Diploma - contabilitatea stocurilor de marfuri si ambalaje

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Contabilitatea stocurilor de marfuri si ambalaje si modul lor de

reflectare

Capitolul I

Contabilitatea – componentă a sistemului informaţional economic

Informaţia şi, îndeosebi, informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile

de activitate, fiind un element indispensabil al progresului.

Relaţiile sociale moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi

sporirea gradului de complexitate a acestuia trebuie să se dezvolte corespunzător ca arie,

conţinut şi operativitate – şi informaţia economică pentru ca ea să poată furniza elementele

necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a unităţilor şi

rezultatelor activităţilor economico-financiare.

Conducerea, în general, şi conducerea activităţii economice, în special, nu mai este

considerată numai o artă în care intuiţia joacă un rol important în luarea deciziilor, ci ca o

ştiinţă de sine stătătoare. Informaţia economică ne ajută să observăm modul de abordare a

resurselor materiale şi umane, să sesizăm şi să examinăm critic aspecte pozitive, dar şi

deficienţele existente în vederea luării mărfurilor ce se impun.

Funcţia de bază a oricărui sistem informaţional economic, indiferent de gradul de

complexitate şi de automatizare, este de a vehicula o cantitate raţională de informaţi, pe baza

cărora să se ia decizii economice bine argumentate pe toate treptele organizatorice.

Principala sursă de date a sistemului informaţional economic, şi totodată una din

componentele de bază ale acestuia, este contabilitatea. Ea a existat în toate formaţiunile

social-economice ca rezultat al producţiei materiale, dar importanţa, modul de organizare şi

sarcinile ei au fost diferite, în funcţie de particularităţile modului de producţie şi ţelul fiecărei

orânduiri sociale.

Pagina 1 din 101


Acţiunea de modernizare a contabilităţii pe plan mondial şi-a propus următoarele

obiective:

- îmbunătăţirea organizării contabilităţii diferitelor ţări;

- mai buna înţelegere a informaţiilor contabile şi controlului lor;

- compararea informaţiilor contabile în timp şi spaţiu

Normalizarea contabilităţii pe plan mondial a necesitat luarea în considerare a unui

sistem de adoptări a regulilor internaţionale de organizare

şi conducere a contabilităţii la specificul fiecărei ţări şi respectiv a unităţilor

economice componente.

Un asemenea sistem a avut în vedere:

→ nevoile de informaţii economice ale unităţilor ce compun economia fiecărei ţări;

→ specificul diferitelor sectoare de activitate;

→ evoluţiile doctrinare ale teoriei contabile pe plan naţional şi internaţional;

Pe plan european, preocupările de organizare a contabilităţii diferitelor ţări sunt mai

vechi. În anul 1968 s-a difuzat ţărilor membre ale Pieţei Comune un Cadru Contabil General.

În 1978 s-a emis Direcţia a IV-a, prin care se stabilesc documente de sinteză contabilă

aproximativ similare şi reguli de evaluare a patrimoniului.

În vederea armonizării contabilităţii grupurilor economice care au sub controlul lor

filiale cu activităţi economice s-a emis Direcţia a VII-a care prevede reguli de întocmire a

bilanţurilor contabile şi a folosirii conturilor de consolidare de către astfel de unităţi.

Pentru ţările Pieţei Comune s-a mai emis în anul 1983 Direcţia a VIII-a prin care se

stabilesc principii de unificare a conturilor folosite, cu scopul de a fi preluate de fiecare ţară.

Urmare a acestor directive, ţările vest-europene au emis, prin grija organismelor

contabile naţionale, norme contabile armonizate concretizate în:

→ reguli generale de evaluare a patrimoniului

→ o terminologie de specialitate economică

→ documente de sinteză contabilă comune.

În România, ţară aflată în plină tranziţie spre o economie de piaţă, preocupările

privind modernizarea contabilităţii agenţilor economici nu s-au concretizat numai în

elaborarea unui plan contabil general, ci în emiterea unor acte normative care formează un tot

untar cunoscut sub denumirea de Sistem contabil al agenţilor economici din România.

Pagina 2 din 101


Aceasta cuprinde: Legea Contabilităţii nr. 82/1991, Regulamentul de aplicare a Legii

Contabilităţii, Planul de conturi şi normele de utilizare ale acestuia, etc.

Sistemul de contabilitate românească aplicabil de la 1 ianuarie 1994 s-a inspirat din

planurile contabile generale ale ţărilor vest-europene în special din cel francez, şi se bazează

pe normele contabile internaţionale care au fost adoptate cerinţelor şi experienţelor practice

româneşti.

Ca structură un plan general cuprinde trei părţi şi anume:

1. Generalităţi

În structura cărora distingem trei părţi şi anume:

Dispoziţii generale – care prevăd, în mod sintetic, norme privind:

→ principiile generale ale contabilităţii

→ registrele de contabilitate, respectiv instrumentele de lucru ale contabilităţii

→ reguli de înregistrare în conturi

→ prevederi privind folosirea calculatoarelor electronice la prelucrarea datelor

contabile

Terminologia contabilă recomandată, se referă la termenii folosiţi în teoria şi practica

contabilă

Planul de conturi reprezentat de un tablou al conturilor sintetice ce trebuie folosite de

unităţile economice.

Contabilitatea financiară, numită şi generală, în care se înregistrează toate operaţiile

care afectează patrimoniul întreprinderilor spre a determina rezultatele financiare ale

acestora.

Contabilitatea financiară formează obiectul a trei secţiuni şi anume:

Reguli de evaluare a patrimoniului şi de determinare a rezultatelor financiare

Gruparea conturilor din contabilitatea financiară

Documentele de sinteză contabilă (bilanţul contabil, anexa de bilanţ, contul de

rezultate şi tabloul de finanţare)

Pagina 3 din 101


Contabilitatea de gestiune, numită şi contabilitate analitică sau contabilitatea

exploatării.

La începutul aplicării noului sistem de contabilitate în România, contabilitatea de

gestiune are ca obiect doar calculaţia costurilor, fiind prevăzute în acest scop conturi adecvate

ce fac parte din grupa a 9-a din planul de conturi ce poartă denumirea de “Conturi de

gestiune”.

Capitolul II

Stocurile

a) Clasificare

Structura stocurilor

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii defineşte stocurile şi comenzile în

curs de execuţie ca fiind “ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale

destinate:

fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie

fie a fi consumate la prima lor utilizare”.

Structura stocurilor cuprinde:

Materii prime, care participă direct la fabricarea produsului şi se regăsesc în produsul

finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată.

Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materialele pentru

ambalat, seminţe şi materiale de plantat, furajere şi alte materiale consumabile) care participă

sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul

finit.

Produsele, reprezentate de:

Pagina 4 din 101


semifabricate: sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o

secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze

de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

produse finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de

fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii patrimoniale, putând fi

depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor.

produse reziduale, reprezentând rebuturile.

Animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei,

miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie sau puse la îngroşat pentru

a fi valorificate, coloniile de albine precum şi animalele pentru producţie.

Mărfuri – respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea

revânzării lor

ambalaje – unde se include ambalajele refolosibile achiziţionate sau fabricate,

destinate produselor vândute şi care, în mod temporar, pot fi păstrate de terţi cu obligaţia

restituirii în condiţiile prevăzute în contact. În contabilitatea terţilor acestea se evidenţiază

distinct.

Obiectele de inventar – reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută

de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau o durată

mai mică de un an, indiferent de valoarea lor.

Baracamentele şi amenajările provizorii – sunt bunurile achiziţionate sau construite de

unităţile patrimoniale pentru exercitarea lucrărilor şi prestaţiilor de construcţii.

Clasificarea stocurilor:

stocuri aflate în gestiune, care fac parte din patrimoniul propriu al unităţii. Acestea se

găsesc fie în depozitele sau spaţiile proprii (depozite, magazine, magazii, locuri de producţie)

Pagina 5 din 101


fie se află la terţi (materii şi materiale aflate la terţi, produse aflate la terţi, mărfuri în custodie

sau consignaţie la terţi).

Stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul propriu.

Acestea sunt stocurile primite spre prelucrare sau în custodie şi consignaţie. Aceste

stocuri se înregistrează distinct în conturi în afara bilanţului.

În funcţie de provenienţa lor stocurile se pot grupa în:

stocuri provenite din cumpărări din afara unităţii patrimoniale cum sunt: materii

prime, materiale consumabile, mărfuri, obiecte de inventar, etc.

stocuri provenite din producţie proprie: produse, animale, etc.

b) Evaluarea stocurilor, metode de inventar

Evaluare

Esenţial în evidenţa contabilă este evaluarea stocurilor, avându-se în vedere pe de o

parte sursele diferite de provenienţă, iar pe de altă parte efectele liberalizării preţurilor, care

pot conduce la oscilaţii ale valorii de la o perioadă la alta.

Legea contabilităţii precizează că înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile şi

imobile se face la valoarea de achiziţie, de producţie sau la preţul pieţei, pe baza unui înscris

care devine document justificativ.

Dacă pornim de la “Normele Ministerului Finanţelor” constatăm că la articolul 69 din

“regulament” evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a mărfurilor şi a altor bunuri de natura

stocurilor se poate face şi la preţuri prestabilite, denumite şi preţuri de înregistrare cu condiţia

evidenţei distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau cel de producţie.

Costul de achiziţie cuprinde:

→ preţul de achiziţie convenit între vânzător şi cumpărător;

→ taxele nerecuperabile, ca de exemplu taxele vamale;

→ cheltuielile accesorii, cheltuieli de transport (extern şi intern) cheltuieli de

aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii (interne şi externe);

→ reducerile comerciale: rabaturi, remize şi risturnuri.

Pagina 6 din 101


Nu participă la formarea costului de achiziţie cheltuielile financiare relative la

finanţarea stocajului şi nici sconturile financiare (reduceri financiare) acordate de furnizori

pentru plata înainte de scadenţă a contravalorii bunurilor cumpărate.

Costul de producţie cuprinde:

→ costul materiilor prime consumate pentru obţinerea nor stocuri din producţia

proprie;

→ cheltuielile directe încorporate în valoarea stocurilor obţinute;

→ cheltuielile indirecte “raţional ataşabile” producţiei acestor stocuri.

Evaluarea bunurilor de natura stocurilor se face în mod distinct după operaţia în care

sunt supuse acestea:

→ la intrarea în patrimoniu;

→ la intrarea în depozitele unităţii;

→ la ieşirea din patrimoniu;

La intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează astfel:

Materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, mărfuri, ambalaje şi alte

bunuri procurate cu titlu oneros la costul de achiziţie.

Costul de achiziţie este format din: preţul de cumpărare al unui bun, taxele

nerecuperabile, cheltuieli de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli necesare intrării în

gestiune a bunului respectiv.

b) producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite, obiectele de

inventar, ambalajele şi alte bunuri produse de către unitatea patrimonială la costul de

producţie.

Costul de producţie a unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi

materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie precum şi cota cheltuielilor

indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia.

c) animalele şi păsările se evaluează la costul de achiziţie sau costul de producţie,

după caz.

La ieşirea din patrimoniu stocurile se evaluează prin aplicarea următoarelor metode:

Pagina 7 din 101


Metoda “costului mediu ponderat” (C.M.P.)

Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, sau la

anumite perioade ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus cantităţile intrate.

Metoda “primei intrări – primei ieşiri” (F.I.F.O.)

Potrivit acestei metode din stoc se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie)

al primei intrări. (lot) Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la

costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine cronologică.

Metoda “ultime intrări – primei ieşiri”(L.I.F.O.)

Potrivit acestei metode, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie

(sau de producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din

gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine

cronologică.

Unităţile patrimoniale din ţara noastră au posibilitatea de a evalua şi deci a înregistra

în contabilitate bunurile de natura stocurilor şi la alte preţuri cu condiţia ca în raporturile

periodice ele să fie prezentate la costuri efective.

Preţuri de înregistrare pot fi: preţuri prestabilite (standard) şi preţuri de facturare.

Metoda preţului standard (prestabilit)

În cazul în care se utilizează preţurile prestabilite, aceste preţuri se vor stabili pe baza

preţurile medii de bunurile respective.

În acest caz diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de producţie se

vor reflecta distinct în conturile de diferenţe de preţ. Aceste preţuri prestabilite (standard)

utilizate se vor actualiza periodic, de regulă, cel puţin odată de am, în funcţie de evoluţia

preţurilor şi de alţi factori.

Diferenţele de preţ stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează şi se

înregistrează proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor.

Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se

efectuează cu ajutorul coeficientului de repartizare care se calculează astfel:

Sold iniţial al diferenţelor Diferenţe de preţ aferente intrării

Pagina 8 din 101


Coeficientul de de preţ + în cursul per. cumulat de la început

repartizare (K) =

Sold iniţial al stocului Valoarea intrărilor în cursul

la preţ de înregistrare + perioadei la preţ de înregistrare

cumulate de la începutul anului

sau

Si (cont de diferenţe) + R d (cont diferenţe)

K =

Si (cont de stoc la preţ + R d (cont de stoc la preţ

de înregistrare) înregistrare)

Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieşite din gestiune la preţ de

înregistrare, obţinându-se astfel diferenţele de preţ aferente bunurilor ieşite.

Aceşti coeficienţi de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul

conturilor sintetice de gradul I şi II prevăzute în planul de conturi pe grupe sau categorii de

stocuri.

Având în vedere practica contabilă din economia ţării noastre, unităţile patrimoniale

au posibilitatea de a evalua şi înregistra în contabilitate bunurile de natura stocurilor, precum

cu titlu oneros şi la preţurile de facturare.

În acest caz, cheltuielile de transport – aprovizionare se vor înregistra distinct în

conturi de diferenţe de preţ. Cheltuielile de transport – aprovizionare se vor înregistra distinct

în conturile de diferenţe de preţ. Cheltuielile de transport – aprovizionare colectate în

conturile de diferenţe de preţ se vor

repartiza proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor, care

se efectuează cu ajutorul coeficientului de repartizare astfel:

Cheltuieli de transport Cheltuieli de transport aferente

aferente stocurilor existente + intrărilor de stocuri în

Coeficientul de la începutul perioadei cursul perioadei

Repartizare (K) =

Pagina 9 din 101


Valoarea intrărilor de

Sold iniţial al stocurilor + stocuri în cursul perioadei

la preţ de factură la preţ de factură

sau

Si (cont de diferenţă) + R d (cont de diferenţe)

K =

Si (cont de stocuri la preţ de + R d (cont de stocuri la

factură) preţ de factură)

Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieşite din gestiune la preţuri de

factură, obţinându-se astfel cheltuielile de transport – aprovizionare aferente bunurilor ieşite

din gestiune. La sfârşitul perioadei (lunii) soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu

soldul conturilor de stocuri la preţ de înregistrare, reflectându-se astfel valoarea stocurilor la

costul de achiziţie sau de producţie.

Metode de inventar utilizate în contabilitatea stocurilor

Metoda inventarului permanent

În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate în conturile de stocuri se

înregistrează toate operaţiile de intrare a stocurilor (cantitativ şi valoric) evaluate la preţul de

achiziţie, cost de producţie, preţ standard (prestabilit) sau preţ de factură, după caz.

Se înregistrează în conturile de stocuri fiecare ieşire din stoc, atât valoric cât şi

cantitativ, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât

cantitativ cât şi valoric.

În condiţiile utilizării inventarului permanent, unităţile patrimoniale îşi pot organiza

contabilitatea analitică a stocurilor după următoarele metode în funcţie de specificul

activităţii şi de necesităţile proprii:

metoda operativ-contabilă (pe solduri)

Pagina 10 din 101


În acest caz la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativ a bunurilor materiale pe

categorii, iar la contabilitate se ţine evidenţa valorică pe

gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de bunuri. Verificarea

exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se

face lunar prin evaluarea stocurilor cantitativ transcrise din fişele de magazie în registrul

stocurilor.

metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic)

În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă pe

categorii de bunuri, iar în contabilitate se ţine o evidenţă cantitativ-valorică.

Verificarea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele

din contabilitate se face prin punctajul perioadei dintre cantităţile înregistrate în fişele de

magazie cu cele din fişele de cont analitic de la contabilitate.

metoda global valorică

Constă în ţinerea evidenţei numai valoric atât la nivelul gestiunii, cât şi în

contabilitate.

Şi în acest caz, periodic, se face controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa

gestiunii cu cele din contabilitate.

În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează în cursul

exerciţiului financiar cu intrările de bunuri prin creditul conturilor care indică sursa de

procurare a bunurilor şi se creditează cu ieşirile din stoc aferentei perioadei de gestiune

respecte.

La sfârşitul exerciţiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu

stocurile faptice stabilite prin inventariere. Dacă există diferenţe (plusuri sau minusuri de

inventar) acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

Metoda inventarului intermitent

Presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii

stocurilor la finele fiecărei luni. În acest caz ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea

stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor, pe de o parte, şi valoarea stocurilor finale stabilite

prin inventariere, pe de altă parte. Relaţia de calcul a ieşirilor este:

E = Si + I + S f unde:

Pagina 11 din 101


E = valoarea ieşirilor

SI = valoarea stocurilor iniţiale

I = valoarea intrărilor din cursul perioadei

S f = valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventariere

În cazul utilizării acestei metode s-a renunţat la utilizarea în cursul lunii a conturilor

de stocuri pentru evidenţa şi recalcularea stocurilor scriptice după fiecare intrare.

Conturile de stocuri se utilizează numai la începutul şi la sfârşitul lunii. În timpul lunii

intrările de stocuri de materii prime, materiale, mărfuri, etc. sunt contabilizate direct în

conturile de cheltuielile corespunzătoare, la cost de achiziţie, preţ de factură sau preţ

prestabilit.

La sfârşitul fiecărei lunii se stabilesc stocurile finale prin inventariere şi se

înregistrează în conturile de stocuri concomitent cu micşorarea cheltuielilor. Aceste stocuri

finale devin stocuri iniţiale ale lunii următoare şi se anulează prin închiderea lor pe cheltuieli

la începutul lunii următoare.

