inclusiv
3 1 1 1
Peste 65% şi până la 100% 4 0 2 0
100% 4 0 2 0
La filialele care au sub 100 de membri, Consiliul filialei este
format din 3 membri titulari, dintre care 2 experţi contabili, şi 2 mem-
bri supleanţi, unul expert contabil şi celălalt contabil autorizat.
54. Funcţiile membrilor Consiliului filialei nu sunt remune
rate; sunt acoperite însă cheltuielile de deplasare şi de reprezentare.
De asemenea, membrii Consiliului filialei pot primi indemnizaţii
în limitele şi în condiţiile aprobate de Conferinţa naţională.
55. Membrii titulari şi supleanţi ai Consiliului filialei sunt
aleşi prin vot secret pentru o perioadă de 4 ani. Pentru asigurarea
continuităţii activităţii mandatele a jumătate din numărul membrilor
aleşi încetează după 2 ani.
271
56. Locurile vacante în Consiliul filialei provin, de regulă, din încetarea mandatului celor care au împlinit 4 ani de activitate în cadrul Consiliului; mandatul membrilor care au fost sancţionaţi disciplinar încetează.
Membrii cărora le încetează mandatul pot fi realeşi după o perioadă cel puţin egală cu cea a mandatului îndeplinit.
57. Modul de declarare a candidaturilor, de desfăşurare a votării şi de stabilire a celor aleşi este prezentat în Anexa nr. l la prezentul regulament.
58. Consiliul filialei este convocat de preşedintele său ori de câte ori este nevoie şi cel puţin o dată pe trimestru.
Convocarea, la cererea majorităţii membrilor săi, este obli-gatorie, data şi ordinea de zi comunicându-se cu 10 zile înainte.
59. Consiliul filialei nu poate delibera decât asupra proble melor ce sunt în competenţa sa şi care sunt înscrise pe ordinea de zi, cu excepţia celor care, datorită urgenţei lor, sunt supuse în şe dinţă de către preşedinte; dezbaterile sunt conduse potrivit condi ţiilor prevăzute în Anexa nr. 2 la prezentul regulament.
60. Cvorumul necesar pentru organizarea unei reuniuni a Consiliului este de două treimi din numărul membrilor titulari.
Hotărârile Consiliului filialei sunt valabile dacă întrunesc un număr de voturi mai mare de jumătate din numărul membrilor săi. Dacă această majoritate nu a fost asigurată, se va organiza o şedinţă la care majoritatea voturilor celor prezenţi va fi suficientă dintr-o participare de cel puţin 40% din numărul membrilor Con-siliului. La egalitate de voturi, votul preşedintelui este decisiv.
61. Preşedinţii Consiliilor filialelor se reunesc la intervale de timp regulate, sub preşedinţia preşedintelui Consiliului Superior, în vederea realizării unei informări reciproce şi armonizării pozi ţiilor lor adoptate la nivelul filialelor, în domeniul competenţelor descentralizate.
62. Deliberările Consiliului filialei au caracter strict secret; hotărârile însă sunt date publicităţii în revista editată de Corp şi/sau pe site-ul filialei Corpului.
272
63. Consiliul filialei are următoarele atribuţii: a) supraveghează modul de exercitare a profesiilor de expert
contabil şi de contabil autorizat în raza de activitate a filialei;
b) asigură apărarea intereselor filialei şi administrarea bunu rilor acesteia;
c) asigură prevenirea şi concilierea tuturor contestaţiilor sau conflictelor de ordin profesional;
d) hotărăşte în ceea ce priveşte înscrierea în Tabloul Cor pului sau asupra modificărilor ce se aduc acestuia, potrivit precizărilor Consiliului Superior;
e) sesizează Consiliul Superior cu propuneri şi sugestii pri vind exercitarea profesiilor de expert contabil şi de con tabil autorizat;
f) sesizează Comisia de Disciplină a filialei despre abaterile profesionale constatate în sarcina membrilor Corpului;
g) efectuează sau autorizează pe întreg teritoriul filialei toate formele de publicitate colectivă considerate utile intere selor profesiei, conform hotărârii Consiliului Superior;
h) pronunţă radierea din Tabloul Corpului în cazurile pre-văzute de prezentul regulament, precum şi încetarea pro-vizorie a calităţii de membru al Corpului, la cererea celui interesat;
i) analizează şi adoptă proiectul bugetului filialei, potrivit normelor emise de Consiliul Superior;
j) urmăreşte realizarea programului de activitate al filialei, aprobat de Conferinţa naţională, precum şi execuţia bu-getului de venituri şi cheltuieli al filialei, luând sau pro-punând măsurile corespunzătoare în sarcina Biroului Permanent sau a directorului executiv al filialei;
k) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, de hotărârile şi deciziile organelor de condu-cere ale Corpului.
273
64. Biroul Permanent al Consiliului filialei este compus din 2-4 membri: un preşedinte şi 1-3 vicepreşedinţi; când sunt mai mulţi vicepreşedinţi, unul dintre aceştia este ales din cadrul conta bililor autorizaţi.
Preşedintele Consiliului filialei este şi preşedintele Biroului Permanent.
Preşedinţii şi vicepreşedinţii filialelor nu pot fi în acelaşi timp preşedinte sau vicepreşedinţi ai Consiliului Superior.
65. Vicepreşedinţii Biroului Permanent sunt aleşi prin vot secret dintre membrii Consiliului. Alegerea la primul tur de scrutin este valabilă cu votul a două treimi din numărul celor prezenţi, care trebuie să reprezinte cel puţin trei pătrimi din numărul mem brilor Consiliului filialei. Dacă un al doilea tur este necesar, votul majorităţii simple este suficient dintr-o participare de cel puţin 40% din numărul membrilor Consiliului. La egalitate de voturi este ales cel mai în vârstă.
Biroul Permanent se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar şi ia decizii cu votul majorităţii membrilor săi.
66. Biroul Permanent urmăreşte întocmirea proiectului bu getului filialei potrivit normelor emise de Corp şi înaintarea acestuia în termen la Consiliul Superior.
67. Preşedintele Consiliului filialei este ales de Adunarea generală dintre membrii filialei Corpului pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură dată.
Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie numai dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul cercetării sau în învăţă-mântul universitar de profil şi se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită.
Pentru asigurarea continuităţii, alegerea viitorului preşedinte se face cu un an înaintea expirării mandatului preşedintelui în funcţie, fără ca perioada respectivă să influenţeze durata mandatului noului preşedinte.
68. Preşedintele Biroului Permanent al filialei asigură execu tarea hotărârilor Consiliului Superior şi ale Consiliului filialei,
274
precum şi buna desfăşurare a activităţii membrilor filialei, având următoarele atribuţii principale:
a) convoacă Consiliul filialei şi conduce dezbaterile aces tuia, potrivit prevederilor Anexei nr. 2 la prezentul re gulament;
b) reprezintă Consiliul filialei pe lângă Consiliul Superior şi pe lângă membrii Corpului;
c) reprezintă Corpul în faţa reprezentanţilor autorităţilor publice şi ai colectivităţilor diverse din cuprinsul terito riului filialei sale, pe baza împuternicirilor stabilite de Consiliul Superior;
d) asigură urmărirea încadrării cheltuielilor în bugetul aprobat;
e) asigură organizarea alegerilor, potrivit prevederilor Anexei nr. l la prezentul regulament;
f) supune spre aprobare Adunării generale execuţia bu getului de venituri si cheltuieli pe anul expirat;
g) arbitrează eventualele litigii dintre membrii filialei şi clienţii acestora, în cazul când aceştia din urmă acceptă acest arbitraj;
h) supune Adunării generale anuale propunerile pentru acor-darea de distincţii onorifice, conform procedurii prevăzute în Anexa nr. 3 la prezentul regulament;
i) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, de hotărârile şi de deciziile organelor de con-ducere ale filialei şi ale Corpului.
69. în cazul în care un membru al Corpului este confruntat cu o dificultate particulară, îndeosebi pe plan etic, acesta poate cere sprijinul colegial al preşedintelui Consiliului filialei; intervenţia preşedintelui este numai de natură să aplaneze aceste dificultăţi.
70. în caz de deces al unui membru al Corpului, preşedintele poate, la cererea celor îndreptăţiţi, să desemneze un coleg care să asigure administrarea profesională provizorie a lucrărilor acestuia.
275
O asemenea măsură poate fi luată, la cerere, şi în cazul incapacităţii temporare.
71. în cazul când Comisia Superioară de Disciplină sau Comi sia de Disciplină a filialei sancţionează un membru al Corpului cu suspendarea dreptului de a exercita profesia, preşedintele consi liului filialei desemnează pe unul sau pe mai mulţi dintre membrii filialei Corpului, sub rezerva acceptării clientului interesat, să execute misiunile încredinţate celui suspendat, oricare ar fi durata suspendării.
72. Preşedintele desemnează pe unul dintre vicepreşedinţi ca înlocuitor de drept pe perioada cât el absentează sau în caz de demisie. Vicepreşedintele desemnat ca înlocuitor de drept poate fi, la rândul său, înlocuit cu un alt vicepreşedinte desemnat în acest sens sau, în cazul în care şi acesta este nevoit să lipsească, de cel mai în vârstă membru al Consiliului filialei.
73. Conducerea executivă a filialei se realizează de directorul executiv al filialei, salariat angajat prin concurs, responsabil cu buna funcţionare a compartimentelor operative şi administrative.
74. Directorul executiv al filialei are următoarele atribuţii:
a) execută hotărârile Consiliului filialei şi măsurile stabilite de organele de conducere ale Corpului;
b) elaborează proiectul bugetului filialei conform normelor emise de Consiliul Superior;
c) asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat şi angajează cheltuieli în limita bugetului aprobat;
d) asigură executarea tuturor lucrărilor administrative şi de secretariat ale filialei;
e) organizează şi asigură evidenţa experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi în cadrul Tabloului Corpului exis tent la filiale;
f) asigură elaborarea documentelor primare şi a situaţiilor necesare în vederea ţinerii contabilităţii, conform regle mentărilor legale şi normelor emise de Consiliul Superior;
276
g) propune anual Consiliului filialei schema de funcţiuni şi de salarizare a personalului necesar, care urmează să fie
supusă aprobării Consiliului Superior; h) participă fără drept de vot la şedinţele Biroului Permanent
si ale Consiliului filialei, luând cunoştinţă de deciziile
adoptate; i) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute în actele normative,
precum si în hotărârile şi deciziile organelor de conducere
ale filialei şi ale Corpului. 75. Secţiunea experţilor contabili este condusă de un vice
preşedinte expert contabil, iar Secţiunea contabililor autorizaţi este condusă de vicepreşedintele contabil autorizat.
B. Organizarea activităţii filialelor
76. Activităţile desfăşurate de filială se organizează pe urmă toarele verigi:
- Secţiunea experţi contabili şi Secţiunea contabililor auto rizaţi, organe alese;
- sectoare, birouri şi compartimente, potrivit organigramei şi statelor de funcţii aprobate de Consiliul Superior, re prezentând structurile executive ale filialei.
77. Conducerea secţiunilor este asigurată de 3 membri de semnaţi din cadrul Consiliului filialei, dintre care: un preşedinte desemnat dintre vicepreşedinţii Biroului Permanent şi 2 membri.
78. în funcţie de necesităţile secţiunilor, Biroul Permanent al Consiliului filialei, prin decizia sa, poate completa secţiunile cu specialişti apreciaţi pentru competenţa şi lucrările lor; aceştia au în cadrul secţiunilor drept de vot consultativ.
79. Şedinţele secţiunilor se ţin cu respectarea prevederilor Anexei nr. 2 la prezentul regulament.
80. Desemnarea membrilor Secţiunii experţilor contabili se face din categoria experţilor contabili, membri ai Consiliului filialei, iar a membrilor Secţiunii contabililor autorizaţi, pe cât posibil, din categoria contabililor autorizaţi, membri ai Consiliului filialei.
277
81. Secţiunile îşi desfăşoară activitatea pe bază de programe
aprobate de Consiliul filialei.
Pentru asigurarea condiţiilor necesare realizării atribuţiilor
organelor alese ale filialei, preşedintele împreună cu directorul
executiv desemnează o persoană din cadrul structurilor executive
ale filialei.
C. înscrierea în Tabloul Corpului
82. Activităţile prevăzute la art. 6, 7 şi 10 din Ordonanţa
Guvernului nr. 65/1994, republicată, pot fi desfăşurate numai de
persoanele având calitatea de expert contabil, respectiv contabil
autorizat, înscrise în Tabloul Corpului, dovedită cu legitimaţia de
membru, vizată anual.
83. înscrierea în Tabloul Corpului se face la cererea experţilor
contabili şi a contabililor autorizaţi cu domiciliul sau sediul social
în raza teritorială a filialei respective.
84. Candidatul depune la secretariatul filialei dosarul cuprin
zând cererea sa şi documentele justificative din care să rezulte
îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru exercitarea profesiei
şi pentru înscrierea în Tabloul Corpului.
85. Dosarul este verificat de compartimentul de specialitate în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru
exercitarea profesiei, precum şi în ceea ce priveşte îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de Codul etic naţional al profesioniştilor con
tabili. Acesta întocmeşte un raport cu constatările sale care este
supus directorului executiv pentru aprobarea sau respingerea cererii
de înscriere în Tabloul Corpului.
86. Decizia luată în legătură cu înscrierea în Tabloul Corpului se trimite compartimentului de specialitate însărcinat cu aceasta.
87. în vederea garantării drepturilor de apărare, înaintea
deciziei de respingere a cererii, cel interesat are acces la dosar,
inclusiv la raportul de verificare, şi este convocat, dacă este cazul,
278
însoţit de un avocat sau un coleg, pentru a fi audiat în şedinţa Consi-liului filialei respective.
88. Decizia privind refuzul de înscriere în Tabloul Corpului trebuie să fie temeinic motivată; cel interesat o poate contesta la secţiunea respectivă din cadrul Consiliului filialei, în termen de 15 zile de la comunicare. Dacă este nemulţumit de decizia Consiliu lui filialei, cel interesat poate contesta la Consiliul Superior în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.
89. Procedura de înscriere a societăţilor comerciale de ex pertiză contabilă, precum şi a birourilor secundare ale acestora sau a cabinetului expertului contabil sau contabilului autorizat este cea prevăzută la pct. 83-88.
90. Procedura de înscriere a persoanelor fizice străine şi a persoanelor juridice cu capital străin sau mixt se face cu respectarea procedurii stabilite de Consiliul Superior.
91. Tabloul Corpului este împărţit în 8 secţiuni, cuprinzând membrii Corpului cu drept de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat, şi anume:
Secţiunea întâi - experţi contabili - liber-profesionişti care îşi desfăşoară activitatea în mod individual sau ca persoane fizice autorizate.
Secţiunea a doua - experţi contabili care au statut de angajaţi în întreprinderi, instituţii bancare şi de asigurări, educaţie şi cerce-tare şi instituţii centrale sau locale.
Secţiunea a treia - persoane fizice străine care au obţinut calitatea de membru al Corpului.
Secţiunea a patra - experţi contabili care îşi desfăşoară acti-vitatea în cadrul unor societăţi, companii sau cabinete, membre ale Corpului:
A. cu capital străin sau mixt; B. cu capital autohton. Secţiunea a cincea - contabili autorizaţi liber-profesionişti
care îşi desfăşoară activitatea în mod individual sau ca persoane fizice autorizate.
279
Secţiunea a şasea - contabili autorizaţi care au statut de angajaţi în întreprinderi, instituţii bancare si de asigurări, educaţie si cercetare şi instituţii centrale şi locale.
Secţiunea a şaptea - contabili autorizaţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul societăţilor comerciale de contabilitate, mem-bre ale Corpului:
A. cu capital străin sau mixt; B. cu capital autohton. Secţiunea a opta - Titluri onorifice: A. preşedinţi de onoare; B. experţi contabili de onoare; C. contabili autorizaţi de onoare. Structura pe secţiuni a Tabloului se aprobă prin hotărâre a
Consiliului Superior şi se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I.
92. Evidenţa persoanelor care au calitatea de expert contabil sau de contabil autorizat, inactive, se ţine în cadrul secţiunilor Experţi contabili şi Contabili autorizaţi, pe întreaga perioadă de inactivitate.
Procedura de reactivare a membrilor inactivi se stabileşte de Consiliul Superior.
D. Drepturi şi obligaţii ce decurg din înscrierea în
Tabloul Corpului
93. înscrierea în Tabloul Corpului conferă dreptul la exerci tarea profesiunii pe întreg teritoriul ţării.
Atunci când un membru al Corpului transferă activitatea sa într-o altă filială, el trebuie să ceară transferarea dosarului său şi înscrierea în Tabloul Corpului la filiala pe teritoriul căreia s-a transferat; la fel se va proceda şi în cazul societăţilor comerciale de expertiză contabilă şi societăţilor comerciale de contabilitate.
94. Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de contabilitate, membre ale Corpului, au obligaţia să
280
comunice filialelor de care aparţin toate modificările intervenite în forma de organizare, locurile de desfăşurare a activităţii, com-ponenţa asociaţilor sau acţionarilor lor si/sau în obiectul de activi-
tate al acestora, în termen de 30 de zile de la producerea acestora. 95. După înscrierea în Tabloul Corpului experţii contabili şi
contabilii autorizaţi depun, în formă scrisă, jurământul prevăzut la art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată.
96. în exercitarea profesiei, experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund disciplinar, administrativ, civil sau penal, potrivit legii şi prezentului regulament.
Membrii Corpului pot prevedea prin contractele încheiate în condiţiile legii cu clienţii limitarea răspunderii civile a acestora.
Este interzisă efectuarea de către experţii contabili si conta-bilii autorizaţi de lucrări specifice profesiei pentru operatorii eco-
nomici sau pentru instituţiile unde sunt salariaţi sau pentru cei cu care acestea sunt în raporturi contractuale sau se află în concurenţă.
De asemenea, le este interzis să efectueze lucrări pentru ope-ratorii economici, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soţi ai administratorilor.
Situaţiile de incompatibilităţi şi conflicte de interese pot fi de-taliate de Consiliul Superior şi Conferinţa naţională, în conformitate cu legislaţia europeană şi cu standardele internaţionale ale profesiei.
97. Consiliul filialei pronunţă radierea unui membru din Ta bloul Corpului în următoarele situaţii:
a) când membrul Corpului a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni care, potrivit legislaţiei în vi goare, interzice dreptul de administrare şi gestiune a so cietăţilor comerciale;
b) nedepunerea la bugetul statului a impozitului asupra ono rariilor încasate de la persoanele fizice;
c) neplata cotizaţiei profesionale pe o perioadă de un an;
d) nerespectarea normelor referitoare la incompatibilităţi şi conflicte de interese;
281
e) membrul Corpului a fost sancţionat cu interzicerea drep
tului de exercitare a profesiei;
f) membrul Corpului a fost declarat inapt din punct de ve
dere medical pentru exercitarea profesiei.
98. Orice membru al Corpului poate cere încetarea provizorie de a mai face parte din acesta. La cererea adresată conducerii filialei,
prin scrisoare recomandată ori prin depunere la secţiunea de resort
cu semnătură de primire, se arată motivele şi data de la care doreşte
să înceteze a mai fi membru al Corpului.
99. întreruperea provizorie a activităţii se pronunţă în mod obligatoriu în cazul în care Consiliul filialei estimează că noua
activitate a profesionistului este incompatibilă cu calitatea de mem
bru al Corpului.
100. Faptul că cel interesat a cerut încetarea provizorie de a
mai face parte din Corp nu îl exonerează de răspunderea disciplinară
pentru abaterile comise anterior cererii sale.
101. începând cu ziua în care i s-a comunicat acceptarea cererii, cel în cauză încetează de a mai fi membru al Corpului şi nu
mai figurează în Tabloul Corpului. El nu mai este supus disciplinei
Corpului şi nici regulilor sale; de asemenea, nu mai poate exercita
profesiunea de expert contabil sau de contabil autorizat.
102. Cel interesat poate, atunci când doreşte, dar nu mai târziu
de 3 ani şi când sunt îndeplinite condiţiile necesare stabilite de
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului, să obţină
reînscrierea sa în Tabloul Corpului, dând curs procedurii prevăzute
pentru înscriere.
în cazul în care a trecut o perioadă mai mare de 3 ani de la data renunţării la calitatea de expert contabil sau contabil autorizat
ori a radierii din Tablou, persoana în cauză va susţine din nou
examenul de aptitudini pentru atribuirea calităţii de expert contabil
şi contabil autorizat, dacă celelalte condiţii pentru obţinerea calităţii
prevăzute de regulament sunt îndeplinite.
282
103. Orice membru al Consiliului filialei care, fără motive temeinice, refuză sau se abţine de la îndeplinirea obligaţiilor per sonale sau de la efectuarea lucrărilor care îi sunt impuse de
funcţionarea normală a Consiliului poate fi revocat din funcţie, fără ca aceasta să împiedice acţiunea disciplinară al cărei subiect ar putea fi.
Revocarea se dispune de către Consiliul Superior prin hotă-râre.
104. Dacă, drept urmare a demisiei, a refuzului de a participa la deliberări, a întreprinderii de acţiuni repetate prin care se încalcă Regulamentul şi normele Corpului, membrii Consiliului filialei provoacă prin aceasta imposibilitatea funcţionării corespunzătoare a structurilor organizatorice ale filialei, precum şi în situaţia în care, cu ocazia alegerilor generale sau parţiale, nu se prezintă nicio
candidatură, Consiliul filialei se suspendă, iar atribuţiile acestuia vor fi exercitate de un administrator provizoriu desemnat de Consi liul Superior din rândul membrilor filialei respective, până la or ganizarea de noi alegeri generale sau parţiale. Pe întreaga durată a îndeplinirii mandatului de administrator, activitatea acestuia este desfăşurată sub stricta îndrumare, coordonare şi supervizare a Biroului Permanent al Consiliului Superior şi a preşedintelui Corpului.
Exercitarea atribuţiilor provizorii menţionate nu implică acte care să angajeze finanţele filialei şi nici luarea de decizii definitive privind personalul.
105. Cheltuielile de funcţionare a Consiliului filialei sunt asigurate prin bugetul anual al Corpului. Acest buget este alimentat din surse legal prevăzute, conform normelor aprobate de Conferinţa naţională.
106. In cazul în care bugetul filialei nu a fost votat în timp util sau în cazul în care bugetul nu a fost încă aprobat, prevederile
ultimului buget aprobat sunt luate în considerare, până la aprobarea noului buget.
283
107. Organigrama structurii administrative a filialei este pre zentată spre aprobare Adunării generale ordinare a filialei de către preşedintele Biroului Permanent al Consiliului filialei, pe baza re
comandărilor făcute de Consiliul Superior.
CAPITOLUL VI Adunarea
generală a filialei
108. Adunarea generală este organul de conducere şi control al filialei si este compusă din toţi membrii activi ai acesteia înscrişi în Tabloul Corpului şi care sunt la zi cu plata cotizaţiilor profesio nale. Un membru al Corpului nu poate participa decât la Adunarea generală a filialei de care aparţine.
109. Adunarea generală ordinară se convoacă anual, în pri mele două luni ale anului sau la datele stabilite de Consiliul Supe rior, iar în cazuri excepţionale se convoacă Adunarea generală extraordinară. Convocarea Adunării generale se publică într-un ziar local de mare tiraj, cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea Adunării.
110. Adunarea generală este legal constituită dacă sunt pre zenţi cel puţin jumătate plus unul din numărul membrilor prevăzuţi la pct. 108.
Nu este admisă participarea prin delegare a membrilor. Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul necesar,
se convoacă din nou Adunarea generală, prin aceleaşi mijloace, şi se consideră legal constituită prin participarea a cel puţin 30% din numărul membrilor prevăzuţi la pct. 108.
111. Hotărârile Adunării generale sunt valabile dacă sunt adoptate cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
112. Adunarea generală are următoarele atribuţii: a) ia cunoştinţă, dezbate şi aprobă prin vot deschis raportul
de activitate prezentat de Consiliul filialei pentru perioada expirată;
284
b) aprobă prin vot deschis bugetul de venituri si cheltuieli al filialei pentru exerciţiul financiar viitor şi execuţia bu getului pentru exerciţiul financiar expirat însoţit de ra portul cenzorilor asupra gestiunii filialei;
c) ia cunoştinţă de raportul Consiliului filialei privind rezul tatul analizei activităţii profesionale a experţilor indivi duali şi a societăţilor comerciale controlate, în vederea asigurării bunei exercitări a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat pe teritoriul filialei. Adunarea ge nerală aprobă lista experţilor individuali şi a societăţilor comerciale ce vor fi auditate calitativ în anul următor;
d) alege şi revocă preşedintele şi 4 membri ai Comisiei de Disciplină a filialei;
e) alege şi revocă preşedintele si membrii Consiliului filialei, precum si cenzorii;
f) propune, dintre membrii săi, candidaţi pentru funcţia de preşedinte si de membru al Consiliului Superior;
g) adoptă lista cuprinzând membrii de onoare ai filialei; h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regu-
lament, de Codul etic naţional al profesioniştilor contabili sau hotărâte de Consiliul Superior.
113. în cazuri excepţionale sau atunci când trebuie luate hotă râri urgente care depăşesc competenţa Consiliului filialei, prin grija preşedintelui acestuia se convoacă Adunarea generală extraordi nară, folosindu-se procedura de convocare pentru Adunarea gene rală anuală.
114. Cenzorii sunt aleşi pentru o perioadă de 4 ani de către Adunarea generală, prin vot deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din Consiliul filialei. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult de două mandate consecutive.
115. Cenzorii au misiunea de a verifica şi de a raporta Adu nării generale cu privire la gestiunea financiară a Consiliului filialei pentru fiecare exerciţiu financiar din perioada pentru care au fost
285
aleşi, cu privire la concordanţa dintre operaţiile înregistrate în con-tabilitate şi documentele aprobate prin bugetul de venituri şi chel-tuieli, atestând regularitatea şi sinceritatea informaţiilor financiare
si a execuţiei bugetare. Cenzorii controlează respectarea condiţiilor privind convo-
carea Adunărilor generale ale filialei.
CAPITOLUL VII Organele care
activează pe lângă Consiliul filialei
A. Comisia de Disciplină a filialei
116. Comisia de Disciplină a filialei este formată dintr-un preşedinte, 4 membri titulari şi 5 membri supleanţi, aleşi de Adu narea generală dintre membrii filialei, experţi contabili, care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită.
Membrii supleanţi sunt desemnaţi în aceleaşi condiţii, odată cu titularii. Mandatul membrilor Comisiei este de 4 ani.
117. Comisia de Disciplină de pe lângă Consiliul filialei este competentă să sancţioneze abaterile disciplinare săvârşite de ex perţii contabili şi contabilii autorizaţi, membri ai filialei, cu domi ciliul în raza teritorială a acesteia, chiar dacă abaterile au fost săvâr şite în raza teritorială a altei filiale.
Fac excepţie plângerile privitoare la fapte săvârşite de mem-brii Consiliului Superior şi ai Consiliilor filialelor, de membrii şi preşedinţii Comisiilor de Disciplină ale filialelor, de preşedinţii Consiliului Superior şi ai Consiliilor filialelor, precum şi de per-soanele fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exer-cita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat în România, care se depun la Comisia Superioară de Disciplină. Plângerile pri-vitoare la fapte săvârşite de membrii şi preşedintele Comisiei Supe-rioare de Disciplină se depun la Consiliul Superior, care le anali-zează şi le prezintă Conferinţei naţionale.
286
B. Procedura de judecată disciplinară
118. Toate reclamaţiile privind fapte susceptibile de a antrena răspunderea disciplinară îndreptate contra unui membru al Corpului sau a unei societăţi recunoscute de Corp se adresează Comisiei de Disciplină a filialei de care aparţine cel reclamat. Aceasta înştiinţea ză preşedintele Consiliului filialei şi reprezentantul Ministerului Economiei si Finanţelor cu privire la reclamaţiile primite.
Fac excepţie reclamaţiile îndreptate împotriva membrilor Consiliului Superior, membrilor Consiliilor filialelor, membrilor si preşedinţilor Comisiilor de Disciplină ale filialelor sau profesio-niştilor şi ai societăţilor străine care se adresează Comisiei Supe-rioare de Disciplină.
119. Plângerea îndreptată împotriva unui membru al Corpului se adresează filialei din care face parte acesta, cu excepţia situaţiilor în care competenţa aparţine Comisiei Superioare de Disciplină, pentru care plângerile se depun la Consiliul Superior.
Plângerea astfel primită se transmite în termen de 48 de ore preşedintelui Comisiei de Disciplină, care va desemna ca raportor pe unul dintre membrii titulari ai Comisiei.
120. Procedura de judecată disciplinară este reglementată prin Regulamentul Comisiilor de Disciplină, aprobat de Consiliul Superior al Corpului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
121. Fapta săvârşită de un membru al Corpului, indiferent de funcţia deţinută în structurile alese si funcţionale, prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale Regulamentului de organizare şi func ţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, ale Codului etic naţional al profesioniştilor contabili, hotărârile organelor de conducere ale Corpului constituie abatere disciplinară.
Sunt abateri disciplinare următoarele fapte: a) comportament necuviincios faţă de membrii Corpului, reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor sau
287
288
faţă de alţi participanţi la reuniunile de lucru ale organelor de conducere şi control ale Corpului;
b) absenţa nemotivată de la întrunirea Adunării generale a filialei sau de la Conferinţa naţională;
c) nerespectarea dispoziţiilor Codului etic naţional al profe sioniştilor contabili şi a normelor Corpului referitoare la publicitate;
d) absenţa nejustificată de la acţiunile de pregătire şi dezvol tare profesională reglementate prin normele emise de Corp;
e) prestarea de servicii profesionale fără viza anuală de exer citare a profesiei sau fără contract scris încheiat cu clientul sau pe baza unui contract în care nu a fost înscrisă calitatea profesională a celui care îl încheie: expert contabil sau contabil autorizat;
f) nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului profe sional;
g) nedeclararea sau declararea parţială a veniturilor, în sco pul sustragerii de la plata cotizaţiei prevăzute în prezentul regulament sau a impozitelor;
h) fapta membrului Corpului de a nu depune în termenele stabilite, la filiala de care aparţine, declaraţiile anuale; pentru persoanele juridice răspunderea incumbă preşedin-telui Consiliului de administraţie sau administratorului unic, după caz;
i) încălcarea dispoziţiilor cu privire la incompatibilităţi sau conflicte de interese;
j) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control si auditorilor de calitate ai Corpului documentele privind activitatea profesională;
k) nedepunerea declaraţiilor sau declaraţii neconforme cu realitatea, în relaţiile cu Corpul sau cu terţii;
1) înscrierea în rapoartele de expertiză contabilă sau în alte lucrări efectuate pentru terţi de aprecieri la adresa altor
membri ai Corpului, fără consimţământul acestora sau
fără să fi fost consultaţi; m) nerespectarea normelor şi standardelor profesionale emise
de Corp cu ocazia efectuării lucrărilor pentru terţi; n) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în Regulamentul
privind auditul calităţii serviciilor profesionale; o) orice alte încălcări ale normelor si hotărârilor luate de
organele de conducere ale Corpului. La stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare se va ţine seama de gravitatea încălcării şi de consecinţele acesteia.
122. Următoarele abateri disciplinare se sancţionează astfel:
289
Abaterea Sancţiunea
a) Neplata cotizaţiei profesionale
sau/şi a celorlalte obligaţii băneşti,
la termenele stabilite, în cursul unui
an calendaristic
Suspendarea dreptului de exercitare
a profesiei până la plata efectivă,
dar nu mai puţin de 3 luni şi nici
mai mult de un an
b) Condamnarea definitivă pentru
săvârşirea unei infracţiuni care,
potrivit legii, interzice dreptul de
gestiune şi de administrare a
societăţilor comerciale
Interdicţia dreptului de exercitare a profesiei
c) încălcarea cu intenţie, prin acţiune
sau omisiune, a normelor de lucru
elaborate de Corp privind
exercitarea profesiei, dacă fapta a
avut ca urmare producerea unui
prejudiciu moral sau material
Interdicţia dreptului de exercitare a
profesiei
d) Practicarea profesiei de expert
contabil sau de contabil autorizat
fără viza anuală pentru exercitarea
profesiei, legal acordată
Interdicţia dreptului de exercitare a
profesiei
e) Nerespectarea standardelor
profesionale şi a normelor emise de
Corp cu privire la efectuarea
expertizelor contabile
Suspendarea dreptului de a mai
efectua expertize contabile pe 6-12
luni
Interdicţia dreptului de exercitare a profesiei, în caz de repetare
123. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de
cel mult un an de la data săvârşirii faptei.
124. Membrii Corpului suspendaţi sau radiaţi din Tabloul
Corpului vor fi înlocuiţi, cu acceptul beneficiarilor, în lucrările în
curs de executare, din oficiu sau la cererea părţii interesate. Benefi
ciarii au dreptul să retragă membrilor Corpului care au fost sus
pendaţi sau radiaţi din Tabloul Corpului lucrările ce le-au fost încre
dinţate, fără despăgubiri de vreo parte, dar cu obligaţia, pentru
membrii Corpului, de a restitui toate documentele, precum şi sumele
primite, care nu reprezintă rambursarea unor cheltuieli deja efec
tuate.
125. Membrii Corpului radiaţi din Tabloul Corpului trebuie să plătească salariaţilor lor care îşi încetează activitatea o indemni
zaţie de concediere în condiţiile prevăzute de lege.
Membrul Corpului care a fost suspendat trebuie să plătească salariaţilor săi, pe durata suspendării sale, salariile şi indemnizaţiile
de orice natură prevăzute de contractele individuale sau colective
de muncă şi de dispoziţiile legale în vigoare.
în cazul suspendării, preşedintele Consiliului filialei desem-nează imediat pe membrul sau pe membrii Corpului însărcinaţi să
continue executarea lucrărilor încredinţate profesioniştilor care fac
obiectul acestei măsuri, sub rezerva acceptării lor de către clienţi.
126. Sunt nule toate actele, contractele şi convenţiile care încearcă să permită, direct sau indirect, exercitarea profesiei de
expert contabil sau de contabil autorizat de către persoanele care
nu au exerciţiul dreptului de a practica profesia de expert contabil
sau de contabil autorizat, conform legii şi prezentului regulament.
Membrul Corpului supus de către Comisia de Disciplină a
filialei la o sancţiune disciplinară este obligat la plata cheltuielilor
care rezultă din acţiunea angajată împotriva lui, cu excepţia cazului
în care Comisia Superioară de Disciplină decide că nu trebuie
aplicată nicio sancţiune celui în cauză.
290
127. Aplicarea unei sancţiuni disciplinare definitive trebuie să fie adusă la cunoştinţa publicului prin:
a) afişarea unui extras al hotărârii de sancţionare la sediul
filialei Corpului, însoţită de publicarea acestuia în revista Corpului;
b) comunicarea măsurii, în scris, direcţiei generale a finan ţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi tribunalului, în cazul aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată.
în cazul aplicării sancţiunii de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei printr-o hotărâre definitivă, cel în cauză este obligat să depună, sub luare de semnătură, la filiala de care aparţine carnetul de expert contabil sau de contabil autorizat şi parafa; aces-
tea îi vor fi restituite la expirarea termenului de suspendare. Aceeaşi obligaţie există şi în cazul aplicării măsurii de inter-
zicere a dreptului de exercitare a profesiei. Membrul care refuză să se conformeze va fi radiat din Tabloul
Corpului, efectuându-se publicitatea corespunzătoare. 128. Membrii Comisiilor de Disciplină sunt obligaţi să păs
treze secretul profesional în exercitarea funcţiilor lor.
C. Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor
129. Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor
pe lângă Consiliul filialei are următoarele atribuţii:
- participă, fără drept de vot, la lucrările Adunării generale
şi ale Consiliului filialei; materialele care se dezbat se
vor transmite cu 7 zile înainte de data întrunirii;
- sesizează pe reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor de pe lângă Consiliul Superior asupra hotărâ
rilor si măsurilor Consiliului filialei care contravin regle
mentărilor legale.
291
CAPITOLUL VIII
Exercitarea profesiei de expert contabil
şi de contabil autorizat
130. Expertul contabil sau contabilul autorizat trebuie să fie
si să se manifeste liber faţă de orice interes care este incompatibil
cu integritatea, obiectivitatea şi, în general, cu independenţa profe
sională.
Exercitarea profesiei de expert contabil şi de contabil autori-
zat se face cu respectarea principiului independenţei profesiei; ex-
pertul contabil şi contabilul autorizat nu trebuie niciodată să se
găsească în situaţia de conflict de interese şi în nicio altă situaţie
care ar putea aduce atingere integrităţii şi obiectivitătii sale.
131. Relaţiile experţilor contabili, contabililor autorizaţi şi
societăţilor comerciale de profil cu clienţii se stabilesc prin contract
scris de prestări de servicii, semnat de ambele părţi.
132. Profesia de expert contabil sau de contabil autorizat poate fi exercitată individual, prin cabinete, sau printr-o societate
comercială de profil înfiinţată potrivit legii.
133. în exercitarea profesiei, experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund disciplinar, administrativ, civil sau penal, după
caz, potrivit legii.
134. Pentru onorariile stabilite prin contract încheiat cu ope ratorii economici se emit de către societăţile comerciale, la termi
narea lucrărilor, facturi sau chitanţe, potrivit legii.
135. Potrivit legii, obligaţia calculării si vărsării impozitului aferent sumelor plătite experţilor contabili şi contabililor autorizaţi
individuali drept onorarii de către societăţi comerciale revine
acestora.
136. încasarea onorariului se va face de executantul lucrării
direct de la beneficiar, în cazul în care acesta este persoană juridică,
după ce s-a reţinut impozitul pe venit spre a se vărsa la buget.
292
în cazul în care onorariul se încasează de la o persoană fizică,
expertul contabil sau contabilul autorizat este obligat la stabilirea
impozitului datorat pentru onorariul încasat şi la depunerea acestuia
la organismul autorizat să îl încaseze.
137. Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi socie tăţile comerciale de contabilitate pot fi constituite din unul sau
mai mulţi asociaţi ori acţionari. Acestea execută întreaga gamă de
lucrări prevăzute de lege, cu respectarea dispoziţiilor legale.
în cazul în care experţii, membri sau colaboratori ai unei societăţi comerciale de expertiză, sunt solicitaţi si numiţi să efec-
tueze expertize judiciare, operaţiuni de audit sau mandatul de cen-
zor, beneficiarii respectivi vor depune ori vor vira costul acestor
lucrări, inclusiv TVA, în contul acestei societăţi. Aceasta este răs-
punzătoare, alături de membrul sau colaboratorul său, de calitatea
lucrării pe care o vizează.
în acelaşi timp, este obligată să reţină si să vireze impozitul legal datorat bugetului.
138. Contractele de muncă se încheie în formă scrisă, între titularul cabinetului individual, respectiv administratorul societăţii
comerciale de expertiză, si fiecare expert contabil sau contabil auto
rizat.
