ROMÂNIA MINISTERUL APÃRÃRII NAÞIONALE

STATUL MAJOR AL FORÞELOR NAVALE

BULETINUL

FORÞELOR NAVALE

NR. 4/2006 � SERIE NOUÃ �

BUCUREªTI � 2006 �

1

COLEGIUL DE REDACÞIE Preºedintele colegiului de redacþie:

- Contraamiral Ioan COSTI Membri:

- Contraamiral de flotilã Victor BARBU - Contraamiral de flotilã dr. Cornel MIHAI - Comandor dr. Niculae VÂLSAN - Comandor dr. Vergil MORARU - Comandor dr. Virgil ASOFIE - Comandor dr. ªtefan GEORGESCU - Comandor dr. Alexandru DRAGALINA - Comandor Viorel COSTACHE

Redactor responsabil: - Cãpitan comandor Vasile CHIRILÃ

Tehnoredactare realizatã la ªcoala de Aplicaþie a Forþelor Navale

TIPOGRAFIA STATULUI MAJOR AL FORÞELOR NAVALE

CONSTANÞA

B. 00355 comanda ______

2

CUPRINS

METODE DE ANALIZà �FORÞà CONTRA FORÞÃ� ÎN PROCESUL DE PLANIFICARE A OPERAÞIILOR MULTINAÞIONALE .................................................................................. 4

Comandor Aurel POPA CORELAREA COMPONENTELOR INSTRUIRII CU MISIUNILE FORÞELOR NAVALE.............................................................................. 13

Comandor Aurel POPA CONCEPÞIA DE IMPLEMENTARE A PROGRAMELOR DE INSTRUCÞIE PENTRU MISIUNI ÎN FORÞELE NAVALE ................ 23

Cãpitan comandor Vasile CHIRILÃ IMPLEMENTAREA ÎN FORÞELE NAVALE A CICLULUI DE GENERARE/REGENERARE ªI ÎNTREBUINÞARE A FORÞELOR ............................................................................................... 28

Comandor Ion ANASIA EXECUTAREA EVALUÃRII NIVELULUI DE INSTRUCÞIE A STRUCTURILOR ÎN FORÞELE NAVALE ........................................... 31

Cãpitan comandor Florin Alexandru ILIESCU EXERCIÞIU DE LUARE A DECIZIEI ................................................... 34

Cãpitan comandor Vasile CHIRILà CONCEPÞIA DE DESFêURARE A ACÞIUNILOR DE MINARE ÎN FLOTELE MODERNE ............................................................................. 45

Comandor Sorin LEARSCHI PREGÃTIREA METODICÃ A CADRELOR DIDACTICE - O POARTÃ DESCHISÃ SPRE PERFECÞIONAREA PROFESIONALÃ ...................................................................................... 58

Conferenþiar. univ. dr. Delia LUNGU Profesor def. Mariana BOERU

3

INSTRUIREA PRIN SIMULARE-TENDINÞE SI PERSPECTIVE IN FORÞELE NAVALE............................................................................ 65

Locotenent comandor Mihai PANAIT CERINÞELE APTITUDINALE ªI DE CARACTER ALE SCAFANDRILOR MILITARI.................................................................. 69

P.c.c. Ruxandra GHIBU VEHICULUL SUBACVATIC TELECOMANDAT (R.O.V.) � SEAEYE FALCON ÎN SPRIJINUL SCAFANDRILOR E.O.D.............. 75

Locotenent comandor Adrian ONÞICÃ INSTALAÞIA ARTILERISTICÃ NAVALÃ OTOMELARA 76/62 SR: DESCRIEREA TEHNICÃ ªI PRINCIPII DE ÎNTREBUINÞARE ÎN LUPTÃ................................................................. 79

Locotenent comandor Ion GRECEANU Cãpitan Cãtãlin CLINCI

EXERCIÞII PENTRU NAVIGATORI..................................................... 88

Cãpitan comandor Vasile CHIRILÃ Locotenent comandor Dumitru CURBÃT Cãpitan Cornel ABAGIU

4

METODE DE ANALIZà �FORÞà CONTRA FORÞÃ� ÎN PROCESUL DE PLANIFICARE A OPERAÞIILOR MULTINAÞIONALE

Comandor Aurel POPA, Comandantul Flotilei de Fregate

Analiza �forþã contra forþã� determinã în mod probabilistic cât de

eficace este o forþã militarã, într-o situaþie de luptã, ce factori sunt determinanþi pentru aceastã eficacitate ºi ce schimbãri în cadrul forþei, adversarului sau în situaþiile de pe câmpul de luptã pot schimba rezultatul luptei.

Analiza �Forþã contra forþã� este �inima� planificãrii structurii de forþe ºi reprezintã un obiectiv determinant înaintea începerii unei operaþii. De aceea, eficacitatea în luptã, exprimatã în foarte multe moduri, este criteriul fundamental pentru compararea: sistemelor de armamente care sunt implicate de o parte ºi alta; doctrinelor ºi conceptelor operaþionale; structurii de forþe; planurilor de operaþii în teatru (OPLANs); strategiilor militare.

De remarcat cã analiza �Forþã contra forþã� nu presupune numai probleme legate de forþele destinate pentru o operaþie. Toate activitãþile, capabilitãþile, funcþiile instituþiei ºi organizaþiei militare au ca scop fundamental creºterea eficienþei strategiilor ºi, ca scop general, creºterea eficienþei forþelor combatante.

Dezvoltarea metodei �Forþã contra forþã� fãrã folosirea exerciþiilor în teren, ci la interior, a început la sfârºitul secolului IX în Germania sub forma unui joc pe planºetã numit Kriegspiel (joc de rãzboi).

În Statele Unite, analiza �Forþã contra forþã� a fost instituþionalizatã în perioada interbelicã. În Colegiul American Naval de Rãzboi, ofiþerii de marinã au folosit metoda jocurilor de rãzboi pentru dezvoltarea ºi testarea doctrinelor ºi tacticilor de folosire în luptã a trupelor amfibii ºi portavioanelor, care au dus la victorii în Rãzboiul din Pacific.

În anii 50, modelul matematic al conceptului �Forþã contra forþã�, reprezentat prin ecuaþia Lanchester ºi folosit în al doilea Rãzboi Mondial, a devenit instrumentul de bazã pentru planificarea forþei. Inclusiv în folosirea armelor nucleare se poate aplica analiza matematicã �Forþã contra forþã�. Computerul permite o elaborare în cele mai mici ºi profunde detalii, cu o vitezã foarte mare, conform modelelor matematice disponibile pentru analiza �Forþã contra forþã�, dar dupã cum vom vedea nu întotdeauna rezultatele computerului sunt valide.

5

Una dintre cele mai celebre încercãri de a prezice eficacitatea forþelor militare cu un model dinamic matematic a fost cea a dr. Frederick W. Lanchester în 1916. Dr. Lanchester credea cã atât cantitatea, cât ºi calitatea forþelor militare pot determina rezultatul unei lupte, ºi de aceea, ambele trebuie incluse în orice reprezentare matematicã a luptei. Pe scurt Lanchester a notat:

A = factorul numeric (cantitativ) pentru o forþã �A�; B = factorul numeric (cantitativ) pentru o forþã �B�; a = factorul calitativ pentru forþa A; b = factorul calitativ pentru forþa B.

Lanchester a postulat cã douã forþe de infanterie cu calitãþi egale, dar inegale ca mãrime, îºi vor provoca pierderi reciproce funcþie de câtã muniþie vor trage. Forþa mai numeroasã va provoca mai multe pierderi trupelor mai puþin numeroase, cu fiecare salvã trasã, astfel cã efectivele ºi puterea de foc vor deveni superioare în comparaþie cu inamicul la fiecare schimb de focuri. Acest avantaj al efectivelor va creºte proporþional cu raportul pãtratelor numãrului de soldaþi ale celor douã pãrþi.

De exemplu, o forþã cu un efectiv de 2000 de soldaþi devine de 4 ori mai puternicã decât o forþã de 1000 de soldaþi (adicã 2000 la pãtrat este de patru ori mai mare decât 1000 la pãtrat).

În cele din urmã, forþa mai puþin numeroasã va fi anihilatã ºi va suferi mai multe pierderi decât forþa mai numeroasã la fiecare schimb de focuri, în timp ce inamicul mai numeros va avea din ce în ce mai puþine pierderi. În acest caz, partea combatantã cu 2000 de soldaþi va suferi 268 de pierderi pânã la eliminarea celor 1000 de soldaþi inamici.

Lanchester a numit ecuaþia sa �legea N � pãtrat�, datoritã formei ecuaþiei matematice. Lanchester nu s-a oprit aici, ci a luat în considerare atât calitatea trupelor, cât ºi alþi factori ai mediului înconjurãtor pentru a vedea cum este influenþatã uzura. Astfel cã, în cele din urmã, a calculat cã uzura trupelor este proporþionalã cu pãtratul factorului numeric, înmulþit cu factorul calitativ al forþei inamice ºi cu o constantã K care reprezintã condiþiile câmpului de luptã precum vremea, terenul ºi alte elemente pentru ambele forþe A ºi B.

Cu alte cuvinte nici un alt atribut inclus în constanta K nu are o influenþã mai mare decât forma exponenþialã. Prin urmare:

dA/dt = KbB2 - înseamnã evoluþia (scãderea mãrimii) lui A funcþie de timp, ecuaþia reprezintã rata de pierderi al lui A;

dB/dt = KaA2 - reprezintã rata de pierderi a forþei B. De remarcat cã introducerea factorului timp �t� face ca aceastã ecuaþie sã fie o reprezentare dinamicã a luptei.

Mai multe cercetãri au fost fãcute pentru testarea ecuaþiei lui Lanchester ºi pentru a se demonstra viabilitatea acesteia în luptã, dar rãspunsul a fost �NU� - atunci când se folosesc formele cele mai simple ale ecuaþiei. Dar ecuaþia Lanchester dã rezultate mult mai bune în prezicerea rezultatului luptei atunci când aceasta devine mai complexã, prin adãugarea

6

unor factori suplimentari cum ar fi: moralul, instrucþia, comanda ºi controlul, cercetarea/informaþiile etc.

Parcurgându-se un lung proces prin adãugarea ºi modificarea unor factori în ecuaþie, descendentele ecuaþiei Lanchester au dus în prezent la modelele computerizate de nivel campanie (strategic - operativ) pentru analiza �Forþã contra Forþã�.

Analiza �Forþã contra forþã� acoperã o gamã largã de domenii, de la evaluarea detaliatã inginereascã a armelor individuale, pânã la o evaluare strategicã de nivel global a conflictelor. Între aceºti doi poli se situeazã: evaluãri ale efortului combativ al navelor, maºinilor de luptã ºi aeronavelor; analiza eficacitãþii ºi organizãrii unitãþilor tactice ºi conceptelor operaþionale; stabilirea forþei adecvate joint pentru un anumit teatru de operaþii.

Analiza �Forþã contra forþã� este folositã la toate eºaloanele de cãtre comandanþi. Un comandant al unei unitãþi mici va folosi analiza �Forþã contra forþã�, folosind reguli avute la îndemânã. Un comandant al unei grupãri joint aliate care elaboreazã OPLAN va folosi exerciþii pe hartã ºi în teren, jocuri de rãzboi ºi modele matematice pentru a testa alternativele care implicã forþele proprii, vecine ºi, evident, cele ale adversarului, cursurile de acþiune, strategiile adversarului ºi alte variabile cum ar fi vremea ºi terenul.

Fundamental, toate abordãrile analizei �Forþã contra forþã� sunt legate de teoria luptei, care include modul de ducere a luptei ºi factorii cei mai importanþi în determinarea rezultatului luptei, operaþiei, campaniei, rãzboiului. Metodele analitice folosite pentru a evidenþia performanþele alternativelor alese pentru folosirea forþei sunt valabile numai dacã ele corespund teoriei luptei.

Dacã teoria folositã nu este cea validã, rezultatele analitice obþinute sunt cel mai probabil greºite.

Lupta reprezintã interacþiunea complexã, profundã ºi simultanã a multor factori. Teoriile cele mai de succes au fost acelea care au prezis eficacitatea individualã a unui sistem de armamente în luptã, care au folosit date provenind din realitatea fizicã (vitezã, penetrare, cadenþã, perioada medie de funcþionare etc.). Existã o siguranþã rezonabilã în a prezice cum se va comporta o anumitã rachetã sau o navã în diferite condiþii de luptã. Însã siguranþa scade rapid, când trebuie sã se facã o predicþie despre rezultatele unei situaþii de luptã care depinde de interacþiunea multor factori, arme, unitãþi, timp ºi care la rândul lor depind de comportamentul uman ºi deciziile luate.

Comparaþia �Forþã contra forþã� nu poate prezice cu exactitate cine va învinge sau pierde o luptã, o operaþie, o campanie sau un rãzboi. Dar se poate folosi cu mai multã încredere (deºi departe de certitudine) pentru a prezice dacã un sistem de armament, o tacticã, o structurã de forþe sau un curs de acþiune este mai probabil de a funcþiona într-o comparaþie aproximativã (mai bine sau mai rãu) decât o altã variantã. De asemenea, se poate folosi analiza �Forþã contra forþã� pentru a stabili de ce o alternativã este mai bunã decât alta ºi care poate fi rezultatul dacã se schimbã structura forþelor, modul lor de

7

acþiune, cât ºi condiþiile care pot apãrea în luptã. Dar trebuie avut în vedere întotdeauna cã, dacã analiza �Forþã contra forþã� încorporeazã o teorie complet eronatã a luptei, atunci ºi cea mai modestã predicþie este cel mai probabil sã fie total eronatã.

1. Metodele folosite în analiza �forþã contra forþã�. În continuare vom trece în revistã cele mai utilizate metodologii de analizã a structurilor de forþe în vederea alocãrii resurselor. Aceste analize variazã de la cea mai simplã comparaþie a unei variante de luptã, pânã la cel mai interactiv ºi dinamic model, necesitând programe deosebite pe computer. Dar atenþie, computerul proceseazã mai uºor ºi mai repede informaþiile ºi principiile unei teorii a luptei, dar nu va putea sã proceseze mai bine decât teoria în sine.

Comparaþiile statice ºi simetrice. Metodele statice sunt numite aºa pentru cã exclud timpul. Acestea sunt aspecte instantanee ale unor previziuni. De obicei, mãsura staticã se exprimã prin numere sau mai bine zis diferenþa dintre ele sau raportul dintre douã numere, care aratã superioritatea unei pãrþi faþã de cealaltã. Cea mai clarã întrebuinþare a unei mãsurãri statice este compararea simetricã, adicã numãrarea efectivã a personalului ºi mijloacelor. Sã presupunem cã suntem planificatorii Forþelor Albastre, cu sarcina de a evalua dacã forþele proprii sunt suficiente pentru apãrarea împotriva atacului Forþelor Roºii. Aceasta este o problemã clasicã de alegere a metodei de folosire a analizei �Forþã contra forþã�. Comparaþia staticã simetricã presupune numãrarea tancurilor albastre ºi a celor roºii, a navelor, trupelor etc. ºi compararea lor. Pentru a interpreta mai bine aceste date, se transformã aceste date în rapoarte (proporþii). De exemplu, o regulã militarã spune, încã de pe vremea lui Napoleon, cã în cazul unui atac terestru, pentru ca acesta sã aibã succes, atacatorul trebuie sã fie în proporþie de 3 la 1 faþã de cel care se apãrã.

Astfel cã pentru problema noastrã, ºtiind cã Forþele Roºii trebuie sã atingã proporþia de 3 la 1, putem lua mãsurile necesare pentru a pregãti apãrarea. Este de remarcat faptul cã în cadrul teoriei luptei care este cuprinsã în aceastã analizã staticã, simetricã, s-a fãcut ipoteza cã forþele luptã la fel ºi raportul de forþe este cel care prezice rezultatul luptei.

Care sunt punctele tari ºi cele slabe ale acestei abordãri? Cel mai important avantaj este acela al transparenþei. Oricine poate vedea ce se comparã ºi cum. Datele pentru aceastã metodã sunt uºor disponibile ºi formulele matematice sunt simple. De asemenea, se ºtie cã existã cel puþin un adevãr în teoria luptei folositã - numerele. Dar oare cât de mult conteazã toate numerele?

Dezavantajul principal al acestei metode constã în teoria folositã, pentru cã nu numai cantitatea conteazã. Sunt destule situaþii în care cantitatea nu are importanþã. De exemplu, Statele Unite a ales dupã al doilea Rãzboi Mondial sã dezvolte calitatea trupelor în detrimentul cantitãþii � precizia focului conteazã ºi nu cantitatea lui, logistica conteazã, la fel comanda ºi controlul. Moralul ºi calitatea comandanþilor pot domina toþi ceilalþi factori. De asemenea, lupta modernã presupune o folosire combinatã a tehnicii de

8

diferite tipuri. De exemplu, tancurile luptã împotriva artileriei ºi trupele antitanc împotriva tancurilor etc.

Pentru a remedia acest dezavantaj, teoria trebuie dezvoltatã. Diferenþa calitativã. Prima îmbunãtãþire se poate face în comparaþia

static � simetric, prin adãugarea caracteristicilor calitative la compararea simetricã cantitativã. De exemplu, se poate modifica simpla comparare cantitativã, cu înmulþirea cu un indice care reprezintã calitatea relativã a forþelor care se comparã. De obicei se selecteazã o armã sau o unitate de bazã (valorând 1,0) ºi se comparã. De exemplu, compararea tehnicii ruseºti cu cea americanã: 1 tanc M1A =1,4 tancuri T-80 sau 1 avion F-15 = 3 avioane MiG � 25. Aceastã raþiune reflectã faptul cã un avantaj calitativ al armelor oferã o forþã superioarã în luptã. Estimãrile acestea se bazeazã pe calitãþile relative ale tehnicii pe câmpul de luptã, pe raþiuni profesionale ºi pe evidenþe empirice obþinute prin comparaþia în laboratoare.

Aceastã metodã o îmbunãtãþeºte pe prima luând în calcul ºi calitatea, deci reprezintã o teorie de luptã ceva mai completã ºi avem un model ceva mai adecvat câmpului de luptã. Dar, din pãcate, comparaþia calitativã este deseori subiectivã ºi dificil de fãcut. Experþii sunt deseori în contradicþie privind importanþa aspectelor particulare ale performanþelor sistemelor de armament, pentru cã acestea se pot comporta diferit în condiþii diferite.

Factorii intangibili. Deºi s-a fãcut o evaluare exactã a calitãþii ºi cantitãþii forþelor implicate de fiecare parte, încã nu s-au inclus câþiva factori majori care pot determina rezultatul luptei. Mulþi comandanþi considerã cã instruirea, moralul, coeziunea, comanda la toate nivelurile ierarhice conteazã mai mult decât orice altceva, pentru a determina eficienþa unei forþe în luptã. Pentru aceasta se foloseºte la fel multiplicarea cu un indice pentru moral, comanda ºi controlul, logistica, impactul pierderilor în luptã etc., depinzând fundamental de teoria de luptã folositã. Un tabel fãcut de experþi se poate folosi pentru a gãsi un indice pentru capabilitãþile intangibile ale celor douã pãrþi. De exemplu, mulþi analiºti au comparat forþele terestre SUA ºi cu cele irakiene ºi, datoritã multiplelor diferenþe calitative intangibile, nu a fost nevoie de o superioritate de 3 la 1.

Avantajul acestei abordãri îmbunãtãþeºte validitatea modelului luptei prin încorporarea mai multor factori care determinã rezultatul luptei. Dezavantajul constã în faptul cã estimarea numericã a factorilor intangibili pare mai dificilã ºi nesigurã decât metoda cu luarea în calcul a calitãþilor.

Comparaþia staticã asimetricã. Se pune problema dacã este validã compararea tancuri contra tancuri, aeronave contra aeronave ºi aºa mai departe, numai simetric. Sau ar trebui sã comparãm asimetric elementele implicate în luptã ºi anume: sistemele antitanc cu tancurile, aeronavele cu sistemele de apãrare antiaerianã etc. Indubitabil, folosirea metodei de comparare asimetricã este indicatã, pentru cã în luptele moderne, de obicei, nu se luptã în maniera simetricã. Principalul obiectiv tactic este de a concentra puterea de foc ºi de a crea o situaþie asimetricã, pãrþi tari împotriva pãrþilor slabe.

9

Totuºi, luând în considerare sistemele de armament care se folosesc în scopuri multiple, pot fi luate ºi comparate de mai multe ori în aceastã metodã de analizã. De aceea, trebuie sã se decidã care sistem se ia în considerare ºi unde, ceea ce este foarte greu, uneori distorsionându-se realitatea. În acest mod, comandanþi diferiþi pot ajunge la decizii diferite. Este dificil ca experþii sã ajungã la un consens despre modelul de comparaþie asimetricã identicã �Forþã contra forþã�, astfel cã nu se poate face o mãsurare realistã.

Dupã cum s-a vãzut, mãsurarea/evaluarea staticã poate asigura un instantaneu simplu ºi clar al capabilitãþilor militare, dar cu preþul unei validitãþi scãzute � adicã multe elemente care conteazã în luptã nu sunt incluse. Remediul ar fi sã se includã mai mulþi din factorii care n-au fost luaþi în calcul. Dar, cu preþul scãderii exactitãþii ºi caracterului practic. Cu cât adãugãm mai multã complexitate, cu atât este mai dificilã ºi mai neclarã comparaþia. Când începem prin compararea cantitãþii, semnificaþia numerelor este clarã � reprezintã mãrimea a douã forþe. Dar, de fiecare datã, dacã se adaugã indici cu privire la factori intangibili ca moralul ºi instruirea, în cadrul comparaþiei asimetrice a armelor este mai greu de explicat ce reprezintã de fapt compararea acelor numere ºi de ce acele modele ar putea sã funcþioneze.

Deci se câºtigã în validitate ºi se pierde în exactitate - acesta este principalul avantaj al mãsurãrii/evaluãrii statice. De asemenea, se pierde din transparenþã ºi se reduce uºurinþa de înþelegere a modelului, mai ales când este vorba de neiniþiaþi. Dar dezavantajele sunt severe. Ori se renunþã, încercându-se reprezentarea cât mai multor elemente care se considerã importante (se pierde din validitate), ori se va face o evaluare staticã din ce în ce mai complexã, opacã ºi arbitrarã (se pierde din exactitate ºi din caracterul practic). De menþionat cã mulþi factori care sunt dificil de încorporat în comparaþia staticã sunt de fapt cei mai importanþi.

În pofida dezavantajelor, relativa simplicitate a mãsurãrii/evaluãrii statice o face atractivã de folosit ºi încã se mai utilizeazã în procesul de luare a deciziilor sub diferite forme. De reþinut cã toate metodele de analizã ºi planificare a forþei au avantaje ºi dezavantaje ºi nici una nu produce rezultate pe care te poþi baza cu certitudine. Totul depinde de datele problemei ºi decizia care trebuie luatã.

2. Modelele dinamice ale analizei �Forþã contra forþã�. Limitarea fundamentalã a mãsurãrii statice, este excluderea timpului. Dar se ºtie cã în operaþiile moderne, timpul ºi ritmul de ducere a acestora este o problemã centralã, astfel cã în conceptele operaþionale moderne se pune accentul pe precizia angajamentului ºi manevrele dominante. Comandanþii de succes folosesc timpul mult mai eficient decât adversarii. Astfel, indiferent cât de sofisticatã poate fi comparaþia staticã, aceasta exclude timpul � un factor determinant pentru rezultatul luptei. Mãsurarea/evaluarea dinamicã rezolvã aceastã problemã. A face o comparaþie dinamicã presupune a încorpora dimensiunea �timp�. Astfel, se mãreºte validitatea analizei �Forþã contra forþã�, dar se pierde din exactitate ºi din caracterul practic.

Sunt trei abordãri la nivel general privind comparaþia dinamicã.

10

Primul tip conþine: modelele matematice ºi simularea luptei pe computer, care include timpul ºi reprezentarea matematicã a forþelor ºi variabilelor care se joacã. Al doilea tip cuprinde exerciþiile ºi experimentele, care încorporeazã timpul ºi forþele reale ºi ultimul tip, jocurile de rãzboi, care modeleazã timpul prin participarea la exerciþii pe hartã ºi planºete, folosindu-se simboluri în loc de forþe ºi reguli care simuleazã comportarea realã. Trebuie reamintit cã la fel ca în modelele statice, indiferent câte variabile sunt implicate, rezultatele nu vor fi niciodatã mai bune decât capacitatea umanã de evaluare ºi înþelegere. Dar, uneori se învaþã mult din aceste modele.

