Contabilitatea Stocurilor de Marfuri Si Materiale

Tema 4 . Contabilitatea stocurilor de mărfuri şi materiale.

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor de mărfuri şi materiale.

2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale.

3. Contabilitatea intrărilor şi ieşirilor de materiale.

4. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii acestora.

5.Contabilitatea producţiei în curs de execuţie.

6. Contabilitatea produselor şi mărfurilor

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor de mărfuri şi materiale.

Stocurile de materiale cuprind categoriile de bunuri economice aflate la dispozitia intreprinderii

si destinate :

-pentru a fi consumate la prima lor utilizare ;

-pentru a fi inregistrate ca productie in curs de executie ;

-pentru a fi vindute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie.

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate la intreprindere, stocurile se caracterizeza

prin faptul ca se consuma la prima lor utilizare in procesul de productie si trebuie inlocuite cu

exemplare noi. In cadrul ciclului de exploatare se parcurg mai multe faze ale ciclului economic din

intreprindere :aprovizionare-productie-desfacere,in care stocurile isi schimba atit forma cit si

continutul lor material.

In cadrul intreprinderilor de producţie, ÎN FAZA DE APROVIZIONARE activele

circulante sub forma de disponibilitati banesti se transforma in active circulante sub forma de

stocuri de materii prime si materiale consumabile ; IN FAZA DE PRODUCŢIE stocurile de materii

prime si materiale consumabile se transforma in stocuri de semifabricate si produse finite ; IN

FAZA DE DESFACERE stocurile de semifabricate si produse finite sunt vindute clientilor,iar in

urma decontarilor cu clientii se transforma in active circulante sub forma de disponibilitati banesti.

In cazul intreprindelor de comert,ciclul de exploatare consta numai din doua faze ale circuitului

economic :In faza de APROVIZIONARE intreprinderea cumpara bunuri. Deci activele circulante

banesti se transforma in active circulante sub forma de stocuri de marfuri. In faza de DESFACERE

are loc revinzarea lor in aceeasi stare.

Potrivit paragrafului 6 din S.N.C.2, „Stocurile de mărfuri şi materiale » sunt reprezentate de :

a)materiale ;

b) animale la creştere şi îngraşat ;

c) obiecte de mica valoare si scurta durata ;

d) productie in curs de executie ;

e) produse ;

f) marfuri, inclusiv terenuri si alte active materiale curente si pe termen lung achizitionate si

destinate revinzarii.

MATERIALELE, la rindul lor,la întreprindere, pot fi divizate in :

MATERIILE PRIME sunt bunurile care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in

produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala,fie transformata.

MATERIALELE CONSUMABILE sunt acele categorii de bunuri de natura activelor

curente(materiale auxiliare,combustibil,ambalaje,piese de schimb,materiale de

constructie,seminte,furaje,alte materiale consumabile)care participa direct la procesul de

productie,fara a se regasi,de regula,in continutul material al produselor fabricate.(anexa 2)

2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale.

Declanşarea şi derularea operaţiunilor şi tranzacţiilor economico-financiare,procurarile de

bunuri economice,consumul sau vinzarea lor,angajarea unor cheltuieli,obtinerea

veniturilor,incasarea creantelelor,plata datoriilor s.a. necesita inregistrarea, oportuna si corecta a

acestora in contabilitate.In vederea realizarii acestui obiectiv contabilitatea trebuie sa constate si sa

evalueze corect bunurile economice intrate sau iesite din intreprindere,precum si alte mijloace,surse

sau procese economice generate de miscarea acestor bunuri.

In conformite cu BAZELE CONCEPTUALE DE PREGATIRE SI PREZENTARE A

RAPOARTELOR FINANCIARE, constatarea este un proces de includere in rapoartele financiare a

postului care corespunde definitiei elementului din raportul financiar si urmatoarelor criterii de

constatare:

*avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obtinute (pierdute)de intreprindere;

*postul are o valoare care poate fi evaluata cu un grad inalt de exactitate.

Pentru a determina corespunderea acestor criterii si ca urmare recunoasterea activelor sau

altor posturi in rapoartele financiare,este necesar de tinut cont de notiunea de esentialitate. Legatura

reciproca dintre posturile unui sau altui raport financiar face ca postul care corespunde definitiilor si

criteriilor de constatare a unui anumit element sa impuna in mod automat constatarea altui element.

De exemplu: procurarea materialelor de la furnizori genereza automat si datoria intreprinderii fata

de acestea, iar livrarea produselor finite, catre clienti conduce la aparitia creantelor cumparatorilor

fata de intreprindere.

Stocurile achizitionate se constata in contabilitate,indiferent de achitarea contravalorii

acestora, cu conditia existentei obligatorii a documentului primar insotitor:

-factura de expeditie,

-factura fiscala,

-actul de achizitie,

-bonul de intrare,etc.

Potrivit prevederilor S.N.C. 2 „Stocuri de mărfuri şi de materiale” ,-valoarea stocurilor

vindute se constata drept cheltuiala a perioadei in care se determina veniturile din aceste vinzari,fapt

care asigura concordanta dintre cheltuielile efectuate si veniturile obtinute. In cazul cind

intreprinderea evalueaza stocurile la valoarea realizabila neta(V.R.N.),se inregistreza pierderi(apar

ca diferenta dintre cost si V.R .N)care trebuie sa fie constatate drept cheltuieli in perioada in care s-

a efectuat evaluarea si s-a utilizat V.R.N. In practica, la intreprinderi, pot fi cazuri cind in

urmatoarea perioada de gestiune valoarea realizabila neta a stocurilor se majoreaza si,ca

rezultat,diferenta din aceasta in limitele costului stocurilor se constata ca venit in perioada in care s-

a produs majorarea V.R.N.