139. în aplicarea art. 2 alin. (1), art. 6 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, lucrările ce se pot executa,
fără a fi limitative, de către experţii contabili în cadrul contractelor
de prestări de servicii sunt:
a) ţinerea sau supravegherea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare:
- acordarea asistenţei privind organizarea şi ţinerea contabilităţii, inclusiv în cazul sistemelor informatice;
- elaborarea şi punerea în aplicare de: procedee conta
bile, planul de conturi adaptat unităţii, contabilitatea
de gestiune, tabloul de bord, control de gestiune şi
293
294
control prin buget, în baza şi cu respectarea normelor
generale;
b) efectuarea de analize economico-financiare, ca:
- analiza structurilor financiare;
- analiza gestiunii financiare si a rentabilităţii capitalului investit;
- tehnici de analiză şi de gestiune a fondului de rulment;
- sistem de credit - leasing, factorîng etc.;
- elaborarea de tablouri de finanţare şi planuri de trezo rerie;
- elaborarea de tablouri de utilizări şi resurse;
- asistenţa în prevenirea şi înlăturarea dificultăţilor uni tăţii;
c) efectuarea de audit financiar-contabil, ca:
- diagnostic financiar - creşterea, rentabilitatea, echili brul şi riscurile financiare;
- audit intern - organizarea sau controlul regularităţii şi sincerităţii sistemului;
- studii, asistenţă pentru realizarea de investiţii finan
ciare;
- audit statutar si certificarea bilanţului contabil, cu res pectarea reglementărilor specifice;
d) efectuarea de evaluări potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare, ca:
- evaluări de bunuri şi active patrimoniale;
- evaluări de întreprinderi şi de valori mobiliare, pentru vânzări, succesiuni, partaje, donaţii sau la cererea celor
interesaţi;
- evaluări de elemente intangibile;
e) efectuarea de expertize contabile dispuse de organele ju
diciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice în
condiţiile prevăzute de lege, ca:
- expertize amiabile (la cerere);
- expertize contabil-judiciare;
- arbitraje în cauze civile;
- expertize de gestiune; f) executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca:
- întocmirea de situaţii periodice; - consolidarea conturilor şi bilanţului;
- întocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi lung;
g) executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:
- studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal;
- participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor fiscale;
- asistenţă în probleme de TVA şi impozite;
- fiscalitate imobiliară;
- asistenţă în aplicarea tarifului vamal; - asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor;
- vizarea declaraţiilor fiscale anuale ale operatorilor
economici;
h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi infor-
matică, cum ar fi:
- organigrame, structuri, definiri de funcţii;
- legături între servicii, circulaţia documentelor şi infor maţiilor;
- mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţiilor,
alegerea echipamentelor;
- analiza şi organizarea fluxului informaţional;
- alegerea soft-urilor necesare;
- formarea profesională continuă;
- contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii;
i) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în mandatul de cenzor la societăţile comerciale, conform prevederilor legale;
295
j) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile de reorganizare judiciară şi faliment, cum ar fi: - efectuează lucrări cu privire la reflectarea în contabi
litate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale;
k) acordarea de asistenţă de specialitate necesară pentru în-fiinţarea şi reorganizarea societăţilor comerciale, cum ar fi: - activităţi de studiere a pieţei şi de sondare a opiniei
publice; - studii de fezabilitate la înfiinţarea întreprinderilor; - activităţi ale holdingurilor;
1) efectuarea pentru persoane fizice şi juridice a oricărui serviciu profesional care presupune cunoştinţe de conta-bilitate;
m) alte activităţi şi servicii pentru întreprinderi cuprinse în clasele CAEN: 6209, 6420, 6619, 6920, 7022, 7320, 8299, 7490, 6831, 6621, precum si altele stabilite de Biroul Permanent al Consiliului Superior. 140. în aplicarea art. 2 alin. (3) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, lucrările ce se pot executa de către contabilii autorizaţi în cadrul contractelor de prestări de servicii, individual sau prin societăţi comerciale de contabilitate, sunt:
- ţinerea contabilităţii financiare si de gestiune; - pregătirea lucrărilor pentru întocmirea situaţiilor finan
ciare; - lucrări, declaraţii şi operaţiuni fiscale lunare şi trimestriale
(altele decât situaţiile financiare anuale ale societăţilor comerciale), lucrări în partidă simplă pentru persoane fizice independente şi asociaţii familiale etc.;
296
- atribuţii de cenzor la asociaţii de proprietari/locatari, CAR-uri şi diferite asociaţii, fundaţii etc. fără scop patri-monial.
CAPITOLUL IX
Veniturile şi cheltuielile Corpului
141. Corpul, având statut de persoană juridică de utilitate publică autonomă, îşi constituie veniturile din activităţile stabilite potrivit prevederilor legale, acoperindu-şi cheltuielile în întregime din aceste venituri.
Contabilitatea patrimoniului şi a activităţilor desfăşurate de Corp se organizează şi se conduce potrivit legii.
înregistrarea veniturilor în contabilitate se face pe baza docu-mentelor legale care vor atesta crearea dreptului de încasare sau în momentul încasării efective a acestora.
142. Contabilitatea sintetică şi analitică a cheltuielilor se organizează distinct, potrivit bugetului aprobat.
înregistrarea cheltuielilor se face pe baza documentelor jus-tificative vizate pentru controlul financiar preventiv şi aprobate de directorul general executiv sau de directorii executivi ai filialelor.
143. Veniturile Corpului se formează din: a) taxe de înscriere la examenul de expert contabil şi, res-
"pectiv, de contabil autorizat; b) taxa de înscriere în Tabloul Corpului;
c) cotizaţii anuale aSupra veniturilor realizate de către mem brii Corpului care îşi exercită profesia individual sau de către societăţi comerciale recunoscute de Corp;
d) donaţii, încasări din vânzarea publicaţiilor proprii şi alte venituri.
144. Taxa de înscriere în evidenţa Corpului este datorată si se achită odată cu admiterea cererii de înscriere. Sunt exoneraţi de plata taxei de înscriere membrii onorifici ai Corpului.
297
Expertul contabil sau contabilul autorizat care a fost radiat
din Tabloul Corpului şi solicită reînscrierea este obligat să plătească
taxa de înscriere cuvenită.
Taxa de înscriere în Tabloul Corpului se stabileşte în valori
absolute, anual, de către Conferinţa naţională ordinară.
145. Cotizaţiile profesionale anuale, datorate de membrii Cor pului, persoane fizice si juridice, sunt fixe şi variabile, pe transe
de venit, fiind stabilite anual de Conferinţa naţională, pe baza meto
dologiei aprobate de Consiliul Superior.
Condiţiile si termenele de achitare a cotizaţiilor se stabilesc
prin normele de acordare a vizei anuale pentru exercitarea profesiei,
aprobate de Consiliul Superior.
146. Cheltuielile Corpului se pot efectua numai pe bază de documente justificative, legal întocmite, în limita bugetelor de ve
nituri şi cheltuieli, cu respectarea dispoziţiilor legale si a normelor privind disciplina financiară în cadrul Corpului, aprobate de Con siliul Superior.
CAPITOLUL X Dispoziţii
finale şi tranzitorii
147. în exercitarea atribuţiilor prevăzute în prezentul re gulament, Conferinţa naţională, Adunarea generală a filialei, Consi liul Superior si Consiliul filialei emit hotărâri, Biroul Permanent al Consiliului Superior sau al Consiliului filialei, precum şi pre şedinţii de filiale emit decizii, iar preşedintele Consiliului Superior emite ordine.
Potrivit art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, repu-blicată, hotărârile şi deciziile de interes general, adoptate de Con-ferinţa naţională, Consiliul Superior şi Biroul Permanent al Consi-
liului Superior se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la adoptare.
298
Sunt hotărâri şi decizii de interes general cele care se referă la: - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi toate modificările şi completările la acesta;
- Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din Româ nia şi toate modificările si completările la acesta;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiilor de Disciplină de pe lângă Consiliile filialelor şi Consiliul Superior al Corpului şi toate modificările şi completările la acesta;
- Tabloul Corpului şi modificările la acesta; - accesul la profesie: examenele de admitere la stagiu; efec
tuarea stagiului şi organizarea examenului de aptitudini; - auditul calităţii serviciilor profesionale executate de mem
brii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autori zaţi din România;
- alte hotărâri şi decizii clasificate de organele emitente ca fiind de interes general.
148. Prevederile prezentului regulament se aplică tuturor membrilor Corpului, care îşi exercită profesia individual sau sunt constituiţi în societăţi comerciale.
149. Prevederile prezentului regulament de organizare şi funcţionare se aplică tuturor persoanelor fizice şi juridice străine care nu au domiciliul sau, după caz, sediul în România, care au calitatea de expert contabil sau de contabil autorizat în ţările lor şi care au îndeplinit condiţiile de înscriere în Tabloul Corpului şi îşi exercită activitatea în România, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994, republicată.
150. Prezentul regulament de organizare şi funcţionare intră în vigoare după aprobarea lui de către Conferinţa naţională a Cor pului.
151. Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul re gulament.
299
ANEXA nr. l
la regulament
PROCEDURA ALEGERILOR
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
1. Alegerile pentru Consiliul Superior şi, respectiv, pentru
Consiliile filialelor se fac prin vot secret, pentru o perioadă de 4 ani,
cu reînnoirea bienală a jumătate din numărul membrilor aleşi.
Preşedintele Consiliului Superior si preşedinţii Consiliilor
filialelor sunt aleşi prin vot secret, pentru 4 ani, de către Conferinţa
naţională, respectiv de Adunarea generală a filialei.
2. Au dreptul de a alege şi de a fi aleşi toţi membrii Corpului,
persoane fizice înscrise în Tablou, cu excepţia celor care:
a) nu sunt la zi cu plata cotizaţiilor profesionale;
b) sunt membri de onoare;
c) sunt persoane fizice străine cărora le-a fost recunoscut
dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau de
contabil autorizat în România;
d) au fost sancţionaţi sau sunt investigaţi pentru abaterile
disciplinare prevăzute în regulament.
3. Votul este secret şi are loc la data fixată de Consiliul supe
rior.
4. Toţi membrii Corpului care au dreptul de a alege şi de a fi
aleşi pot face declaraţii de candidatură, care vor cuprinde, sub sanc
ţiunea neînscrierii în listele cuprinzând candidaţii:
a) numele, prenumele şi adresa candidatului;
b) categoria profesională din care face parte: expert contabil
sau contabil autorizat;
c) modul de exercitare a profesiei;
300
d) funcţiile deţinute anterior în cadrul Corpului şi perioadele
respective; e) funcţia pentru care candidează, şi anume: membru al unui
consiliu al Corpului sau preşedinte al Consiliului Superior ori al Consiliului filialei;
f) obiectivele şi strategia pe care şi le propune candidatul dacă va fi ales;
g) declaraţia pe propria răspundere că îndeplineşte cerinţele de eligibilitate prevăzute în regulament.
Regulile privind conţinutul-cadru şi modul de completare a declaraţiei de candidatură se stabilesc de Consiliul Superior.
CAPITOLUL II Alegerile
pentru Consiliile filialelor
5. Declaraţiile de candidaturi, atât pentru Consiliul Superior, cât şi pentru Consiliile filialelor respective, se trimit prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire Consiliului filialei, până la data-limită stabilită de preşedintele Consiliului Superior. Declara ţiile de candidatură pentru Consiliul Superior pot fi trimise şi direct la Consiliul Superior al Corpului.
Declaraţiile de candidaturi primite după data-limită stabilită sunt considerate tardive si deci nu sunt luate în considerare, anexân-du-se însă la procesul-verbal de declarare a rezultatelor alegerilor.
6. O comisie formată din cenzorul filialei, un membru al Comisiei de Disciplină şi directorul executiv al filialei verifică înde plinirea condiţiilor de eligibilitate a membrilor care au trimis de claraţii de candidaturi.
7. Preşedintele Consiliului filialei trimite preşedintelui Con siliului Superior declaraţiile de candidaturi pentru un loc în Con
siliul Superior, însoţite de o atestare, de către preşedintele fiecărei filiale, că respectivul candidat îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de prezentul regulament.
301
8. Pentru candidaţii care îndeplinesc condiţiile legale, pre şedintele Consiliului filialei întocmeşte lista cuprinzând candidaţii - experţi contabili şi lista cuprinzând candidaţii - contabili auto
rizaţi. Listele sunt întocmite în ordine alfabetică şi cuprind următoa-
rele: a) numele, prenumele şi adresa fiecărui candidat; b) numărul total de locuri pentru care se candidează, separat
pentru titulari şi supleanţi; c) datele calendaristice ale celor două tururi de scrutin; d) semnăturile membrilor comisiei prevăzute la pct. 6. Un exemplar al listelor se transmite Consiliului Superior. 9. Listele cuprinzând candidaţii vor fi afişate la sediul filialei,
cu minimum 15 zile înaintea datei alegerilor, împotriva omisiunilor,
înscrierilor greşite sau oricăror erori se poate face întâmpinare la preşedintele filialei, în termen de 48 de ore de la afişare, care este obligat să o soluţioneze în termen de 48 de ore de la înregistrarea ei. Soluţia dată întâmpinării poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, potrivit legii.
10. Este interzis consiliilor în funcţiune şi personalului an gajat al filialei să facă orice fel de propagandă în favoarea unuia sau a mai multor candidaţi ori să se asocieze la propaganda făcută în favoarea candidaturii unor membri ai Corpului.
11. Directorul executiv al filialei întocmeşte listele membrilor Corpului cu drept de vot în cadrul filialei, în ordine alfabetică:
a) lista membrilor experţi contabili; b) lista membrilor contabili autorizaţi. Listele cuprind: numele şi prenumele, numărul matricol, adre-
sa şi două coloane rezervate pentru înscrierea prezenţei la primul tur de scrutin şi, eventual, la al doilea.
Listele se afişează la sediul filialei, la loc vizibil, cu minimum 15 zile înainte de data alegerilor. Prevederile pct. 9 referitoare la întâmpinare se aplică în mod corespunzător.
302
12. Pentru reînnoirea bienală a Consiliilor filialelor numărul
membrilor care vor fi aleşi este determinat în funcţie de efectivul
existent, ţinându-se seama de numărul membrilor înscrişi în Tabloul
Corpului la filiala respectivă.
13. în fiecare listă întocmită pe categorii profesionale, aşa
cum se prevede la pct. 11, vor fi înscrişi numai experţii contabili şi
contabilii autorizaţi din Tabloul Corpului având cotizaţia profesio
nală achitată la zi.
14. La data hotărâtă pentru alegeri, preşedintele Consiliului
filialei, ajutat de membrii Biroului Permanent, deschide Adunarea
generală, constatând dacă este legal constituită, potrivit prezentului
regulament.
în caz afirmativ, fiecare participant va fi legitimat cu carnetul
de membru şi se va verifica înscrierea sa în lista cuprinzând alegă-
torii, după care va primi buletinul de vot.
15. Buletinul de vot va cuprinde toţi candidaţii, în ordine
alfabetică, identificaţi cu: nume, prenume şi calitatea profesională.
Buletinele de vot se imprimă, prin grija Consiliului filialei,
pe hârtie de aceeaşi densitate şi culoare, într-un număr care trebuie
să acopere numărul alegătorilor; forma grafică şi dimensiunile
acestora vor fi unitare. Buletinele de vot distribuite alegătorilor
vor purta ştampila filialei.
16. Votul este secret; în acest scop, se vor asigura de către
preşedintele Consiliului filialei condiţiile necesare votării.
Modul de votare
17. în cazul în care alegătorul nu votează un candidat oare
care, îşi exprimă voinţa prin anularea (bararea cu o linie) poziţiei
respective de pe buletinul de vot, fără să înscrie un alt candidat în
loc. în acelaşi mod va anula toţi candidaţii înscrişi pe buletinul de
vot peste numărul locurilor vacante.
303
18. Numărarea voturilor este asigurată de o comisie formată
din 3-5 persoane alese de Adunarea generală.
19. Când toate buletinele de vot ale alegătorilor au fost intro
duse în urnă, se procedează la deschiderea şi numărarea voturilor.
Buletinele considerate valabile sunt menţionate (bifate) pe lista
candidaţilor.
20. Buletinele albe sau completate neciteţ, cele care cuprind
mai multe nume decât locuri de ocupat, cele care nu cuprind o
desemnare precisă a candidatului ori care nu poartă ştampila filialei,
cele care conţin un semn de recunoaştere sau o menţiune referitoare
la candidaţi ori la terţi nu sunt luate în seamă la stabilirea rezulta
tului, fiind anexate la procesul-verbal.
21. Comisia de numărare a voturilor întocmeşte imediat un
proces-verbal al operaţiunilor de numărare a voturilor şi de stabilire
a rezultatului votării, care se semnează de toţi membrii săi.
22. Procesul-verbal de numărare a voturilor se întocmeşte în
dublu exemplar de către comisie şi cuprinde:
a) numărul alegătorilor, potrivit listelor de alegători;
b) numărul alegătorilor prezenţi la adunare;
c) numărul total al voturilor valabil exprimate;
d) numărul voturilor nule;
e) numărul voturilor obţinute de fiecare candidat în parte;
f) numărul total al buletinelor de vot imprimate;
g) numărul buletinelor rămase nefolosite şi anulate.
Un exemplar al acestuia se transmite preşedintelui Consiliului
Superior.
23. La primul tur de scrutin sunt declaraţi aleşi candidaţii
care au obţinut minimum două treimi din numărul total al voturilor
valabil exprimate. La cel de-al doilea tur de scrutin sunt aleşi can
didaţii care au obţinut cel mai mare număr de voturi.
304
Candidaţii care au obţinut numărul de voturi prevăzut la paragraful l vor ocupa locurile vacante în limita numărului acestora şi în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obţinute. Mai
întâi se vor ocupa locurile de titulari şi apoi cele de supleanţi. 24. Rezultatul votării, după controlarea numărului de voturi
şi alegători, este imediat declarat şi afişat la sediul Consiliului fi lialei.
25. Preşedintele Consiliului filialei unde au avut loc alegerile adresează candidaţilor aleşi, în maximum 4 zile, invitaţia să parti cipe la prima şedinţă a Consiliului după alegeri.
CAPITOLUL III Alegerile pentru
Consiliul Superior al Corpului
26. Alegerea Consiliului Superior are loc în cadrul Confe rinţei naţionale.
27. Pentru declaraţiile de candidaturi primite, preşedintele Consiliului Superior întocmeşte cele două liste de candidaţi, pentru experţi contabili şi, separat, pentru contabili autorizaţi, conform prevederilor pct. 11.
28. Preşedintele Consiliului Superior trimite listele candida ţilor pentru Consiliul Superior preşedinţilor Consiliilor filialelor, care le vor afişa la sediile filialelor respective cu cel puţin 15 zile înaintea datei fixate pentru alegeri.
29. Prevederile pct. 10 se aplică şi membrilor Consiliului Superior, precum şi tuturor structurilor alese şi executive ale aces tuia.
30. Modul de votare este identic cu cel arătat la pct. 16 şi 17. 31. Prevederile pct. 13-15 şi 22 se aplică şi pentru alegerile
Consiliului Superior.
32. Numărarea voturilor pentru alegerea Consiliului Superior se face potrivit procedurii prevăzute de pct. 18-21.
305
CAPITOLUL IV
Alegerea preşedintelui Consiliului Superior şi a
preşedinţilor Consiliilor filialelor
33. Declaraţiile de candidaturi se transmit, prin scrisoare reco
mandată cu confirmare de primire, Consiliului Superior sau Consi
liului filialei, după caz, până la data-limită stabilită de Consiliul
Superior. La nivelul Consiliului Superior şi, respectiv, al Consiliului
filialei, primirea şi verificarea declaraţiilor de candidatură, precum
şi întocmirea listei candidaţilor se fac de către o comisie de primire
si verificare a declaraţiilor, formată din 3-5 membri desemnaţi cu
25 de zile înainte de data scrutinului de Consiliul Superior sau de
Consiliul filialei, după caz; membrii comisiei nu pot fi în acelaşi
timp şi candidaţi în alegeri.
34. Listele cuprinzând candidaţii se întocmesc în ordine alfa betică si vor cuprinde:
a) numele, prenumele şi adresa fiecărui candidat;
b) categoria profesională căreia îi aparţine;
c) datele calendaristice ale celor două tururi de scrutin;
d) semnătura preşedintelui şi a secretarului comisiei de pri mire şi verificare a declaraţiilor.
Listele se afişează la sediile filialelor cu cel puţin 15 zile înaintea datei alegerilor, împotriva omisiunilor, înscrierilor greşite
sau oricăror erori se poate face întâmpinare, care se depune în
termen de 48 de ore de la afişare, la comisia desemnată potrivit
pct. 33; aceasta o va soluţiona în termen de cel mult 48 de ore de la
înregistrare. Soluţia dată întâmpinării poate fi atacată la instanţa
de judecată competentă, potrivit legii.
35. Pct. 10, 15-22 şi 24 se aplică în mod corespunzător.
36. La primul tur de scrutin sunt declaraţi aleşi candidaţii care au obţinut cel puţin două treimi din numărul total al voturilor
306
valabil exprimate; la cel de-al doilea tur de scrutin este suficientă
majoritatea simplă a voturilor.
Aceste dispoziţii sunt valabile atât pentru alegerea pre-
şedintelui Consiliului Superior, cât şi pentru alegerea preşedinţilor
Consiliilor filialelor.
ANEXA nr. 2
la regulament
ŞEDINŢELE ORGANELOR DE CONDUCERE
1. Şedinţele de lucru ale Consiliilor Corpului şi Birourilor
Permanente sunt legal constituite numai în condiţiile asigurării
prezenţei majorităţii legale a membrilor acestora.
2. Consiliile Corpului pot delibera numai asupra problemelor
înscrise în ordinea de zi comunicată, cu cel puţin 7 zile înainte, şi
numai în mod excepţional asupra celor care, datorită urgenţei lor,
sunt supuse direct în şedinţă de către preşedinte.
3. Preşedintele conduce deliberările; el nu poate refuza cu
vântul unui participant.
Preşedintele poate atenţiona pe oricare participant care ia
cuvântul fără a-1 fi cerut si obţinut, care depăşeşte timpul acordat
sau care, după ce a fost invitat de preşedinte să se limiteze la pro-
blema în curs de dezbatere, nu se conformează acestei invitaţii.
Preşedintele poate chema la ordine, cu menţionarea în pro-
cesul-verbal, pe oricare membru al Corpului care proferează atacuri
la persoană sau provoacă dezordine.
4. Durata expozeului fiecărui participant este limitată la cel
mult 7 minute, cu excepţia celui al preşedintelui, precum şi al pre
şedinţilor şi raportorilor secţiunilor şi comisiilor, inclusiv al repre
zentantului Ministerului Economiei şi Finanţelor.
307
5. Şedinţa poate fi suspendată de preşedinte după consultarea
Adunării sau la cererea majorităţii participanţilor.
6. Votul se exprimă prin ridicarea mâinii. Secretarul de şe
dinţă procedează la numărarea voturilor, iar rezultatul se comuni
că de către preşedinte. Totuşi, votul secret poate fi cerut ori de
câte ori este cazul şi îndeosebi:
a) în cazurile avute în vedere la pct. 5;
b) când se procedează la o numire, dacă votul secret este
cerut de preşedinte, de un membru al Consiliului sau de
prezidiul şedinţei;
c) în alte cazuri, când este cerut de majoritatea membrilor
prezenţi.
7. Dezbaterile se consemnează în procese-verbale sau steno
grame, după caz, şi vor cuprinde menţiuni referitoare la: data şi
locul încheierii, numele şi prenumele membrilor prezenţi şi ale
celor care absentează, ordinea de zi, dezbaterile din şedinţă şi ho
tărârile adoptate. Acestea se semnează de preşedinte şi de persoana
care le-a întocmit.
8. Deliberările au un caracter strict secret. Cu toate acestea,
Consiliul poate, prin decizie specială, să admită publicarea lor în
extras sau în întregime.
9. Hotărârile adoptate sunt făcute publice.
ANEXA nr. 3
la regulament
ACORDAREA DE DISTINCŢII ONORIFICE
l. Experţii contabili şi contabilii autorizaţi care au o activitate
profesională în una dintre aceste calităţi de cel puţin 30 de ani şi se
bucură de prestigiu profesional şi moral pot primi titlul de:
308
• „Expert contabil de onoare";
• „Contabil autorizat de onoare".
2. De asemenea, preşedinţii Consiliilor filialelor şi preşedinţii
Consiliului Superior al Corpului pot primi titlul de:
• „Preşedinte de onoare al filialei";
• „Preşedinte de onoare al Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi din România", dacă îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) au exercitat acest mandat timp de cel puţin 6 ani;
b) au fost timp de cel puţin 6 ani membri titulari ai unui
Consiliu al Corpului;
c) au fost înscrişi în evidenţa experţilor şi au activat în
această calitate timp de cel puţin 10 ani;
d) să nu fi suferit sancţiuni disciplinare pe întreaga pe
rioadă de viaţă activă ca profesionist contabil.
Acceptarea acestui titlu implică pentru beneficiarul său re-
nunţarea de a solicita un nou mandat de preşedinte.
3. Experţii contabili şi contabilii autorizaţi membri ai Cor
pului Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili, înfiinţat în
anul 1921, precum şi experţii contabili care au obţinut calităţile
respective în baza Decretelor nr. 434/1957 şi nr. 79/1971 pot primi
titlul de „Expert contabil de onoare" şi „Contabil autorizat de
onoare" dacă au o vechime cumulată în aceste calităţi de cel puţin
30 de ani, pe baza cererii proprii, a copiei carnetelor respective de
membru depuse la filialele de care aparţin şi a copiei cazierului
judiciar.
4. Procedeul de acordare a titlului de „Expert contabil de
onoare" şi „Contabil autorizat de onoare" este următorul:
a) preşedintele filialei supune propunerile de acordare a titlu-
rilor onorifice Adunării generale anuale; după aprobare,
înaintează lista spre confirmare Conferinţei naţionale
anuale;
309
b) preşedintele Consiliului Superior înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei naţionale anuale lista membrilor de onoa re aprobată în Adunările generale ale filialelor şi o supune
confirmării acesteia; c) după confirmarea Conferinţei naţionale, filialele fac trans
ferarea din partea Tabloului Corpului în care membrii confirmaţi ca onorifici figurează până atunci în partea corespunzătoare din Tabloul Corpului destinată membri lor de onoare, aceştia putând, de la acea dată, să se bucure de drepturile ce le sunt conferite.
5. Experţii contabili de onoare şi contabilii autorizaţi de onoare pot asista la Adunările generale ale filialelor de care aparţin.
Consiliile filialelor pot decide să li se asigure, potrivit unor modalităţi pe care le stabilesc, ca aceştia să primească gratuit revista
Corpului. 6. Membrii de onoare trebuie să se abţină de la orice acţiune
de natură să desconsidere profesia al cărei titlu de onoare le-a fost conferit.
7. Ei trebuie să îl înştiinţeze pe preşedintele Comisiei de Dis ciplină despre implicările, penalizările şi condamnările al căror subiect sunt sau ar putea fi, pentru fapte calificate ca fiind de natură penală.
Aplicarea unei sancţiuni disciplinare conduce la pierderea titlului obţinut, care nu mai poate fi solicitat ulterior.
8. Membrii de onoare ai Corpului sunt exoneraţi de taxa de înscriere si de cotizaţiile fixe.
310
Codul etic naţional al
profesioniştilor contabili din România*1
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România,
aprobat prin Hotărârea nr. 50/2002 a Conferinţei naţionale, a f ost
revăzut în cadrul prezentei ediţii, reclasificat şi redenumit, în con-
formitate cu Codul etic internaţional al profesioniştilor contabili
- ediţia 2005 - ca urmare a obligaţiilor statutare ce decurg pentru
CECCAR din calitatea sa de membru al IFAC.
Prezentul cod se adresează tuturor profesioniştilor contabili
definiţi ca atare si angajaţilor contabili din cadrul asociaţiilor profe-
sionale ale acestora, patronate de CECCAR.
*) Aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Corpului Experţilor Conta-
bili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 07/80 din 25 mai 2007, în baza Hotărârii Conferinţei Naţionale a experţilor contabili si contabililor auto-rizaţi nr. 06/56, din 14 septembrie 2006.
311
Cuprins
Hotărârea Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România .............. 314
Anexa l - Introducere explicativă .................................. 316
Anexa 2 - Declaraţia Consiliului Superior al CECCAR
privind punerea în aplicare şi însuşirea cerinţelor etice ...............................................................318
Partea A - Aplicarea generală a Codului .......................... 321
Secţiunea 100. Introducere şi principii fundamentale.
Abordarea cadrului conceptual................. 322
Secţiunea 110. Integritatea ............................................. 343
Secţiunea 120. Obiectivitatea ......................................... 344
Secţiunea 130. Competenţa profesională şi prudenţa ....... 346
Secţiunea 140. Confidenţialitatea ................................... 348
Secţiunea 150. Comportamentul profesional .................... 351
Partea B - Profesioniştii contabili independenţi ................352
Secţiunea 200. Introducere ............................................. 353
Secţiunea 210. Acceptarea unui client ............................ 360
Secţiunea 220. Conflicte de interese ............................... 365
Secţiunea 230. Opinii suplimentare ................................ 368
Secţiunea 240. Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii ........ 370
Secţiunea 250. Marketingul serviciilor profesionale ........ 372
Secţiunea 260. Cadouri şi ospitalitate ............................. 375
Secţiunea 280. Obiectivitate - toate serviciile ................. 376
312
Secţiunea 290. Independenţă - misiuni de audit
şi certificare ............................................ 378
Revizuirea Secţiunii 290 publicată
de IFAC în iulie 2006, cu intrare
în vigoare în decembrie 2008 .................. 456
Partea C - Profesioniştii contabili angajaţi ...................... 462
Secţiunea 300. Introducere ............................................. 463
Secţiunea 310. Conflicte potenţiale ................................. 468
Secţiunea 320. întocmirea şi raportarea informaţiilor ...... 470
Secţiunea 330. Luarea de măsuri în cunoştinţă de cauză.... 472
Secţiunea 340. Interese financiare ................................... 474
Secţiunea 350. Stimulente. Acceptarea şi emiterea
de oferte...., ............................................ 477
Anexă - Definiţii ................................................................ 480
313
Hotărârea Consiliului Superior
al Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi din România
(Prefaţă la Codul etic naţional al profesioniştilor contabili)
Această hotărâre a fost adoptată de către Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, în vederea supunerii spre aprobare Conferinţei naţionale şi publicării.
1. CECCAR, ca membru al Federaţiei Internaţionale a Conta bililor (IFAC), se angajează să îndeplinească obiectivul IFAC de dezvoltare şi întărire a unei profesii contabile coordonate la nivel mondial cu standarde armonizate. Pentru a atinge acest obiectiv, IFAC elaborează îndrumări referitoare la etica pentru profesioniştii contabili; IFAC consideră că publicând astfel de îndrumări va îmbunătăţi nivelul de uniformitate al eticii profesionale din întreaga lume.
2. Ca o condiţie a apartenenţei, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România este obligat să sprijine activitatea IFAC informând membrii săi şi ai asociaţiilor pro fesionale patronate de el despre orice regulă de îndrumare elaborată de IFAC şi să acţioneze, în măsura în care este posibil, pentru adaptarea la condiţiile locale a acesteia.
3. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a hotărât să adopte Codul Etic IFAC, ediţia 2005, ca bază pentru cerinţele de etică ale profesioniştilor contabili din România. Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a pregătit o Introducere ex plicativă (anexa 1) care stabileşte data intrării în vigoare a acestei hotărâri, împreună cu diferenţele semnificative între îndrumările IFAC şi reglementările legislative sau practica din România, pre cum şi felul cum au fost rezolvate astfel de diferenţe.
314
Totodată, Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi din România a emis o Declaraţie (anexa 2)
în legătură cu punerea în aplicare si însuşirea cerinţelor etice de
către profesioniştii contabili.
4. O introducere explicativă în legătură cu statutul fiecărei
reguli ulterioare de îndrumare a BFAC va fi adoptată de către Consi
liul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Auto
rizaţi din România.
5. Acolo unde Consiliul Superior al Corpului Experţilor Con
tabili şi Contabililor Autorizaţi din România consideră necesar,
vor fi elaborate reguli de aplicare a principiilor prezentului Cod şi
cerinţe etice suplimentare cu privire la aspecte importante care nu
sunt acoperite de o îndrumare a IFAC.
6. Membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Au
torizaţi din România sunt obligaţi să respecte cerinţele etice pu
blicate de către Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Auto
rizaţi din România. Neîndeplinirea vădită a acestor cerinţe poate
avea ca urmare o investigare a conduitei membrilor efectuată de
Comisiile de Disciplină de la nivel teritorial şi central.
7. Nu este practic posibil să se stabilească cerinţe etice care să
se aplice tuturor situaţiilor cu care se pot întâlni profesioniştii contabili.
De aceea, profesioniştii contabili trebuie să considere cerinţele etice
ca principii de bază pe care trebuie să le urmeze în îndeplinirea
activităţii lor.
8. Data de la care se pun în aplicare prezentele reguli de etică
este stabilită în introducerea explicativă anexată.
9. Pe data intrării în vigoare a prezentei Hotărâri se abrogă
prevederile Codului etic naţional al profesioniştilor contabili a-
probat prin Hotărârea nr. 47/2002 a Consiliului Superior.
Preşedintele Consiliului Superior,
Prof. univ. dr. Marin Toma
315
Nr. 757/22 ianuarie 2006
Anexa l
Introducere explicativă
Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Conta-
bililor Autorizaţi din România a hotărât adoptarea Codului etic inter-
naţional al profesioniştilor contabili emis de BFAC ca propriul
Cod etic naţional al profesioniştilor contabili, cu notele explicative
de mai jos. Codul astfel adoptat, după aprobarea sa de către Con-
ferinţa naţională, este obligatoriu să fie respectat de către toţi membrii
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi ai
asociaţiilor profesionale patronate de Corp, în îndeplinirea serviciilor
profesionale realizate în România, începând cu data de l ianuarie
2007.
Note explicative
Secţiunea 100
Paragraful l a fost completat pentru o mai bună adoptare la
jurisdicţia locală.
Paragraful 4 a fost completat cu principiul respectului faţă
de normele tehnice şi profesionale.
După paragraful 21 s-au introdus unele prevederi suplimentare
cu privire la rezolvarea conflictelor de etică şi s-au introdus para-
grafele 23, 24 şi 25 care cuprind prevederi referitoare la asocierea
membrilor, la comportamentul profesioniştilor contabili în misiunile
de consultanţă fiscală şi detaliază unele conflicte de interese în
activitatea membrilor Corpului.
316
Secţiunea 120
După paragraful 2 s-au introdus unele comentarii privind
obiectivitatea.
Secţiunea 240
Paragrafele 5-8 nu au aplicabilitate.
Secţiunea 270
Prevederile acestei secţiuni nu au aplicabilitate în România.
Secţiunea 290
Paragrafele 3-7, 9, 19 au fost considerate ca fără aplica-bilitate.
317
Anexa 2
Declaraţia Consiliului Superior al CECCAR
privind punerea în aplicare şi însuşirea
cerinţelor etice
Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Conta-
bililor Autorizaţi din România doreşte să atragă atenţia tuturor
profesioniştilor contabili asupra necesităţii de a da urmare prezentei
Declaraţii.
1. CECCAR, în baza Declaraţiei privind obligaţiile referitoare
la Codul etic pentru profesioniştii contabili (SMO4 emisă de IFAC),
are responsabilitatea de a promova norme de înaltă conduită profe
sională şi să se asigure că cerinţele etice sunt respectate, iar neres-
pectarea lor va fi investigată, luându-se măsurile care se cuvin.
2. Misiunea de a pregăti cerinţe etice detaliate aparţine Consi
liului Superior al CECCAR.
3. Adoptarea cerinţelor etice internaţionale ale IFAC de către
CECCAR nu va asigura în mod obligatoriu aplicarea acestor norme
de conduită stabilite. De aceea, CECCAR elaborează prevederi
normative adecvate cerinţelor etice aplicabile tuturor misiunilor
profesioniştilor contabili.
4. CECCAR asigură consultanţă si îndrumări care să ajute
la rezolvarea conflictelor de etică ale profesioniştilor contabili.
Stabilirea unui compartiment de interpretare/îndrumare/con-
sultanţă trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- obiectivele lui şi procedurile de funcţionare trebuie să fie
transparente şi promovate larg în rândul membrilor;
318
- procedurile de funcţionare trebuie să ofere siguranţa că se
va ţine seama numai de întrebări rezonabile din partea
membrilor si că cel care întreabă răspunde pentru formula
rea clară a faptelor şi circumstanţelor;
- cei însărcinaţi să ofere consultanţă trebuie să aibă un nivel
corespunzător de autoritate şi o experienţă tehnică suficien
tă pentru a acorda asemenea îndrumări;
- cererile vor fi făcute de obicei pe bază de confidenţialitate,
iar rezultatele oricăror interpretări/consultanţă/îndrumări
pot face obiectul publicării (fără a da nume), ca modalitate
de formare etică pentru toţi profesioniştii contabili.
Pentru a răspunde cerinţelor din prezentul paragraf, în cadrul
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi funcţionea-
ză Departamentul de etică, comisiile de apel şi Comisiile de Dis-
ciplină, atribuţiile acestora fiind stabilite prin hotărâri ale Consi-
liului Superior.
5. Punerea în aplicare a cerinţelor etice va fi susţinută de
introducerea unui program menit să asigure Corpul Experţilor Con
tabili şi Contabililor Autorizaţi din România că membrii individuali
cunosc toate cerinţele etice şi consecinţele nerespectării acestor
cerinţe. Asemenea informaţii pot fi comunicate membrilor, indi
vidual, prin manuale, publicaţii tehnice, reviste profesionale, ra
poarte în legătură cu audieri si activităţi disciplinare, programe
referitoare la pregătirea profesională continuă, publicaţii, presă fi
nanciară şi de afaceri şi răspunsuri privind cerinţele de consultanţă
de la comitetul specific.
6. Profesioniştii contabili vor respecta cerinţele etice care îi
privesc, fără să fie nevoie de constrângeri sau sancţiuni, în ciuda
acestui fapt se pot produce cazuri în care astfel de cerinţe sunt
ignorate în mod flagrant sau pe care aceştia nu le respectă din
eroare, omisiune sau din lipsa de înţelegere a lor. Este în interesul
319
profesiei şi al tuturor membrilor ca publicul larg să aibă încredere
că nerespectarea cerinţelor etice ale profesiei va fi investigată şi,
acolo unde este cazul, vor fi luate măsuri disciplinare.
7. Profesioniştii contabili trebuie deci să fie pregătiţi să jus
tifice orice abatere de la cerinţele etice. Nerespectarea cerinţelor
etice sau incapacitatea de a justifica abaterile de la acestea pot con
stitui abateri profesionale care pot da naştere unor acţiuni disciplinare.
8. Puterea acţiunii disciplinare este stabilită prin reglemen
tările CECCAR.
9. Măsurile disciplinare pot apărea, de obicei, în urma unor
probleme ca:
- nerespectarea normelor generale de bază şi specifice apli
cabile tuturor misiunilor profesioniştilor contabili;
- nerespectarea regulilor de etică;
- conduită discreditabilă sau dezonorantă.
10. Investigaţiile disciplinare vor începe, de obicei, ca rezultat
al unor plângeri; structurile centrale şi locale ale Corpului trebuie
să ia în consideraţie toate plângerile. Investigaţiile pot, totuşi, să
fie introduse din oficiu de CECCAR sau de către o entitate admi
nistrativă, fără să fie făcută o plângere. Investigaţiile pot fi făcute
verbal sau prin corespondenţă. Trebuie întotdeauna înştiinţat
membrul împotriva căruia se face plângere, precum şi cel care a
făcut plângerea. Acolo unde există o dispută se poate încerca o
conciliere, fie prin Comisiile de Disciplină ale filialelor, fie prin
comisiile de arbitraj ale acestora.
11. Poate fi oportun să se facă publicitate procedurilor disci
plinare şi de apel. Astfel, sunt informaţi atât membrii, cât şi publicul
larg. Totuşi, aspectele de confidenţialitate şi tipul încălcărilor tre
buie să fie luate în consideraţie atunci când se decide metoda de
publicitate.
320
PARTEA A Aplicarea
generală a Codului
Secţiunea 100 Introducere şi principii fundamentale. Abordarea cadrului conceptual
Secţiunea 110 Integritatea
Secţiunea 120 Obiectivitatea
Secţiunea 130 Competenţa profesională si prudenţa
Secţiunea 140 Confidenţialitatea
Secţiunea 150 Comportamentul profesional
321
Sectiunea 100
Introducere şi principii fundamentale.
Abordarea cadrului conceptual
100. l Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din Ro-
mânia stabileşte norme de conduită pentru profesioniştii contabili şi formulează principiile fundamentale care tre-buie respectate de către profesioniştii contabili în vederea realizării obiectivelor comune. Profesioniştii contabili din România acţionează în diferite entităţi şi ramuri ale eco-nomiei naţionale ca liber-profesionişti sau ca angajaţi; sco-
pul de bază al Codului trebuie însă întotdeauna respectat.
Consiliul Superior al CECCAR stabileşte cerinţele etice detaliate pentru ca membrii săi să asigure cea mai înaltă calitate prestării serviciilor profesionale şi să menţină în-crederea publicului în profesie.