Modelele matematice ºi modelarea computerizatã. Modelarea matematicã �Forþã contra forþã� s-a dezvoltat ºi a devenit tot mai sofisticatã o datã cu tehnica computerizatã. Modelele acoperã reprezentãri riguroase ale elementelor individuale, care sunt rulate pe simulatoare, deseori în reþea. Modelele teatrului de luptã, aproape întotdeauna joacã un rol hotãrâtor în alocarea resurselor pentru o operaþie ºi, deci, pentru îmbunãtãþirea eficacitãþii.

Modelele matematice sunt folosite pentru mãsurarea/evaluarea luptei la toate nivelurile ierarhice implicate într-o operaþie. În esenþã, aceste modele sunt programe elaborate de software ce conþin reprezentãri matematice ale aspectelor teatrului de operaþii, proiectate special pentru a determina rezultatele unei campanii. Acestea includ toate componentele: aeriene, terestre, navale, logisticã, arme de nimicire în masã, comanda, controlul, comunicaþiile, informaþiile, moralul, transportul strategic. Teatrul de operaþii este reprezentat prin hãrþi cu semne convenþionale pentru forþele implicate. Operaþia se va desfãºura într-o unitate de timp, uneori variabilã. Uneori acest model poate rula automat, dar de asemenea, poate fi stopat în orice punct, dat înapoi, modificat, reluat, ceea ce-l face un instrument ideal pentru a explora fiecare variantã ºi pentru analiza senzitivã. Sistemele sunt multiple; în România se foloseºte JCATS (nivel tactic), în SUA pentru nivel joint se foloseºte � TACWAR, dar la nivelul fiecãrei categorii de forþe a SUA existã propriul sistem soft.

Ca orice altã metodã analiticã, modelul matematic nu poate produce rezultate mai bune decât teoria luptei utilizatã pentru modelul respectiv. Modelul nu poate spune cum vor lupta forþele pe câmpul de luptã. Dar poate prezenta, folosind o anumitã teorie de luptã (cum vor lupta), cum o alternativã particularã va produce un anumit rezultat. Din acest motiv, rezultatele modelãrii nu pot fi considerate ca niºte previziuni exacte pentru realitatea câmpului de luptã. Totuºi, se folosesc aceste modele pentru predicþii asupra eficienþei diferitelor alternative.

De aceea trebuie reþinut cã folosirea modelelor �Forþã contra forþã� evalueazã sensibilitatea rezultatelor, când se introduc caracteristici ale forþei care nu se mai modificã ºi se comparã alternativele fãrã a face schimbãri în acestea. Deci nu trebuie tratate rezultatele unui model, indiferent cât de sofisticat este, ca ºi cum se va întâmpla cu siguranþã. Modelele nu vor fi niciodatã responsabile de rezultatul luptei reale. Utilizatorii modelului trebuie sã analizeze rezultatele þinând cont de limitãrile sistemului.

11

Exerciþiile ºi experimentele. Exerciþiile ºi experimentele sunt cele mai vechi forme de analizã dinamicã �Forþã contra forþã� ºi, în acelaºi timp, aria cu cea mai mare dezvoltare în ultimii ani. Exerciþiile se organizeazã atât pentru instrucþie, cât ºi pentru evaluarea noilor concepte, tactici ºi sisteme de armamente ºi pentru evaluarea pregãtirii unitãþilor ºi echipajelor.

Experimentele aratã cum acþioneazã noile concepte, tactici ºi armamente ºi exploreazã posibilitãþile de folosire ale acestora.

O serie de instrumente sunt folosite pentru a face mãsurãtori pe timpul exerciþiilor ºi experimentelor, pentru a creºte exactitatea rezultatelor.

Varietatea de instrumente folosite pentru mãsurarea activitãþilor terestre, aeriene ºi navale permit obþinerea de rezultate apropiate condiþiilor câmpului de luptã. Totuºi, aceste metode pot da greº la anumite evenimente critice. De exemplu, majoritatea participanþilor nu au �frica de moarte� când participã la exerciþii, deci nu putem surprinde toate dimensiunile psihologice. De asemenea, o serie de efecte nu sunt bine reprezentate, cum ar fi focul de artilerie ºi interacþiunea realã cu atacurile aviaþiei.

Dar cel mai important, exerciþiile ºi experimentele sunt foarte elaborate ºi scumpe, deci este dificil de repetat pentru a evalua alternativele. Din aceste motive exerciþiile ºi experimentele tind sã devinã un eveniment singular (deºi acestea se repetã anual), iar rezultatele nu sunt chiar exacte, solide ºi de încredere.

Din nou se observã balanþa dintre exactitate ºi validitate în analiza �Forþã contra forþã�.

Jocurile de rãzboi. Jocul de rãzboi este similar cu exerciþiul în teren. Jocurile de rãzboi, în general, implicã mai puþine structuri ºi mai multã libertate decât exerciþiul; astfel se pot pune în practicã mai multe decizii în mai multe situaþii, cât ºi consecinþele pentru fiecare alternativã. Jocurile de rãzboi sunt ca exerciþiile, dar forþele militare sunt reprezentate abstract ºi forþele imaginare sunt operate conform regulilor stabilite ale jocului. Uneori regulile sunt aplicate uman, alteori le aplicã computerul.

Prin jocurile de rãzboi, confruntarea cu problemele se face individual (în cazul nostru problema �Forþã contra forþã�) ºi se cere fiecãruia sã ia o decizie ºi sã o punã în practicã. Uneori jocul se opreºte numai la etapa planificãrii, alteori se continuã ºi cu etapa execuþiei, pentru a se vedea rezultatele, cel puþin dupã regulile jocului. Jocurile de rãzboi asigurã pregãtirea practicã a comandanþilor ºi statului major în procesul de luare a deciziilor dupã anumite modele. Jocurile de rãzboi ajutã la evaluarea comandanþilor fãrã experienþã în anumite domenii ºi a modului de reacþie al acestora.

Avantajele jocurilor de rãzboi sunt cã, la fel ca ºi exerciþiile ºi experimentele, au un mare grad de validitate ºi realism când sunt executate corect. Aceste metode pot confrunta pe fiecare ofiþer individual cu situaþii ºi condiþii cu care este puþin probabil sã se fi confruntat înainte. De asemenea, sunt valoroase pentru cã apar ºi se dezvoltã noi idei ºi cursuri de acþiune care necesitã noi abordãri ºi explorãri. Cel mai mare dezavantaj al jocurilor de

12

rãzboi este cã induce participanþilor senzaþia cã au întâlnit probleme reale, deºi ele nu sunt. Personalul care a executat aceste jocuri simte cã a învãþat ceva real, deºi nu a fost real.

Jocurile de rãzboi sunt prea elaborate, scumpe ºi consumatoare de timp ca sã permitã repetarea procesului pentru testarea alternativelor þinând cont de diferite presupuneri ºi condiþii. Chiar dacã resursele sunt disponibile, jocurile de rãzboi, ca ºi exerciþiile ºi experimentele, au atâtea maniere de a lua decizii încât este imposibil sã fie duplicate. De aceea, este impropriu de a concluziona cã un joc de rãzboi poate produce un rezultat pe care te poþi baza.

În pofida acestor probleme, jocurile de rãzboi sunt destul de folositoare, atâta timp cât avem în vedere rezultatele în perspectivã. Jocurile de rãzboi antreneazã participanþii pentru a se gândi la o situaþie înainte ca aceasta sã aparã. Acestea reuºesc sã scoatã la ivealã anumite orientãri care pot apãrea în viitoarea confruntare ºi meritã o analizã viitoare.

În concluzie, un singur joc de rãzboi nu asigurã o bazã de plecare. De aceea jocurile de rãzboi trebuie sã se desfãºoare în faza primarã pentru antrenament ºi sã dezvolte anumite ipoteze pentru analiza care urmeazã.

Bibliografie: 1. MURAY, Charles, Executive decision making, Newport, U.S. Naval

War College, 2002. 2. ZORLENÞAN T., BURDUª E., CÃPRÃRESCU Gh.,

Managementul organizaþiei, Editura Economicã, Bucureºti, 1999.

13

CORELAREA COMPONENTELOR INSTRUIRII CU MISIUNILE FORÞELOR NAVALE

Comandor Aurel POPA, Comandantul Flotilei de Fregate

Instruirea militarã este activitatea desfãºuratã în cadrul Forþelor Navale

pentru realizarea capacitãþii personalului/forþelor de a îndeplini atribuþiile/misiunile specifice folosind echipamentele militare ºi tehnica din dotare. Ea este, alãturi de organizarea structurilor, încadrarea cu personal ºi dotarea cu echipamente militare, o activitate de bazã a pregãtirii forþelor.

Instruirea este un proces complex ºi unitar, interconectat cu majoritatea activitãþilor specific militare. Întreaga arhitecturã a instruirii se bazeazã pe cele patru componente ale acestui proces: învãþãmântul militar, instrucþia, exerciþiile ºi instruirea prin practicare.

Între cele patru componente ale instruirii nu existã o delimitare precisã, ci mai degrabã o puternicã interdependenþã. Cel mai adesea, activitãþile specifice acestora se desfãºoarã combinat, iar caracteristica generalã a instruirii o dã acea componentã care are ponderea sau importanþa cea mai mare în contextul respectiv. În general, ceea ce se învaþã în sistemul de învãþãmânt, se exerseazã ºi formeazã ca deprinderi prin instrucþie, se dezvoltã ºi se certificã prin exerciþii ºi, în final, se atestã prin practicare ca nivel de expertizã profesionalã. Exerciþiile ºi instruirea prin practicare consolideazã înþelegerea teoreticã, dezvoltã deprinderile ºi valideazã instruirea fãcutã în ºcoli ºi instrucþia realizatã în unitãþi.

Raþiunea existenþei Armatei României derivã, în principal, din necesitatea apãrãrii armate a þãrii, promovarea intereselor naþionale ºi respectarea angajamentelor asumate în cadrul NATO, UE, a alianþelor ºi iniþiativelor regionale. Realizarea unei capacitãþi militare care sã rãspundã acestei cerinþe presupune parcurgerea unui program adecvat ºi riguros de pregãtire a forþelor.

Pregãtirea forþelor, ca proces prin care resursele umane, materiale ºi financiare sunt transformate în capacitate operaþionalã, ocupã locul central în constituirea ºi menþinerea unei Forþe Navale apte sã satisfacã interesele militare ale statului, fiind din toate timpurile un factor determinant în obþinerea victoriei.

14

Pentru îndeplinirea rolului sãu, Forþele Navale desfãºoarã douã activitãþi fundamentale: generarea/regenerarea forþelor ºi îndeplinirea misiunilor/întrebuinþarea forþelor.

Generarea/regenerarea forþelor are ca scop realizarea capacitãþii operaþionale proiectate pentru îndeplinirea misiunilor ce revin Forþelor Navale. Capacitatea operaþionalã este rezultanta a trei componente principale: componenta conceptualã, componenta de moral ºi componenta fizicã.

Instrucþia forþelor se regãseºte în componenta fizicã ºi în cea de moral ºi este o activitate esenþialã în cadrul procesului de realizare a capacitãþii operaþionale.

Rezultatul activitãþii de instrucþie se exprimã sintetic prin calitatea personalului ºi a structurilor militare din organica Forþelor Navale.

Instrucþia forþelor nu poate fi abordatã izolat, aceasta având relaþii strânse de determinare cu toate celelalte elemente ce concurã la realizarea capacitãþii operaþionale. Minimalizarea oricãreia dintre aceste relaþii duce la nerealizarea obiectivelor ºi poate crea disfuncþionalitãþi în organismul militar.

Rolul instrucþiei se manifestã nu numai în generarea forþelor, ci ºi în verificarea, încã din timp de pace, a viabilitãþii doctrinelor pentru operaþii ºi a eficienþei echipamentelor militare, organizãrii structurilor ºi actului de comandã. Ca urmare, concluziile reieºite pe timpul desfãºurãrii instrucþiei reprezintã o sursã importantã pentru punerea pe baze mai realiste a acestor elemente.

Acþiunea eficientã, în comun, a mai multor structuri de forþe presupune, în mod obligatoriu, ca acestea sã fie interoperabile. Problema interoperabilitãþii se pune atât la nivelul componentelor unei alianþe/coaliþii, cât ºi în cadrul fiecãrei armate naþionale.

Interoperabilitatea se realizeazã, în principal, prin implementarea, de cãtre toate componentele/structurile de forþe, a unor standarde militare comune.

În esenþã, standardizarea instruirii presupune stabilirea ºi aplicarea aceluiaºi conþinut, aceleiaºi tehnologii, aceloraºi tipuri de documente de instruire pentru întregul personal/toate structurile de forþe.

La nivelul NATO, aplicarea aceluiaºi conþinut al instruirii se realizeazã, în mod normal, prin executarea instruirii pe baza standardelor operaþionale comune.

Tehnologiile de instruire, însã, fiind legate de tradiþii, experienþã, resurse, politici proprii, sunt diferite de la un stat membru la altul. Pânã în prezent, în cadrul NATO, instruirea nu a fost standardizatã, fiecare armatã naþionalã putând sã îºi instruiascã forþele pe baza unor standarde proprii.

Angajarea din ultimii ani a forþelor NATO în acþiuni militare pe diferite teatre de operaþii a scos în evidenþã faptul cã nivelul de interoperabilitate al forþelor Alianþei nu este la nivelul necesar. Una din cauzele principale care au generat aceastã situaþie a fost tocmai lipsa standardizãrii în instruirea forþelor. Instruindu-se diferit, forþele naþiunilor membre NATO au avut, pe timpul operaþiilor, implicit, tendinþa de a acþiona diferit. Interoperabilitatea nu a atins

15

nivelul necesar datoritã formãrii, prin instrucþie, a unor deprinderi specific �naþionale�.

Pentru standardizarea instruirii, NATO a iniþiat o serie de mãsuri precum elaborarea unor politici comune în domeniul instruirii, amplificarea participãrii la exerciþiile comune, creºterea rolului ºcolilor NATO, implementarea sistemului NATO de învãþãmânt distribuit avansat, introducerea conceptului Lista cu Cerinþele Esenþiale ale Misiunii (LCEM) în instrucþia forþelor etc. Toate aceste mãsuri contribuie la standardizarea instruirii, dar trebuie înþeles cã, pentru rezolvarea completã a acestei probleme, activitatea de bazã este elaborarea unor standarde NATO care sã fie acceptate ºi implementate de cãtre toate armatele statelor membre.

Conceptul LCEM are ca scop creºterea eficienþei instrucþiei colective prin organizarea acestei activitãþi pe baza a douã considerente esenþiale, ºi anume:

a) obiectivul principal al instrucþiei operaþionale trebuie sã fie realizarea capacitãþii operaþionale pentru îndeplinirea misiunii stabilitã prin planul de operaþii, celelalte misiuni specifice structurii nefiind prioritãþi pentru momentul dat;

b) întregul efort ºi resursele la dispoziþie trebuie concentrate pe instrucþia pentru îndeplinirea cerinþelor esenþiale ale misiunii, stabilitã prin planul de operaþii, pentru cã nici o structurã militarã nu se poate instrui suficient pentru fiecare aspect al misiunii.

Identificarea cerinþelor se face prin analizarea misiunii ºi cu ajutorul �Programului de Instrucþie pentru Misiuni�, pe care comandantul îl foloseºte pentru a avea o imagine completã asupra cerinþelor misiunii. Cerinþele esenþiale selectate sunt înaintate la eºalonul superior pentru aprobare, iar dupã aceasta se constituie în LCEM. Elementele principale care stau la baza întocmirii LCEM sunt:

a) planul de operaþii � este documentul de bazã, conþine misiunea ce trebuie îndeplinitã ºi informaþii privind aceastã misiune;

b) mediul operaþional � informaþiile despre acest element determinã luarea unor mãsuri speciale privind constituirea forþei ºi realizarea capabilitãþilor necesare pentru îndeplinirea misiunii;

c) capacitatea operaþionalã (curentã) � este elementul de referinþã pentru determinarea deficitului de operativitate care sã fie transformat în nevoie de instruire;

d) alte misiuni ordonate � exprimã sarcinile/misiunile primite în afara celor din planul de operaþii (pot viza o gamã largã de operaþii: de rãzboi, umanitare, de stabilitate, de menþinere a pãcii, sprijin etc.);

e) directivele externe � reprezintã ordinele ºi reglementãrile specifice domeniului instrucþiei � ordine de instrucþie, programe de instrucþie pentru misiuni, planuri de mobilizare ºi integrare etc.

La elaborarea listei, cerinþele esenþiale se identificã fãrã a se lua în calcul constrângerile legate de disponibilitatea resurselor ºi nivelul de

16

instrucþie al structurii, ceea ce asigurã o determinare cât se poate de realistã a nevoilor pentru misiune.

Pentru îndeplinirea fiecãrei misiuni, structura militarã trebuie sã �rezolve� o serie de cerinþe specifice misiunii, cerinþe ce pot fi asimilate unor secvenþe ale misiunii.

Din perspectiva instrucþiei, fiecãrei cerinþe a misiunii îi corespunde o activitate de instrucþie, în sensul cã pentru a fi aptã sã îndeplineascã cerinþa respectivã, structura militarã trebuie mai întâi sã se instruiascã în acest sens. Aceasta se numeºte Activitate-Standard de Instrucþie ºi Evaluare (ASIE) ºi aratã în ce constã instrucþia care trebuie executatã în vederea asigurãrii deprinderilor colective necesare îndeplinirii cerinþei. Practic, o ASIE nu se deosebeºte prea mult de ceea ce numim planul desfãºurãrii ºedinþei de instrucþie. În faza finalã a instrucþiei operaþionale, mai multe ASIE sunt grupate formând exerciþii.

Programul de instrucþie pentru misiuni (PIM) este un document care înglobeazã misiunile unei structuri militare, cerinþele misiunilor respective, activitãþile-standard de instrucþie ºi evaluare ce corespund în planul instrucþiei cerinþelor misiunilor, precum ºi alte informaþii importante pentru instrucþia structurii militare. Toate aceste elemente sunt organizate într-un sistem logic, astfel încât comandantul sã poatã determina cu suficientã precizie ºi uºurinþã ce instrucþie trebuie sã facã structura sa pentru a putea sã îndeplineascã misiunea primitã.

Forþele Navale sunt în prezent singura categorie de forþe care a elaborat un format de PIM pentru navele de suprafaþã, urmând ca pe parcursul anului 2006 sã elaboreze PIM pentru fiecare structurã.

Activitatea de instrucþie, organizatã ºi executatã în scopul instruirii structurilor militare pentru a fi în mãsurã sã-ºi îndeplineascã misiunile la pace, în situaþii de crizã ºi la rãzboi, este fundamentatã de �Ordinul pentru instrucþie ºi exerciþiile în Forþele Navale�.

Scopul acestui ordin este acela de a stabili direcþiile ºi de a da indicaþiile necesare privind modul de organizare ºi executare a instrucþiei în Forþele Navale, precum ºi de a identifica resursele necesare care sã asigure desfãºurarea acestei activitãþi. �Ordinul pentru instrucþia ºi exerciþiile în Forþele Navale� este un instrument de lucru care permite Statului Major al Forþelor Navale sã concentreze resursele ºi eforturile în funcþie de prioritãþile stabilite, precum ºi sã conducã instrucþia într-o manierã integratoare. Elementul central al ordinului îl constituie acele prevederi care descriu conþinutul instrucþiei ºi resursele necesare realizãrii acesteia la standardele stabilite.

Strategia privind instrucþia operaþionalã oferã calea pentru o instrucþie la nivelul performanþei cerute, prezentând activitãþile de instrucþie necesare, frecvenþa acestora, problemele de rezolvat ºi resursele avute la dispoziþie.

Având în vedere cã, la fiecare nivel, structurile nu se aflã în aceeaºi stare operaþionalã � în timp ce o structurã executã instrucþie operaþionalã, o alta este în starea �gata de acþiune�/�executarea misiunii�, iar a treia în

17

�refacerea dupã misiune�, instrucþia operaþionalã a acestora este ºi ea planificatã sã se desfãºoare în perioade diferite, aplicându-se ºi în acest caz principiul rotirii forþelor.

Activitatea propriu-zisã de planificare a instrucþiei operaþionale urmeazã etapele:

a) stabilirea necesarului de instrucþie; elaborarea concepþiei executãrii instrucþiei; orientarea statului major în vederea elaborãrii planului de instrucþie;

b) elaborarea planului de instrucþie; c) aprobarea planului de instrucþie de cãtre eºalonul superior.

Pe baza LCEM ºi a nivelului actual de instrucþie a structurii, comandantul unitãþii stabileºte necesarul de instrucþie. Acesta se apreciazã pentru fiecare cerinþã esenþialã cuprinsã în listã, prin prisma fiecãrui element al sistemului operaþional al teatrului de acþiune. Din analiza fãcutã trebuie sã reiasã �ce instrucþie ºi în ce cantitate� mai este necesarã pentru a se putea îndeplini cerinþele esenþiale ale misiunii.

Concepþia executãrii instrucþiei se elaboreazã de cãtre comandant ºi conþine informaþiile privind nivelul de performanþã ce trebuie realizat prin instrucþie, aprecierea nivelului prezent de instrucþie, obiectivele intermediare ºi obiectivul final, pregãtirea instructorilor ºi a activitãþilor de instrucþie, evaluãrile ºi folosirea resurselor.

Un element decisiv pentru analiza nevoilor de instrucþie este identificarea lipsurilor/neajunsurilor constatate. Acestea sunt definite ca fiind acele secvenþe de instrucþie care trebuie exersate pânã la atingerea nivelului de performanþã cerut, înainte de a se trece la activitãþile de instruire propriu-zise.

Pânã la declanºarea procesului de accedere în NATO, Armata României a aplicat în strategia întrebuinþãrii forþelor conceptul �gata oricând pentru îndeplinirea oricãror misiuni primite�. Conceptul avea la bazã ideea disponibilitãþii pentru acþiune a tuturor forþelor, chiar din primele zile ale conflictului. Instruindu-se conform cerinþelor acestui concept, forþele puteau sã treacã la acþiune în timp scurt, dar nu aveau niciodatã un înalt nivel de instrucþie. Pierderile, mai ales în prima perioadã a conflictului, ar fi fost considerabile.

Armatele moderne, cu precãdere cele care fac parte din alianþe militare puternice, deci ºi Forþele Navale, aplicã în prezent un alt concept de întrebuinþare - �rotirea forþelor�. Potrivit acestui concept, doar o parte din forþe (1/3 ÷ 1/2 din acestea) trebuie sã fie �gata de acþiune� imediat. Celelalte forþe se aflã în proces de instrucþie sau în refacere, deci nu au capacitate operaþionalã completã. Pentru aplicarea acestui concept, structurile navale trec succesiv prin trei/patru stãri de bazã:

a) �pregãtirea pentru misiune�; b) �gata de acþiune�/�executarea misiunii�; c) �refacerea dupã misiune�,

18

iar la nivelul Forþelor Navale se realizeazã o rotire a structurilor prin aceste poziþii/stãri.

Indiferent de poziþia lor în sistem, structurile se instruiesc continuu, parcurgând mai multe cicluri ale acestei activitãþi. Fiecare ciclu al procesului de generare/regenerare ºi întrebuinþare a forþelor cuprinde toate cele patru componente ale instruirii:

a) învãþãmântul militar; b) instrucþia; c) exerciþiile; d) instruirea prin practicare.

Derularea unor astfel de cicluri asigurã, inclusiv în timp de pace, atât capacitatea Forþelor Navale de a trece imediat la îndeplinirea misiunilor, cât ºi cadrul necesar pentru ca efectivele sã parcurgã întreaga gamã de activitãþi necesare pentru o instruire completã ºi realistã.

Instrucþia este o activitate predominant practic-aplicativã ºi are ca obiectiv principal formarea, dezvoltarea ºi menþinerea capacitãþii de acþiune a individului ºi a structurilor militare în scopul îndeplinirii misiunilor/atribuþiilor funcþiei.