Contabilitatea stocurilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 3 din Planul de

conturi general, denumită “Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”.

Aceste conturi au funcţia contabilă de activ şi rolul de a furniza informaţii de

reflectare şi control gestionar privind situaţia şi micşorea stocurilor şi a producţiei în curs de

execuţie. Soldul debitor se preia în activul bilanţului.

Capitolul III

Sistemul informaţional

Forme de înregistrare contabilă

Forma de înregistrare contabilă constituie unul din principalele instrumente (mijloace)

ale contabilităţii agenţilor economiei. Ea asigură înregistrarea documentelor primare şi

centralizatoare în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau numărului de ordine al

acestora) şi sistematică (după natura şi felul lor), privitoare la toate operaţiile economice ale

unităţii.

O formă de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente:

Pagina 12 din 101


→ formularistica de lucru utilizată;

→ modul de completare a formularisticii utilizate;

→ tehnica de calcul folosită.

În decursul timpului, formele de înregistrare contabilă au evoluat s-au perfecţionat

continuu. În prezent, formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire în unităţile

economice din ţara noastră sunt:

→ forma de înregistrare contabilă “maestru-şah”;

→ forma de înregistrare contabilă “pe jurnale”;

→ forma de înregistrare contabilă adaptată la echipamentele moderne de prelucrare a

datelor.

1. Forma de înregistrare contabilă “maestru-şah”

Se aplică încă într-un mare număr de unităţi, fiind apreciată ca o formă de înregistrare

simplă, uşor accesibilă lucrătorilor contabili. Are o productivitate a muncii redusă, deoarece

se bazează pe înregistrarea bilaterală în conturi a operaţiilor economice, respectiv atât în

debitul cât şi în creditul conturilor, fiecare având şi conturi corespondente.

Formularistica de lucru utilizată este formată din: note de contabilitate, jurnalul de

înregistrare, registrul jurnal, fişe sintetice şah, fişe de cont analitic, balanţe de verificare,

bilanţul contabil, registrul-inventar.

Schema realizării contabilităţii în forma de înregistrare contabilă “maestru-şah” se

prezintă astfel:

Pagina 13 din 101

Fişa de cont analitic

Documente primare

Evidenţa operativă

Documente centralizatoare

Fişe sintetice şah pentru debitul conturilor

Registrul jurnal

Lista de inventariere

Registrul inventar


2. Forma de înregistrare contabilă “pe jurnale”

Asigură înregistrarea operaţiilor economice în mod cronologic şi sistematic direct în

documentele primare şi centralizatoare, în jurnal, care constituie instrumental de lucru de

bază în această formă de înregistrare contabilă.

Prezintă avantajul că înregistrează operaţiilor economice se face unilateral, adică o

singură dată în creditul conturilor, în corespondenţă cu conturile debitoare.

Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale, registrul-jurnal, situaţii

auxiliare, fişe de cont analitic, balanţe de verificare, bilanţul contabil, registrul-inventar.

Schema contabilităţii în forma de înregistrare contabilă “pe jurnale” se prezintă astfel:

Pagina 14 din 101

Balanţa de verificare analitică

Jurnalul deînregistrare

Notă decontabilitate

Balanţa deverificare sintetică

Fişe sintetice şah pentru creditul conturilor

Bilanţ contabil

Situaţii auxiliare pentru contabilitatea analitică

Fişe de cont analitic

Balanţa deverificare analitică

Documente primare

Evidenţăoperativă

Documentecentralizatoare

Jurnale pentrucreditul conturilor

Registruinventar

Balanţa deverificaresintetică

Lista de inventariere

Bilanţulcontabil


3. Forma de înregistrare contabilă adaptată la echipamentele moderne de prelucrare a

datelor.

Ca urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente

moderne de prelucrare a datelor, tot mai multe unităţi trec de la formele clasice de înregistrare

contabilă la forme moderne, adaptate calculatoarelor electronice. Acestea au în vedere în

general, aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare contabilă, clasice, pe

care le adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatorului electronic.

Prin regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii se precizează că persoanele fizice

şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure

respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul

datelor înregistrate în contabilitate.

Potrivit aceluiaşi regulament, registrele de contabilitate (formularistică şi lucrul)

precum şi documentele justificative care au stat la baza înregistrării lor în contabilitate se

păstrează în arhiva unităţilor timp de zece ani, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează

timp de 50 de ani.

Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative se păstrează în arhivă,

de regulă, în forma lor originală, grupate în funcţie de natura operaţiilor şi în ordine

cronologică, în cadrul exerciţiului financiar la care acestea se referă.

Documente specifice

Conform reglementărilor legale, livrările de mărfuri, către populaţie efectuate prin

comerţul cu amănuntul, prin consignaţii, prin unităţile de alimentaţie publică şi au relaţii cu

populaţia, preţurile cu amănuntul şi tarifele practicate, cuprind şi TVA.

Documentele primare de atestare a efectuării operaţiilor privind stocurile, sunt:

→ factura;

→ chitanţa fiscală (pentru vânzări contra numerar);

→ aviz de însoţire a mărfii (numai pentru pregătirea şi circuitul intern a mărfurilor,

neputând substitui factura);

Pagina 15 din 101

CARTEAMARE

Registrujurnal


Documentele de atestare opţională sunt:

→ avizul de expediţie;

→ factura;

→ fişa (nota) de recepţie – calculaţie pentru intrări;

→ chitanţele zilnice şi monetare;

→ facturi şi avize de expediţie pentru ieşiri (en gros sau en detail);

→ inventarele pentru contabilizarea stocurilor lunare.

În cazul mărfurilor mai pot interveni şi alte documente:

→ raport de gestiune;

→ note de contabilitate;

→ note de recepţie şi constatare de diferenţe;

→ decont privind TVA;

→ borderoul de vânzare (încasare);

→ ordine de plată.

Specifice consignaţiei sunt documentele:

→ bon de primire (consignaţie)

→ borderou de ieşire a obiectelor din consignaţie.

Documentele privind centralizarea operaţiilor efectuate de agestul economic, atât în

calitate de furnizor, cât şi de client, sunt:

→ “Jurnal pentru vânzări”, prin care se centralizează pe bază de factură sau

“Borderouri zilnice de vânzări în numerar”, valoarea totală a vânzărilor lunare şi TVA

corespunzătoare;

→ “Jurnal pentru cumpărări” având acelaşi conţinut cu cel precedent, dar referindu-se

la intrările de mărfuri şi deci la TVA deductibilă.

Factura este documentul pe baza căruia se determină TVA datorată bugetului de stat,

potrivit prevederilor articolului 18 şi articolului 19 din Ordonanţa nr. 3/1992.

Factura trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele elemente:

→ numărul de registre fiscale;

→ data emiterii;

→ numele şi adresa furnizorului;

→ numele şi adresa beneficiarului;

→ denumirea şi cantitatea mărfurilor livrate;

Pagina 16 din 101


→ preţurile unitare şi valoarea totală exclusiv TVA;

→ cota de TVA;

→ suma TVA-ului;

TVA înscrisă în factură este datorată bugetului de stat, chiar dacă operaţia în cauză nu

este impozabilă sau dacă taxa înscrisă este mai mare decât cea legală.

Chitanţa fiscală este documentul care conţine elementele necesare pentru identificarea

vânzătorului şi cumpărătorului, precum şi datele referitoare la specificaţia mărfii, la cantităţi,

preţuri şi valori, similare cu cele cuprinse în facturi.

Potrivit articolului 25, litera B din Ordonanţa nr. 3/1992, chitanţa fiscală se eliberează

la cererea cumpărătorului, de către vânzători. În situaţia în care nu este posibilă emiterea

facturii în momentul livrării mărfurilor, se prevede introducerea unui formular nou “Avizul

de însoţire a mării” în care se înscrie numai specificaţia produselor, cantităţile, preţurile,

valoarea mărfii, fără a cuprinde date privind TVA.

Pentru furnizori, avizul de însoţire a mărfii, reprezintă documentul pe bază căruia ia

naştere faptul generator şi exigibilitatea TVA-ului şi în consecinţă, aceştia sunt obligaţi să

emită facturile în cel mai scurt timp, care nu poate depăşi ultima zi a lunii în care s-au

efectuat livrările, astfel încât să fie în măsură să determine potrivit legii, obligaţia legii,

obligaţia de plată sau dreptul de restituire a TVA.

Dispoziţia de livrare – este un document nou care circulă între compartimentul

desfacere şi magazii şi care conţine pe lângă elementele necesare identificării cumpărătorului

numai date referitoare la specificaţia produselor, cantităţile dispuse şi livrate, precum şi

preţurile unitare.

Mărfurile nu pot fi scoase din incinta unităţii pe baza dispoziţiei de livrare, furnizorii

fiind obligaţi să emită facturi, sau, după caz, avize de însoţire a mărfii pe timpul transportului.

Capitolul IV

Reflectare în contabilitate a stocurilor de mărfuri

Contabilitatea mărfurilor se realizează cu ajutorul contului 371 “Mărfuri”, este un

cont activ.

Pagina 17 din 101


D 371 “Mărfuri” C

→ valoarea la preţ de înregistrare a

mărfurilor achiziţionate de la furni-zori sau

din avansuri de trezorerie (401, 408, 542)


mărfurilor reprezentând aportul în natură al

întreprinzătorului indivi-dual sau al

acţionarilor şi asociaţilor (108, 456)

→ valoarea mărfurilor aduse de la terţi

(357, 401)


materiilor prime, materialelor auxili-are,

obiectelor de inventar animale-lor şi

păsărilor, a altor valori de na-tura stocurilor

vândute ca atare (300, 301, 321, 361)


produselor finite livrate prin magazi-nele

proprii de desfacere (345)


mărfurilor constatate în plus la in-ventar,

cât şi cele primite cu titlu gra-tuit (607, 771)

→ valoarea adaosului comercial şi taxa pe

valoarea adăugată neexigibi-lă, în situaţia în

care înregistrarea mărfurilor se ţine la preţ

cu amănun-tul (378, 4428)

→ Sfd reprezintă valoarea la preţ de

înregistrare a mărfurilor existente în stoc


mărfurilor ieşite din gestiune prin

vânzare, precum şi lipsurile de inventar

(607)


mărfurilor trimise în custodie sau în

consignaţie la terţi (357)


mărfurilor retrase din aport de către

întreprinzătorul individual (108)

→ valoarea adaosului comercial şi a taxei

pe valoare adăugată neexi-gibilă aferentă

mărfurilor vândute, în situaţia în care

evidenţa mărfuri-lor se ţine la preţ cu

amănuntul (378, 4428)

→ valoarea donaţiilor şi a pierde-rilor din

calamităţi constatate la mărfuri (671)

Stocurile de mărfuri sunt elemente patrimoniale procurate din afara unităţii sau

obţinute în cadrul acesteia şi trecute în afara sferei circulaţiei pentru a fi vândute în stare în

care se găsesc sau în urma unor prelucrări cu scopul de a obţine un plus de mărfuri sau un

profit.

Pagina 18 din 101


În contabilitate, stocurile de mărfuri îndeplinesc un dublu rol:

- constituie principalul element patrimonial

- constituie element de calcul al costului de aprovizionare al mărfurilor vândute

Potrivit în raport cu perioada de gestiune deosebim:

- stocul iniţial de mărfuri, existent la începutul perioadei

- stocul final de mărfuri, constatat la sfârşitul perioadei de gestiune sau sfârşitul

exerciţiului financiar.

Pentru calculul costului de aprovizionare al mărfurilor vândute se adaugă la costul de

aprovizionare al stocului iniţial de mărfuri, valoarea mărfurilor achiziţionate în cursul

perioadei de gestiune evaluate la cost de achiziţie suma din care se deduce stocul final de

mărfuri evaluat la cost de achiziţie.

În condiţiile economiei de piaţă mărfurile sunt evaluate diferit, în funcţie de

provenienţa acestora şi acordul părţilor în urma negocierilor lor, preţurile sunt libere şi

fluctuante.

Principalele categorii de preţuri sunt:

1. Preţul cu ridicata – reprezentând preţul de cumpărare al mărfurilor de către

unităţilor comerciale cu ridicata sau de livrare de către unităţile producătoare.

2. Preţul cu amănuntul – practicat de unităţile comerciale de desfacere cu amănuntul

al mărfurilor către populaţie, fiind format din preţ cu ridicata la care se adaugă adaosul

comercial al unităţilor cu amănuntul.

3. Preţul de achiziţie – care rezultă din factura furnizorului.

4. Preţul extern pentru mărfurile importate – format din preţul extern în valută franco-

furnizor extern, transformat în lei la cursul în vigoare la care se adaugă cheltuielile de

transport pe parcursul extern, taxele vamale, alte comisioane şi taxe.

5. Preţul intermediar – practicat de unităţile comerciale cu ridicata pentru vânzarea

mărfurilor către unităţile comerciale cu amănuntul, fiind

Pagina 19 din 101


format din preţul cu ridicata, la care se adaugă cota de adaos comercial al unităţii cu

ridicata, cunoscută sub denumirea de marjă comercială.

Preţul de vânzare = cost de achiziţie + marja comerciantului sau marja brută

PV = Ca + Mb

Costul de achiziţie = preţ de cumpărare + cheltuieli aprovizionare

Ca = P c + Ch a

Marja brută = cheltuieli de vânzare + profit

M b = Ch v + P

PV = P c + Ch a + Ch v + P

Nivelul preţului mărfurilor este influenţat de:

condiţii de livrare

condiţii de ambalaj

condiţii de încasare

Condiţiile de livrare – asigură delimitarea răspunderilor între furnizor şi clienţi

privind cheltuielile ocazionate de livrarea mărfurilor. Prin ele se precizează locul până unde

furnizorul suportul cheltuielile de expediere şi de asigurare.

franco-depozitul furnizorului

franco-staţia de expediere

franco-staţia de destinaţie

Cheltuielile de aprovizionare, se adaugă la preţul de facturare sau cumpărare, formând

costul de achiziţie sau costul de aprovizionare.

Condiţiile de ambalare – ale mărfurilor se referă la precizarea tipului de ambalaje

utilizate şi la includerea sau neincluderea preţului ambalajului în preţul mărfii ceea ce

prezintă importanţă pentru înregistrarea în contabilitate. Dacă preţul ambalajului este inclus

în preţul mărfii, întreaga valoare a mărfii şi ambalajului se reflectă în contul de mărfuri, ir

dacă nu, valoarea ambalajului trebuie oglindită diferit în funcţie de natura acestuia.

Pagina 20 din 101


Condiţiile de plată – sau de încasare, sunt prevăzute prin contractele sau convenţiile

încheiere între părţi cu ocazia negocierilor.

Circuitul comercial al mărfurilor cu ridicata constă în circulaţia acestora de la

producător la societăţile comerciale specializate în comerţul cu ridicata şi de la aceştia la

societăţile specializate în comerţul cu amănuntul.

Principalul element stocabil în comerţul cu ridicata este stocul de mărfuri. În general

stocul este definit ca un ansamblu de bunuri, care intervin în ciclu de exploatare al

întreprinderii procurate, fi în vederea consumării lor la prima folosinţă sau rezultate la

sfârşitul unui proces de producţie urmând a fi vândute, fie în scopul revânzării lor ca atare.

Mărimea stocurilor de mărfuri existente în depozitele cu ridicata este supusă unor

modificări continue sub incidenţa a doua categorii de fluxuri:

fluxuri de intrare

fluxuri de ieşire

Circuitul comercial al mărfurilor cu ridicata:

Pagina 21 din 101

FLUXURI

IESIRE

STOCURI DE

MĂRFURI

INTRĂRI DEMĂRFURI DELA FURNIZORI

INTRĂRI DE MĂRFURI DATE SPRE PRELUCRARE LA TERŢI

RESTITUIRI DE MĂRFURI DE CĂTRE CLIENŢI

LIVRĂI DEMĂRFURI CĂTRE CLIENŢI

IEŞIRI DE MĂRFURI DATE SPRE PRELUCRARE LA TERŢI

PERISABILITĂŢI ŞI PIERDERI CONSTATATE LA MĂRFURI

MĂRFURI CONSTATATE PLUS LA INVENTAR

MĂRFURI CONSTATATE LIPSĂ LA INVENTAR

FLUXURI

INTRARE


Circulaţia mărfurilor cu amănuntul încheie procesul circulaţiei mărfurilor, ele

ajungând la consumatorul final. Aceasta se derulează prin

unităţi comerciale specializate în vânzarea mărfurilor cu amănuntul constând în

magazine, chioşcuri.

Unităţile comerciale pot utiliza ca preţ de înregistrare a mărfurilor fie costul de

achiziţie a mărfurilor, fie preţul de vânzare cu ridicata sau cu amănuntul. În cazul în care

utilizează pentru evaluarea şi înregistrare în contabilitate a mărfurilor preţurile de vânzare cu

ridicata sau cu amănuntul alături de contul 371 “Mărfuri” se foloseşte şi contul 378

“Diferenţe de preţ la mărfuri”.

Acest cont ţine evidenţa adaosului comercial aferent mărfurilor existente în gestiune

unităţi cu activitate comercială.

D 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” C

- valoarea adaosului comercial aferent

mărfurilor vândute (371)

- valoarea adaosului comercial afe-rent

mărfurilor intrate în gestiune (371)

Soldul contului reprezintă valoarea

Adaosului comercial aferentă mărfurilor existente în stoc.

Contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” este un cont rectificativ al valorii de

înregistrare a mărfurilor.

Mărfurile reprezintă ansamblul bunurilor economice cumpărate de unităţile

patrimoniale în vederea desfacerii lor către consumatorii finali, precum şi produsele finite

obţinute, vândute prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul.

În general mărfurile se vând cu factură.