Codul recunoaşte că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite să îndeplinească cele mai înalte standarde de pro-fesionalism, să atingă cele mai înalte niveluri de perfor-manţă şi să răspundă cerinţelor interesului public. Realiza-rea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinţe de bază: - Credibilitate, în întreaga societate există nevoia de
credibilitate în informaţie şi în sistemele de informaţii. - Profesionalism. Există o necesitate pentru clienţi,
patroni şi alte părţi interesate de a putea fi clar identifi cate persoanele profesioniste în domeniul contabil.
- Calitate a serviciilor. Este nevoie de asigurarea că toate serviciile obţinute din partea profesionistului con-
322
tabil sunt executate la standardul cel mai ridicat de per-formanţă.
- încredere. Utilizatorii serviciilor profesioniştilor con tabili trebuie să se poată simţi încredinţaţi că există un cadru al eticii profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.
Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independenţei Corpului şi de a conferi lucrărilor membrilor săi autoritate impune acestor profesionişti contabili să aibă calităţi esen-ţiale, cum sunt: - ştiinţă, competenţă şi conştiinţă; - independenţă de spirit şi dezinteres material; - moralitate, probitate şi demnitate. Se impune ca fiecare membru al Corpului să facă efortul necesar dezvoltării acestor calităţi şi îndeosebi: a) să îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesio
nală, dar şi cunoştinţele de cultură generală, singurele capabile să-i întărească discernământul;
b) să acorde fiecărei tranzacţii şi situaţii examinate toată atenţia şi timpul necesar pentru a-şi fundamenta o opi nie personală, înainte de a face propuneri;
c) să îşi exprime opinia fără nicio reţinere faţă de dorinţa, chiar ascunsă, a celui ce îl consultă şi să se pronunţe cu sinceritate, fără ocolişuri, exprimându-şi, dacă e ne voie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor şi concluziilor formulate;
d) să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea să îşi exercite libertatea de gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;
e) să considere că independenţa sa trebuie să îşi găsească manifestarea deplină în exercitarea profesiei şi în pro tejarea ei, cu respectarea integrală a dispoziţiilor legale şi regulilor stabilite de Corp.
323
324
Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asu-marea responsabilităţii de a acţiona în interes public. Aşa-dar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă exclusiv în a satisface nevoile unui client sau unui anga-jator individual. Acţionând în interes public un profe-sionist contabil ar trebui să respecte şi să se conformeze prevederilor etice ale acestui Cod.
Publicul profesiunii contabile este format din clienţi, do-natori de credite, guvernanţi, angajatori, angajaţi, inves-titori, comunitatea oamenilor de afaceri, a finanţatorilor şi alte persoane care se bazează pe obiectivitatea şi inte-gritatea profesioniştilor contabili pentru a menţine funcţio-narea corespunzătoare a economiei. Această încredere im-pune profesiunii contabile o răspundere publică. Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a comunităţii şi a instituţiilor deservite de profesionistul contabil.
Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public, de exemplu: - auditorii financiari independenţi ajută la menţinerea
integrităţii şi eficienţei situaţiilor financiare prezentate instituţiilor financiare ca suport parţial pentru împru muturi şi acţionarilor pentru a obţine capital;
- directorii financiari au atribuţii în diverse domenii de management financiar şi contribuie la utilizarea efi cientă şi efectivă a resurselor entităţii economice sau publice;
- auditorii interni furnizează asigurarea în privinţa exis tenţei unui sistem de control intern corect, care sporeşte încrederea în informaţiile financiare externe ale enti tăţii;
- experţii în impozite ajută la stabilirea încrederii şi efi cienţei, precum şi la aplicarea corectă a sistemului de impozitare;
- consultanţii manageriali au o responsabilitate faţă de interesul public în susţinerea luării unor decizii mana-geriale corecte.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, patronii si alte sectoare ale comu-nităţii financiare, inclusiv guvernul şi publicul contează pe profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiară si raportări corecte, pentru un management financiar efi-cient şi sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite. Atitudinea si com-portamentul profesioniştilor contabili atunci când prestea-ză astfel de servicii au un impact asupra bunăstării econo-mice a comunităţii şi ţării lor.
Profesioniştii contabili pot rămâne în această poziţie avan-tajoasă numai continuând să ofere publicului aceste ser-vicii unice la un nivel care să demonstreze că încrederea publicului este bine fundamentată. Este în interesul profe-siunii contabile din România de a face cunoscut utiliza-torilor serviciilor oferite de profesioniştii contabili că ele sunt executate la cel mai înalt nivel de performanţă si în conformitate cu cerinţele etice asociate acestor servicii.
100.2 Acest cod este structurat în trei părţi. Partea A stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru pro-fesioniştii contabili şi oferă un cadru conceptual pentru aplicarea acestor principii. Cadrul conceptual oferă în-drumări legate de principiile fundamentale de etică. Profe-sioniştilor contabili li se cere să aplice acest cadru con-ceptual în identificarea ameninţărilor la adresa conformi-tăţii cu principiile fundamentale, în evaluarea importanţei lor, si dacă aceste ameninţări sunt altfel decât în mod clar nesemnificative să aplice măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil astfel încât să
325
nu fie compromisă conformitatea cu principiile fundamen-
tale.
100.3 Părţile B si C ilustrează modul în care Cadrul conceptual trebuie aplicat în situaţii specifice. Ele oferă exemple de măsuri de protecţie care ar putea fi adecvate pentru a solu ţiona ameninţările la adresa conformităţii cu principii le fundamentale şi, de asemenea, oferă exemple de si tuaţii în care nu sunt disponibile măsuri de protecţie pen tru a soluţiona ameninţările şi, în consecinţă, activitatea sau relaţia care generează ameninţările trebuie evitată. Partea B se adresează profesioniştilor contabili inde pendenţi. Partea C se aplică profesioniştilor contabili angajaţi. Profesioniştii contabili independenţi pot, de ase menea, găsi îndrumări referitoare la situaţiile lor speci fice în Partea C.
Secţiunea 290 din acest Cod stabileşte cadrul general con-ceptual pentru condiţiile privind independenţa profesionis-tului contabil în cazul misiunii de audit şi servicii conexe; niciunui organism membru sau cabinet, societate, nu îi este permisă aplicarea unor standarde mai puţin riguroase decât cele prevăzute în această secţiune.
Codul se bazează pe aceea că, dacă nu se prevede în mod special o limitare, obiectivele şi principiile fundamentale sunt valabile în mod egal pentru toţi profesioniştii con-tabili, indiferent dacă ei practică în calitate de liber-pro-fesionişti sau ca angajaţi în industrie, comerţ, sectorul pu-blic, învăţământ etc.
100.4 Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:
(a) Integritate. Un profesionist contabil trebuie să fie drept
şi onest în toate relaţiile profesionale si de afaceri.
326
(b) Obiectivitate. Un profesionist contabil trebuie să fie imparţial şi nu trebuie să permită prejudecăţilor, con fuziilor, conflictelor de interese sau influenţelor ne dorite să intervină în raţionamentele profesionale sau de afaceri.
(c) Competenţa profesională şi prudenţa. Un profesionist contabil are o datorie permanentă de a-şi menţine cu noştinţele si aptitudinile profesionale la nivelul nece sar pentru a se asigura că un client sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe ultimele evoluţii din practică, legislaţie şi tehnică. Un profesionist contabil ar trebui să acţioneze cu prudenţă şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile în furnizarea de servicii profesionale.
(d) Confidenţialitate. Un profesionist contabil trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri şi nu trebuie să divulge astfel de informaţii unei terţe părţi fără o autorizaţie specifică, cu excepţia cazului în care există un drept sau o obligaţie legală sau profesională de a dezvălui aceste informaţii. Informaţiile confidenţiale obţinute în cadrul unei re-laţii profesionale sau de afaceri nu trebuie utilizate în avantajul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi.
(e) Comportament profesional. Un profesionist contabil ar trebui să se conformeze legilor şi normelor relevante şi ar trebui să evite orice acţiune ce poate discredita această profesie.
(f) Respectul faţă de normele tehnice si profesionale. Pro fesionistul contabil trebuie să-si îndeplinească sarci nile profesionale în conformitate cu normele tehnice
327
şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi abilitate instrucţiunile clientului sau patronului în măsura în care sunt com-
patibile cu cerinţele de integritate, obiectivitate şi, în cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenţă (după cum se va vedea în Secţiunea 290 de mai jos), în plus, ei trebuie să se conformeze normelor profe-sionale şi tehnice emise de: IFAC, IASB, CECCAR, CAFR şi legislaţia relevantă.
100.5 Circumstanţele în care acţionează profesioniştii contabili pot permite apariţia unor ameninţări la adresa conformi tăţii cu principiile fundamentale. Este imposibil de definit fiecare situaţie care lasă loc unor astfel de ameninţări şi de specificat măsurile care trebuie luate pentru a le di
minua. Mai mult, natura misiunilor şi sarcinile de serviciu pot varia, aşadar pot exista ameninţări diferite, care cer aplicarea unor alte tipuri de măsuri de protecţie. Un cadru conceptual care îi cere profesionistului contabil să identi fice, să evalueze şi să răspundă acestor ameninţări con form principiilor fundamentale, şi nu doar pentru a respec ta un set de reguli specifice ce pot fi arbitrare, este, aşadar, în interesul publicului. Codul oferă un cadru general ce îl poate asista pe profesionistul contabil în identificarea, evaluarea şi depăşirea acestor ameninţări în conformitate cu principiile fundamentale. Dacă ameninţările identifi cate sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, un pro fesionist contabil ar trebui, dacă este cazul, să aplice mă suri de protecţie pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil, astfel încât conformitatea cu principiile funda mentale să nu fie compromisă.
100.6 Un profesionist contabil are obligaţia de a evalua orice
ameninţări la adresa conformităţii cu principiile funda-
328
mentale atunci când are cunoştinţă sau se preconizează că are cunoştinţă de circumstanţe sau relaţii ce pot compro-mite conformitatea cu principiile fundamentale.
100.7 Un profesionist contabil trebuie să ia în calcul atât factorii calitativi, cât si cantitativi atunci când apreciază impor tanţa unei ameninţări. Dacă un profesionist contabil nu poate pune în practică măsuri de protecţie adecvate, atunci profesionistul contabil va trebui să refuze să mai furnizeze
serviciul profesional respectiv, sau dacă este cazul să re nunţe la clientul respectiv (în cazul unui profesionist con tabil independent) sau la organizaţia angajatoare (în cazul unui profesionist contabil angajat).
100.8 Un profesionist contabil poate să nu respecte involuntar
o prevedere a acestui Cod. O asemenea violare a Codului poate să nu compromită conformitatea cu principiile fun damentale enunţate dacă odată ce încălcarea a fost desco perită ea a fost corectată prompt si s-au luat măsurile de protecţie necesare.
100.9 Părţile B si C ale acestui Cod includ exemple menite să ilustreze modul de aplicare a acestui cadru conceptual. Exemplele nu se doresc a fi, nici nu trebuie să fie interpre tate ca fiind o listă exhaustivă a tuturor circumstanţelor experimentate de un profesionist contabil ce pot constitui ameninţări la adresa conformităţii cu principiile funda mentale, în consecinţă, nu este suficient ca un profesionist contabil să respecte exemplele prezentate; este mai indi cată aplicarea cadrului general situaţiilor specifice întâlnite de către un profesionist contabil.
100.10 Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi, teo retic, ameninţată de o mare varietate de situaţii. Multe ameninţări se încadrează în următoarele categorii:
329
(a) Ameninţarea generată de interesul propriu apare atunci când profesionistul contabil sau un membru al familiei acestuia are un interes financiar sau de alt
gen; (b) Ameninţarea generată de autoexaminare (autocontrol)
poate apărea atunci când un raţionament anterior tre buie să fie reevaluat de către profesionistul contabil responsabil de acel raţionament;
(c) Ameninţarea generată de favorizare poate apărea a- tunci când un profesionist contabil promovează o po ziţie sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea sa poate fi compromisă;
(d) Ameninţarea generată de familiaritate poate apărea atunci când, în virtutea unei relaţii strânse, un profe
sionist contabil simpatizează prea mult cu interesele altor părţi; şi
(e) Ameninţarea generată de intimidare apare atunci când un profesionist contabil poate fi împiedicat să acţio neze obiectiv prin intermediul unei ameninţări, reală sau presupusă.
Părţile B şi C ale acestui Cod furnizează exemple ale situa-ţiilor ce pot genera astfel de clase de ameninţări pentru profesioniştii contabili independenţi şi angajaţi. Pro-fesioniştii contabili independenţi pot, de asemenea, găsi îndrumări relevante pentru situaţiile specifice pe care le
întâlnesc în Partea C.
100.11 Măsurile de protecţie ce pot elimina sau reduce la un nivel acceptabil acest gen de ameninţări se împart în două mari categorii: (a) măsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau
reglementări; (b) măsuri de protecţie în mediul de muncă.
330
100.12 Măsurile de protecţie create de profesie, legislaţie sau re glementări includ, dar nu sunt limitate la: • cerinţe educaţionale, de formare şi experienţă la intra
rea în profesie; • cerinţe de dezvoltare profesională continuă; • reglementări de guvernare corporativă; • standarde profesionale; • proceduri disciplinare şi de monitorizare profesională
sau reglementară; • examinarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comu
nicatelor sau informaţiilor unui profesionist contabil de către o terţă parte împuternicită prin lege.
100.13 Părţile B şi C ale acestui Cod prezintă măsurile de protecţie în mediul de muncă al profesioniştilor contabili indepen denţi şi al celor angajaţi.
100.14 Unele măsuri de protecţie pot creste probabilitatea de iden tificare sau de eliminare a comportamentului lipsit de eti că. Astfel de măsuri de protecţie, care pot fi generate de profesia contabilă, de legislaţie, reglementări sau de or ganizaţia angajatoare, includ, dar nu sunt limitate la:
• sisteme de reclamaţii eficace, gestionate public de că tre compania angajatoare, de către profesie sau un or ganism de reglementare, care îi împuterniceşte pe co legi, angajatori sau reprezentanţi ai marelui public să atragă atenţia asupra unui comportament neprofesional sau lipsit de etică.
• o obligaţie explicită de a raporta încălcări ale prevede rilor etice.
100.15 Natura măsurilor de protecţie care trebuie aplicate va varia în funcţie de situaţie, în exercitarea unui raţionament pro fesional un profesionist contabil ar trebui să ia în consi derare ceea ce consideră inacceptabil o terţă parte cre-
331
dibilă şi informată, care cunoaşte toate informaţiile rele-vante, inclusiv importanţa unei ameninţări şi măsurile de protecţie aplicate.
100.16 în evaluarea conformităţii cu principiile fundamentale unui profesionist contabil i se poate cere să decidă asupra unui conflict privind aplicarea principiilor fundamentale.
100.17 în iniţierea unui proces de soluţionare fie formal, fie in
formai, un profesionist contabil trebuie să ia în considerare
următoarele, fie individual, fie împreună, ca parte a unui
proces de soluţionare:
- fapte relevante;
- chestiuni etice implicate;
- principii fundamentale legate de problema pusă în dis
cuţie;
- procedurile interne implementate; şi
- modalităţi de acţiune alternative.
Luând în considerare aceste chestiuni, un profesionist con-
tabil trebuie să determine modalităţile adecvate de acţiune
care respectă principiile fundamentale identificate. Profe-
sionistul contabil trebuie, de asemenea, să ia în calcul con-
secinţele fiecărei modalităţi posibile de acţiune în parte.
Dacă problema rămâne nerezolvată, profesionistul con-
tabil trebuie să se consulte cu alte persoane din cadrul
firmei sau al organizaţiei angajatoare pentru a primi sprijin
în obţinerea unei soluţii.
100.18 Când o chestiune implică un conflict cu o organizaţie sau
în cadrul unei organizaţii, un profesionist contabil trebuie,
de asemenea, să ia în considerare consultarea cu persoa
nele însărcinate cu guvernarea organizaţiei, precum con
siliul de administraţie sau comitetul de audit.
332
100.19 Este în interesul profesionistului contabil să documenteze
fondul economic al problemei si detaliile privitoare la dis
cuţiile avute sau la deciziile luate, cu privire la respectiva
problemă.
100.20 Dacă un conflict important nu poate fi rezolvat, un profe
sionist contabil poate dori să obţină sprijin profesional de
la organismul profesional relevant sau de la consilierii
juridici, pentru a obţine îndrumări pe probleme etice, fără
a încălca clauza de confidenţialitate. De exemplu, un pro
fesionist contabil poate întâlni un caz de fraudă, prin rapor
tarea căruia ar încălca clauza de confidenţialitate. Profe
sionistul contabil trebuie atunci să ia în considerare consi
lierea juridică pentru a determina dacă este obligat să ra
porteze acest lucru.
100.21 Dacă, după epuizarea tuturor posibilităţilor relevante, con
flictul etic rămâne nerezolvat, un profesionist contabil ar
trebui, dacă acest lucru este posibil, să refuze să mai con
tinue asocierea cu problema care a generat conflictul. Pro
fesionistul contabil poate determina că, în situaţia res
pectivă, este mai indicat să se retragă din echipa misiunii
sau dintr-o sarcină specifică, sau să renunţe la acea mi
siune, companie sau organizaţie angajatoare.
100.22 Uneori profesioniştii contabili se întâlnesc cu situaţii care
pot da naştere la conflicte de interese. Asemenea conflicte
pot apărea într-o mare varietate de aspecte, de la dilema
relativ neînsemnată, până la cazul extrem de fraudă şi
activităţi ilegale similare. Nu este posibil să se încerce
întocmirea unei liste detaliate cu potenţialele cazuri în
care ar putea apărea conflicte de interese. Profesionistul
contabil trebuie să fie în permanenţă conştient de aceasta
si să fie prudent în faţa factorilor care pot da naştere la
333
334
conflicte de interese. Trebuie notat faptul că o diferenţă onestă de opinie între un profesionist contabil şi o altă parte nu constituie o problemă etică în sine. Oricum, fap-
tele şi împrejurările fiecărui caz necesită o investigaţie din partea celor interesaţi.
Se recunoaşte, totuşi, că pot exista factori specifici care intervin când responsabilităţile unui profesionist contabil pot intra în conflict de interese cu cerinţele interne sau
externe de un tip sau altul. Prin urmare: - poate exista pericolul presiunii din partea unei autorităţi
superioare, director sau partener, sau atunci când există relaţii personale sau de familie care pot da naştere po sibilităţii exercitării unei presiuni asupra sa. într-ade- văr, trebuie descurajate relaţiile sau interesele care ar
putea influenţa sau ameninţa integritatea profesionis tului contabil.
- unui profesionist contabil i se poate cere să acţioneze contrar normelor profesionale şi/sau tehnice.
- poate apărea o problemă legată de loialitate care trebuie să se împartă între superiorul profesionistului contabil şi normele profesionale de comportament care îi sunt impuse.
- poate apărea un conflict când este publicată o infor maţie înşelătoare, care poate fi în avantajul angajato rului sau al clientului şi de care poate beneficia sau nu
profesionistul contabil, ca rezultat al acelei publicări.
La aplicarea normelor generale de comportament etic pro-fesioniştii contabili angajaţi pot întâlni situaţii legate de identificarea unui comportament care nu este etic sau de rezolvarea unui conflict etic. Când se confruntă cu proble-
me etice importante, pentru a rezolva acest conflict, profe-sioniştii contabili trebuie să respecte politicile stabilite
de către organizaţia (întreprinderea) la care sunt angajaţi. Dacă asemenea politici nu rezolvă conflictul etic, trebuie să se ţină cont de următoarele: - să se analizeze problema conflictuală cu superiorul
ierarhic imediat. Dacă problema nu este rezolvată cu superiorul ierarhic imediat şi profesionistul contabil se decide să meargă la nivelul superior următor de con ducere, superiorul ierarhic imediat trebuie să fie în ştiinţat despre această decizie. Dacă se descoperă că şeful ierarhic superior este implicat în problema con flictuală, profesionistul contabil trebuie să prezinte problema la nivelul imediat superior din conducere. Când şeful ierarhic superior este şeful compartimen tului următoarele niveluri superioare care pot controla activitatea urmează să fie directorii de resort, Consiliul de administraţie sau Adunarea generală (după caz).
- să se solicite consultanţă sau consiliere, pe bază confi denţială, de la un consilier independent sau de la orga nismul profesional contabil, pentru a obţine o înţelegere a posibilelor evoluţii ale situaţiei.
- dacă conflictul de etică mai există încă după epuizarea completă a tuturor posibilităţilor de control intern, în ultimă instanţă profesionistul contabil nu poate avea altă soluţie la unele probleme semnificative (de exem plu, frauda) decât să-şi dea demisia şi să prezinte un memorandum informativ unui reprezentant corespun zător al acelei organizaţii (întreprinderi).
Orice profesionist contabil într-un post superior de condu-cere trebuie să încerce să se asigure că, în cadrul organi-zaţiei (întreprinderii) pentru care lucrează, sunt stabilite anumite politici în vederea rezolvării conflictelor. Organismelor membre ale IFAC li se recomandă cu in-sistenţă să se asigure că membrii lor care se confruntă cu
335
conflicte de etică au acces la activităţi confidenţiale de consiliere, în acest sens în cadrul CECCAR funcţionează Comisia de etică profesională, comisiile de apel, Tribu-
nalul arbitrai şi Comisiile de Disciplină.
100.23 Membrii Corpului au dreptul să se grupeze pentru a con-stitui sindicate profesionale sau asociaţii profesionale, po-trivit prevederilor legale.
a) în vederea asigurării unei strânse legături cu Corpul, grupările profesionale au obligaţia să trimită Consi liului filialei pe teritoriul căreia îşi au sediul, în termen de o lună de la data constituirii: - o declaraţie, prin scrisoare recomandată cu confir
mare de primire, cuprinzând numele, prenumele,
calitatea şi adresa fondatorilor, indicarea sediului social şi un exemplar al statutului;
- în acelaşi termen, forme şi detalii, modificările a- duse celor prevăzute la alineatul precedent;
- declaraţia poate fi, de asemenea, depusă la sediul Consiliului filialei respective, contra unei dovezi de primire.
b) Sindicatele sau asociaţiile profesionale trebuie să res pecte în mod deosebit: - atribuţiile consiliilor Corpului şi ale celorlalte or
gane de pe lângă aceste consilii, prevăzute de Ordo nanţa Guvernului nr. 65/1994;
- drepturile şi obligaţiile membrilor Corpului şi ale societăţilor comerciale recunoscute de Corp, care rezultă din reglementările legale şi din Regulamen tul de organizare şi funcţionare a Corpului şi din prezentul Cod.
De asemenea, o acţiune clară, în mod liber disciplinată şi orientată către binele comun, nu numai al profesiei,
336
dar mai ales al intereselor economice generale ale ţării, trebuie să găsească pe lângă consiliile Corpului o largă audienţă, înţelegere şi aplicare.
c) în îndeplinirea obligaţiilor sale statutare de membru al IFAC, CECCAR se obligă să stimuleze şi să patro-neze libera asociere a angajaţilor contabili din econo-mie care nu sunt profesionişti contabili membri ai Cor-pului, în scopul sprijinirii acestora să îşi menţină şi dezvolte competenţele profesionale prin însuşirea stan-dardelor internaţionale de contabilitate, a normelor teh-nice şi profesionale existente.
100.24 Un profesionist contabil care prestează servicii profe-sionale în domeniul fiscalităţii este îndreptăţit să propună cea mai bună soluţie în favoarea unui client sau a unui angajator cu condiţia ca prestaţia să fie efectuată cu com-petenţă, în niciun caz nu trebuie să fie diminuate integri-tatea şi obiectivitatea, iar opinia profesionistului contabil trebuie să fie conform legii. Dubiile pot fi rezolvate în favoarea clientului sau a angajatorului dacă există elemen-te rezonabile pentru soluţia respectivă.
Un profesionist contabil nu trebuie să dea unui client sau unui angajator asigurarea că declaraţia fiscală si consul-tanţa în materie fiscală sunt dincolo de orice îndoială. Pro-fesionistul contabil trebuie să se asigure că angajatorul sau clientul este conştient de limitele legate de serviciile si consultanţa fiscală şi că nu interpretează greşit expri-marea opiniei drept o afirmare a existenţei unui fapt real.
Un profesionist contabil care întreprinde sau asistă la pre-gătirea unei declaraţii fiscale trebuie să informeze clientul sau angajatorul că responsabilitatea pentru conţinutul
declaraţiei revine în primul rând clientului sau angajato-rului. Profesionistul contabil trebuie să ia măsurile nece-
337
338
sare pentru a se asigura că declaraţia fiscală este corect întocmită pe baza informaţiei primite.
Consultanţa fiscală sau opiniile referitoare la consecinţa
materială date clientului ori unui angajator trebuie să fie exprimate sub forma unei scrisori sau într-o notă în dosarul de lucru.
Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat cu nicio declaraţie sau comunicare în care există motiv să se creadă că: a) ar conţine o declaraţie falsă sau înşelătoare; b) ar conţine declaraţii sau informaţii furnizate neglijent
sau fără nicio cunoaştere reală a faptului ca ele sunt adevărate sau false; sau
c) ar omite sau ascunde informaţia cerută a fi prezentată şi o asemenea omitere sau ascundere poate induce în eroare autorităţile fiscale.
Un profesionist contabil poate pregăti declaraţiile fiscale implicând folosirea estimărilor dacă o asemenea practică este în general admisă sau dacă circumstanţele date nu permit obţinerea de informaţii exacte. Atunci când sunt folosite estimările, ele trebuie să fie prezentate în aşa fel încât să nu lase impresia că aceste date sunt exacte. Profe-sionistul contabil trebuie să fie convins că sumele estimate sunt rezonabile în această situaţie.
Un profesionist contabil, în mod obişnuit, se poate baza
în pregătirea unei declaraţii fiscale pe informaţia furnizată
de client sau angajator, în cazul în care informaţia pare
rezonabilă. Cu toate că nu se cere examinarea sau revi-
zuirea documentelor, ori a altor evidenţe în sprijinirea
informaţiei, profesionistul contabil trebuie să încurajeze,
atunci când este cazul, furnizarea acestor date.
în plus, profesionistul contabil: - trebuie să folosească atunci când este posibil declara
ţiile fiscale ale clientului din anii anteriori; - este necesar să facă în mod rezonabil verificări atunci
când informaţia prezentată pare să fie incorectă sau incompletă;
- este încurajat să facă referiri la registrele si înregistrările operaţiunilor respective.
Când un profesionist contabil descoperă o eroare sau o omisiune în declaraţia fiscală a anului anterior (cu care poate să fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau că nu s-a completat sau nu s-a înregistrat declaraţia fiscală cerută, el trebuie: - să îl sfătuiască prompt pe client sau angajator în legă
tură cu eroarea sau omisiunea şi să recomande infor marea autorităţilor fiscale, în mod normal profesio nistul contabil nu este obligat să informeze autorităţile fiscale, iar aceasta nu poate fi făcută fără permisiunea clientului sau angajatorului;
- dacă clientul sau angajatorul nu corectează eroarea, profesionistul contabil:
• trebuie să informeze clientul sau angajatorul că nu este posibil să lucreze pentru ei în legătură cu acea declaraţie sau cu alte informaţii prezentate autori tăţilor; şi
• trebuie să ia în consideraţie dacă continuarea mi siunii sale cu clientul sau angajatorul este în concor danţă cu responsabilităţile sale profesionale;
- dacă profesionistul contabil ajunge la concluzia că poate fi continuată relaţia profesională cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că eroarea nu este repetată în decla raţiile fiscale viitoare;
339
- în împrejurarea în care profesionistul contabil a încetat
să mai acţioneze pentru client sau pentru angajator el
trebuie să comunice decizia sa clientului sau angaja-
torului şi nu trebuie să dea informaţii terţilor, fără con-
simţământul clientului sau al angajatorului, cu excepţia
cazului în care aceasta i se cere prin lege.
100.25 Conformitatea cu principiile fundamentale reglementate
de Cod poate fi ameninţată şi în următoarele situaţii:
1. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru
agenţii economici sau pentru instituţiile la care are şi
calitatea de salariat, indiferent de natura şi durata con
tractului de muncă.
2. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru
agenţii economici sau pentru instituţiile cu care anga
jatorii profesionistului contabil se află în raporturi con
tractuale, ca, de exemplu:
a) profesionistul contabil angajat în industrie, comerţ,
educaţie etc. sau într-o societate de expertiză pres
tează servicii profesionale pentru o entitate care se
află în relaţie contractuală cu angajatorul său;
b) profesionistul contabil angajat într-o instituţie pu
blică prestează servicii profesionale pentru o entitate
cu care instituţia se află în raporturi juridice de drept
comercial, fiscal etc.
3. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru
agenţi economici sau pentru instituţiile cu care anga
jatorii profesionistului contabil se află în concurenţă.
4. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru
agenţi economici sau instituţii, sau persoane fizice, în
cazul în care sunt rude sau afini până la gradul patru
inclusiv sau soţi ai administratorilor.
340
5. când profesionistul contabil efectuează lucrări în situa-
ţia în care există elemente care atestă starea de conflict
de interese. Există conflict de interese în următoarele
situaţii:
a) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de ex
pert într-o cauză, dacă:
- expertul sau un membru al familiei sale se află
într-o relaţie de muncă, de familie, comercială
sau de altă natură cu una din părţile cauzei;
- expertul a avut calitatea de angajat sau a avut
relaţii contractuale de orice fel cu una din părţi
în ultimii 2 ani;
- expertul are cunoştinţă sau ar fi trebuit să ştie, în
virtutea funcţiilor pe care le deţine în structurile
alese şi executive ale Corpului, că în cauza
respectivă au existat sau există litigii în curs la
Comisia de Disciplină sau la alte organe şi instanţe
ale Corpului, privind un membru al Corpului.
b) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de
expert în mai multe faze succesive ale aceleiaşi cau
ze, cum ar fi:
- expert în faza de cercetare şi în faza de judecată;
- expert numit într-o fază şi expert (consilier) al
unei părţi în altă fază;
c) obţinerea de lucrări în împrejurări legate de exerci
tarea funcţiilor şi atribuţiilor aferente calităţii de
organ ales sau numit în structurile de conducere şi
de execuţie ale filialei CECCAR;
d) participarea la acţiuni, fapte sau cauze în rol dublu:
de profesionist în practică publică şi de organ ales
sau numit în structurile de conducere şi de execuţie
ale filialei Corpului, ca, de exemplu:
341
342
- luarea de hotărâri, decizii şi semnarea de cores
pondenţă în numele filialei sau al Comisiei de
Disciplină, dacă în cauza respectivă un membru
al Consiliului filialei sau al Comisiei de Disci
plină a efectuat lucrări sau a participat în vreun
fel în calitate de liber-profesionist contabil;
- judecarea în cadrul Comisiei de Disciplină a filia
lei a unor fapte în legătură cu cauze la care au
participat în vreun fel, în calitate de liber-profe-
sionişti, membrii Consiliului filialei, membrii
Comisiei de Disciplină, cenzorul sau vreun anga
jat al filialei respective.
6. când profesionistul contabil efectuează lucrări în situa-
ţia în care există elemente care atestă starea de incom-
patibilitate.
Secţiunea 110
Integritatea
110.1 Principiul integrităţii impune ca obligaţie tuturor profe
sioniştilor contabili de a fi drepţi şi oneşti în relaţiile profe
sionale şi de afaceri. Integritatea implică, de asemenea,
tranzacţii corecte şi juste.
110.2 Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu ra
poartele, evidenţele, comunicatele sau alte informaţii când
apreciază că acestea:
- conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care
induce în eroare;
- conţin declaraţii sau informaţii eronate;
- omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni
induc în eroare.
110.3 Nu se va considera că un profesionist contabil încalcă
paragraful 110.2 dacă el furnizează un raport modificat
pentru a respecta cerinţele paragrafului 110.2.
343
Secţiunea 120
Obiectivitatea
120. l Principiul obiectivitătii impune o obligaţie tuturor profe-
sioniştilor contabili de a nu îşi compromite profesia din
cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza in-
fluenţei nedorite a unor alte persoane.
120.2 Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii în care o-
biectivitatea îi este afectată. Este imposibil ca toate aceste
situaţii să fie definite si descrise. Relaţiile care aduc un
plus de confuzii sau influenţează în mod negativ raţiona-
mentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui
evitate.
Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe
domenii diferite şi trebuie să-şi demonstreze obiectivitatea
în împrejurări diferite, Liber-profesioniştii contabili reali-
zează rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale şi
alte servicii de consultanţă managerială. Alţi profesionişti
contabili angajaţi întocmesc situaţii financiare fiind sub-
ordonaţi altora, execută serviciile de audit intern şi servesc
în diferite funcţii financiare de conducere din industrie,
comerţ, sectorul public şi educaţie. De asemenea, unii pro-
fesionişti contabili îi pregătesc şi instruiesc pe cei care
aspiră să intre în profesie. Indiferent de poziţie sau ser-
viciul prestat, profesioniştii contabili trebuie să protejeze
integritatea serviciilor profesionale şi să menţină obiec-
tivitatea în raţionamentul profesional, în selecţionarea
situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod
specific potrivit cerinţelor etice legate de obiec-
344
tivitate trebuie acordată atenţia corespunzătoare următo-
rilor factori:
a) Profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care
asupra lor se pot exercita presiuni ce le pot diminua
obiectivitatea.
b) Este practic imposibil să se definească şi să se descrie toate situaţiile în care ar exista aceste posibile presiuni,
în stabilirea standardelor pentru identificarea relaţiilor
care pot ori par să afecteze obiectivitatea profesionis
tului contabil trebuie să domine un caracter rezonabil.
c) Trebuie evitate relaţiile care permit ca idei precon cepute, părtinirea ori influenţele altora să încalce
obiectivitatea.
d) Profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că
personalul angajat pentru serviciile profesionale con
tabile si-au însuşit principiul obiectivitătii.
Profesioniştii contabili nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri sau invitaţii (la mese, spectacole) care pot fi con-
siderate a avea o influenţă importantă şi dăunătoare asupra
raţionamentului lor profesional sau asupra acelora cu care
negociază.
345
Secţiunea 130
Competenţa profesională şi prudenţa
130. l Principiul competenţei profesionale şi al prudenţei impune
următoarele obligaţii profesioniştilor contabili:
(a) menţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale
la nivelul necesar astfel încât clienţii sau angajatorii
lor să fie siguri că primesc servicii profesionale com
petente; şi
(b) să acţioneze cu prudenţă în conformitate cu standar
dele tehnice şi profesionale atunci când oferă servicii
profesionale.
130.2 Serviciile profesionale competente necesită un raţiona
ment solid în aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor profe
sionale în furnizarea unor astfel de servicii. Competenţa
profesională poate fi împărţită în două faze separate:
(a) obţinerea unui nivel de competenţă profesională;
(b) menţinerea unui nivel de competenţă profesională.
130.3 Menţinerea unui nivel de competenţă profesională nece
sită o permanentă conştientizare şi înţelegere a evoluţii
lor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul de
afaceri. Dezvoltarea profesională continuă elaborează şi
menţine capacităţile care îi permit unui profesionist con
tabil să desfăşoare o activitate competentă într-un mediu
profesional.
130.4 Seriozitatea include responsabilitatea de a acţiona în con
formitate cu prevederile unei sarcini, cu atenţie şi meticu
lozitate, ţinând cont de un interval de timp.
346
130.5 Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că
cei care îşi desfăşoară activitatea sub tutela unui profe
sionist contabil beneficiază de instruire şi supervizare a-
decvată.
130.6 Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi
atenţioneze pe clienţi, angajatori şi alţi utilizatori de ser
vicii profesionale de limitele inerente serviciilor pentru a
evita înţelegerea eronată a unei opinii exprimate drept afir
marea unui fapt.
347
Secţiunea 140
Confidenţialitatea
140. l Principiul confidenţialităţii impune ca obligaţie profesio-
niştilor contabili de a se abţine de la:
(a) Dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei
sau organizaţiei angajatoare ca urmare a unei relaţii
profesionale sau de afaceri, cu excepţia cazului în care
au fost autorizaţi în mod special să facă publică o anu
mită informaţie sau dacă există o obligaţie legală sau
profesională de a face publice acele informaţii.
(b) Folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite în tim
pul executării sarcinilor de serviciu în avantajul perso
nal sau în avantajul unei terţe părţi.
140.2 Un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna
confidenţialitatea, chiar şi într-un mediu social. Profesio
nistul contabil trebuie să fie conştient de posibilitatea unor
scurgeri de informaţii, în special în situaţii ce implică o
asociere de afaceri pe termen lung cu un asociat sau cu
un afin.
140.3 Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să menţină
confidenţialitatea în prezentarea de informaţii către un
posibil client sau angajator.
140.4 Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în
considerare menţinerea confidenţialităţii în cadrul firmei
sau al organizaţiei angajatoare.
140.5 Un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru
a se asigura că personalul aflat sub controlul său şi persoa-
348
nele care îi furnizează consultanţă sau asistenţă respectă
principiul confidenţialităţii.
140.6 Obligaţia de confidenţialitate continuă şi după încheierea
relaţiei dintre profesionistul contabil şi client sau anga
jator. Când profesionistul contabil schimbă organizaţia
angajatoare sau obţine un nou client el are dreptul să utili
zeze experienţa anterioară. Profesionistul contabil nu ar
trebui, totuşi, să folosească sau să divulge informaţii confi
denţiale primite sau obţinute dintr-o relaţie profesională
sau de afaceri.
140.7 In următoarele situaţii profesioniştii contabili sunt sau pot
fi obligaţi să divulge informaţii confidenţiale:
- Atunci când divulgarea este autorizată de către client
sau angajator;
- Atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de
exemplu:
• pentru a furniza documente sau alte probe în cursul
unor proceduri judiciare; şi
• pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în
măsură eventuale încălcări ale legii.
- Atunci când există o obligaţie profesională sau un drept
de a le divulga, atunci când nu este interzis prin lege:
• pentru a se conforma controlului calităţii unui corp
membru sau al organismului profesional;
• pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii
din partea organizaţiei membre sau a unui organism
normalizator;
• pentru a proteja interesele profesionale ale unui
profesionist contabil în cursul procedurilor judicia
re; şi
• pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele etice.
349
140.8 Atunci când profesionistul contabil a determinat că infor-
maţia confidenţială poate fi divulgată trebuie avute în
vedere următoarele aspecte:
- Dacă interesele tuturor părţilor, inclusiv ale terţelor
părţi ale căror interese ar putea fi afectate, ar fi preju
diciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimte
ca profesionistul contabil să divulge informaţii;
- Dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative
şi dacă pot fi susţinute cu dovezi, în măsura în care
acest lucru este posibil; când situaţia implică fapte sau
opinii nefondate trebuie să se recurgă la raţionamentul
profesional pentru a se determina tipul de prezentare
care trebuie făcută, dacă este disponibil; şi
- Ce tip de comunicare este preconizată şi cui i se adre
sează; mai exact, profesionistul contabil trebuie să fie
convins că părţile cărora li se adresează comunicarea
sunt destinatarii adecvaţi şi că au responsabilitatea să
reacţioneze ca atare.
350
Secţiunea 150
Comportamentul profesional
150.1 Principiul comportamentului profesional impune ca obli
gaţie profesioniştilor contabili de a se conforma legilor şi
reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni care
pot discredita profesia contabilă. Acestea includ acţiuni
pe baza cărora o terţă parte raţională şi informată, la curent
cu toate informaţiile relevante, ar concluziona că este afec
tată în mod negativ buna reputaţie a profesiei.
150.2 în cadrul strategiei de promovare si de marketing a lor şi
a activităţii pe care o efectuează, profesioniştii contabili
nu trebuie să furnizeze informaţii eronate despre profesia
lor. Profesioniştii contabili trebuie să fie cinstiţi şi loiali
şi nu trebuie:
- să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care
le oferă, calificările pe care le posedă şi experienţa pe
care o deţin;
- să ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii lip site de fundament privind munca desfăşurată de alţii.