Componentã a instruirii, Instrucþia se realizeazã, în interconexiune cu alte activitãþi specific militare, pentru dobândirea capacitãþii operative necesare Forþelor Navale în vederea îndeplinirii misiunilor independent ºi întrunit la nivel naþional ºi în cadrul Alianþei Nord - Atlantice sau în comun cu structurile navale ale þãrilor participante la iniþiative regionale.

Forþele instruite trebuie sã fie credibile, capabile sã îndeplineascã misiunile primite, precum ºi interoperabile cu celelalte forþe navale din þãrile membre NATO.

Ciclurile de instrucþie au, de regulã, o duratã de 15 � 16 luni, având un caracter multianual. Activitãþile sunt planificate, în continuare, pe durata unui an calendaristic (an bugetar) ºi nu se încep la aceeaºi datã de cãtre toate structurile militare, ci conform programãrii stabilite de eºaloanele superioare, prin graficul planificãrii forþei.

Programele de instrucþie ale structurilor, pentru aplicarea acestui ciclu, vor avea la bazã urmãtoarea eºalonare pe etape:

a) refacere dupã misiune/mentenanþã, perioadã ce presupune refacerea echipajului, reparaþii, modernizãri ºi când nava este nouã;

b) etapa de instrucþie operaþionalã, pentru atingerea nivelului de pregãtire necesar îndeplinirii tuturor Cerinþelor misiunii/misiunilor;

c) etapa gata de misiune/misiune, perioada în care nava poate îndeplini misiunea/misiunile cerute de nivelul operaþional.

Programarea activitãþilor ºi instrucþiei în etapele ciclului de generare/regenerare ºi întrebuinþare a forþelor, se va executa þinându-se cont de cerinþele specifice etapelor.

Exerciþiile. Deºi au caracteristici foarte apropiate de cele ale instrucþiei operaþionale, exerciþiile reprezintã o componentã aparte a instruirii. Deosebirile clare dintre cele douã componente þin de obiectivele specifice,

19

complexitatea ºi finalitatea fiecãreia dintre aceste activitãþi. În funcþie de obiectivul principal, exerciþiile se împart în patru tipuri de bazã:

a) de antrenament � dezvoltarea deprinderilor operaþionale; b) de evaluare � evaluarea capacitãþii operaþionale/nivelului de

instrucþie al structurilor; c) repetiþie pentru misiune � exersare în vederea angajãrii forþelor în

acþiuni reale; d) demonstrative � demonstrarea capacitãþii ridicate de acþiune.

Acelaºi exerciþiu poate fi cuprins atât în programul de instrucþie cât ºi în cel de exerciþii; obiectivele lor însã trebuie sã fie diferite: formarea ºi dezvoltarea deprinderilor colective, pentru instrucþie, respectiv unul din obiectivele descrise mai sus, pentru exerciþii.

Exerciþiile se planificã dupã încheierea etapei instrucþiei operaþionale ºi, aºa cum aratã ºi obiectivele lor, presupun executarea unor activitãþi foarte asemãnãtoare celor de îndeplinire a misiunilor. Din acest ultim punct de vedere, se poate spune cã acestea se situeazã mai degrabã în sfera de interes a operaþiilor, decât în cea a instrucþiei.

În funcþie de mediul în care se executã, exerciþiile se împart în: a) exerciþii pe hartã; b) de instruire prin simulare; c) în teren; d) combinate.

Pentru creºterea eficienþei ºi reducerea consumului de resurse, ordinea executãrii exerciþiilor este �pe hartã - prin simulare - în teren - combinat�.

Comandanþii structurilor trebuie sã adapteze exerciþiile astfel încât acestea sã rãspundã cât mai bine nevoilor concrete privind îndeplinirea misiunilor. Capacitatea comandantului ºi a statului sãu major de a planifica, pregãti ºi desfãºura exerciþii complexe permite creºterea nivelului de instruire a structurilor ºi, în final, a capacitãþii de îndeplinire a misiunilor.

Participarea la exerciþii NATO este cea mai importantã cale de a dezvolta deprinderile de acþiune în comun ºi de a verifica în ce mãsurã forþele proprii sunt pregãtite sã îºi îndeplineascã rolul în cadrul structurilor Alianþei.

Evaluarea are ca obiect principal activitatea de instrucþie operaþionalã, în vederea stabilirii capacitãþii operaþionale a unitãþilor, inclusiv a forþelor destinate NATO. În acest cadru, evaluarea nivelului de instruire al comandamentelor, marilor unitãþi, unitãþilor ºi subunitãþilor/navelor din Forþele Navale se face, de regulã, numai în teren, în cadrul unor exerciþii pregãtite în conformitate cu Programele de Instrucþie pentru Misiuni (PIM).

Evaluarea instrucþiei reprezintã, alãturi de planificarea ºi executarea instrucþiei, o componentã la fel de importantã a procesului de instrucþie ºi are, în general, rolul de a asigura feedback-ul în cadrul acestui proces.

Evaluarea fãcutã la finalul procesului de instrucþie are menirea de a stabili dacã au fost îndeplinite obiectivele de instrucþie derivate din Lista cu Cerinþele Esenþiale ale Misiunii (LCEM). Ea permite comandantului sã

20

foloseascã rezultatele finale pentru a aprecia capacitatea generalã de îndeplinire a misiunii de cãtre structura pe care o comandã.

Evaluarea instrucþiei structurilor militare, indiferent de eºalon, vizeazã un numãr de structuri subordonate pentru a determina probabilitatea ca întreaga structurã sã realizeze cerinþele esenþiale ale misiunii, specifice la nivelul standard.

Ca parte integrantã a procesului de instrucþie, evaluarea se face atât pe timpul, cât ºi la încheierea acesteia. Prin evaluare se identificã problemele existente în procesul de instrucþie ºi se mãsoarã nivelul de performanþã atins. Aceste elemente trebuie sã fie permanent în atenþia comandanþilor/ºefilor ºi a instructorilor, iar pe baza lor sã se adopte mãsurile necesare de remediere, deci sã se asigure feedback-ul în cadrul acestui proces.

Calitatea evaluãrii depinde, în principal, de douã elemente: calitatea standardelor ºi calitatea evaluatorilor. Existenþa standardelor pentru fiecare activitate de instrucþie ºi mãsura în care acestea reflectã cerinþele operaþionale constituie elementul de referinþã pentru o evaluare care sã rãspundã nevoii de cunoaºtere a realitãþii. Capacitatea evaluatorilor ºi obiectivitatea lor în apreciere contribuie, de asemenea, la realismul activitãþii, influenþând, uneori determinant, valoarea/calitatea evaluãrii.

Evaluarea în sine nu înseamnã altceva decât �mãsurarea� deficitului de instrucþie a personalului/structurilor faþã de performanþele prevãzute în standarde. Pentru stabilirea deficitului de instrucþie, comandanþii/ºefii, sprijiniþi de evaluatori, analizeazã datele culese pe timpul evaluãrii, precum ºi alte elemente relevante privind activitatea de instrucþie ºi stabilesc nivelul de performanþã la care se aflã personalul/structura.

O cerinþã fundamentalã a evaluãrii este realizarea unui feedback imediat ºi pozitiv, evaluarea permiþând ºi identificarea directã a modalitãþilor prin care personalul ºi structurile pot atinge nivelurile de performanþã dorite. În acest sens, comandanþii/ºefii trebuie sã foloseascã evaluãrile ca pe o modalitate de îndrumare a subordonaþilor. Acest mod de lucru este verificat în practica instruirii individului ºi a structurilor militare ºi duce la creºterea încrederii în capacitatea proprie ºi la angajarea mai puternicã în atingerea performanþelor.

Plecând de la Standardele Operaþionale, Cerinþele Esenþiale ale Misiunilor ºi cerinþele generale de instrucþie - detaliate de Statul Major al Forþelor Navale, se stabilesc obiectivele de instrucþie - detaliate de comandaþi în funcþie de propriile evaluãri ale nivelului instrucþiei. Având aceste obiective, metodologiile de instrucþie trebuie alese astfel încât sã se atingã aceste obiective în cel mai bun mod posibil. Prin realizarea instrucþiei individuale ºi a instrucþiei colective, se pot desfãºura exerciþii ºi operaþii pentru îndeplinirea cerinþelor esenþiale ale misiunilor primite.

Evaluarea identificã lipsurile în instrucþie, atât din punct de vedere doctrinar, cât ºi al dotãrii cu echipament, pentru acele structuri care sunt evaluate din punct de vedere operaþional (validare). Lecþiile învãþate sunt

21

implementate în scopul îmbunãtãþirii �sistemului de instrucþie� prin concepte noi.

Acest ciclu de INSTRUIRE nu trebuie privit ca o singurã activitate, ci ca un întreg sistem, care se alimenteazã singur printr-o autoexaminare având la îndemânã mecanismul lecþiilor învãþate.

Pe baza experienþei acumulate ºi adaptându-ºi corespunzãtor structura, Forþele Navale vor fi în mãsurã pe termen mediu, 2007 � 2015, sã execute instrucþia ºi evaluarea componentelor sale la nivelul cerut de standardele de instrucþie ºi evaluare NATO, în cadrul acestui proces asigurarea logisticã ocupând un rol important.

Prin aplicarea concepþiilor de instrucþie individualã ºi operaþionalã ºi prin crearea unei structuri de instruire ºi evaluare, instrucþia va cãpãta o nouã dimensiune, fiind executatã pe tot timpul aplicãrii ciclului de generare/regenerare de cãtre o structurã specializatã încadratã cu personal calificat ºi experimentat. Se conferã astfel acestei activitãþi o caracteristicã standardizatã, obiectivã ºi imparþialã, ajutând prin acesta procesul de instruire în vederea atingerii obiectivelor operaþionale ºi specifice.

O datã cu creºterea numãrului de nave ºi personal pregãtit la nivelul cerinþelor/nevoilor Alianþei, participãrii la îndeplinirea unor misiuni comune ºi colective, Forþele Navale vor avea o contribuþie importantã la apãrarea colectivã ºi pentru promovarea intereselor globale ºi regionale ale României. Aceasta se va face prin îndeplinirea obiectivelor operaþionale ºi concentrarea eforturilor, în principal pe forþele destinate pentru apãrare colectivã ºi misiuni în cadrul Alianþei, dar fãrã a diminua instruirea forþelor destinate iniþiativelor regionale ºi celor pentru îndeplinirea misiunilor în zona de responsabilitate a Forþelor Navale.

Fãrã o corelare optimã între misiuni ºi instrucþie/logisticã sau, mai bine spus, între �ce avem de fãcut� ºi �cum ne pregãtim pentru ce avem de fãcut�, sistemul va deveni un �consumator� nejustificat de fonduri, resurse materiale sau timp, fapt ce va altera continuitatea, eficienþa ºi atingerea obiectivelor propuse.

Un obiectiv cheie al întãririi capabilitãþilor forþelor proprii de a participa eficace la operaþiunile militare, al reducerii costurilor de pregãtire ºi al utilizãrii eficiente a resurselor la dispoziþie, concomitent cu armonizarea intereselor maritime cu cele ale Alianþei, este promovarea standardizãrii la un nivel corespunzãtor, astfel încât sã se realizeze interoperabilitatea forþelor prin adoptarea (ratificarea) ºi implementarea standardelor ºi publicaþiilor NATO.

Armonizarea acþiunilor Forþelor Navale necesitã cunoaºterea celor mai avansate concepte de acþiune în domeniu. Este motivul pentru care, în elaborarea dispoziþiilor de organizare, executare ºi evaluare a misiunilor pe mare ºi fluviu, s-a þinut cont de aceste concepte noi de acþiune, documentele de mai sus asigurând forþelor îndeplinirea întregului spectru de misiuni la nivelul standardelor Alianþei.

22

Bibliografie 1. **** Doctrina instruirii Forþelor Armate, Bucureºti, 2006. 2. **** NATO Education, Training, Exercise, and Evaluation Policy,

2004. 3. **** Ordinul pentru instrucþia ºi exerciþiile în Forþele Navale în anul

2006, Bucureºti, 2005. 4. **** Navy Tactical Task List, Version 3.0, August, 2004.

23

CONCEPÞIA DE IMPLEMENTARE A PROGRAMELOR DE INSTRUCÞIE PENTRU MISIUNI ÎN FORÞELE NAVALE

Cãpitan comandor Vasile CHIRILÃ, ªeful Biroului Reglementãri în Armã din ªcoala de Aplicaþie a Forþelor

Navale

Forþele Navale � prima categorie de forþe care a întocmit ºi

implementat un Program de Instrucþie pentru Misiuni. În ultimii ani folosim cu mândrie, din ce în ce mai des, sintagma �Forþele Navale � prima categorie de forþe armate...�. Este ºi firesc, având în vedere cã Forþele Navale reprezintã prima categorie de forþe ce a realizat profesionalizarea completã, ca tot aceastã categorie sã fie cea dintâi care pune bazele reale ale standardizãrii instrucþiei colective. În aceastã idee, întocmirea ºi implementarea primului PIM - Programului de instrucþie pentru misiuni al navei de suprafaþã - având codul de identificare 51-1, constituie primul document care pune bazele realizãrii standardizãrii instrucþiei echipajelor în Forþele Navale.

PIM sunt cele mai importante produse ale activitãþii de standardizare a instrucþiei colective. Acþiunea militarã de luptã sau de instrucþie, în comun, a mai multor structuri de forþe, pentru a fi eficientã, presupune, în mod obligatoriu, ca acestea sã fie interoperabile. Problema interoperabilitãþii se pune atât la nivelul componentelor unei alianþe/coaliþii, cât ºi în cadrul fiecãrei armate naþionale. Interoperabilitatea se realizeazã, în principal, prin implementarea, de cãtre toate componentele/structurile de forþe, a unor standarde militare comune. În esenþã, standardizarea instrucþiei presupune stabilirea ºi aplicarea aceluiaºi conþinut, a aceloraºi tipuri de documente de instruire etc. pentru întreg personalul/toate structurile de forþe.

PIM se situeazã în domeniul instruirii operaþionale, se elaboreazã pentru fiecare armã/specialitate ºi, în cadrul acestora, pentru fiecare eºalon care desfãºoarã forme de instrucþie colectivã ºi au ca scop formarea, dezvoltarea ºi menþinerea deprinderilor colective ºi a coeziunii structurilor militare în vederea îndeplinirii misiunilor.

Prin implementarea PIM, o navã fluvialã va executa instrucþia dupã aceleaºi standarde ºi criterii de performanþã ca ºi o navã maritimã (spre exemplu, pentru a asista o corvetã la manevra de andocare, remorcherul fluvial nu are nevoie de instrucþie suplimentarã sau de ºedinþe de cooperare prealabile; cele douã nave vor executa activitatea respectând aceleaºi etape ºi semnale standard).

24

Procesul de implementare a PIM în Forþele Navale a fost iniþiat în anul 2005 ºi cuprinde cinci etape.

Etapa I � cuprinde elaborarea Programului de instrucþie pentru misiuni (PIM) al navei de suprafaþã 51-1 ºi a Programului de instrucþie pentru misiuni al grupului de nave 51-6, concomitent cu întocmirea Listei generale cu cerinþele misiunilor (LCGM) ºi a Listei cu cerinþele specifice a misiunilor (LCSM) ºi s-a încheiat o datã cu promulgarea PIM pentru grupul de nave 51-6.

Introducerea PIM pentru nava de suprafaþã, având codul de identificare 51-1, în activitatea de planificare, executare ºi evaluare a instrucþiei colective rezolvã ºi alte probleme caracteristice acestei activitãþi, fãcând din instrucþie o activitate mai atractivã ºi mai eficientã. Pe lângã unele neajunsuri inerente unei activitãþi de pionierat, aplicarea în procesul de planificare, standardizare, conducere, execuþie ºi evaluare a instrucþiei, a PIM-ului pentru nava de suprafaþã are merite incontestabile. Fiind elaborat de ofiþeri cu o bogatã experienþã la bordul navelor, din toate unitãþile de nave din Forþele Navale, s-a realizat o generalizare a conþinuturilor ASIE ºi a nivelurilor de performanþã ºi, de asemenea, s-au înglobat în acest PIM cele mai valoroase cunoºtinþe din domeniul instrucþiei echipajelor. Un alt merit incontestabil al acestui PIM este acela cã simplificã procesul de evaluare a nivelului de instrucþie atins ºi creºte obiectivitatea în derularea acestei activitãþi, asigurã operarea cu un sistem de evaluare unic, clar, concis ºi eficace; evaluarea externã ºi internã a nivelului de instrucþie a echipajelor se va realiza în toate unitãþile folosind aceleaºi standarde ºi niveluri de performanþã. Este primul document care realizeazã standardizarea instrucþiei echipajelor în pãrþile general valabile tuturor tipurilor de nave. Dacã s-ar fi întocmit de la început PIM pentru toate tipurile de nave, atunci fiecare colectiv de elaborare ar fi ales propria modalitate de desfãºurare a etapelor ºi propriile niveluri de performanþã de atins în funcþie de tipul navei respective.

Trebuie sã recunoaºtem cã întocmirea unui PIM necesitã un volum de muncã uriaº ºi un timp alocat pe mãsurã. Prin întocmirea PIM general pentru nava de suprafaþã s-a urmãrit scurtarea timpului de elaborare a PIM pentru fiecare tip sau clasã de navã ºi a timpului de întocmire a PIM pentru celelalte structuri. ASIE ºi exerciþiile cuprinse în PIM pentru nava de suprafaþã vor putea fi folosite în PIM specifice fiecãrui tip de navã, facilitând astfel întocmirea acestora doar prin adãugarea exerciþiilor ºi ASIE pentru cerinþele specifice.

Etapa a II-a se va derula pe tot parcursul anului de instrucþie 2006 ºi va consta în întocmirea PIM specifice pentru structurile principale din Forþele Navale; astfel se vor întocmi PIM pentru grupul sau nava tip: fregatã, velier, submarin, corvetã, navã purtãtoare de rachete, vedetã torpiloare, dragor maritim, puitor de mine, navã purtãtoare de artilerie, vedetã fluvialã, navã logisticã, navã de intervenþie cu scafandri, navã hidrograficã, tanc de combustibil ºi remorcher. De asemenea, se vor întocmi PIM pentru: compania NBC, compania de infanterie marinã, compania de transmisiuni/radio, grupa

25

EOD, grupul de scafandri, secþia logisticã, depozitul mixt, batalionul REO ºi pentru batalionul de stat major ºi deservire. Am folosit mai devreme expresia �PIM pentru grupul sau nava� pentru cã PIM- ul pentru grupul de nave include în mod obligatoriu ºi PIM-ul pentru navã, în sensul cã atunci când vorbim de instrucþia grupului de nave vorbim implicit ºi de instrucþia echipajului.

Etapa a III-a va consta în corectarea ºi actualizarea PIM al navei de suprafaþã 51-1 ºi al PIM al grupului de nave 51-6, concomitent cu corectarea ºi actualizarea Listei generale cu cerinþele misiunilor (LCGM) ºi a Listei cu cerinþele specifice a misiunilor (LCSM). Pe tot parcursul anului 2006 membrii colectivului de elaborare vor gestiona modificãrile necesare a fi aduse celor douã PIM ºi listelor prezentate anterior. Pentru creºterea calitãþii conþinutului acestui PIM ºi, în consecinþã, ºi a instrucþiei, este necesar sã se facã propuneri ºi recomandãri pentru îmbunãtãþirea sa. Feedback-ul va ajuta sã se cunoascã în ce mãsurã acest PIM rãspunde nevoilor de instrucþie ale echipajului. În luna noiembrie 2006, membrii colectivului de elaborare a celor douã PIM se vor întruni la ªcoala de Aplicaþie a Forþelor Navale pentru a actualiza PIM 51-1, pe baza propunerilor fãcute de comandanþii de nave ºi de unitãþi, ºi pentru a introduce lecþiile învãþate în anul 2006. În acest fel se generalizeazã experienþa pozitivã ºi se aplicã soluþiile cele mai bune de instrucþie.

Etapa a IV-a se va derula pe parcursul anului de instrucþie 2007 ºi va consta în întocmirea PIM pentru toate tipurile de comandamente din Forþele Navale ºi pentru celelalte structuri pentru care nu s-a întocmit PIM în cea de-a doua etapã.

Etapa a V-a va începe în anul 2007 ºi va consta în corelarea cerinþelor pentru adversar (OPFOR) cu standardele cerinþei din PIM ale structurii ce este jucatã drept adversar (de exemplu, la actualizarea PIM-ului pentru nava de suprafaþã, pentru cerinþa �Pregãtirea navei pentru marº ºi luptã în condiþiile atacului de la mal�, vom prelua pentru OPFOR condiþiile ºi standardele din PIM-ul companiei de pazã portuarã, din cerinþa �Atacul navei aflate în staþionare la cheu�). Dupã ce toate structurile din Forþele Navale vor avea întocmit PIM, atunci condiþiile ºi standardele pentru OPFOR vor fi preluate din PIM similar OPFOR, realizând în acest fel obiectivarea inamicului ºi nu crearea OPFOR de cãtre cel care concepe ºi forþele proprii, astfel încât primele sã fie mai uºor învinse. Cerinþele OPFOR exprimã performanþele generale ale OPFOR pentru fiecare cerinþã colectivã. Ele stabilesc cum sã acþioneze OPFOR, astfel încât forþele care se instruiesc sã îndeplineascã standardele cerinþei sau sã piardã în faþa OPFOR. Standardele ºi cerinþele pentru inamic precizeazã ce anume trebuie sã facã inamicul ºi nu cum sã acþioneze acesta. OPFOR trebuie sã acþioneze întotdeauna la nivelul standardelor proprii, folosind tactici adecvate pentru tipul ºi nivelul de adversar pe care îl reprezintã. Standardele cerinþei stabilesc criteriile de performanþã la care trebuie sã ajungã structura pentru a îndeplini cu succes cerinþa.

26

În vederea elaborãrii PIM este necesarã elaborarea listelor cu cerinþele de instrucþie colective (generale/comune/specifice/esenþiale).

Lista cerinþelor comune ale misiunilor va fi întocmitã de SMFT ºi va fi folositã de toate structurile în elaborarea PIM pentru categoriile de instrucþie care nu sunt specifice de marinã.

Listele cu cerinþele generale ºi specifice ale misiunilor � LCGM, respectiv LCSM - prevãzute în Ordinul ºefului Statului Major al Forþelor Navale nr. 27 din 22.12.2005 au fost create pentru a face diferenþa între PIM pentru nava de suprafaþã ºi PIM specific fiecãrei nave.

Lista generalã a cerinþelor misiunilor - LCGM a fost întocmitã ºi îmbunãtãþitã pe baza propunerilor trimise de structurile subordonate SMFN ºi are repartizate codurile de identificare de la G 001 la G 999, dupã cum urmeazã: de la G 001 la G 499 pentru navele de suprafaþã, de la G 500 la G 699 pentru infanteria marinã, de la G 700 la G 799 pentru scafandrii de luptã ºi de la G 800 la G 999 pentru submarine.

Lista cerinþelor generale ale misiunilor pentru structurile din Forþele Navale va fi folositã în primul rând la întocmirea PIM-urilor generale pentru: nava de suprafaþã, grupul de nave, compania de infanterie marinã, grupul de scafandri ºi submarin ºi, în al doilea rând, pentru întocmirea celorlalte PIM-uri, prin preluarea din cele generale a ASIE ºi a exerciþiilor necesare.

Lista cerinþelor specifice ale misiunilor - LCSM a fost întocmitã de fiecare structurã ºi are repartizate codurile de identificare de la 5100 la 7099, având în vedere misiunile specifice. LCSM nu repetã cerinþele cuprinse în LCGM, ci adaugã cerinþele specifice fiecãrei structuri. Pentru a avea o concepþie coerentã, celelalte structuri din Forþele Navale vor întocmi tot LCSM, dar vor cuprinde în aceasta toate cerinþele generale ºi specifice.

Lista cu cerinþele esenþiale ale misiunilor - LCEM se va întocmi dupã elaborarea PIM, în momentul primirii misiunilor sau obiectivelor de instrucþie pentru anul de instrucþie urmãtor ºi va constitui baza elaborãrii analizei nevoilor de instrucþie. În urma analizei nevoilor de instrucþie, se va elabora planul de instrucþie pentru anul urmãtor - la nivel unitate/mare unitate sau cadrele de misiuni la nivel subunitãþi.