In ceea ce priveste valoarea stocurilor utilizate pentru crearea mijloacelor fixe in regie sau

finisarea si montajul acestora,este necesar de concretizat ca valoarea obiectelor de mijloace fixe se

constata ca cheltuiala treptat,pe toata durata de exploatare utila a activelor create sau montate.

Potrivit prevederilor actelor normative in vigoare,stocurile de materiale pot fi evaluate in

urmatoarele momente reprezentative ale perioadei de gestiune :

*La intrarea in patrimoniu(in intreprindere) ;

*La iesirea(trecerea in consum) din patrimoniu ;

*La inventariere ;

*La data intocmirii rapoartelor financiare.

Este de mentionat ca in literatura de specialitate Evaluarea la intrarea în patrimoniu este

denumita evaluare initiala (istorica), evaluarea la iesire-evaluare curenta, iar la data intocmirii

rapoartelor financiare-evaluare de bilant.

Regula generala de evaluare si inregistrare a stocurilor este evaluarea la valoarea de intrare

(istorica) care poate fi:

*pentru bunurile achizitionate de la terti-valoarea de cumparare plus cheltuielile privind

achizitionarea ;

*pentru bunurile obtinute din productia proprie-costul efectiv al consumurilor de productie care

cuprinde consumurile materiale directe,consumurile directe privind retribuirea muncii,precum si

consumurile indirecte de productie ;

*in cazul schimbului stocurilor in procesul operatiunilor comerciale intre partile interdependente-

valoarea venala a bunurilor primite sau predate in procesul schimbului;

*pentru stocurile aduse ca aport la capital obtinute cu titlu gratuit sau prin donatie.

La intrarea in patrimoniu stocurile se evalueaza si se inregistreza in contabilitate astfel :

-Materiile prime si materialele -la valoarea de INTRARE, care consta din urmatoarele

evenimente :

a)valoarea (pretul) de cumparare a stocurilor ;

b) taxe vamale aferente stocurilor importate;

c) cheltuieli accesorii de achizitionare.

Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pina la intrarea bunurilor in

gestiune : comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, transport extern, transport pe parcursul intern,

cheltuieli de incarcare-descarcare, receptie,etc.

Semifabricatele precum si alte bunuri fabricate de intreprindere sunt evaluate la COSTUL

EFECTIV format din :

a) consumuri materiale directe ;

b) consumuri directe privind retribuirea muncii ;

c) consumuri indirecte de productie.

Stocurile primite în urma schimbului (barter) sunt evaluate în felul următor :

1) la valoarea venală a stocurilor primate în urma schimbului, corectată cu suma mijloacelor

băneşti plătite sau echivalentul aceştora;

2) la valoarea venală a stocurilor eliberate în procesul schimbului, corectată cu suma mijloacelor

baneşti plătite sau chivalentul acestora;

3) la valoarea de bilanţ a stocurilor destinate schimbului, în cazul cînd nu există valoarea venală

confirmată;

4) la valoarea contractuală.

Conform modului de formare a costului de achiziţie al stocurilor,este de menţionat ca

cheltuielile accesorii procesului de aprovizionare se includ direct sau indirect în costul de achiziţie

al stocurilor, conform prevederilor politicii de contabilitate a întreprinderii. În cazul efectuării

cheltuielilor proprii (transport, încărcare, descărcare), de regulă, nu este posibilă determinarea

imediată a acestora si, ca urmare, repartizarea lor. În cursul perioadei de gestiune se procedează la

înregistrarea acestor cheltuieli în conturi separate, iar la sfîrşitul ei sunt repartizate (incluse în costul

stocurilor achiziţionate), potrivit bazei de repartizare, care poate fi

valoarea de cumpărare sau cantitatea stocurilor achiziţionate.

În condiţiile economiei de piaţă, influenţate uneori şi de fenomenul inflationist, bunurile

economice se achiziţionează la diferite preţuri şi acestea întra în patrimoniu la diferite valori. Acest

fapt face dificilă identificarea cu exactitate a valorii de intare (costului) a bunurilor economice la

ieşirea din patrimoniu. În practica contabilă internatională şi natională se folosesc mai multe metode

de evaluare a bunurilor la ieşirea din patrimoniu, toate avînd la baza valoarea de intrare (iniţială sau

costul istoric).

În paragrafele 19-25 din S.N.C. 2 ”Stocarea de ”, cu modificările şi completările din 3 martie

2000, se precizează că la evaluarea stocurilor de materiale în contabilitatea curentă pot fi aplicate

urmatoarele metode:

*costul normativ ;

*vînzările cu amănuntul;

*de identificare;

*costul mediu ponderat (C.M.P.);

*primei intrări-primei ieşiri (FIFO);

*ultimei intrări-primei ieşiri (LIFO).

În practică, cele mai frecvent utilizate metode de evaluare a stocurilor la ieşire sunt :

*FIFO- Primul-intrat, Primul-ieşit ;

*C.M.P.- Costul mediu ponderat ;

*LIFO-ultimul-intrat, primul-ieşit.