351
352
PARTEA B Profesioniştii
contabili independenţi
Secţiunea 200 Introducere Secţiunea 210 Acceptarea unui
client Secţiunea 220 Conflicte de interese Secţiunea 230
Opinii suplimentare Secţiunea 240 Onorarii şi alte tipuri
de remuneraţii Secţiunea 250 Marketingul serviciilor
profesionale Secţiunea 260 Cadouri şi ospitalitate
Secţiunea 280 Obiectivitate - toate serviciile
Secţiunea 290 Independenţă - misiuni de audit şi certificare
Revizuirea Secţiunii 290 publicată de IFAC
în iulie 2006, cu intrare în vigoare în
decembrie 2008
Secţiunea 200
Introducere
200. l Această parte a Codului ilustrează felul în care cadrul con-ceptual conţinut în Partea A trebuie aplicat de profesio-niştii contabili independenţi. Exemplele din următoarele secţiuni nu se doresc a fi, şi nici nu trebuie să fie interpre-tate a fi o listă exhaustivă a tuturor cazurilor întâlnite de un profesionist contabil independent care ar putea atrage ameninţări la conformitatea cu principiile fundamentale, în consecinţă nu este suficient ca un profesionist contabil din practica publică să respecte doar exemplele prezentate; mai degrabă, el ar trebui să aplice cadrul cazurilor speci-fice cu care se confruntă.
200.2 Un profesionist contabil în practica publică nu ar trebui să se angajeze în orice afaceri, ocupaţie sau activitate care îi afectează sau care i-ar putea afecta integritatea, obiecti vitatea sau buna reputaţie a profesiei şi care ca rezultat ar fi incompatibilă cu prestarea serviciilor profesionale.
200.3 Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi afec tată într-o gamă largă de cazuri. Multe ameninţări se îm part în următoarele categorii:
- de interes propriu, - de autoexaminare (autocontrol), - de favorizare, - de familiaritate, şi - de intimidare. Aceste ameninţări sunt discutate în Partea A din acest Cod. Natura şi semnificaţia ameninţărilor pot diferi în funcţie de natura serviciului prestat.
353
200.4 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de
interes propriu pentru un contabil profesionist independent
includ, dar nu sunt limitate la:
• un interes financiar în firma-client sau deţinerea unui
interes împreună cu un client;
• dependenţa neadecvată faţă de onorariile totale primite
de la un client al certificării;
• întreţinerea unei relaţii de afaceri strânse cu un client;
• preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui
client;
• potenţiala angajare la un client;
• onorarii neprevăzute legate de angajamente de cer
tificare;
• un împrumut către sau de la un client al certificării sau
de la oricare din directorii sau funcţionarii acestuia.
200.5 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de auto-
examinare (autocontrol) includ, dar nu sunt limitate la:
• descoperirea unei erori semnificative în timpul unei
reevaluări a muncii profesionistului contabil indepen
dent;
• raportarea asupra operării sistemelor financiare după
ce tot acea persoană a fost implicată în elaborarea sau
implementarea lor;
• pregătirea datelor originale utilizate pentru realizarea
unor înregistrări care fac obiectul unei misiuni de cer
tificare;
• un membru al echipei de certificare care ocupă, sau a
ocupat recent, funcţia de director sau funcţionar al
clientului de certificare;
• un membru al echipei de certificare care este, sau a
fost recent, angajat al clientului de certificare într-o
poziţie în care exercită o influenţă directă şi semnifica
tivă asupra subiectului în cauză;
354
• prestarea unor servicii pentru un client al certificării
care afectează direct subiectul în cauză.
200.6 Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare
de favorizare includ, dar nu sunt limitate la: • promovarea acţiunilor într-o entitate cotată atunci
când acea entitate este un client de audit al situaţiilor financiare.
• apărarea unui client al certificării în cazul unor litigii sau în rezolvarea disputelor cu terţe părţi.
200.7 Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de familiaritate includ, dar nu sunt limitate la următoarele situaţii: • când un membru al echipei de certificare are o rudă
de gradul I sau un afin care ocupă funcţia de director sau funcţionar al clientului de certificare;
• când un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care, ca angajat al clientului, este în poziţia de a exercita o influenţă directă şi semni ficativă asupra subiectului misiunii de certificare;
• când un fost partener al firmei ocupă funcţia de director sau funcţionar al clientului, sau este angajat într-o poziţie în care exercită o influenţă directă şi semnifi cativă asupra subiectului misiunii de certificare;
• acceptarea unor cadouri sau a ospitalităţii din partea clientului, cu excepţia cazului în care valoarea acestora este nesemnificativă;
• asocierea de lungă durată a unui membru important al echipei de certificare cu clientul certificării.
200.8 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţarea de intimidare includ, dar nu sunt limitate la:
• ameninţarea înlocuirii sau a concedierii făcută de cli entul certificării;
355
• ameninţarea cu litigiul;
• exercitarea unei presiuni în vederea reducerii inadec
vate a cantităţii de muncă executată pentru a reduce
onorariile.
200.9 Un profesionist contabil independent va observa, de ase
menea, că situaţiile specifice dau naştere unor ameninţări
specifice la conformitatea cu unul sau mai multe principii
fundamentale. Astfel de ameninţări specifice, evident, nu
pot fi clasificate. Fie în relaţii profesionale sau de afaceri,
un contabil profesionist independent ar trebui să fie tot
timpul atent la astfel de cazuri şi ameninţări.
200.10 Măsurile de protecţie care ar putea elimina sau reduce
ameninţările la un nivel acceptabil se împart în două mari
categorii:
- măsuri de protecţie generate de profesie, legislaţie sau
reglementări; şi
- măsuri de protecţie în mediul de lucru.
Exemple de măsuri de protecţie create de către profesie,
legislaţie sau reglementări sunt descrise în paragraful
100.12 din Partea A a acestui Cod.
200.11 în mediul de lucru, măsurile de protecţie relevante vor
varia de la caz la caz. Măsurile de protecţie din cadrul
mediului de lucru cuprind măsuri de protecţie la nivelul
firmei şi măsuri de protecţie specifice misiunii. Un pro
fesionist contabil independent ar trebui să-şi exercite raţio
namentul profesional pentru a determina cum să abordeze
cel mai bine o ameninţare identificată. Atunci când îşi
exercită raţionamentul, un profesionist contabil în practica
publică ar trebui să considere dacă un terţ rezonabil şi în
cunoştinţă de cauză, cunoscând toate informaţiile rele
vante, inclusiv semnificaţia ameninţării şi măsurile de pro-
356
tecţie aplicate, ar fi de acord că acestea sunt rezonabile.
Această consideraţie ar fi afectată de către probleme cum
ar fi semnificaţia ameninţării, natura misiunii şi structura
firmei.
200.12 Măsurile de protecţie din întreaga firmă în cadrul mediului
de lucru ar putea include:
• poziţia de conducător al firmei care subliniază impor
tanţa respectării principiilor fundamentale;
• poziţia de conducător al firmei care accentuează preco
nizarea faptului că membrii echipei de certificare vor
acţiona în interesul public;
• politici şi proceduri pentru a implementa şi monitoriza controlul calităţii misiunilor de certificare;
• politici documentate de independenţă privind identifi
carea ameninţărilor la adresa conformităţii cu principii
le fundamentale, evaluarea importanţei acestor amenin
ţări şi identificarea şi aplicarea măsurilor de protecţie
pentru a elimina sau reduce până la un nivel acceptabil
ameninţările, diferite de cele care sunt în mod evident
lipsite de importanţă;
• pentru firmele care prestează misiuni de certificare,
politici documentate privind independenţa, privind
identificarea ameninţărilor la adresa independenţei,
evaluarea semnificaţiei acestor ameninţări şi evaluarea
şi aplicarea măsurilor de protecţie pentru a elimina sau
reduce aceste ameninţări, altele decât cele care sunt în
mod clar nesemnificative, la un nivel acceptabil;
• politici şi proceduri interne documentate care prevăd
respectarea principiilor fundamentale;
• politici şi proceduri care vor permite identificarea inte
reselor sau relaţiilor dintre firmă sau membrii echipei
de certificare şi clienţii certificării;
357
• politici şi proceduri pentru a monitoriza şi, atunci când
este necesar, pentru a gestiona credibilitatea datelor pri
vind veniturile ce provin de la un singur client al certi
ficării;
• utilizarea unor parteneri diferiţi şi echipe cu tendinţe
separate de raportare în vederea prestării serviciilor
de non-certificare pentru un client al certificării;
• politici şi proceduri pentru a interzice indivizilor care
nu sunt membrii echipei de certificare să influenţeze
inadecvat rezultatele misiunii de certificare;
• comunicarea la timp a politicilor şi procedurilor unei
firme, precum şi a oricăror schimbări ale acestora, către
toţi partenerii şi personalul profesional, inclusiv instrui
rea şi educarea corespunzătoare a acestora în ceea ce
priveşte astfel de politici şi proceduri;
• desemnarea unui membru cu experienţă al conducerii
drept responsabil pentru supravegherea funcţionării
adecvate a sistemului de control al calităţii;
• metode de consiliere a partenerilor şi a personalului pro
fesional al clientului certificării şi al entităţilor asociate
faţă de care trebuie să îşi păstreze independenţa;
• un mecanism disciplinar de promovare a conformităţii
cu politicile şi procedurile; şi
• politici şi proceduri publicate care să îi încurajeze si
să îi abiliteze pe angajaţi să comunice nivelurilor supe
rioare din cadrul firmei orice problemă legată de con
formitatea cu principiile fundamentale care îi preocupă.
200.13 Măsurile de protecţie specifice misiunii în mediul de lucru
ar putea să includă:
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pen
tru a revizui munca efectuată sau măcar pentru a oferi
consiliere dacă este necesar;
358
• consultarea unei terţe părţi, cum ar fi un comitet de
directori independent, un organ profesional norma-
lizator sau un alt profesionist contabil;
• discutarea problemelor de etică cu persoane însărcinate
cu guvernarea din cadrul clientului;
• prezentarea naturii serviciilor prestate şi a mărimii ono
rariilor percepute către persoanele însărcinate cu guver
narea clientului;
• implicarea altei firme pentru a realiza sau a realiza din
nou o parte din misiunea de certificare;
• rotaţia personalului echipei de certificare.
200.14 Depinzând de natura misiunii, un profesionist contabil
independent poate, de asemenea, să se bazeze pe măsurile
de protecţie pe care le-a implementat clientul său. Totuşi,
nu este posibil să pună bază doar pe astfel de măsuri de
protecţie pentru a reduce ameninţările la un nivel accepta
bil.
200.15 Măsurile de protecţie în interiorul clientului certificării
includ următoarele situaţii:
• atunci când clientul alege firma independentă pentru
desfăşurarea misiunii, persoane din afara conducerii
ratifică sau aprobă această alegere;
• clientul certificării are angajaţi competenţi care pot lua
decizii manageriale;
• clientul a implementat proceduri interne care asigură
alegeri obiective în mandatarea misiunilor de non-certi-
ficare; şi
• clientul deţine o structură de guvernare corporativă care
asigură o supraveghere corespunzătoare şi comunica
rea informaţiilor privind serviciile unei firme.
359
Secţiunea 210
Acceptarea unui client
210.1 înainte de acceptarea unei noi relaţii cu un client, un con tabil profesionist independent ar trebui să ia în considerare faptul dacă acceptarea ar crea anumite ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale.
210.2 Problemele clientului care, dacă apar la suprafaţă, ar putea ameninţa conformitatea cu principiile fundamentale in clud, de exemplu, implicarea clientului în activităţi ilegale (cum ar fi spălarea banilor), minciuna sau practici de ra portare financiară care pot fi puse sub semnul întrebării.
210.3 Semnificaţia oricăror ameninţări ar trebui să fie evaluată. Dacă ameninţările identificate sunt altfel decât clar ne semnificative ar trebui luate în considerare măsuri de pro tecţie şi aplicate, după cum este cazul, pentru a le elimina şi pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
210.4 Măsurile de protecţie corespunzătoare ar putea include obţinerea cunoştinţelor şi înţelegerea clientului, a proprie tarilor săi, a celor din conducere şi a celor responsabili pentru guvernarea sa şi pentru activităţile de afaceri sau obţinerea certitudinii că clientul este angajat să-şi îmbună tăţească practicile de guvernare corporativă sau instru mentele de control intern.
210.5 Atunci când nu este posibilă reducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil, un profesionist contabil independent ar trebui să refuze să intre în relaţii cu clientul.
210.6 Deciziile privind acceptarea ar trebui revizuite periodic
pentru misiunile repetate la acelaşi client.
360
210.7 Un profesionist contabil independent ar trebui să fie de acord să ofere acele servicii pentru care are competenţa de a le presta, înainte de a accepta o misiune specifică la un client, un profesionist contabil independent ar trebui să ia în considerare dacă acceptarea ar da naştere la orice ameninţări la adresa conformităţii cu principiile funda mentale. De exemplu, o ameninţare a interesului propriu la adresa competenţei profesionale şi a prudenţei apare dacă echipa misiunii nu posedă sau nu poate dobândi com petenţele necesare pentru a desfăşura angajamentul (misiunea) cum trebuie.
210.8 Un profesionist contabil independent ar trebui să evalueze semnificaţia ameninţărilor identificate şi, dacă sunt altfel decât nesemnificative, ar trebui aplicate, după caz, măsuri de protecţie pentru a le elimina şi a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• Dobândirea unui bagaj de cunoştinţe corespunzător asupra naturii afacerii clientului, asupra complexităţii operaţiunilor sale, asupra cerinţelor specifice misiunii si asupra scopului, naturii şi ariei de aplicabilitate a activităţii ce urmează a fi prestată.
• Dobândirea cunoştinţelor privind sectoarele industriale relevante sau aspecte-cheie.
• Deţinerea sau obţinerea experienţei în ceea ce priveşte cerinţele relevante de raportare şi ale organelor de re glementare.
• Alocarea unui personal suficient şi cu toate competen ţele necesare.
• Utilizarea unor experţi, acolo unde este necesar. • Convenirea unui orizont de timp realist pentru reali
zarea misiunii.
• Respectarea politicilor şi procedurilor de control a cali tăţii elaborate, pentru a oferi o asigurare rezonabilă că
361
misiunile specifice sunt acceptate numai atunci când
pot fi realizate cu competenţă.
210.9 Atunci când un profesionist contabil independent inten ţionează să se bazeze pe consilierea sau activitatea unui
expert, profesionistul contabil independent trebuie să
evalueze dacă această încredere este garantată. Profesio
nistul contabil independent trebuie să ţină cont de factori
cum sunt reputaţia, experienţa, resursele disponibile şi
standardele profesionale şi etice aplicabile. Aceste infor
maţii pot fi obţinute dintr-o asociere anterioară cu res
pectivul expert sau din consultarea cu alte părţi.
210.10 Un profesionist contabil independent care este solicitat
pentru a înlocui un alt profesionist contabil independent,
sau care doreşte să aplice pentru o misiune deţinută în
prezent de către un alt profesionist contabil independent,
trebuie să stabilească dacă există motive, profesionale sau
de altă natură, pentru a nu accepta misiunea, cum ar fi
circumstanţe care ameninţă conformitatea cu principiile
fundamentale. De exemplu, poate exista o ameninţare la
adresa competenţei profesionale şi a prudenţei dacă un
profesionist contabil independent acceptă misiunea înainte
de a cunoaşte toate faptele necesare.
210.11 Trebuie evaluată importanţa tuturor ameninţărilor, în func
ţie de natura misiunii, acest lucru ar putea presupune
comunicarea cu acel profesionist contabil existent pentru
a determina faptele şi circumstanţele care stau la baza
modificării propuse, astfel încât profesionistul contabil
independent să poată decide dacă este corespunzător să
accepte misiunea. De exemplu, este posibil ca motivele
aparente pentru modificarea survenită în misiune să nu
reflecte în totalitate faptele şi este posibil ca acestea să
362
indice contradicţii cu acel profesionist contabil existent care să influenţeze decizia de a accepta numirea.
210.12 Un profesionist contabil existent se află sub restricţia con fidenţialităţii. Măsura în care profesionistul contabil in dependent poate şi trebuie să discute cu profesionistul contabil propus depinde de natura misiunii si de: - obţinerea permisiunii clientului de a face acest lucru;
sau - cerinţele legale sau etice privind acest tip de comunicări
sau prezentări.
210.13 în absenţa unor instrucţiuni specifice din partea clientului, profesionistul contabil existent nu trebuie, în general, să ofere în mod voluntar informaţii despre afacerile clien tului. Circumstanţele în care ar putea fi corespunzător să se divulge informaţii confidenţiale sunt prezentate în Sec ţiunea 140 a Părţii A din acest Cod.
210.14 Dacă se identifică ameninţări care sunt, în mod clar, mai mult decât nesemnificative, trebuie avute în vedere şi apli cate măsuri de protecţie pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
210.15 Aceste măsuri de protecţie pot include:
- discutarea fără reţineri a afacerilor clientului cu acel profesionist contabil existent în întregime;
- solicitarea profesionistului contabil existent să ofere informaţiile cunoscute cu privire la orice fapte sau cir cumstanţe care, după părerea acestuia, ar trebui aduse la cunoştinţa profesionistului contabil propus înainte ca acesta să decidă dacă acceptă sau nu misiunea;
- atunci când se răspunde cererilor de a înainta oferte, să se prezinte în respectiva ofertă că, înainte de a ac cepta misiunea, va fi solicitat contactul cu acel profe sionist contabil existent, astfel încât să se poată cerceta
363
dacă există motive profesionale sau de orice altă natură din cauza cărora numirea nu ar trebui acceptată.
210.16 Un profesionist contabil independent trebuie, în general, să obţină permisiunea clientului, de preferabil în scris, de a iniţia discuţiile cu acel profesionist contabil existent. Odată obţinută permisiunea, profesionistul contabil exis tent trebuie să respecte reglementările legale şi de altă natură care guvernează astfel de cereri. Atunci când pro fesionistul contabil existent oferă informaţii, acestea trebuie să fie oferite cu onestitate şi fără ambiguitate. Dacă profesionistul contabil propus nu reuşeşte să comunice cu profesionistul contabil existent, cel propus trebuie să încerce să obţină informaţii cu privire la orice ameninţări posibile prin alte metode, cum ar fi chestionarea părţilor terţe sau investigaţii de fond privind conducerea supe rioară sau cei însărcinaţi cu guvernarea clientului.
210.17 Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea metodelor de protec ţie şi nu pot fi obţinute, prin alte modalităţi, informaţii satisfăcătoare cu privire la fapte, un profesionist contabil independent trebuie să refuze misiunea.
210.18 Unui profesionist contabil independent i se poate solicita să realizeze activităţi complementare sau suplimentare faţă de activitatea profesionistului contabil existent. Aceste împrejurări pot da naştere la ameninţări potenţiale faţă de competenţa profesională şi faţă de prudenţă, ameninţări care rezultă din, de exemplu, informaţii incomplete sau lipsa informaţiilor. Măsurile de protecţie faţă de aceste ameninţări includ anunţarea profesionistului contabil existent cu privire la activitatea propusă, situaţie care dă contabilului existent ocazia de a oferi orice informaţii rele vante necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii.
364
Secţiunea 220
Conflicte de interese
220. l Un profesionist contabil independent trebuie să ia măsuri
corespunzătoare pentru a identifica circumstanţele în care
ar putea apărea un conflict de interese. Acest tip de cir-
cumstanţe ar putea genera ameninţări la adresa respectării
principiilor fundamentale. De exemplu, o ameninţare la
adresa obiectivitătii poate apărea atunci când un profe-
sionist contabil independent concurează direct cu un client
sau are o asociere în participaţie sau un acord similar cu
un competitor important al clientului. O ameninţare la
adresa obiectivitătii sau confidenţialităţii poate fi generată
şi atunci când un profesionist contabil independent pres-
tează servicii pentru clienţi ale căror interese sunt în con-
flict sau pentru clienţi care au o dispută cu privire la aspec-
tul sau tranzacţia în cauză.
220.2 Un profesionist contabil independent trebuie să evalueze
importanţa oricăror ameninţări. Evaluarea include apre
cierea, înainte de acceptarea sau continuarea relaţiei sau
misiunii specifice cu un client, dacă profesionistul contabil
independent are interese de afaceri sau relaţii cu acel client
sau cu o terţă parte care ar putea genera ameninţări. Dacă
există şi alte ameninţări cu excepţia celor nesemnificative,
trebuie luate în considerare şi aplicate măsurile de pro
tecţie necesare pentru a elimina ameninţările sau pentru a
le reduce la un nivel acceptabil.
220.3 în funcţie de circumstanţele care generează conflictul, mă
surile de protecţie trebuie, în general, să includă următoa
rele acţiuni ale profesionistului contabil independent:
365
- Notificarea clientului cu privire la interesul de afaceri
sau la activităţile firmei care ar putea reprezenta un
conflict de interese şi obţinerea consimţământului cli
entului de a acţiona în asemenea împrejurări;
- Notificarea tuturor părţilor relevante cu privire la faptul
că profesionistul contabil independent acţionează în
numele a două sau mai multe părţi într-un aspect în
privinţa căruia interesele lor sunt în conflict şi obţinerea
consimţământului acestora de a acţiona astfel;
- Notificarea clientului cu privire la faptul că profesio
nistul contabil independent nu acţionează în mod ex
clusiv pentru niciun client pentru furnizarea serviciilor
propuse (de exemplu, într-un sector anume al pieţei
sau în ceea ce priveşte un anumit serviciu) şi obţinerea
consimţământului clientului de a acţiona astfel.
220.4 De asemenea, trebuie luate în considerare următoarele
măsuri de protecţie suplimentare:
- Utilizarea unor echipe distincte ale misiunii;
- Proceduri de împiedicare a accesului la informaţii (de exemplu, o strictă separare fizică a unor astfel de echi
pe, completarea confidenţială şi securizată a datelor);
- îndrumări clare pentru membrii echipei misiunii pri
vind aspectele de siguranţă şi confidenţialitate;
- Utilizarea acordurilor de confidenţialitate semnate de
către angajaţi şi partenerii firmei;
- Examinarea regulată a aplicării măsurilor de protecţie
de către o persoană cu experienţă şi care nu este impli
cată în misiunile relevante ale clienţilor.
220.5 Atunci când un conflict de interese reprezintă o ameninţare
la adresa unuia sau mai multor principii fundamentale,
inclusiv obiectivitatea, confidenţialitatea sau comporta
mentul profesional, ameninţare care nu poate fi eliminată
366
sau redusă la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor
de protecţie, profesionistul contabil independent trebuie
să concluzioneze că nu este corespunzător să accepte o
anume misiune sau că este necesară demisionarea din una
sau mai multe misiuni care sunt în conflict.
220.6 Când un profesionist contabil independent a solicitat con-
simţământul unui client de a acţiona pentru o altă parte
într-o problemă în care interesele celor doi sunt în conflict,
iar acest consimţământ i-a fost refuzat de către client,
acesta nu trebuie să continue să acţioneze în numele uneia
dintre părţile implicate în problema care dă naştere unui
conflict de interese.
367
Secţiunea 230
Opinii suplimentare
230. l Situaţiile în care un profesionist contabil independent este
solicitat să ofere o a doua opinie cu privire la aplicarea
standardelor sau principiilor de contabilitate, raportare
sau a altor standarde sau principii în anumite circum-
stanţe sau anumitor tranzacţii de către o companie sau o
entitate care nu este un client curent, sau în numele aces-
teia, pot genera ameninţări faţă de conformitatea cu prin-
cipiile fundamentale. De exemplu, poate exista o ame-
ninţare faţă de competenţa profesională şi faţă de pru-
denţă în circumstanţe în care o a doua opinie nu se ba-
zează pe acelaşi set de fapte ca cel pe care îl are la dispo-
ziţie profesionistul contabil existent, sau se bazează pe
probe necorespunzătoare. Importanţa ameninţării va de-
pinde de circumstanţele cererii şi de alte fapte şi decla-
raţii disponibile, relevante pentru exprimarea unui ra-
ţionament profesional.
230.2 Atunci când este solicitat să ofere o astfel de opinie, un
profesionist contabil independent trebuie să evalueze im-
portanţa ameninţărilor şi, dacă acestea sunt altfel decât
nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate mă-
surile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru
a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de
protecţie pot include obţinerea permisiunii clientului de a
contacta contabilul existent, descrierea, în cadrul comu-
nicării cu acel client, a limitărilor aferente oricărei opinii
şi furnizarea unei copii a opiniei profesionistului contabil
existent.
368
230.3 Dacă entitatea sau compania ce solicită opinia nu va per-
mite comunicarea cu acel profesionist contabil existent,
un profesionist contabil independent trebuie să evalueze
dacă, în circumstanţele date, este corespunzător să ofere
opinia cerută.
369
Secţiunea 240
Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii
240. l Atunci când încep negocierile privind serviciile profesio-
nale, un profesionist contabil independent poate percepe
orice onorariu pe care îl consideră corespunzător. Faptul
că un profesionist contabil independent percepe un ono-
rariu mai mic decât altul nu este, în sine, neetic; cu toate
acestea, pot exista ameninţări faţă de conformitatea cu
principiile fundamentale care apar din nivelul onorariului
perceput. De exemplu, o ameninţare cauzată de interesul
propriu faţă de competenţa profesională si faţă de prudenţă
este generată dacă respectivul onorariu perceput este atât
de mic încât ar putea fi dificil să se realizeze misiunea în
conformitate cu standardele tehnice şi profesionale apli-
cabile.
240.2 Importanţa unor astfel de ameninţări depinde de factori
cum ar fi nivelul onorariului perceput şi serviciile pentru
care se aplică. Ţinând cont de aceste potenţiale ameninţări,
trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie
necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un
nivel acceptabil. Măsurile de protecţie care pot fi aplicate
includ:
• Atragerea atenţiei clientului cu privire la condiţiile
misiunii şi, în special, cu privire la baza pe care sunt
percepute comisioanele şi cu privire la ce servicii sunt
acoperite de comisionul perceput.
• Alocarea timpului şi personalului calificat necesare
pentru realizarea sarcinii.
370
240.3 Comisioanele contingente sunt adesea utilizate pentru anu
mite tipuri de misiuni de altă natură decât cele de certifi
care. Totuşi, ele pot genera, în anumite circumstanţe, ame
ninţări faţă de respectarea principiilor fundamentale. Ele
ar putea genera o ameninţare a obiectivitătii de către inte
resul propriu. Importanţa acestor ameninţări depinde de
factori precum:
- natura misiunii.
- gama valorilor posibile ale onorariului.
- baza pentru determinarea onorariului. - dacă rezultatul tranzacţiei este examinat de o terţă parte
independentă.
240.4 Importanţa unor astfel de ameninţări trebuie evaluată şi,
dacă acestea sunt altfel decât nesemnificative, trebuie
avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare
pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel accep
tabil. Astfel de măsuri de protecţie pot include:
• un precontract scris cu clientul privind baza de remune
rare.
• prezentarea pentru grupul-ţintă de utilizatori a activi
tăţii realizate de către profesionistul contabil indepen
dent si a bazei de remunerare.
• politici şi proceduri de control al calităţii.
• examinarea de către o terţă parte obiectivă a activităţii
realizate de către profesionistul contabil independent.
371
Secţiunea 250
Marketingul serviciilor profesionale
250. l Atunci când un profesionist contabil independent solicită noi misiuni prin publicitate sau alte tipuri de marketing, pot exista ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. De exemplu, o ameninţare de către interesul propriu a conformităţii cu principiul comportamentului profesional este generată dacă serviciile, realizările sau produsele sunt promovate într-un mod care este inconsec-vent cu acest principiu.
250.2 Un profesionist contabil independent nu trebuie să com promită profesia atunci când promovează serviciile profesionale. Profesionistul contabil independent trebuie să fie onest şi loial, şi nu trebuie: • Să exagereze calitatea serviciilor oferite, a calificărilor
deţinute sau a experienţei câştigate. • Să facă referiri compromiţătoare la comparaţii nefunda
mentate cu activitatea altora.
Dacă profesionistul contabil independent are îndoieli cu privire la caracterul adecvat al unei anumite forme de pu-blicitate sau promovare, profesionistul contabil indepen-dent trebuie să se consulte cu organismul profesional relevant.
250.3 Profesioniştii contabili pot face uz numai de titlurile sau diplomele eliberate de stat sau de şcoli sau instituţii de învăţământ atestate legal.
250.4 în înţelesul prezentului Cod termenii specifici au urmă
toarea semnificaţie:
372
- prin „Publicitate" se înţelege comunicarea către public a informaţiilor asupra serviciilor oferite sau a califică rilor pe care le posedă un profesionist contabil, în sco
pul obţinerii de lucrări; - „Anunţul" este comunicarea către public a unor fapte pri
vind un profesionist contabil, care nu sunt destinate pentru promovarea acestui profesionist sau a societăţii sale;
- „Oferta", directă sau indirectă, este concretizată în de mersurile făcute pe lângă un eventual client în scopul de a-i propune servicii profesionale.
250.5 în înţelesul enunţat la paragraful 250.4, publicitatea si oferta sunt permise exclusiv pentru liber-profesioniştii contabili - membri activi ai Corpului. Sunt interzise: - inserările personale făcute în presă, în publicaţiile
profesionale sau altele, prin scrisori, afişe, circulare, re clame, cinema, TV, radio-difuziune şi, în general, toate procedeele publicitare, atunci când acestea folosesc comparaţii cu alţi membri sau prin modul de prezentare şi conţinut aduc prejudicii în vreun fel altor membri;
- oferta, atunci când prin ea se atribuie remize din ono rariu, comisioane, tarife reduse sau alte avantaje, pre cum şi când face în vreun fel uz de un mandat politic sau de o misiune sau funcţie administrativă.
250.6 Anunţurile sunt permise în următoarele cazuri: a) anunţurile în presă cu condiţia să nu contravină regu
lilor de etică profesională, trebuind, de asemenea: - să aibă un caracter sobru şi informativ; - să respecte un format corespunzător pentru fiecare
publicaţie; b) inserarea în presa locală a unor avize informând pu
blicul despre o primă deschidere de cabinet sau schim bare de adresă;
373
c) inserările în anuare, cărţi de telefon, cataloage de firme
etc. sunt autorizate cu condiţia de a fi limitate la indi-
carea informaţiilor necesare utilizatorului pentru a con-
tacta cabinetul.
250.7 Se pot tipări broşuri de prezentare a cabinetului sau a so
cietăţii de expertiză ce se vor distribui elevilor, studenţilor
sau candidaţilor la un post oferit de acestea sau clienţilor;
broşura va trebui să cuprindă, obligatoriu, informaţii des
pre istoricul, principiile de comportament, lucrările exe
cutate, numele şi prenumele clienţilor, modalitatea de re
crutare, formarea şi evoluţia în carieră a membrilor cabi
netului sau societăţii.
250.8 Profesioniştii contabili pot folosi emblema Corpului pe
hârtia cu antet destinată corespondenţei. Emblema Corpului este compusă din:
- o carte-registru, simbolizând însemnul profesiei;
- un caduceu - toiagul de crainic al zeului Hermes, având
ca însemn divin doi şerpi încolăciţi, preţuit în Grecia
antică, având valoare de simbol diplomatic; emblema
Corpului simbolizează rolul de crainic al profesionis
tului contabil, pe care îl are atunci când redă imaginea
fidelă, corectă şi completă a patrimoniului contabilizat
sau expertizat;
- deviza „Ştiinţă, Independenţă, Moralitate" - atribute
esenţiale ale exercitării profesiei.
250.9 Consiliul Superior şi Consiliile filialelor pot efectua sau
autoriza efectuarea oricărei publicităţi colective pe care
o consideră utilă, în interesul profesiei.
Detaliile şi modalităţile de aplicare a dispoziţiilor din prezenta Sec-
ţiune sunt reglementate prin hotărâri ale Consiliului Superior.
374
Secţiunea 260
Cadouri şi ospitalitate
260. l Este posibil ca unui profesionist contabil independent sau unui afin sau unei rude apropiate a acestuia să i se ofere cadouri sau ospitalitate din partea unui client. O astfel de ofertă generează ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. De exemplu, ameninţări ale o-biectivităţii de către interesul propriu pot fi create dacă este acceptat un cadou din partea unui client; ameninţări ale intimidării la adresa obiectivitătii pot apărea din divul-garea în public a unor astfel de oferte.
260.2 Importanţa unor astfel de ameninţări depinde de natura, valoarea şi interesul din spatele ofertei. Atunci când sunt oferite unui profesionist contabil independent cadouri si ospitalitate pe care o terţă parte rezonabilă si în cunoştinţă de cauză le-ar considera în mod clar nesemnificative, a- cesta poate concluziona că oferta este făcută în cursul nor mal al afacerilor, fără intenţia specifică de a influenţa luarea deciziilor sau de a obţine informaţii, în astfel de cazuri, profesionistul contabil independent poate conclu ziona, în general, că nu există o ameninţare importantă la adresa conformităţii cu principiile fundamentale.
260.3 Dacă este clar că ameninţările evaluate nu sunt nesemni ficative, trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le re duce la un nivel acceptabil. Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin apli
carea măsurilor de protecţie, un profesionist contabil in dependent nu trebuie să accepte o astfel de ofertă.
375
Secţiunea 280
Obiectivitate - toate serviciile
280.1 Un profesionist contabil independent trebuie să aibă în
vedere, atunci când oferă orice servicii profesionale, dacă
există ameninţări la adresa conformităţii cu principiul fun
damental al obiectivitătii care rezultă din interese în rela
ţiile cu un client sau cu directori, funcţionari sau angajaţi.
De exemplu, o ameninţare a obiectivitătii de către fami
liaritate poate fi generată de o relaţie de familie, relaţie
apropiată personală sau relaţie de afaceri.
280.2 Un profesionist contabil independent care oferă un servi
ciu de audit trebuie să fie independent faţă de clientul
auditării. Independenţa de fapt şi de drept este necesară
pentru a permite profesionistului contabil independent să
exprime o opinie şi să fie perceput ca exprimând o conclu
zie neafectată de erori, conflict de interese sau influenţa
necorespunzătoare a altor părţi. Secţiunea 290 oferă îndru
mări specifice privind cerinţele de independenţă pentru
profesioniştii contabili independenţi atunci când realizează
o misiune de audit.
280.3 Existenţa ameninţărilor la adresa obiectivitătii în oferirea
oricărui serviciu profesional va depinde de circumstanţele
particulare ale misiunii şi de natura activităţii pe care pro
fesionistul contabil independent o realizează.
280.4 Un profesionist contabil independent trebuie să evalueze
importanţa ameninţărilor identificate, şi, dacă acestea nu
sunt nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate
măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pen-
376
tru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de
protecţie pot include:
• Retragerea din echipa misiunii.
• Proceduri de supraveghere.
• Terminarea relaţiei financiare sau de afaceri care gene
rează ameninţarea.
• Discutarea problemei cu nivelurile superioare ale con
ducerii firmei.
• Discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea
clientului.
377
Secţiunea 290
Independenţă - misiuni de audit şi certificare
290.1 în cazul unei misiuni de audit este în interesul public şi,
prin urmare, stipulat de prezentul Cod Etic, ca membrii
echipelor de audit, ai firmelor şi, atunci când este apli
cabil, ai firmelor din grup să fie independenţi faţă de
clienţii de audit.
290.2 Misiunile de audit au ca scop sporirea încrederii utilizato
rilor cu privire la rezultatul unei evaluări sau a unei măsu
rări a unui aspect în conformitate cu o serie de criterii.
Cadrul general internaţional pentru Misiunile de audit (Ca
drul general de audit), emis de Consiliul pentru Standarde
Internaţionale de Audit şi Certificare, descrie obiectivele
şi elementele misiunilor de audit si identifică misiunile la
care se aplică Standardele Internaţionale de Audit (ISA),
Standardele Internaţionale privind Misiunile de Examina
re (ISRE), Standardele Internaţionale privind Misiunile
de Asigurare (ÎS AE) şi Standardele Internaţionale privind
Misiunile Conexe (ISRS). Pentru o descriere a elementelor
şi obiectivelor unei misiuni de audit trebuie să se facă
referiri la Cadrul general de asigurare.
290.8 Independenţa implică:
Independenţa de spirit (de drept). Starea de spirit care
permite emiterea unei opinii fără a fi afectat de influenţe
care compromit judecata profesională şi care permite in-
dividului să acţioneze cu integritate, să-şi exercite obiecti-
vitatea şi scepticismul profesional.
378
Independenţa în aparenţă (de f apt). Evitarea faptelor şi a
situaţiilor care sunt atât de importante încât o terţă parte
informată şi rezonabilă, care cunoaşte toate informaţiile
relevante, inclusiv măsurile de protecţie aplicate, ar con-
cluziona în mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea
sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru
al echipei de certificare au fost compromise.
290. l O Multe circumstanţe diferite sau combinaţii de circumstanţe
pot fi relevante şi, prin urmare, este imposibil să se defi-
nească fiecare situaţie care poate genera ameninţări la
adresa independenţei şi să se specifice măsurile de pro-
tecţie corespunzătoare pentru a reduce aceste ameninţări,
în plus, natura misiunilor de certificare poate fi diferită
şi, prin urmare, pot exista diferite tipuri de ameninţări
care să necesite aplicarea unor anumite măsuri de pro-
tecţie. Un cadru general conceptual care să stipuleze mai
degrabă ca firmele şi membrii echipelor de certificare să
identifice, să evalueze şi să soluţioneze ameninţările la
adresa independenţei, decât să respecte un set de reguli
specifice, care pot fi arbitrare, este, prin urmare, în intere-
sul public.
290.11 Membrii echipelor misiunilor, ai firmelor şi ai firmelor
din grup trebuie să aplice cadrul general conceptual din
Secţiunea 100 acelor circumstanţe specifice luate în con
siderare, în plus faţă de identificarea relaţiilor dintre firmă,
firmele din grup, dintre membrii echipei misiunii şi clien
tul misiunii, trebuie evaluat dacă relaţiile dintre persoanele
din afara echipei misiunii şi clientul misiunii generează o
ameninţare la adresa independenţei.
290.12 Exemplele prezentate în această secţiune sunt menite să
ilustreze aplicarea cadrului general conceptual şi nu sunt
379
menite să fie, sau nu trebuie interpretate ca fiind o listă
exhaustivă a tuturor circumstanţelor care ar putea genera
ameninţări la adresa independenţei. Prin urmare, nu este
suficient ca un membru al echipei de audit, o firmă sau o
firmă din reţea să respecte pur şi simplu exemplele
prezentate; mai degrabă ei ar trebui să aplice cadrul
fiecărui caz specific cu care se confruntă.
290.13 Natura ameninţărilor la adresa independenţei şi măsurile
de protecţie aplicabile necesare pentru a elimina amenin
ţările sau pentru a le aduce la un nivel acceptabil diferă în
funcţie de caracteristicile misiunii individuale de audit:
dacă este o misiune de audit a situaţiilor financiare sau
un alt tip de misiune de certificare; în cel din urmă caz,
scopul, informaţia privind subiectul-cheie si utilizatorii-
ţintă ai raportului. O firmă ar trebui prin urmare să eva
lueze circumstanţele relevante, natura misiunii de audit
şi ameninţările la independenţă atunci când decide dacă
este potrivit sau nu să accepte sau să continue o misiune
şi când decide natura măsurilor de protecţie necesare şi a
faptului dacă un anumit individ ar trebui să fie membru al
echipei de audit.
290.14 Misiunile de audit bazate pe situaţiile financiare sunt rele
vante pentru o gamă largă de utilizatori potenţiali; prin
urmare, în plus faţă de independenţa de drept, indepen
denţa de fapt este foarte semnificativă, în consecinţă, pen
tru clienţii auditului situaţiilor financiare, membrii echipei
de certificare, firmă şi firmele din reţea se cere să fie inde
pendenţi faţă de clientul auditului situaţiilor financiare.
Astfel de cerinţe de independenţă includ interziceri privind
anumite relaţii dintre membrii echipei de certificare şi
directori, funcţionari şi angajaţi ai clientului care se află
380
în poziţia de a exercita influenţă directă si semnificativă asupra informaţiei din aspectul-cheie (situaţiile finan-ciare). De asemenea, ar trebui acordată atenţie faptului
că ameninţările la independenţă sunt create de către relaţii cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a exercita influ-enţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză (poziţia financiară, performanţa financiară si fluxurile de trezorerie).