Alocarea codului de identificare al PIM se face prin douã grupe de cifre astfel: prima grupã de cifre indicã genul de armã/clasa de nave/specialitatea, iar a doua indicã eºalonul. Codul de identificare pentru structuri de acelaºi eºalon va fi diferenþiat, prin litere. Codul de identificare pentru PIM întocmite pentru Batalionul de transmisiuni, Baza Navalã, Batalionul de stat major ºi deservire ºi Compania NBC se va forma luând prima grupã de cifre din codul de identificare, din cele alocate de SMFT sau de comandamentul de armã respectiv.

Codul de identificarea al ASIE este reprezentat de trei grupe de cifre care indicã, în ordine, genul de armã/clasa de nave/specialitatea, eºalonul ºi poziþia cerinþei în cadrul listei. Prima grupã de cifre, din cerinþele cuprinse în LCSM, care indicã genul de armã/clasa de nave/specialitatea va fi cuprinsã între numerele 51 ºi 70. A doua grupã de cifre, care indicã eºalonul, va fi

27

cuprinsã între 1 ºi 9 ºi se va aloca în ordinea: nava, serviciul de luptã, postul de luptã, echipa, secþia, unitatea, marea unitate, flota, SMFN. A treia grupã de cifre indicã poziþia cerinþei în cadrul Listei generale a cerinþelor misiunilor - LCGM sau în cadrul Listei cerinþelor specifice misiunilor LCSM sau a Listei cerinþelor comune misiunilor - LCCM. Poziþia cerinþei în cadrul LCGM se va face cu cifre de la 001 la 999, având în faþã litera G. Alocarea codului de identificare pentru LCSM se va face cu numere de la 5101 la 6999, þinând cont de ordinea stabilitã pentru primul grup de cifre.

Avantajele oferite de folosirea Programelor de instrucþie pentru misiuni sunt numeroase, iar multe din acestea se vor vedea abia dupã o perioadã mai mare de aplicare. În primul rând, acestea reduc substanþial timpul necesar comandanþilor, planificatorilor ºi instructorilor pentru planificarea, evaluarea ºi pregãtirea activitãþilor de instrucþie, eliberând ofiþerii de corvoada întocmirii planurilor de desfãºurare ºi folosirea timpului astfel economisit pentru instrucþia personalã. Fiind întocmite de colective de elaborare, eliminã în mare mãsurã subiectivismul ºi arbitrariul ºi cresc substanþial randamentul instrucþiei. Ajutã personalul nou numit pe funcþii, ce primeºte sarcini în domeniul instrucþiei, sã se adapteze rapid ºi sã se pregãteascã cu uºurinþã, datã fiind sistematizarea ºi claritatea acestor documente - standard. Asigurã determinarea, cu mai mare uºurinþã ºi exactitate, a resurselor necesare pentru desfãºurarea instrucþiei ºi folosirea acestora controlat ºi mai eficient. Simplificã analizele privind instrucþia ºi asigurã introducerea rapidã a lecþiilor învãþate ºi a rezultatelor schimbului de experienþã. Îl sprijinã pe comandant în stabilirea nevoilor de instrucþie pentru structura sa, prezentând cerinþele misiunilor specifice structurii sale ºi îi aratã cum trebuie sã se facã instrucþia pentru a se atinge nivelul de performanþã necesar îndeplinirii misiunilor.

Bibliografie: 1. **** Ghidul Elaborãrii Programelor de Instrucþie pentru Misiuni,

S.M.G.-56 din 30.11.2004. 2. **** Ordinul ºefului Statului Major al Forþelor Navale nr. 27 din

22.12.2005 pentru aprobarea Programului de instrucþie pentru misiune (PIM) al navei de suprafaþã 51-1 ºi a Concepþiei de elaborare a PIM în Forþele Navale în anul 2006.

3. **** Ordinul ºefului Statului Major al Forþelor Navale nr. 9 din 24.06.2005, privind elaborarea Programelor de instrucþie pentru misiune (PIM) în Forþele Navale.

28

IMPLEMENTAREA ÎN FORÞELE NAVALE A CICLULUI DE GENERARE/REGENERARE ªI ÎNTREBUINÞARE A FORÞELOR

Comandor Ion ANASIA, ªeful N 7 Instrucþie din Comandamentul Flotei

Aplicarea conceptului de întrebuinþare � rotire a forþelor, conceptul NATO de generare/refacere dupã misiune, instrucþie ºi executarea misiunilor, în cadrul Forþelor Navale a început în anul 2005 ºi s-a perfecþionat în acest an de instrucþie. Pentru aplicarea acestui concept s-au analizat factorii obiectivi din cadrul Forþelor Navale care determinã modul de realizare a ciclului specific.

A trebuit determinatã structura de bazã care se roteºte ciclic, prin etapele respective, care genereazã forþa combatantã necesarã îndeplinirii misiunii � reieºind cã unitatea cãreia i se aplicã ciclul este nava, nu divizionul/batalionul, conform Doctrinei Instruirii Armatei României � ediþia 2006. Nu se poate aplica prevederea în mod identic, prin rotirea unitãþilor, deoarece:

a) în Forþele Navale nu sunt unitãþi similare � din punctul de vedere al misiunilor pe care le îndeplinesc � care pot fi rotite, fiecare divizion fiind compus practic dintr-un gen de forþe navale;

b) nu este de acceptat ca, într-o anumitã perioadã de timp sã avem forþe navale operative � numai nave dragoare � de exemplu. Forþele navale operative trebuie sã corespundã cerinþei de întrebuinþare în comun, în cadrul unor grupãri neomogene;

c) o navã are un anumit ciclu �planificat� de reparaþii, cu complexitãþi diferite, durate de imobilizare în reparaþii diferite, fonduri necesare diferite, dupã tipul reparaþiei, mãrimea ºi complexitatea navei. În acest sens, planificarea în ciclu a navelor trebuie sã þinã cont de nevoile de reparaþii, nevoile de instruire, complexitatea instrucþiei, durata cât nava îºi poate menþine calitãþile pânã la urmãtoarea scoatere din operativitate. Nu se puteau planifica simultan în reparaþie navele unui divizion, aºa cum au cerut unii comandanþi de unitãþi, deoarece fondurile necesare se alocã pentru un an, trebuie cheltuite pe mãsura alocãrii, necesitãþile de reparaþii diferã de la navã la navã, funcþie de vechime, ore de funcþionare de la ultima reparaþie, etc. Rezultã cã durata de executare a lucrãrilor diferã de la navã la navã, deci nu putem menþine navele �în reparaþii� numai pentru cã una nu ºi-a

29

încheiat lucrãrile. De asemenea, în ecuaþie intrã ºi capacitãþile limitate de reparare a armamentului ºi tehnicii militare ale Bazei Navale. Un alt argument pentru a considera nava unitatea de bazã privind ciclul generare/regenerare� întrebuinþare este cã numai astfel se poate asigura operativitatea unei forþe capabile sã îndeplineascã misiuni. Cele de mai sus se constituie în argumente pentru care s-a considerat cã �nava� este unitatea de bazã. O altã problemã care se pune în planificarea acestui ciclu este durata lui. În vechea Doctrinã a instruirii forþelor armate, durata unui ciclu era de un an de zile, principalul argument în favoarea acestei durate fiind alocarea anualã a fondurilor. Ori, Forþele Navale nu pot fi întrebuinþate cu eficienþã, conform funcþionãrii lor normale, dacã se considerã ciclul de un an, deoarece:

a) nevoile de reparaþii ale unei nave dintr-un anumit tip sunt diferite de ale celorlalte nave din acelaºi tip, datoritã intrãrii în dotare la date diferite;

b) durata instrucþiei pentru operaþionalizare a echipajului unei nave purtãtoare de artilerie de la fluviu, de exemplu, este mai micã decât durata instrucþiei echipajului unei fregate;

c) complexitatea tehnicii de la bord, durata de funcþionare în parametri normali, de exemplu tehnica de la bordul unei nave purtãtoare de artilerie are alt ciclu de funcþionare/reparare decât cea de la Fregatele tip 22. Rezultã din aceste câteva argumente cã:

a) durata unui ciclu este funcþie de tipul de navã; b) în cadrul acestui ciclu durata de refacere ºi cea de

operaþionalizare sunt diferite de la navã la navã, funcþie de necesarul de lucrãri de reparaþii ºi respectiv de nivelul de instrucþie avut anterior de cãtre echipaj, în care majoritatea membrilor acestuia continuã îndeplinirea misiunii la bordul aceleiaºi nave;

c) fundamentarea ºtiinþificã a duratei unui ciclu pentru un tip de navã este foarte importantã.

În noua Doctrinã a Instruirii Armatei României s-a trecut la cicluri variabile cu durata cuprinsã între 12 ºi 18 luni. Tot în acest document se preconizeazã cã aceste cicluri nu se încep la aceeaºi datã pe toate structurile militare, ci conform programãrii stabilite de eºaloanele lor superioare, prin graficul planificãrii forþei.

Este limpede de ce, prin Ordinul pentru instrucþia ºi exerciþiile în Forþele Navale în anul 2006 s-a trecut la ciclul de 16 luni pentru fregate ºi respectiv 15 luni pentru celelalte nave. Aceasta deoarece instrucþia unei fregate dureazã mai mult decât instrucþia celorlalte tipuri de nave. În cadrul ciclului etapa de refacere dupã misiune/mentenanþã este de 4 luni pentru navele de luptã ºi 3 luni pentru cele speciale, iar instrucþia colectivã este de 3 � 4 luni.

Trecerea la ciclul variabil pentru diferite categorii de nave ne obligã sã planificãm instrucþia pe durata întregului ciclu, mai bine zis durata instrucþiei prevãzutã în planul instrucþiei pentru divizionul de nave sã cuprindã un întreg ciclu pentru tipul respectiv de navã, iar pentru urmãtorul ciclu sã cuprindã

30

principalele activitãþi. De asemenea, la eºalonul mare unitate, durata cuprinsã în planul cu principalele activitãþi sã fie pentru un ciclu al navei cu durata cea mai mare ºi în perspectivã pentru încã un ciclu. Astfel rezultã cã, planificarea trebuie sã fie mult mai elasticã, controlatã ºi orientatã, dar nu închistatã pe zile ºi ore, pentru ca ºi comandanþii direcþi ai structurilor sã aibã mai multã libertate în planificarea instrucþiei, pe mãsura responsabilitãþii date de acest document �Doctrina Instruirii Armatei României�.

31

EXECUTAREA EVALUÃRII NIVELULUI DE INSTRUCÞIE A STRUCTURILOR ÎN FORÞELE NAVALE

Cãpitan comandor Florin Alexandru ILIESCU, ªeful Colectivului Evaluare Instrucþie, Secþia Simulare Evaluare din

Centrul de Informaticã, Simulare ºi Evaluare al Forþelor Navale

Instrucþia este una din componentele de bazã ale instruirii forþelor, cu rol decisiv în realizarea capacitãþii operaþionale necesarã Forþelor Navale, pentru îndeplinirea misiunilor la nivel naþional cât ºi în cadrul Alianþei Nord- Atlantice. Evaluarea � ca ºi concept � este o noutate pentru Forþele Navale, având în vedere integrarea României în structurile Nord - Atlantice.

Evaluarea nivelului instrucþiei este un proces structurat, care constã în examinarea capabilitãþilor ºi performanþelor unei structuri militare pe baza unor standarde ºi criterii definite. Aceastã activitate vine în sprijinul comandanþilor ºi statelor majore, fiind un instrument util în corectarea disfuncþionalitãþilor apãrute pe timpul procesului de instrucþie. Scopul evaluãrii este sã se demonstreze cã structura este pregãtitã sã treacã la o nouã etapã de instrucþie sau sã desfãºoare acþiuni militare.

Activitatea de evaluare, în general, pentru a fi eficientã, trebuie sã respecte urmãtoarele principii:

a) legalitatea - respectarea cadrului legislativ, naþional militar în vigoare;

b) obiectivitatea - asigurarea imparþialitãþii ºi profesionalismului personalului, care executã evaluarea, a propunerilor privind aprecierea structurii evaluate ºi a mãsurilor privind îmbunãtãþirea instrucþiei;

c) continuitatea - desfãºurarea evaluãrii pe toatã durata instrucþiei operaþionale;

d) previziunea - planificarea ºi executarea evaluãrilor în conformitate cu destinaþia, misiunile ºi structura organizatoricã a structurilor ce urmeazã a fi evaluate;

e) cuprinderea - planificarea evaluãrii, astfel încât tot personalul, toate structurile ºi toate activitãþile de instruire sã fie cuprinse în acest proces;

f) eficienþa - îndeplinirea obiectivelor evaluãrii într-o perioadã strict determinatã, utilizând minimum de resurse;

g) oportunitatea - executarea evaluãrilor în etapele ºi pe problemele care se impun;

32

h) esenþializarea - operarea cu un sistem de evaluare unic, clar ºi concis;

i) responsabilitatea - rãspunderea comandantului, a evaluatorilor ºi a personalului structurii evaluate pentru calitatea ºi conþinutul procesului de evaluare;

j) valorificarea - furnizarea de informaþii relevante ºi pertinente pentru fundamentarea deciziilor ulterioare.

În Forþele Navale, evaluarea este orientatã pe douã direcþii: a) evaluarea nivelului de operaþionalizare a forþelor puse la

dispoziþia NATO, a celor pentru iniþiative regionale, misiuni ºi exerciþii multinaþionale;

b) evaluarea nivelului instrucþiei operaþionale a forþelor din subordine.

În funcþie de eºalonul care o executã, evaluarea este: a) evaluarea internã - se executã de comandantul structurii în

vederea identificãrii disfuncþionalitãþilor ºi aplicarea corecþiilor în procesul de instrucþie, în vederea realizãrii obiectivelor propuse. Se urmãreºte în principal nivelul de instrucþie realizat, cum este folositã baza materialã de instrucþie, calitatea instructorilor, gradul de participare al personalului, folosirea eficientã a timpului alocat pentru instrucþie.

b) evaluarea externã - se executã de cãtre structurile de evaluare din Forþele Navale, pentru stabilirea nivelului de instrucþie realizat la un moment dat. Pentru forþele puse la dispoziþia NATO, cele pentru iniþiative regionale, misiuni ºi exerciþii multinaþionale, structurile de evaluare din Forþele Navale organizeazã, planificã ºi executã urmãtoarele tipuri de evaluãri:

a) evaluare iniþialã - stabileºte starea iniþialã a structurii evaluate, mãsurile ce trebuie luate pentru îndeplinirea obiectivelor propuse;

b) evaluarea în vederea certificãrii - este recunoaºterea oficialã de cãtre autoritatea naþionalã a faptului cã structura pusã la dispoziþia NATO îndeplineºte standardele acestei organizaþii ºi, drept urmare, este în mãsurã sã-ºi îndeplineascã misiunea;

c) evaluarea în vederea afirmãrii - este recunoaºterea oficialã de cãtre structurile NATO a faptului cã structura pusã la dispoziþia NATO îndeplineºte standardele importante ale acestei organizaþii ºi este în mãsurã sã-ºi îndeplineascã misiunea.

Pentru forþele din subordine ce executã instrucþie operaþionalã de bazã, structurile de evaluare din Forþele Navale executã urmãtoarele evaluãri:

a) evaluarea instrucþiei operaþionale de bazã - determinã dacã structura evaluatã (nava) este în mãsurã sã execute misiunile de bazã;

b) evaluarea instrucþiei operaþionale intermediare - se executã pentru aprecierea nivelului de perfecþionare a deprinderilor pe timpul completãrii instrucþiei operaþionale de bazã, pentru a fi în mãsurã sã îndeplineascã misiuni în cadrul grupului de nave;

33

c) evaluarea instrucþiei operaþionale avansate - se executã pentru aprecierea nivelului de perfecþionare a deprinderilor pe timpul completãrii instrucþiei operaþionale de bazã, pentru a fi în mãsurã sã îndeplineascã misiuni în cadrul grupãrii de nave.

Activitatea de evaluare se planificã, de regulã, pe timpul pregãtirii ºi desfãºurãrii exerciþiilor pe mare, fluviu ºi în teren. Echipa de evaluare este formatã din personal selecþionat (ofiþeri ºi maiºtri militari), cu experienþã tacticã ºi tehnicã pentru structurã evaluatã. Mãrimea echipei de evaluare este astfel stabilitã, încât sã acopere toate aspectele cuprinse în planul de evaluare.

Activitatea de evaluare cuprinde trei etape distincte: a) pregãtirea evaluãrii; b) executarea evaluãrii; c) finalizarea evaluãrii.

În cadrul pregãtirii se executã un numãr de activitãþi specifice, astfel: a) colectarea ºi studierea informaþiilor referitoare la starea

procesului de instrucþie al structurii ce urmeazã a fi evaluatã; b) întocmirea planului de evaluare; c) întocmirea ºi/sau actualizarea fiºelor cu domeniile ºi activitãþile

standard de evaluare; d) alte probleme organizatorice.

La rândul sãu, procesul de executare a evaluãrii conþine trei etape: a) preevaluarea - pe timpul cãreia se verificã problemele cuprinse în

domeniile de evaluare (încadrare cu personal, nivel de pregãtire, probleme constatate pe timpul evaluãrilor interne);

b) evaluarea propriu-zisã - pe timpul cãreia se executã aprecierea domeniilor, a activitãþilor standard, se trag concluzii preliminare rezultate în urma activitãþii de evaluare;

c) postevaluarea - centralizarea datelor de la membrii echipei de evaluare, precum ºi desfãºurarea analizei post acþiune cu factorii de rãspundere de la structura evaluatã.

Finalizarea evaluãrii constã în întocmirea unui raport final de evaluare, ce va conþine recomandãri privind îmbunãtãþirea ºi/sau menþinerea ritmului de instrucþie, dupã caz.

În momentul de faþã, activitatea de evaluare în Forþele Navale se executã în conformitate cu cele prezentate mai sus. Este o activitate în continuã perfecþionare, ce va fi adaptatã ºi îmbunãtãþitã odatã cu apariþia �MAREVAL - Maritime evaluation�, lucrare ce urmeazã a fi editatã de structurile NATO.

34

EXERCIÞIU DE LUARE A DECIZIEI

Cãpitan comandor Vasile CHIRILÃ, ªeful Biroului Reglementãri în Armã din ªcoala de Aplicaþie a Forþelor

Navale

Prin Ordinul ºefului Statului Major al Forþelor Navale nr. 25 de aprobare a �Programului de instrucþie pentru misiuni al navei de suprafaþã ºi a concepþiei de elaborare a PIM în Forþele Navale în anul 2006� au fost stabilite tipurile de exerciþii (altele decât cele prevãzute în S/SMG 1/2002, fostele aplicaþii) ce vor fi cuprinse în cadrul PIM ºi care vor fi folosite în procesul de instrucþie. În elaborarea Programelor de instrucþie pentru misiuni/PIM pentru grupul de nave/companie/batalion sau pentru structuri tip comandament, un loc important îl va ocupa întocmirea exerciþiilor de luare a deciziei.

În publicaþiile care fac referire la elaborarea PIM se dau modele de întocmire a unor exerciþii de rezolvare a unei situaþii tactice, dar nicãieri nu se aratã cum trebuie întocmit ºi ce trebuie sã conþinã un exerciþiu de luare a deciziei. Exemplul prezentat în continuare va putea fi folosit la întocmirea PIM dar ºi la instrucþia comandamentului, la pregãtirea practic � aplicativã, pentru structurile de la nivel grup de nave în sus.

Vã prezentãm în continuare, în scop de învãþãmânt, un exemplu de întocmire a unui Plan de desfãºurare pentru un exerciþiu de luare a deciziei, ce poate fi adaptat, cu unele mici modificãri pentru a fi �jucat� în cadrul unei ºedinþe de Rezolvare a unei situaþii, la oricare unitate de nave din Forþele Navale:

* * *

I. Tema: Planificarea acþiunii de intervenþie la platformele de foraj marin.

II. Obiective: a) antrenarea ofiþerilor comandamentului în executarea procesului

de planificare a unei acþiuni militare ºi în întocmirea unor documente conform tipizatelor din FN-2;

b) îmbunãtãþirea procesului de înþelegere a situaþiei; c) formarea coeziunii între comandanþi, statele majore ºi

comandanþii subordonaþi; d) gãsirea de soluþii pentru cele mai dificile situaþii ce pot sã aparã

pe mare/fluviu;

35

e) perfecþionarea pregãtirii participanþilor în alegerea cursului optim de acþiune;

f) antrenarea maiºtrilor militari ºi subofiþerilor în lucrul cu documente de conducere în secret.

III. Locul de desfãºurare: Punctul de comandã al unitãþii. IV. Pregãtirea participanþilor la exerciþiu:

a) studierea prevederilor F.N.2 - Manualul pentru organizarea de stat major ºi operaþii ale Forþelor Navale, Manualul de folosire în luptã a corvetelor, Manualul de folosire în luptã a navelor purtãtoare de rachete, Ordinul ºefului Statului Major al Forþelor Navale nr. 4 din 2005 privind desfãºurarea instrucþiei în raioane maritime/terestre/fluviale, AN-3, Regulamentul de semne convenþionale ºi abrevieri;

b) executarea cu participanþii a unei ºedinþe de pregãtire a exerciþiului;

c) discuþii privind modalitãþile de planificare ºi aplicare a procedurilor de acþiune;

d) dupã executarea proceselor ºi procedurilor specifice fiecãrei etape, rezultatele sunt concretizate în planuri, ordine, estimãri, ordine fragmentare, cereri de informaþii;

e) folosirea simulatoarelor ºi jocurilor de rãzboi în procesul de pregãtire a ofiþerilor;

f) revederea modului de executare a calculelor specifice îndeplinirii misiunii, în pãrþile care le revin (calcule de supraveghere ºi de cãutare antisubmarin);

g) funcþie de nivelul de instrucþie al participanþilor, documentele vor fi întocmite în timp real pe timpul exerciþiului sau pânã la începerea exerciþiului;

h) când nivelul de instruire este suficient pentru cerinþele exerciþiului, acesta poate fi executat într-un timp mai redus.

V. Instrucþiunile pentru acest exerciþiu sunt urmãtoarele: a) exerciþiul va fi executat mai întâi, pe etape, parcurgând separat

cei ºapte paºi ai exerciþiului; b) acele etape care nu îºi ating obiectivul de instruire vor fi repetate

separat sau pe grupuri de militari; c) pentru a asigura obþinerea performanþei, acest exerciþiu trebuie sã

aibã un caracter repetabil în execuþie; d) dacã este necesar, se vor relua paºii exerciþiului pânã când

performanþele realizate de ofiþeri sunt cele dorite de comandant; e) pentru etapele executate cu ocazia desfãºurãrii altor exerciþii, nu

se vor urmãri standardele de performanþã, ci se va avea în vedere doar realizarea integrãrii acestora în procesul de planificare a unei acþiuni militare;

f) acolo unde activitãþile se suprapun, instrucþia/evaluarea se face simultan la toate secvenþele respective, dar de instructori/evaluatori diferiþi, fiecare urmãrind activitatea de care rãspunde;

36

g) pentru anumite etape, care în cadrul exerciþiului sunt considerate secundare ca importanþã, se poate urmãri doar executarea standardelor de performanþã, fãrã încadrare în timp sau se poate modifica timpul pe etape de instrucþie;

h) exerciþiul începe cu iniþierea planificãrii ºi se terminã cu revederea planului;

i) dupã terminarea exerciþiului se desfãºoarã analiza post acþiune ºi se comunicã calificativele participanþilor.

VI. Documentele ce vor fi întocmite de participanþi pe timpul exerciþiului sau pânã la începerea exerciþiului:

Nr. crt.

Gradul numele ºi prenumele

Documente întocmite

1. Planul de acþiune (Hartã ºi text) 2. Ordin de acþiune (text) 3. Ordin preliminar (text) 4. Ordin fragmentar (FRAGO) 5. Transferul de autoritate (text) 6. Reguli de angajare 7. Estimarea de informaþii (Hartã ºi text) 8. Estimarea de personal (text) 9. Anexa Q Comunicaþii (text) 10. Estimarea de comunicaþii (Hartã ºi text) 11. Plan logistic (Hartã ºi text) 12. Ordin logistic (text) 13. Estimarea logisticã (Hartã ºi text) VII. Repartiþia pe funcþii a ofiþerilor în punctul de comandã:

Nr. crt. Structura Funcþia

Gradul numele ºi

prenumele 1.