Metoda PRIMA INTRARE-PRIMA IESIRE-FIFO :

METODA FIFO se bazează pe faptul ca primele bunuri cumpărate sunt primele care sunt

eliberate în producţie (producator) sau vîndute (comerciant). Este cea mai utilizată formulă, ea

putînd fi aplicată oricărei întreprinderi care lucrează cu consumabile. Alegerea acestei metode nu

are legătură neapărată cu mişcările elementelor de stoc. Ea opune primele preţuri de intrare a

stocurilor, de la furnizor, veniturilor şi lasă soldul final al stocului la o valoare bazată pe preţuri mai

noi.

Metoda se aplică, cu succes, în cadrul unităţilor cu o gamă sortimentală diversificată şi în

perioade în care există o relativă stabilitate a preţurilor.

AVANTAJELE Aplicarii metodei FIFO :

-evaluarea stocului final se face la cele mai recente preturi(mai realiste),stocul putind fi mai usor

conectat la valorile actuale ;

-este usor de calculat ;

-este metoda recomandata de IAS 2.

DEZAVANTAJELE Aplicarii metodei FIFO :

-in perioada de schimbari rapide de preturi,profiturile pot fi supraevaluate fata de costurile

curente,din cauza faptului ca iesirile sunt evaluate la cost istoric,iar veniturile din vinzari sunt

evaluate la costuri curente.

-tendinta intreprinderilor de a majora preturile de vinzare o data cu cresterea costurilor de

achizitie,indiferent de faptul ca unele stocuri s-ar putea sa fie achizitionate inainte de cresterea

preturilor.

Metoda COSTULUI MEDIU PONDERAT

Utilizînd această metoda, informaţiile referitoare la valoarea stocului,cit si cele referitoare la

costurile stocurilor consumate in procesul de productie sunt mai relevante pentru managerul

financiar,valorile calculate fiind situate intre valorile obtinute prin aplicarea metodei FIFO si a

metodei LIFO.

Aceasta metoda determina costul fiecarui element,in functie de media ponderata a costurilor

elementelor similare existente in stoc la inceputul perioadei si a elementelor cumparate sau produse

in cursul perioadei.Stocului final i se atribuie costul mediu ponderat calculat. Costul mediu ponderat

poate fi determinat periodic sau cu ocazia receptiei fiecarei noi livrari la depozit. Momentul cind se

calculeaza costul mediu ponderat este determinat de situatia particulara a intreprinderii. Costul

Mediului Ponderat poate fi determinat :

1) stabilirea unui cost mediu ponderat unitar calculat ca raportul dintre valoarea stocului si

cantitate, după fiecare intrare ;

2) determinarea unui cost mediu ponderat unitar lunar (sau in alte perioade care,in principiu,nu

trebuie sa depaseasca durata medie de pastrare) calculat ca raportul dintre valoarea totala a

stocului initial plus valoarea intrarilor in cursul lunii (perioadei) si cantitatea existenta in

stocul initial plus cantitatile intrate in cursul lunii(perioadei).

C.M.P.=(Valoarea stocului initial+Valoarea intrarilor

(Cantitatea in stocul initial+Cantitatea intrata)

Metoda este cel mai frecvent utilizata in cazul stocurilor cumparate la preturi diferite,iar in

contabilitatea stocurilor nu sunt individualizate in functie de costul de achizitie sau de productie al

fiecarui lot.

EVALUAREA STOCURILOR folosind formula costului mediu ponderat :

Intrarile de stocuri sunt diferentiate la costul de achizitie sau de productie al fiecarei

aprovizionari ;

Iesirile de stocuri se evidentiaza la costul mediu ponderat,determinat fie dupa fiecare lot

intrat sau iesit ,fie lunar,trimestrial sau anual ;

Stocul final este evaluat la costul mediu ponderat.

Evaluarea iesirilor pe baza costului mediu ponderat,calculat la sfirsitul lunii,presupune usurinta in

aplicare,dar nu permite evaluarea exacta a iesirilor in cursul perioadei. In schimb,atunci cind

evaluarea se face dupa fiecare iesire,calculele sunt mult mai exacte.

Prevazuta de standarde,ca tratament de baza,metoda costului mediu ponderat este un compromis

intre metoda FIFO si metoda LIFO. Pentru a determina profitul,intreprinderea trebuie sa calculeze

costul mediu ponderat pe unitatea de stoc si sa multiplice rezultatul cu numarul de unitati

vindute.Soldul final se evalueaza luind numarul de unitati ramase in inventar si multiplicate cu

pretul mediu pe unitate. Aceasta va conduce la obtinerea unui profit si a unei valori a stocului care

se situeaza intre valorile obtinute prin utilizarea metodelor FIFO si LIFO.

AVANTAJELE aplicarii metodei costului mediu ponderat :

-niveleaza profiturile,utilizind o medie a valorilor stocurilor,initial si final ;

-tinde sa anuleze efectele cresterii sau descresterii preturilor,deoarece costul stocului final calculat

conform acestei metode este influentat de de toate preturile platite pe parcursul anului si de costul

stocului initial;

-relativ usor de calculat ;

-metoda recomandata de IAS 2.