290.15 într-o misiune de certificare bazată pe declaraţii în care clientul nu este un client al auditului situaţiilor financiare, li se cere membrilor echipei de certificare şi firmei să fie independenţi de clientul certificării (partea responsabilă, care este responsabilă pentru informaţia din subiectul în cauză şi care poate fi responsabilă si pentru subiectul în
cauză). Astfel de cerinţe de independenţă includ interziceri privind anumite relaţii dintre membrii echipei de certifi care şi directori, funcţionari şi angajaţi ai clientului care se află în poziţia de a exercita influenţă directă şi sem nificativă asupra informaţiei din aspectul-cheie. De ase menea, ar trebui acordată atenţie şi asupra faptului că ame ninţările la adresa independenţei sunt create de către relaţii cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a exercita influen ţă directă şi semnificativă asupra subiectului-cheie. Ar trebui, de asemenea, să fie acordată atenţie oricăror a- meninţări despre care firma are motive să creadă că sunt
generate de către interesele firmei din reţea şi relaţiile acesteia.
290.16 în majoritatea misiunilor de certificare bazate pe declaraţii, care nu sunt misiuni de audit al situaţiilor financiare, partea responsabilă răspunde pentru subiectul în cauză şi pentru
informaţiile din acesta. Totuşi, în anumite misiuni, partea responsabilă s-ar putea să nu răspundă şi pentru subiectul
381
în cauză. De exemplu, atunci când un profesionist contabil
în practica publică este angajat pentru a efectua o misiune
de certificare pe un raport pe care un consultant de mediu
1-a întocmit privind practicile de dezvoltare durabilă ale
companiei, raport care urmează a fi distribuit utilizatorilor-
ţintă, consultantul de mediu este partea responsabilă
pentru informaţia din subiectul-cheie, dar compania este
responsabilă pentru subiectul-cheie (practicile de dezvol-
tare durabilă).
290.17 în misiunile de certificare bazate pe declaraţii care nu sunt
misiuni de auditare a situaţiilor financiare, atunci când
partea responsabilă este răspunzătoare pentru informaţia
din subiectul în cauză, dar nu şi pentru subiectul în cauză,
membrilor misiunii de certificare şi celor din firmă li se
cere să fie independenţi faţă de părţile responsabile pentru
informaţia din subiectul în cauză (clientul certificării), în
plus, ar trebui acordată atenţie oricăror ameninţări despre
care firma are motive să creadă că au fost create de către
interese şi relaţii între un membru al echipei de certificare,
firmă, o firmă de reţea şi partea responsabilă pentru subiec
tul în cauză.
290.18 într-o misiune de certificare de raportare directă membrilor
echipei de certificare şi firmei li se cere să fie independenţi
de clientul certificării (partea responsabilă pentru subiectul
în cauză).
290.20 în anumite misiuni de certificare, fie că sunt bazate pe
declaraţii, fie cu raportare directă, care nu sunt misiuni
de auditare a situaţiilor financiare s-ar putea să existe mai
multe părţi responsabile, în astfel de misiuni, atunci când
se determină dacă este necesară aplicarea prevederilor din
această secţiune fiecărei părţi responsabile, s-ar putea ca
382
firma să ţină cont de faptul că un interes sau o relaţie între
firmă sau un membru al echipei de certificare şi o parte
responsabilă ar putea să dea naştere la o ameninţare la
adresa independenţei care nu este nesemnificativă în con-
textul informaţiei din subiectul-cheie. Aceasta va lua în
considerare factori cum ar fi:
- Importanţa informaţiei legate de aspectul-cheie (sau
aspectul-cheie în sine) pentru care partea responsabilă
respectivă este responsabilă; si
- Gradul de interes public care este asociat cu misiunea.
Dacă firma determină faptul că ameninţarea la adresa inde-
pendenţei creată de către o astfel de relaţie cu o anumită
parte responsabilă ar fi în mod cert nesemnificativă s-ar
putea să nu fie necesară aplicarea tuturor prevederilor
acestei secţiuni acelei părţi responsabile.
290.21 Ameninţările si măsurile de protecţie identificate în a-
ceastă secţiune sunt în general discutate în contextul in-
tereselor sau relaţiilor dintre firmă, firmele din reţea, mem-
brii echipei de certificare şi clientul certificării, în cazul
unui client de audit al situaţiilor financiare care este o
entitate cotată, firma si orice firmă din reţea sunt solicitate
să analizeze interesele şi relaţiile care implică entităţile
afiliate clientului, în mod ideal, aceste entităţi şi interesele
şi relaţiile trebuie să fie identificate înainte. Pentru toţi
ceilalţi clienţi de certificare, atunci când echipa de certi-
ficare are motive să creadă că o entitate legată a unui
astfel de client de certificare este relevantă pentru eva-
luarea independenţei firmei clientului, echipa de certifi-
care trebuie să analizeze acea entitate legată atunci când
evaluează independenţa şi când aplică măsurile de pro-
tecţie corespunzătoare.
383
290.22 Evaluarea ameninţărilor la adresa independenţei şi acti vităţile ulterioare trebuie să fie susţinute de probele obţi nute înainte de acceptarea misiunii şi în timpul desfăşu
rării acesteia. Obligaţia de a face o astfel de evaluare şi de a întreprinde acţiuni apare atunci când o firmă, o firmă din reţea sau un membru al echipei de certificare cunoaşte sau ar putea în mod rezonabil să cunoască circumstanţele sau relaţiile care ar putea compromite independenţa. Ar putea exista ocazii în care firma, firma din reţea sau o persoană încalcă neintenţionat prevederile acestei secţiuni. Dacă apare o astfel de încălcare, aceasta nu compromite în general independenţa cu privire la un client de certifi care, cu condiţia ca firma să aibă implementate politici şi proceduri adecvate de control al calităţii pentru promo
varea independenţei şi, odată descoperită, încălcarea să fie corectată prompt şi să fie aplicate măsurile de protecţie necesare.
290.23 în această secţiune se fac referiri la ameninţările impor tante şi la cele clar nesemnificative pentru evaluarea inde pendenţei. La analizarea semnificaţiei unei anumite probleme, trebuie să fie luaţi în considerare atât factorii calitativi, cât şi cei cantitativi. O problemă trebuie să fie considerată ca fiind în mod clar nesemnificativă numai dacă se ajunge la concluzia că este atât comună, cât şi lipsită de consecinţe.
290.24 Obiectivul acestei secţiuni este acela de a asista firmele şi membrii echipelor de certificare pentru:
- Identificarea ameninţărilor la adresa independenţei; - A evalua dacă aceste ameninţări sunt în mod clar ne
semnificative; şi
- în cazurile în care ameninţările nu sunt în mod clar nesemnificative, identificarea şi aplicarea măsurilor de
384
protecţie adecvate pentru eliminarea sau reducerea
ameninţărilor la un nivel acceptabil.
Trebuie să se acorde întotdeauna atenţie concluziei de
inacceptabilitate la care a ajuns un terţ informat si rezo-
nabil, care cunoaşte toate informaţiile relevante, în situa-
ţiile în care nu sunt disponibile măsuri de protecţie pentru
reducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil, singurele
acţiuni posibile sunt acelea de a elimina activităţile sau
interesele care generează ameninţarea sau refuzul de a
accepta sau continua misiunea de certificare.
290.25 Această secţiune se încheie cu o anexă care cuprinde câ
teva exemple privind modul în care această abordare con
ceptuală a independenţei trebuie să se aplice circum
stanţelor şi relaţiilor specifice. Exemplele prezintă ame
ninţări la adresa independenţei care pot fi generate de
circumstanţe şi relaţii specifice. Raţionamentul profesio
nal este utilizat pentru determinarea măsurilor de protecţie
adecvate pentru eliminarea ameninţărilor la adresa inde
pendenţei sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil, în
unele exemple, ameninţările la adresa independenţei sunt
atât de semnificative încât singurele acţiuni posibile sunt
acelea de a elimina activităţile sau interesele care pot ge
nera ameninţarea sau de a refuza acceptarea sau conti
nuarea misiunii de certificare, în alte exemple, ameninţa
rea poate fi eliminată sau redusă la un nivel acceptabil
prin aplicarea măsurilor de protecţie. Nu se intenţionează
ca exemplele să fie exhaustive.
290.26 Unele exemple din anexa la această secţiune indică modul
în care se aplică cadrul într-o misiune de audit al situaţiilor
financiare pentru o entitate cotată. Atunci când o organi
zaţie membră decide să nu facă diferenţa între entităţile
385
cotate şi alte entităţi, exemplele care sunt legate de misiu-
nile de audit al situaţiilor financiare pentru entităţile cotate
ar trebui să fie luate în considerare pentru aplicarea asupra
tuturor misiunilor de audit al situaţiilor financiare.
290.27 Atunci când se identifică ameninţările care nu sunt în mod
clar nesemnificative, iar firma decide să accepte sau să
continue misiunea de certificare, decizia trebuie să fie do
cumentată. Documentaţia trebuie să includă o descriere a
ameninţărilor identificate şi a măsurilor de protecţie apli
cate pentru eliminarea sau reducerea ameninţărilor la un
nivel acceptabil.
290.28 Evaluarea importanţei oricăror ameninţări la adresa inde
pendenţei şi a măsurilor de protecţie necesare pentru re
ducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil ia în consi
derare interesul public. Unele entităţi pot fi de interes pu
blic deoarece, ca urmare a activităţilor lor, a dimensiunii
lor sau a statutului lor corporativ au o mai mare varietate
de acţionari. Exemplele de astfel de entităţi pot include
companiile cotate, instituţiile de credit, companiile de asi
gurări şi fondurile de pensii. Din cauza puternicului interes
public în situaţiile financiare ale entităţilor cotate, unele
paragrafe din această secţiune tratează probleme supli
mentare care sunt relevante pentru auditul situaţiilor finan
ciare ale entităţilor cotate. Trebuie să se acorde atenţie
aplicării cadrului general în legătură cu auditul situaţiilor
financiare ale entităţilor cotate faţă de alţi clienţi de audit
al situaţiilor financiare care ar putea fi importante pentru
interesul public.
290.29 Comitetele de audit au un rol important în guvernarea
corporativă atunci când sunt independente în raport cu
conducerea clientului şi pot asista Consiliul Director în
386
ajungerea la concluzia că o firmă este independentă în îndeplinirea rolului său de audit. Ar trebui să existe o co-municare permanentă între firmă şi comitetul de audit (sau alt organism de guvernare dacă nu există un comitet de audit) al entităţilor cotate cu privire la relaţii si alte pro-bleme care ar putea, în opinia firmei, să ameninţe indepen-denţa.
290.30 Firmele trebuie să-şi stabilească politici si proceduri legate de comunicările privind independenţa cu comitetele de audit sau cu alte persoane însărcinate cu guvernarea clien tului, în cazul auditului situaţiilor financiare ale entităţilor cotate, firma trebuie să comunice oral şi în scris, cel puţin anual, toate relaţiile şi alte probleme dintre firmă, firmele din reţea şi clientul de audit al situaţiilor financiare pe care raţionamentul profesional al firmei le poate considera că afectează independenţa. Problemele care vor fi comu nicate variază în funcţie de circumstanţe şi trebuie să fie stabilite de către firmă, dar, în general, trebuie să trateze aspectele importante identificate în această secţiune.
290.31 Membrii echipei de certificare şi firma trebuie să fie inde pendenţi de clientul de certificare în timpul perioadei mi siunii de certificare. Perioada misiunii începe atunci când echipa de certificare începe să presteze servicii de certifi care şi se termină odată cu publicarea raportului de certifi care, cu excepţia cazului în care misiunea de certificare are o natură recurentă. Dacă misiunea de certificare se preconizează a se repeta, perioada misiunii de certificare se termină cu notificarea de către oricare dintre părţi a terminării relaţiei profesionale sau a publicării raportului de certificare, oricare are loc mai târziu.
290.32 în cazul misiunii de audit al situaţiilor financiare, perioada misiunii include perioada acoperită de situaţiile financiare
387
raportate de către firmă. Atunci când o entitate devine un
client de audit al situaţiilor financiare în timpul sau după
perioada acoperită de situaţiile financiare pe care le va
raporta firma, firma va analiza dacă pot fi generate ame-
ninţări asupra independenţei de către:
- Relaţiile financiare sau de afaceri cu clientul de audit
în timpul sau după perioada acoperită de situaţiile
financiare, dar înainte de acceptarea misiunii de audit
al situaţiilor financiare; sau
- Serviciile anterioare prestate către clientul de audit.
în mod similar, în cazul unei misiuni de certificare care
nu este o misiune de audit al situaţiilor financiare, firma
trebuie să analizeze dacă relaţiile financiare sau de afaceri
sau serviciile anterioare pot genera ameninţări la adresa
independenţei.
290.33 Dacă se prestează un alt serviciu în afara celui de certifi-
care pentru clientul de audit al situaţiilor financiare în
timpul sau după perioada acoperită de situaţiile financiare,
dar înainte de începerea serviciilor profesionale legate de
auditul situaţiilor financiare, iar serviciul va fi interzis în
timpul perioadei misiunii de audit, trebuie să se analizeze
ameninţările la adresa independenţei, dacă există, care să
rezulte din serviciul respectiv. Dacă ameninţarea nu este
în mod clar nesemnificativă, măsurile de protecţie trebuie
să fie analizate şi aplicate ca fiind necesare pentru reduce-
rea ameninţării la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri
de protecţie pot include:
- Discutarea problemelor de independenţă legate de
prestarea de alte servicii în afară de cele de certificare
cu cei însărcinaţi cu guvernarea clientului, cum ar fi
comitetul de audit;
388
• Obţinerea recunoaşterii clientului asupra responsabi
lităţii pentru rezultatele altor servicii în afara celor de
certificare;
• Interzicerea personalului care a prestat alte servicii în afara celor de certificare de a participa la misiunea de
audit a situaţiilor financiare; si
• Angajarea unei alte firme pentru revizuirea rezultatelor altor servicii în afara celor de certificare sau angajarea
unei alte firme pentru a presta din nou alte servicii în
afara celor de certificare, în măsura necesară pentru a-i
da posibilitatea de a-şi asuma responsabilitatea acelui
serviciu.
290.34 Un alt serviciu decât cel de certificare prestat pentru un
client de audit necotat pentru situaţiile financiare nu va
prejudicia independenţa firmei atunci când clientul devine
o entitate cotată, cu condiţia ca:
(a) Alt serviciu în afara celui de certificare prestat anterior să fie permis conform acestei secţiuni pentru clienţii
necotaţi de audit al situaţiilor financiare;
(b) Serviciul va fi încheiat într-o perioadă rezonabilă de timp în care clientul devine o entitate cotată, dacă este
permis conform acestei secţiuni pentru clienţii de audit
al situaţiilor financiare care sunt entităţi cotate; si
(c) Firma a implementat măsuri de protecţie adecvate pen
tru eliminarea ameninţărilor la adresa independenţei
care sunt generate de serviciile anterioare sau pentru
reducerea acestora până la un nivel acceptabil.
389
Anexă la Secţiunea 290
Exemple privind modul de abordare conceptuală a
independenţei în circumstanţe specifice
Introducere
290.100 Următoarele exemple descriu circumstanţele specifice
şi relaţiile care pot genera ameninţări la adresa indepen
denţei. Exemplele descriu potenţialele ameninţări gene
rate şi măsurile de protecţie adecvate pentru a le elimina
sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil în fiecare
circumstanţă. Exemplele nu sunt exhaustive, în practică,
firma, firmele în reţea şi membrii echipei de certificare
vor fi solicitaţi să stabilească implicaţiile unor circum
stanţe şi relaţii similare, dar diferite şi să determine dacă
pot fi aplicate măsuri de protecţie, incluzând măsurile
de protecţie din paragrafele 200.12 până la 200.15, pentru
a răspunde în mod satisfăcător ameninţărilor la adresa
independenţei.
290.101 Unele exemple tratează clienţii de audit, în timp ce altele
tratează clienţii certificării care nu sunt clienţi de audit
al situaţiilor financiare. Exemplele ilustrează cum trebuie
să fie aplicate măsurile de protecţie pentru a îndeplini
cerinţele pentru membrii echipei de certificare, pentru
firma şi firmele în reţea pentru ca acestea să fie indepen
dente faţă de un client de audit al situaţiilor financiare şi
pentru ca membrii echipei de certificare şi firma să fie
independenţi faţă de un client al certificării care nu este
un client de audit al situaţiilor financiare. Exemplele nu
includ rapoartele de certificare pentru un client al certi-
390
ficării de non-audit a căror utilizare este restricţionată în mod expres de către utilizatori identificaţi, în cazul unor astfel de misiuni, membrii echipei de certificare, rudele
de gradul întâi si afinii acestora trebuie să fie independenţi faţă de clientul certificării. Mai mult, firma nu trebuie să deţină un interes financiar important, direct sau indirect, în clientul certificării.
290.102 Exemplele ilustrează cum se aplică cadrul general pentru
clienţii de audit al situaţiilor financiare şi pentru alţi clienţi de certificare. Exemplele trebuie să fie citite în conjunc tură cu paragrafele 290.13 care explică faptul că, în majo ritatea misiunilor de certificare, există o parte responsa bilă care cuprinde si clientul de certificare. Totuşi, în unele misiuni de certificare, există două părţi responsa
bile, în astfel de circumstanţe, trebuie să se ia în consi derare ameninţările despre care firma are motive să creadă că pot fi create de interesele şi relaţiile dintre un membru al echipei de certificare, firmă, o firmă din reţea şi partea responsabilă cu problema respectivă.
290.103 Interpretarea 2005-01 din această anexă oferă îndrumări suplimentare privind aplicarea cerinţelor legate de inde pendenţă cuprinse în această secţiune pentru misiunile de certificare care nu reprezintă misiuni de audit al situa ţiilor financiare.
Interese financiare
290.104 Un interes financiar într-un client al certificării poate ge
nera o ameninţare de interes propriu, în evaluarea impor
tanţei ameninţării şi a măsurilor de protecţie adecvate
care urmează să fie aplicate pentru a elimina ameninţarea
sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil este
391
necesar să se examineze natura interesului financiar.
Aceasta include o evaluare a rolului persoanei care deţine
interesul financiar, importanţa interesului financiar şi
tipul acestuia (direct sau indirect).
290.105 Atunci când se evaluează tipul interesului financiar tre
buie să se ia în considerare faptul că interesele financiare
pot varia de la interese în care persoana nu are niciun
control asupra vehiculului investiţiei sau a interesului
financiar deţinut (de exemplu, un fond mutual, un fond
închis de investiţii sau un vehicul intermediar similar)
până la acelea în care persoana deţine controlul asupra
interesului financiar (de exemplu, ca administrator) sau
este capabilă să influenţeze deciziile privind investiţia.
Atunci când se evaluează importanţa oricărei ameninţări
la adresa independenţei este important să se ia în consi
derare gradul de control sau influenţa care poate fi exer
citată asupra intermediarului, a interesului financiar de
ţinut sau a unei strategii de investiţie. Atunci când există
control, interesul financiar trebuie considerat ca fiind
direct. Invers, atunci când deţinătorul interesului financiar
nu are nicio capacitate de a exercita un astfel de control,
interesul financiar trebuie considerat ca fiind indirect.
Prevederi aplicabile tuturor clienţilor certificării
290.106 Dacă un membru al echipei de certificare sau o rudă de gradul I deţine un interes financiar direct sau un inte
res financiar indirect important în clientul certificării,
ameninţarea de interes propriu generată va fi atât de
importantă încât singurele măsuri de protecţie disponibile
pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce la un
nivel acceptabil ar fi:
392
• să se cedeze interesul financiar direct înainte ca per soana să devină membru al echipei de certificare;
• să se cedeze în totalitate interesul financiar indirect
sau să se cedeze o valoare suficientă din acesta astfel încât interesul rămas să nu mai fie important, înainte ca persoana să devină membru al echipei de certificare; sau
• să se elimine membrul echipei de certificare din misiu nea de certificare.
290.107 Dacă un membru al echipei de certificare sau o rudă de gradul I a acestuia primeşte, de exemplu, sub forma unei moşteniri, a unui cadou sau ca rezultat al unei fuziuni, un interes financiar direct sau indirect important în clien-tul certificării, se va genera o ameninţare de interes pro-
priu. Următoarele măsuri de protecţie trebuie aplicate pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil:
• să se cedeze interesul financiar la data convenabilă cea mai apropiată; sau
• să se elimine membrul echipei de certificare din misiu nea de certificare.
Pe parcursul perioadei de dinaintea cedării interesului financiar sau a eliminării individului din echipa de certi-ficare trebuie să se ia în considerare dacă sunt necesare
măsuri de protecţie suplimentare în scopul reducerii ameninţării până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit; sau
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pen
tru a revizui munca realizată sau pentru a acorda con sultanţă, după cum este necesar.
393
290.108 Atunci când un membru al echipei de certificare cunoaşte
faptul că un afin deţine un interes financiar direct sau
indirect important în clientul certificării poate apărea o
ameninţare de interes propriu, în evaluarea importanţei
oricărei ameninţări trebuie să se ia în considerare natura
relaţiei dintre membrul echipei de certificare şi afin, pre
cum şi importanţa interesului financiar. Odată ce a fost
evaluată importanţa ameninţării trebuie luate în consi
derare si aplicate măsuri de protecţie, după cum este ne
cesar. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• afinul va ceda întregul interes financiar sau o parte sufi
cientă din acesta la data convenabilă cea mai apropiată;
• discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea,
cum ar fi comitetul de audit;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a revi
zui munca efectuată de către membrul echipei de cer
tificare al cărui afin este implicat, sau pentru a acorda
consultanţă, după cum este necesar; sau
• îndepărtarea persoanei respective din misiunea de cer
tificare.
290.109 Atunci când o firmă sau un membru al echipei de certifi
care deţine un interes financiar direct sau indirect impor
tant în clientul de certificare ca administrator poate apărea
o ameninţare de interes propriu prin posibila influenţă a
administratorului asupra clientului de certificare, în con
secinţă, un astfel de interes trebuie să fie deţinut numai
atunci când:
- membrul echipei de certificare, o rudă de gradul I şi firma nu sunt beneficiari ai depozitului;
- interesul deţinut de către fond în clientul de certificare
nu este important pentru fond;
394
- fondul nu poate exercita o influenţă semnificativă
asupra clientului de certificare; şi
- membrul echipei de certificare sau firma nu are o
influenţă semnificativă asupra niciunei decizii cu pri
vire la investiţii ce implică un interes financiar în
clientul de certificare.
290.110 Este necesar să se analizeze dacă o ameninţare de interes
propriu poate fi generată de interesele financiare ale per-
soanelor din afara echipei de certificare, ale rudelor de
gradul I şi ale afinilor acestora. Astfel de persoane ar
include:
- parteneri şi rudele lor de gradul I, care nu sunt membri
ai echipei de certificare;
- parteneri şi angajaţi din conducere care furnizează
clientului certificării servicii de non-certificare; şi
- persoane care au o relaţie personală apropiată cu un
membru al echipei de certificare.
Dacă interesele deţinute de către astfel de persoane pot
genera o ameninţare de interes propriu va depinde de
factori precum:
- structura organizatorică, operaţională şi de raportare
a firmei; şi - natura relaţiei dintre persoana respectivă şi membrul
echipei de certificare.
Trebuie evaluată importanţa ameninţării şi, dacă amenin-
ţarea nu este nesemnificativă în mod clar, trebuie luate
în considerare şi aplicate măsuri de protecţie aşa cum
este necesar pentru a reduce ameninţarea până la un nivel
acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
- atunci când este cazul, politici în scopul limitării po sesiei unor astfel de interese;
395
• discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit; sau
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar
care nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a revizui munca efectuată sau pentru a acorda con sultanţă, după cum este necesar.
290.111 O încălcare neintenţionată a prevederilor acestei secţiuni, care se referă la un interes financiar într-un client al cer tificării, nu ar afecta independenţa firmei, a firmei din reţea sau a unui membru al echipei de certificare atunci când: • firma şi firma din reţea au stabilit politici şi proceduri
care cer tuturor profesioniştilor să raporteze prompt firmei orice încălcare ce derivă din cumpărarea, moş tenirea sau altă achiziţionare a unui interes financiar în clientul certificării;
• firma şi firma din reţea notifică prompt profesionistul că trebuie să se cedeze interesul financiar; şi
• cedarea are loc la cea mai apropiată dată practică
după identificarea chestiunii sau profesionistul este îndepărtat din echipa de certificare.
290.112 Atunci când a avut loc o încălcare neintenţionată a acestei secţiuni privitoare la un interes financiar într-un client al certificării, firma trebuie să analizeze dacă trebuie apli cate măsuri de protecţie. Asemenea măsuri de protecţie ar putea include: • implicarea unui profesionist contabil suplimentar
care nu a luat parte la misiunea de certificare pentru a revizui munca efectuată de către membrul echipei de certificare; sau
• excluderea individului din orice proces important de luare a deciziilor privind misiunea de certificare.
396
Prevederi aplicabile clienţilor de audit al situaţiilor
financiare
290.113 Dacă o firmă sau o firmă din reţea are un interes financiar
direct într-un client de audit al situaţiilor financiare ale
firmei, ameninţarea de interes propriu generată este atât
de semnificativă încât nicio măsură de protecţie nu ar
putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil, în con
secinţă, renunţarea la interesul financiar ar fi singura
măsură adecvată pentru a permite firmei realizarea mi
siunii.
290.114 Dacă o firmă sau o firmă din reţea are un interes financiar
semnificativ indirect într-un client de audit al firmei pen
tru situaţiile financiare ale acestuia se generează, de ase
menea, o ameninţare privind prevalenta interesului pro
priu. Singurele acţiuni adecvate pentru a permite firmei
să realizeze misiunea ar fi ca firma sau firma din reţea
fie să renunţe la interesul indirect în totalitate, fie să re
nunţe la un procent suficient din acesta, astfel încât in
teresul rămas să nu mai fie important.
290.115 Dacă o firmă sau o firmă din reţea are un interes financiar semnificativ într-o entitate care deţine un interes de control într-un client de audit al situaţiilor financiare, ameninţarea de interes propriu generată este atât de sem nificativă încât nicio măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Singurele ac ţiuni adecvate pentru a permite firmei să realizeze misiu nea ar fi ca firma sau firma din reţea fie să renunţe la interesul financiar în totalitate, fie să renunţe la un procent
suficient de mare din acesta, astfel încât interesul rămas să nu mai fie important.
397
290.116 Dacă planul de pensii al unei firme sau al unei firme din
reţea are un interes financiar într-un client de audit al
situaţiilor financiare poate apărea o ameninţare de interes
propriu. Prin urmare, trebuie evaluată semnificaţia ori
cărei astfel de ameninţări generate şi, dacă ameninţarea
nu este nesemnificativă în mod clar, trebuie luate în con
siderare şi aplicate măsuri de protecţie, după cum este
necesar, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o re
duce la un nivel acceptabil.
290.117 Dacă alţi parteneri, inclusiv partenerii care nu realizează
misiuni de certificare, sau rudele lor de gradul I deţin, în
biroul în care partenerul misiunii prestează servicii le
gate de auditul situaţiilor financiare, un interes financiar
direct sau un interes financiar indirect important în acel
client de audit, ameninţarea generată de interesul propriu
ar putea fi atât de semnificativă încât nicio măsură de
protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel
acceptabil. Prin urmare, astfel de parteneri sau rudele
lor de gradul I nu trebuie să deţină niciun interes finan
ciar într-un astfel de client de audit.
290.118 Biroul în care partenerul misiunii desfăşoară auditul
situaţiilor financiare nu este, în mod necesar, biroul în
care acel partener este numit. Prin urmare, atunci când
partenerul misiunii este localizat într-un birou diferit de
cel al celorlalţi membri ai echipei de certificare trebuie
să se determine raţional în care birou practică partenerul
activităţi legate de respectivul audit.
290.119 Dacă alţi parteneri şi angajaţi din conducere care furni
zează clientului de audit alte servicii în afara celor de
certificare, cu excepţia acelora a căror implicare este în
mod clar lipsită de importanţă, sau a rudelor de gradul I,
398
deţin un interes financiar direct sau un interes financiar
important indirect în clientul de audit, ameninţarea ge-
nerată de interesul propriu ar fi atât de semnificativă încât
nicio măsură de protecţie nu ar putea reduce amenin-
ţarea la un nivel acceptabil. Prin urmare, astfel de angajaţi
sau rudele lor de gradul I nu trebuie să deţină niciun in-
teres financiar într-un astfel de client de audit.
290.120 Un interes financiar într-un client de audit care este de
ţinut de o rudă de gradul I a (a) unui partener localizat în
biroul în care partenerul misiunii desfăşoară auditul, sau
(b) unui partener sau angajat din conducere care furni
zează clientului de audit alte servicii în afara celor de
certificare nu este considerat că generează o ameninţare
inacceptabilă dacă este primit ca rezultat al drepturilor
lor de angajare (de exemplu, dreptul la pensie sau drep
tul la opţiuni pe acţiuni) şi, acolo unde este necesar, se
aplică măsuri de protecţie corespunzătoare pentru a re
duce orice ameninţare la adresa independenţei la un ni
vel acceptabil.
290.121 Poate fi generată o ameninţare de interes propriu dacă
firma sau firma din reţea sau un membru al echipei de
certificare are un interes într-o entitate şi un client de
audit al situaţiilor financiare sau un director, ofiţer sau
un deţinător care îl controlează deţine, de asemenea, o
investiţie în acea entitate. Independenţa nu este compro
misă în ceea ce priveşte clientul de audit dacă respectivele
interese ale firmei, firmei din reţea sau ale membrului
echipei de certificare si ale clientului de audit sau direc
torului, ofiţerului sau deţinătorului controlului sunt lipsite
de importanţă, iar clientul de audit nu poate exercita o
influenţă semnificativă asupra entităţii. Dacă un interes
399
este semnificativ fie pentru firmă, fie pentru firma din reţea sau pentru clientul de audit, iar clientul de audit poate exercita o influenţă semnificativă asupra entităţii,
nu este disponibilă nicio măsură de protecţie pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil, iar firma sau firma din reţea fie trebuie să cedeze interesul respectiv, fie să refuze misiunea de audit. Orice membru al echipei de certificare ce deţine un astfel de interes semnificativ trebuie: - să cedeze interesul; - să cedeze o parte suficientă din interes astfel încât
interesul rămas să nu mai fie semnificativ;
- să se retragă din audit.
Prevederi aplicabile clienţilor certificării de non-audit al
situaţiilor financiare
290.122 Dacă o firmă deţine un interes financiar direct într-un
client de certificare care nu este un client de audit, ame
ninţarea generată de interesul propriu este atât de semni
ficativă încât nicio măsură de protecţie nu ar putea reduce
ameninţarea la un nivel acceptabil, în consecinţă, cedarea
interesului financiar ar fi singura acţiune adecvată care
ar permite firmei să realizeze misiunea.
290.123 Dacă o firmă deţine un interes financiar material indirect într-un client al certificării care nu este un client de audit
al situaţiilor financiare se generează, de asemenea, o ame
ninţare de interes propriu. Singura acţiune adecvată care
să permită firmei să realizeze misiunea ar fi fie ca firma
să cedeze interesul indirect în totalitate, fie să cedeze un
procent suficient din acesta astfel încât interesul rămas
să nu mai fie important.
400
290.124 Dacă o firmă deţine un interes financiar important într-o
entitate care are un interes de control într-un client al
certificării care nu este un client de audit al situaţiilor
financiare, ameninţarea generată de interesul propriu este
atât de semnificativă încât nicio măsură de protecţie nu
ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Sin-
gura acţiune adecvată pentru a permite firmei să reali-
zeze misiunea ar fi fie ca firma să cedeze interesul finan-
ciar în totalitate, fie să cedeze un procent suficient din
acesta astfel încât interesul rămas să nu mai fie impor-
tant.
împrumuturi şi garanţii
290.126 Un împrumut de la sau o garanţie pentru un împrumut
luată de un client al certificării care este o bancă sau o
instituţie similară nu ar genera o ameninţare la adresa
independenţei, cu condiţia ca împrumutul sau garanţia
să fie făcut(ă) pe baza unor proceduri, condiţii şi cerinţe
normale de împrumut şi ca împrumutul să fie lipsit de
importanţă atât pentru firmă, cât şi pentru clientul certi
ficării. Dacă împrumutul este important pentru clientul
certificării sau pentru firmă, poate fi posibil ca, prin
intermediul aplicării unor măsuri de protecţie, să se re
ducă ameninţarea generată de interesul propriu până la
un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea
include implicarea unui profesionist contabil suplimentar
din afara firmei sau a firmei din reţea, pentru a revizui
munca efectuată.
290.127 Un împrumut sau o garanţie acordat(ă) de un client al
certificării care este o bancă sau o instituţie similară unui
membru al echipei de certificare sau unei rude de gradul I
401
a acestuia nu ar genera o ameninţare la adresa indepen-
denţei cu condiţia ca împrumutul să fie făcut pe baza
unor proceduri, condiţii şi cerinţe normale de împrumut.
Exemplele de astfel de împrumuturi includ ipotecile pe
casă, soldurile bancare debitoare, împrumuturile pentru
maşini şi soldul cărţilor de credit.
290.128 în mod similar, depozitele făcute sau conturile de brokeraj
ale unei firme sau ale unui membru al echipei de certi
ficare cu un client al certificării care este o bancă, un
broker sau o instituţie similară nu ar genera o ameninţare
la adresa independenţei, cu condiţia ca depozitul sau con
tul să fie deţinut în condiţii comerciale normale.
290.129 Dacă firma sau un membru al echipei de certificare acor
dă un împrumut unui client al certificării care nu este o
bancă sau o instituţie similară, sau garantează împrumutul
unui astfel de client al certificării, ameninţarea generată
de interesul propriu ar fi atât de semnificativă încât nicio
măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la
un nivel acceptabil, decât dacă împrumutul sau ga
ranţia sunt lipsite de importanţă atât pentru firmă sau
membrul echipei de certificare, cât şi pentru clientul
certificării.
290.130 în mod similar, dacă firma sau un membru al echipei de
certificare acceptă un împrumut de la sau are un îm
prumut garantat de un client al certificării care nu este o
bancă sau o instituţie similară, ameninţarea generată de
interesul propriu este atât de semnificativă încât nicio
măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la
un nivel acceptabil, decât dacă împrumutul sau garanţia
sunt lipsite de importanţă atât pentru firmă sau membrul
echipei de certificare, cât şi pentru clientul certificării.
402
290.131 Exemplele din paragrafele 290.126 până la 290.130 se referă la împrumuturi şi garanţii între firmă şi clientul certificării, în cazul unei misiuni de audit al situaţiilor
financiare, prevederile trebuie aplicate firmei, tuturor fir melor din reţea şi clientului de audit.
Relaţii strânse de afaceri cu clienţii certificării
290.132 O relaţie strânsă de afaceri între o firmă sau un membru al echipei de certificare şi clientul certificării sau condu cerea acestuia, sau între firmă, o firmă din reţea şi un client de audit al situaţiilor financiare va implica un inte res comercial sau un interes financiar comun şi poate duce la ameninţări generate de interesul propriu şi intimi dare. Următoarele sunt exemple de astfel de relaţii: - deţinerea unui interes material financiar într-o aso
ciere în participaţie cu un client al certificării sau cu un deţinător de control, director, ofiţer sau cu altă persoană care exercită funcţii de conducere pentru acel client;
- aranjamente pentru a combina unul sau mai multe servicii sau produse ale firmei cu unul sau mai multe servicii sau produse ale clientului certificării şi pentru a comercializa pachetul cu referire la ambele părti; şi
- aranjamente privind distribuţia sau comercializarea în conformitate cu care firma acţionează ca distri buitor sau comerciant al produselor sau serviciilor clientului certificării, sau clientul certificării acţionea ză ca distribuitor sau comerciant al produselor sau serviciilor firmei.
în cazul unui client de audit al situaţiilor financiare, cu
excepţia cazului în care interesul financiar nu este im-portant, iar relaţia este în mod clar nesemnificativă pentru
403
firmă, pentru firma din reţea şi pentru clientul de audit,
nicio măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea
la un nivel acceptabil, în cazul unui client al certificării
care nu este un client de audit al situaţiilor financiare,
dacă interesul financiar nu este lipsit de importanţă, iar
relaţia nu este în mod clar nesemnificativă pentru firmă
şi pentru clientul certificării, nicio măsură de protecţie
nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil, în
consecinţă, în toate aceste circumstanţe, singurele soluţii
posibile sunt:
- încheierea relaţiei de afaceri;
- reducerea complexităţii relaţiei astfel încât interesul
financiar să fie lipsit de importanţă, iar relaţia să fie
în mod clar nesemnificativă; sau
- refuzarea misiunii de certificare.
Exceptând situaţia în care orice astfel de interes financiar
este nesemnificativ, iar relaţia este în mod clar nesemni-
ficativă pentru membrul echipei de certificare, singura
măsură de protecţie adecvată ar fi eliminarea persoanei
din echipa de certificare.
290.133 în cazul unui client de audit al situaţiilor financiare, re-
laţiile de afaceri care implică un interes deţinut de către
firmă, de firma din reţea sau de un membru al echipei de
certificare sau rudele lor de gradul I într-o entitate afiliată,
atunci când clientul de audit sau un director sau ofiţer al
clientului de audit sau orice grup al acestuia deţine, de
asemenea, un interes în acea entitate, nu generează ame-
ninţări la adresa independenţei cu condiţia ca:
- relaţia să fie în mod clar nesemnificativă pentru firmă,
firma din reţea şi clientul de audit;
- interesul deţinut să fie lipsit de importanţă pentru in vestitor sau grupul de investitori; si
404
• interesul să nu îi acorde investitorului sau grupului de investitori capacitatea de a controla entitatea afi liată.
290.134 Achiziţionarea de bunuri şi servicii de la un client al cer
tificării de către firmă (sau de la un client de audit al
situaţiilor financiare de către o firmă din reţea) sau de un
membru al echipei de certificare nu ar genera, în general,
o ameninţare la adresa independenţei, cu condiţia ca
tranzacţia să se încadreze în cursul normal al afacerii si
să se desfăşoare în condiţii obiective. Cu toate acestea,
astfel de tranzacţii pot fi de o asemenea natură sau magni
tudine încât să genereze o ameninţare de interes propriu.
Dacă ameninţarea generată nu este în mod clar nesemnifi
cativă, trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de
protecţie, după cum este necesar, pentru a reduce amenin
ţarea până la un nivel acceptabil. Asemenea măsuri de
protecţie ar putea include:
• eliminarea sau reducerea magnitudinii tranzacţiei;
• îndepărtarea individului din echipa de certificare; sau
• discutarea acestui aspect cu cei însărcinaţi cu guver
narea, cum ar fi comitetul de audit.
Relaţii familiale şi personale
290.135 Relaţiile familiale şi personale între un membru al echipei de certificare si un director, un ofiţer sau anumiţi angajaţi,
în funcţie de rolul acestora, ai clientului certificării, pot
duce la ameninţări generate de interesul propriu, familia
ritate sau intimidare. Nu este posibil să se descrie în de
taliu importanţa ameninţărilor pe care le pot genera astfel
de relaţii. Importanţa va depinde de un număr de factori,
inclusiv responsabilităţile individului referitoare la misiu-
405
nea de certificare, gradul de apropiere a relaţiei şi rolul
membrului familiei sau al altei persoane în cadrul compa-
niei clientului certificării, în consecinţă, există un spectru
larg de circumstanţe care trebuie evaluate şi de măsuri
de protecţie care trebuie aplicate pentru a reduce amenin-
ţarea până la un nivel acceptabil.
290.136 Atunci când o rudă de gradul I a unui membru al echipei de certificare ocupă funcţia de director, ofiţer sau este angajată a clientului certificării şi se află în poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiec tului în cauză al misiunii de certificare, sau a fost într-o astfel de poziţie în orice perioadă acoperită de misiune, ameninţările la adresa independenţei pot fi reduse la un nivel acceptabil numai prin îndepărtarea individului din
echipa de certificare. Gradul de apropiere a relaţiei este de asemenea natură încât nicio altă măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la adresa independenţei până la un nivel acceptabil. Dacă nu se utilizează aplica rea acestei măsuri de protecţie, singura soluţie este retra gerea din misiunea de certificare. De exemplu, în cazul auditării unor situaţii financiare, dacă soţia/soţul unui membru al echipei de certificare este angajat(ă) într-o poziţie prin care exercită o influenţă directă şi semnifi cativă asupra pregătirii rapoartelor contabile sau situaţii lor financiare ale clientului de audit, ameninţarea la adre sa independenţei ar putea fi redusă la un nivel acceptabil numai prin îndepărtarea persoanei respective din echipa de certificare.