2.

CENTRUL DE ANALIZÃ ªI

DECIZIE

Comandant Locþiitor ªeful de stat major Grupa de coordonare Grupa comandantului

3. ªef centru

4. Operator/specialist operaþii navale

5. Operator/specialist informaþii

6.

CENTRUL DE PLANIFICARE (îndeplineºte ºi

atribuþiile Centrului de colectare ºi

Operator/specialist, informaticã ºi comunicaþii

37

Nr. crt. Structura Funcþia

Gradul numele ºi

prenumele 7. Operator/specialist logisticã 8. Operator/specialist personal 9. Operator/specialist EOD 10. Operatori/specialiºti alte arme 11. Ofiþeri de legãturã � LNO

12.

analizã a informaþiilor)

Operator/specialist operaþii speciale

13. ªef turã operativã 14. Ofiþer operativ

15. Operatori specialiºti din alte arme

16. Codificator/decodificator

17.

CENTRUL DE CONDUCERE

Operator completare jurnalul acþiunilor militare

18. Celula de asigurare

Compartiment documente clasificate ºi asigurare hãrþi

VIII. Desfãºurarea exerciþiului:

ORA ETAPA PASUL 08.00

- 08.10

Organizarea activitãþii

08.10 -

08.50

ETAPA a I-a Iniþierea planificãrii PASUL 1: Primirea misiunii

09.00 -

09.50

ETAPA a II-a Orientarea

PASUL 2: Analiza misiunii ªedinþa de prezentare a analizei misiunii

10.10 -

11.00

PASUL 3: Elaborarea cursurilor de acþiune

11.10 -

11.30 PASUL 4: Jocul de rãzboi

11.30 -

12.00

ETAPA a III-a Elaborarea concepþiei

PASUL 5: Compararea cursurilor de acþiune Luarea deciziei

12.10 -

13.00

ETAPA a IV-a Elaborarea planurilor

PASUL 6: Elaborarea planurilor ºi a ordinelor

38

ORA ETAPA PASUL 13.10

- 13.45

ETAPA a V-a Revederea planului

PASUL 7: Revederea planului Tranziþia

13.45 -

14.00 Bilanþul exerciþiului

IX. Evaluarea:

a) evaluarea va fi fãcutã de comandant sau de locþiitor; b) acest exerciþiu cere ca participanþii sã aibã întocmite

documentele stabilite pânã la începerea exerciþiului; c) exerciþiul poate fi condus de cãtre comandantul unitãþii sau de un

locþiitor, care va fi instructorul ºi, în acelaºi timp, evaluatorul principal; al doilea evaluator va fi ofiþerul care a întocmit exerciþiul.

d) se va evalua capacitatea de analizã ºi sintezã, acurateþea întocmirii documentelor, concizia în exprimarea punctelor de vedere ºi limbajul tactic dobândit.

e) un accent deosebit se va pune pe evaluarea nivelului de cunoaºtere a manualelor de folosire în luptã ºi a modului de executare a calculelor de supraveghere.

X. Situaþia tacticã: A. Scenariul text al exerciþiului (acest scenariu este fictiv ºi nu este

inspirat din realitatea geopoliticã actualã, fiind întocmit doar în scop de învãþãmânt)

a1 Situaþia generalã Forþele navale ale statului RED au intensificat acþiunile de atac a

comunicaþiilor navale ºi a obiectivelor economice din zona de operaþii navale, folosind grupe de cercetare diversiune transportate în ambarcaþiuni mici, submarine sau prin paraºutare din aeronave. Din acþiunile anterioare rezultã cã scopul acþiunilor inamice este de a prelua treptat controlul obiectivelor economice, nu de a le distruge.

Forþele navale ale statului BLUE au trecut la aplicarea planului ridicãrii graduale a capacitãþii de luptã, concomitent cu acoperirea navalã a obiectivelor economice din zona de operaþii navale. Comandantul Flotei a constituit trei grupãri de forþe: TF 01, TF 02 ºi TF 03.

a2 Situaþia specialã Pânã pe data de 03.03 08.00, forþele navale ale statului RED au

executat mai multe acþiuni de infiltrare la obiectivele economice de litoral. De asemenea, a executat urmãtoarele acþiuni militare:

a) a scufundat un petrolier ce executa manevra de intrare în dispozitivul de separare a traficului în raionul Delta 1;

b) a executat minarea ofensivã cu aeronave a raionului Beta 1; c) a executat cercetarea cu submarine în raioanele Gama 5 ºi Alfa 4.

39

Este de aºteptat ca, începând cu data de 04.03 08.00, sã execute acþiuni de preluare a controlului platformelor de foraj marin, folosind grupe de cercetare diversiune ce vor fi transportate cu aviaþia sau cu ambarcaþiuni mici sau nave comerciale. Direcþia principalã de atac va fi dinspre Est.

Gruparea de Forþe TF 01 are forþele dislocate în raionul de ancoraj A ºi primeºte Ordinul de acþiune pentru apãrarea platformelor de foraj marin nr. 01.

Plinurile navelor sunt asigurate dupã cum urmeazã: a) muniþie 75%; b) combustibili lubrifianþi 80%; c) alimente 3 zile; d) rachete 70%.

Gruparea de Forþe TF 01 ºi grupurile navale subordonate au asigurate comunicaþiile cu eºalonul superior ºi structurile subordonate, primind informaþii despre inamic de la eºalonul superior. Ambarcã rachete în locurile de dislocare permanentã, dupã care se redislocã în poziþiile de aºteptare sau de supraveghere. Primesc informaþii despre apariþia grupãrii navale inamice de la navele din supraveghere sau eºalonul superior, specificându-se elementele de poziþie, de miºcare ºi compunerea acestuia. Executã manevra de plecare rapidã de la ancorã ºi marºul independent cãtre raionul de ducere a acþiunilor de luptã. Grupul TG 01.02. primeºte informaþii de la TG 01.01. ºi executã atacul asupra navelor inamice, conform repartiþiei obiectivelor. Navele resping atacurile aviaþiei inamice pe timpul apropierii ºi desfãºurãrii tactice. Pe timpul atacului, navele proprii sunt atacate cu artileria de cãtre navele inamice.

B. Scenariul grafic al exerciþiului este prezentat pe Harta specialã întocmitã la scara 1:300.000.

40

41

XI. Ordinul de acþiune (acest ordin este fictiv ºi este întocmit doar în scop de învãþãmânt)

Comandantului Grupãrii de Forþe TF 01

Ordinul de acþiune nr. 01 pentru apãrarea platformelor de foraj marin începând cu 04.04 08.00

Harta specialã: Scara 1:300.000 Ediþia 2006 P.C. TU 01.01.01/03.04 08.00

1. SITUAÞIA

1.1. FORÞELE INAMICULUI Începând cu 04.03 08.00, forþele navale ale statului RED vor executa

lovirea porturilor maritime ºi fluviale ºi a obiectivelor economice din zona de operaþii navale cu grupãri navale de lovire, formate din nave purtãtoare de artilerie, submarine ºi personal specializat în acþiuni de sabotaj ºi intimidare ce va fi transportat cu submarinele, aviaþia, ambarcaþiuni uºoare sau nave speciale disimulate în nave comerciale. Din informaþiile deþinute, rezultã cã inamicul nu doreºte distrugerea obiectivelor economice, ci doar preluarea controlului asupra acestora ºi impunerea de condiþii pentru îndeplinirea obiectivelor sale politice ºi economice. Dupã lovirea porturilor, va manevra pentru acoperirea transporturilor de trupe ºi materiale destinate susþinerii ofensivei trupelor de uscat de la nord la sud.

Pentru îndeplinirea scopurilor va acþiona mai probabil: a) cu aviaþia de transport care va desanta scafandri de luptã ºi

materiale pentru executarea lucrãrilor de sabotaj ºi intimidare; b) cu aviaþia de cercetare pentru cercetarea zonei maritime de

interes ºi descoperirea navelor de luptã ce acþioneazã pe mare; c) cu aviaþia de bombardament pentru lovirea la chemare a navelor

de luptã care se opun acþiunii; d) cu un grup de atac cu artileria care va lovi porturile Alfa, Gama

ºi Delta ºi va acoperi navele ce transportã trupe speciale; e) cu un submarin care va acþiona într-un raion dispus în raionul

Gama 4 pentru executarea cercetãrii ºi lovirii navelor pe drumuri intermediare ºi de larg ºi lansarea de scafandri de luptã în zona platformelor de foraj marin.

1.2. FORÞELE PROPRII Comandantul Flotei a constituit trei grupãri de forþe: TF 01 pentru

apãrarea platformelor de foraj marin, TF 02 pentru apãrarea porturilor maritime ºi TF 03 pentru apãrarea porturilor fluviale. Gruparea de Forþe TF 01 are forþele dislocate în raioanele de ancoraj A ºi B.

Situaþia vecinilor: la sud acþioneazã TF 02 care are forþele de supraveghere dispuse pe aliniamentul = 30 30� E.

1.3. SUBORDONÃRI ªI RESUBORDONÃRI Începând cu data de 03.03 14.00, Gruparea de Forþe TF 01 va lua în

subordine prin transfer de autoritate 3 vedete de intervenþie cu scafandri.

42

1.4. ESTIMAREA COMANDANTULUI Având în vedere acþiunile anterioare ale inamicului ºi scopurile pe care

acesta ºi le propune, este de aºteptat ca acþiunea de luptã sã dureze peste aºteptãri, iar metodele ºi procedeele de acþiune ale acestuia sã aibã caracter de noutate, marcate în special de nerespectarea regulilor de angajare. 2. MISIUNEA

Comandantul Flotei are misiunea de a apãra porturile maritime ºi fluviale ºi obiectivele economice din zona de operaþii navale, prin distrugerea grupurilor navale inamice care intenþioneazã sã loveascã porturile proprii ºi obiectivele economice, concomitent cu apãrarea locului de dislocare permanentã.

3. EXECUÞIA

SCOP: Apãrarea porturilor maritime ºi fluviale ºi a platformelor de foraj marin.

3.1. CONCEPÞIA ACÞIUNII Pentru îndeplinirea misiunii, Comandantul Flotei a decis sã foloseascã

forþele în urmãtoarea concepþie: a) cu Gruparea de Forþe TF 01, sã organizeze supravegherea ºi

sprijinul supravegherii navale împotriva forþelor ce intenþioneazã sã acþioneze asupra platformelor de foraj marin;

b) cu gruparea navalã TF 02, formatã din 3 fregate ºi secþia IML, sã apere porturile maritime Alfa, Gama ºi Delta;

c) cu gruparea navalã TF 03, formatã din NPA ºi V.Flv., sã apere porturile ºi obiectivele economice fluviale;

d) cu grupul de nave dragoare maritime menþine libertatea de navigaþie a zonei de operaþii navale, executând dragaj de cercetare sistematic ºi dragaj de distrugere pe pasele de acces ºi drumurile recomandate;

e) va asigura logistica forþelor subordonate, cooperând cu Baza Navalã prin secþiile subordonate acesteia;

f) cu rezerva de aviaþie � 3 ieºiri patrulã aviaþie vânãtoare - bombardament/zi sã execute lovitura preliminarã asupra navelor inamice;

g) cu forþele rãmase va executa apãrarea locurilor de dislocare permanentã.

3.2. MISIUNILE FORÞELOR SUBORDONATE a) Gruparea de forþe TF 01 constituitã din 3 grupuri (grupul TG

01.01. format din 4 corvete, TG 01.02. format din 2 NPR ºi TG 01.03. format din 3 vedete de intervenþie cu scafandri) are misiunea ca, începând cu 04.04 08.00, sã execute apãrarea platformelor de foraj marin prin nimicirea forþelor inamicului ce încearcã pãtrunderea la acestea acþionând din poziþii de aºteptare, pe baza informaþiilor primite de la navele din supravegherea proprie;

GATA DE LUPTÃ 04.03 08.00

43

b) Gruparea Navalã TF 02 are misiunea sã execute apãrarea porturilor Alfa, Gama ºi Delta;

c) Gruparea Navalã TF 03 are misiunea sã execute apãrarea porturilor ºi obiectivele economice fluviale.

La terminarea misiunii reface capacitatea de luptã în locurile de dislocare permanentã.

3.3. MISIUNILE FORÞELOR DE SPRIJIN Rezerva de aviaþie acþioneazã la ordinul comandantului Flotei. 3.4. INSTRUCÞIUNI DE COORDONARE

a) PROGRAMUL ACTIVITÃÞILOR � Conform Angajãrii forþelor din Harta cu Planul de Acþiune grafic;

b) CODIFICAREA REPERELOR DE TIMP � Conform Angajãrii forþelor din Harta cu Planul de Acþiune grafic;

c) MANEVRA FORÞELOR � Conform Harþii cu Planul de Acþiune grafic;

d) MATRICEA DE SINCRONIZARE � Conform ANEXEI B; e) COOPERARE ªI COORDONARE � se va executa la data de

03.03. 15.00, la bordul TU 01.01.01. Transferul de autoritate pentru TG 01.03, format din 3 vedete de intervenþii cu scafandri, se va realiza la data de 03.03 16.00 în portul Gama.

f) REGULI DE ANGAJARE � Conform ANEXEI E; g) PROTECÞIA FORÞELOR � Conform ANEXEI J.

4. LOGISTICA

4.1. CONCEPÞIA DE SPRIJIN. Completarea plinurilor se va executa 100%, începând cu 03.03 09.00,

în porturile Alfa ºi Gama. La terminarea misiunii, navele vor executa refacerea capacitãþii de luptã în portul Alfa, iar TG 01.03, format din 3 vedete de intervenþie cu scafandri, în portul Gama.

4.2. GRADUL DE SUPORT LOGISTIC - Conform ANEXEI R

5. CONDUCEREA ªI COMUNICAÞIILE 5.1. COMANDA

a) punctul de comandã de bazã al Flotei va fi în Gama începând cu data de 03.03 09.00;

b) punctul de comandã îmbarcat al Flotei la TF 02.01.01. din 04.03 06.00

c) al doilea înlocuitor la comandã: Comandantul TF 02; d) rapoartele de luptã vor fi înaintate zilnic la orele 18.00 ºi la

terminarea misiunii. 5.2. COMUNICAÞIILE � Conform ANEXEI Q

* * *

44

Anexe la Planul de desfãºurare: 1. Ghidul comandantului pentru planificarea operaþiei/acþiunii

militare. 2. ªedinþa de analizã a misiunii. 3. Analiza situaþiei.

45

CONCEPÞIA DE DESFêURARE A ACÞIUNILOR DE MINARE ÎN FLOTELE MODERNE

Comandor Sorin LEARSCHI, Locþiitorul comandantului Flotilei de Fregate

1. Introducere

Minele marine rãmân astãzi � cum au fost de altfel în întreaga lor istorie � arme tactice extraordinar de puternice ºi de accesibile care îºi meritã un loc de frunte în arsenalul oricãrei forþe navale. Minele marine pot influenþa soarta unei bãtãlii ºi reprezintã un factor de multiplicare în condiþiile în care flotele se confruntã cu o continuã restructurare ºi cu reduceri masive de efective. Minele ºi-au demonstrat potenþialul de a executa misiuni de luptã antisubmarin ºi împotriva navelor de suprafaþã ce ar reveni în mod normal unor unitãþi de luptã extrem de costisitoare. Minele pot executa rolul unor �santinele permanente�, atunci când sunt poziþionate în jurul unor obiective importante, fãrã a expune marinarii unor riscuri inutile, asigurând mult dorita �force protection�. Pornind de la principiul �Forþei navale moderne, capabilã sã lupte ºi sã învingã� rezultã necesitatea capabilitãþilor operaþionale ale echipamentelor ºi dotarea navelor în ansamblu, nave ce vor asigura atât executarea misiunilor navale clasice cât ºi suportul necesar ducerii noilor tipuri de acþiuni, inclusiv executarea acþiunilor de minare ºi deminare sau cel puþin protecþia împotriva minelor.

2. Aspecte rezultate din acþiunile de minare ºi deminare executate în cadrul operaþiilor navale, dupã al II-lea Rãzboi Mondial

Începutul acþiunilor sistematice a forþelor maritime militare a fost

marcat, se pare, de rãzboiul ruso-japonez în care lupta armatã pe mare a cãpãtat un caracter nou din punct de vedere principial. În acest rãzboi au participat pentru prima datã nave blindate cu artilerie ghintuitã cu bãtaie lungã, torpiloare rapide, s-au folosit pe scarã largã mine ºi torpile, iar în conducerea de luptã a forþelor a fost introdus radioul. Existenþa în flotele adverse a unor clase principial noi de nave, a unui nou armament ºi noi mijloace de conducere a forþelor a permis ca într-o serie de cazuri sã se realizeze cu succes lovirea inamicului producându-i pierderi

46

însemnate fãrã o bãtãlie generalã. Tocmai de aceea întregul mers al evenimentelor pe mare a obligat pãrþile adverse sã desfãºoare ample acþiuni sistematice, care constituiau în fond o nouã formã operativã de întrebuinþare a forþelor maritime militare, a cãrei importanþã nu era încã recunoscutã. Rãzboiul a dezvãluit, de asemenea, necesitatea îmbunãtãþirii structurii statelor majore pentru a rezolva diferitele probleme care apar în acþiunile de luptã pe mare, dupã o concepþie ºi un plan unic, folosind datele sistematizate ale situaþiei de pe teatrul maritim, la obþinerea cãrora un rol deosebit revenea torpiloarelor rapide ºi mijloacelor de transmisiuni radio. Dar, din pãcate, experienþa rãzboiului ruso-japonez a permis sã se formeze concepþii separate cu privire la întrebuinþarea operativã ºi de luptã doar a forþelor de suprafaþã ale flotei, cãci construcþia de nave ºi de avioane specializate nu depãºea nici în Rusia ºi nici în Japonia stadiul unor modele incipiente. De aceea forma operativã principalã de întrebuinþare a forþelor maritime militare, de toate puterile maritime ale vremii, era consideratã ca în trecut bãtãlia decisivã precedatã de manevra îndelungatã a escadrelor cruciºãtoarelor în cãutarea întâlnirii cu inamicul în raioane maritime întinse. Desfãºurarea acþiunilor de luptã pe mare a arãtat, de asemenea, cã operaþiile escadrelor navelor de linie ºi a cruciºãtoarelor în bãtãlia generalã nu asigurã realizarea unor scopuri operative mari ºi cu atât mai mult a unora strategice.1 Toate acestea au pus în evidenþã o nouã formã operativã de întrebuinþare a forþelor maritime care constituia de fapt dezvoltarea ulterioarã a acþiunilor sistematice promovate în premierã în timpul rãzboiului ruso-japonez. Spre deosebire de operaþiile maritime aceste acþiuni s-au dus practic neîntrerupt în cursul întregului rãzboi (ºi în timpul operaþiilor) ºi într-o mãsurã sau alta au cuprins toatã zona de responsabilitate a forþelor maritime militare.2 Dezvoltarea continuã a domeniului militar care s-a desfãºurat sub semnul noilor descoperiri tehnico-ºtiinþifice ºi care a generat o creºtere continuã a eficacitãþii de luptã a mijloacelor clasice de înarmare, a dus la concepþii care permit, în condiþiile moderne, ducerea unor acþiuni sistematice. De aceea arta maritimã militarã a recunoscut din nou douã forme de întrebuinþare operativã a flotelor: operaþiile maritime ºi acþiunile sistematice, al cãror caracter modern s-a schimbat.

Folosirea minelor marine în decursul istoriei conflictelor navale a arãtat rolul lor, tot mai crescut, în realizarea scopurilor operative ºi chiar strategice. Specialiºtii militari din domeniul naval ai multor þãri subliniazã înalta eficienþã ºi siguranþã. Minele se pot lãuda cu cel mai avantajos raport cost-

1 Planul englez de rãzboi propunea blocada flotei germane de cãtre toate genurile de forþe navale cu folosirea pe scarã largã a minelor; în cazul în care germanii rupeau blocada, englezii aveau în vedere o bãtãlie generalã pe mare cu principalele forþe inamice. Planul german de rãzboi era calculat pe slãbirea flotei engleze prin nimicirea navelor care erau atrase în blocadã (pentru aceasta se planificase folosirea tuturor categoriilor de forþe ale flotei ºi de asemenea instalarea unor baraje de mine); dupã echilibrarea raportului de forþe flota germanã intenþiona sã intre într-o bãtãlie generalã cu forþele principale ale flotei engleze. 2 Acþiunile sistematice ale forþelor Flotei Maritime � forma operativã a întrebuinþãrii lor - Lt. cdor. Crãciun Ioan

47

eficienþã. Barajele de mine permit menþinerea sub control a unor vaste teatre de operaþii maritime ºi oceanice, iar când folosirea minelor este controlatã (armate, nearmate), forþele proprii pot trece oricând prin câmpul de mine. În general arma minã a fost folositã de cãtre toate marinele, mari sau mici, dezvoltate sau �arhaice� iar un exemplu elocvent îl reprezintã reflexia asupra rãzboiului din Coreea a contraamiralului (USN) Alan Smith: �US Navy a pierdut controlul mãrii în faþa unei marine care a folosit armament (mine) dinaintea Primului Rãzboi Mondial, lansate de cãtre nave de pe vremea naºterii lui Cristos�2. Acest lucru a fãcut ca mai mult de 250 de nave sã nu-ºi poatã îndeplini misiunea la timp, ducând în final la pierderea a 4 dragoare în acþiunea de deminare, dar nu a împiedicat scufundarea altor nave.

Tendinþele generale ºi obiectivele dezvoltãrii minelor, ca arme de precizie, sunt determinate de capacitatea lor de a contracara ameninþãrile prezente ºi viitoare de pe mare, la fel ca ºi eficacitatea ºi cheltuielile relativ mici necesare pentru misiunile defensive având în vedere condiþiile geografico-militare ºi economico-militare.

Cazul �Corfu� Celebrul caz �Corfu�, cel al incidentului cu conotaþii juridice dintre Anglia ºi Albania, reprezintã cea mai importantã acþiune legalã de condamnare a folosirii armei minã. Incidentul s-a petrecut pe 22 octombrie 1946 în strâmtoarea Corfu când 2 distrugãtoare engleze au lovit mine aflate în apele teritoriale albaneze, fiind avariate, dar ºi cu importante pierderi de vieþi omeneºti. Anglia a sesizat imediat Consiliul de Securitate al ONU care prin rezoluþia din 19 aprilie 1947 recomanda celor douã state sã se adreseze Curþii Supreme de la Haga. Din punct de vedere al acþiunilor desfãºurate, Anglia a trimis o informare guvernului albanez cu privire la începerea acþiunilor de deminare din zona periculoasã. Partea albanezã a socotit totuºi cã executarea acþiunilor în acea zonã ar viola suveranitatea Albaniei. Totuºi în noiembrie 1946, forþele de dragaj ºi-au început activitatea în apele teritoriale albaneze, fiind dragate 22 de mine ancorate, de producþie germanã, tip GY. Prima întrebare pusã a fost dacã Albania este responsabilã, sub incidenþa legislaþiei internaþionale, de cele petrecute pe 22 octombrie 1946. Curtea de la Haga a constatat, în primul rând, faptul cã exploziile au fost cauzate de mine ce aparþineau barajului de mine descoperit pe 13 noiembrie. Nu s-a constatat cã acest baraj de mine a fost lansat de curând, el a fost pe canalul de trecere, care nu a fost dragat ºi raportat ca fiind liber. Natura avariilor produse a demonstrat cã acelaºi tip de minã este responsabil de daunele pricinuite navelor engleze. Astfel teoria cã aceste mine au fost lansate dupã incidentul din 22 octombrie 1946 este puþin probabilã.