DEZAVANTAJELE Aplicarii metodei costului mediu ponderat :

-fiind o medie ponderata,exista riscul ca valoarea stocurilor sa fie deformata prin ponderare,putind

afecta profitabilitatea si valorile din situatiile financiare ;

-costul unitar al stocurilor nu va fi identic cu cel mentionat in facturile furnizorilor;

-calculele sunt usoare,dar necesita timp si trebuie facute avindu-se in vedere acuratetea

rezultatului(utilizind mai multe zecimale);

-pentru determinarea venitului si luarea unor decizii sunt mai relevante preturile reale.

Metoda ULTIMA INTRARE-PRIMA IESIRE(LIFO)

Metoda « ultimul intrat-primul iesit » presupune evaluarea stocurilor iesite in cursul perioadei la

costul de achizitie sau de productie a ultimului lot intrat.La epuizarea fiecarui lot,se va lua in

considerare costul urmatorului lot,in ordinea cronologica inversa.Astfel,stocurile iesite din gestiune

sunt considerate ca apartinind ultimul lot intrat si evaluate la costul acestuia.

Aceasra metoda este preferata de intreprinderi in perioadele de crestere a preturilor, deoarece

aceasta modalitate de evaluare conduce la cresterea valorilor consumurilor/iesirilor si la micsorarea

valorii stocurilor finale.In acest context,este evident ca formula “ultimul intrat-primul iesit”

conduce la cresterea valorii iesirilor-deci,la reducerea profitului,ca rezultat al corelatiei dintre :

-costurile elementelor de stoc iesite si veniturile obtinute din valorificarea acestora si

-reducerea valorii stocului final.

Utilizarea metodei LIFO este preferata de agentii economici in conditiile unei economii

inflationiste.

AVANTAJELE aplicarii metodei LIFO :

-sunt folosite costurile actuale la data la care elementele de stoc sunt eliberate in productie sau

vindute ;

-este usor de calculat ;

-sunt folosite preturile actuale mentionate pe facturile de achizitie ;

-in perioadele inflationiste,metoda LIFO,tinde sa stabilesca o valoare mai mica a venitului,in

comparatie cu celelalte metode de evaluare,reducindu-se riscul impzitarii cresterii venitului ca

urmare a inflatiei.

DEZAVANTAJELE aplicarii metodei LIFO :

-valoarea stocurilor declarata in situatiile financiare poate fi subevaluata,deoarece reflecta valoarea

unor stocuri evaluate la preturi vechi,valoarea care este ireala comparativ cu valoarea stocului la

preturi curente ;

-este permisa de catre IAS 2 ca un tratament alternativ,dar nu ca un tratament de baza ;

-nu urmareste distributia normala a elementelor fizice de stoc ;

-in periodele cu deflatie,metoda LIFO tinde sa stabilesca o valoare mai mare a venitului,in

comparatie cu celelalte metode de evaluare ;

-reflectarea stocurilor in situatiile financiare la valori subevaluate denatureaza informatiile redate de

anumiti indicatori bilantieri(lichiditatea,solvabilitatea,fondul de rulment,etc.).

Cu toate inconvenientele prezentate,intr-o perioada caracterizata prin cresterea preturilor,metoda

realizeaza o mai buna corespondenta intre veniturile si cheltuielile curente,cu atit mai mult cind atit

costurile cit si veniturile din valorificare sunt valori curente.

3. Contabilitatea intrărilor şi ieşirilor de materiale.

Materialele pot fi aprovizionate prin cumpărare de la furnizori pe bani, schimb pe alte valori

materiale, depuneri în capitalul statutar, primirea gratuită ceea ce este prezentat în figura 1.

FurnizoriProducţia

proprie

Transfer intern Din alte surse

Intreprinderi (persoane Returnarea la

depozit din

Transfer gratuit,

Sursa de intrare a materialelor

juridice),

Titularii de avans,

Persoane fizice

subdiviziuni,

transfer între

subdiviziuni

depuneri în capital

statutar,

schimb etc.

Stocurile de

valori materiale

Figura 1 Schema aprovizionării cu materiale

Principala sursă de aprovizionare cu materiale o constituie furnizorii. Pe măsura primirii

materialelor de la furnizor la depozit se întocmeşte bonul de primire. În cazul recepţiei valorilor

materiale de la furnizori care se efectuiază de magazioner şi se consemnează: cea cantitativă – în

bonul de primire, iar cea calitativă – în bonul de analiză, pot fi stabilite surplusuri şi neajunsuri a

cantităţii efectiv primite în comparaţie cu documentele furnizorului care se înregistrează în actul de

recepţie.

Surplusurile se trec la intrări conform actului şi se evaluează la preţ de evidenţă a întreprinderii

sau contractual (preţ de livrare).

Decontările cu furnizorii se pot efectua:

1. Prin achitarea lor în baza facturilor şi altor documente de plată în corespundere cu formele

utilizate de decontări;

2. Prin acordarea de către furnizor a unui credit comercial pentru care plătitorul eliberează

furnizorului o cambie spre plată sau acceptă cambia (trata) eliberată de furnizor.

Achitarea cu furnizorii se poate efectua:

a) în momentul primirii sau după primirea materialelor.

b) în formă de plăţi prealabile până la primirea efectivă a materialelor

Intrarea materialelor la depozitul întreprinderii în cazul achitării ulterioare cu furnizorii

se reflectă prin următoarele formule contabile

Exemplu: În luna decembrie 2006 Î.M. „Glass Container Company” a cumpărat de la

furnizorul S.R.L. „Emichem” materiale (piese de schimb) în baza facturii de expediţie DM

444935 din 01.12.2006 în sumă de 3696,00 lei.