Factura cuprinde: - cantitate

- preţul unitar

- reduceri de preţ

B. Tipuri de înregistrări

Pagina 22 din 101

REDUCERI DE PREŢURI LA MĂRFURI

MAJORĂRI DE PREŢURI LA MĂRFURI


1. Metoda inventarului permanent la cost de achiziţie.

Evaluarea stocurilor şi mişcării mărfurilor se face la cost de achiziţie fluctuant pentru

aceleaşi mărfuri, motiv pentru care se calculează costul de achiziţie al mărfurilor vândute,

potrivit metodei CMP sau FIFO.

Exemplu:

S.C. “ALFA” S.R.L. cumpără mărfuri de la furnizori preţ de factură a mărfurilor

8.000.000 lei, TVA 19%

Document “Factura” sau “Avizul de însoţire a mărfurilor”

% = 401 9.520.000

371 “Mărfuri” “Furnizori” 8.000.000

4426“TVA deductibil” 1.520.000

Realizarea evidenţei stocurilor prin inventar permanent se asigură prin folosirea unui

sistem de documente contabile primare şi / sau centralizatoare grupate în:

a) Documente contabil de evidenţă a stocurilor care pot fi: fişa de magazie, fişa

formularului cu regim special, fişa de magazie cu repartizarea ieşirilor, fişa de cont analitic

pentru valori materiale, registrul stocurilor, etc.

Cu ajutorul acestor documente se asigură determinarea stocului scriptic cantitativ sau

cantitativ-valoric după fiecare operaţiune de intrare şi ieşire de stocuri.

b) Documente primare sau centralizatoare de evidenţă a intrărilor de stocuri care pot

fi: nota de recepţie şi constatare de diferenţe, bonul de predare transfer-restituire, procesul

verbal de recepţie definitivă pentru baracamente şi amenajări de şantier, procesul-verbal de

demontare-demolare, etc.

Aceste documente stau la baza înregistrării intrărilor scriptice în documente contabile

de evidenţă a stocurilor.

Pagina 23 din 101


c) Documente primare sau centralizatoare de evidenţă a ieşirilor de stocuri care pot fi:

bonul de consum (individual sau colectiv) fişa limită de consum, dispoziţia de livrare – avizul

de expediţie, procesul-verbal de consum.

Mărfurile pot intra în gestiunea societăţii şi prin aport la capital.

Exemplu.:

Valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al

întreprinzătorului individual este de 4.000.000 lei.

371 = 108 4.000.000

“Mărfuri” “Contul întreprinzătorului individual”

Asociatul Ionescu Ioan aduce ca aport în natură mărfuri în valoare de 5.000.000 lei.

371 = 456 5.000.000

“Mărfuri” “Asociaţii conturi curente”

În anumite situaţii unitatea patrimonială poate să vândă materii prime, materiale

consumabile, obiecte de inventar fără prelucrare. Acestea vor fi transferate la mărfuri şi apoi

vândute ca atare.

Documentul utilizat “Bon de predare, transfer, restituire”

Exemplu:

Societatea comercială vinde prin magazinul propriu materii prime în valoare de

2.000.000 lei, materiale consumabile 1.000.000 lei, obiecte de inventar 5.000.000 lei, adaos

comercial 20%.

371 = % 3.500.000

“Mărfuri” 300 “Materii prime” 2.000.000

301 “Materiale consumabile” 1.000.000

321 “Obiecte de inventar” 500.000

Pagina 24 din 101


371 = 378 700.000

“Mărfuri” “Diferenţe de preţ la mărfuri”

O altă modalitate de intrare a mărfurilor în patrimoniul societăţii este achiziţionarea

acestor dintr-un avans de trezorerie.

Exemplu:

Se aprovizionează magazinul cu mărfuri dintr-un avans de trezorerie în valoare de

1.000.000 lei.

371 = 542 1.000.000

“Mărfuri” “Avansuri de trezorerie”

În cazul în care se vând produse finite prin magazinul propriu, acestea devin mărfuri.

Exemplu:

Societatea comercială “BETY S.R.L. vinde prin magazinul propriu produse finite în

valoare de 3.500.000 lei.

371 = 345 3.500.000

“Mărfuri” “Produse finite”

Plusurile constatate la inventar se înregistrează pe baza “Procesului verbal de

inventariere”.

Exemplu:

La sfârşitul perioadei se constată un plus de inventar în valoare de 750.000 lei.

371 = 607 750.000

“Mărfuri” “Cheltuieli privind mărfurile”

Dacă se doreşte ca înregistrarea plusurilor de mărfuri să nu afecteze rulajul contului

607 “Cheltuieli privind mărfurile vândute” înregistrarea plusurilor se face în roşu astfel:

Pagina 25 din 101


Exemplu:

607 = 371 750.000

“Cheltuieli privind mărfurile” “Mărfuri”

Atunci când mărfurile sunt primite din donaţii se înregistrează astfel:

Exemplu:

a) se primesc mărfuri din donaţii în valoare de 1.200.000 lei

371 = 771 1.200.000

“Mărfuri” “Venituri excepţionale din

operaţii de gestiune”

b) valoarea mărfurilor donate este de 1.000.000 lei precum şi a pierderilor din

calamităţi de valoare de 800.000 lei constatate la mărfuri.

% = 371 1.800.000

6712 “Donaţii şi “Mărfuri” 1.000.000

subvenţii acordate”

6718 “Alte cheltuieli 800.000

excepţionale privind

operaţiile de gestiune”

Valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune este de 360.000

lei.

371 = 378 360.000


Bunurile primite de la furnizori din nefacturate constituie o categorie specifică ce

aparţine contabilităţii operaţiilor privind stocurile.

Exemplu:

Se primesc mărfuri, sosite fără factură, valoarea estimată, 2.000.000 lei, TVA 19%.

Ulterior se primeşte factura şi se constată că valoarea mărfurilor este2.350.000 lei, TVA 19%.

Pagina 26 din 101


înregistrăm sosirea mărfurilor fără factură

% = 408 2.380.000

371 “Mărfuri” “Furnizori – facturi nesosite” 2.000.000

4428 “TVA neexigibilă” 380.000

b) sosirea facturii

408 = 401 2.380.000

“Furnizori – facturi nesosite” “Furnizori”

şi concomitent:

4426 = 4428 380.000

“TVA deductibilă” “TVA neexigibilă”

înregistrarea diferenţei până la valoarea noii facturi:

% = 401 416.500

371 “Mărfuri” “Furnizori” 350.000

4426 “TVA deductibilă 66.500

Activitatea comercială, prin specificul său, necesită desfăşurarea operaţiunii de

inventariere la perioade mai scurte de timp, comparativ cu alte activităţi economice.

Inventarierea în comerţ se desfăşoară cu ocazia: controlului gestionar, modificărilor de

preţuri, altor operaţiuni la care este supusă unitatea patrimonială. În general, inventarierea

asigură urmărirea integrităţii mărfurilor, ambalajelor şi se efectuează pe baza unui plan de

control al gestiunii, delimitat pe trei etape:

pregătirea inventarierii;

efectuarea inventarierii;

stabilirea şi regularizarea diferenţelor de inventar.

Pagina 27 din 101


Indiferent de sistemul comercial la care se constată plusul de inventariere, se

soluţionează prin trecerea pe intrări în gestiunea de mărfuri, la preţul de înregistrare al

mărfurilor din sortimentul cu plus la inventar şi prin reducerea cheltuielilor cu mărfurilor.

1. Evaluarea plusului cantitativ are loc plecând de la preţul de cumpărare şi apoi se

reflectă adaosul, iar la preţul cu amănuntul şi TVA.

Exemplu:

La societatea comercială “AOLA” S.R.L. în urma inventarierii se constată un plus din

marfa A astfel:

- 10 bucăţi cu preţ de cumpărare de 10.000 lei /buc.

Pentru valoarea aferentă cumpărării se diminuează cheltuielile cu marfa (10 X 10.000

= 100.000 lei), AC 20%, TVA 19%.

371 = 607 100.000

“Mărfuri” “Cheltuieli privind

mărfurile”

371 = 378 20.000

“Mărfuri ” “Diferenţe de preţ la

mărfuri”

371 = 4428 22.800

“Mărfuri” “TVA neexigibilă”

2. Minusurile constante la inventar conform stabilirii cauzei producerii lor se

delimitează în:

minusuri soluţionabile

minusuri nesoluţionabile

Minusurile soluţionabile, la rândul lor, în raport de cauza producerii lor se grupează

în:

- minusuri ce se compensează cu plusuri în condiţii care permit efectuarea

compensării:

Pagina 28 din 101


- minusurile care se încadrează în normele de pierderi normale pe timpul depozitării şi

vânzării mărfurilor;

minusurile provenite din neglijenţa gestionărilor sau a altor angajaţi cărora li se

impută;

- minusuri care depăşesc normele de perisabilitate;

- minusuri determinate de forţa majoră.

Compensările de mărfuri

Operaţiunea de compensare a plusurilor cu a minusurilor de mărfuri din aceeaşi

grupă, înregistrate în aceeaşi perioadă şi la aceeaşi gestiune în cazul evidenţei analitice

cantitativ valorice se poate solda cu soluţionarea integrală a diferenţelor sau pot rămâne

plusuri sau minusuri valorice după cum a fost constatate cantitativ diferenţele şi după cum au

avut stabilite preţurile unitare.

Exemplu:

La societatea comercială “CRIS” S.R.L. în urma efectuării inventarierii s-au constatat

următoarele: AC 20%.

- sortimentul A un plus de 20 m. ţesătură cu 32.000 lei / m. = 640.000

- sortimentul B un minus de 50 m. ţesătură cu 25.000 lei / m. = 1.250.000

a)

371 = 371

“Mărfuri” / B “Mărfuri” / A

378 = 378

“Diferenţe de preţ la mărfuri ”/A “Diferenţe de preţ la mărfuri” /B

compensat

Diferenţele în minus este compensat valoric ( 1.250.000 – 640.000 = 610.000 lei.)

b) se descarcă gestiunea pentru minusul de 610.000 lei din care adaosul comercial este

de 122.000 lei:

Pagina 29 din 101


% = 371 “Mărfuri” 610.000

607 “Cheltuieli privind mărfurile” 488.000

378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” /B 122.000

În cazul minusurilor de mărfuri care se încadrează în cote legale de perisabilitate se

determină valoarea absolută a minusurilor care se suportă pe cheltuielile unităţii.

Exemplu:

La o societate specializată în comerţul cu obiecte de sticlă, porţelan, faianţă, se costată

pierderi prin diferenţe în minus la inventar 400.000 lei (AC 20%, TVA 19%).

% = 371 388.000

607 “Cheltuieli privind mărfurile” “Mărfuri” 232.000

378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” 80.000


Atunci când minusurile de mărfuri sunt produse ca urmare a cauzelor de forţă

majoră se consideră calamităţi şi se suportă pe cheltuieli excepţionale.

Exemplu:

La societatea comercială “ANA” S.R.L. se constată minusuri de 4.000.000 lei datorită

unei surpări de teren. (AC 30%, TVA 19%)

% = 371 4.000.000

6718 “Alte cheltuieli excepţionale “Mărfuri” 2.161.345

privind operaţiile de gestiune”

378 “Diferenţele de preţ la mărfuri” 1.200.000


În situaţia în care la inventariere se constată minusuri care nu se pot soluţiona în acel

moment până la lămurirea cauzelor de producere a lor, acestea se trec pe contul 473

“Decontări din operaţii în curs de clarificare” la preţul de înregistrare la care se constată

Pagina 30 din 101


minusul respectiv. Pe măsura clarificării cauzelor de producere a lor, contul 473 intră în

corespondenţă cu conturile care se soluţionează aceste minusuri.

Exemplu:

Societatea comercială “ALITA” en-gross constată la inventar un minus de 2.000.000

lei fără să se poată preciza cauza producerii acestuia:

a)

% = 371 2.000.000

473 “Decontări din operaţii în curs “Mărfuri” 1.600.000

de clasificare”

378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” 400.000

b) se impută minusul la preţ de imputare de 1.600.000 plus TVA 19%.

4282 “Alte creanţe în legă- = % 1.904.000

tură cu personalul” 758 “Alte venituri din exploatare” 1.600.000

4427 “TVA colectata” 304.000

Ieşirea din gestiune a mărfurilor prin vânzare:

Exemplu:

Se vând mărfurile unor clienţi în valoare de 500.000 lei, TVA 19%.

411 = % 595.000

“Clienţi” 707 “Venituri din 500.000

vânzarea mărfurilor”

4427 “TVA colectată” 95.000

În cazul în care întreprinzătorului individual îşi retrage aportul adus la înfiinţarea

societăţii, mărfurile ies din gestiunea societăţii.

Exemplu:

Pagina 31 din 101


Valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor retrase din aport de către

întreprinzătorului individual este de 1.500.000 lei.

108 = 371 1.500.000

“Contul întreprinzătorului “Mărfuri”

individual”

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face pe baza “Dispoziţiei de livrare”

la costul de achiziţie a mărfurilor.

Exemplu:

Societatea comercială înregistrează ieşirea mărfurilor din gestiune prin vânzare în

valoare de 5.000.000 lei, precum şi lipsurile de inventar în valoare de 500.000 lei.

607 = 371 5.500.000


Pentru a calcula rezultatul din vânzarea mărfurilor este necesară cunoaşterea

costului de achiziţie al mărfurilor vândute.

Exemplu:

O societate comercială are în stoc marfa “X” 1.000 bucăţi X 8.00 lei / bucata şi

cumpără mărfuri, conform facturii: 400 bucăţi X 7.000 lei / bucata.

371 = 401 2.800.000

“Mărfuri” “Furnizori”

Se vând mărfuri 300 bucăţi X 9.000 lei / bucata, cu încasare ulterioară.

411 = 707 2.700.000

“Clienţi” “Venituri din

vânzarea mărfurilor”

Pagina 32 din 101


Se vând mărfuri pe baza efectelor de comerţ, 600 bucăţi X 9.200 lei / bucata.

411 = 707 5.520.000

“Clienţi” “Venituri din vânzarea

mărfurilor”

- acceptarea efectului

413 = 411 5.520.000

“Efecte de primit” “Clienţi”

Potrivit metodei costului mediu ponderat, se calculează astfel:

Valoarea globală Sold + intrări

CMP = =

Cantitatea globală Stoc + intrări

8.000.000 + 2.800.000 10.800.000

CMP = = = 7.714 lei/buc.

1.000 buc. + 400 buc. 1.400

Ieşiri: 900 buc. X 7.714lei / buc. = 6.942.600 lei

Lipsurile constatate la inventar se înregistrează pe baza “Procesului verbal de

inventariere”.

2. Metoda inventarului permanent la preţ de vânzare

Evaluarea stocurilor, intrărilor şi ieşirilor de mărfuri se face la preţ de vânzare format

din cost de achiziţie la care se adaugă marja brută. Conturile utilizate sunt 371 “Mărfuri” şi

378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”. Contul 371 “Mărfuri” este cont de activ, se debitează cu

preţul de vânzare al mărfurilor intrate în patrimoniu, se creditează cu preţul de vânzare al

mărfurilor intrate

din patrimoniu, iar soldul final debitor reflectă mărfuri în stoc la preţ de vânzare.

Pagina 33 din 101


Contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” reflectă marja aferentă mărfurilor, este cont

rectificativ, de pasiv, înregistrează în credit adaosul comercial aferent ieşirilor de mărfuri, iar

adaosul final creditor reflectă adaosul comercial aferent stocurilor de mărfuri.

Dacă întreprinderea practică un coeficient unic de adaos, denumit şi marjă brută

aferentă ieşirilor, se calculează la fiecare ieşire aplicând coeficientul redus, determinat prin

procedeul sutei majorate, la preţul de vânzare al mărfii ieşite.

% Mb X 100

Rabatul comercial =

100 + % Mb

Dacă întreprinderea practică coeficienţi diferenţiaţi pe feluri de marjă, marjă aferentă

ieşirilor se calculează la sfârşitul perioadei pe baza coeficientului de repartizare K.

( Si + R c ) ct 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”

K = X 100

( Si + R d) ct 371 “Mărfuri”

Diferenţe aferente

mărfurilor ieşite = K X RC ct 371 “Mărfuri” ( egal cu RC ct 707

“Venituri din vânzarea mărfurilor”)

Exemplu:

Se consideră stocul de marfă “X”, 1.00 buc. X 800 lei /buc., rabatul comercial este de

20 %.

- preţul de vânzare = 800.000 lei

- rabatul comercial 20% = 160.000 lei

- cost achiziţie = 640.000 lei

1) Se cumpără 400 buc. X 700 lei /buc. = 280.000 lei, AC 25% (70.000 lei)

371 = % 350.000

“Mărfuri” 401 380.000

Pagina 34 din 101


“Furnizori”

378 70.000

“Diferenţe de preţ la mărfuri”

2) Se vând mărfuri 300 buc. X 800 lei /buc., rabat comercial 20%.

300 buc. X 800 lei /buc. = 240.000 lei

rabat comercial 20 % = 48.000 lei

192.000 lei

vânzarea propriu-zisă

411 = 707 240.000

“Clienţi” “Venituri din vânzarea mărfurilor”

descărcarea gestiunii de mărfuri vândute:

% = 371 240.000

607 “Mărfuri” 192.000

“Cheltuieli privind mărfurile”

48.000


C.1) Particularităţi

În contabilitatea operaţiilor privind mărfurile apar situaţii particulare în care se acordă

reduceri aplicabile asupra cumpărăturilor. Există două categorii de reduceri:

- cu caracter comercial – de natura rabaturilor, remizelor şi risturmurilor

- cu caracter financiar de natura sconturilor de decontare

Rabaturile – sunt reduceri acordate cumpărătorului pentru marfă cu defecte de calitate

şi se aplică asupra preţului de vânzare.

Pagina 35 din 101


Remizele – sunt reduceri acordate cumpărătorului pentru vânzări mai mare decât

volumul convenit sau pentru poziţie preferenţială şi se aplică asupra preţului de vânzare.

Risturnurile – sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului de operaţii, acordate

de furnizor clienţilor pentru cumpărări repetate ce depăşesc o valoare dată (se acordă la

sfârşitul anului).