Rãzboiul din Coreea Pentru cazul �Wonsan� este necesar a fi prezentat cadrul general în care s-a desfãºurat. Acþiunile ofensive ale nord coreenilor, începute în vara anului

48

1950, au fost �întoarse� de debarcarea din 15 septembrie a aceluiaºi an, de la Inchon sub conducerea generalului Douglas MacArthur. Acþiunea a constituit un triumf al operaþiilor întrunite, desfãºurate în condiþii extrem de dificile. Dupã Inchon, colapsul Coreei de Nord a permis unificarea peninsulei Coreea. Cu concursul ªefului Comitetului Întrunit al ªefilor de State Majore, generalul Douglas MacArthur a planificat încercuirea forþelor adverse. Un corp de armatã trebuia sã înainteze pe coasta de vest iar o a doua forþã constituitã din D1 IM trebuia sã execute o debarcare pe coasta de est, la Wonsan, ulterior urmând sã traverseze peninsula tãind Coreea de Nord în douã. Câteva unitãþi de deminare au început astfel cu 10 zile în avans operaþiunea de deminare a zonei pentru debarcare. Din informaþiile avute era de aºteptat sã fie detectate câteva mine în punctele cheie din zona portuarã. Forþele de recunoaºtere au fost ºocate de rezultatul acþiunilor de cercetare. Mai mult de 300 de mine, pe mai mult de 400 Mm2 fuseserã lansate în 3 sãptãmâni de nord-coreeni, sub îndrumarea consilierilor sovietici. Când minele magnetice au fost descoperite, 29.000 de infanteriºti marini au fost þinuþi pe mare la bordul a 72 de nave, pentru alte 6 zile3.

Rãzboiul din Vietnam

În anii �60 ai secolului trecut, pe timpul conflictului din Vietnam, nord-vietnamezii ºi forþele Vietcong-ului au concentrat ºi coordonat focul asupra apelor interioare ºi fluviului Mekong. Atacurile au fost executate cu artileria, rachetele, dar ºi cu mine controlate, derivante, mascate în diferite moduri, instalate uneori de scafandri.4

3 History of United States Naval Operations: Korea, de James A. Field, Jr. 4 Water Mine Warfare in South Vietnam, Edward J. Marolda

49

În nord, acþiunea de minare a portului Haiphong de cãtre americani a dus la închiderea traficului pentru 300 de zile, folosind 100 de mine tip Mk 52 ºi 11.000 de destructoare5. În total americanii au folosit 250.000 de mine ºi destructoare în scopul de a împiedica forþele nord-vietnameze sã pãrãseascã porturile.

Operaþia �Pocket Money� �Pocket Money� este numele dat operaþiei de blocare a principalelor porturi maritime nord-vietnameze, începutã pe 9 mai 1972. Operaþia a început prin asigurarea cercetãrii de cãtre un avion tip EC-21, decolat din Danang, iar în scurt timp 17 avioane de pe portavionul �Kitty Hawk� au creat o diversiune aerianã tacticã. Condiþiile meteo nefavorabile au forþat avioanele sã aleagã þinta de rezervã. În acest timp portavionul �Coral Sea� a lansat 3 avioane A-6A armate cu mine EKA-3B ºi 6 A-7E armate cu mine MK 52-2 (câte 4 fiecare), concomitent cu anunþul prezidenþial privind acþiunea. În acest atac au fost lansate 24 de mine pe un segment ºi alte 12 pe un altul. Minele au fost reglate pentru armare la 72 de ore dupã lansare pentru a se putea da posibilitatea de plecare din port, conform anunþului fãcut de preºedinte. A fost începutul unei campanii în care au fost lansate în urmãtoarele 8 luni, 11.000 de destructoare tip MK 36 ºi 108 mine tip MK 52-2. Pe 11 mai, 4 portavioane (Coral Sea, Midway, Kitty Hawk ºi Constellation) au lansat mine prin acþiuni masive în porturile Thanh Hoa, Dong Hoi Vinh, Hon Gai, Quang Khe ºi Cam Pha, toate din apropierea portului Haiphong. Alte locaþii au fost minate astfel: Cua Sot, Cap Mui Ron, gurile fluviului, Cua Day ºi Cua Lac Giang, Don Son ºi complexul portuar Haiphong. Cele 72 de ore acordate au fost folosite de 9 nave pentru pãrãsirea portului.

Primul Rãzboi din Golf În 1983, anterior rãzboiului din Golf, US Navy a publicat învãþãmintele dupã rãzboiul din Falkland, bazat pe experienþa acumulatã de forþele engleze participante la conflict. Una din �lecþiile învãþate� se referã la faptul cã întotdeauna trebuie luatã în calcul capacitatea adversarului de a lansa mine. În perioada 1980-1988 s-au vãzut rezultatele politicii navale americane. Totuºi exemplul navei USS Samuel B. Roberts (FFG 58) care a lovit o minã ºi era foarte aproape sã se scufunde, a constituit un semnal de alarmã pentru factorii de decizie. Iranul lansase aproximativ 150 de mine6 în efortul de a interzice trecerea prin strâmtoarea Hormuz. Perioada 1987-1988 poate fi denumitã ºi a �rãzboiului tancurilor (petroliere)� USS Roberts a fost grav avariatã de o minã derivantã.

5 Transformarea bombei de aviaþie Mk 80 în minã magneticã denumitã astfel destructor. Aceastã armã putea fi folositã atât pe mare cât ºi pe uscat. 6 Mine tip M-08/39 inventate în Rusia Þaristã în 1908 ºi modernizate în 1939.

50

Rãzboiul din Golf a adus în februarie 1991 primele 2 victime ale minelor lansate de iraqieni. USS Tripoli (LPH 10) ºi USS Princeton (CG 59) au fost lovite de mine în faþa coastei kuweitiene. Acum se poate trage concluzia cã inabilitatea forþelor de dragaj de a curãþa de mine litoralul planificat pentru debarcare, a dus la anularea debarcãrii. Din punct de vedere al folosirii minelor, Golful este un loc ideal, fundul mãrii fiind mâlos pe o lungime de 500 Mm, apa având adâncimi mici. Dupã terminarea conflictului, Congresul american a condus o anchetã specialã cu privire la activitatea de deminare a US Navy. Concluzia a fost urmãtoarea: �Regretabil de puþine mãsuri antiminã. SUA a furnizat numai 13% din forþele de deminare iar majoritatea forþelor folosite aveau peste 35 de ani�

Operaþia �INTENSE LOOK� Operaþia �INTENSE LOOK� a fost lansatã ca rãspuns la criza din Marea Roºie - Canalul Suez, când a fost luatã mãsura de a proteja cãile comerciale, vitale pentru Europa. Pe 9 iulie 1984, o navã comercialã sovieticã a fost scufundatã de o explozie neidentificatã. Pe 3 august Jihadul Islamic anunþã cã acesta a lansat 190 de mine în Marea Roºie. O micã unitate de luptã contra minelor este trimisã pe 9 august, aceasta operând cu elicoptere specializate. În sprijinul forþelor americane au intervenit ºi nave de deminare din Franþa, Italia, Anglia, ºi URSS. Pentru prima datã a fost folosit sonarul specializat AN/AQS-14 pentru vânãtoarea de mine.

51

Golf, 2003 Forþele de deminare au participat la deminarea unor culoare de acces

cãtre porturi iar echipe speciale formate din scafandri ºi delfini au acþionat în zonele costiere, în porturi ºi în zonele de vãrsare a fluviilor. Numãrul de mine existent este apreciat ca fiind de aproximativ 1.000. Nu au fost incidente majore, însã situaþia este încã departe de a fi clarificatã, necesitând mari eforturi de deminare. Dacã analizãm istoria acþiunilor de minare, putem constata existenþa unei ciclu ce poate fi corelat cu posibile viitoare conflicte, acesta incluzând patru etape:

a) criza � momentul în care este descoperit pericolul; b) reacþia � ca moment al gãsirii resurselor materiale ºi umane, dar

ºi gãsirea de soluþii tehnologice pentru rezolvarea situaþiei; c) execuþia � cu adaptarea tacticii propuse la condiþiile existente în

teatru; d) corecþia � având la bazã învãþãmintele rezultate din derularea

conflictului. Lansarea minelor, fãrã posibilitatea de a fi controlate, duce la o lungã

perioadã de existenþã a pericolului reprezentat de acestea. De exemplu, dupã 26 de ani de la executarea operaþiei �Starvation�, se raporteazã cã încã mai sunt aproximativ 2.000 de mine prin influenþã nedragate. Alt exemplu a fost în 1984 când o minã a fost lansatã în Marea Roºie, scufundând o navã ºi o întreagã forþã s-a pornit sã execute deminarea, lucrând câteva sãptãmâni. Numai forþele italiene au detectat 480 de contacte presupuse a fi mine, dar care s-au dovedit a fi alte obiecte metalice sau diverse obstacole naturale ale fundului mãrii. Provocarea este mare. Aproximativ 70% din populaþia lumii trãieºte în apropierea mãrilor sau oceanelor, iar fiecare restricþie privind accesul la drumul pe ape produce grave perturbãri economice. Ce consecinþe pot avea efectele acþiunii minelor? Dintre cele mai grave, pe plan economic, militar, dar ºi financiar. La aceastã datã, 49 de þãri posedã arma minã în dotare, 30 dintre acestea au demonstrat cã au capabilitatea de a construi mine, iar 20 exportã diferite tipuri de mine. Dintre acestea, Rusia continuã sã vândã mine ca parte a pieþei economice externe, iar China a intrat pe piaþã cu noi tipuri de mine. Minele au dat dovadã de versatilitate, acestea putând fi folosite pentru atacul þintelor militare sau economice. Dar, poate caracteristica cea mai importantã este cea a uºurinþei în folosire, nefiind necesare platforme speciale pentru lansarea lor. Scopul folosirii minelor poate fi de nivel tactic, operativ sau strategic. Uneori, chiar ºi prin folosirea unui numãr redus de mine de concepþie foarte veche, lansate printr-o proastã execuþie, poate duce la mari implicaþii privind acþiunile de deminare, restricþionarea acþiunii în anumite zone ºi, nu în ultimul rând, pierderi.

52

Pe timpul rãzboiului din Golf au fost identificate nu mai puþin de 16 tipuri de mine, acestea fiind integrate cu alte sisteme de apãrare. Exemplul istoric clasic al acestui concept este acþiunea de forþare a Dardanelelor în 1915. Pentru a avea eficienþã maximã este nevoie ca minele sã fie:

a) lansate în completare cu alte sisteme de apãrare; b) masate în locurile de maxim efect; c) lansate în mod mascat pentru realizarea surprinderii.

Pentru a putea susþine noile misiuni ce revin forþelor navale moderne în noul context de securitate global, orice marinã militarã trebuie sã îºi menþinã o capacitate de minare viabilã. Aceasta presupune douã aspecte:

a) Forþele Navale moderne trebuie sã dezvolte, achiziþioneze, întreþinã ºi sã utilizeze o familie modernã de mine marine optimizate pentru scopurile militare viitoare.

b) de o importanþã cel puþin egalã, o înþelegere deplinã a proiectelor de dezvoltare a minelor executate de cãtre oponenþi este necesarã în vederea contracarãrii cu succes a cestora. Un proces ce trebuie susþinut permanent în vederea exploatãrii ideilor prezente în construcþia ºi dezvoltarea minelor marine strãine, pentru a beneficia de o modelare a forþelor de luptã contra minelor care sã ia în calcul aceste descoperiri. Realizarea unei capacitãþi de minare viabile poate fi realizatã doar prin iniþiative programatice puternice care nu se limiteazã doar la aducerea de noi mine în inventar (extrem de necesare totuºi), ci care sprijinã în mod agresiv dezvoltarea de noi tehnologii ºi capabilitãþi operaþionale în domeniul minãrii. În mod special, dezvoltarea unei capacitãþi de minare ce utilizeazã mine comandate de la distanþã, obþinerea unei capabilitãþi de minare �potenþiale�, care sã acopere întregul spectru de adâncimi al ariei de interes reprezintã ingredientele ce pot furniza o eficienþã necesarã contracarãrii unui spectru larg de þinte. Siguranþa în manipulare precum ºi capacitatea de sterilizare trebuie de asemenea îmbunãtãþite, pentru a evita încãlcarea tratatelor în vigoare asociate acum cu minele terestre.

3. Concepþii de executare a minãrilor Operaþiunile navale de minare reprezintã un multiplicator cu un potenþial excepþional. Toate forþele implicate recunosc faptul cã minele sunt un mijloc relativ ieftin ce poate nivela diferenþele între doi oponenþi altfel inegali.

Atributele unice ale minelor navale fac din acestea una din cele mai eficiente forme de rãzboi din spectrul unui conflict. În trecut, numai sugerarea prezenþei minelor a întârziat sau chiar a anulat manevrele navale pânã în momentul în care ameninþarea a putut fi evaluatã ºi eliminatã. În fazele incipiente ale viitoarelor crize, minele - nu neapãrat în numãr mare � lansate la vedere sau clandestin pot fi o unealtã strategicã ce va convinge un adversar

53

sã îºi reevalueze intenþiile, contribuind la instaurarea dominaþiei spaþiului de luptã, furnizând în acelaºi timp �force protection�. Astfel, minele pot fi eficiente în orice etapã a conflictului, fie ca o opþiune singularã, fie ca un element component într-un efort mai larg. Existã trei etape ale operaþiunilor navale de minare. Acestea sunt planificarea, lansarea ºi campania.

Planificarea include urmãtoarele activitãþi: a) determinarea cerinþelor misiunii; b) identificarea ºi planificarea prioritãþii câmpurilor de mine; c) dezvoltarea, achiziþia ºi poziþionarea minelor ºi mijloacelor de

lansare; d) mentenanþa minelor; e) antrenamentele ºi exerciþiile; f) implementarea unor alianþe în vederea realizãrii minãrii.

În vederea determinãrii cerinþelor misiunii este necesarã evaluarea ameninþãrilor, colectarea de date în ceea ce priveºte mediul marin ºi a potenþialelor þinte, ºi dezvoltarea de algoritmi pentru senzorii minelor. Dezvoltarea ºi achiziþia de mine reprezintã o componentã extrem de importantã a fazei de planificare, deoarece reprezintã cheia menþinerii unui stoc de mine moderne. Antrenamentele riguroase ºi exerciþiile de minare sunt esenþiale asigurãrii pregãtirii unei acþiuni de minare. Contribuþia aliaþilor poate reprezenta de asemenea un avantaj important. Þãri cu tradiþie în domeniul minãrii prezente în alianþã pot reprezenta un model de urmat, ºi o sursã de date în ceea ce priveºte �ultimele tendinþe� în domeniu.

Capacitatea de a lansa mine reprezintã un element central al operaþiunilor de minare. Beneficiind de o capacitate de minare semnificativã în ceea ce priveºte navele de suprafaþã (graþie filozofiei anterioare) � majoritatea covârºitoare a navelor militare fiind capabile sã lanseze mine, trebuie îmbunãtãþitã capacitatea de lansare aerianã ºi submarinã. Datoritã reducerii numãrului de nave capabile sã execute minare, eforturile trebuie îndreptate în vederea stabilirii cerinþelor în ceea ce priveºte lansarea minelor de pe platforme alternative: aeronave, submarine, nave comerciale sau auxiliare.

Campania constã în cinci misiuni distincte: a) minarea de protejare; b) minarea defensivã; c) minarea ofensivã; d) realimentarea câmpurilor de mine.

Cerinþe în ceea ce priveºte minele trebuie stabilite, astfel încât sã reflecte noile misiuni ale forþelor navale.

54

4. Stocul existent Stocul de mine, structurarea pe tipuri a acestuia, existenþa platformelor de lansare ºi gradul de antrenare a personalului trebuie sã reflecte transpunerea în practicã a doctrinei navale a fiecãrei puteri maritime. În prezent, în cadrul a numeroase forþe navale, stocurile de mine existente au fost proiectate în timpul ºi la scurt timp dupã cel de al doilea rãzboi mondial, dupã cerinþele existente în acel moment. Acestea se bazeazã pe exploatarea clasicã a câmpurilor emise de navã ºi sunt depãºite moral, fiind un obstacol relativ �uºor� de contracarat de cãtre tehnologiile actuale de luptã contra minelor (vânãtoarea de mine), precum ºi de tehnologiile moderne de bruiaj (mine jamming). Deºi robuste ºi cu o mentenanþã bine pusã la punct de-a lungul anilor, minele existente în prezent în stoc la nivel mondial nu acoperã întregul spectru de emisii ºi nu au protecþie la dispozitivele moderne de luptã contra minelor (dezvoltate agresiv începând cu anii 1970). De asemenea, o mare lacunã o reprezintã lipsa minelor cu comandã de la distanþã. Aceste mine, integrate într-un sistem mai complex de apãrare a litoralului, datã fiind ºi lungimea relativ restrânsã a litoralului, pot reprezenta o soluþie viabilã ºi cu costuri reduse.

Multe mine moderne conþin amestecuri explozive rezistente la ºoc sau insensibilizate, cum ar fi explozivul cu liant din polimer PBX (Polymer Bonded Explosive), fiind astfel mai puþin apte sã fie detonate cu ajutorul unor explozivi convenþionali. În acest caz, un sistem EMDW foarte manevrier constituie mijlocul ideal pentru a ataca un câmp de mine pline cu muniþie insensibilizatã, încãrcãtura sa cumulativã putând penetra cu uºurinþã carcasa minei.

Pe acelaºi plan de prioritãþi ca ºi dezvoltarea tehnologiilor de deminare stã ºi dezvoltarea tehnologiei minelor marine, ea fiind orientatã la aceastã datã cãtre perfecþionarea senzorilor, în particular celor dedicaþi zonelor de litoral, a capacitãþilor de comandã-control, a comunicaþiilor, analiza ºi prelucrarea datelor furnizate de �reþele neuronale� ºi nu în ultimul rând combinarea misiunii de distrugere a forþelor inamicului cu cea de colectare de informaþii.

În domeniul dezvoltãrii senzorilor de mine se au în vedere urmãtoarele aspecte:

a) apariþia unor noi generaþii de mine de litoral dotate cu senzori acustici, magnetici, electrici ºi de presiune;

b) dezvoltarea unor senzori capabili de detectare a þintelor aflate în zona apropiatã de litoral, zonã caracterizatã de zgomotul ambiental agresiv ºi inconstant;

c) posibilitatea comunicãrii dintre mine ºi nave în scopul identificãrii forþelor proprii.

Tehnologii adiacente: a) posibilitatea comunicãrii datelor de identificare a þintelor proprii

în vederea blocãrii funcþionãrii minelor la trecerea forþelor proprii;

55

b) posibilitatea anihilãrii senzorilor minelor proprii la transmiterea mesajului forþelor proprii, mesaj retransmis într-o reþea neuronalã de senzori, la nivelul întregului baraj/câmp de mine;

c) posibilitatea acþionãrii sistemelor de identificare, clasificare ºi declanºare pe principiul reþelei neuronale a exploziei minei cel mai bine plasate în cazul navelor de vitezã foarte mare;

d) reþele de mine inteligente bazate pe conceptul utilizãrii minelor mobile, conectate acustic prin modem-uri.

5. Tratate internaþionale ce privesc minarea Deºi existã impresia generalã cã tratatele internaþionale limiteazã sever minarea, regulile internaþionale în ceea ce priveºte minarea în timp de pace sau într-o crizã stipuleazã urmãtoarele:

a) naþiunile pot lansa mine armate sau controlate în propriile ape interioare în orice moment, fãrã o notificare prealabilã, iar în arhipelaguri ºi ape teritoriale pe timp de pace, cu notificarea locaþiei câmpului de mine, pentru a satisface temporar �scopurile siguranþei naþionale�;

b) naþiunile nu pot lãsa mine armate în strâmtori internaþionale sau în zone de trafic din zona de arhipelag, în timp de pace;

c) naþiunile pot lansa mine controlate în propriile arhipelaguri sau în apele teritoriale proprii, fãrã notificare;

d) naþiunile pot lansa mine controlate în ape internaþionale, fãrã notificare, atât timp cât acestea nu constituie o �interferenþã inadecvatã� faþã de alte exploatãri legale ale apelor;

e) minele armate nu pot fi lansate în apele internaþionale înainte de izbucnirea unui conflict armat, cu excepþia unor circumstanþe speciale. Dacã sunt lansate, notificarea prealabilã a locaþiei acestora este necesarã ºi este necesarã prezenþa la locul respectiv, pentru a informa toate navele ce se apropie despre respectivul pericol. În momentul în care pericolul iminent a fost înlãturat, astfel de mine trebuiesc îndepãrtate sau neutralizate.

6. Potenþiale contribuþii ale minãrii navale Principalele contribuþii pe care le poate aduce minarea navalã la succesul unei operaþiuni militare sunt urmãtoarele:

a) Factor de multiplicare cu cost redus. Minele pot elibera alte platforme de misiunile de apãrare staticã, cum ar fi bariere antinavã ºi antisubmarin ce creeazã sanctuare, stabilirea de blocaje sau împiedicarea intrãrii-ieºirii unitãþilor combatante inamice în/din porturi. Într-o erã în care forþele navale îºi reduc dimensiunile, acoperirea furnizatã de cãtre fiecare platformã devine extrem de importantã, ridicând nivelul puterii navale.

56

b) Risc redus. Datoritã faptului cã minele nu necesitã personal, acestea reduc riscul la care este expus personalul propriu. Acest lucru devine din ce în ce mai important datoritã numãrului limitat de personal deplasat într-o zonã de conflict, de exemplu, victimele înregistrate în cadrul unui conflict pot duce la presiuni mediatice ºi populare în vederea retragerii trupelor ºi, de aici, eºecul obiectivelor militare ce au motivat acþiunea.

c) Modelarea spaþiului de luptã. Minele lansate din aeronave pot interzice accesul inamicului în zonã, dar vor interzice ºi accesul forþelor proprii. De exemplu, minarea de manevrã poate fi folositã înainte de sosirea unei forþe navale, pentru a preveni o operaþiune de minare din partea forþelor navale de suprafaþã ºi submarine în zonele de operaþii aliate. Principiile de manevrã în rãzboi se bazeazã pe abilitatea de a înþelege situaþia ºi de a modela spaþiul de luptã prin punerea inamicului într-o poziþie dezavantajoasã, cu o capacitate de manevrã limitatã, mult mai repede decât acesta ar putea reacþiona. Minele marine pot face acest lucru pentru o grupare ce se vede nevoitã sã facã faþã unui pericol naval, fie prin crearea unei zone interzise, fie prin încetinirea miºcãrilor inamicului.

d) Armã cu rezistenþã îndelungatã. Minele navale pot rãmâne la poziþie continuu pentru perioade lungi de timp.

e) Unealtã diplomaticã. Minele navale pot fi folosite în zone �gri�, între forþele de menþinere a pãcii ºi forþele ostile, ºi pot folosi scopurilor aliate, prin impunerea sancþiunilor fãrã a iniþia un conflict deschis. Folosite ca o unealtã coercitivã, minele marine pot contribui la atingerea obiectivelor fãrã a fi nevoie de contact direct între cele douã pãrþi implicate � dacã inamicul este avertizat cã mine sunt prezente ºi totuºi alege sã continue, acesta va purta ºi responsabilitatea eventualelor pierderi.

f) Sprijin pentru eforturile de luptã contra minelor. Un program de minare activ va sprijini dezvoltarea proiectãrii minelor, lupta contra minelor ºi tacticilor de minare. Aceasta deoarece sprijinã ºi efortul de a înþelege principiile de funcþionare ºi contracarare a minelor strãine ºi metodele de minare inamice.

g) Sprijinul aliat. Minele dezvoltate ºi experienþa în acest domeniu pot fi furnizate aliaþilor în condiþiile în care nu se poate interveni direct.

h) Reacþie rapidã pentru situaþii de crizã. Minele marine moderne pot fi lansate rapid oriunde, oricând, cu un nivel de risc scãzut pentru personalul propriu. Acestea nu necesitã un suport complex cu perioade mari de pregãtire ºi nici o bazã de suport într-o zonã îndepãrtatã, permiþând astfel o reacþie rapidã în situaþii de crizã, cum ar fi stoparea traficului naval, blocarea unor unitãþi navale sau pentru demonstrarea intenþiilor.