Debit contul 211 „Materiale" subcontul 2115 „Piese de schimb” - la valoarea

materialelor intrate– 3696,00 lei

Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale" - la valoarea

datoriei faţă de furnizor-3696,00 lei.

Exemplu : În luna decembrie 2006 Î.M. „Glass Container Company” a cumpărat de la

furnizorul S.R.L. „Moas” materiale în baza facturii fiscale SZ 0247729 din 01.12.2006 în sumă

de 3975,00 lei, inclusiv T.V.A.:

Debit contul 211 „Materiale" subcontul 2115 „Piese de schimb” - la valoarea

materialelor intrate– 3312,50 lei

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 662,50 lei



În cazul achitării prealabile cu furnizorii apar unele probleme legate de contabilizarea

lipsurilor de materiale stabilite la recepţie.

Modul de soluţionare pe care îl propunem va fi explicat în următorul exemplu convenţional.

Exemplu convenţional: Presupunem că Î.M. „Glass Container Company” conform

contractului încheiat între Î.M. „Glass Container Company” şi un furnizor achită prealabil de la

contul curent în valută naţională 22087,2 lei pentru materialele ce urmează a-i fi livrate. Factura

furnizorului primită odată cu materialele include:

-valoarea materialelor 36812 lei ;

-T.V.A. 7362,4 lei

-total către plată 44174,4 lei.

La primirea materialelor la depozit s-a stabilit lipsă de materiale în sumă de 1360,4 lei,

inclusiv T.V.A. Conform hotărârii comisiei de recepţie lipsurile sunt din vina furnizorului, căruia i

se înaintează reclamaţie la suma lipsurilor stabilite.

La acordarea avansurilor pe termen scurt furnizorilor se înregistrează:

Debit contul 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”-22087,2 lei

Credit contul 242 “ Conturi curente în valută naţională”-22087,2 lei

Reflectarea materialelor primite de la furnizor:

Debit contul 211 “Materiale” – 35678,3 lei,

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”subcontul 5342 „Datorii

privind T.V.A.” –7135,7 lei;

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”-42814,0 lei .

Trecerea în cont a sumelor avansurilor acordate anterior pentru achitarea datoriilor faţă de

furnizori pentru materialele primite:

Debit contul 521“Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”-22087,2 lei,

Credit contul 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”-22087,2 lei.

Înaintarea reclamaţiei furnizorului pentru lipsa stabilită la recepţie, inclusiv T.V.A.:

Debit contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt” subcontul 2293 „Creanţe pe termen

scurt privind pretenţiile înaintate şi recunoscute”-1360,4 lei,

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”-1360,4 lei.

Lipsurile stabilite la recepţie ce sunt în limita normelor de perisabilitate naturală se reflectă

astfel:

Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale” subcontul 7147 „Lipsuri şi pierderi din

detiorarea valorilor”

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

La contabilizarea operaţiei privind lipsurile stabilite la recepţie ce se încadrează în limita

normelor de perisabilitate naturală în contabilitate apare întrebarea de a include sau nu T.V.A. în

valoarea lipsurilor în limita normelor de perisabilitate naturală stabilită la recepţie:

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” subcontul 5342

„Datorii privind T.V.A.”


În cazul stabilirii surplusurilor de materiale la recepţie

- Admise:

Debit contul 211 “Materiale”


- Respinse:

Debit contul 921 “Valori în mărfuri şi materiale primite în custodie”

În cazul depăşirii sumei avansurilor acordate faţă de suma materialelor primite, restituirea sumei

avansului se înregistrează:

Debit contul 242 “ Conturi curente în valută naţională”

Credit contul 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”,

În cazul achitării directe a materialelor aprovizionate:


Credit contul 241 “Casa”.

În afară de aceste operaţii mai pot fi înregistrate şi următoarele:

1. Înregistrarea materialelor achiziţionate prin intermediul titularilor de avans:


Credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului”

2. Înregistrarea materialelor (la valoarea prevăzută în actele de constituire) primite de la

fondatori ca aport la capitalul statutar al întreprinderii la fondarea acesteia:


Credit contul 313 “Capital nevărsat”, subcontul 3131 “Capital nevărsat privind cotele

neachitate de fondatori”

3. Reflectarea valorii plusurilor de materiale constatate în urma inventarierii:


Credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”

4. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma casării mijloacelor

fixe, în cazul depăşirii sau lipsei valorii probabile rămase:


Credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii”

5. Înregistrarea materialelor (la valoarea venală) primite cu titlu gratuit de la alte

întreprinderi şi persoane:


Credit contul 622 “Venituri din activitatea financiară”

6. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute la demontarea bunurilor

deteriorate în urma accidentelor, calamităţilor naturale şi altor evenimente excepţionale:


Credit contul 623 “Venituri excepţionale”

7. Înregistrarea materialelor (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţii de bază:


Credit contul 811 “Activităţi de bază”

8. Înregistrarea materialelor (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţii auxiliare:


Credit contul 812 “Activităţi auxiliare”

9. Includerea în valoarea materialelor a taxelor vamale şi plăţii pentru procedurile vamale

achitate la importul obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:


Credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale peronalului”