Reducerile comerciale nu se înregistrează în momentul facturării la conturile de

cumpărări, contabilizându-se numai mărimea lor netă.

Sconturile de decontare sunt reduceri pentru clienţi, dacă aceştia îşi achită datoriile

înainte de scadenţă.

Sconturile primite se contabilizează la decontarea facturii.

Exemplu:

Societatea comercială “ROM CRIS” SRL se aprovizionează cu mărfuri conform

facturii în valoare de 1.000.000 lei, TVA 19%, rabat 2%, remiză 10%, scont de decontare 1%.

Mărfuri 1.000.000 lei

Rabat 2% 20.000

1.020.000 lei

Remiză 10% 102.000

Netă comercială 898.000 lei

Scont de decontare 1% 8.980

Netă financiară 889.020 lei

TVA deductibilă 169.914

Netă de plată 1.058.934 lei

1) înregistrarea facturii de cumpărare a mărfurilor

898.000 lei 371 = 401 1.058.934 lei


4426

Pagina 36 din 101


169.914 “TVA deductibilă”

2) înregistrarea decontării facturii, conform facturii şi dispoziţiei de plată:

401 = % 1.093.584

“Furnizori” 512 1.058.934

“Disponibil la bancă în lei”

767 34.650

“Venituri din sconturi obţinute”

( În cazul în unitatea comercială foloseşte pentru înregistrarea stării şi mişcării

mărfurilor metoda inventarului permanent la preţ de vânzare evaluarea stocurilor, intrărilor şi

ieşirilor de mărfuri se face la preţ de vânzare format din cont de achiziţie la care se adaugă

marja brută.

Exemplu:

Societatea comercială “ANACRIS” SRL cumpără mărfuri, conform facturii în valoare

de 1.120.000 lei, cost de achiziţie.

371 = 401 1.120.000


b) încărcarea gestiunii cu valoarea adaosului comercial stabilit la 25 %.

371 = 378 280.000


c) se vând mărfuri în valoare de 960.000, cu încasare ulterioară:

411 = 707 960.000

“Clienţi” “Venituri din vânzarea mărfurilor”

d) descărcarea gestiunii cu mărfurile vândute:

Pagina 37 din 101


% = 371 960.000

607 “Mărfuri” 768.000

“Cheltuieli privind mărfurilor”

192.000


Dacă unitatea comercială foloseşte pentru înregistrarea stării şi mişcării mărfurilor

metoda inventarului permanent, la preţul de vânzare cu ridicata (preţul de cumpărare + adaos

comercial).

Exemplu:

Pe baza “Facturii” se înregistrează cumpărări de mărfuri în valoare de 2.000.000 lei,

TVA 19%, AC 30%.

a) Recepţia mărfurilor

% = 401 2.440.000

371 “Furnizori” 2.000.000

“Mărfuri”

440.000

“TVA deductibilă”

înregistrarea adaosului comercial

371 = 378 600.000


b) mărfurile se vând către unităţile comerciale cu amănuntul

411 = % 3.094.000

“Clienţi” 707 2.600.000

“Venituri din vânzarea mărfurilor”

Pagina 38 din 101


4427

“TVA colectată” 494.000

- descărcarea gestiunii de mărfuri

% = 371 2.600.000

607 “Mărfuri” 2.000.000


378 600.000

“Diferenţele de preţ la mărfuri”

Unitatea comercială foloseşte pentru înregistrarea stării şi mişcării mărfurilor

metoda inventarului permanent, la preţ de vânzare cu amănuntul (costul de achiziţie + adaos

comercial + TVA neexigibilă).

Exemplu:

Factura furnizorului cuprinde: valoarea mărfurilor 2.000.000, TVA 19%, AC 40%.

Recepţia mărfurilor primite de la furnizori

% = 401 2.440.000

371 “Furnizori” 2.000.000

“Mărfuri”

440.000


înregistrarea adaosului comercial şi a TVA neexigibilă

371 = % 1.416.000

“Mărfuri” 378 800.000


4426 616.000

“TVA neexigibilă”

b) vânzarea mărfurilor cu încasare în numerar

Pagina 39 din 101


5311 = % 3.416.000

“Casa în lei” 707 2.800.000


4427 616.000

“TVA colectată”

( Există unităţi comerciale care îşi desfac produsele finite prin magazinele proprii de

desfacere cu amănuntul. În acest caz se va face transferul produselor finite la mărfuri şi apoi

vor fi vândute ca atare.

Exemplu:

O societate obţine în cursul lunii produse finite, preţul prestabilit (standard) este de

9.000.000. Aceste produse vor fi vândute de în cursul perioadei de gestiune prin magazinele

proprii de desfacere care practică un adaos comercial de 30%. La sfârşitul perioadei se

calculează costul efectiv şi se înregistrează diferenţe de preţ la produse finite;

Obţinerea de produse finite

345 = 711 9.000.000

“Produse finite” “Venituri din producţia

stocată”

Se predau aceste produse la magazinele proprii de desfacere cu amănuntul

371 = % 14.274.000

“Mărfuri” 345 9.000.000

“Produse finite”

378 2.700.000


4428 2.574.000


La sfârşitul lunii se înregistrează diferenţă dintre costul efectiv şi produselor finite şi

preţul de înregistrare

Pagina 40 din 101


348 = 711 400.000

“Diferenţe de preţ “Venituri din producţia

la produse” stocată”

Se repartizează diferenţele aferente produselor finite trecute în magazie

711 = 348 400.000

“Venituri din producţia “Diferenţe de preţ

stocată” la produse”

Vânzarea prin magazinul propriu

5311 = % 14.274.000

“Casa de lei” 707 11.700.000


4427 2.574.000


Descărcarea gestiunii

% = 371 14.274.000

607 “Mărfuri” 9.000.000


378 2.700.000


4428 2.574.000


3. Metoda inventarului intermitent în cazul intrărilor şi ieşirilor de mărfuri

În cazul utilizării inventarului intermitent, funcţia conturilor de stocuri se schimbă.

Contul 371“Mărfuri” se foloseşte numai la începutul şi sfârşitul lunii. În timpul lunii toate

cumpărările de mărfuri se înregistrează direct pe cheltuieli. În cazul utilizării inventarului

intermitent, mărfurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la conturi de achiziţie.

Pagina 41 din 101


Exemplu:

În cursul lunii se fac achiziţionării de mărfuri, preţ de factură 6.000.000 lei, cheltuieli

de transport-aprovizionare 300.000, TVA 19%.

1) Pe baza facturii se înregistrează.

% = 401 7.497.000

607 “Furnizori” 6.300.000


4426 1.197.000


Pentru vânzările de mărfuri în cursul lunii se va face numai înregistrarea vânzării,

destocarea nefiind necesară, deoarece mărfurile vândute nu au fost înregistrate în contul 371

“Mărfuri”.

Exemplu:

Se vând mărfuri, preţ de vânzare 5.000.000 lei, TVA 19%.

411 = % 5.950.000

“Clienţi” 707 5.000.000


4427 950.000


La sfârşitul lunii se stabileşte stocul de mărfuri, prin inventariere şi se înregistrează

în contul 371 “Mărfuri” prin formula:

371 = 607 2.000.000


Stocul final devine stoc iniţial al lunii următoare când va fi preluat ca şi cheltuială,

făcându-se înregistrarea de destocare a mărfurilor:

Pagina 42 din 101


607 = 371 2.000.000


Atunci când înregistrarea stocului final determinat prin inventariere afectează rulajul

creditor al contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile” se poate elimina făcându-se

înregistrarea în roşu a stocului de la sfârşitul lunii.

Exemplu:

Se achiziţionează cu mărfuri în cursul lunii.

% = 401 7.686.000

607 “Furnizori” 6.300.000


4426 1.386.000


Vânzarea de vârfuri se înregistrează:

411 = % 5.950.000

“Clienţi” 707 5.000.000


4427 950.000


3) Înregistrarea stocului final, prin inventariere la sfârşitul unii, în roşu:

607 = 371 2.000.000


În acest caz contul 371 “Mărfuri” prezintă sol creditor în roşu de 2.000.000 lei, ceea

ce poate fi interpretat ca şi în cazul când contul 371 “Mărfuri” ar avea sold debitor în negru.

4)Acest stoc final vor reprezenta sold iniţial al lunii următoare, când va fi preluat în

cheltuieli, făcându-se înregistrarea de stocare a mărfurilor, în negru astfel:

Pagina 43 din 101


607 = 371 200.000


C.2) Contabilitatea mărfurilor primite în consignaţie

Comerţul de consignaţie presupune preluare de mărfuri sau obiecte mobile aparţinând

unor persoane fizice sau juridice, în vederea valorificării. Sursele de aprovizionare ale

unităţilor comerciale tip consignaţie sunt:

primiri de la populaţie sau agenţi economici;

preluări pentru valorificare de la organele cu drept de a confisca bunuri;

În comerţul de consignaţie se disting două categorii de preţuri:

- preţul de evaluare, preţul convenit cu deponentul care trebuie achitat acestuia, numai

pe măsura vânzării mărfurilor respective (după vânzare devine preţ de cumpărare)

- preţul de vânzare cu amănuntul, preţ format prin adăugare la preţul de evaluare a

comisionului de consignaţie (are caracter de adaos comercial).

Mai pot fi fixate: comisioane pentru retragerea mărfurilor înainte de termenul

convenit, comisioane de expunere în magazin, comisioane de păstrare a obiectelor peste

termen.

( Mărfurile primite de la deponenţi (consignaţie) care pot fi persoane fizice sau

juridice, nu sunt cumpărate ferm în momentul primirii, cu excepţia bunurilor devenite

proprietate de stat. În acest caz, preluarea bunurilor se face odată cu achitarea anticipată a

acestora după ce în prealabil au fost evaluate de către o comisie de valorificare.

( Mărfurile preluate în magazinele tip consignaţie rămân în patrimoniu, respectiv

proprietatea deponenţilor până se vor vinde. Mărfurile sunt numai încredinţate spre vânzarea

magazinelor de consignaţie (consignatori).

În cazul în care societatea comercială primeşte mărfuri în consignaţie aceste mărfuri

vor fi înregistrate într-un cont din clasa a 8-a în contul 8033 “Valori materiale primite în

Pagina 44 din 101


păstrare sau custodie”. Acest cont funcţionează în partidă simplă. Înregistrarea lor ca mărfuri,

se va face numai după vânzarea lor, concomitent făcându-se şi destocarea lor.

Exemplu:

Se primesc în consignaţie mărfuri în valoare de 600.000 lei, comision 15% (conform

“Borderoului de primire a obiectelor în consignaţie”).

1) Debit

8033 = 600.000

“Valori materiale primite în

păstrare sau custodie”

Vânzarea mărfurilor primite în consignaţie la preţul de vânzare format din: valoarea

mărfurilor primite de la deponent 600.000 lei, comisionul societăţii care a preluat mărfurile în

consignaţie (600.000 X 15% = 90.000 lei), TVA 19%. Dacă deponentul este unitate plătitoare

de TVA, se va include TVA 19%, la valoarea mărfurilor primite de la deponent plus

comisionul unităţii care a primit mărfurile în consignaţie.

2) Vânzarea mărfurilor

5311 = % 714.000

“Casa în lei” 707 600.000


4427 114.000


3) Intrarea în gestiune a mărfurilor vândute

371 = % 714.000

“Mărfuri” 462 600.000

Pagina 45 din 101


“Creditori diverşi”

378 90.000


4428 114.000


4) Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute:

% = 371 714.000

607 “Mărfuri” 600.000


378 90.000


4428 114.000


5) Totodată se face şi descărcarea gestiunii pentru mărfurile primite în consignaţie:

Credit 8033 “Valori materiale primite şi 600.000

păstrate în custodie”

În cazul în care bunurile s-au vândut după expirarea termenului din protocol, se

reţine procentul de 2% din preţul de decontare.

Reţinerea procentului de 2%

462 = % 119.000

“Creditori diverşi” 708 100.000

“Venituri din activităţi diverse”

4427 19.000


Pagina 46 din 101


Se achită restul deponentului.

462 = 5311 1.850.000

“Creditori diverşi” “Casa în lei”

C.3) Cumpărări de mărfuri din import

Importul de mărfuri şi în general gama de raporturi economice vizând circulaţia spre

şi din exterior a mărfurilor constituie “câmpul de exploatare” a obiectului unui număr mare

de agenţi economici, fie că sunt specializaţi pe activitatea de import-export, fie că se

aprovizionează cu materiale sau componente din exterior pentru uzul propriu, produc pentru a

vinde la export, intermediază operaţii “barter”.

A. Atunci când este vorba de organizarea contabilităţii operaţiilor de import şi de

fidelitatea reflectării lor, atât în stările de “blocare” a conturilor, dar şi implicit “din mers”

este obligatoriu să avem în vedere modul concret în care agentul economic se postează în

actul exploatării de tipul relaţiilor comerciale de import.

Astfel este necesară distincţia clară dintre:

→ import pentru consum productiv sau investiţi;

→ importuri de mărfuri destinate comerţului:

- importuri efectuate pe bază de contacte directe

- importuri destinate revânzării către alţi agenţi economici

Dacă facem abstracţie de importul destinat consumului productiv sau investiţional

care, prin excepţie, poate fi deturnat spre reţeaua circulaţiei mărfurilor - atunci când nu mai

este necesar sau nu mai poate fi utilizat ca atare – în rest, modalităţile de efectuare a

importului de mărfuri şi cele de desfacere până la populaţia consumatoare, pot intra în diverse

combinaţii care, chiar dacă nu întotdeauna prezintă particularităţi ferme în ceea ce priveşte

contabilizarea lor, oricum dau reflecţii asupra regimului de impozitare,

determinării preţurilor fiscalităţii, calculaţiei rezultatelor şi profitului. Principalele

operaţii întâlnite se contabilizează astfel:

Primirea şi recepţionarea mărfurilor în vamă ridică mai multe probleme şi anume:

Pagina 47 din 101


→ contabilizarea “intrării” mărfurilor în vamă şi recepţionarea lor, urmată de

facturarea în lei, prin transformarea preţului în devize, în funcţie de cursul oficial al zilei.

Exemplu:

1.000 $ x 12.000 lei = 12.000.000 lei

371 = 401 12.000.000


→ calculul şi plata taxelor vamale:

371 = 5124 1.500.000

“Mărfuri” “Conturi la bănci în devize”

→ în acest moment contul 371 determină prin debitul său preţul efectiv de achiziţie:

12.000.000 + 1.500.000 + 700.000 = 14.200.000

În acest preţ se calculează şi se achită “pe moment” TVA deductibilă 14.200.000 x

19% = 2.698.000

4427 = 5121 2.698.000

“TVA colectată” “Cont la bancă în lei”

În cazul mărfurilor, pentru urmărirea mai facilă a circulaţiei lor în ţară (desigur cu

excepţia unor en-grosişti sau intermediari de mari importuri, cu produse strategice de bază),

se “aduc” mărfurile la “preţul de înregistrare” de mărimea preţului de livrare (vânzare) al

importatorului comisional propus sau adaosului comercial, după caz.

Exemplu:

14.200.000 x 10% = 1.420.000

371 = 378 1.420.000


Pagina 48 din 101


În legătură cu circulaţia mărfurilor, în general, şi îndeosebi a celor provenite din

import, în special, apare şi problema percepţiei şi achitării accizelor. Ele sunt un impozit pe

consignaţie care se datorează statului din momentul vânzării mărfurilor, fapt pentru care

obligaţia se contabilizează:

635 = 446

Toate operaţiile de expediţie, vânzare, încasare, decontare, se derulează după acelaşi

model ca în cazul mărfurilor procurate în ţară sau obţinute din propria producţie.

B. Al doilea aspect al circulaţiei cu exteriorul îl ocupă exportul.

C.4) Contabilitatea exportului de mărfuri

Exportul de mărfuri este competenţa comerţului exterior prin care bunurile produse

sau supuse prelucrărilor într-o ţară sunt vândute în altă ţară.

În derularea operaţiunii de export intervin mai mulţi participanţi alături de producător

(exportator) şi de cumpărător (importator), care intermediază tranzacţia.

Exportul efectuat direct de producători, fără intermediari pe fluxul tranzacţiei (nici în

ţara de expediţie, nici în ţara de destinaţie) presupune existenţa unui contract de vânzare-

cumpărare extern încheiat între exportator şi importator.

Nu apar probleme deosebite în ceea ce priveşte blocarea în conturi decât eventual

dispariţia contului 4427 “TVA colectată” ca urmare a faptului că produsele exportate sunt

scutite de la plata acestei taxe sau decontare cu partenerul extern, în devize, restul fiind, în

cele din urmă, tot o vânzare de mărfuri, produse sau servicii.

Exemplu:

Societatea comercială “A” efectuează următoarele operaţii privind exportul de mărfuri

pe cont propriu:

Pagina 49 din 101


cumpărarea mărfuri de la furnizori interni TVA 19%

% = 401 11.900.000

371 “Furnizori” 10.000.000

“Mărfuri”

4426 1.900.000


plata mărfurilor furnizorilor interni

401 = 5121 11.900.000

“Furnizori” “Conturi la bănci în lei”

livrarea mărfurilor la extern în condiţiile de livrare C.I.F (cost, asigurare şi navlu…

port de destinaţie numit)

411 = % 15.000.000

“Clienţi” 707 12.000.000


708 3.000.000


înregistrarea şi plata deconturilor de cheltuieli de asigurare:

700 $ x 12.000 lei /$ = 8.400.00o lei

613 = 401 8.400.000

“Cheltuieli cu primele de “Furnizori”

asigurare”

401 = 5124 8.400.000

“Furnizori” “Conturi la bănci în devize”

scăderea din gestiune a mărfurilor vândute la costul de achiziţie calculat după

metoda FIFO de 9.000.000 lei.