Minarea se dovedeºte din ce în ce mai mult o opþiune viabilã, nu numai ca �arma sãracului�, ci ºi ca un element ce completeazã spaþiul de luptã ºi poate modela favorabil orice conflict. Având valenþe atât defensive, cât ºi ofensive, fiind de asemenea un puternic instrument diplomatic ºi psihologic, cu o anduranþã impresionantã pe câmpul de luptã, minele marine pot reprezenta o opþiune deloc de neglijat. Numãrul în continuã scãdere a forþelor

57

navale la nivel global ºi extinderea zonelor de operaþii fac din acestea o soluþie modernã, flexibilã, uºor deplasabilã ºi fãrã nevoi speciale de mentenanþã.

Deºi privitã cu oarecare scepticism în trecut (dovada o face ºi faptul cã NATO nu deþine în prezent o viziune comunã în ceea ce priveºte minarea, fiind privitã ca o responsabilitate eminamente naþionalã), minarea - cu tot ceea ce implicã aceasta - a început sã câºtige din ce în ce mai mulþi adepþi, orice marinã modernã trebuind sã încorporeze în planurile sale de viitor, sub o formã sau alta, aceastã redutabilã armã.

58

PREGÃTIREA METODICÃ A CADRELOR DIDACTICE - O POARTÃ DESCHISÃ SPRE PERFECÞIONAREA PROFESIONALÃ

Conferenþiar. univ. dr. Delia LUNGU, Profesor def. Mariana BOERU,

Departamentul de Limbi Strãine din Academia Navalã �Mircea cel Bãtrân�

Pregãtirea metodicã a cadrelor didactice care predau limbi strãine în sistemul militar din România a cãpãtat din ce în ce mai multã importanþã în ultimul timp. Începând din anul 2004, în cadrul Direcþiei Management Resurse Umane din Ministerul Apãrãrii Naþionale, s-a constituit un grup de cadre didactice cu o bogatã experienþã didacticã ºi metodicã, cãrora le revine sarcina de a coordona organizarea unor cursuri metodice în care sã fie cuprinse toate cadrele didactice din sistem. Instituþiile de învãþãmânt organizatoare sunt Academia Navalã �Mircea cel Bãtrân� ºi Universitatea Naþionalã de Apãrare �Carol I�. Acest articol îºi propune sã prezinte cursurile organizate în Academia Navalã, precum ºi importanþa lor în pregãtirea permanentã a cadrelor didactice care predau limbi strãine în toate unitãþile de învãþãmânt post liceal din sistemul militar românesc: academii, centre principale/secundare ºi ºcoli de aplicaþie. În acelaºi timp îºi propune sã sublinieze importanþa continuãrii acestei pregãtiri care are ca scop principal permanenta perfecþionare profesionalã.

Anul 2004 a reprezentat un an de cotiturã în pregãtirea cadrelor

didactice care predau limbi strãine în unitãþile de învãþãmânt post liceal din sistemul militar românesc. Datoritã accentului din ce în ce mai mare pus pe învãþarea limbilor strãine, în special a limbii engleze în spiritul cerinþelor STANAG 6001, pentru evaluarea competenþei lingvistice ºi având în vedere ºi Planul de implementare a cerinþelor obiectivului de forþã EG 0356 �Cerinþe Lingvistice pentru Forþele Dislocabile�, s-a organizat primul curs metodic de pregãtire a profesorilor de limbi strãine întitulat �Familiarizarea cu STANAG 6001 ºi implementarea cerinþelor sale în învãþãmântul militar de limbi

59

strãine�. Acest prim curs face parte dintr-un program mai amplu care îºi propune sã actualizeze ºi sã îmbunãtãþeascã procesul de predare a limbii engleze. În anul de învãþãmânt 2004-2005, aproximativ 50 de profesori de limba englezã au participat la acest curs desfãºurat în Academia Navalã în patru module. Obiectivele didactice avute în vedere în proiectarea cursului au fost urmãtoarele:

a) facilitarea modului prin care cadrele didactice care predau limbi strãine în sistemul militar românesc vor transpune descriptorii STANAG 6001 în obiective de curs;

b) familiarizarea profesorilor cu noþiunile de stil de învãþare, nevoile cursanþilor, dinamica de grup ºi interacþiunea în clasã;

c) dezvoltarea tehnicii ºi criteriilor de alegere a metodei didactice optime în vederea atingerii obiectivelor cursurilor;

d) însuºirea de cãtre profesorii de limbi strãine a deprinderii de a înþelege ºi formula obiectivele cursurilor;

e) formarea capacitãþii profesorilor de a aprecia modul ºi gradul de îndeplinire a obiectivelor de curs;

f) dobândirea capacitãþii de a crea materiale didactice ca suport al obiectivelor urmãrite prin cursurile de limbi strãine.

La sfârºitul cursului fiecare participant a completat un chestionar referitor la desfãºurarea modulelor. În afarã de aprecierile pozitive la adresa cursului, participanþii au fãcut propuneri de continuare a pregãtirii lor metodice. În urma analizei rezultatelor chestionarului, s-a desprins necesitatea organizãrii unui curs având ca tematicã metodica predãrii terminologiei militare. Sugestiile participanþilor s-au materializat în cursul �Metodica predãrii terminologiei operaþionale NATO�. Acest nou curs a avut prevãzute pentru anul de învãþãmânt 2005-2006 douã module cu durata de o sãptãmânã fiecare, în lunile ianuarie ºi aprilie 2006. Obiectivele didactice º-au propus:

a) dobândirea unor cunoºtinþe de terminologie militarã operaþionalã NATO;

b) dezvoltarea tehnicilor ºi metodelor de transmitere în procesul de învãþãmânt a cunoºtinþelor de terminologie militarã operaþionalã NATO;

c) crearea de materiale didactice ca suport al predãrii terminologiei militare operaþionale NATO;

d) studierea principiilor ºi punerea în practicã a modalitãþilor de predare a limbajului militar prin întocmirea proiectelor de curs pe o temã militarã;

e) facilitarea accesului la elemente de culturã militarã, prin briefing-uri militare.

Pe lângã obiectivele didactice stipulate în programa analiticã a modulului, au existat o serie de principii fundamentale de pregãtire metodicã, în spiritul cãrora organizatorii au planificat sesiunile ºi au selectat conþinutul acestora. S-a avut în vedere:

60

a) facilitarea schimbului de experienþã între cadrele didactice participante;

b) dezvoltarea unei reþele profesionale care sã asigure comunicarea ºi colaborarea permanentã între cadrele didactice din diferitele instituþii de învãþãmânt militar;

c) dezvoltarea spiritului de muncã în echipã; d) reflectarea individualã ºi în plen asupra practicilor curente ºi

asupra unor elemente cheie în metodica predãrii limbii engleze de specialitate; e) oferirea unor modele ºi a unor sfaturi practice în vederea

îmbunãtãþirii propriilor metode de predare ºi abordãri; f) dezvoltarea unui portofoliu metodic care sã conþinã exemple de

activitãþi ºi materiale didactice ca suport al procesului de predare; g) încurajarea cadrelor didactice în exploatarea posibilitãþilor oferite

de tehnica modernã (internet, TV, video, radio); h) încurajarea cadrelor didactice în dezvoltarea propriilor materiale

didactice ºi în utilizarea materialelor autentice; i) îndepãrtarea stãrii de anxietate în predarea limbii engleze de

specialitate prin dezvoltarea atât a propriilor cunoºtinþe de limbaj militar, cât ºi a metodelor de predare eficientã a acestuia;

j) dezvoltarea încrederii cadrelor didactice în propriile forþe, cultivarea deschiderii spre nou ºi a flexibilitãþii în modul de gândire;

k) încurajarea spiritului autodidact ºi de autonomie atât în cadrul didactic cât ºi, prin propagare, în personalul militar cursant;

l) conºtientizarea faptului cã succesul în predarea oricãrei limbi strãine constã într-o permanentã preocupare pentru propria dezvoltare ºi educaþie profesionalã.

În continuare vom prezenta maniera în care a fost organizat ºi s-a desfãºurat primul modul din luna ianuarie 2006. Cadrul general. Cursul a fost organizat în Academia Navalã, Departamentul de Limbi Strãine ºi a fost condus de cei doi metodiºti, conf. univ. dr. Delia Lungu ºi prof. def. Mariana Boeru. Ca o noutate în organizarea cursurilor metodice pentru cadre didactice, acest modul a beneficiat de expertiza domnului lt. cdor. Ady Lupaºcu. Participanþii, în numãr de 16, au provenit din centre principale ºi secundare de învãþare a limbilor strãine. În ceea ce priveºte programul zilnic de pregãtire, s-a urmãrit alternarea sesiunilor metodice conduse de cei doi profesori metodiºti cu briefing-uri pe teme militare de interes general, prezentate de expertul militar invitat. Astfel, participanþilor li s-a oferit posibilitatea contextualizãrii ºi internalizãrii conþinutului militar din prezentãri, prin aplicarea imediatã a acestuia în plan metodic. Modulul s-a finalizat cu o serie de mini-sesiuni (40 - 50 minute) de predare în grupuri de câte patru, cadrele didactice putând sã-ºi demonstreze abilitãþile didactice ºi sã punã în practicã noile achiziþii atât din sfera militarã, cât ºi din cea metodicã.

Modulul a inclus sesiuni pe urmãtoarele teme metodice:

61

a) predarea terminologiei operaþionale NATO. Participanþilor le-au fost oferite sesiuni în care au fost abordate pe rând diferite elemente cheie în predarea vocabularului într-o limbã strãinã; participanþii au discutat în grup ºi au reflectat asupra posibilitãþilor de prezentare a cuvintelor noi, de activare a bagajului lexical pasiv, tehnicile ºi strategiile de achiziþionare ºi internalizare a vocabularului; pe lângã discuþiile teoretice, participanþilor li s-au oferit o serie de exemple practice de activitãþi care pot fi utilizate la clasã pentru a preda elementele de terminologie militarã; sesiunile s-au desfãºurat la modul experimental, participanþii fiind puºi atât în postura cadrului didactic, cât ºi în cea a cursantului; astfel, a luat naºtere un portofoliu metodic conþinând atât elemente de teorie, cât ºi de practicã, considerat a fi necesar ºi util în acelaºi timp oricãrui profesor la început de carierã sau chiar în plinã desfãºurare a acesteia;

b) familiarizarea cu conceptul de material autentic; tehnici de exploatare a materialului audio ºi video în predarea limbii engleze militare; un element cheie în asigurarea unui proces de învãþãmânt modern ºi eficient este conºtientizarea necesitãþii exploatãrii ºi încorporãrii materialelor autentice în cadrul orelor de limbã englezã militarã; astfel se aduc conþinuturile predate mai aproape de realitate, atingându-se mai uºor obiectivul fundamental al oricãrui curs de limbã strãinã ºi anume dezvoltarea capacitãþii cursantului de a funcþiona eficient ºi autonom, în orice context profesional în care poate fi pus în cariera sa militarã; mai mult, cadrelor didactice le-au fost expuse posibilitãþile multiple de exploatare oferite de tehnica modernã, prin sesiuni demonstrative cu aplicaþii practice pe segmente audio ºi video; profesorii metodiºti au demonstrat posibilitatea dezvoltãrii de materiale didactice pentru deprinderile �ascultat� ºi �vorbit�, pe baza unor cântece ºi filme documentare de televiziune cu conþinut militar;

c) abilitãþi de comunicare în domeniul militar; tehnici ºi metode de dezvoltare a capacitãþii de participare activã la discuþii profesionale ºi de prezentare a briefing-urilor militare; încurajarea utilizãrii metodei comunicative la clasã; comunicaþii radio � o lecþie model; având în vedere diversitatea experienþei de predare a limbii engleze militare a cadrelor didactice participante ºi a gradului de contact pe care acestea l-au avut cu realitãþile militare ºi specificul acestora, briefing-urile oferite de lt. cdor Lupaºcu Ady au constituit un excelent punct de plecare în prezentarea standardelor ºi procedurilor în comunicarea militarã; participanþii au beneficiat ºi de lecþii demonstrative în care s-au evidenþiat avantajele oferite de metoda comunicativã de predare în dezvoltarea deprinderii �vorbit�; ei au avut ocazia sã experimenteze diverse metode de organizare a clasei pe grupe sau perechi ºi sã discute aspecte privind managementul procesului de predare, monitorizarea execuþiei cerinþelor, menþinerea atenþiei, implicarea activã a cursanþilor, facilitarea exprimãrii libere ºi eficiente, metode de a oferi feed-back ºi de a-l încuraja în rândurile cursanþilor;

d) dezvoltarea deprinderii �scris�; tipologia ºi tehnicile exprimãrii scrise în domeniul militar, corespondenþã militarã;

62

participanþii au fost mai întâi familiarizaþi cu diversele formate de corespondenþã militarã ºi au avut ocazia sã reflecteze asupra metodelor de selecþie a tematicii pentru a o adecva nivelului ºi obiectivelor specifice cursurilor pe care le predau; s-au discutat particularitãþile unor formate de corespondenþã militarã, precum raportul ºi memorandumul în ceea ce priveºte organizarea informaþiei, registrul, lexicul ºi structurile gramaticale utilizate; s-au prezentat diferite metode ºi tipuri de activitãþi care sã încurajeze ºi sã ghideze cursanþii spre o exprimare scrisã concisã ºi eficientã în domeniul militar;

e) briefing-urile militare � familiarizarea cu concepte cheie NATO, îmbunãtãþirea cunoºtinþelor de terminologie militarã operaþionalã; având în vedere faptul cã acest modul vizeazã în principal metodele de predare a terminologiei militare, s-a considerat ca fiind necesar ºi benefic aportul unui expert militar care sã introducã participanþii în realitatea militarã prin prezentarea unor concepte cheie ºi prin asigurarea unei priviri de ansamblu asupra acestora; astfel, domnul lt. cdor Ady Lupaºcu a prezentat patru briefing-uri pe urmãtoarele teme militare: �NATO Structure�, �Levels of War�, �NATO OPP�, �CJTF�; cu aceastã ocazie participanþii au avut posibilitatea sã-ºi clarifice unele nelãmuriri cu privire la anumite elemente cu caracter militar ºi sã discute într-un context organizat ºi avizat problemele specifice prezentate în briefing-urile audiate; aceste briefing-uri au constituit nu numai o sursã de îmbogãþire a cunoºtinþelor de terminologie militarã, dar ºi baza de material autentic pentru mini-sesiunile de predare în grup;

f) mini-sesiunile de predare în grup; dezvoltarea abilitãþilor de planificare metodicã ºi de creare a materialelor suport în procesul de predare; la sfârºitul modulului participanþii au avut ocazia sã punã în practicã toate informaþiile teoretice ºi exemplele de activitãþi practice primite pe parcursul pregãtirii; ei au fost organizaþi în patru grupe de câte patru participanþi, fiecare grup primind un exemplar scris dintr-o prezentare în Power-Point oferitã de expertul militar; cerinþa activitãþii a fost ca fiecare grupã sã planifice o mini-sesiune de 40 - 50 de minute, folosind ca suport didactic informaþia din copia scrisã a prezentãrii Power-Point primite; participanþii au folosit aceastã ocazie pentru a-ºi exersa tehnicile de prezentare a terminologiei militare, predând efectiv colegilor; acest tip de activitate a avut mai multe obiective; în primul rând s-a avut în vedere dezvoltarea capacitãþii de planificare didacticã ºi munca în echipã; în aceeaºi mãsurã, s-a urmãrit încurajarea feed-back-ului din partea colegilor, schimbul de experienþã ºi materiale, precum ºi dezvoltarea creativitãþii în producerea propriilor materiale suport; nu în ultimul rând, participanþii au pus în practicã principiile discutate pe parcursul modului, încorporând în propriile lecþii metode ºi tehnici comunicative, predarea deprinderilor integrate, învãþarea prin cooperare, utilizarea jocurilor didactice, strategiile de învãþare, etc.

Tehnicile de facilitare a modulului utilizate de cei doi profesori metodiºti au fost selectate în aºa fel încât sã ofere participanþilor o gamã largã de exemple practice ºi de modalitãþi de prezentare a informaþiei din care ei sã

63

aleagã ceea ce considerã relevant pentru contextul lor profesional. În designul acestui modul s-a pornit de la principiul cã o implicare activã a participanþilor în propriul proces de învãþare ar fi o abordare mult mai eficientã ºi în acelaºi timp ofertantã, decât o predare frontalã de tipul prelegere. Astfel s-a decis utilizarea în principal a tehnicii the loop-input, dezvoltatã de cunoscuta metodistã Tessa Woodward în studiul sãu omonim. Potrivit acestei tehnici, facilitatorii nu sunt profesori ci coordonatori. Ei nu transmit unidirecþional o informaþie pe care participanþii o primesc pasiv, ci se implicã ºi îi implicã activ pe aceºtia în procesul de descoperire prin experimentare. Spre exemplu, tehnica citirii de tip jigsaw (puzzle) a fost prezentatã executându-se exact o astfel de activitate cu participanþii jucând dublu rol de profesori ºi cursanþi în acelaºi timp. O altã tehnicã utilizatã de facilitatori a fost miºcarea la propriu, ca parte integrantã a executãrii unei cerinþe. O astfel de tehnicã funcþioneazã ca un tonic intelectual, energizând participanþii, motivându-i în special pe cei cu înclinaþii kinestetice. Participanþii au luat parte la diferite jocuri educaþionale care implicau miºcare, spre exemplu the running dictation sau diverse competiþii, implicându-se total atât fizic, cât ºi intelectual. Principiul învãþãrii prin cooperare a fost de asemenea utilizat, permiþând participanþilor sã interacþioneze, sã lucreze în echipã, sã-ºi managerieze timpul ºi sarcinile, sã înveþe unul de la altul într-un mediu lipsit de anxietatea performanþei individuale, dar motivant ca performanþã de grup. Oportunitãþile de reflecþie teoreticã ºi conºtientizare au constituit o componentã importantã a modulului. Pe lângã experimentarea directã, participanþii au putut reflecta din poziþia de profesori asupra diverselor probleme teoretice ºi metodice ridicate pe parcursul modulului. Astfel ei ºi-au reevaluat propriile metode, opþiuni pedagogice, concepþii, principii, percepþii despre cursant, triada predare � învãþare � evaluare, propriului rol ºi, redefinindu-se, au progresat profesional. Concluziile în urma acestui modul metodic s-au desprins atât din observaþiile profesorilor metodiºti, cât ºi din comentariile ºi aprecierile participanþilor, pe care aceºtia le-au exprimat în chestionarele de final de curs. Considerãm cã meritã menþionate urmãtoarele aspecte:

a) procesul de dezvoltare profesionalã este unul voluntar, holistic ºi de lungã duratã; succesul acestui proces este dublat de o educaþie profesionalã asiguratã ºi consolidatã prin cursurile metodice oferite cadrelor didactice pe tot parcursul carierei lor;

b) cadrul didactic trebuie sã evolueze de la statutul de simplu transmiþãtor de informaþii la cel de facilitator, manager ºi organizator al procesului de învãþare, metoda comunicativã fiind esenþialã în atingerea acestui obiectiv;

c) este extrem de important ca proiectarea modulelor metodice sã vinã în întâmpinarea nevoilor reale ale beneficiarilor, respectiv cadrele didactice din sistemul de învãþãmânt militar. Astfel, dupã încheierea primul modul metodic, s-a elaborat un chestionar pentru determinarea acestor nevoi; chestionarul a fost administrat unui numãr de 16 profesori din cadrul

64

Departamentului de Limbi Strãine al Academiei Navale "Mircea cel Bãtrân". Rãspunsurile profesorilor au constituit punctul de plecare în proiectarea urmãtorului modul care a avut loc în luna aprilie a acestui an;

d) specificul limbii engleze militare nu trebuie sã constituie un element descurajator pentru cadrele didactice. Metodica predãrii limbii engleze este în esenþã aceeaºi, indiferent dacã vorbim de engleza militarã, de afaceri sau generalã întrucât mai presus de conþinut sunt deprinderile de bazã ºi metodele abordate în dezvoltarea acestora.

La finalul acestui articol, considerãm ca extrem de relevantã citarea câtorva dintre comentariile participanþilor la acest prim modul metodic, ei fiind de fapt principalii beneficiari ai acestui efort didactic. La întrebarea �Ce consideraþi cã aþi învãþat în acest curs metodic?� am primit urmãtoarele rãspunsuri:

a) �noi concepte, noi idei despre cum sã predau terminologia militarã�;

b) �am învãþat multe metode de predare a termenilor militari�; c) �am învãþat aici cum sã utilizez noi activitãþi pe care nu le

cunoºteam iar aceasta mi-a dat încredere în capacitãþile mele de a aborda ºi a preda terminologia militarã�;

d) �am învãþat multe atât de la profesorii metodiºti, cât ºi de la colegii mei de curs�.

65

INSTRUIREA PRIN SIMULARE-TENDINÞE ªI PERSPECTIVE ÎN FORÞELE NAVALE

Locotenent comandor Mihai PANAIT, ªeful de Stat Major al Divizionului de Nave Minare � Deminare

Instruirea prin simulare, parte componentã a procesului de instruire în cadrul Forþelor Navale ale României, a beneficiat în ultimii ani de o atenþie sporitã din partea factorilor de decizie.

În contextul integrãrii în structurile euro-atlantice ºi al modernizãrii Forþelor Navale prin achiziþionarea unor noi nave, echipamente sau sisteme compatibile ºi interoperabile cu cele ale partenerilor noºtri, modernizarea metodelor ºi procedeelor de instruire se impune ca una din prioritãþi.

Instruirea ca factor de baza al formãrii militarului modern, îmbracã diferite forme ºi are douã componente esenþiale: instruirea individualã ºi instruirea colectivã. Ambele componente cuprind douã categorii de pregãtire: pregãtirea teoreticã ºi pregãtirea practicã, ultima fiind foarte importantã.

În aceastã idee, instruirea prin simulare, atât individualã cât ºi colectivã, îºi propune sã completeze ºi sã îmbunãtãþeascã instruirea realã pentru atingerea obiectivelor propuse ºi pentru menþinerea nivelului de performanþã dorit.

Instruirea prin simulare nu poate înlocui însã instruirea realã. Când se planificã instruirea, ar trebui sã se determine combinaþia care întruneºte cerinþele de instruire ºi obiectivele structurilor, astfel încât, între instruirea realã ºi cea prin simulare, sã fie gãsit optimul necesar ºi suficient pentru atingerea, dar ºi menþinerea nivelului de performanþã.

Implementarea ºi dezvoltarea în cadrul Forþelor Navale ale României a unui program de instruire prin simulare este o oportunitate a acestor ani ºi programul poate fi susþinut de urmãtoarele considerente:

a) posibilitatea elaborãrii unei planificãri etapizate a instruirii ce se poate desfãºura independent de condiþiile de mediu;

b) asigurarea unei instruiri periodice, continue sau dupã necesitãþi ºi totodatã, asigurarea condiþiilor moderne de evaluare a personalului, pe timpul ºcolarizãrii sau a personalului ambarcat pe navele militare;

c) eficienþã, flexibilitate, costuri mici în dobândirea experienþei practice;

66

d) platforma de instruire ºi evaluare poate deveni integratã ºi completã, asistatã de calculator, construitã pe principii educaþionale moderne, certificatã ºi recunoscutã internaþional;

e) instruirea prin simulare este mult mai ieftinã decât instruirea bazatã pe instructori sau cea realã, de multe ori putând fi consideratã mai importantã decât practica ºi, oricum, un prim pas important în desãvârºirea profesionalã;

f) instruirea prin simulare în acest sistem genereazã variante de acþiune corespunzãtoare scenariilor asociate ºi, astfel, se reduce considerabil timpul de reacþie necesar pentru luarea deciziei. Comandanþii din toate structurile pot fi pregãtiþi pentru a acþiona în condiþii variante: incertitudine, dezinformare, riscuri ºi ameninþãri asimetrice;

g) optimizarea instruirii, antrenarea liderilor militari ºi crearea unei baze pentru analiza statisticã în vederea calibrãrii metodelor matematice utilizate. În acelaºi timp se pot valida ºi evalua datele statistice, rezultatele sau performanþele obþinute, pe baza modelãrii unor scenarii aferente evenimentelor care s-au derulat ºi pentru care se pot face aprecieri cantitative sau calitative.

Acestea sunt doar câteva din avantajele oferite de un astfel de program de instruire, scopul final sau obiectivul major fiind acela de a avea ofiþeri, maiºtri militari ºi gradaþi profesioniºti mai buni, costuri mai puþine ºi o eficienþã sporitã.