290.137 Atunci când o rudă de gradul I a unui membru al echipei de certificare este angajată într-un post de unde poate
exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiec tului în cauză al misiunii de certificare, pot apărea ame-
406
ninţări la adresa independenţei. Importanţa ameninţărilor
va depinde de factori precum:
- poziţia pe care o deţine ruda de gradul I în cadrul
companiei-client; si
- rolul profesionistului din echipa de certificare.
Importanţa ameninţării trebuie evaluată şi, dacă amenin-
ţarea nu este în mod clar nesemnificativă, trebuie luate
în considerare şi aplicate măsuri de protecţie, după caz,
pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel
de măsuri de protecţie ar putea include:
• eliminarea persoanei din echipa de certificare;
• acolo unde este posibil, structurarea responsabilităţilor
echipei de certificare astfel încât profesionistul să nu
se confrunte cu probleme care intră în responsabilitatea
rudei de gradul I; sau
• politici şi proceduri pentru a împuternici personalul să
comunice conducerii firmei orice aspect legat de inde
pendenţă si obiectivitate care 1-ar putea preocupa.
290.138 Atunci când un afin al unui membru al echipei de certi-
ficare este director, ofiţer sau angajat al clientului de certi-
ficare într-un post de unde poate exercita o influenţă di-
rectă si semnificativă asupra subiectului în cauză al mi-
siunii de certificare, pot apărea ameninţări la adresa inde-
pendenţei. Importanţa ameninţărilor va depinde de factori
precum:
• poziţia pe care o deţine afinul în cadrul companiei
clientului; şi
• rolul profesionistului din echipa de certificare.
Importanţa ameninţării trebuie evaluată şi, dacă amenin-
ţarea nu este în mod clar nesemnificativă, trebuie luate
407
în considerare şi aplicate măsuri de protecţie, după caz, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• eliminarea persoanei din echipa de certificare; • acolo unde este posibil, structurarea responsabilităţilor
echipei de certificare astfel încât profesionistul să nu se confrunte cu probleme care intră în responsabilitatea rudei de gradul I; sau
• politici si proceduri pentru a împuternici personalul să comunice conducerii firmei orice aspect legat de inde pendenţă şi obiectivitate care 1-ar putea preocupa.
290.139 în plus, ameninţările generate de interesul propriu, fami
liaritate sau intimidare pot apărea atunci când o persoană
care nu este rudă de gradul I sau afin al echipei de certifi
care are o relaţie apropiată cu membrul echipei de certifi
care şi ocupă funcţia de director, ofiţer sau este angajat
al clientului certificării, aflându-se în poziţia de a exercita
o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în
cauză al misiunii de certificare. Prin urmare, membrii
echipei de certificare sunt responsabili pentru identifica
rea oricăror astfel de persoane şi pentru consultarea în
conformitate cu procedurile firmei. Evaluarea importanţei
oricărei ameninţări generate şi a măsurilor de protecţie
adecvate în vederea eliminării ameninţării sau a reducerii
acesteia la un nivel acceptabil va include aspecte cum ar
fi gradul de apropiere a relaţiei şi rolul persoanei în cadrul
companiei clientului certificării.
290.140 Este necesar să se analizeze dacă ameninţările generate
de interesul propriu, familiaritate sau intimidare pot apă
rea în cazul unei relaţii personale sau de familie între un
partener sau angajat al firmei care nu este un membru al
echipei de certificare şi un director, un ofiţer sau un an-
408
gajat al clientului certificării aflat în poziţia de a exercita
o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în
cauză al misiunii de certificare. Prin urmare, partenerii
şi angajaţii firmei sunt responsabili pentru identificarea
oricăror astfel de relaţii si pentru consultarea în confor-
mitate cu procedurile firmei. Evaluarea importanţei orică-
rei ameninţări generate şi a măsurilor de protecţie adec-
vate în vederea eliminării ameninţării sau a reducerii a-
cesteia până la un nivel acceptabil va include aspecte
cum ar fi gradul de apropiere a relaţiei, interacţiunea pro-
fesionistului firmei cu echipa de certificare, poziţia deţi-
nută în cadrul firmei si rolul persoanei în cadrul clientului
certificării.
290.141 O încălcare neintenţionată a acestei secţiuni, aşa cum se
referă la relaţiile familiale şi personale, nu ar afecta inde-
pendenţa unei firme sau a unui membru al echipei de
certificare atunci când:
- firma a stabilit politici şi proceduri care solicită ca
toţi profesioniştii să raporteze prompt firmei orice
încălcări ce rezultă din schimbări în statutul de anga
jare al rudelor de gradul I sau al afinilor lor sau alte
relaţii personale care generează ameninţări ale inde
pendenţei;
- fie responsabilităţile echipei de certificare sunt re structurate astfel încât profesionistul să nu fie con
fruntat cu aspecte care se află sub responsabilitatea
persoanei cu care el este în relaţie de rudenie sau cu
care are o relaţie personală, fie, dacă acest lucru nu
este posibil, firma îndepărtează prompt profesionistul
din echipa de certificare;
- se acordă o atenţie suplimentară revizuirii muncii pro fesionistului.
409
290.142 Atunci când a avut loc o încălcare neintenţionată a acestei
secţiuni cu privire la relaţiile familiale şi personale, firma
trebuie să ia în considerare dacă trebuie aplicate măsuri
de protecţie. Astfel de măsuri de protecţie ar putea inclu
de:
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care
nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a revi
zui munca efectuată de către membrul echipei de certi
ficare; sau
• excluderea individului din orice proces decizional
important cu privire la misiunea de certificare.
Angajarea la clienţii certificării
290.143 Independenţa unei firme sau a membrului echipei de cer
tificare poate fi periclitată dacă un director, un ofiţer sau
un angajat al clientului certificării aflat în poziţia de a
exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiec
tului în cauză al misiunii de certificare a fost un membru
al echipei de certificare sau un partener al firmei. Astfel
de circumstanţe pot genera ameninţări asociate intere
sului propriu, familiarităţii şi intimidării, în special atunci
când între persoană şi fosta sa firmă se păstrează relaţii
semnificative, în mod similar, independenţa unui mem
bru al echipei de certificare poate fi ameninţată atunci
când o persoană participă la misiunea de certificare ştiind
sau având motive să considere că urmează sau se poate
alătura clientului certificării în viitor.
290.144 Dacă un membru al echipei de certificare, partener sau
fost partener al firmei s-a alăturat clientului certificării,
semnificaţia ameninţărilor generate privitoare la interesul
410
propriu, familiaritate sau intimidare va depinde de urmă-torii factori: - poziţia pe care persoana a ocupat-o la clientul certi
ficării; - gradul de implicare a individului în cadrul echipei
de certificare; - perioada de timp care a trecut de când persoana a
fost membru al echipei de certificare sau al firmei; şi - poziţia anterioară a individului în cadrul echipei de
certificare sau al firmei.
Importanţa ameninţării trebuie evaluată şi, dacă amenin-ţarea nu este în mod clar nesemnificativă, trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de protecţie, după caz, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• determinarea a cât de adecvată sau de necesară este modi ficarea planului de certificare pentru misiunea de cer tificare;
• desemnarea unei echipe de certificare pentru misiunea de certificare ulterior, care să aibă o experienţă sufi cientă cu privire la persoana care s-a alăturat clientului certificării;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost un membru al echipei de certificare, pentru a revizui munca efectuată sau, altfel, pentru a acorda con sultanţă, după cum este necesar; sau
• revizuirea controlului calităţii misiunii de certificare.
în toate cazurile sunt necesare toate măsurile de protecţie următoare pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil:
• persoana vizată nu are dreptul la niciun beneficiu sau nicio plată din partea firmei, decât dacă acestea sunt făcute în conformitate cu aranjamente fixe predeter-
411
minate. Mai mult, nicio sumă datorată persoanei nu
trebuie să fie atât de semnificativă încât să ameninţe
independenţa firmei;
• persoana nu mai participă sau nu pare să participe la
activităţile de afaceri sau profesionale ale firmei.
290.145 O ameninţare generată de interesul propriu apare atunci
când un membru al echipei de certificare participă la mi
siunea de certificare deşi ştie sau are motive să considere
că urmează sau se poate alătura clientului certificării în
viitor. Această ameninţare poate fi redusă până la un nivel
acceptabil prin aplicarea tuturor măsurilor de protecţie
următoare:
• politici şi proceduri care cer persoanei să notifice firma
atunci când încep negocieri serioase de angajare la
clientul certificării;
• eliminarea persoanei din misiunea de certificare.
în plus, este necesar să se analizeze dacă trebuie să se
efectueze sau nu o revizuire independentă a tuturor eva-
luărilor semnificative pe care le-a făcut persoana respec-
tivă pe parcursul misiunii.
Servicii recente furnizate clienţilor certificării
290.146 Prezenţa în echipa de certificare a unui fost ofiţer, director
sau angajat al clientului certificării poate reprezenta o
ameninţare generată de interesul propriu, de autorevizuire
si de familiaritate. Acest fapt ar fi adevărat în special
atunci când un membru al echipei de certificare trebuie
să raporteze, de exemplu, subiectul în cauză pe care 1-a
pregătit sau elementele situaţiilor financiare pe care le-a
evaluat în timp ce era angajat la clientul certificării.
412
290.147 Dacă, pe parcursul perioadei acoperite de raportul de cer tificare, un membru al echipei de certificare a lucrat ca ofiţer sau director al clientului certificării, sau a fost un angajat într-un post din care exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză al activităţii de certificare, ameninţarea generată este atât de semnifi cativă încât nicio măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil, în consecinţă, astfel de persoane nu trebuie numite în echipa de certificare.
290.148 Dacă, înainte de perioada acoperită de raportul de certi ficare, un membru al echipei de certificare a lucrat ca ofiţer sau director al clientului certificării sau a fost un angajat pe un post din care exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză al activităţii de certificare, aceasta poate reprezenta o ameninţare ge nerată de interesul propriu, autorevizuire şi familiaritate. De exemplu, astfel de ameninţări ar fi generate dacă o decizie luată sau o lucrare realizată de către persoana respectivă în perioada anterioară, în timp ce era angajată a clientului certificării, va fi evaluată în perioada curentă ca parte a activităţii curente de certificare. Importanţa ameninţărilor va depinde de factori precum:
- poziţia pe care persoana a deţinut-o în cadrul compa niei clientului certificării;
- perioada de timp care a trecut de când persoana a părăsit compania clientului certificării; si
- rolul pe care persoana îl ocupă în echipa de certificare. Importanţa ameninţării trebuie evaluată, iar în cazul în care ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativă trebuie luate în considerare si aplicate măsuri de protecţie, după cum este necesar, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
413
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pen
tru a revizui munca efectuată de persoana respectivă
ca parte a echipei de certificare sau pentru a acorda
consultanţă, după caz; sau
• discutarea aspectului cu cei din conducere, cum ar fi
comitetul de audit.
Serviciul ca ofiţer sau director
în consiliul de conducere al clienţilor certificării
290.149 Dacă un partener sau angajat al firmei lucrează în calitate
de ofiţer sau director în consiliul de conducere al clien
tului certificării, ameninţările generate de autorevizuire
şi de interesul propriu sunt atât de semnificative încât
nicio măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţările
până la un nivel acceptabil, în cazul unei misiuni de audit
al situaţiilor financiare, dacă un partener sau angajat al
unei firme în reţea ar urma să lucreze în calitate de ofiţer
sau director în consiliul unui client de audit, ameninţările
generate ar fi atât de semnificative încât nicio măsură de
protecţie nu le-ar putea reduce până la un nivel accep
tabil, în consecinţă, dacă o astfel de persoană ar urma să
accepte o asemenea poziţie, singurul curs de acţiune este
de a refuza implicarea în acţiune sau de a se retrage din
activitatea de certificare.
290.150 Postul de Secretar al Companiei are diferite implicaţii în
diferite jurisdicţii, îndatoririle pot fi administrative, pre
cum administrarea personalului şi menţinerea înregistră
rilor şi registrelor companiei, până la îndatoriri diverse de
tipul certificării că firma se conformează reglementărilor
sau consultanţă cu privire la probleme de conducere cor
porativă, în general, această poziţie este considerată ca
414
implicând un grad apropiat de asociere cu entitatea si poate
duce la ameninţări generate de autorevizuire şi favorizare.
290.151 Dacă un partener sau un angajat al firmei sau al unei
firme în reţea este Secretarul Companiei pentru un client
de audit, ameninţările generate de autorevizuire şi favori
zare ar fi, în general, atât de semnificative încât nicio
măsură de protecţie nu le-ar putea reduce până la un nivel
acceptabil. Atunci când practica este în mod specific per
misă sub incidenţa legislaţiei locale, a regulilor profe
sionale sau a practicii, îndatoririle şi funcţiile asumate
trebuie să se limiteze la cele de rutină şi de natură formală
administrativă ca, de exemplu, pregătirea minutelor şi
păstrarea rapoartelor legale.
290.152 Serviciile administrative de rutină care ajută la munca
de secretariat a companiei sau activitatea de consultanţă
referitoare la problemele administrative de secretariat ale
companiei nu sunt percepute în general ca afectând inde
pendenţa, cu condiţia ca echipa managerială a clientului
să fie cea care ia toate deciziile relevante.
Colaborarea îndelungată a personalului de conducere cu
clienţi ai certificării
290.153 Utilizarea aceluiaşi personal de conducere într-o activita
te de certificare pe parcursul unei perioade lungi de timp
poate duce la o ameninţare generată de familiaritate. Im
portanţa ameninţării va depinde de factori ca, de exem
plu:
- perioada de timp în care persoana a fost membră a
echipei de certificare;
- rolul persoanei în echipa de certificare;
415
- structura firmei; şi
- natura activităţii de certificare.
Importanţa ameninţării trebuie evaluată, iar în cazul în
care ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativă
trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de pro-
tecţie, după caz, pentru a reduce ameninţarea până la
un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea
include:
- rotaţia personalului de conducere din echipa de cer
tificare;
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar
care nu a fost un membru al echipei de certificare,
pentru a revizui munca efectuată de către personalul
din conducere sau pentru a acorda consultanţă, după
caz;sau
- controale de calitate interne independente.
Clienţi de audit al situaţiilor financiare
care sunt entităţi cotate
290.154 Colaborarea cu acelaşi partener responsabil cu revizuirea
controlului calităţii misiunii într-un audit al situaţiilor
financiare pe o perioadă lungă de timp poate duce la o
ameninţare generată de familiaritate. Această ameninţare
este în mod particular relevantă în contextul de audit al
entităţilor cotate şi trebuie luate măsuri de protecţie în
astfel de situaţii pentru a reduce o astfel de ameninţare
până la un nivel acceptabil. Prin urmare, pentru auditul
situaţiilor financiare ale entităţilor cotate:
- partenerul misiunii şi persoana responsabilă cu re
vizuirea controlului calităţii misiunii trebuie schim
baţi după exercitarea oricăreia dintre responsabilităţi
416
sau a combinaţiei dintre cele două pe o perioadă pre-determinată, care nu trebuie să depăşească, în mod normal, şapte ani; si
- partenerul schimbat după o perioadă predeterminată de timp nu are dreptul să participe la misiunea de audit până când nu a trecut o altă perioadă de timp, în mod normal de 2 ani.
290.155 Atunci când un client de audit al situaţiilor financiare
devine o entitate cotată, perioada de timp în care parte nerul misiunii sau persoana responsabilă cu revizuirea controlului calităţii a lucrat pentru clientul de audit în acea funcţie trebuie luată în considerare în determinarea momentului în care partenerul trebuie schimbat. Cu toate acestea, persoana respectivă poate continua să servească
drept partener al misiunii sau ca persoană responsabilă cu revizuirea controlului calităţii pentru încă doi ani înain te de a se efectua rotaţia.
290.156 Deşi partenerul misiunii sau persoana responsabilă cu revizuirea controlului calităţii va fi schimbat(ă) după o astfel de perioadă predeterminată, în anumite circum stanţe, poate fi necesar un anumit grad de flexibilitate privind momentul rotaţiei. Exemple de astfel de circum stanţe includ:
- situaţiile în care continuitatea partenerului misiunii
are o importanţă deosebită pentru clientul de audit al situaţiilor financiare, de exemplu, în cazul când vor exista schimbări majore în structura clientului de audit, schimbări care, în mod normal, ar coincide cu rotaţia persoanei respective; şi
- situaţii în care, datorită mărimii firmei, rotaţia nu este
posibilă sau nu constituie o măsură de protecţie adec vată.
417
în toate aceste circumstanţe, în care persoana nu este
rotată după o astfel de perioadă predeterminată, trebuie
luate măsuri de protecţie echivalente pentru a reduce orice
ameninţări până la un nivel acceptabil.
290.157 Atunci când o firmă are doar câţiva angajaţi care deţin
cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a servi drept
partener al misiunii sau ca persoană responsabilă cu re
vizuirea controlului calităţii pentru un client de audit al
situaţiilor financiare care este companie cotată, rotaţia
poate să nu constituie o măsură de protecţie adecvată, în
aceste circumstanţe firma trebuie să ia alte măsuri de
protecţie pentru a reduce ameninţarea până la un nivel
acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar presupune şi
implicarea unui profesionist contabil suplimentar care
nu a fost asociat echipei de certificare, pentru a revizui
munca efectuată sau pentru a acorda consultanţă, după
caz. Această persoană ar putea fi cineva din afara firmei
sau cineva din interiorul firmei care nu a fost asociat
echipei de certificare.
Prestarea de alte servicii în afara celor de certificare
pentru clienţii certificării
290.158 în mod tradiţional, firmele au furnizat clienţilor certifi
cării o gamă de alte servicii în afara celor de certificare
care sunt compatibile cu abilităţile şi experienţa lor. Cli
enţii certificării apreciază beneficiile pe care le primesc
din colaborarea cu aceste firme care cunosc bine afacerea
şi care îşi folosesc cunoştinţele şi abilităţile şi în alte do
menii. Mai mult, furnizarea unor astfel de servicii în afara
celor de certificare va face, adesea, ca echipa de certifi
care să obţină informaţii privind afacerea şi activitatea
418
clientului certificării, ceea ce este foarte util activităţii de certificare. Cu cât este mai cuprinzătoare cunoaşterea afacerii clientului certificării, cu atât mai bine va înţelege
echipa de certificare procedurile si controlul clientului certificării, precum si riscurile asociate afacerilor şi cele financiare cu care se confruntă acesta. Cu toate acestea, furnizarea de alte servicii în afara celor de certificare poate constitui o ameninţare la adresa independenţei fir-mei, a unei firme în reţea sau a membrilor echipei de certificare, în special cu privire la ameninţările percepute la adresa independenţei, în consecinţă, este necesară eva-luarea importanţei oricărei ameninţări generate de presta-rea unor astfel de servicii, în unele cazuri poate fi posibilă eliminarea sau reducerea ameninţării generate, prin apli-
carea de măsuri de protecţie, în alte cazuri, nu există nicio măsură de protecţie care să reducă ameninţarea până la un nivel acceptabil.
290.159 Următoarele activităţi ar duce, în general, la ameninţări generate de interesul propriu sau de autorevizuire, atât de importante încât numai evitarea activităţii sau refuzul implicării în misiunea de certificare ar reduce ameninţă rile până la un nivel acceptabil: - autorizarea, executarea sau consumarea tranzacţiei
sau, cu alte cuvinte, exercitarea autorităţii în numele clientului certificării, sau deţinerea autorităţii de a
proceda astfel; - determinarea recomandărilor firmei care trebuie im
plementate; si - raportarea, de pe un post de conducere, către cei însăr
cinaţi cu guvernarea.
290.160 Exemplele prezentate în paragrafele 290.166 până la
290.205 sunt tratate în contextul prestării de alte servicii
419
în afara celor de certificare pentru un client al certificării. Ameninţările potenţiale la adresa independenţei vor apă-rea, cel mai frecvent, atunci când un alt serviciu în afara celui de certificare va fi furnizat unui client de audit al situaţiilor financiare. Situaţiile financiare ale unei entităţi furnizează informaţii financiare despre o gamă largă de tranzacţii şi evenimente în care a fost implicată entitatea. Cu toate acestea, subiectul în cauză al unor alte servicii de certificare poate fi limitat ca natură. Totuşi, amenin-ţările la adresa independenţei pot apărea, de asemenea, atunci când o firmă furnizează un alt serviciu în afara celui de certificare asociat unei misiuni de certificare de non-audit. în astfel de cazuri trebuie să se ia în conside-rare gradul de implicare a firmei în subiectul în cauză al misiunii de certificare de non-audit, dacă poate apărea vreo ameninţare generată de autorevizuire şi dacă ame-ninţările la adresa independenţei pot fi reduse până la un nivel acceptabil prin aplicarea de măsuri de protecţie, sau dacă misiunea de non-certificare trebuie refuzată. Atunci când alt serviciu în afara celui de certificare nu este asociat misiunii de certificare de non-audit, amenin-ţările la adresa independenţei vor fi, în general, clar ne-semnificative.
290.161 Următoarele activităţi pot genera, de asemenea, amenin-ţări de autorevizuire sau de interes propriu: - deţinerea custodiei activelor unui client al certificării; - supravegherea angajaţilor clientului certificării în
realizarea activităţilor lor normale de rutină; şi - elaborarea unor documente-sursă sau a unor date ini
ţiale, în formă electronică sau în altă formă, prin care se evidenţiază desfăşurarea unei tranzacţii (de exem plu, ordine de achiziţionare, înregistrări ale statelor de plată şi comenzile clienţilor).
420
Importanţa oricărei ameninţări generate trebuie evaluată şi, în cazul în care ameninţarea nu este în mod clar ne-semnificativă, trebuie analizate şi aplicate măsuri de
protecţie, după caz, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• luarea de măsuri astfel încât personalul ce furnizează astfel de servicii să nu fie implicat în misiunea de cer tificare;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pen tru a oferi consiliere cu privire la impactul potenţial al activităţilor asupra independenţei firmei şi a echipei de certificare; sau
• alte măsuri de protecţie relevante stabilite prin regle
mentări naţionale.
290.162 Noile evoluţii în afaceri, evoluţia pieţelor financiare, schimbările rapide în tehnologia informaţiilor şi conse cinţele pentru gestiune şi control fac imposibilă elabo rarea unei liste complete care să includă toate situaţiile
atunci când se furnizează alte servicii în afara celor de certificare pentru un client de certificare care ar putea genera ameninţări la adresa independenţei şi diferitele măsuri de protecţie care ar putea elimina aceste amenin ţări sau le-ar reduce până la un nivel acceptabil. Cu toate acestea, în general, o firmă poate furniza servicii dincolo de misiunea de certificare, cu condiţia ca orice ameninţări la adresa independenţei să fi fost reduse până la un nivel acceptabil.
290.163 Următoarele măsuri de protecţie pot fi, în mod special, relevante pentru reducerea până la un nivel acceptabil a
ameninţărilor generate de prestarea unor alte servicii decât cele de certificare către clienţi de certificare:
421
• politici şi proceduri care să interzică profesioniştilor
angajaţi să ia decizii de conducere pentru clientul de
certificare sau să-şi asume responsabilitatea pentru ast
fel de decizii;
• discutarea aspectelor legate de independenţă referitoare
la prestarea de alte servicii decât cele de certificare cu
cei însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de
audit;
• politici în cadrul companiei clientului certificării cu
privire la responsabilitatea de supraveghere a altor ser
vicii decât cele de certificare de către firmă;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pen tru a oferi consiliere privind impactul potenţial al altei
misiuni în afara celei de certificare asupra indepen
denţei membrului echipei de certificare şi a firmei;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar din
afara firmei pentru a oferi certificare cu privire la un
aspect sensibil din cadrul misiunii de certificare;
• obţinerea recunoaşterii clientului certificării cu privire
la responsabilitatea pentru rezultatele muncii realizate
de către firmă;
• informarea celor însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi
comitetul de audit, asupra naturii şi valorii onorariilor
percepute; sau
• încheierea de aranjamente, astfel încât personalul ce
furnizează alte servicii decât cele de certificare să nu
fie implicat în misiunea de certificare.
290.164 înainte ca firma să accepte o misiune pentru a furniza un
alt serviciu decât cel de certificare unui client al certifi-
cării, trebuie analizat dacă prestarea unui astfel de servi-
ciu ar genera o ameninţare la adresa independenţei, în
422
situaţiile în care o ameninţare generată nu este în mod
clar nesemnificativă, o altă misiune decât cea de certifi-
care trebuie să fie refuzată, cu excepţia cazului în care
pot fi aplicate măsuri de protecţie adecvate pentru a eli-
mina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel
acceptabil.
290.165 Prestarea unor anumite servicii în afară de cele de certifi
care unor clienţi de audit poate genera ameninţări la adre
sa independenţei care să fie atât de semnificative încât
nicio măsură de protecţie să nu le poată elimina sau re
duce până la un nivel acceptabil. Cu toate acestea,
prestarea de astfel de servicii pentru o entitate asociată,
precum elemente ale situaţiilor financiare divizate sau
distincte ale unor astfel de clienţi, poate fi permisă atunci
când orice ameninţare la adresa independenţei firmei a
fost redusă până la un nivel acceptabil prin aranjamente
cu acea entitate, elementele situaţiilor financiare divizate
sau distincte urmând a fi auditate de către o altă firmă,
sau când o altă firmă prestează din nou alt serviciu în
afara celui de certificare într-o asemenea măsură încât
să-i permită acesteia asumarea responsabilităţii pentru
acel serviciu.
Pregătirea registrelor contabile şi
a situaţiilor financiare
290.166 Asistarea unui client de audit al situaţiilor financiare cu
privire la aspecte cum ar fi pregătirea registrelor contabile
sau a situaţiilor financiare poate reprezenta o ameninţare
generată de autorevizuire atunci când situaţiile financiare
sunt auditate ulterior de către firmă.
423
290.167 Este responsabilitatea conducerii clientului de audit al
situaţiilor financiare să se asigure că registrele contabile
sunt ţinute şi situaţiile financiare sunt elaborate, deşi se
poate solicita asistenţă din partea firmei. Dacă personalul
firmei sau al firmei în reţea ce furnizează o astfel de asis
tenţă ia deciziile la nivel de conducere, ameninţarea gene
rată de autorevizuire nu ar putea fi redusă până la un
nivel acceptabil prin nicio măsură de protecţie, în conse
cinţă, personalul nu trebuie să ia astfel de decizii. Exem
ple de asemenea decizii la nivelul conducerii includ urmă
toarele:
- stabilirea sau schimbarea intrărilor în registru, sau a
clasificărilor pentru conturi sau tranzacţii sau a altor
înregistrări contabile fără a obţine aprobarea clien
tului de audit al situaţiilor financiare;
- autorizarea sau aprobarea tranzacţiilor; şi - pregătirea documentelor-sursă sau a datelor iniţiale
(inclusiv deciziile privind ipotezele de evaluare), sau
operarea de schimbări în astfel de documente sau
date.
290.168 Procesul de audit implică un dialog intens între firmă şi
conducerea clientului de audit al situaţiilor financiare.
Pe parcursul acestui proces conducerea solicită şi pri
meşte informaţii semnificative care privesc aspecte pre
cum principiile contabile şi prezentarea situaţiilor finan
ciare, în ce măsură sunt adecvate controalele si metodele
utilizate în determinarea valorilor declarate ale activelor
şi pasivelor. Asistenţa tehnică de această natură şi consi
lierea privind principiile de contabilitate pentru clienţii
de audit al situaţiilor financiare reprezintă mijloace adec
vate pentru promovarea prezentării corecte a situaţiilor
financiare. Furnizarea unei astfel de consilieri nu con-
424
stituie, în general, o ameninţare la adresa independenţei
firmei, în mod similar, procesul de auditare a situaţiilor
financiare poate implica asistarea unui client de audit în
rezolvarea problemelor legate de reconcilierea conturilor,
analizarea si acumularea informaţiilor pentru raportare
regulată, asistarea elaborării situaţiilor financiare consoli-
date (inclusiv conversia conturilor statutare locale pentru
a fi conforme cu politicile de contabilitate ale grupului
şi tranziţia la un cadru general diferit de raportare ca, de
exemplu, Standardele Internaţionale de Raportare Finan-
ciară), pregătirea proiectelor pentru elementele de pre-
zentat, propunerea ajustării intrărilor în registru şi furniza-
rea de asistenţă şi consiliere în pregătirea conturilor statu-
tare locale ale filialelor. Aceste servicii sunt considerate
a fi o parte normală a procesului de audit si ele nu repre-
zintă, în circumstanţe normale, ameninţări la adresa inde-
pendenţei.
290.169 Exemplele din paragrafele 290.170 până la 290.173 in-dică faptul că ameninţările generate de autoexaminare
pot apărea dacă firma este implicată în pregătirea regis-trelor contabile sau a situaţiilor financiare si acele situaţii financiare vor constitui, ulterior, subiectul în cauză al unei misiuni de auditare a firmei. Această noţiune poate fi aplicată şi în situaţiile în care subiectul în cauză al misiunii de certificare nu îl constituie situaţiile financiare. De exemplu, o ameninţare generată de autoexaminare ar apărea dacă firma ar elabora şi pregăti informaţii finan-ciare estimate si, ulterior, ar furniza certificare pe baza acestor informaţii financiare estimate, în consecinţă, fir-ma trebuie să evalueze importanţa oricărei ameninţări
generate de autoexaminare prin furnizarea unor astfel de servicii. Dacă ameninţarea generată de autoexaminare
425
nu este în mod clar nesemnificativă, trebuie luate în consi-
derare şi aplicate măsuri de protecţie, după caz, pentru a
reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil.
290.170 Firma sau o firmă în reţea poate furniza unui client de audit al situaţiilor financiare care nu este o entitate cotată servicii de contabilitate si de ţinere a registrelor, inclusiv servicii legate de statele de plată, de natură mecanică sau de rutină, cu condiţia ca orice ameninţare generată de autorevizuire să fie redusă până la un nivel acceptabil. Exemple de astfel de servicii includ: - înregistrarea tranzacţiilor pentru care clientul de audit
a determinat sau aprobat clasificarea adecvată a con turilor;
- înregistrarea tranzacţiilor codate în cartea mare a clientului de audit;
- pregătirea situaţiilor financiare pe baza informaţiilor din bilanţul de verificare; şi
- înregistrarea intrărilor aprobate ale clientului de audit în bilanţul de verificare.
Importanţa oricărei ameninţări generate trebuie evaluată si, dacă ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativă, trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de pro-tecţie, după caz, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include: - stabilirea unor aranj amente astfel încât aceste servicii
să nu fie prestate de către un membru al echipei de certificare;
- implementarea unor politici şi proceduri pentru a in terzice persoanei ce furnizează astfel de servicii să
ia orice decizii administrative în numele clientului de audit;
426
• solicitarea ca informaţiile-sursă pentru intrările con tabile să fie emise de clientul de audit;
• solicitarea ca ipotezele de bază să fie identificate şi
aprobate de către clientul de audit; sau • obţinerea aprobării clientului de audit pentru orice
intrări propuse în registru sau alte schimbări ce afec tează situaţiile financiare.
290.171 Furnizarea de servicii de contabilitate şi de ţinere a regis trelor, inclusiv servicii legate de statele de plată şi de pregătirea situaţiilor financiare sau a informaţiilor finan ciare care constituie baza situaţiilor financiare în funcţie de care este întocmit raportul de audit, în numele unui client de audit care este o entitate cotată, poate avea un efect negativ asupra independenţei firmei sau a firmei în
reţea sau, cel puţin, poate da impresia unei independenţe limitate, în consecinţă, nicio altă măsură de protecţie decât interzicerea unor astfel de servicii, în afara situa ţiilor de urgenţă şi a situaţiilor când serviciile intră sub incidenţa mandatului statutar de audit, nu ar putea reduce
ameninţarea generată până la un nivel acceptabil. Prin urmare, o firmă sau o firmă din reţea nu trebuie să furni zeze astfel de servicii entităţilor cotate care sunt clienţi de audit al situaţiilor financiare, cu excepţia situaţiilor limitate, prezentate mai jos.
290.172 Prestarea de servicii de contabilitate şi de ţinere a regis trelor de natură mecanică sau de rutină pentru diviziuni sau filiale ale clienţilor de audit al situaţiilor financiare care sunt entităţi cotate nu trebuie să fie considerată ca fiind o limitare a independenţei în raport cu clientul de audit, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndepli
nite: • serviciile să nu implice exerciţiul judecăţii;
427
- diviziunile sau filialele pentru care se prestează ser
viciul să nu fie importante, luate împreună, pentru
clientul de audit, sau serviciile furnizate să nu fie
importante, luate împreună, pentru diviziunea sau
filiala respectivă; şi
- onorariile aplicate firmei sau firmei în reţea pentru
astfel de servicii să fie în mod clar, luate împreună,
lipsite de importanţă.
Dacă se furnizează astfel de servicii, toate măsurile de
protecţie următoare trebuie aplicate:
- firma sau firma din reţea nu trebuie să-şi asume nici
un rol de conducere si nici să ia decizii administra
tive;
- clientul cotat de audit trebuie să-şi asume responsabi litatea pentru rezultatele muncii; şi
- personalul ce furnizează serviciile nu trebuie să par
ticipe la audit.
290.173 Prestarea de servicii de contabilitate şi de ţinere a regis
trelor pentru clienţii de audit în situaţii de urgenţă sau în
alte situaţii neobişnuite, atunci când este imposibil pentru
clientul de audit să încheie alte acorduri, nu trebuie să
fie considerată ca generând o ameninţare inacceptabilă
la adresa independenţei, dacă:
- firma sau firma din reţea nu-şi asumă nici un rol ma
nagerial şi nici nu ia decizii manageriale;
- clientul de audit îşi asumă responsabilitatea pentru rezultatele muncii; şi
- cei din personalul care furnizează serviciile nu sunt
membri ai echipei de certificare.
290.174 O evaluare cuprinde emiterea ipotezelor cu privire la evo
luţiile viitoare, aplicarea anumitor metodologii şi tehnici
428
şi combinarea acestora în scopul calculării unei anumite
valori sau a unei serii de valori pentru un activ, pentru o
datorie sau pentru o afacere în totalitatea ei.
290.175 O ameninţare generată de autoexaminare poate apărea
atunci când o firmă sau o firmă în reţea realizează o eva
luare pentru un client de audit al situaţiilor financiare
care urmează să fie încorporată în situaţiile financiare
ale clientului.
290.176 Dacă serviciul de evaluare implică evaluarea unor aspecte
importante pentru situaţiile financiare, iar evaluarea im
plică un grad semnificativ de subiectivitate, ameninţarea
generată de autoexaminare nu ar putea fi redusă până la
un nivel acceptabil prin aplicarea niciunei măsuri de pro
tecţie, în consecinţă, astfel de servicii de evaluare nu
trebuie să fie prestate sau, alternativ, singura măsură ar
fi retragerea din misiunea de audit al situaţiilor finan
ciare.
290.177 Prestarea de servicii de evaluare pentru un client al audi-
tului situaţiilor financiare, servicii care nu sunt, nici se
parat, nici împreună, importante pentru situaţiile finan
ciare, sau care nu implică un grad semnificativ de subiec
tivitate, poate genera o ameninţare de autoexaminare care
ar putea fi redusă până la un nivel acceptabil prin aplica
rea de măsuri de protecţie. Astfel de măsuri de protecţie
ar putea include:
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar
care nu a fost un membru al echipei de certificare,
pentru a revizui munca efectuată sau pentru a acorda
consiliere, după caz;
• confirmarea împreună cu clientul de audit cu privire
la înţelegerea ipotezelor de bază ale evaluării si meto-
429
dologia ce urmează să fie utilizate şi obţinerea apro-
bării pentru utilizarea lor;
- obţinerea confirmării din partea clientului de audit
cu privire la asumarea responsabilităţii pentru rezulta
tele muncii realizate de firmă; şi
- stabilirea unor acorduri astfel încât personalul care
furnizează asemenea servicii să nu participe la mi
siunea de audit.
Pentru a determina eficacitatea măsurilor de protecţie
menţionate mai sus trebuie luate în considerare următoa-
rele aspecte:
- gradul de cunoştinţe, experienţa şi capacitatea deţi nute de client în evaluarea aspectelor avute în vedere
şi gradul lor de implicare în determinarea şi aprobarea
problemelor importante de raţionament profesional;
- gradul în care sunt aplicate metodologii şi îndrumări profesionale stabilite atunci când se prestează un anu
mit serviciu de evaluare;
- pentru evaluările care implică metodologii standard
sau deja stabilite, gradul de subiectivitate inerentă
cu privire la aspectul avut în vedere;
- credibilitatea şi complexitatea informaţiilor de bază;
- gradul de dependenţă faţă de evenimentele viitoare care ar putea genera o volatilitate inerentă importantă
a valorilor implicate; şi
- amploarea şi claritatea prezentării situaţiilor finan ciare.
290.178 Atunci când o firmă sau o firmă în reţea efectuează un
serviciu de evaluare pentru un client de audit al situaţiilor
financiare în scopul depunerii unui dosar sau al achitării
unei taxe către o autoritate fiscală, al calculării sumei
430
taxei datorate de către clientul certificării sau în scopul
planificării taxelor, nu s-ar genera o ameninţare semnifi-
cativă la adresa independenţei deoarece astfel de evaluări
sunt, în general, supuse revizuirii externe, de exemplu,
de către o autoritate fiscală.
290.179 Atunci când o firmă realizează o evaluare care face parte
din obiectul unei misiuni de certificare care nu este o
misiune de audit, firma trebuie să ia în considerare orice
ameninţări generate de autoexaminare. Dacă ameninţarea
generată de autoexaminare este altfel decât în mod clar
nesemnificativă trebuie luate în considerare şi aplicate
măsuri de protecţie, după caz, pentru a elimina ameninţa
rea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil.
290.180 în multe jurisdicţii, firmei i se poate cere să presteze ser
vicii fiscale către un client de audit. Serviciile fiscale
cuprind o gamă largă de servicii, inclusiv cele privind
conformitatea, planificarea, emiterea opiniilor formale
privind impozitarea si consilierea în rezolvarea disputelor
fiscale. Astfel de angajamente nu sunt considerate, în
general, ca generând ameninţări la adresa independenţei.
290.181 O ameninţare generată de autoexaminare poate apărea
atunci când o firmă sau o firmă în reţea prestează servicii
de audit intern pentru un client de audit al situaţiilor fi
nanciare. Serviciile de audit intern pot cuprinde o extensie
a serviciilor de audit ale firmei, dincolo de cerinţele stan
dardelor de audit general acceptate, consilierea în reali
zarea misiunilor de audit intern ale unui client sau exter-
nalizarea acestor misiuni, în evaluarea oricăror amenin
ţări la adresa independenţei va trebui să fie luată în consi
derare natura serviciului, în acest scop, serviciile de audit
intern nu includ servicii operaţionale de audit intern care
431
nu sunt asociate controalelor contabile interne, sistemelor
financiare sau situaţiilor financiare.
290.182 Serviciile care implică o extindere a procedurilor nece
sare pentru a efectua un audit în conformitate cu Standar
dele Internaţionale de Audit nu trebuie să fie considerate
ca având un impact negativ asupra independenţei când
este vorba de un client de audit, cu condiţia ca personalul
firmei sau cel al firmei în reţea să nu acţioneze sau să
pară a acţiona de pe o poziţie echivalentă cu cea a unui
membru al conducerii clientului de audit.
290.183 Atunci când firma sau o firmă în reţea furnizează con
siliere în realizarea misiunilor de audit intern ale unui
client de audit al situaţiilor financiare sau preia externa-
lizarea anumitor activităţi, orice ameninţare generată de
autoexaminare poate fi redusă până la un nivel acceptabil
prin certificarea că există o separare clară între conducere
şi controlul auditului intern de către echipa managerială
a clientului de audit şi activităţile de audit interne ca atare.