Pagina 50 din 101


607 = 371 9.000.000


încasarea de la extern a mărfurilor livrate în condiţia C.I.F. (cost, asigurare şi

navlu…port de destinaţie). Cursul de încasare 10.100 lei/$

- valoarea în lei la încasare

5124 = % 15.500.000

“Conturi la bănci în devize” 411 15.000.000

“Clienţi”

765 500.000

“Venituri din diferenţe de curs valutar”

C.5) Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata în rate

Societăţile comerciale care desfăşoară activităţi de vânzare a mărfurilor, fie prin

sistemul en-gross, fie en-detail, au latitudinea să vândă mărfuri cu plata în rate.

Vânzarea în rate se face încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în rate între

societatea comercială şi clientul său.

În acest sens, clientul trebuie să depună dovada că este în măsură să achite ratele

eşalonate la termenele scadente stabilite de vânzător. Pentru creditul acordat clientului pe

perioada derulării ratelor, societatea comercială percepe dobânda, fie la nivelul celui bancare,

fie mai mică decât aceasta. Dobânda se poate calcula la mărimea ratelor sau la suma rămasă

de plată conform deciziei comerciantului sau se negociază cu clientul.

Contabilitatea foloseşte conturi pentru a reflecta venitul de realizat până la încasarea

ratelor şi anume contul 472 “Venituri înregistrate în avans” deschis pentru venitul de realizat.

În acest timp, pentru TVA aferentă ratelor se

foloseşte contul 4428 “TVA neexigibilă” care devine exigibilă, colectată la încasarea

ratelor scadente.

Dobânda inclusă în rată se reflectă ca un venit curent în comerţul încasării ratei prin

contul 766 “Venituri din dobânzi”, analitic distinct. “Clienţii cu plata în rate” se pot reflecta

la analiticul distinct al contului 411.05 “Clienţi cu plata în rate”.

Pagina 51 din 101


Contabilitatea vânzării în rate se poate efectua pe acelaşi cod al analiticelor pentru a

facilita urmărirea ratelor, ca de exemplu 411.05, 472.05, 707.05, 4428.05.

Exemplu:

Societatea comercială “B” S.R.L. din comerţul en-detail vinde în rate unui client

mărfuri cu preţul cu amănuntul de 5.400.000 lei (4.000.000 lei preţ de cumpărare + 1.400.000

lei adaos comercial), TVA 19% (1.026.000 lei).

preţ de cumpărare 4.000.000 lei

adaos comercial 1.400.000 lei

preţul cu amănuntul 5.400.000 lei

TVA 19% 1.026.000 lei

Preţ cu amănuntul complet 6.426.000 lei

La livrarea mărfii se percepe 40% din preţul ei: 6.426.000 x 40% = 2.570.400 lei.

Restul de plată: 6.588.000 – 2.570.400 = 4.017.600 lei.

Achitarea se va face în 5 rate egale la termenele stabilite.

Mărimea ratei: 4.017.600 / 5 = 803.520 lei.

TVA inclusă în rată; 173.923.

Dobânda este de 10% fixată în trei variante:

Dobânda se percepe la mărimea ratei

Dobânda se percepe la restul de plată

Dobânda se percepe la restul de plată în sumă fixă

Rata: 803.520 x 10% = 80.352 dobânda

În contabilitatea unităţii se înregistrează: 80.352x 5 rate = 401.760 lei total dobândă

411.05 = % 7.063.200

“Clienţi cu plata în rate 707.05 2.160.000


4427 475.200


472.05 3.558.384

Pagina 52 din 101


“Venituri înregistrare în avans”

4428.05 869.616


se încasează avansul de 40%: 6.588.000 x 40% = 2.635.200 lei

5311 = 411.05 2.635.200

“Casa în lei” “Clienţi cu plata în rate”

- se descarcă gestiunea de marfă:

% = 371 6.588.000

“Mărfuri”

607 4.000.000

“Cheltuieli cu mărfurile”

378 1.400.000


4428 1.188.000


C.6) Contabilitatea mărfurilor aflate la terţi

Societăţile comerciale cu activităţi privind tranzacţiile de elemente ale stocurilor pot

avea mărfuri la terţi, la un moment dat.

Mărfurile aflate la terţi sunt mărfuri care aparţin unităţii, dar care. Temporar, se află în

depozitul unui terţ cu un anume scop – fie în custodie, fie pentru prelucrare, recondiţionare,

fie pentru vânzare cu cedare de comision.

Diferitele scopuri în care se trimit mărfurile la terţi se reflectă în contabilitate prin

contul 357 “Mărfuri în custodie sau în consignaţie la terţi” dezvoltat pe analitice conform

scopului în care au fost trimise mărfurile sau conform stadiului procesului de tranzacţie în

care se află respectivele mărfuri.

În acest sens categoria mărfurilor aflate la terţi cuprinde:

mărfuri aflate în curs de aprovizionare;

Pagina 53 din 101


mărfuri trimise la prelucrare la terţi;

mărfuri aflate în custodie la terţi

mărfuri aflate la terţi pentru vânzare cu cedare de comision

Mărfuri aflate în curs de aprovizionare

În această categorie se include mărfurile recepţionate la furnizor de către delegatul

unităţii comerciale, dar neridicate din diferite cauze, cum ar fi neexistenţa spaţiilor de

depozitare la cumpărător, neprocurarea mijlocului de transport.

Tot în categoria de mărfuri în curs de aprovizionare se mai include:

- mărfurile primite în depozitul cumpărătorului, dar a căror recepţie nu a fost

efectuată;

- mărfuri care iniţial nu au fost acceptate de unitate fiind sosite ca plusuri

necomandate, dar după un anume termen unitatea le decontează sub rezerva constatării

ulterioare a recepţiei cantitative şi calitative;

- mărfurile care au fost expediate de unităţi, subunităţi cu contabilitate proprie în cazul

decontărilor interne şi care nu au sosit în depozitul destinatarului până la finele lunii în care a

avut loc livrarea de către unitate, subunitate, subunitate (se folosesc conturile 481 “Decontări

între unităţi şi subunităţi”, 482 “Decontări între subunităţi”)

Exemplu:

S.C. “X” S.R.L. primeşte factura de la furnizor cu un plus de marjă necomandat de

1.000.000 plus TVA 220.000 lei.

Se primeşte factura cu marfa în valoare de 3.000.000

% = 401 3.660.000

“Furnizori”

371 3.000.000

“Mărfuri”

4426 660.000


se anunţă furnizorul pentru plusul nerecepţionat

% = 401 1.220.000

Pagina 54 din 101


357 “Furnizori” 1.000.000

“Mărfuri în custodie sau în

consignaţie la terţi”

4426 220.000


se efectuează recepţia şi deoarece corespund se achită furnizorul (prin viramente)

401 = 5121 1.220.000


371 = 5121 3.660.000

“Mărfuri” “Mărfuri în consignaţie

sau în custodie la terţi”

401 = 5121 3.660.000


Mărfuri trimise spre prelucrare la terţi

În cazul în care se constată că unele mărfuri au mişcare lentă, sunt greu vandabile,

societăţile comerciale vor încerca diverse modalităţi de a le vinde. Una din modalităţi o

constituie trimiterea la alte unităţi specializate în prelucrarea mărfurilor, iar rezultatul

prelucrării se concretizează într-o altă marfă sau alt sentiment, cu alt preţ decât cel al

sortimentului de marfă trimis la prelucrare.

Exemplu:

Societatea comercială “AFTA” SRL trimite la prelucrare în valoare de 2.400.000 lei,

AC 20%.

% = 371 2.880.000

357 “Mărfuri” 2.400.000

“Mărfuri în custodie sau

în consignaţie la terţi”

Pagina 55 din 101


378 480.000


În contabilitatea societăţii terţă se înregistrează primirea mărfii în vederea prelucrării

Debit

8032 = 2.400.000

“Alte valori materiale primite

spre prelucrare sau reparare”

Mărfuri trimise la recondiţionare

Unităţile comerciale, cu stocuri nevandabile datorate mărfurilor demodate sau unor

defecte de manoperă, pot trimite mărfurile la unităţi specializate în operaţiuni de

recondiţionare. Prin recondiţionare spre deosebire de prelucrare, se obţine acelaşi sortiment

de marfă accesibil vânzării, fie la acelaşi preţ, fie la un preţ mai mare, fie la un preţ mai mic

practicat pentru a diminua stocul imobilizat.

Exemplu:

Societatea comercială “ABI” SRL trimite la recondiţionat un stoc de marfă pe bază de

proces verbal de predare-primire, Ac 20%.

% = 357 2.400.000

357 “Mărfuri” 2.000.000



378 400.000


se primesc mărfurile şi factura pentru operaţiunea de recondiţionare

371 = 357 2.000.000

“Mărfuri” “Mărfuri în custodie sau

Pagina 56 din 101



% = 401 595.000

371 “Furnizori” 500.000

“Mărfuri”

4426 95.000


se achită prin bancă datoria faţă de furnizor

401 = 5121 595.000

“Conturi” “Conturi la bănci în lei”

Mărfuri recepţionate şi lăsate în custodie la furnizor

În situaţia partenerilor de afaceri permanenţi se practică şi cumpărări de mărfuri şi

lăsate în depozitul furnizorului o perioadă mai mare în

schimbul achitării de către cumpărător a unei sume (custodie) de păstrare a mărfurilor.

În acest caz, clientul are posibilitatea să-şi vândă mărfurile direct din depozitul

furnizorului.

Exemplu:

Societatea comercială “ALIS” SRL a recepţionat şi a lăsat în custodie la furnizor

mărfuri în valoare de 4.000.000 ei, AC 30%.

% = 401 4.760.000

357 “Furnizori” 4.000.000

“Mărfurile în custodie sau


4426 760.000


Cheltuieli cu custodia până la data ridicării mărfurilor sunt în valoare de 300.000 lei.

Pagina 57 din 101


% = 401 357.000

357 “Furnizori” 300.000



4426 57 .000


Mărfuri vândute prin cedare de comision

În activitatea societăţilor de comerţ există cazuri când pentru a mări ritmul

desfacerilor, de mărfuri, se cedează mărfuri la altă societate pentru vânzare, urmând ca

decontarea să se efectueze pe măsura vânzării mărfurilor.

Există distincţie între consignaţie şi comision: consignaţia are stabilit la intrarea

mărfurilor un preţ de decontare către deponent şi un preţ de vânzare al unităţii de consignaţie.

În cazul vânzării în comision, se încheie un protocol între partenerii de schimb prin

care se menţionează obligativitatea primitorului ca pe măsura vânzării pe care o transmite

predătorului, ca pe baza ei acesta să întocmească

factura fermă de livrare a mărfurilor, descărcarea efectivă a gestiunii şi încasării

facturii de acordare de comision.

Comision pe care îl acordă unitatea predătoare se poate reflecta ca un scont acordat,

iar pentru primitor ca un venit din scont primit.

Exemplu:

S.C. “ATAK” S.R.L. predă la vânzare cu cedare de comision mărfuri în valoare de

3.000.000 lei, comision 15%, AC 25%.

% = 371 3.750.000

357 “Mărfuri” 3.000.000



378 750.000


Pagina 58 din 101


Se emite factura pe baza situaţiei primite

411 = % 1.190.000

“Clienţi” 707 1.000.000

“Venituri din vânzarea

mărfurilor”

4417 190.000


D. Reflectarea în contabilitate a consumului de mărfuri

Se ştie că din punct de vedere contabil, la orice operaţiune contabilă sunt două

elemente care se iau în considerare şi anume:

→ costul de achiziţie

→ preţul de vânzare

Dacă la debitul contului 371 “Mărfuri” se trece costul de achiziţie al mărfurilor

intrate, iar în credit preţul de vânzare al celor ieşite, nu putem afla din datele acestui cont ceea

ce există, sau ar trebui să avem în depozit la un moment dat şi nici determina rezultatul

vânzărilor decât numai când inventariem mărfurile existente.

Cunoaşterea imediată a rezultatelor vânzărilor şi a stocului de mărfuri existent fără

efectuarea inventarierii presupune, între altele trecerea contului de achiziţie al mărfurilor

vândute şi la creditul contului 371 prin

debitul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”. Practicarea “Inventarului

permanent” în evidenţierea mărfurilor face ca debitul şi creditul primului cont să primească

elemente de aceeaşi natură.

Exemplu:

Includerea pe cheltuielile exerciţiului financiar a costului mărfurilor vândute (se

presupune că se vând 90% din mărfuri: 90% x 200.000 = 180.000) şi constituirea veniturilor

din vânzarea acestor bunuri în valoare de 190.000:

607 = 371 180.000

“Cheltuieli privind “Mărfuri”

mărfurile”

Pagina 59 din 101


411 = % 226.100

“Clienţi” 707 190.000


mărfurilor”

4427 36.100


→ cuprinderea pe cheltuielile exerciţiului a perisabilităţilor în valoare de 12.000 lei

(perisabilităţi 6% x 200.000 = 12.000) şi a mărfurilor în valoare de 8.000 lei, constatate lipsă

la inventariere:

607 = 371 20.000


mărfurile”

Constatarea la finele lunii a unui stoc de mărfuri în sumă de 300.000 lei şi transferarea

întregului sold de 800.000 lei, al contului de cheltuieli privind mărfurile la contul 121:

371 = 607 300.000


121 = 607 800.000

“Profit şi pierdere” “Cheltuieli privind mărfurile”

Capitolul V

Reflectarea în contabilitate a ambalajelor

Pagina 60 din 101


Ambalajele sunt componente ale activelor patrimoniale, care au rolul de a proteja

calitatea mărfurilor produselor, de a asigura integritatea acestora pe timpul transportului şi

depozitării.

Ambalajele în funcţie de natura lor, indiferent de aspectul economic sub care le

primim, se clasifică în:

ambalaje refolosibile

ambalaje nerefolosibile (materiale de ambalat)

A. Ambalaje refolosibile – după sistemul în care circulă se împarte în:

ambalaje de circulaţie (de transport)

ambalaje intern fără circulaţie în afara unităţi (de natura obiectelor de inventar şi a

mijloacelor fixe).

Ambalajele de circulaţie

În categoria ambalajelor de circulaţie se includ ambalajele folosite la transportul

mărfurilor între participanţii la schimburi comerciale.

Ambalajele de circulaţie se clasifică din două puncte de vedere:

a) După modalitatea de circulaţie

ambalaje care circulă în sistem de redistribuire

ambalaje care circulă în sistem de redistribuire în două variante:

- directă

- prin schimb

b) După modalitate de decontare:

ambalaje facturate distinct de preţul mărfurilor

ambalaje incluse în preţul mărfurilor.

Din punct de vedere al conturilor care reflectă diferite modalităţi de circulaţie şi

decontare pentru ambalaje se folosesc:

ambalaje din producţie proprie, sau cumpărate, aflate în stoc se reflectă cu

conturile: 381, 388, 608, 708;

ambalaje de natura mijloacelor fixe cu conturile: 212, 281, 681;

ambalaje de natura obiectelor de inventar cu conturile: 321, 322, 602;

Pagina 61 din 101


materialele de ambalat cu conturile: 3013, 6013, 371, 607;

ambalaje care circulă în sistem de restituire: 409, 419.

Ambalajele de natura obiectelor de inventar nu au particularităţi faţă de categoria

cunoscută de obiecte de inventar. La fel putem aprecia că sunt şi ambalaje de natura

mijloacelor fixe, pe care le regăsim la 212.

Contabilitatea sintetică a ambalajelor se ţine cu ajutorul contului 381 “Ambalaje” care

este cont de activ.

D 381 “Ambalaje” C

- valoarea la preţ de înregistrare a

ambalajelor achiziţionate de la fur-nizori

sau din avansuri de trezore-rie (401, 408,

542)

- valoarea ambalajelor reprezen-tând

aportul în natură al întreprin-zătorului

individual sau al acţiona-rilor şi

asociaţilor (109, 456)

- valoarea ambalajelor aduse de la terţi

(358, 401)

- valoarea ambalajelor nerestituite

furnizorilor, în situaţia în care a-cestea

circulă pe principiul restitui-rii (409)


ambalajelor constatate plus la in-ventar,

cât şi cele primite cât şi ce-le primite cu

titlu gratuit (608, 771)


ambalajelor realizate din producţia

proprie (711)

- valoarea ambalajelor ieşite din gestiune

prin retragerea aportului în natură al

întreprinzătorului indi-vidual (108)


ambalajelor vândute ca atare (371)


ambalajelor incluse pe cheltuieli, precum

şi lipsurile constatate la inventar (608)

- valoarea ambalajelor trimise la terţi

(358)

- valoarea pierderilor din calami-tăţi

înregistrate la ambalaje (671)

Soldul contului 381 “Ambalaje” este debitor şi reprezintă valoarea la preţ de

înregistrare a ambalajelor existente în stoc.

Pagina 62 din 101


Dacă evidenţa ambalajelor se ţine la preţul standard (preţul prestabil) iar între acesta

şi contul de achiziţie (valoarea de intrare) apar diferenţe, acestea se înregistrează în contuş

388 “Diferenţe de preţ la ambalaje”.

Contul 388 este un cont al valorii de înregistrare a ambalajelor:

D 388 “Diferenţe de preţ la ambalaje” C

- diferenţe de preţ în plus (costul de

achiziţie este mai mare decât preţul

prestabilit) aferente ambalajelor intrate în

gestiune (401, 542)

- diferenţele de preţ în minus afe-rente

ambalajelor ieşite din gestiu-ne (608)

- diferenţele de preţ în minus afe-rente

ambalajelor achiziţionate de la furnizori

şi din avansuri de tre-zorerie (381, 542)

- diferenţe de preţ în plus aferente

ambalajelor date în consum (608)

Soldul contului 388 “Diferenţe de preţ la ambalaje” reprezintă diferenţele de preţ

aferente ambalajelor existente în stoc.

A.(. Ambalajele de circulaţie facturate distinct la preţul mărfurilor care circulă în

sistem de redistribuire

Ambalajele din această categorie se cumpără de unităţile care comercializează marfa

şi apoi le vând goale către unităţile specializate în colectarea ambalajelor sau către unităţile

producătoare.