10. Reflectarea consumurilor aferente intrării materialelor (transportarea, încărcarea,

descărcarea, asigurarea, etc.):


Credit contul 124 “Uzura mijloacelor fixe” – la calcularea uzurii mijloacelor fixe

utilizate la transportarea materialelor procurate (exemplu - automobilului)

Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – la reflectarea valorii

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora nu depăşteşte ½ din

limita stabilită, consumate în procesul de achiziţionare a materialelor procurate

Credit contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” – la reflectarea

valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora depăşteşte ½

din limita stabilită, consumate în procesul de achiziţionare a materialelor procurate

Credit contul 251 “Cheltuieli anticipate curente” – la reflectarea cheltuielilor anticipate

curente

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,

Credit contul 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate” sau

Credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt” – la reflectarea valorii serviciilor

prestate de către alte întreprinderi şi persoane terţe în vederea achiziţionării materialelor

procurate

Credit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la reflectarea

calculului salariului muncitorilor antrenaţi în încărcarea – descărcarea materialelor

procurate

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – la reflectarea calculării contribuţiilor

pentru asigurarea medicală şi socială a muncitorilor antrenaţi în încărcarea – descărcarea

materialelor procurate

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – la reflectarea calculării primelor de

asigurare necesare de a fi achitate aferente asigurării materialelor procurate pînă la

depozit

Eliberarea materialelor de la depozit se efectuiază pentru următoarele scopuri:

tehnologice;

pentru necesităţi gospodăreşti şi deservirea procesului de producţie;

realizarea sau transferarea gratuită altor întreprinderi.

Consumurile directe de materiale se constată şi se reflectă în contabilitate în baza documentelor

primare în care se indică direcţiile concrete de utilizare a materialelor: fişa-limită de consum, bonul

de consum.

producţiei.

1. Casarea materialelor utilizate în activitatea de bază a întreprinderii (pentru

fabricarea unor tipuri concrete de produse):

Debit contul 811 “Activităţi de bază” subcontul 8111

Credit contul 211 “Materiale” subcontul 2111 ”Materii prime şi materiale de bază” –

Decontarea valorii de bilanţ (costului) a materialelor la ieşirea acestora:

Prin vînzare

Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” subcontul 7141 “Cheltuieli privind

realizarea altor active curente”

Credit contul 211 “Materiale”

înregistrarea lipsurilor constatate la inventariere

Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” subcontul 7147 “Lipsuri şi pierderi din

deteriorarea”


Pentru remedierea produselor rebutate

Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” subcontul 7141 “Cheltuieli aferente

producţiei rebutate” –4394 lei



1. Casarea materialelor utilizate în procesul de desfacere a produselor / mărfurilor (pentru

ambalare, în scopuri publicitare, etc.):

Debit contul 712 “Cheltuieli comerciale”


2. Casarea materialelor utilizate pentru necesităţile generale şi administrative ale

întreprinderii:

Debit contul 713 “Cheltuieli generale şi administrative”


3. Casarea materialelor utilizate la ieşierea mijloacelor fixe şi altor active pe termen lung:

Debit contul 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii”


4. Casarea materialelor utilizate la prevenirea şi lichidarea consecinţelor evenimentelor

excepţionale:

Debit contul 723 “Pierderi excepţionale”


5. Eliberarea materialelor în secţiile activităţii auxiliare:

Debit contul 812 “Activităţi auxiliare”


6. Eliberarea materialelor pentru necesităţile generale ale secţiei de producţie:

Debit contul 813 “Consumuri indirecte de producţie”


4. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii acestora.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât

limita prevăzută de lege (3000 lei) pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de

serviciu, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate

acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele,

dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură şi control, matriţele folosite la executarea

anumitor produse şi alte obiecte similare).

Intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată poate avea loc în urma:

- procurării contra plată de la alte întreprinderi şi persoane;

- primirii sub formă de aport la capotalul statutar;

- primirii cu titlu gratuit;

- casării obiectelor de mijloace fixe;

- fabricării în secţiile activităţii de bază şi auxiliare ale întreprinderii;

- altor operaţiuni (rambursarea împrumuturilor anterior acordate în natură, reflectarea

surplusurilor constatate la invenatriere, etc.)

Intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la depozitul întreprinderii în cazul

achitării ulterioare cu furnizorii se reflectă prin următoarele formule

Exemplul 3: În luna decembrie 2008 Î.M. „Glass Container Company” a cumpărat de la

furnizorul S.R.L. „Alfa-plast” obiecte de mică valoare şi scurtă durată în baza facturii de fiscale

XX 1427102 din 01.12.2006 în sumă de 375,00 lei inclusiv T.V.A.

Debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

subcontul 2131 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc” - la valoarea

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată intrate– 312,50 lei

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 62,50 lei




1. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată achiziţionate prin intermediul

titularilor de avans:


Credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului”

2. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea prevăzută în

actele de constituire) primite de la fondatori ca aport la capitalul statutar al

întreprinderii la fondarea acesteia:


Credit contul 313 “Capital nevărsat”, subcontul 3131 “Capital nevărsat privind cotele

neachitate de fondatori”

3. Reflectarea valorii plusurilor de obiecte de mică valoare şi scurtă durată constatate în

urma inventarierii:


Credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”

4. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea realizabilă netă)

obţinute în urma casării mijloacelor fixe, în cazul depăşirii sau lipsei valorii probabile

rămase:


Credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii”

5. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea venală) primite

cu titlu gratuit de la alte întreprinderi şi persoane:


Credit contul 622 “Venituri din activitatea financiară”

6. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea realizabilă netă)

obţinute la demontarea bunurilor deteriorate în urma accidentelor, calamităţilor

naturale şi altor evenimente excepţionale:


Credit contul 623 “Venituri excepţionale”

7. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în

secţiile activităţii de bază:


Credit contul 811 “Activităţi de bază”

8. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în

secţiile activităţii auxiliare:


Credit contul 812 “Activităţi auxiliare”

9. Includerea în valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată a taxelor vamale şi

plăţii pentru procedurile vamale achitate la importul obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată:


Credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale peronalului”

10. Reflectarea consumurilor aferente intrării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

(transportarea, încărcarea, descărcarea, asigurarea, etc.):


Credit contul 124 “Uzura mijloacelor fixe” – la calcularea uzurii mijloacelor fixe

utilizate la transportarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată procurate (exemplu -

automobilului)

Credit contul 211 “Materiale” – la utilizarea diferitor materiale necesare pentru

achiziţionarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată procurate (exemplu –

carburanţi)

Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – la reflectarea valorii

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora nu depăşteşte ½ din

limita stabilită, consumate în procesul de achiziţionare a obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată procurate

Credit contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” – la reflectarea

valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora depăşteşte ½

din limita stabilită, consumate în procesul de achiziţionare a obiectelor de mică valoare

şi scurtă durată procurate

Credit contul 251 “Cheltuieli anticipate curente” – la reflectarea cheltuielilor anticipate

curente

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,

Credit contul 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate” sau

Credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt” – la reflectarea valorii serviciilor

prestate de către alte întreprinderi şi persoane terţe în vederea achiziţionării obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată procurate

Credit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la reflectarea

calculului salariului muncitorilor antrenaţi în încărcarea – descărcarea obiectelor de mică

valoare şi scurtă durată procurate

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – la reflectarea calculării contribuţiilor

pentru asigurarea medicală şi socială a muncitorilor antrenaţi în încărcarea – descărcarea

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată procurate

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – la reflectarea calculării primelor de

asigurare necesare de a fi achitate aferente asigurării obiectelor de mică valoare şi scurtă

durată procurate pînă la depozit

Mişcarea obiectelor de mică valoarea şi scurtă durată pe parcursul perioadei de gestiune

În contabilitate obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora nu

depăşeşte ½ din limita stabilită, sînt decontate la consumuri sau cheltuieli pe măsura eliberării

acestora d ela depozit în exploatare.

Transmiterea în exploatare a acestor obiecte se reflectă în debitul conturilor de evidenţă a

activelor, consumurilor / cheltuielilor şi creditul contului 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă

durată”.

Transmiterea în exploatare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu valoarea unitară ce

depăşeşte ½ din limita stabilită se reflectă. ca corespondenţă internă în debitul subcontului 2132

“Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare” şi creditul subcontului 2131 “Obiecte de

mică valoare şi scurtă durată în stoc” ale contului 213.

Debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 2132 „Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”

Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 2131 „Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în stoc”

Valoarea acestor obiecte se decontează prin calcularea uzurii care se determine la

transmiterea acestora în exploatare în mărime de 100% din valoarea obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată diminuată cu valoarea probabilă rămasă.

Uzura respectivă se trece la consumurile sau cheltuielile întreprinderii, în funcţie de destinaţia

utilizării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată.

Debit contul 713 "Cheltuieli generale şi administrative"

Credit contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată."

La ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, valoarea uzurabilă a acestora se

decontează la diminuarea uzurii calculate anterior.

Debit contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată."

Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 2132 „Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”

5,6.Contabilitatea producţiei în curs de execuţie, Contabilitatea produselor şi mărfurilor

Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele de

prelucrare prevuzute in procesul tehnologic, precum si produsele terminate, dar nesupuse probelor

si receptiei calitative si cantitative sau necompletate in intregime. Ea cuprinde atat productia de

bunuri, cat si cea deprestari servicii in curs de executie sau neterminate.

Contabilitatea sintetică a produselor in curs de executie conform Planului de conturi în vigoare

se efectuiază cu ajutorul contului 215 “Produse in curs de executie ”, care asigură evidenţa

existenţei şi mişcării produselor in curs de executie,

.Produsele cuprind bunuri, lucrări şi servicii obţinute în diferite faze ale procesului de

producere sau din alte activităţi, destinate livrării terţilor şi în unele cazuri pentru consum intern.

Produsele sunt reprezentate prin produse finite, semifabricate din producţia proprie, produse

reziduale.

Produsele finite sunt produse care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi au fost

depozitate, în vederea vânzării, sau au fost livrate direct clienţilor.

Semifabricatele din producţia proprie sunt produse ale căror proces tehnologic a fost terminat

pentru o fază de fabricaţie (într-o secţie) şi care vor continua procesul de fabricaţie în altă secţie,

pentru parcurgerea celorlalte faze sau vor fi vândute terţilor.

Produsele reziduale sunt elemente secundare rezultate din procesul de fabricaţie: rebuturi,

materiale recuperabile, deşeuri.