290.184 Realizarea unei părţi importante a activităţilor de audit
intern al situaţiilor financiare ale clientului de audit poate
constitui o ameninţare generată de autoexaminare, iar o
firmă sau o firmă în reţea trebuie să ia în considerare
ameninţările si să fie precaută înainte de preluarea unor
astfel de misiuni. Trebuie stabilite măsuri de protecţie
adecvate, iar firma sau firma din reţea trebuie, mai ales,
să se asigure că respectivul client de audit îşi recunoaşte
responsabilităţile de stabilire, menţinere şi monitorizare
a sistemului de controale interne.
290.185 Măsurile de protecţie care trebuie aplicate în orice cir
cumstanţe pentru a reduce orice ameninţări generate până
la un nivel acceptabil includ certificarea că:
432
• clientul de audit este responsabil pentru activităţile de
audit intern si îşi recunoaşte responsabilitatea de a
stabili, menţine şi monitoriza sistemul de control in
tern;
• clientul de audit desemnează un angajat competent,
preferabil din conducere, pentru a fi responsabil de acti
vităţile de audit intern;
• clientul de audit, comitetul de audit sau organismul de
supervizare aprobă aria de aplicabilitate, riscul şi frec
venţa activităţii de audit intern;
• clientul de audit este responsabil pentru evaluarea şi
determinarea recomandărilor firmei care trebuie imple
mentate;
• clientul de audit evaluează oportunitatea procedurilor
de audit intern realizate şi a rezultatelor acestora cu
ajutorul, printre altele, obţinerii şi analizării rapoartelor
firmei; şi
• rezultatele şi recomandările ce rezultă din activităţile
de audit intern sunt raportate în mod adecvat comite
tului de audit sau organismului de supervizare.
290.186 De asemenea, trebuie să se ia în considerare dacă astfel
de servicii de non-certificare trebuie să fie prestate doar
de către angajaţii care nu sunt implicaţi în misiuni de
audit şi cu poziţii de raportare diferite în cadrul firmei.
290.187 Prestarea de servicii de către o firmă sau o firmă în reţea
către un client de audit al situaţiilor financiare care im
plică fie proiectarea, fie implementarea sistemelor de teh
nologie a informaţiei financiare care sunt utilizate pentru
a genera informaţii ce formează o parte a situaţiilor finan
ciare ale clientului poate duce la o ameninţare generată
de autoexaminare.
433
290.188 Este posibil ca ameninţarea generată de autoexaminare să fie atât de semnificativă încât să nu permită prestarea unor astfel de servicii către un client de audit, cu excepţia cazului în care sunt stabilite măsuri de protecţie adecvate care asigură că: - clientul de audit îşi recunoaşte responsabilitatea de
stabilire şi monitorizare a unui sistem de control in tern;
- clientul de audit desemnează un angajat competent, preferabil pe o poziţie superioară de conducere, având responsabilitatea de a lua toate deciziile manageriale în ceea ce priveşte proiectarea şi implementarea sistemului hardware sau software;
- clientul de audit ia toate deciziile de management legate de procesul de proiectare şi implementare;
- clientul de audit evaluează oportunitatea şi rezultatele proiectării şi ale implementării sistemului; şi
- clientul de audit este responsabil pentru operarea sis temului (hardware sau software) şi a datelor utilizate sau generate de sistem.
290.189 De asemenea, trebuie să se ia în considerare dacă astfel de servicii de non-certificare trebuie să fie furnizate nu mai de către personalul care nu este implicat în misiunea de audit si cu poziţii de raportare diferite în cadrul firmei.
290.190 Prestarea serviciilor de către o firmă sau o firmă în reţea către un client de audit, care implică fie proiectarea, fie implementarea sistemelor de tehnologie a informaţiei fi nanciare care sunt folosite pentru a genera informaţii ce fac parte din situaţiile financiare ale clientului, poate con stitui, de asemenea, o ameninţare generată de autoexa minare. în cazul în care aceasta există trebuie evaluată importanţa ameninţării şi, în cazul în care ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativă, trebuie luate
434
în considerare măsuri de protecţie şi aplicate acolo unde este necesar pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil.
290.191 Prestarea serviciilor în legătură cu evaluarea, proiectarea şi implementarea controalelor interne de contabilitate, precum si a controalelor de management al riscului nu este considerată a constitui o ameninţare la adresa inde pendenţei, cu condiţia ca personalul firmei sau al firmei în reţea să nu deţină funcţii de conducere.
290.192 împrumutarea de personal de către o firmă sau o firmă în reţea unui client de audit al situaţiilor financiare poate determina o ameninţare generată de autoexaminare atunci când persoana poate influenţa întocmirea conturilor sau a situaţiilor financiare ale unui client, în practică, o astfel de consiliere poate fi oferită (în special în situaţii de ur genţă), dar numai pe baza înţelegerii potrivit căreia perso nalul firmei sau al firmei în reţea nu va fi implicat în:
- luarea deciziilor manageriale; - aprobarea sau semnarea de acorduri sau a altor docu
mente similare; sau - exercitarea unei autorităţi discreţionare pentru a obli
ga clientul.
Fiecare situaţie trebuie să fie atent analizată pentru a iden-tifica dacă se generează ameninţări şi dacă trebuie imple-mentate măsuri de protecţie adecvate. Măsurile de pro-tecţie care trebuie aplicate în toate circumstanţele pen-tru a reduce orice ameninţări până la un nivel acceptabil includ: - personalul care oferă asistenţă nu trebuie să primeas
că responsabilităţi de audit pentru nicio funcţie sau activitate pe care el a realizat-o sau a supervizat-o pe parcursul atribuţiilor sale temporare; şi
435
• clientul de audit trebuie să-şi recunoască responsabi litatea de conducere şi supervizare a activităţilor per sonalului firmei sau al firmei în reţea.
290.193 Serviciile privind asistenţa în litigii pot include activităţi precum depunerea mărturiei ca expert, calculul pagubelor estimate sau a altor sume care ar putea deveni sume de încasat sau sume de plătit, în funcţie de rezultatul litigiului sau al altei dispute legale, şi oferire de asistenţă privind administrarea documentelor si recuperarea atunci când este vorba de o dispută sau un litigiu.
290.194 O ameninţare generată de autoexaminare poate apărea atunci când serviciile de asistenţă în litigii prestate pentru un client de audit includ estimarea posibilelor rezultate şi, prin urmare, afectează sumele sau informaţiile ce ur mează să apară în situaţiile financiare. Importanţa oricărei ameninţări generate va depinde de factori precum:
- importanţa sumelor implicate; - gradul de subiectivitate inerentă al problemei avute
în vedere; şi - natura misiunii.
Firma sau firma din reţea trebuie să evalueze importanţa oricărei ameninţări generate şi, dacă ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativă, trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de protecţie, după caz, pen-tru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include: • politici şi proceduri pentru a interzice persoanelor
care asistă clientul de audit să ia decizii manageriale în numele clientului;
• utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de certificare pentru a presta serviciul; sau
436
• implicarea altor persoane, cum ar fi, de exemplu, ex-
perţi independenţi.
290.195 Dacă rolul asumat de firmă sau de firma din reţea ar im
plica luarea de decizii manageriale în numele clientului
de audit al situaţiilor financiare, ameninţările generate
nu ar putea să fie reduse până la un nivel acceptabil prin
nicio măsură de protecţie. Prin urmare, firma sau firma
din reţea nu trebuie să furnizeze acest tip de serviciu pen
tru un client de audit.
290.196 Serviciile juridice sunt definite ca fiind orice servicii pen
tru care persoana care furnizează serviciile trebuie fie să
aibă dreptul să pledeze în instanţele din jurisdicţia în care
urmează să fie furnizate asemenea servicii, fie să aibă
pregătirea legală necesară pentru a practica dreptul. Ser
viciile juridice includ o gamă largă şi diversificată de do
menii, atât servicii corporative, cât şi comerciale, desti
nate clienţilor, cum ar fi, de exemplu, asistenţă în pri
vinţa contractelor, litigiilor, consiliere si asistenţă privind
fuziunile, achiziţionarea şi furnizarea de asistenţă depar
tamentelor juridice interne ale clienţilor. Prestarea de ser
vicii juridice de către o firmă sau o firmă în reţea pentru
o entitate care este un client de audit poate genera amenin
ţări cauzate atât de autoexaminare, cât si de favorizare.
290.197 Ameninţările la adresa independenţei trebuie să fie ana lizate în funcţie de natura serviciului prestat, chiar dacă furnizorul de servicii este separat de echipa de certificare, şi în funcţie de caracteristica fiecărui aspect legat de situa ţiile financiare ale entităţilor. Măsurile de protecţie sta bilite în paragraful 290.162 pot fi adecvate pentru redu
cerea oricăror ameninţări la adresa independenţei până la un nivel acceptabil, în cazul în care ameninţarea la
437
adresa independenţei nu poate fi redusă la un nivel accep-tabil, singura măsură disponibilă este de a refuza furniza-rea unor astfel de servicii sau retragerea din misiunea de audit al situaţiilor financiare.
290.198 Nu se consideră că furnizarea de servicii juridice unui client de audit, care implică aspecte care s-ar putea să nu aibă un efect important asupra situaţiilor financiare, ge nerează o ameninţare inacceptabilă la adresa indepen denţei.
290.199 Există o distincţie între asistenţa juridică si consultanţă. Serviciile juridice de asistenţă a unui client de audit în executarea unei tranzacţii (adică asistenţă la încheierea contractelor, consultanţă juridică, jurisprudenţă şi re structurare) pot constitui ameninţări generate de autoexa- minare; cu toate acestea, există măsuri de protecţie pentru a reduce aceste ameninţări până la un nivel acceptabil. Un astfel de serviciu nu ar avea, în general, un efect ne gativ asupra independenţei, cu condiţia ca:
- membrii echipei de certificare să nu fie implicaţi în furnizarea serviciului; şi
- în ceea ce priveşte serviciile prestate, clientul de audit ia decizia finală, iar în ceea ce priveşte tranzacţiile, serviciul implică executarea deciziei clientul de audit.
290.200 Reprezentarea unui client de audit al situaţiilor financiare în rezolvarea unei dispute sau a unui litigiu în circum stanţe în care sumele implicate sunt importante în raport cu situaţiile financiare ale clientului de audit ar duce la ameninţări generate de favorizare şi de autoexaminare atât de importante încât nicio măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Prin urmare, firma nu trebuie să presteze acest tip de servicii pentru un client de audit al situaţiilor financiare.
438
290.201 Atunci când unei firme i se solicită să acţioneze într-un
rol de avocat pentru un client de audit în rezolvarea unei
dispute sau a unui litigiu în circumstanţe în care sumele
implicate nu sunt importante pentru situaţiile financiare
ale clientului de audit, firma trebuie să evalueze impor
tanţa oricăror ameninţări generate de favorizare şi de
autoexaminare si, dacă ameninţarea este altfel decât în
mod clar nesemnificativă, trebuie luate în considerare si
aplicate măsuri de protecţie, după cum este necesar, pen
tru a elimina ameninţarea sau a o reduce la un nivel ac
ceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• politici şi proceduri pentru a interzice persoanelor
care asistă clientul de audit să ia decizii manageriale
în numele clientului; sau
• utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai
echipei de certificare pentru a presta serviciul.
290.202 Numirea unui partener sau a unui angajat al firmei sau al
firmei în reţea drept Consilier General pe probleme juri
dice pentru un client de audit ar duce la ameninţări gene
rate de favorizare si de autoexaminare care sunt atât de
semnificative încât nicio măsură de protecţie nu ar putea
reduce ameninţările până la un nivel acceptabil. Poziţia
de Consilier General este, de regulă, o poziţie de condu
cere, cu o mare responsabilitate faţă de aspectele juridice
ale companiei şi, în consecinţă, niciun membru al firmei
sau al firmei în reţea nu trebuie să accepte o astfel de
numire pentru un client de audit.
290.203 Recrutarea de personal în poziţii de conducere pentru
un client al certificării, cum ar fi cei aflaţi într-o poziţie
care să afecteze subiectul în cauză al misiunii de certifi
care, poate constitui o ameninţare generată de interesul
439
propriu prezent şi viitor, familiaritate şi intimidare. Im-
portanţa ameninţării va depinde de factori precum:
- Rolul persoanei ce urmează a fi recrutată; şi
- Natura asistenţei solicitate.
în general, firma ar putea furniza astfel de servicii pe
măsură ce revizuieşte calificările profesionale ale unui
număr de candidaţi şi oferă recomandări privind confor-
mitatea lor cu cerinţele postului, în plus, firma ar putea
produce, în general, o listă de candidaţi pentru interviu,
cu condiţia ca aceasta să fi fost întocmită utilizând crite-
riile specificate de către clientul certificării. Importanţa
ameninţării generate trebuie evaluată si, dacă
ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativă,
trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de protecţie,
după caz, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel
acceptabil, în toate cazurile, firma nu trebuie să ia decizii
de conducere, iar cea privind persoana ce urmează să fie
angajată trebuie lăsată clientului.
290.204 Furnizarea de servicii, consiliere sau asistenţă financiară
corporativă către un client al certificării poate duce la
ameninţări generate de favorizare şi de autoexaminare.
în cazul unor anumite servicii financiare corporative,
ameninţările generate la adresa independenţei ar fi atât
de semnificative încât nicio măsură de protecţie nu ar
putea fi aplicată pentru a le reduce până la un nivel accep-
tabil. De exemplu, promovarea, comercializarea sau ga-
rantarea acţiunilor unui client de certificare nu sunt com-
patibile cu furnizarea serviciilor de certificare. Mai mult,
atunci când clientul asigurării este obligat să respecte
termenii unei tranzacţii sau când se realizează o tran-
zacţie în numele clientului se generează o ameninţare la
440
adresa independenţei atât de importantă încât nicio
măsură de protecţie nu ar putea fi aplicată pentru a reduce
ameninţarea la un nivel acceptabil, în cazul unui client
de audit al situaţiilor financiare, furnizarea acestor servicii
financiare corporative, menţionate mai sus, de către o
firmă sau o firmă în reţea ar genera o ameninţare la adresa
independenţei atât de semnificativă încât nicio măsură
de protecţie nu ar putea fi aplicată pentru a o reduce la
un nivel acceptabil.
290.205 Alte servicii de finanţare corporativă pot duce la ame
ninţări generate de favorizare sau de autoexaminare; cu
toate acestea, pot fi disponibile măsuri de protecţie pentru
reducerea acestor ameninţări până la un nivel acceptabil.
Exemple de astfel de servicii includ asistarea unui client
în elaborarea strategiilor corporative, asistarea clientului
în identificarea sau descoperirea posibilelor surse de
capital care îndeplinesc specificaţiile sau criteriile clien
tului şi consilierea în organizarea si asistarea unui client
în analizarea efectelor contabile ale tranzacţiilor propuse.
Măsurile de protecţie care trebuie să fie luate în consi
derare includ:
• Politici şi proceduri care să interzică persoanelor care
asistă clientul certificării să ia decizii manageriale
în numele clientului;
• Utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai e-
chipei de certificare pentru a furniza serviciile; şi
• Asigurarea că firma nu obligă clientul certificării să
respecte termenii oricărei tranzacţii sau că nu face o
tranzacţie în numele clientului.
290.206 Atunci când onorariile totale generate de un client al cer
tificării reprezintă o proporţie semnificativă din onorariile
441
totale ale firmei, dependenţa de acel client sau grup de
clienţi şi preocuparea privind posibilitatea pierderii clien-
tului pot constitui o ameninţare generată de interesul pro-
priu. Semnificaţia ameninţării va depinde de factori pre-
cum:
• Structura firmei; şi
• Dacă firma este bine stabilită pe piaţă sau nou-creată.
Importanţa ameninţării trebuie evaluată şi, dacă amenin-
ţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativă, trebuie
luate în considerare si aplicate măsuri de protecţie, după
caz, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel accep-
tabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• Discutarea complexităţii şi naturii onorariilor per
cepute de comitetul de audit sau de conducere;
• Luarea de măsuri pentru a reduce dependenţa de
client;
• Revizuirea controalelor externe de calitate; şi
• Consultarea unei terţe părţi, cum ar fi un organism
profesional de reglementare sau un alt profesionist
contabil.
290.207 De asemenea, poate apărea o ameninţare generată de inte-
resul propriu atunci când onorariile generate de clientul
certificării reprezintă o proporţie mare din veniturile unui
partener individual. Importanţa ameninţării trebuie eva-
luată şi, dacă ameninţarea este altfel decât în mod clar
nesemnificativă, trebuie luate în considerare şi aplicate
măsuri de protecţie, după cum este necesar, pentru a re-
duce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie ar putea include:
• Politici şi proceduri pentru a monitoriza şi imple
menta controlul calităţii misiunilor de certificare; şi
442
• Implicarea unui contabil autorizat suplimentar care
nu a fost un membru al echipei de certificare, pentru
a revizui munca efectuată sau, după caz, pentru a
acorda consultanţă.
290.208 O ameninţare generată de interesul propriu poate apărea
dacă onorariile datorate de un client al certificării pentru
servicii profesionale rămân restante pentru o perioadă
lungă de timp, în special dacă o parte importantă nu este
plătită înainte de emiterea raportului de certificare pentru
anul următor, în general, plata unor astfel de onorarii
trebuie să fie solicitată înainte de emiterea raportului.
Pot fi aplicate următoarele măsuri de protecţie:
• Discutarea nivelului onorariilor restante cu comisia
de audit sau cu alte persoane însărcinate cu guvernan
ta;
• Implicarea unui contabil autorizat suplimentar care
nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a
acorda consultanţă sau pentru a examina munca efec
tuată.
Firma trebuie să ia în considerare, de asemenea, dacă
onorariile care au depăşit termenul ar putea fi privite ca
fiind echivalentul unui împrumut către client şi dacă, din
cauza valorii onorariilor care au depăşit termenul, este
cazul ca firma să fie redesemnată.
290.209 Atunci când o firmă obţine o misiune de certificare pentru
un onorariu mult mai mic decât cel aplicat de firma ante
rioară sau faţă de cel utilizat de alte firme, ameninţarea
generată de interesul propriu nu va fi redusă la un nivel
acceptabil decât dacă:
• Firma poate să demonstreze că alocă misiunii res
pective suficient timp şi resurse umane calificate; şi
443
- Sunt respectate toate standardele aplicabile de certi-ficare, îndrumările şi procedurile de control al calită-ţii.
290.210 Onorariile contingente sunt onorarii calculate pe o bază predeterminată cu privire la rezultatul unei tranzacţii sau al muncii efectuate, în contextul acestei secţiuni, onora riile nu sunt considerate ca fiind contingente dacă ele au fost stabilite de o instanţă sau o altă autoritate publică.
290.211 Un onorariu contingent încasat de o firmă pentru o mi siune de certificare poate conduce la o ameninţare gene rată de interesul propriu şi de favorizare, ameninţare ce nu poate fi redusă la un nivel acceptabil prin nicio măsură de protecţie, în consecinţă, o firmă nu trebuie să încheie niciun acord privind onorariile pentru o misiune de cer tificare în care valoarea onorariului depinde de rezultatul muncii de certificare sau de elemente care fac obiectul misiunii de certificare.
290.212 Un onorariu contingent aplicat de către o firmă pentru un serviciu de non-certificare furnizat unui client al certi ficării poate constitui, de asemenea, o ameninţare gene rată de interesul propriu şi de favorizare. Dacă s-a stabilit de comun acord sau s-a negociat asupra valorii onora riului pentru o misiune de non-certificare, sau s-a intenţio nat acest lucru, pe parcursul unei misiuni de certificare, iar acest onorariu a depins de rezultatul acelei misiuni de certificare, ameninţările nu ar putea fi reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea niciunei măsuri de pro tecţie, în consecinţă, singura soluţie acceptabilă este de a nu fi de acord cu un astfel de angajament, în cazul altor tipuri de acorduri pentru onorariile contingente, im portanţa ameninţărilor generate va depinde de factori precum:
444
- Gama de posibile valori ale onorariilor; - Gradul de variabilitate; - Baza pe care se calculează onorariul;
- Dacă rezultatul tranzacţiei urmează să fie revizuit de o terţă parte independentă; şi
- Impactul evenimentului sau al tranzacţiei asupra mi siunii de certificare.
Importanţa ameninţărilor trebuie evaluată şi, dacă ame-
ninţările sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de protecţie, după cum este necesar, pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include: - Prezentarea complexităţii si a naturii onorariilor uti
lizate comitetului de audit sau altor persoane însăr
cinate cu guvernarea; - Examinarea sau determinarea onorariului final de
către o terţă parte independentă; şi - Politicile şi procedurile de calitate şi control.
290.213 Acceptarea de cadouri sau a ospitalităţii din partea unui
client al certificării poate duce la ameninţări generate de
interesul propriu şi de familiaritate. Atunci când o firmă
sau un membru al echipei de certificare acceptă daruri
sau ospitalitate, cu excepţia cazului în care valoarea este
în mod clar nesemnificativă, ameninţările la adresa in
dependenţei nu pot fi reduse până la un nivel acceptabil
prin aplicarea niciunei măsuri de protecţie, în consecinţă,
o firmă sau un membru al echipei de certificare nu trebuie
să accepte astfel de oferte.
290.214 Atunci când au loc sau par să aibă loc litigii între firmă
sau un membru al echipei de certificare şi clientul certi
ficării, poate apărea o ameninţare generată de interesul
445
446
propriu sau de intimidare. Relaţia dintre conducerea cli-
entului şi membrii echipei de certificare trebuie să fie
caracterizată de sinceritate completă şi transparenţă totală
privind toate aspectele operaţiunilor afacerii unui client.
Conducerea firmei şi a clientului pot ocupa poziţii adver-
se în cadrul litigiului, afectând intenţia conducerii de a
face prezentări complete, iar firma se poate confrunta cu
o ameninţare generată de interesul propriu. Importanţa
ameninţării generate va depinde de factori precum:
- Pragul de semnificaţie al litigiului;
- Natura misiunii de certificare; şi
- Dacă litigiul are legătură cu o misiune anterioară de
certificare.
Odată ce importanţa ameninţării a fost evaluată, trebuie
aplicate următoarele măsuri de protecţie, dacă este nece-
sar, pentru a reduce ameninţările la un nivel acceptabil:
• Informarea comitetului de audit sau a altor persoane
însărcinate cu guvernarea cu privire la complexitatea
şi natura litigiului;
• Dacă litigiul implică un membru al echipei de certifi
care, îndepărtarea acelei persoane din echipa de certifi
care; sau
• Implicarea unui profesionist contabil suplimentar din
firmă care nu a fost un membru al echipei de certificare,
pentru a revizui munca efectuată sau, după caz, pentru
a acorda consultanţă.
Dacă astfel de măsuri de protecţie nu reduc ameninţarea la un nivel adecvat, singura soluţie adecvată este retrage-
rea din misiunea de certificare sau refuzarea acesteia.
Interpretările Secţiunii 290
Aceste Interpretări se referă la aplicarea Codului Etic IFAC pentru Profesioniştii Contabili pe subiecte ce corespund întrebărilor specifice primite. Este posibil ca cei care intră sub incidenţa altor corpuri normalizatoare, cum ar fi Comisia de Valori Mobiliare din Statele Unite, să dorească să se consulte cu aceste organisme cu privire la poziţia acestora faţă de aceste aspecte.
Interpretarea 2003-01
Prestarea de servicii de non-certificare către clienţii certificării
Codul Etic IFAC pentru Profesioniştii Contabili abordează, în cadrul paragrafelor 290.158-290.205 inclusiv, problema prestării de servicii de non-certificare către clienţii certificării. Codul nu in-clude, în prezent, nicio prevedere tranzitorie cu privire la cerinţele prezentate în aceste paragrafe; cu toate acestea, Comitetul pentru Etică a concluzionat că este adecvat să se permită o perioadă de timp tranzitorie de un an, pe durata căreia pot ajunge la termen contractele existente de prestare de servicii de non-certificare pentru clienţi ai certificării, dacă sunt puse în practică măsuri de protecţie suplimentare pentru a reduce orice ameninţare la adresa indepen-denţei până la un nivel nesemnificativ. Această perioadă tranzitorie începe la 31 decembrie 2004 (sau de la data implementării Codului, pentru acele corpuri membre IFAC care au adoptat o dată de imple-mentare anterioară).
Interpretarea 2003-02
Rotaţia partenerului principal al misiunii pentru clienţii de
audit care sunt entităţi cotate
Codul Etic IFAC pentru Profesioniştii Contabili abordează, în cadrul paragrafelor 290.154-290.157, problema rotaţiei parte-
447
nerului principal al misiunii în cazul clienţilor de audit al situaţiilor
financiare care sunt entităţi cotate.
Paragrafele stipulează că, în cadrul auditării situaţiilor finan-
ciare ale unei entităţi cotate, partenerul misiunii trebuie să fie rotat
după ce a ocupat această poziţie o perioadă de timp predeterminată,
nu mai mare de şapte ani, în mod normal. Se mai stipulează faptul
că, în anumite circumstanţe, poate fi necesar un anumit grad de
flexibilitate a periodicităţii rotaţiei. Comitetul pentru Etică apreciază
că implementarea (sau adoptarea anterioară) a Codului reprezintă
un exemplu de circumstanţă în care poate fi necesar un anumit
grad de flexibilitate a periodicităţii rotaţiei.
în prezent Codul nu include nicio prevedere tranzitorie cu
privire la aceste cerinţe. Cu toate acestea, Comitetul pentru Etică a
concluzionat că este adecvat să se permită o perioadă tranzitorie
de doi ani. în consecinţă, la implementarea sau adoptarea rapidă a
Codului, deşi perioada de timp în care partenerul misiunii a prestat
pentru clientul de audit al situaţiilor financiare trebuie luată în
considerare atunci când se determină momentul rotaţiei, partenerul
poate să continue să lucreze ca partener al misiunii încă doi ani
suplimentari de la data implementării (sau a adoptării anterioare)
înainte ca rotaţia misiunii să aibă loc. în astfel de circumstanţe,
trebuie respectate cerinţele suplimentare din paragraful 290.157
de aplicare a măsurilor de protecţie echivalente pentru a reduce
ameninţările până la un nivel acceptabil.
Interpretarea 2005-01
Aplicarea Secţiunii 290 misiunilor de certificare care nu sunt
misiuni de auditare a situaţiilor financiare
Această interpretare oferă îndrumări privind aplicarea cerin-
ţelor de independenţă conţinute în Secţiunea 290 privind misiunile
448
de certificare care nu sunt misiuni de audit asupra situaţiilor finan-
ciare.
Această interpretare se concentrează pe aspectele aplicării
care sunt specifice misiunilor de certificare care nu sunt misiuni
de audit asupra situaţiilor financiare. Există şi alte probleme cu-
prinse în Secţiunea 290 care sunt relevante pentru abordarea cerin-
ţelor de independenţă pentru toate misiunile de certificare. De
exemplu, paragraful 290.15 spune că trebuie luat în considerare
dacă firma apreciază că ar putea să apară ameninţări care pot fi
generate de interesele şi relaţiile firmelor în reţea, în mod asemă-
nător, paragraful 290.21 spune că pentru clienţii certificării, în afara
clienţilor de audit al situaţiilor financiare ale unei entităţi cotate,
atunci când echipa de certificare are motive să creadă că o entitate
legată a unui astfel de client al certificării este relevantă pentru
evaluarea independenţei firmei faţă de client, echipa de certificare
trebuie să analizeze şi acea entitate legată atunci când evaluează
independenţa şi aplicarea măsurilor corecte de protecţie. Aceste
probleme nu sunt abordate în mod specific în această interpre-
tare.
Aşa cum s-a explicat în Cadrul Internaţional pentru Misiuni
de Certificare emis de către Consiliul pentru Standarde Internationa-
le de Audit si Certificare, într-o misiune de certificare, profesio-
nistul contabilul independent exprimă o concluzie care are ca scop
sporirea gradului de încredere a grupului-ţintă de utilizatori, în afara
părţii responsabile, privind rezultatul evaluării sau măsurării unui
aspect în comparaţie cu nişte criterii date.
Misiuni de certificare bazate pe declaraţii
Intr-o misiune de certificare bazată pe declaraţii, evaluarea
sau măsurarea subiectului în cauză este efectuată de către partea
449
responsabilă, iar informaţia legată de subiectul în cauză este sub
forma unei declaraţii făcute de către partea responsabilă către utili-
zatorii-ţintă.
în misiunile de certificare bazate pe declaraţii se cere ca partea responsabilă să fie independentă. Partea responsabilă poate fi responsabilă pentru informaţia legată de aspectul-cheie şi poate fi responsabilă chiar pentru aspectul-cheie în sine.
în acele misiuni de certificare bazate pe declaraţii, acolo unde partea responsabilă este responsabilă pentru informaţia aspectului-cheie, dar nu şi pentru aspectul-cheie în sine, se cere independenţă părţii responsabile, în plus, ar trebui acordată atenţie oricăror ame-ninţări pe care firma crede că interesele şi relaţiile dintre un membru al echipei de certificare, firmă, o firmă din reţea şi partea responsa-
bilă pentru aspectul-cheie le-ar putea crea.
Misiuni de certificare cu raportare directă
într-o misiune de certificare cu raportare directă, profesionis-tul contabil independent fie desfăşoară direct evaluarea sau măsu-rarea subiectului în cauză, fie obţine o declaraţie din partea celui responsabil care a desfăşurat evaluarea sau măsurarea, evaluare sau măsurare care nu este pusă la dispoziţia grupului-ţintă de utili-zatori. Subiectul în cauză este furnizat grupului-ţintă de utilizatori în cadrul raportului de certificare.
într-o misiune de certificare cu raportare directă se cere inde-pendenţă părţii responsabile atunci când este răspunzătoare de su-biectul în cauză.
Mai multe părţi responsabile
Şi în misiunile de certificare bazate pe declaraţii, şi în cele de
raportare directă s-ar putea să existe mai multe părţi responsabile.
450
De exemplu, i se poate cere unui contabil independent din sectorul
public să ofere certificare pe statisticile lunare de circulaţie ale
mai multor cotidiene independente. Misiunea poate fi o misiune
de certificare pe baza declaraţiilor în cadrul căreia fiecare ziar îşi
evaluează circulaţia, iar statisticile sunt prezentate într-o declaraţie
care este pusă la dispoziţia utilizatorilor-ţintă. Pe de altă parte,
misiunea ar putea fi o misiune de certificare de raportare directă în
care nu există nicio declaraţie şi se poate să existe sau nu o afirmaţie
scrisă din partea ziarelor.
în astfel de misiuni, atunci când se determină dacă este nece-
sară aplicarea prevederii din Secţiunea 290 fiecărei părţi respon-
sabile, s-ar putea ca firma să ţină cont de faptul că o relaţie sau un
interes dintre firmă sau un membru al echipei de certificare şi o
anumită parte responsabilă ar putea să dea naştere unei ameninţări
la adresa independenţei care nu este în mod clar nesemnificativă
în contextul informaţiei legate de subiectul în cauză. Această deter-
minare va ţine cont de:
• Importanţa datelor cu privire la informaţiile legate de su
biectul în cauză (sau subiectul în cauză în sine) pentru care
partea responsabilă respectivă este răspunzătoare; şi
• Gradul de interes public care este asociat cu misiunea.
Dacă firma determină faptul că ameninţarea la adresa inde-
pendenţei creată de către o astfel de relaţie cu o anumită parte
responsabilă ar fi în mod cert nesemnificativă s-ar putea să nu fie
necesară aplicarea tuturor prevederilor acestei secţiuni acelei părţi
responsabile.
Am elaborat următorul exemplu pentru a demonstra aplicarea
Secţiunii 290.
Se presupune că un client nu este un client de audit al situa-
ţiilor financiare ale firmei sau ale firmei în reţea.
451
O firmă este angajată pentru a oferi certificare asupra rezerve-
lor totale certe de petrol deţinute de zece companii independente.
Fiecare companie a desfăşurat studii geografice şi tehnice pentru
a-şi determina rezervele (subiectul în cauză). Se stabilesc criterii
pentru a determina momentul în care o rezervă poate fi considerată
a fi certă, moment pe care profesionistul contabil independent îl
determină a fi un criteriu potrivit pentru misiune.
Rezervele certe pentru fiecare companie la 31 decembrie 20X0
au fost următoarele:
Rezerve certe de petrol - mii de barili
Compania 1 5.200
Compania 2 725
Compania 3 3.260
Compania 4 15.000
Compania 5 6.700
Compania 6 39.126
Compania 7 345
Compania 8 175
Compania 9 24.135
Compania 10 9.635
Total 104.301
Misiunea ar putea fi structurată în mai multe feluri:
Misiuni bazate pe declaraţii
Al. Fiecare companie îşi evaluează rezervele şi face o declaraţie
firmei şi grupului-ţintă de utilizatori.
A2.0 entitate, alta decât compania, evaluează rezervele şi oferă o
declaraţie către firmă şi către grupul-ţintă de utilizatori.
452
Misiuni de raportare directă
Dl. Fiecare companie evaluează rezervele si îi furnizează firmei o
declaraţie scrisă care evaluează rezervele sale pe baza unor criterii
stabilite pentru evaluarea rezervelor certe. Declaraţia nu este pusă
la dispoziţia grupului-ţintă de utilizatori. D. Firma evaluează
direct rezervele unora dintre companii.
Aplicarea metodei
Există mai multe părţi responsabile în această misiune (com-paniile 1-10). Atunci când se determină dacă este necesară aplicarea prevederilor privind independenţa tuturor companiilor, firma ar putea să ţină cont de faptul că un interes sau o relaţie cu o anumită companie ar putea crea o ameninţare la adresa independenţei care nu este clar nesemnificativă. Aceasta va ţine cont de factori cum ar fi:
- Importanţa rezervelor certe ale companiei în relaţie cu re
zervele totale asupra cărora trebuie să se facă raportarea;
Şi - Gradul de interes public asociat cu misiunea (paragraful
290.14).
De exemplu, Compania 8 contabilizează 0,16% din rezervele totale, prin urmare o relaţie sau un interes de afaceri cu Compania 8 ar duce la o ameninţare mai mică decât o relaţie similară cu Com-pania 6, care contabilizează aproximativ 37,5% din rezerve.
După ce a determinat acele companii la care se aplică cerin-ţele privind independenţa, echipei de certificare si firmei li se cere
453
Al. Fiecare companie îşi evaluează rezervele şi face o decla-
raţie firmei si grupului-ţintă de utilizatori.
să fie independente faţă de acele părţi responsabile care ar putea fi
considerate ca fiind clientul certificării (paragraful 290.14).
Firmei i se cere să fie independentă faţă de entitatea care
evaluează rezervele şi oferă o declaraţie firmei şi grupului-ţintă de
utilizatori (paragraful 290.17). Acea entitate nu este responsabilă
pentru subiectul în cauză şi astfel ar trebui acordată mai multă
atenţie oricăror ameninţări pe care firma are motive să le creadă a
fi generate de interese/relaţii cu partea responsabilă pentru subiectul
în cauză în această misiune (companiile 1-10). După cum s-a dis-
cutat în exemplul Al de mai sus, s-ar putea ca firma să ţină cont de
faptul că un interes sau o relaţie cu o anumită companie ar crea o
ameninţare la adresa independenţei care nu este nesemnificativă.
Există mai multe părţi responsabile în această misiune (companiile
1-10). Atunci când se determină dacă este necesară aplicarea
prevederilor de independenţă tuturor companiilor, firma s-ar putea
să ţină cont de faptul că un interes sau o relaţie cu o anumită
companie ar crea o ameninţare la adresa independenţei care nu
este nesemnificativă. Aceasta va ţine cont de factori cum ar fi: •
Importanţa rezervelor certe ale companiei în relaţie cu rezervele
totale asupra cărora trebuie să se facă raportarea; Şi
454
A2. O entitate, alta decât compania, evaluează rezervele şi
oferă o declaraţie către firmă si către grupul-ţintă de utilizatori.
Dl. Fiecare companie evaluează rezervele şi îi dă firmei o
declaraţie scrisă care estimează rezervele sale pe baza crite-
riilor stabilite pentru evaluarea rezervelor certe. Declaraţia
nu este pusă la dispoziţia grupului-ţintă de utilizatori.
• Gradul de interes public asociat cu misiunea (paragraful
290.14).
De exemplu, Compania 8 contabilizează 0,16% din rezerve, prin urmare o relaţie sau un interes de afaceri cu Compania 8 ar
duce la o ameninţare mai mică decât o relaţie similară cu Com-
pania 6, care contabilizează aproximativ 37,5% din rezerve.
După ce a determinat acele companii la care se aplică cerin-
ţele privind independenţa, echipei de certificare şi firmei li se cere
să fie independente faţă de acele părţi responsabile care ar putea fi
considerate ca fiind clientul certificării (paragraful 290.14).
Aplicarea este aceeaşi ca la exemplul Dl.
455
D. Firma evaluează direct rezervele unora dintre companii.
Revizuirea Secţiunii 290 publicată de IFAC in iulie 2006,
cu intrare în vigoare în decembrie 2008
456
Revizuirea Secţiunii 290, Independenţă -
Misiuni de certificare
Următorul subcapitol şi paragrafele de mai jos au fost adăugate după paragraful existent 290.13. Paragrafele existente 290.14-290.34
rămân neschimbate, dar se renumerotează ca paragrafele
290.27-290.47. De asemenea, paragrafele existente 290.100-290.214
rămân neschimbate. Noile paragrafe 290.14-290.26 intră în vigoare
pentru rapoartele de certificare cu începere de la 31 decembrie 2008.
Reţele şi firme din reţea
290.14 O entitate care aparţine unei reţele poate fi o firmă, care este definită în acest Cod drept practician individual, par tener sau corporaţie de profesionişti contabili şi o entitate care controlează sau este controlată de astfel de părţi, sau entitatea poate fi de un alt tip, precum cabinet de consul tanţă sau cabinet de practică profesională juridică. Cerin ţele referitoare la independenţă din această secţiune care se aplică unei firme din reţea se aplică oricărei entităţi care se încadrează în definiţia unei firme din reţea, inde pendent dacă entitatea însăşi îndeplineşte definiţia unei firme.
290.15 Dacă o firmă este considerată firmă din reţea, firma trebuie să fie independentă de clienţii auditului situaţiilor finan ciare ai celorlalte firme din cadrul reţelei. Mai mult, pentru clienţii din domeniul certificării care nu sunt clienţi ai
auditului situaţiilor financiare, trebuie să se ţină seama
de orice ameninţare despre care firma este îndreptăţită să
457
considere că poate fi generată de interesele financiare într-un client deţinut de alte entităţi din reţea sau de către
relaţiile dintre client şi alte entităţi din reţea.
290.16 Pentru a-şi intensifica abilitatea de a furniza servicii profe sionale, firmele formează, în mod frecvent, structuri mai ample alături de alte firme sau entităţi. Depinde de acţiu nile şi circumstanţele specifice dacă aceste structuri mai ample formează o reţea, şi nu de faptul că firmele si entită ţile sunt separate, din punct de vedere juridic, şi distincte. De exemplu, o structură mai amplă poate avea ca obiectiv numai facilitarea ocupării de locuri de muncă, ceea ce nu respectă criteriul necesar pentru a constitui o reţea. Dim potrivă, o structură mai amplă poate fi orientată către co operare, iar firmele au o denumire de marcă comună, un sistem comun de control al calităţii sau resurse profesio nale semnificative comune, şi este considerată deci a fi o reţea.
290.17 Aprecierea dacă o structură mai amplă este sau nu o reţea
trebuie să se facă în funcţie de probabilitatea ca un terţ rezonabil si în cunoştinţă de cauză, care analizează toate acţiunile si circumstanţele specifice, să ajungă la concluzia că entităţile sunt asociate în aşa fel încât există o reţea. Această apreciere ar trebui aplicată consecvent în cadrul reţelei.
290.18 Când structura mai amplă este orientată către cooperare
şi are drept obiectiv clar împărţirea profitului si a costurilor
între entităţile din cadrul structurii, aceasta este conside
rată a f i o reţea. Totuşi, împărţirea costurilor nesemnifi
cative nu ar duce, ea însăşi, la concluzia existenţei unei
reţele. Mai mult, dacă împărţirea costurilor este limitată
numai la acele costuri aferente elaborării metodologiilor
458
de audit, manualelor sau cursurilor de pregătire, aceasta
nu ar duce, ea însăşi, la concluzia existenţei unei reţele.