Pentru reflectarea ambalajelor de această natură se folosesc conturile 381, 388, în

cazul înregistrării diferenţelor de preţ.

Dacă preţul ambalajului este inclus în preţul mărfii, întreaga valoare a mărfii şi

ambalajului se reflectă în contul 371, iar dacă preţul ambalajului nu este inclus în preţul

mărfii, valoarea ambalajului trebuie oglindită diferit în funcţie de natura acestuia.

Exemplu:

Societatea comercială “OLINO” S.R.L. se aprovizionează cu mărfuri şi ambalaje

facturate distinct de preţul mărfurilor, astfel:

- preţ de cumpărare pentru marfă 5.000.000 lei

- preţ de cumpărare pentru ambalaje 500.000 lei

- TVA 19% 1.045.000 lei

Pagina 63 din 101


Total factură 6.545.000 lei

La en-gross

se înregistrează primirea în gestiune

% = 401 6.545.000

371 “Furnizori” 5.000.000

“Mărfuri”

381 500.000

“Ambalaje”

4426 1.045.000


adaosul comercial practicat de societate este de 30%.

5.000.000 x 30% = 1.500.000

500.000 x 30% = 150.000

5.500.000 + 1.650.000 = 7.150.000

Se înregistrează adaosul comercial:

371 = 378 1.650.000


se vând aceste mărfuri şi ambalaje unui detailist:

411 = % 8.508.500

“Clienţi” 707 7.150.000


4427 1.358.500


se încasează mărfurile şi ambalaje le vândute:

5121 = 411 8.508.500

Pagina 64 din 101


“Disponibil la bancă în lei” “Clienţi”

se descarcă gestiunea pentru vânzarea efectuată:

a) pentru marfă

% = 371 6.650.000

607 “Mărfuri” 5.000.000


378 1.650.000


b) pentru ambalaje

608 = 381 500.000

“Cheltuieli privind “Ambalaje”

ambalajele”

La detailist

se primesc mărfurile cu ambalajele:

% = 401 8.506.500

371 “Furnizori” 6.650.000

“Mărfuri”

381 500.000

“Ambalaje”

4426 1.358.500


Adaosul comercial practicat este de 40%.

Pagina 65 din 101


6.650.000 x 10% = 2.660.000

pentru ambalaje se aplică un adaos de 10%

500.000 x 10% = 50.000

2.710.000

se înregistrează adaosul comercial

371 = 378 2.710.000


6.650.000 + 2.710.00 = 9.360.000

9.360.000 x 19% = 1.778.400

371 = 4428 1.778.400

“Mărfuri” “TVA neexigibilă”

371

6.650.000

2.710.000

1.778.400 .

11.138.400

Preţul de vânzare cu amănuntul de 11.138.400 lei.

Observaţie:

S-a inclus la adaosul comercial la marfă şi cota parte din adaos stabilită la preţul

ambalajelor, necesare să acopere eventualele cheltuieli cu degradarea ambalajelor.

Societatea de desfacere cu amănuntul vinde mărfurile, recuperează ambalajele pe care

le vinde unei unităţi specializate în colectarea ambalajelor goale.

vânzarea mărfurilor:

5311 = % 11.138.400

Pagina 66 din 101


“Casa în lei” 707 9.360.000


4427 1.778.400


pentru ambalaje se emite facture de vânzare, astfel:

411 = % 1.785.000

“Clienţi” 708 1.500.000

“Venituri din activităţi

diverse”

4427 285.000


încasarea prin virament a facturii

5121 = 411 610.000

“Conturi la bănci în lei” “Clienţi”

se descarcă gestiunea:

a) pentru ambalaje

608 = 381 500.000

“Cheltuieli privind ambalajele” “Ambalaje”

b) pentru marfă

% = 371 11.419.200

607 “Mărfuri” 6.650.000


378 2.710.000

Pagina 67 din 101



4428 2.059.200


se închid conturile de cheltuieli şi venituri

121 = % 7.150.000

“Profit şi pierderi” 607 6.650.000


608 500.000

“Cheltuieli cu ambalajele”

% = 121 9.860.000

707 “Profit şi pierderi” 9.360.000


708 500.000


Analizând conturile de venituri şi cheltuieli rezultă un profit brut de detailist astfel:

9.860.000 – 7.150.000 = 2.710.000

( Ambalajele de circulaţie facturate distinct de preţul mărfurilor, care circulă în sistem

de restituire directă

Ambalajele de această natură se folosesc la anumite grupe sau sortimente de mărfuri,

se primesc de la anumiţi furnizori şi unitatea care comercializează marfa este obligată prin

clauze contractuale să le restituie furnizorilor sau producătorului.

De asemenea, comerciantul trebuie să le restituie în stare bună de funcţionare, dacă

este cazul le va recondiţiona, le va repara şi va suporta aceste cheltuieli.

Pagina 68 din 101


Pentru aceste ambalaje sunt stipulate în contractele de schimburi de marfă şi

termenele de restituire a ambalajelor, cote minime de restituire şi alte cauze.

Contabilitatea reflectă aceste ambalaje prin conturile 409 “Furnizori-debitori” şi 419

“Furnizori-creditori”.

Astfel la furnizor-producător, valoarea ambalajelor se reflectă în creditul contului 419 “Clienţi-

creditori”, la client pe debitul contului 409 “Furnizori-debitori”, iar la furnizori în debitul contului de factură

411 “Clienţi”, la client pe creditul contului de factură primită 401 “Furnizori”.

Furnizor-vânzător Client-cumpărător

Se livrează marfă de 2.000.000, ambalaje

fără decontare 200.000, TVA 22%.

411 = % 2.440.000

707 2.000.000

4427 440.000

ambalaje:

411 = 419 200.000

2. Se încasează factura şi TVA

5121 = 411 2.440.000

3. Se primesc din ambalaje livrate cu

marfa 150.000, restul 50.000 se constituie

venit.

419 = % 200.000

401 150.000

708 50.000

4. Se calculează TVA pentru ambalaje

neprimite

5121 = 419 50.000

5. Se calculează TVA pentru amba-lajele

neprimite

411 = 4427 11.000

1. Se primesc mărfuri cu ambalaje

% = 401 2.440.000

371 2.000.000

4426 440.000

ambalaje:

409 = 401 200.000

2. Se achită factura şi TVA

401 = 5121 2.440.000

3. Din valoarea de 200.000 lei am-balaje,

se restituie 150.000 lei şi se trec pe

cheltuieli 20.000, iar restul de 30.000 se

reţin în stoc

% = 409 200.000

401 150.000

608 20.000

30.000

4. Se achită contravaloarea ambalajelor

nerestituie

401 = 5121

5. Se calculează TVA pentru amba-lajele

nerestituite

Pagina 69 din 101


5121 = 411 11.000 4426 = 401 11.000

401 = 5121 11.000

( Ambalaje de circulaţie facturate distinct de preţul mărfurilor care circulă prin schimb

În categoria ambalajelor care se schimbă la operaţiunea de vânzare-cumpărare se

includ, de regulă “navete, sticle, borcane”.

Schimbul ambalajelor presupune că atât în gestiunea cumpărătorului cât şi în cea a

vânzătorului să existe în stoc astfel de ambalaje, reflectate în conturile 381 “Ambalaje” şi 388

“Diferenţe de preţ la ambalaje”.

În condiţiile în care clienţii nu deţin în stoc cantităţile necesare de astfel de ambalaje,

prin convenţie cu furnizori de marfă, pot primi ambalaje în schimbul unei garanţii depusă la

aceştia fără facturare şi fără TVA la primirea ambalajelor, urmând ca periodic să se factureze

ambalajele date în garanţie şi nesosite de la clienţi.

Exemplu 2:

Societatea comercială “ALFA” cumpără bere de la fabrica de bere (fiind un client

permanent) şi să prezintă cu navete cu sticle goale pentru cantitatea pe care doreşte să o

aprovizioneze.

valoarea mărfurilor (bere din sticle) 1.000.000

TVA 19% 190.000

ambalaje aferente cantităţii 100.000

TVA 19% 19.000

Furnizor-cumpărător Client-cumpărător

1. Se emite factura pentru marfă

411 = % 1.190.000

707 1.000.000

4427 190.000

Se primeşte factura

% = 402 1.190.000

371 1.000.000

4426 190.000

Pagina 70 din 101


2. Se emite factura pentru ambala-jele

livrate cu marja

419 = % 119.000

708 100.000

4427 19.000

3. Se descarcă gestiunea pentru:

- marfa

607 = 371 1.000.000

- ambalaje

608 = 381 100.000

4. Se primesc ambalajele livrate de client

în stocurile unităţii

% = 409 119.000

381 100.000

4426 19.000

5. Se decontează creanţele la am-balaje

cu datoria

409 = 419 100.000

2. Se emite factura pentru ambala-jele

goale predate la furnizori

419 = % 119.000

708 100.000

4427 19.000

3. Se descarcă gestiunea pentru

ambalajele predate

608 = 381 100.000

4. Se primesc ambalajele odată cu marfa

% = 409 119.000

381 100.000

4426 19.000

5. Se decontează datoria la ambalaje cu

creanţele

409 = 419 100.000

Ambalaje de circulaţie incluse în preţul mărfurilor

În categoria ambalajelor de această natură se includ ambalajele din producţia internă

care nu se mai pot reutilizat la acelaşi produs şi ambalajele din import.

Exemplu 3:

Pagina 71 din 101


Societatea comercială “Y” S.R.L. din comerţul en-gross primeşte marfă cu ambalaje

incluse în preţ, astfel:

preţ marfă fără ambalaj 2.000.000

preţ ambalaje 100.000

TVA 19% 399.000

Total factură 2.499.000

Adaos comercial 20% x 2.100.000 = 420.000

→ se achită furnizorului factura:

% = 401 2.499.000

371 “Furnizori” 2.000.000

“Mărfuri”

381 100.000

“Ambalaje”

4426 399.000


→ se achită furnizorului factura:

401 = 5121 2.499.000


→ se înregistrează adaosul comercial

371 = 378 420.000

“Mărfuri” “Diferenţe de preţ la

mărfuri”

→ se vând mărfurile unui detailist

411 = % 2.998.800

“Clienţi” 707 2.420.000

Pagina 72 din 101



mărfurilor”

708 100.000

“Venituri din activităţi

diverse”

4427 478.800


→ se încasează factura

5121 = 411 2.998.800


→ se descarcă gestiunea pentru marfa şi ambalajele vândute

% = 371 2.420.000

607 “Mărfuri” 2.000.000


378 420.000


608 = 381 100.000

“Cheltuieli privind “Ambalajele”

ambalajele”

Ambalaje de natura materialelor de ambalat

Ambalajele de ambalat aparţin stocurilor, iar includerea lor la ambalaje se face

distinct conform sectorului în care se folosesc:

- materiale de ambalaj folosite în sectorul alimentar şi alimentaţie publică;

- materiale de ambalat folosite în sectorul nealimentar.

Pagina 73 din 101


Indiferent de sectorul în care se folosesc materialele de ambalat se reflectă prin contul

3013 “Materiale pentru ambalat”, 6013 “Cheltuieli privind materialele de ambalat”, 371

“Mărfuri”, 607 “Cheltuieli privind mărfurile”.

Deoarece materialele de ambalat sunt folosite atât la ambalarea mărfurilor vândute cât

şi la nevoi gospodăreşti, este necesar ca la finele lunii să se efectueze calculul valoric al

materialelor aferente consumului propriu.

În acest sens, se are în vedere ca pentru materialele de ambalat folosite la vânzarea

mărfurilor alimentare, alimentaţie publică în greutate brutto-netto, contravaloarea să se

încaseze de la cumpărător, iar la materialele de ambalat folosite la nevoi proprii se efectuează

repartizarea lor pe cheltuielile unităţii.

Exemplu 4:

Societatea comercială “Z” S.R.L. se aprovizionează cu materiale de ambalat astfel:

Preţ de factură 200.000

TVA 19% 38.000

Total 238.000

→ se înregistrează factura primită:

% = 401 238.000

3013 “Furnizori” 200.000

“Materiale pentru ambalat”

4426 38.000


→ se dau în consum pentru vânzare în totalitate

371 = 3013 200.000

“Mărfuri” “Materiale de ambalat”

→ la sfârşitul lunii se stabileşte că, pentru nevoi proprii, s-au consumat materiale de

ambalat în valoare de 60.000 lei; se scade din gestiunea de marfă această valoare:

3013 = 371 60.000

“Materiale de ambalat” “Mărfuri”

Pagina 74 din 101


→ se trec materialele de cheltuieli

6013 = 3013 60.000

“Cheltuieli privind materialele “Materiale de ambalat”

de ambalat”

→ se trec materialele de ambalat pe cheltuieli cu vânzări

607 = 371

Pentru materialele de ambalat folosite în sectorul alimentar şi al alimentaţiei publice,

la mărfurile vândute brutto-netto, valoarea consumului se poate stabili pe baza inventarului

aplicat la gestiune. (inventar intermitent)

C = Si + I – Sf

unde: C = consumul

Si = stoc iniţial

I = intrările

Sf = stoc final

Exemplu:

Societatea comercială “B” S.R.L. are la începutul lunii, la materiale de ambalat S i =

50.000 lei. În cursul primeşte de 200.000 lei. La sfârşitul lunii se stabileşte Sf = 30.000 lei.

C = 50.000 + 200.000 – 30.000 = 220.000

Consumul stabilit de 220.000 lei se trece pe gestiunea de marfă:

371 = 3013 220.000

“Mărfuri” “Materiale de ambalat”

607 = 371 220.000


Pagina 75 din 101


B.1. Metoda inventarului permanent la cost de achiziţie

Înregistrarea în contabilitate a ambalajelor în cazul utilizării costului de achiziţie se

realizează astfel:

Exemplu:

Societatea comercială “A” S.R.L. cumpără ambalaje de la furnizor, preţ de factură

250.000 lei.

- cheltuieli de transport – aprovizionare facturare 10.000 lei

TVA 19% 49.400 lei.

pe baza facturii se va face înregistrarea

% = 401 309.400

381 “Furnizori” 260.000

“Ambalaje”

4426 49.400


Ambalajele aduse ca aport la capital evaluate la valoarea de aport se înregistrează:

381 = % __________

456

“Decontări cu asociaţii

privind capitalul”

108

“Contul întreprinzătorului

individual”

Plusurile constante la inventariere se vor înregistrare în roşu astfel:

608 = 381 200.000


Pagina 76 din 101


ambalajele”

Ambalajele primite prin donaţii se înregistrează:

381 = 771 300.000

“Ambalaje” “Venituri excepţionale

privind operaţiunile

de gestiune”

Ambalaje realizate din producţie proprie:

381 = 711 250.000

“Ambalaje” “Venituri din producţia

stocată”

Ambalajele care circulă pe principiul vânzării-cumpărării se facturează odată cu

produsele sau mărfurile vândute şi apoi se scot din gestiune, incluzându-se pe cheltuieli:

608 = 381 200.000


ambalajele”

lipsurile constatate la inventariere se înregistrează astfel:

608 = 381 100.000


ambalajele”

dacă lipsurile sunt imputabile, se face şi imputarea:

461 = % 238.000

“Debitori diverşi” 758 200.000

“Alte venituri din

exploatare”

4427 38.000

Pagina 77 din 101



dacă se vând ca atare vor fi transferate întâi la mărfuri

371 = 381 400.000

“Mărfuri” “Ambalaje”

pierderile din calamităţi naturale de ambalaje se vor înregistra:

671 = 381 50.000

“Cheltuieli excepţionale “Ambalaje”

pricind operaţiunile de

gestiune”

2. Înregistrarea în contabilitate a ambalajelor în cazul utilizării preţului prestabilit

(standard)

În această situaţie în contul 381 “Ambalaje” se va înregistra preţul prestabilit, iar

diferenţa dintre costul de achiziţie şi preţul prestabilit se va înregistra în contul 388

“Diferenţe de preţ la ambalaje”.

Exemplu:

Societatea comercială “B” S.R.L. cumpără ambalaje de la furnizori, preţ prestabilit

245.000 lei, preţ de factură 250.000 lei, cheltuieli de transport-aprovizionare facturate 10.000

lei, TVA 19%. În acest caz pe baza “facturii” se va înregistra:

% = 401 309.400

381 “Furnizori” 245.000

“Ambalaje”

388 15.000

“Diferenţe de preţ la ambalaje”

4427 49.400


Pagina 78 din 101


Scăderea din gestiune a ambalajelor vândute odată cu produsele finite sau cu

mărfurile se va face la preţ standard prin înregistrare astfel:

608 = 381 100.000


mărfurile”

Diferenţele de preţ la ambalaje se vor repartiza atât asupra ambalajelor ieşite din

gestiune cât şi asupra ambalajelor rămase în stoc:

( pentru ambalajele ieşite din gestiune înregistrarea diferenţelor de preţ se va face în

roşu sau în negru.

Stabilirea diferenţelor de repartizat asupra ambalajelor ieşite din gestiune se face prin

procedeul identic cu cel utilizat pentru diferenţele de preţ la materii prime şi materiale

3. Înregistrarea în contabilitate a ambalajelor în cazul utilizării preţului de factură

Exemplu:

Societatea comercială “C” S.R.L. cumpără ambalaje de la furnizori preţ de factură

200.000 lei, cheltuieli de transport-aprovizionare 25.000 lei, TVA 19%.

Pe baza facturii se va înregistra intrarea ambalajelor în gestiune astfel:

% = 401 267.750

381 “Furnizori” 200.000

“Ambalaje”

388 25.000

“Diferenţe de preţ la ambalaje”

4426 42.750


scăderea din gestiune a ambalajelor vândute odată cu marfa se va face la preţ de

factură astfel:

Pagina 79 din 101


608 = 381 100.000


cheltuielile de transport-aprovizionare repartizate asupra ambalajelor ieşite din

gestiune se vor înregistra:

608 = 388 50.000

“Cheltuieli privind “Diferente de preţ

ambalajele” la ambalaje”

4. Metoda inventarului intermitent privind intrările şi ieşirile de ambalaje

În cazul utilizării de către unitatea patrimonială a inventarului intermitent, evaluarea şi

înregistrarea ambalajelor se vor face la costuri de achiziţie.