Operaţiunile economice specifice mişcării şi gestiunii produselor sunt:

1. obţinerea produselor şi semifabricatelor din secţiile de producţie şi predarea lor la

depozit;

2. efectuarea controlului calităţii şi identificarea produselor rebutate sau necorespunzătoare

sub aspect calitativ;

3. prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor pentru alte întreprinderi;

4. vînzarea produselor către clienţi;

5. eliberarea produselor şi semifabricatelor pentru consum intern;

6. verificarea integrităţii stocurilor de produse finite şi semifabricate.

Contabilitatea sintetică a produselor conform Planului de conturi în vigoare se efectuiază cu

ajutorul contului 216 “Produse”, care asigură evidenţa existenţei şi mişcării produselor finite,

semifabricatelor din productie proprie si a produselor secundare. Este un cont de activ. În debitul

acestui cont se înregistreaza costul efectiv al produselor finite, semifabricatelor şi produselor

secundare, fabricate de întreprindere în cursul lunii, iar în credit-ieşirea lor din gestiune prin

utilizare, expediere şi vînzare. Soldul acestui cont este debitor şi indica existenţa produselor finite,

semifabricatelor şi produselor secundare în depozitele întreprinderii la finele perioade de gestiune.

La contul 216 “ Produse” pot fi deschise urmatoarele subconturi:

216.1 „Produse finite”,

216.2 „Semifabricate din producţie proprie”,

216.3 „Produse secundare “ .

Pentru reflectarea costului efectiv al producţiei în secţia de producere se întocmesc

următoarele formule contabile:

Debit contul 216 „Produse",

Credit contul 811 „Producţia de bază" - la costul efectiv al produselor finite,semifabricatelor

şi produselor secundare obţinute în secţia de producere.

La vînzarea produselor cumparatorilor cu achitare ulterioara s-a inregistrat:

Debit contul 221 "Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale"

Credit contul 611 "Venituri din vânzări"

Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” subcontul 5342 “Datorii

privind T.V.A.”

Întrarea mijloacelor banesti pentru achitarea creanţelor pe termen scurt aferente facturilor

comerciale la contul curent în valuta naţională se reflectă prin formula contabila

Debit contul 242 "Conturi curente în valută naţională"

Credit contul 221 "Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”-

Marfurile sunt bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii. Toate aceste

bunuri si servicii pot face obiectul contabilitatii stocurilor numai in masura in care ele constituie

proprietatea intreprinderii, inclusiv si acele aflate in custodie, in prelucrare sau consignafie la terti.

Pentru contabilitatea curentă a operaţiilor privind intrarea mărfurilor, planul de conturi

prevede utilizarea următoarelor conturi:

-- 217 “Mărfuri” – este destinat pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi

mişcarea mărfurilor la depozitele întreprinderii, bazele angro, magazine. Este un cont de activ. În

debitul lui se înregistrează valoarea de intrare a mărfurilor procurate de la furnizori, iar în credit –

ieşirea lor din gestiune prin expediere şi vînzare. Soldul este debitor, şi reprezintă existenţa

mărfurilor la finele perioadei de gestiune, în magazine depozite, etc.

Se reflectă intrarea mărfurilor:

Debit contul 217“Mărfuri”subcontul 217.1 “Mărfuri la depozit”

Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” subcontul 521.1

„Facturi de achitat în ţară”

După modalitatea de încasare a banilor, vînzarea poate fi:

1. cu plată în numerar

2. prin virament

Prin formulele contabile de ieşire a mărfurilor (la creditarea contului 217 “Mărfuri”

subcontul 217.1 „Mărfuri la depozit”), în cursul lunii se debitează următorul cont contabil:

711 “Costul vînzărilor” subcontul 711.2 „Costul mărfurilor vîndute” – este destinat

generalizării informaţiei privind costul efectiv a mărfurilor vîndute. Are funcţie contabilă de activ.

În debitul acestui cont se reflectă costul efectiv (valoarea de bilanţ) a mărfurilor vîndute pe

parcursul perioadei de gestiune cu total cumulativ de la începutul anului. Acest cont nu se

creditează pe parcursul anului, şi se închide doar la sfîrşitul anului de gestiune cu contul 351

„Rezultat financiar total”.

Pentru evidenţa veniturilor din vînzări se utilizează contul 611 “Venituri din vînzări”

subcontul 611.2 „Venituri din vînzarea mărfurilor” – este destinat generalizării privind veniturile

obţinute din vînzarea mărfurilor (preţ de realizare - TVA). În creditul acestui cont se înregistrează

în cursul perioadei de gestiune cu total cumulativ de la începutul anului, sumele veniturilor

constatate. În debit se înregistrează trecerea la finele perioadei de gestiune suma veniturilor

acumulate. Acest cont se închide doar la sfîrşitul anului de gestiune cu contul 351 „Rezultat

financiar total”.

Contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” subcontul 534.2 „Datorii privind taxa

pe valoarea adăugată” – este destinat generalizării informaţiei privind decontările cu bugetul

aferente impozitelor, taxelor, şi sancţiunelor economice. Este un cont de pasiv. În credit se reflectă

plăţile calculate privind TVA spre decontare bugetului. În debit – TVA de recuperat pentru active

procurate şi plăţile virate bugetului. Soldul este creditor şi reflectă datoriile întreprinderii faţă de

buget la finele perioadei de gestiune.

Documents

Contabilitatea Stocurilor de Marfuri Si Materiale