De asemenea, o asociere dintre o firmă şi o entitate cu
care nu se întreţineau alte rapoarte, cu scopul de a furniza
în comun un serviciu sau de a elabora în comun un produs,
nu ar duce la concluzia existenţei unei reţele.
290.19 Când structura mai amplă este orientată către cooperare
şi entităţile din cadrul structurii deţin în comun participării,
control sau gestiune, se consideră că aceasta este o reţea.
Aceasta se poate realiza prin intermediul unui contract
sau prin alte mijloace.
290.20 Când structura mai amplă este orientată către cooperare
şi entităţile din cadrul structurii deţin în comun politici şi
proceduri de control al calităţii, se consideră că aceasta
este o reţea, în acest scop, politicile şi procedurile comune
de control al calităţii vor fi cele elaborate, implementate
şi monitorizate în cadrul structurii mai ample.
290.21 Când structura mai amplă este orientată către cooperare
şi entităţile din cadrul structurii deţin o strategie de afaceri
comună, se consideră că aceasta este o reţea. Deţinerea
unei strategii de afaceri comune implică un acord încheiat
între entităţi cu privire la îndeplinirea unor obiective stra
tegice comune. O entitate nu este considerată a fi o firmă
din reţea dacă cooperarea sa cu o altă entitate este orientată
numai către o acţiune comună de a da curs unei cereri sau
propuneri de a furniza un serviciu profesional.
290.22 Când structura mai amplă este orientată către cooperare
şi entităţile din cadrul structurii utilizează o denumire de
marcă comună, se consideră că aceasta este o reţea. Un
459
nume comun de marcă include iniţialele comune sau o
denumire comună. Se consideră că o firmă utilizează un
nume comun de marcă dacă acest nume include, de exem-
plu, numele comun al mărcii ca parte sau pe lângă nume-
le firmei, atunci când un partener sau firma semnează un
raport de certificare.
290.23 Deşi o firmă nu aparţine unei reţele şi nu utilizează un
nume comun de marcă drept parte a denumirii firmei,
poate părea că aceasta aparţine unei reţele dacă face re
ferire, în materialele sale de papetărie sau promoţionale,
la faptul că este membru al unei firme sau al unei asocieri
de firme. In consecinţă, o firmă trebuie să analizeze cu
atenţie modul în care descrie această calitate de membru,
pentru a evita percepţia că aparţine unei reţele.
290.24 Dacă o firmă vinde o componentă a cabinetului său, acor
dul de vânzare precizează uneori că, pentru o perioadă
limitată de timp, această componentă poate continua să
utilizeze numele firmei sau un element al acestui nume,
deşi nu mai are nicio legătură cu firma, în astfel de cazuri,
când cele două entităţi îşi pot desfăşura activitatea purtând
acelaşi nume, situaţia face ca ele să nu aparţină unei struc
turi mai ample care are drept scop cooperarea şi deci nu
sunt firme din reţea. Aceste entităţi trebuie să analizeze
cu atenţie modul în care prezintă informaţii care să evi
denţieze că nu sunt firme din reţea atunci când intră în
contact cu părţi externe.
290.25 Când structura mai amplă are drept scop cooperarea şi
entităţile din cadrul structurii deţin în comun o parte sem
nificativă a resurselor profesionale, se consideră că aceasta
este o reţea. Resursele profesionale includ:
460
• Sisteme comune care ajută firmele în schimbul de in
formaţii, precum date despre clienţi, facturare si înre
gistrarea timpului;
• Parteneri şi personal;
• Departamente tehnice pe care le consultă pe marginea
unor chestiuni tehnice sau industriale specifice, tran
zacţii sau evenimente aferente misiunilor de certificare;
• Metodologia de audit sau manualele de audit; şi
• Cursuri de pregătire şi facilităţi.
290.26 Aprecierea dacă resursele profesionale deţinute în comun sunt semnificative, şi deci dacă firmele sunt firme din reţea, ar trebui să se facă pe baza acţiunilor si circumstan-
ţelor relevante. Când resursele deţinute în comun sunt li-mitate la metodologii sau manuale comune de audit, fără a se efectua vreun schimb de personal, de clienţi sau de informaţii de piaţă, este puţin probabil că resursele deţinute în comun vor fi considerate drept semnificative. Acelaşi lucru se aplică unei acţiuni comune de pregătire. Dacă, totuşi, resursele deţinute în comun implică schimbul de personal sau de informaţii, de exemplu, dacă există anga-jaţi care sunt retraşi din fondul de personal rulant, sau este înfiinţat un departament tehnic comun în cadrul struc-turii mai ample care să furnizeze firmelor din cadrul struc-turii informaţii tehnice pe care ele trebuie să le respecte, este mai probabil ca un terţ rezonabil şi în cunoştinţă de cauză să ajungă la concluzia că resursele deţinute în co-mun sunt semnificative.
Atunci când noile paragrafe 290.14-290.26 vor intra în vi-
goare pentru rapoartele de certificare cu începere de la 15 decembrie
1008, următoarele definiţii vor fi adăugate în secţiunea Definiţii
461
(începând de la pagina 480), iar definiţiile existente ale „firmei" şi
„firmei din reţea" vor fi retrase.
Firmă (a) Un practician individual, un parteneriat sau o corporaţie de profesionişti contabili;
(b) O entitate care controlează astfel de părţi prin participaţie, gestionare sau alte mijloace; şi
(c) O entitate controlată de către astfel de părţi prin participaţie, gestionare sau alte mijloace.
O firmă sau o entitate care aparţine unei reţele. Firmă din
reţea
Reţea1 O structură mai amplă:
(a) care are drept scop cooperarea; şi
(b) care este clar orientată către împărţirea profi
tului si a costurilor sau deţine în comun parti
cipaţie, control sau gestiune, politici şi pro
ceduri comune de control al calităţii, o strate
gie comună de afaceri, utilizarea unei denu
miri comune de marcă sau o parte semnifica
tivă de resurse profesionale.
*) Această definiţie trebuie citită în contextul îndrumărilor furnizate în paragrafele
290.14-290.26.
462
PARTEA C
Profesioniştii contabili angajaţi
Secţiunea 300 Introducere
Secţiunea 3 10 Conflicte potenţiale
Secţiunea 320 întocmirea şi raportarea informaţiilor
Secţiunea 330 Luarea de măsuri în cunoştinţă de cauză
Secţiunea 340 Interese financiare
Secţiunea 350 Stimulente. Acceptarea şi emiterea de oferte
Secţiunea 300
Introducere
300.1 Această parte a Codului ilustrează modul în care cadrul
conceptual din Partea A trebuie aplicat de către profesio
niştii contabili angajaţi.
300.2 Investitorii, creditorii, angajatorii şi alte sectoare ale comu
nităţii de afaceri, precum şi guvernările si publicul larg,
toţi se pot baza pe activitatea profesioniştilor contabili
angajaţi. Aceştia pot fi unic responsabili sau responsabili
în comun de întocmirea şi raportarea informaţiilor finan
ciare şi de altă natură pe care se pot baza organizaţiile
angajatoare şi terţele părţi. Aceştia pot fi responsabili si
de oferirea unei administrări financiare eficiente şi a unei
consultanţe competente cu privire la varietatea aspectelor
legate de profesie.
300.3 Un profesionist contabil angajat poate fi salariat, partener,
director (executiv sau non-executiv), manager proprietar,
voluntar sau unul care lucrează pentru una sau mai multe
organizaţii angajatoare. Forma legală a relaţiei cu orga
nizaţiile angajatoare, dacă există, nu are niciun efect asu
pra responsabilităţilor etice care revin profesioniştilor con
tabili angajaţi.
300.4 Un profesionist contabil angajat are responsabilitatea de
a duce mai departe scopurile legitime ale organizaţiei sale
angajatoare. Acest Cod nu încearcă să împiedice un profe
sionist contabil angajat de la îndeplinirea acestor responsa-
463
bilităţi, dar ia în considerare circumstanţele în care pot
apărea conflicte, doar din datoria de a respecta principiile
fundamentale.
300.5 Un profesionist contabil angajat deţine, de obicei, o poziţie
superioară într-o organizaţie. Cu cât nivelul poziţiei este
mai înalt, cu atât vor fi mai mari capacitatea şi posibilitatea
de a influenţa evenimentele, practicile şi atitudinile. De
la un profesionist contabil angajat se aşteaptă să încurajeze
o cultură bazată pe etică într-o organizaţie angajatoare
care subliniază importanţa pe care conducerea superioară
o acordă conduitei etice.
300.6 Exemplele prezentate în secţiunile următoare au ca scop
ilustrarea modului în care cadrul conceptual se va aplica
şi nu se doresc a fi, nici nu trebuie interpretate, ca o listă
exhaustivă a circumstanţelor întâlnite de un profesionist
contabil angajat care pot conduce la ameninţări la adresa
conformităţii cu principiile, în consecinţă, nu este suficient
pentru un profesionist contabil angajat doar să respecte
aceste exemple; mai degrabă, cadrul trebuie aplicat cir
cumstanţelor particulare care apar.
300.7 Respectarea principiilor fundamentale poate fi potenţial
ameninţată de o varietate de circumstanţe. Multe amenin
ţări se încadrează în următoarele categorii:
- interes propriu;
- autoexaminare;
- favorizare;
- familiaritate; şi
- intimidare.
Aceste ameninţări sunt discutate în Partea A a acestui Cod.
464
300.8 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţări
generate de interesul propriu pentru un profesionist con
tabil angajat, dar nu sunt limitate la:
- Interese financiare, împrumuturi sau garanţii;
- Acorduri de compensare prin stimulente;
- Utilizarea inadecvată personală a activelor corporative;
- Preocuparea cu privire la siguranţa muncii;
- Presiunea comercială din exteriorul organizaţiei an
gajatoare.
300.9 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţări
generate de autoexaminare includ, dar nu sunt limitate la
deciziile de specialitate sau date care fac obiectul exami
nării şi justificării de către acelaşi profesionist contabil
angajat pentru a lua aceste decizii sau pentru redactarea
datelor.
300.10 Atunci când sunt duse mai departe scopurile legitime şi
obiectivele organizaţiilor lor angajatoare, profesioniştii
contabili angajaţi pot promova poziţia organizaţiei, cu
condiţia ca orice declaraţii efectuate să nu fie nici false,
nici să nu inducă în eroare. Astfel de acţiuni nu ar crea, în
general, o ameninţare legată de presiuni.
300.11 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţări
ale familiarităţii, dar care nu sunt limitate la:
- Un profesionist contabil angaj at într-o poziţie ce influ
enţează raportarea financiară sau non-financiară sau
deciziile de afaceri, care are un afin sau un membru
apropiat al familiei în poziţia de a beneficia de pe urma
acestei influenţe.
- Asocierea de lungă durată cu contacte din domeniu
care influenţează deciziile de afaceri.
465
• Acceptarea unui cadou sau a unui tratament preferen
ţial, cu excepţia cazului în care valoarea acestora este
în mod clar nesemnificativă.
300.12 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţări generate de intimidare includ, dar nu sunt limitate la: • Ameninţarea concedierii sau a înlocuirii profesionis
tului contabil angajat sau a afinului, sau a rudei apro piate ca urmare a unui dezacord cu privire la aplicarea unui principiu contabil sau a modului în care informa ţiile financiare urmează să fie raportate.
• O personalitate dominantă care încearcă să influenţeze procesul decizional, de exemplu, cu privire la acordarea de contracte sau cu privire la aplicarea unui principiu contabil.
300.13 Profesioniştii contabili angajaţi pot, de asemenea, întâlni situaţii specifice care pot conduce la ameninţări unice ge nerate de conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale, în toate relaţiile profesionale si de afaceri profesioniştii contabili angajaţi trebuie să fie mereu atenţi
la astfel de situaţii şi ameninţări.
300.14 Măsurile de protecţie care pot elimina sau reduce până la un nivel acceptabil ameninţările întâlnite de profesioniştii contabili angajaţi se încadrează în două mari categorii:
(a) Măsurile de protecţie create de către profesie, legisla
ţie sau reglementare; şi (b) Măsurile de protecţie din mediul de lucru.
300.15 Exemple de măsuri de protecţie create de profesie, legisla ţie sau reglementare sunt detaliate în paragraful 100.12 din Partea A din Cod.
300.16 Măsurile de protecţie din mediul de lucru includ, dar nu sunt limitate la:
466
• Sistemul de supraveghere corporativă al organizaţiei angajatoare sau alte structuri de supraveghere;
• Programele de etică si conduită ale organizaţiei anga jatoare;
• Procedurile de recrutare din cadrul organizaţiei anga jatoare care accentuează importanţa angajării unui personal extrem de competent;
• Controale interne aprofundate; • Proceduri disciplinare adecvate; • Conducerea care subliniază importanţa conduitei etice
şi se aşteaptă ca angajaţii să acţioneze în mod etic; • Politicile şi procedurile de implementare şi monitori
zare a calităţii performanţei angajaţilor; • Comunicarea oportună a politicilor si procedurilor or
ganizaţiei angajatoare, inclusiv orice modificare a a- cestora, tuturor angajaţilor şi formarea şi educarea adecvată cu privire la aceste politici şi proceduri;
• Politici şi proceduri de împuternicire şi încurajare a angajaţilor de a informa nivelurile superioare din cadrul organizaţiei angajatoare asupra oricăror aspecte etice care îi privesc fără teamă de represalii;
• Consultarea cu un alt profesionist contabil corespun zător.
300.17 în situaţiile în care un profesionist contabil angajat con-sideră că alte persoane vor continua o conduită sau o ac-
ţiune care nu este etică, în cadrul organizaţiei angajatoare,
profesionistul contabil angajat trebuie să aibă în vedere
apelarea la consilierea juridică, în aceste cazuri extreme,
în care orice măsuri de protecţie disponibile au fost epui-
zate şi nu există posibilitatea de a reduce ameninţarea la
un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat poate
concluziona că este adecvată demisionarea din cadrul
organizaţiei angajatoare.
467
Secţiunea 310
Conflicte potenţiale
310.1 Un profesionist contabil angajat are obligaţia profesională de a se conforma principiilor fundamentale. Pot exista totuşi situaţii în care responsabilităţile acestuia faţă de o organizaţie angajatoare şi obligaţiile profesionale de a se conforma principiilor fundamentale intră în conflict. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie să susţină obiectivele legitime şi etice enunţate de către angajator şi regulile şi procedurile stabilite în sprijinul acestor obiec tive. Cu toate acestea, atunci când conformitatea cu prin cipiile fundamentale este ameninţată, un profesionist con tabil angajat trebuie să aibă în vedere modul în care va reacţiona în aceste situaţii.
310.2 Ca o consecinţă a responsabilităţilor faţă de o organizaţie angajatoare, un profesionist contabil angajat se poate afla sub presiunea de a acţiona sau de a se comporta într-un mod care să ameninţe direct sau indirect conformitatea cu principiile fundamentale. Astfel de presiuni pot fi ex plicite sau implicite; ele pot veni de la un supervizor, ma nager, director sau altă persoană din cadrul organizaţiei angajatoare. Un profesionist contabil angajat poate să se confrunte cu presiuni legate de:
- încălcarea legii sau a reglementărilor. - încălcarea standardelor tehnice sau profesionale. - Facilitarea strategiilor lipsite de etică şi ilegale de ges
tionare a veniturilor. - Minciuna sau inducerea în eroare involuntară (inclusiv
inducerea în eroare prin păstrarea tăcerii) a altor per soane, în special:
468
• a auditorilor organizaţiei angajatoare; sau
• a reglementatorilor.
• Emiterea sau alt tip de asociere cu un raport financiar
sau non-fînanciar care reprezintă în mod semnificativ
eronat faptele, inclusiv cazuri legate de:
• situaţiile financiare; • respectarea fiscalităţii;
• respectarea legilor; sau • rapoartele solicitate de către organele de reglemen
tare a titlurilor de valoare.
310.3 Semnificaţia ameninţărilor generate de astfel de presiuni,
cum ar fi cele legate de intimidare, trebuie evaluată si,
dacă sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie
avute în vedere măsuri de protecţie ce trebuie aplicate
pentru a elimina sau reduce la un nivel acceptabil aceste
ameninţări. Astfel de măsuri de protecţie pot include:
• Obţinerea unei consilieri, când este cazul, din interiorul
organizaţiei angajatoare, de la un consilier profesionist
independent sau de la un organism profesional relevant.
• Existenţa unui proces oficial de soluţionare a disputelor
în interiorul organizaţiei angajatoare.
• Apelarea la consultanţa juridică.
469
Secţiunea 320
întocmirea si raportarea informaţiilor
320. l Profesionistul contabil angajat este adesea implicat în în-
tocmirea şi raportarea informaţiilor care pot fi fie făcute
publice, fie utilizate de către alte persoane din interiorul
sau exteriorul organizaţiei angajatoare. Astfel de infor-
maţii pot include informaţii financiare sau administrative,
de exemplu, prognoze şi bugete, situaţii financiare, discuţii
administrative şi analize, şi scrisoarea de declaraţie a con-
ducerii furnizată auditorilor ca parte a unui audit al situa-
ţiilor financiare. Un profesionist contabil angajat trebuie
să întocmească sau să prezinte astfel de informaţii în mod
corect, just şi în conformitate cu standardele profesionale
relevante astfel încât informaţiile să fie înţelese în contex-
tul lor.
320.2 Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea
de a întocmi sau aproba situaţii financiare de uz general
pentru o organizaţie angajatoare trebuie să se asigure că
acele situaţii financiare sunt prezentate în conformitate
cu standardele aplicabile de raportare financiară.
320.3 Un profesionist contabil angajat trebuie să menţină infor
maţiile pentru care este responsabil astfel încât acestea:
- să descrie clar natura reală a tranzacţiilor de afaceri, a
activelor şi a datoriilor;
- să clasifice şi să înregistreze informaţiile în timp util
şi într-un mod adecvat; şi
- să reprezinte faptele cu acurateţe şi în mod complet
din toate punctele de vedere.
470
320.4 Ameninţările ce vizează conformitatea cu principiile fun
damentale, de exemplu, cele generate de interesul propriu,
de obiectivitate sau de competenţa profesională şi pru
denţă, pot apărea atunci când un profesionist contabil an
gajat poate fi în pericol (fie din exterior, fie prin posibili
tatea unui câştig personal) de a fi asociat cu informaţii
eronate sau cu informaţii eronate generate de acţiunile
altor persoane.
320.5 Importanţa unor astfel de ameninţări va depinde de factori
cum ar fi sursa presiunilor şi gradul în care informaţiile
sunt, sau pot fi, eronate. Importanţa ameninţărilor trebuie
să fie evaluată si, dacă sunt altfel decât în mod clar nesem
nificative, trebuie luate în considerare şi aplicate măsurile
de protecţie necesare pentru a elimina sau reduce aceste
ameninţări la un nivel acceptabil. Acest tip de măsuri de
protecţie pot include consultarea superiorilor din cadrul
organizaţiei angajatoare, de exemplu, comitetul de audit
sau alt corp responsabil cu guvernarea, sau alt organism
profesional relevant.
320.6 Atunci când nu este posibilă reducerea ameninţării la un
nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat ar trebui
să refuze să rămână asociat cu informaţiile pe care le con
sideră că sunt sau pot fi eronate. Dacă profesionistul con
tabil angajat este conştient de faptul că emiterea unor infor
maţii eronate este fie semnificativă, fie persistentă, acesta
trebuie să aibă în vedere informarea autorităţilor compe
tente conform Secţiunii 140. Profesionistul contabil anga
jat poate, de asemenea, să facă apel la consultanţă juridică
sau să demisioneze.
471
Secţiunea 330
Luarea de măsuri în cunoştinţă de cauză
330.1 Principiul fundamental al competenţei profesionale şi al prudenţei solicită ca un profesionist contabil angajat să se implice doar în misiuni semnificative pentru care deţine,
sau poate obţine, suficientă formare de specialitate sau suficientă experienţă. Un profesionist contabil angajat tre buie să nu inducă în eroare, în mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregătire şi experienţă, nici nu trebuie să omită să facă apel la consilierea de specialitate adecvată şi asistenţă atunci când este cazul.
330.2 Situaţiile care ameninţă capacitatea unui profesionist con tabil angajat de a-şi îndeplini îndatoririle cu un suficient grad de competenţă profesională şi prudenţă includ:
- Insuficient timp pentru a realiza şi încheia în mod adec vat sarcinile relevante;
- Informaţii incomplete, restricţionate sau uneori inadec vate pentru îndeplinirea sarcinilor în mod adecvat;
- Insuficientă experienţă, formare şi/sau pregătire; - Resurse necorespunzătoare pentru îndeplinirea adec
vată a sarcinilor.
330.3 Semnificaţia unor astfel de ameninţări va depinde de fac tori cum ar fi gradul în care profesionistul contabil angajat colaborează cu ceilalţi, vechimea relativă în domeniu şi nivelul de supervizare şi de examinare aplicat activităţii. Importanţa ameninţărilor trebuie evaluată şi, dacă acestea sunt în mod clar semnificative, trebuie aplicate măsuri de
protecţie pentru a le elimina sau reduce la un nivel accep tabil. Măsurile de protecţie vizate pot include:
472
• Obţinerea unei formări sau a unei consilieri suplimen
tare.
• Asigurarea că există suficient timp disponibil pentru a
îndeplini sarcinile relevante.
• Obţinerea asistenţei de la persoane care au experienţa
necesară.
• Consultarea, dacă este cazul, cu:
- superiorii din cadrul organizaţiei angajatoare;
- experţii independenţi; sau - un organism profesional relevant.
330.4 Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse
la un nivel acceptabil, profesionistul contabil angajat tre-
buie să aibă în vedere dacă să refuze sau nu îndeplinirea
sarcinilor respective. Dacă profesionistul contabil angajat
determină că refuzul este adecvat, motivele pentru a face
acest lucru trebuie să fie clar comunicate.
473
Secţiunea 340
Interese financiare
340. l Un profesionist contabil angajat poate avea interese finan-
ciare sau poate fi la curent cu interesele financiare ale
rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea, în unele
situaţii, să conducă la ameninţări generate de conformita-
tea cu principiile fundamentale. De exemplu, ameninţările
generate de interesul propriu la adresa obiectivitătii sau
confidenţialităţii pot fi cauzate de existenţa unui motiv sau
a unei ocazii de a manipula informaţii sensibile referitoare
la preţ pentru a câştiga beneficii financiare. Exemple de
situaţii care pot conduce la ameninţări generate de inte-
resul propriu includ, dar nu sunt limitate la situaţii în care
un profesionist contabil angajat sau o rudă sau afin al
acestuia:
- deţine un interes financiar direct sau indirect în organi
zaţia angajatoare şi valoarea acestui interes poate fi
direct afectată de deciziile luate de către profesionistul
contabil angajat;
- este eligibil pentru o primă aferentă unui profit şi valoa
rea primei poate fi direct afectată de deciziile luate de
către profesionistul contabil angajat;
- deţine, direct sau indirect, opţiuni pe acţiuni în organi
zaţia angajatoare, a căror valoare poate fi direct afectată
de deciziile luate de către profesionistul contabil angajat;
- deţine, direct sau indirect, opţiuni pe acţiuni în organi
zaţia angajatoare care sunt, sau vor fi în curând, eligi
bile pentru conversie; sau
474
• se poate califica pentru opţiuni pe acţiuni în organizaţia
angajatoare sau pentru prime aferente performanţei
dacă sunt atinse anumite obiective.
340.2 în evaluarea semnificaţiei unei astfel de ameninţări si a
măsurilor de protecţie adecvate care trebuie aplicate pentru
a elimina ameninţările sau pentru a le reduce la un nivel
acceptabil, un profesionist contabil angajat trebuie să exa
mineze natura interesului financiar. Aceasta include o
evaluare a semnificaţiei interesului financiar şi dacă acesta
este direct sau indirect, în mod clar, ceea ce constituie un
interes semnificativ sau de valoare într-o organizaţie an
gajatoare variază de la persoană la persoană, în funcţie
de circumstanţele personale.
340.3 Dacă ameninţările sunt în mod clar semnificative, măsurile
de protecţie sunt analizate şi aplicate aşa cum este necesar
pentru a elimina sau reduce ameninţările la un nivel accep
tabil. Astfel de măsuri de protecţie pot include:
• politici şi proceduri ale unui comitet independent de
conducere pentru a determina nivelul de formă a remu
neraţiei conducerii superioare;
• prezentarea informaţiilor cu privire la toate interesele
relevante şi la orice planuri de tranzacţionare a ac
ţiunilor relevante pentru cei care sunt însărcinaţi cu
guvernarea organizaţiei angajatoare, conform oricăror
politici interne;
• consultarea, atunci când este cazul, cu superiorii din
cadrul organizaţiilor angajatoare;
• consultarea, atunci când este cazul, cu cei însărcinaţi
cu guvernarea organizaţiei angajatoare sau a organis
melor profesionale relevante;
475
• proceduri de audit interne şi externe;
• educaţie actualizată cu privire la aspecte legate de etică
şi restricţii legale şi alte reglementări privitoare la un
potenţial trafic intern.
340.4 Un profesionist contabil angajat nu trebuie nici să ma-nipuleze informaţia, nici să utilizeze informaţii confiden-ţiale în interes propriu.
476
Secţiunea 350
Stimulente
Acceptarea şi emiterea de oferte
350. l Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzând cadouri, ospitalitate, trata-mente preferenţiale şi solicitarea necorespunzătoare de relaţii de prietenie şi loialitate.
350.2 Ofertele de stimulente pot reprezenta ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. Când unui pro fesionist contabil angajat sau unui afin, sau unei rude afi liate i se oferă un stimulent, situaţia trebuie atent evaluată. Ameninţările generate de interesul propriu cu privire la obiectivitate sau confidenţialitate apar atunci când un sti mulent este oferit pentru a influenţa acţiunile sau deciziile, pentru a încuraja un comportament ilegal sau incorect sau pentru a obţine informaţii confidenţiale. Ameninţările ge nerate de intimidare cu privire la obiectivitate sau confi denţialitate apar dacă astfel de stimulente sunt acceptate şi sunt urmate de ameninţări de a face publică ofertă res pectivă, dăunând astfel fie reputaţiei profesionistului con tabil angajat, fie reputaţiei afinului sau rudei apropiate a acestuia.
350.3 Importanţa acestor ameninţări va depinde de natura, valoa rea şi intenţia din spatele ofertei. Dacă o terţă parte rezo nabilă şi în cunoştinţă de cauză, la curent cu toate infor
maţiile relevante, va considera stimulentul ca nesemnifi cativ, fără scopul de a încuraja un comportament lipsit de
477
etică, atunci un profesionist contabil angajat poate con-
sidera oferta ca aparţinând cursului normal al activităţii,
fără a reprezenta o ameninţare generată de conformitatea
cu principiile fundamentale.
350.4 Dacă ameninţările evaluate sunt în mod clar semnificative
ar trebui luate în calcul şi aplicate măsuri de protecţie
pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil. Când
aceste ameninţări nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel
acceptabil prin aplicarea unor măsuri de protecţie, profe-
sionistul contabil angajat nu ar trebui să accepte stimu-
lentul. Cum ameninţările reale sau aparente la adresa res-
pectării principiilor fundamentale nu sunt generate doar
de acceptarea unui stimulent, ci şi, uneori, prin simplul
fapt că o ofertă a fost făcută în acest sens, ar trebui adoptate
măsuri de protecţie suplimentare. Un profesionist con-
tabil angajat ar trebui să evalueze riscul asociat tuturor
ofertelor de acest gen şi ar trebui să ia în considerare dacă
acţiuni de tipul celor de mai jos ar trebui întreprinse:
(a) Când s-au făcut astfel de oferte, să informeze în cel
mai scurt timp nivelurile superioare de conducere sau
nivelurile însărcinate cu guvernarea organizaţiei anga
jatoare;
(b) Să informeze părţile terţe despre această ofertă - de
exemplu, un organism profesional sau angajatorul per
soanei care a făcut oferta; un profesionist contabil an
gajat ar trebui, totuşi, să facă apel la consultanţă juri
dică înainte de a trece la această etapă; şi
(c) Să îi pună, în cel mai scurt timp, la curent pe afini şi
pe rudele apropiate asupra ameninţărilor relevante şi
măsurilor de protecţie ce trebuie luate, dacă aceştia
ocupă poziţii ce pot permite oferirea de stimulente,
de exemplu, ca urmare a situaţiei lor profesionale; şi
478
(d) Să informeze conducerea superioară sau pe cei însăr-
cinaţi cu guvernarea organizaţiei angajatoare atunci
când afinii sau rudele apropiate sunt angajaţi de către
competiţie sau de potenţialii furnizori ai acelei organi-
zaţii.
350.5 Un profesionist contabil angajat se poate afla într-o situaţie
în care se preconizează că, sau este presat să, ofere stimu
lente pentru a subordona raţionamentul altor persoane sau
organizaţii, pentru a influenţa procesul decizional sau obţi
nerea de informaţii confidenţiale.
350.6 Astfel de presiuni pot veni din interiorul organizaţiei anga
jatoare, de exemplu, din partea unui coleg sau a unui supe
rior. Ele pot veni şi de la o persoană sau de la o organizaţie
din exterior care sugerează acţiuni sau decizii de afaceri
ce pot fi avantajoase organizaţiei angajatoare, influenţând
probabil activitatea unui profesionist contabil angajat.
350.7 Un profesionist contabil angajat trebuie să nu ofere un
stimulent pentru a influenţa în mod nefavorabil raţiona
mentul profesional al unei terţe părţi.
350.8 Atunci când presiunea de a oferi stimulente care nu sunt
etice vine din exteriorul organizaţiei angajatoare, un profe
sionist contabil angajat trebuie să se conformeze princi
piilor şi îndrumărilor cu privire la soluţionarea conflictelor
etice prezentate în Partea A din acest Cod.
479
Anexă
Definiţii
Expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
Publicitate Comunicarea către public a unei informaţii despre serviciile sau abilităţile profesioniş-
tilor contabili independenţi, în vederea ob-
ţinerii de angajamente profesionale.
Clientul Partea responsabilă este (sunt) persoana
de certificare (sau persoanele) care:
(a) într-o misiune directă de raportare este
responsabilă de subiectul în cauză;
sau
(b) într-o misiune pe bază de declaraţii
este responsabilă de informaţiile cu pri
vire la subiectul în cauză şi poate fi
responsabilă pentru subiectul în cau
ză.
(Pentru un client al certificării care este un
client al auditului situaţiilor financiare, a
se vedea definiţia clientului auditului situa-
ţiilor financiare.)
Misiune O misiune în care un profesionist contabil de certificare independent exprimă o concluzie al cărui
scop este de a spori gradul de încredere al
grupului de utilizatori vizaţi, alţii decât par-
tea responsabilă cu rezultatul evaluării sau
măsurării unui subiect în cauză pe baza
unor criterii.
480
(Pentru îndrumări cu privire la misiunile
de certificare, a se vedea Cadrul pentru Mi-
siuni de certificare emis de către Consiliul
pentru Standarde Internaţionale de Audit
si Certificare, care descrie elementele si o-
biectivele unei misiuni de certificare şi i-
dentifică misiunile la care se aplică Stan-
dardele Internationale de Audit (ISA), Stan-
dardele Internaţionale pentru Misiunile de
Examinare (ISRE), Standardele Interna-
ţionale pentru Misiunile de Certificare
(ISAE) şi Standardele Internaţionale pen-
tru Misiuni Conexe (ISRS).)
Echipa (a) Toţi membrii unei echipe de certifi-
de certificare care pentru misiunea de certificare;
(b) Toate celelalte persoane dintr-o firmă
care pot influenţa în mod direct rezul-
tatul unei misiuni de certificare, in-
clusiv:
(i) cei care recomandă compensarea
sau care supervizează direct,
gestionează sau supraveghează
în alt mod partenerul misiunii de
certificare, cu privire la perfor-
manţa misiunii de certificare.
Din punctul de vedere al misiunii
de audit al situaţiilor financiare
aceştia includ persoanele de la
toate nivelurile succesive supe-
rioare, la un nivel mai înalt decât
cel al partenerului de misiune,
481
dintre executivul superior al fir-
mei;
(ii) cei care oferă consultanţă cu pri-
vire la aspecte tehnice sau de
specialitate, tranzacţii sau eveni-
mente pentru misiunea de certifi-
care; si
(iii) cei care oferă control al calităţii pentru misiunea de certificare,
inclusiv cei care efectuează exa-
minarea controlului calităţii mi-
siunii pentru misiunea de certifi-
care; şi
(c) Din perspectiva clientului de audit al
situaţiilor financiare, toţi cei care sunt
într-o reţea de firme care pot influenţa
în mod direct rezultatul misiunii de
audit al situaţiilor financiare.
în mod clar O problemă care nu poate fi decât insigni-
nesemnificativ fiantă şi care nu are consecinţe.
Afini Un părinte, copil sau frate/soră care nu face
parte din membrii apropiaţi ai familiei.
Onorariu Un onorariu calculat pe o bază predeter-
contingent minată cu privire la rezultatul sau produsul
unei tranzacţii sau cu privire la rezultatul
activităţii realizate. Un onorariu care este
stabilit de către o instanţă sau altă autoritate
publică nu este contingent.
482
Interes financiar Un interes financiar:
direct • deţinut direct de către si sub controlul
unui individ sau al unei entităţi (inclusiv
acelea gestionate pe o bază discreţionară
de alte persoane); sau • deţinut ca
beneficiu printr-un vehicul de investiţii
colectiv, proprietate imobiliară, fond sau
alte mod intermediar controlate de către
entitate sau individ.
Director Cei însărcinaţi cu guvernarea unei entităţi, sau funcţionar indiferent de titulatura acestora, care poate
varia de la ţară la ţară.
Partenerul de Un partener sau altă persoană din firmă
misiune care este responsabilă de misiune sau de
efectuarea acesteia şi de raportul care este emis în numele firmei si care, atunci când
este necesar, deţine autoritatea adecvată
din partea unui corp profesional, legal sau
de reglementare.
Examinarea Un proces al cărui scop este de a oferi o
controlului evaluare obiectivă, înainte de emiterea ra-
calităţii misiunii portului, asupra raţionamentelor semnifi-
cative pe care le face echipa misiunii şi a
concluziilor la care aceştia au ajuns în for-
mularea raportului.
Echipa Tot personalul care efectuează o misiune, de misiune inclusiv orice experţi contractaţi de către
firmă în legătură cu acea misiune.
483
Profesionist Un profesionist contabil independent care
contabil existent deţine în prezent o misiune de audit sau
care prestează servicii contabile, fiscale,
de consultanţă sau alte servicii similare
pentru un client.
Interes financiar Un interes într-un instrument de capitaluri proprii sau de altă garantare a obligaţiuni-
lor, de împrumut sau de îndatorare al unei
entităţi, inclusiv drepturile şi obligaţiile de
achiziţionare a unui astfel de interes şi a
instrumentelor direct derivate, aferente u-
nui astfel de interes.
Situaţii financiare Bilanţurile, situaţiile veniturilor sau con-
turile de profit şi pierdere, situaţiile modi-
ficărilor poziţiei financiare (care pot fi pre-
zentate într-o varietate de moduri, de
exemplu, ca situaţie a fluxurilor de trezore-
rie sau ca o situaţie a fluxurilor de fonduri),
note şi alte situaţii şi materiale explicative
care sunt identificate ca făcând parte din
situaţiile financiare.
Clientul auditului O entitate cu privire la care o firmă reali-
situatiilor zează o misiune de audit al situaţiilor finan-
financiare ciare. Atunci când clientul este o entitate
cotată, clientul auditării situaţiilor finan-
ciare va include întotdeauna şi entităţile
sale legate.
Misiunea de audit O misiune de certificare rezonabilă în care al situaţiilor un profesionist contabil independent îşi financiare exprimă o opinie cu privire la faptul dacă
situaţiile financiare sunt sau nu întocmite,
484
din toate punctele de vedere, conform cu
cadrul de raportare financiară identificat,
cum ar fi o misiune efectuată conform cu
Standardele Internaţionale de Audit. Aces-
tea includ un Audit Statutar care este audi-
tul unei situaţii financiare solicitat de legis-
laţie sau de reglementări.
Firmă (a) Un practician individual, partener sau
corporaţie de profesionişti contabili;
(b) O entitate care controlează astfel de
părţi; şi
(c) O entitate controlată de astfel de părţi.
Membrii apropiaţi Soţ/soţie (sau echivalentul) sau persoanele
ai familiei dependente.
Independenţa Independenţa este:
(a) Independenţa de spirit - starea de spi
rit care permite emiterea unei opinii
fără a fi afectat de influenţe care com
promit judecata profesională şi care
permite individului să acţioneze cu
integritate, să-şi exercite obiectivita
tea şi raţionamentul profesional;
(b) Independenţa în aparenţă - evitarea
faptelor şi a situaţiilor care sunt atât
de importante încât o terţă parte re
zonabilă şi în cunoştinţă de cauză,
care cunoaşte toate informaţiile rele
vante, inclusiv măsurile de protecţie
aplicate, ar concluziona în mod rezo
nabil că integritatea, obiectivitatea sau
scepticismul profesional al firmei sau
485
a unui membru al echipei de certifi-
care au fost compromise.
Interes financiar Un interes financiar deţinut ca beneficiu
indirect printr-un vehicul de investiţii colectiv, pro-
prietate imobiliară, fond sau alt mod inter-
mediar, asupra căruia individul sau enti-
tatea nu are control.
Entitate cotată O entitate a cărei acţiuni, acţiuni la bursă
sau datorii sunt cotate sau listate pe o bursă
recunoscută, sau sunt comercializate pe
baza unor reglementări ale unei burse re-
cunoscute sau ale unui alt organism echi-
valent.
Firmă din reţea O entitatea aflată sub control, proprietate
sau gestionare comună cu cele ale firmei
sau ale altei entităţi pe care o terţă parte
rezonabilă şi în cunoştinţă de cauză, care
cunoaşte toate informaţiile relevante, ar
considera-o ca făcând parte din firmă, la
nivel naţional sau internaţional.
Cabinet Un subgrup distinct, organizat fie pe crite- rii geografice, fie pe criterii legate de prac-
tică.
Profesionist O persoană care este membră a unui orga-
contabil nism membru IFAC.
Profesionist Profesionist contabil angajat sau implicat
contabil angajat într-o funcţie executivă sau non-executivă
în arii de activitate cum ar fi industrie, co-
merţ, servicii, sector public, învăţământ,
sector non-profit, organisme de reglemen-
486
tare sau profesionale, sau un profesionist
contabil contractat de o astfel de entitate.
Profesionist Un profesionist contabil, indiferent de ca-
contabil tegoria de servicii (contabilitate, audit sau
independent consultanţă) dintr-o firmă care oferă ser-
vicii profesionale. Termenul este folosit şi
pentru firmele de profesionişti contabili in-
dependenţi.
Serviciile Servicii care solicită aptitudini contabile
profesionale sau aferente prestate de un profesionist
contabil, care includ servicii de contabili-
tate, audit, fiscalitate, consultanţă si mana-
gement financiar.
Entitate legată O entitate care are oricare dintre relaţiile
de mai jos cu clientul:
(a) o entitate care controlează, direct sau
indirect, clientul cu condiţia ca acest
client să fie semnificativ pentru enti
tate;
(b) o entitate care deţine un interes finan
ciar direct în client cu condiţia ca o
astfel de entitate să exercite o influen
ţă semnificativă asupra clientului, iar
interesul în client să fie semnificativ
pentru entitate;
(c) o entitate controlată, direct sau in
direct, de către client;
(d) o entitate în care clientul, sau orice entitate aferentă clientului conform
punctului (c) de mai sus, deţine un in
teres financiar semnificativ care îi
487
488
conferă o influenţă semnificativă asu-
pra unei astfel de entităţi, iar interesul
este semnificativ pentru client si pen-
tru entitatea sa aferentă de la punctul
(c); şi
(e) o entitate care se află sub control co-
mun cu clientul (prin urmare o „entita-
te-soră") cu condiţia ca această entita-
te şi clientul să fie amândoi semnifi-
cativi pentru entitatea care controlea-
ză atât clientul, cât şi entitatea-soră.