În această situaţie contul 381 “Ambalaje” se va folosi numai la începutul şi la sfârşitul

lunii.

Filiera înregistrărilor în acest caz este identică cu cea prezentată în cazul mărfurilor.

Capitolul VI

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor

privind mărfurile şi ambalajele

Se ştie că din punct de vedere contabil la orice operaţiune comercială sunt două

elemente care se iau în considerare şi anume: costul de achiziţie şi preţul de vânzare al

mărfurilor.

Cunoaşterea imediată a rezultatelor vânzărilor şi a stocului de mărfuri existent fără

efectuarea inventarierii presupune, trecerea costului de achiziţie, al mărfurilor vândute şi la

creditul contului 371 “Mărfuri” prin debitul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”.

Pagina 80 din 101


D 607 “Cheltuieli privind mărfurile” C

- valoarea mărfurilor vândute, constatate,

lipsă la inventariere (371)

În condiţiile în evidenţa mărfurilor a preţurilor standard intervine în contabilitatea

cheltuielilor privind mărfurile un element în plus. Este vorba de diferenţele între preţul

standard şi costul de achiziţie sau de producţie, după caz, stabilite la intrarea mărfurilor în

patrimoniu, ce se înregistrează proporţional asupra bunurilor ieşite, cu ajutorul contului 607

“Cheltuieli privind mărfurile” şi 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”.

Exemplu:

Includerea în cheltuielile exerciţiului financiar a costului mărfurilor vândute ( 90% X

200.000 lei = 180.000 lei ) şi constituirea veniturilor din vânzarea acestor bunuri în valoare

de 190.000 lei.

607 = 371 180.000


mărfurile”

Mărfurile se înregistrează la preţul de achiziţie, fără TVA şi fără adaos comercial.

411 = % 508.000

707 190.000

4427 31.800

Preţul de achiziţie al mărfurilor din depozitele societăţii comerciale de desfacere en-

gross (comerţ cu ridicata) constatate lipsă sau degradate, în cadrul normelor legale, se

înregistrează în debitul contului 371 “Mărfuri”.

Exemplu:

Scoatere din evidenţă a mărfurilor în valoare de 100.000 lei, constate lipsă sau

degradate în depozit, ea se încadrează în normelor legale, adaosul comercial aferent

mărfurilor ieşite din gestiune este de 20.000 lei.

607 = 371 100.000

Pagina 81 din 101



mărfurile”

378 = 371 20.000

“Diferenţe de preţ la mărfuri” “Mărfuri”

Nu este exclus ca şi unităţile comerciale care ţin evidenţa mărfurilor la preţul de

vânzare cu amănuntul să se constate în depozitele lor lipsuri sau deprecieri de mărfuri, pentru

care în momentul stabilirii nu pot fi luate măsuri de urmărire sau trecute la cheltuieli.

Lipsurile şi deprecierile de mărfuri clarificate trecute pe cheltuieli se evidenţiază în

debitul contului 473 “Decontări din operaţii în curs de clarificare” şi în creditul contului 607

“Cheltuieli privind mărfurile”.

Exemplu:

a) Intrarea de mărfuri în gestiunea societăţii comerciale de costul de achiziţie de

500.000 lei, TVA înscrisă în factura furnizorului este de 110.000 lei. Adaosul comercial şi

TVA neexigibilă incluse în preţul de vânzare cu amănuntul sunt de (500.000 X 20% =

100.000) şi respectiv 600.000 x 19% = 114.000 lei.

% = 401 610.000

371 “Furnizori” 500.000

“Mărfuri”

4426 110.000


371 = % 214.000

“Mărfuri” 378 100.000


4428 114.000


b) Scoaterea din gestiune a mărfurilor stabilite lipsă sau depreciate în depozit, pentru

care în momentul constatării nu pot fi luate măsuri de urmărire sau trecute la cheltuieli:

473 = 371 500.000

Pagina 82 din 101


“Decontări din operaţii în “Mărfuri”

curs de clarificare”

% = 371 214.000

378 “Mărfuri” 100.000


4428 114.000


c) Trecerea pe cheltuieli a lipsurilor şi degradărilor de mărfuri clasificate pentru suma

de 500.000 lei.

607 = 473 500.000

“Cheltuieli privind “Decontări din operaţii

mărfurile” în curs de clarificare”

Corespondenţa între debitul contului 473 “Decontări din operaţii în curs de

clarificare” şi creditul contului 371 “Mărfuri” nu se mai stabileşte când persoanele vinovate

au fost identificate de către unităţile comerciale odată cu constatarea lipsurilor sau

deprecierile de mărfuri în depozitele acestora. În această situaţie se înregistrează direct în

debitul contului 6718 “Alte cheltuieli privind operaţiile de gestiune”, prin creditul contului

371 “Mărfuri.”

Preţul de achiziţie al mărfurilor din depozitele unităţilor de alimentaţie publică

constatate lipsă sau degradate, în cadrul normelor legale, se înregistrează tot în debitul

contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile” şi în creditul contului 371 “Mărfuri”.

Exemplu:

a) Scoaterea din evidenţă a mărfurilor constatate lipsă sau depreciate în depozit, ce se

încadrează în normele legale, la costul de achiziţie de 700.000 lei.

607 = 371 700.000


mărfurile”

Pagina 83 din 101


b) Scoaterea din evidenţa a mărfurilor constatate lipsă sau degradate în depozit, peste

normele legale, care nu pot fi imputate, la costul de achiziţie de 500.000 lei.

607 = 371 500.000


mărfurile”

Adaosul comercial şi TVA neexigibilă aferente acestor lipsuri ori deprecieri sunt de

150.000 lei (500.000 x 20% = 100.000)şi respectiv 114.000 lei (600.000 x 19% = 114.000),

TVA aferentă lipsurilor sau deprecierilor de mărfuri peste normele legale neimputabile este

de 110.000 lei.

607 = 371 500.000


mărfurile”

% = 371 214.000

378 “Mărfuri” 100.000


4428 114.000


635 = 4427 110.000

“Cheltuieli cu alte impozite “TVA colectată”

taxe şi vărsăminte asimilate”

Şi la unităţile de alimentaţie publică se pot constata mărfuri lipsă sau depreciate în

depozite, pentru care în momentul stabilirii nu pot fi luate măsuri de urmărire sau nu pot fi

trecute la cheltuieli.

Lipsurile şi deprecierile de mărfuri din depozitele unităţilor de alimentaţie publică

clasificate trecute pe cheltuieli se evidenţiază în debitul contului 607 “Cheltuieli privind

mărfurile” şi în creditul contului 473

“Decontări din operaţii în curs de clarificare”. Ultimul cont se creditează şi prin

debitarea contului 6718 “Alte cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune” cu preţul

Pagina 84 din 101


de achiziţie al mărfurilor constatate lipsă sau depreciate trecute în sarcina persoanelor

vinovate. Concomitent se întocmesc şi articolele contabile prin care se urmăresc vinovaţii în

vederea acoperirii prejudiciului, astfel:

a) 4282 “Alte creanţe în legătură cu personalul” = 7718 “Alte venituri excepţionale

din operaţii de gestiune” cu preţul de vânzare al mărfurilor din depozite constatate lipsă sau

degradate din cauza personalului. Taxa pe valoare adăugată aferentă lipsurilor imputate se

evidenţiază în debitul primului cont şi în creditul contului 4427 “TVA colectată”.

b) 461 “Debitori diverşi” = 7718 “Alte venituri excepţionale din operaţii de gestiune”

cu preţul de vânzare al mărfurilor din depozitele unităţilor de alimentaţie publică constatate

lipsă din cauza terţilor. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor lipsuri se consemnează în

debitul primului cont şi în creditul contului 4427 “TVA colectată”.

Exemple:

Trecerea în sarcina personalului unităţii de alimentaţie publică, după cercetări şi

lămuriri suplimentare, a mărfurilor constatate lipsă în depozit, evidenţiate la preţul de

achiziţie de 70.000 lei, taxa pe valoare adăugată aferentă acestor bunuri trecute în sarcina

celor vinovaţi este de 19.000 lei (100.000 x 19% = 19.000).

6718 = 473 70.000

“Alte cheltuieli excepţionale “Decontări din operaţii

privind operaţiile de gestiune” în curs de clarificare”

4282 = 7718 100.000

“Alte creanţe în legătură “Alte venituri excepţionale din

cu personalul” operaţiile de gestiune”

4282 = 4427 19.000

“Alte creanţe în legătură “TVA colectată”

cu personalul”

Pagina 85 din 101


Trecerea în sarcina terţilor, după cercetări şi lămuriri suplimentare a mărfurilor

constatate lipsă în depozit, evidenţiate la preţul de achiziţie de

50.000 lei, taxa pe valoare adăugată aferentă acestor bunuri trecute în sarcina terţilor

este de 17.100 lei (90.000 x 19% = 17.100).

6718 = 473 50.000

“Alte cheltuieli excepţionale “Decontări din operaţii în

privind operaţiile de gestiune” curs de clarificare”

461 = 7718 90.000

“Debitori diverşi” “Alte venituri excepţionale din

operaţii de gestiune”

461 = 4427 17.100

“Debitori diverşi” “TVA colectată”

În depozitele unităţilor de alimentaţie publică pot intra mărfuri achiziţionate de la

furnizori sau din avansuri de trezorerie, cât şi din producţie proprie. Cu valoarea produselor la

preţul de desfacere practicat în alimentaţie publică se debitează contul 371 “Mărfuri” prin

creditul contului711 “Venituri din producţia stocată” (cu costul de producţie al mărfurilor

realizate din producţie proprie), 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” (cu valoarea adaosului

comercial practicat) şi 4428 “TVA neexigibilă” (cu TVA neexigibilă calculată prin aplicarea

cotei de 19% la valoarea mărfurilor provenite din producţie proprie, inclusiv adaosul

comercial practicat).

Valoarea la cost de producţie a mărfurilor din producţie proprie constatate lipsă sau

depreciate în cadrul normelor legale se evidenţiază în debitul contului 711 “Venituri din

producţia stocată” şi în creditul contului 371 “Mărfuri”.

Asemănător se înregistrează şi mărfurile din producţie proprie constatate la inventar

peste normele legale care nu pot fi imputate. Taxa pe valoare adăugată aferentă lipsurilor de

mărfuri din producţie proprie peste normele legale neimputabile se reflectă în debitul contului

635 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” şi în creditul contului 4427 “TVA

colectată” în timp ce mărimea adaosului comercial şi taxa pe valoare adăugată neexigibilă

aferentă mărfurilor lipsă în cadrul şi peste normele legale neimputabile se consemnează în

Pagina 86 din 101


debitul contului 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 “TVA neexigibilă” prin creditul

contului 371 “Mărfuri”.

Exemplul 1:

Costul de producţie al mărfurilor provenite din producţia proprie este de 600.000 lei.

Valoarea adaosului comercial practicat este de 240.000 lei (600.000 x 40% = 240.000), iar

taxa pe valoare adăugată neexigibilă de 159.600 lei [(600.000 + 240.000) x 19% = 159.600].

371 = % 999.600

“Mărfuri” 711 600.000

“Venituri din producţia stocată”

378 240.000


4428 159.600


Exemplul 2:

Valoarea la cost de producţie a mărfurilor provenite din producţie proprie constatate

lipsă în cadrul normelor legale şi peste normele legale neimputabile este de 400.000 lei, şi

respectiv 200.000 lei. Taxa pe valoare adăugată aferentă lipsurilor de mărfuri din producţie

proprie peste normele legale neimputabile este de 44.000 lei:

711 = 371 400.000

“Venituri din producţia stocată” “Mărfuri”

% = 371 283.200

378 “Mărfuri” 160.000


4428 123.200


% = 371 333.200

711 “Mărfuri” 200.000

“Venituri din producţia stocată”

378 80.000


Pagina 87 din 101


4428 53.200


635 = 4427 38.000

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe “TVA colectată”

şi vărsăminte asimilate”

Deseori unităţile de alimentaţie publică cumpără mărfuri de la producători particulari.

Valoarea mărfurilor la preţul de desfacere cu amănuntul, inclusiv taxa pe valoare adăugată

neexigibilă până la vânzare, se evidenţiază din debitul contului 371 “Mărfuri” şi în creditul

contului 542

“Avansuri de trezorerie” (cu valoarea de achiziţie plătită din avansuri de trezorerie),

378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”(cu valoarea adaosului comercial practicat) şi 4428 “TVA

neexigibilă” (cu valoarea taxei pe valoarea adăugată neexigibilă calculată prin aplicarea cotei

de 19% la preţul de achiziţie plus adaosul comercial cuprins în preţul de vânzare cu

amănuntul).

O problemă importantă în legătură cu mărfurile cumpărate de la producătorii

particulari, determinată de lipsurile de inventar, este aceea a înregistrării ieşirii lor din

gestiune în momentul când nu pot şi luate măsuri de

urmărire sau nu pot fi trecute la cheltuieli, fiind necesare cercetări şi lămuriri

suplimentare. Şi în acest caz, valoarea de achiziţie a mărfurilor, plătite din avansuri de

trezorerie, constatate lipsă se reflectă în debitul contului 473 “Decontări din operaţii în curs

de clarificare” şi în creditul contului 371 “Mărfuri”. Concomitent se întocmesc şi articolele

contabile prin care se urmăresc vinovaţii (personalul propriu sau terţi) în vederea acoperirii

prejudiciului.

Exemplu:

Valoarea mărfurilor achiziţionate de la un producător particular din avansuri de

trezorerie este de 1.000.000 lei, adaosul comercial practicat şi taxa pe valoare adăugată

neexigibilă aferente sunt de 400.000 şi respectiv 308.000 lei.

371 = % 1.666.000

Pagina 88 din 101


“Mărfuri” 542 1.000.000

“Avansuri de trezorerie”

378 400.000


4428 266.000


Când unitatea de alimentaţie publică nu este plătitoare de TVA valoarea mărfurilor

facturate de furnizori (inclusiv TVA înscrisă în factură) se reflectă în debitul contului 371

“Mărfuri” şi în creditul contului 401 “Furnizori”.

Cu valoarea mărfurilor cumpărate din avansuri de trezorerie (cu sau fără taxă pe

valoarea adăugată inclusă) se debitează primul cont prin creditul contului 542 “Avansuri de

trezorerie”.

Contabilitatea cheltuielilor privind ambalajele

S-a menţionat că materialele de ambalat care se prezintă sub forma materialelor

consumabile cu ocazia vânzării mărfurilor către consumatori, se înregistrează la contul 3013

“Materiale pentru ambalat” în timp ce ambalajele de natura mijloacelor fixe sunt evidenţiate

la contul 2126 “..alte active corporale”. Ambalajele de natura obiectelor de inventar, care nu

circulă pe bază de decontare, ci se folosesc numai în interiorul unităţii patrimoniale, se

înregistrează în contabilitate în categoria obiectelor de inventar. Valoarea ambalajelor

nerestituite furnizorilor, în situaţia în care acestea circulă pe principiul restituirii lor către

furnizori (butoaie de bere, bidoane de lapte şi

smântână, navete compartimentate pentru lapte, iaurt şi bere, sticle, borcane, putini de

brad, pentru brânzeturi) provenite din achiziţii sau confecţionate în unitatea patrimonială şi

care însoţesc mărfurile în procesul circulaţiei lor, se ţine tot cu ajutorul contului de activ 381

“Ambalaje”. În debitul acestui cont se evidenţiază următoarele:

a) ambalajele achiziţionate cu titlu oneros (381 şi 4426 = 401 sau 381 şi 4428 = 408)

b) ambalaje readuse de la terţi (381 = 358 “Ambalaje aflate la terţi”)

Pagina 89 din 101


c) ambalaje aduse ca aport, în natură de către întreprinzătorul individual (381 = 108)

sau de către asociaţi la capitalul social (381 = 456)

d) ambalajele achiziţionate din avansuri de trezorerie (381 = 542)

e) ambalaje provenite din producţie proprie (381 = 711) sau cele primite ca donaţie

(381 = 7718), ori nerestituite, adică ambalaje reţinute de cumpărător (381 = 409 “Furnizori-

debitori”).

Distinct, în contabilitate se înregistrează şi diferenţele de preţ în plus stabilite între

costul de producţie aferent ambalajelor provenite din producţie proprie şi preţul prestabilit

(388 = 711).

Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii ambalajelor ieşite se efectuează cu

ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Soldul iniţial al diferenţelor Diferenţe de preţ aferente intrărilor

Coeficientul de preţ (Si388) + din cursul perioadei (Rd388)

de =

repartizare Soldul iniţial al ambalajelor Valoarea intrărilor de ambalaje

la preţ de înregistrare + în cursul perioadei la preţ de

(Si381) înregistrare (Rd381)

Si388 + Rd388

K =

Si381 + Rd381

Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea ambalajelor ieşite din gestiune la preţ de

înregistrare, iar suma rezultată se consemnează în conturile corespunzătoare în care au fost

evidenţiate ambalajele ieşite.

La finele perioadei, soldul contului 388 “Diferenţe de preţ la ambalaje” se cumulează

cu soldul contului 381 “Ambalaje”, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea acestor

active circulante materiale la cost de achiziţie respectiv de producţie, după caz.

Pagina 90 din 101


Cu ocazia vânzării de produse, semifabricate, produse reziduale, mărfuri sau alte

bunuri, furnizorul (vânzătorul) îşi constituie un drept (o creanţă) faţă de client (cumpărător).

Acesta din urmă îşi creează o datorie faţă de furnizor cu ocazia cumpărării de materii prime,

materiale consumabile, animale şi păsări, obiecte de inventar ambalaje sau alte bunuri şi

servicii.

Ambalajele care circulă prin facturare se supun TVA-ului la livrare urmând ca la

restituire să se efectueze regularizarea prevăzută la articolul 15 din Ordonanţa Guvernului nr.

3/1992, potrivit instrucţiunilor de completarea decontului TVA, adică se evidenţiază în roşu

contravaloarea ambalajelor returnate şi facturate de către clienţi în rândul destinat

regularizărilor. Se înscrie în roşu, în decontul întocmit pentru luna în care cumpărătorul

returnează ambalajele în care s-a expediat marfa şi taxa aferentă, în rândul (TVA aferentă

regularizării).

Periodic se vor factura şi supune TVA-ului cantităţile de ambalaje date în schimbul

unei garanţii ţi scoase din uz la clienţi ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor. Regimul

circulaţiei ambalajelor pe baza de schimb se aplică în mod obligatoriu în relaţiile cu agenţii

economiei societăţii comerciale “A” (vânzătorului):

300 = 401 476.000

“Materii prime” “Furnizori” 400.000

4426 76.000


409 = 401 150.000

“Furnizori-debitori” “Furnizori”

4426 = 401 28.500

“TVA deductibilă” “Furnizori”

Exemplul 2:

Restituirea ambalajelor la timp şi la preţul unitar de 150.000 lei, stabilit pe baza

acordului dintre furnizori şi client:

Pagina 91 din 101


401 = 409 150.000

“Furnizori” “Furnizori-debitori”

401 = 4426 28.500

“Furnizori” “TVA deductibilă”

Există şi situaţii în care ambalajele sosite odată cu marfa şi care fac parte din

inventarul furnizorului, se restituie, către acesta, de client la o valoare mai mică decât cea

înscrisă în factură. Diferenţa dintre valoarea ambalajelor facturate în momentul expedierii lor

cu bunurile către cumpărător (client) şi cea inferioară valorii de vânzare (facturare) la care

părţile au stabilit să se facă decontarea (restituirea) lor, poartă denumirea de bonificaţie

(reducere de preţ) la ambalaje. Aceasta este o sumă acordată, de către client, furnizorului în

vederea acoperirii cheltuielilor cu reparaţia, recondiţionarea ambalajelor respective.

Fiind suportată de către client, bonificaţia se înregistrează ca o cheltuială de

exploatare în debitul contului 608 “Cheltuieli privind mărfurile” în corespondenţa cu creditul

contului 409 “Furnizori-debitori”.

Exemplu:

Restituirea în termen a ambalajelor la preţul unitar de 90.000 lei cu o bonificaţie de

10% (90.000 x 5 bucăţi = 45.000):

401 = 409 45.000

“Furnizori” “Furnizori-debitori”

608 = 409 50.000

“Cheltuieli privind ambalajele” “Furnizori-debitori”

401 = 4426 8.550

“Furnizori” “TVA deductibilă”

Preţul de înregistrare al ambalajelor degradate sau sparte în depozitul unităţii, precum

şi valoarea acestor bunuri ieşite din gestiune prin care evidenţiază, de asemenea, în debitul

contului 608 “Cheltuieli privind ambalajele” şi în creditul contului 381 “Ambalaje”.

Pagina 92 din 101


Ambalajele constatate plus la inventar în depozitul unităţii patrimoniale se

înregistrează în debitul contului 381 “Ambalaje”. Ultimul cont se mai creditează şi cu ocazia

transferării la sfârşitul exerciţiului financiar a întregului sold la contul 121 “Profit şi pierderi”.

Reliefând aceste aspecte, nu se poate, totodată trece cu vederea faptul că ieşirea din

gestiune a ambalajelor prin vânzare, lipsă la inventariere, casare, spargere, se poate

contabiliza şi în baza preţurilor standard folosite la evidenţierea intrării acestor bunuri în

patrimoniul unităţii.

În legătură cu cheltuielile privind ambalajele se ridică şi problema înglobării în

mărimea acestora a diferenţelor de preţ în minus (când costul de achiziţie este mai mic decât

preţul prestabilit) aferente ambalajelor ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale prin vânzare,

lipsă la inventariere, degradare, spargere, casare.

Ele se includ în cheltuieli asemănător diferenţelor de preţ în plus la ambalaje, cu

particularitatea înscrierii sumei în debitul contului 388 “Diferenţe de preţ la ambalaje” şi în

creditul contului 608 “Cheltuieli privind ambalajele”.

Exemplu:

La inventarierea efectuată se constată ambalaje lipsă în depozitul unităţii în sumă de

100.000 lei, care nu pot fi imputate diferenţele de preţ în minus aferente acestor bunuri ieşite

din gestiunea unităţii patrimoniale sunt de 10.000 lei.

608 = 381 100.000


388 = 608 10.000

“Diferenţe de preţ la ambalaje” “Cheltuieli privind

ambalajele”

Provizioane pentru deprecierea mărfurilor şi ambalajelor

Se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la data intrării în patrimoniu, cu ocazia

inventarierii, la încheierea exerciţiului financiar de intrare în patrimoniu, iar pentru

diferenţele nefavorabile se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

Pagina 93 din 101


Ele se înscriu în activul bilanţului ca elemente substractive (corectează în minus

valoarea contabilă a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie), ca şi celelalte provizioane

pentru deprecierea bunurilor. Folosirea provizioanelor pentru deprecierea activelor circulante

este tot o consecinţă a aplicării principiului prudenţei în contabilitate. În debitul contului 6814

“Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante” şi în

creditul contului 397 “Provizioane pentru deprecierea mărfurilor” precum şi 398

“Provizioane pentru deprecierea ambalajelor” se evidenţiază provizioanele constituite pentru

deprecierea stocurilor. La finele exerciţiului financiar se transferă soldul contului de cheltuieli

asupra celui de calcul financiar al exerciţiului în care s-au constituit provizioane pentru

deprecierea activelor circulante materiale.

Dacă se constată că provizionul existent este inferior deprecierii stabilite la sfârşitul

anului curent, se procedează la suplimentarea lui prin efectuarea aceleaşi înregistrări

contabile, ca şi la constituirea lui la finele exerciţiului financiar precedent.

Când deprecierea constatată la finele anului curent este mai mică decât provizionul

existent, se contabilizează virarea excedentului de provizion la contul adecvat de venituri.

Datorită acestor reajustări, conturile de provizioane pentru deprecierea stocurile apar

în bilanţul exerciţiului financiar ca mărime a riscului de diminuare conjuncturale a valorii

acestor elemente patrimoniale ce poate interveni în perioada următoare, datorită reducerii

preţurilor de vânzare, deprecierii peste scăzămintele legale a mărfurilor şi ambalajelor,

creşterii dificultăţilor în desfacerea produselor.

La sfârşitul exerciţiului financiar, în care s-a creat venitul din diminuarea

provizioanelor pentru deprecierea activelor circulante materiale, se transferă soldul contului

7814 “Venituri din aprovizionare pentru deprecierea activelor circulante” spre contul 121

“Profit şi pierderi”.

Este influenţat, în felul acesta, rezultatul financiar al a exerciţiului în care a avut loc

virarea parţială a provizioanelor de utilitate a activelor

circulante materiale la sfârşitul exerciţiului curent faţă de cea stabilită la finele

perioadei precedente.

Anularea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor, adică virarea lor integrală la

venituri, se înregistrează când ele au devenit fără obiect, datorită creşterii valorii de utilitate la

inventarul curent, (devenită egală sau mai mare decât valoarea de intrare în patrimoniu a

acestor bunuri) ori ca urmare a vânzării mărfurilor depreciate, scăderii din conturile de

Pagina 94 din 101


gestiune a lipsurilor şi degradărilor de valori materiale, ieşirii bunurilor din gestiune pe alte

căi.

Exemplu:

La finele anului “X” specialiştii societăţii au stabilit că datorită demodării unor

mărfuri a scăzut valoarea acestora cu 150.000 lei, ei estimează că aceste bunuri se vor

deprecia cantitativ în anul “X+1” într-un procent de 5% din valoarea lor contabilă de 500.000

lei.

6814 = 397 150.000

“Cheltuieli de exploatare privind “Provizioane pentru

provizioane pentru deprecierea deprecierea mărfurilor”

activelor circulante”

A) Deprecierea constatată este superioară provizionului constituit în anul “X”.

Se constituie un provizion suplimentar, de data aceasta, în sumă de 400.000 lei pentru

deprecierea mărfurilor, ce se înregistrează astfel:

6814 = 397 400.000

“Cheltuieli de exploatare privind “Provizioane pentru

provizioane pentru deprecierea deprecierea mărfurilor”

activelor circulante”

B) Deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit în anul anterior.

Diferenţe în valoare de 100.000 lei, se deduce din provizionul constituit pentru deprecierea

mărfurilor şi se înregistrează la venituri, şi ce se transferă la finele exerciţiului financiar la

contul de calcul al rezultatului perioadei:

397 = 7814 100.000

“Provizioane pentru “Venituri din provizioane

deprecierea mărfurilor” pentru deprecierea activelor circulante”

7814 = 121 100.000

Pagina 95 din 101


“Venituri din provizioane “Profit şi pierderi”

pentru deprecierea activelor circulante”

C) Deprecierea este egală cu zero, adică se revine la preţul de înregistrare la care,

studiile sunt evidenţiate în contabilitate.

Diferenţa de 80.000 lei, se evidenţiază la venituri ce se transferă la finele anului

“X+1” asupra contului de calcul al rezultatului perioadei.

D) Anularea provizionului devenit fără obiect ca urmare a vânzării mărfurilor

depreciate, scăderii altor valori materiale din evidenţă, dării unor bunuri în consum ori

datorită altor cauze. Se contabilizează, în această situaţie ieşirea bunurilor din patrimoniu prin

vânzare şi dare în consum, scăderea valorilor materiale, din conturile de gestiune ca urmare a

lipsurilor şi degradărilor constatate ca fiind neimputabile, precum şi reintegrarea în rezultat,

sub forma venitului de exploatare, a provizioanelor pentru deprecierea activelor circulante

respective.

Exemplu:

Ieşirea din gestiune prin vânzare a mărfurilor depreciate, achiziţionate la preţul de

cumpărare 800.000 lei (adaosul comercial aferent mărfurilor depreciate vândute este de

160.000 lei) evidenţierea veniturilor corespunzătoare mărfurilor livrate clienţilor la preţul de

700.000 lei (exclusiv taxa pe valoare adăugată) şi virarea integrală la venituri a provizionului

constituit pentru demodarea unor mărfuri (150.000 lei) devenit fără obiect ca urmare a

cesiunii lor:

% = 371 960.000

607 “Mărfuri” 800.000


378 160.000


411 = % 833.000

“Clienţi” 707 700.000


4427 133.000

Pagina 96 din 101



Închiderea conturilor corespunzătoare de cheltuieli şi venituri cu soldul lor:

121 = 607 800.000

“Profit şi pierdere” “Cheltuieli privind

mărfurile”

% = 121 850.000

707 “Profit şi pierderi” 700.000


7814 150.000

“Venituri din provizioane pentru

deprecierea activelor circulante”

În categoria activelor circulante se cuprind şi creanţele unităţii faţă de terţe persoane

juridice şi fizice rezultate din relaţiile comerciale ale acesteia. Ele sunt numite şi creanţe-

clienţi. Evaluarea acestora se face atât la intrarea lor în patrimoniu cât şi cu ocazia

inventarierii, la închiderea exerciţiului şi la ieşirea din patrimoniu.

La încheierea exerciţiului financiar, asemenea creanţe se evaluează şi se reflectă în

bilanţul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu. Diferenţele constatate în minus între

valoarea stabilită la inventariere (valoarea probabilă de încasat) şi cea de intrare în patrimoniu

a fiecărei creanţe (valoarea ei nominală) denotă o depreciere a ei.

În situaţiile în care provizioanele pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi

trebuie micşorate, ca urmare a diminuării riscului de neîncasare a acestora, diferenţelor

valorice se înregistrează ca venituri din diminuarea provizioanelor.

În acest scop, se debitează contul 491 “Provizioane pentru deprecierea creanţelor-

clienţi” în corespondenţă cu 7814 “Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor

circulante”.

Cu prilejul încasării creanţelor, pentru care s-au format provizioane, se înregistrează şi

venitul din anularea provizionului pentru depreciere rămas fără obiect. În mod similar, se

evidenţiază şi anularea provizionului în situaţia trecerii creanţelor la pierderi.

Pagina 97 din 101


După gradul lor de recuperare, creanţelor de natură comercială, înscrise în activul

circulant, pot fi considerate, la inventar, ca fiind: creanţe incerte, creanţe dubioase, creanţe

litigioase şi creanţe irecuperabile.

Exemplu:

Creanţă certă rezultată din relaţiile comerciale ale unităţii presupune existenţa unui

raport juridic şi unei sume delimitate, fiind evidenţiată în debitul contului 411 “Clienţi” în

timp ce o creanţă certă, dar cu valoare nedeterminată (valoare incertă), este contabilizată în

categoria veniturilor de primit.

O creanţă incertă presupune inexistenţa unui raport juridic, nefiind supusă înregistrării

în contabilitate.

Creanţele dubioase sunt creanţe certe (clienţi cerţi), în ceea ce priveşte existenţa şi

mărimea lor, dar a căror recuperare (încasare) este incertă (dubioasă) având în vedere situaţia

critică a cumpărătorului de bunuri şi servicii.

Creanţele de natură comercială constatate la inventar ca dubioase sunt virate din

contul 411 “Clienţi” în contul 416 “Clienţi incerţi” la valoarea devenită incertă de recuperat,

inclusiv taxa pe valoare adăugată.

Creanţele litigioase nu trebuie să fie contabilizate în momentul apariţiei contestării

sumei, aceasta fiind certă în ceea ce priveşte existenţa sa. Creanţele pierdute în mod definitiv

de întreprindere sunt considerate creanţe irecuperabile. Când o creanţă de natură comercială

este considerată irecuperabilă, aceasta se evidenţiază în debitul contului 654 “Pierderi din

creanţe” şi în creditul contului 411 “Clienţi” sau 416 “Clienţi incerţi”.

Pentru o creanţă depreciată în proporţie de 100% nu se mai constituie nici un

provizion.

Exemplu:

Ieşirea din patrimoniul unităţii comerciale “S” a mărfurilor evidenţiate la valoarea de

1.098.000 lei, constituirea veniturilor în sumă de 900.000 lei, din vânzarea acestor bunuri,

evidenţierea taxei pe valoare adăugată colectată aferentă şi încasarea prin virament bancar a

sumei de 708.000 lei:

% = 371 1.071.000

607 “Mărfuri” 750.000

Pagina 98 din 101



378 150.000


171.000


411 = % 1.071.000

“Clienţi” 707 900.000


4427 171.000


5121 = 411 729.000


La finele perioadei se face închiderea conturilor de cheltuieli, iar acestea rămân fără

sold.

VII Monografie contabil la

S. C. “AMINADOR” S.R.L. SUCEAVA

→ Lucrarea practică a fost realizată la S.C. “AMANADOR” S.R.L. Suceava .

Societatea a fost înfiinţată în 1996; are doi asociaţi cu părţi sociale în număr egal.

Obiectivul de activitate este conform statutului următorul:

→ comercializarea mărfurilor;

→ producţie.

Pentru anul 1998 – 1999 preponderent a fost desfacerea mărfurilor prin cele două

magazine.

Societatea dispune de un capital propriu de 435.104.023 lei (capital social, rezerve şi

profit).

La 30.04.1999 a realizat un profit total de 35.104.023 lei; care nu a fost repartizat .

În luna aprilie s-a realizat o cifră de afaceri în sumă de 8.591.639 lei.

Pagina 99 din 101


În anexă se prezintă registru jurnal ce cuprinde înregistrarea operaţiunilor economico

- financiar , registru cartea mare şi balanţa de verificare la 30 aprilie 1999.

Capitolul VIII

Concluzii:

Contabilitatea datorită rolului important pe care îl are, a devenit o problemă centrală

pentru economia întreprinderii moderne, iar perfecţionarea continuă a metodei şi procedeelor

sale de lucru se impune ca o cerinţă de prim ordin.

Prezenta lucrare este consacrată atât problemelor teoretice ale contabilităţii (concept,

clasificare, evaluare, metode de inventariere, documente specifice), cât şi problemelor

practice ale contabilităţii stocurilor (reflectarea în contabilitate, forme de înregistrare

contabilă, tipuri de înregistrări, etc.) pentru fundamentarea legităţilor categoriilor şi

principiilor acestora, ca premisă şi cerinţă general valabilă petru organizarea şi funcţionarea

contabilităţii într-o economie cât mai dezvoltată.

Astfel, pe fondul de idei şi cunoştinţe acumulate de ştiinţa contabilităţii de-a lungul

timpului, au fost grefate principiile ce călăuzesc contabilitatea europeană şi mondială, care au

fost însuşite şi aşezate la baza organizării noului sistem contabil din România. Aceste

principii sunt:

→ principiul prudenţei – potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de

activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont

de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului

curent sau anterior;

→ principiul permanenţei metodei – care conduce la continuarea aplicării regulilor şi

normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor

patrimoniale şi rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile;

→ principiul continuităţii activităţii – potrivit căruia se presupune că unitatea

patrimonială îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în

stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii;

Pagina 100 din 101


→ principiul independenţei exerciţiului – care presupune delimitarea în timp a

veniturilor şi cheltuielilor oferite activităţii unităţii patrimoniale pe

măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă;

→ principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere – a unui exerciţiul care trebuie să

corespundă cu bilanţul de închiderea a exerciţiului precedent;

→ principiul necompensării – potrivit căruia elemente de activ şi de pasiv trebuie să

fie evaluate, înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensării între posturile de

activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de

rezultate.

Pentru uşurinţa înţelegerii problemelor şi a creşterii gradului de utilitate teoretică şi

practică, lucrarea cuprinde, în afara noţiunilor teoretice ale contabilităţii, şi exemple practice

înregistrate, documente specifice, scheme, tabele de date şi situaţii, la care, în final, se adaugă

lista bibliografică a lucrărilor de specialitate care m-au inspirat.

Pagina 101 din 101

http://www.tocilar.ro/

Documents

Diploma - contabilitatea stocurilor de marfuri si ambalaje