Instruirea prin simulare trebuie dezvoltatã continuu, având un caracter practic-aplicativ, bazat pe standarde de operare viabile ºi sã fie caracterizatã prin evoluþie de la simplu la complex.

Obiectivul central al instruirii prin simulare îl constituie ridicarea nivelului de performanþã al:

a) operatorilor; b) echipelor de luptã; c) echipei de comandã; d) comandantului; e) statului major al unitãþii,

astfel încât executarea misiunilor sã reprezinte un succes. Acest lucru se realizeazã în bunã mãsurã prin utilizarea simulatoarelor existente în cadrul Academiei Navale �Mircea cel Bãtrân�, Centrului de Instruire Simulare ºi Evaluare sau la bordul navelor militare.

Anual, unitãþi din cadrul Forþelor Navale executã antrenamente la Centrul de Instruire ºi Simulare Militarã al SMG unde, în principal, se testeazã capacitatea comandanþilor de nave, statului major al divizioanelor de nave, precum ºi a comandanþilor de divizioane de a planifica ºi desfãºura acþiuni militare în situaþii diverse, gradual, de la simplu la complex, independent sau în cooperare cu alte tipuri sau categorii de forþe, în cadrul exerciþiilor cu un înalt grad de complexitate, cum ar fi cele tip joint.

În conformitate cu Planul de Relaþii Internaþionale al Forþelor Navale, anual s-au desfãºurat schimburi de experienþã, stagii de pregãtire la

67

simulatoare de armamente, de navigaþie sau în centrele de instruire prin simulare la nivel operaþional - tactic ale partenerilor din NATO.

Rezultatele foarte bune obþinute de echipajele celor douã fregate achiziþionate de la Marina Regalã Britanicã se constituie într-un bun exemplu al eficienþei ºi viabilitãþii instruirii prin simulare.

Olanda este unul dintre partenerii NATO care acordã o importanþã mare programului de instruire prin simulare. Programul de instruire prin simulare al marinei regale olandeze este unul deosebit de complex ºi eficient pentru toate categoriile de personal. În cadrul acestui program, sunt pregãtiþi viitorii ofiþeri de marinã, subofiþeri sau militari profesioniºti, precum ºi cei ambarcaþi pe navele de luptã olandeze sau belgiene. Cele douã tipuri de simulatoare permit instruirea individualã ºi colectivã astfel:

a) instruirea individualã se realizeazã pe simulatoarele individuale: - radio; - radiolocaþie ºi hidrolocaþie; - artilerie; - rachete; - GSM; - navigaþie; - arme sub apã; - motoare ºi instalaþii electrice.

b) instruirea colectivã se realizeazã pe simulatoarele colective: b.1) simulatoare de navigaþie pentru:

- echipa de comandã. b.2) simulatoare tactice pentru:

- echipa de luptã; - comandament de componentã maritimã.

b.3) C.I.C.- instruirea unei singure echipe de luptã. Programul de instruire prin simulare s-a dezvoltat ºi se desfãºoarã având ca puncte de referinþã cerinþele comisiei europene, a convenþiilor ºi tratatelor internaþionale la care Olanda a aderat într-o foarte mare mãsurã. În cadrul Centrului de Instruire prin Simulare al Institutului Naval Regal Olandez funcþioneazã douã simulatoare de navigaþie, utilizate atât în procesul de învãþãmânt de cãtre studenþi, cât ºi în procesul de instruire de cãtre echipajele navelor. Instruirea teoreticã ºi practicã prin simulare a studenþilor se desfãºoarã pe baza unei planificãri riguroase ºi continuã cu stagii de pregãtire la bordul navelor. Instruirea practicã la simulatoarele de navigaþie se desfãºoarã continuu pe întreaga duratã a studiilor ºi prevede un numãr minim de ore pentru fiecare an de studiu astfel:

a) anul 1 = 20 ore; b) anul 2 = 28 ore; c) anul 3 = 28 ore; d) anul 4 = 32 ore, practicã la bordul navelor ºi certificarea

competenþelor.

68

Instruirea practicã la simulatoarele de navigaþie pentru personalul ambarcat pe nave urmãreºte în principal pregãtirea în detaliu a unor foarte buni ofiþeri de cart, ofiþeri cu navigaþia sau comandanþi de navã ºi, nu în ultimul rând, a echipei de comandã. Anual, este impus un numãr minim de ore de instruire, astfel:

a) echipa de comandã = 12 ore; b) ofiþerii cu navigaþia = 24 ore; c) ofiþerii de cart = 24 ore; d) comandanþii de navã = 12 ore ºi ori de câte ori este necesar.

Instruirea practicã are rolul sãu important ºi urmãreºte în principal realizarea automatismelor necesare conducerii navei ºi executãrii corecte a manevrelor ºi procedeelor standard de acþiune pe mare, cum ar fi: navigaþia în strâmtori, canale sau costier; manevre de intrare � ieºire în/din port; manevre de remorcaj sau manevre de apropriere ºi executarea reaprovizionãrii pe mare, în contextul diferitelor scenarii existente în baza de date a simulatoarelor ºi cât mai aproape de condiþiile reale.

Instruirea teoreticã îºi propune studierea ºi însuºirea în principal a legislaþiei internaþionale: SOLAS 1960 ºi 1974; COLREG 1972; STCW 1978 - International Convention on Standards of Training, Certification and Watchkeeping for Seafarers, as amended în 1995; SAR 1979 - International Convention on Maritime Search and Rescue.

Vizeazã urmãtoarele categorii de pregãtire: Manevra navei, Leadership and management, Situational awareness, Cooperation (media, support of others, conflict solving), Decision making, Radar, Emergency procedures, Search and rescue, Standard vocabulary.

Un accent important în cadrul instruirii teoretice se pune pe cursul Bridge Resource Management care, în principal, trateazã urmãtoarele elemente: performanþele ºi limitele umane; atitudini; stilul de conducere; strategia pe termen scurt; strategia pe termen lung.

Tendinþele, dar mai ales perspectivele de dezvoltare a unui program de instruire prin simulare în cadrul Forþelor Navale, impun realizarea unei strategii pe termen mediu ºi lung cu obiective clare care sã permitã creºterea eficienþei de acþiune a personalului militar, a comandanþilor ºi a structurilor militare.

În Forþele Navale instruirea prin simulare individualã ºi colectivã se poate realiza în cadrul instituþiilor sau unitãþilor din subordine astfel:

a) instruirea individualã pe simulatoare individuale la Academia Navalã Mircea cel Bãtrân, ªcoala de Maiºtri Militari de Marinã, Centrul de Instrucþie al Forþelor Navale, ªcoala de Aplicaþie a Forþelor Navale;

b) instruirea colectivã, a echipelor de luptã în cadrul CISE. Dezvoltarea actualei baze materiale, achiziþionarea de simulatoare

performante la nivelul partenerilor NATO, dezvoltarea parteneriatelor în domeniu cât ºi dezvoltarea programului de instruire prin simulare la diferite niveluri ºi creºterea responsabilitãþii pe trepte ierarhice sunt numai câteva elemente care pot constitui provocãri pentru urmãtorii ani în Forþele Navale.

69

CERINÞELE APTITUDINALE ªI DE CARACTER ALE SCAFANDRILOR MILITARI

P.c.c. Ruxandra GHIBU, Psiholog, Centrul de Scafandri

Adâncurile mãrii sunt stabile, inerte, dar ostile celui care le pãtrunde. Existã un risc permanent. Apa nu tolereazã nici cea mai micã slãbiciune, a trãi aici este un lucru care impune o vigilenþã a tuturor instinctelor cãci ajung câteva secunde pentru a nu mai exista. În acest �altundeva� ce-l constituie adâncurile mãrii, se observã surprinzãtoare transformãri ºi tulburãri de ordin psihic, pentru cã în timpul scufundãrii omul se confruntã de fapt cu el însuºi; mediul, obiectele se ivesc ca din ceaþã, totul este estompat, înºelãtor, nesigur.

Meseria de scafandru este o meserie în care existã un risc permanent, apa netolerând nici cea mai micã slãbiciune atât din punct de vedere fizic cât ºi psihic. De aceea este importantã o cât mai bunã cunoaºtere a psihologiei scafandrului necesarã elaborãrii unei metodologii adecvate de cercetare a personalitãþii scafandrului, a elaborãrii unei psihoprofesiograme în scopul evidenþierii indicatorilor prognostici probabili pentru criteriul performanþei profesionale, acesta reprezentând obiectivul practic propus.

Obiectivul teoretic de bazã îl constituie aprofundarea studiului relaþiei ce se instituie în procesul exercitãrii profesiei de scafandru, între cerinþele, exigenþele ºi specificul profesiei pe de o parte ºi trãsãturile de personalitate de cealaltã parte.

Pentru acest studiu s-a folosit un lot de 52 de subiecþi cu vârste cuprinse între 22 ºi 53 de ani. Criteriul de diferenþiere între loturi a fost specializarea profesionalã care implicã sarcini diferite, adâncimi de scufundare diferite, aparaturã de scufundare diferitã.

1. Activitãþi specifice scafandrilor

Deºi contactul cu aceastã meserie se face prin brevetarea ca scafandru autonom, la terminarea acestui curs activitãþile ºi pregãtirea categoriilor de scafandri vor fi complet diferite.

Scafandrul de mare adâncime este antrenat ºi pregãtit pentru a putea executa activitãþi de scufundare, de lungã duratã, la adâncimi de 40-60 m ºi

70

peste 60 m. Aceste activitãþi se desfãºoarã într-un raion restrâns, cu asistenþã imediat la suprafaþa apei ºi au ca scop principal cãutarea ºi recuperarea diferitelor obiecte, reparaþii la unele instalaþii aflate sub apã (platforme petroliere sau conducte) ºi recuperarea de persoane ºi materiale din nave sau submarine scufundate.

Scafandrul de luptã nu este un scafandru prin excelenþã; scopul pregãtirii ºi antrenamentelor luptãtorului fiind acela de a desfãºura activitãþi specifice trupelor speciale, atât pe mare cât ºi pe uscat. Scufundarea, alãturi de paraºutare, saltul din elicopter sau din vedetã fiind doar modalitãþi de a duce la bun sfârºit aceste misiuni.

Spre deosebire de mare adâncime scufundãrile scafandrilor de luptã sunt de duratã medie (1-4 ore), se desfãºoarã la adâncimi relativ mici (4-20 m), dar sunt mai dinamice necesitând o deplasare în imersiune de câþiva kilometri.

Este bine de menþionat cã pericolul existã la ambele categorii din momentul intrãrii în apã ºi pânã la ieºirea la suprafaþã. Aºa cum azotul poate fi periculos la o revenire la suprafaþã de la mare adâncime ºi oxigenul pur poate fi extrem de periculos la o adâncime de numai 2 m.

De aceea ambele categorii vor trebui sã-ºi formeze prin antrenamente, deprinderi pentru a acþiona imediat în cazul unui incident sau accident de scufundare.

Prin urmare munca, exercitarea unei profesii îºi pun amprenta asupra structurii ºi dezvoltãrii personalitãþii, astfel încât aceasta, va oglindii �cultura specificã profesiei respective�, cu legile ei scrise ºi nescrise cu obiceiurile, tradiþiile, cutumele ºi oamenii ei. Oamenii cu fond cultural diferit intrã în câmpul profesiei cu propriul set de reprezentãri ºi de valori legate de aceasta. Persoanele se aseamãnã ºi se deosebesc în raport cu sistemul respectiv de reprezentãri ºi valori, iar studiul aspectelor de ordin diferenþial ca ºi al comunalitãþilor poate constitui sursa unor achiziþii importante privitoare la succesul-insuccesul în diferite zone profesionale ºi instituþionale.

S-a pornit de la urmãtoarele ipoteze: a) deºi specializarea profesionalã induce trãsãturi comune de

personalitate existã diferenþieri semnificative ale categoriilor profesionale la nivel aptitudinal;

b) scafandri de luptã ºi scafandri de mare adâncime prezintã o serie de trãsãturi comune de personalitate datoritã faptului cã misiunile unitãþii au presupus scufundãri de scurtã duratã (fãrã izolare îndelungatã).

2. Analiza comparativã

În sprijinul ipotezelor formulate s-a procedat la analiza comparativã. Prin analiza comparativã se încearcã reliefarea comunalitãþilor ºi

diferenþelor, comparaþie care se va face în funcþie de rezultatele obþinute în urma aplicãrii instrumentelor, adicã note standard ºi semnificaþia acestora la

71

chestionarul de anxietate �C�, testul 16PF, testul CPI, note standard (cinci clase) la testul Praga ºi Kraepelin precum ºi interpretãri în funcþie de indicii cei mai pregnanþi rezultaþi din analiza testului arborelui.

Testele de atenþie distributivã Praga ºi de atenþie concentratã Kraepelin oferã urmãtoarele interpretãri:

a) distributivitate mare a atenþiei, concentrare pe mai multe sarcini ºi rezistenþã la obosealã psihicã este prezentã la toþi scafandri de luptã � 69,2% - clasa V; 38,8% - clasa IV;

b) distributivitate micã a atenþiei pânã la un nivel critic apare la 17 scafandri de mare adâncime � 65,3%, doar 9 scafandri din aceastã categorie au atenþie distributivã mare � clasa IV ºi V;

c) capacitate mare de concentrare a atenþiei, spirit de observaþie ºi rezistenþã crescutã la efort intelectual minim la toþi scafandri, atât de luptã cât ºi de mare adâncime, constatându-se rezultate mai mari la scafandri de mare adâncime � 73,1% dintre aceºtia aflându-se în clasa V faþã de 57,7% scafandri de luptã.

Inventarul de personalitate California � CPI: în afara scalelor acceptare de sine (Sa) ºi comunalitate (Cm) pe celelalte scale s-au înregistrat scoruri medii. Pe scalele Sa ºi Cm se pot face urmãtoarele interpretãri, în termeni de adjective:

a) Sa � 73,1% scafandri de luptã ºi 88,5% scafandri de mare adâncime prezintã scoruri sub medie: comportament conservator, de nãdejde, liniºtit deºi comod ºi convenþional, pot exista sentimente de culpabilitate, pasiv în acþiune;

b) Cm � 50% scafandri de luptã ºi 50% scafandri de mare adâncime prezintã scoruri sub medie: atrãgãtor, neglijent, curajos, uituc, comod

Rezultatele pe factori saturaþi semnificativ reliefate de testul 16PF în termeni de adjective sunt urmãtoarele:

a) factorul C � 73,1% scafandri de luptã ºi 73,1% scafandri de mare adâncime prezintã: stabilitate emoþionalã puternicã, face faþã realitãþilor, calm, echilibrat, chiar flegmatic, placid, nu se manifestã uºor oboseala nervoasã; 15 scafandri de luptã ºi 16 scafandri de mare adâncime au note standard 9-10;

b) factorul F � 80,7% scafandri de luptã ºi 53,8% scafandri de mare adâncime: expansiv, impulsiv, entuziast, vesel, direct, plin de viaþã, spontan; majoritatea au note standard 8-9;

c) factorul H � 88,4% scafandri de luptã ºi 57,6% scafandri de mare adâncime: cutezãtor, activ, curajos, sociabilitate gregarã;

d) factorul I � 80,8% scafandri de luptã ºi 84,6% scafandri de mare adâncime au note standard cuprinse între 0-3: dur, realist, nu ia în seamã incomoditãþile fizice;

e) factorul N � 69,2% scafandri de luptã ºi 76,9% scafandri de mare adâncime: drept, naiv, sentimental, se intereseazã de alþii ºi este uºor de satisfãcut; 13 dintre scafandri de luptã ºi 13 dintre scafandri de mare

72

adâncime au note standard cuprinse între 0 ºi 1 ºi 12 scafandri din ambele categorii au nota standard 3;

f) factorul O � 96,2% scafandri de luptã (deci 25 au note standard 0-2) ºi 88,5% scafandri de mare adâncime (deci 23 au note standard 0-2): calm, liniºtit, încrezãtor în sine, senin;

g) factorul Q2 � 88,5% scafandri de luptã au note standard 0-3 ºi 73,1% scafandri de mare adâncime au note standard 0-3: dependent de grup, fidel grupului, cautã aprobare socialã;

h) factorul Q4 � 100% scafandri de luptã ºi 96,2% scafandri de mare adâncime au note standard 0-1: destins, calm, tonus scãzut, nonºalant.

Chestionarul de anxietate �C� oferã urmãtoarele interpretãri: a) lipsa anxietãþii la 88,5% dintre scafandri de luptã ºi 80,8% dintre

scafandri de mare adâncime (note standard 0-3) ceea ce denotã persoane liniºtite, tenace, placide ºi destinse;

b) grad de anxietate normal la restul scafandrilor din cele douã categorii;

c) în ceea ce priveºte raportul B/A � anxietate manifestã/anxietate ascunsã 69,23% din ambele categorii � anxietate inconºtientã, B/A fiind cuprins între 0,10-0,50, iar restul scafandrilor din ambele categorii îºi inhibã anxietatea � B/A între 0,55-0,95.

Testul arborelui � deºi nu se pot trage concluzii certe din aplicarea acestuia totuºi s-a constatat cã la majoritatea scafandrilor din ambele categorii existã semne care relevã separarea ºi legãtura între �sus� ºi �jos�, între viaþa conºtientã ºi cea inconºtientã; de asemenea existã indici care relevã teamã sau ezitare în a se fixa, dezrãdãcinarea.

3. Concluzii ºi perspective

Testarea validitãþii ipotezelor de lucru prezentate în designul experimental pe baza datelor experimentale ºi a analizei comparative este urmãtoarea:

Ipoteza nr. 1 �Deºi specializarea profesionalã induce trãsãturi comune de personalitate existã diferenþieri semnificative ale categoriilor profesionale la nivel aptitudinal� s-a confirmat prin:

a) diferenþe semnificative între cele douã categorii de scafandri în ceea ce priveºte distributivitatea atenþiei. Scafandri de luptã prin specificul activitãþii lor îºi perfecþioneazã aceastã calitate a atenþiei, majoritatea lor având o capacitate mare de distributivitate a atenþiei pe când la scafandri de mare adâncime aceastã capacitate este diminuatã;

b) existenþa capacitãþii de concentrare a atenþiei la ambele categorii de scafandri, calitate cerutã de specificul ambelor tipuri de activitãþi; se constatã chiar o capacitate mai mare de concentrare a atenþie pe o singurã sarcinã la scafandri de mare adâncime, deci perfecþionarea acesteia datoritã sarcinilor

73

În sprijinul confirmãrii acestei ipoteze stau cercetãrile efectuate în Laboratorul Hiperbar Constanþa, între anii 1981-1984, scufundãri efectuate în saturaþie cu diferite amestecuri gazoase, seria Pontus I, II, III, IV, la adâncimi de 300 m, 350 m, 400 m, 450-501 m � toate fiind recorduri naþionale. Rezultatele obþinute aratã cã distributivitatea atenþiei scade mai pregnant din punct de vedere cantitativ la adâncimi de 300-400 m, iar concentrarea atenþiei creºte.

Ipoteza nr. 2 �Scafandri de luptã ºi scafandri de mare adâncime prezintã o serie de trãsãturi comune de personalitate datoritã faptului cã misiunile unitãþii au presupus scufundãri de scurtã duratã (fãrã izolare îndelungatã)� s-a confirmat. Ea se verificã în ceea ce priveºte comunalitatea trãsãturilor de personalitate între cele douã categorii de scafandri prin:

a) scorurile sub medie pe scalele Sa, Cm, la majoritatea scafandrilor;

b) note standard foarte ridicate la majoritatea scafandrilor pe factorii C, F, H, ºi note standard foarte scãzute pe factorii I, N, O, Q2, Q4; existã doar mici diferenþe între cele douã categorii de scafandri în sensul cã pe factorii F ºi H scafandri de luptã au note standard foarte ridicate într-un procent mai mare decât scafandri de mare adâncime, acestea fiind datorate specificului activitãþilor desfãºurate, sau poate diferenþei de vârstã dintre cele douã categorii;

c) note standard scãzute ale nivelului anxietãþii la majoritatea scafandrilor.

Deci un posibil profil modal de personalitate al scafandrului ar putea fi descris astfel: stabil emoþional, dependent de grup ºi fidel acestuia, naiv, firesc, sentimental, uituc, comod, calm, liniºtit, pasiv, destins, placid ºi în acelaºi timp expansiv, impulsiv, cutezãtor, entuziast, plin de viaþã, activ, contând pe el însuºi.

Aceastã dualitate activ-pasiv, comod-cutezãtor, dependent de grup � contând pe el însuºi, sunt cei doi poli ai activitãþii desfãºurate de scafandri în diferite etape acþionale. Pasivitatea ºi comoditatea nu trebuiesc interpretate în sensul neimplicãrii în acþiune a acestei categorii de oameni ci în sensul unei cerinþe necesare bunei desfãºurãri a activitãþii în condiþii de siguranþã.

Dualitatea poate exista datoritã celor douã moduri de viaþã ale scafandrului unul la suprafaþã care-i solicitã independenþã în gândire, activism, iar celãlalt în adâncuri unde devine dependent de grup, pasiv ºi destins.

Naturaleþea, firescul, sentimentalismul acestor oameni simþul scãzut al valorii personale ºi al acceptãrii de sine sunt poate însuºiri personale cãpãtate datoritã practicãrii meseriei sau poate tocmai aceste însuºiri au dus cãtre orientarea spre plonjare, spre întoarcerea la origine, la apã, la marea �mamã�, datoritã nevoii de a simþi mângâierea maternã a mãrii.

În sensul unei cât mai bune adaptãri a scafandrului la condiþiile de viaþã ºi de muncã psihologul, managerul organizaþiei îl pot ajuta sã diferenþieze foarte clar între viaþa de suprafaþã ºi viaþa în adâncuri.

74

Bibliografie 1. **** Indicaþii tehnice ºi metodologice pentru selecþionarea

scafandrilor. 2. **** Norme privind pregãtirea, organizarea ºi protecþia muncii în

activitatea de scufundare, Editate de Statul Major al Marinei Militare, 1996. 3. Aniþei, M., Psihologia personalitãþii aviatorului, Editpress Mihaela

SRL, Bucureºti, 2000. 4. Arãdãvoaice, G., Niþã, L.D., Motivaþia ºi motivarea în domeniul

militar, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1996. 5. Ceauºu, V., Solicitãri psihice la aviatori ºi paraºutiºti, Editura

Militarã, Bucureºti,1987. 6. Degeratu, M., Petru, A., Ioniþã, S., Manualul scafandrului, Per

Omnes Artes, Bucureºti, 1999. 7. Goupil, G., Seyle, H., Înþelepciunea stresului, Editura Coresi,

Bucureºti, 1991. 8. Ionescu, G., Psihiatrie clinicã, Univers enciclopedic, Bucureºti,

2000. 9. Minulescu, Mihaela, Chestionarele de personalitate în evaluarea

psihologicã, Garell Publishing House, Bucureºti, 1996. 10. Minulescu, Mihaela, Tehnici proiective, Editura Titu Maiorescu,

Bucureºti, 2001. 11. Neveanu, P., Curs de psihologie generalã, Bucureºti 1976. 12. Pastuch, C., ºi colab., Stabilirea posibilitãþilor fiziologice ºi a

metodelor de scufundare ºi lucru sub apã cu scafandri, la adâncimi mari, 1978.

13. Petru, A., Studiul performanþei psihometrice în scufundãri profunde în atmosfera heliu-oxigen, 1984.

14. Petru, A., Beiu, V., Lucrãrile celei de-a II-a sesiuni de comunicãri ºtiinþifice a Centrului de Scafandri.

15. Petru, A., Beiu, V., Manea, M.,..., Experimentarea tehnologiei de scufundare în saturaþie cu aer sau amestecuri azot-oxigen pânã la adâncimi de 50 m, 1984.

16. Poulet, G., Barincou, R., La Plonjee, Editura Denoel. 17. Vasilescu, I.P., Psihologia riscului, Editura Militarã, Bucureºti,

1986.

75

VEHICULUL SUBACVATIC TELECOMANDAT (R.O.V.) � SEAEYE FALCON ÎN SPRIJINUL SCAFANDRILOR E.O.D.

Locotenent comandor Adrian ONÞICÃ, Comandant Grup Scafandri de Luptã E.O.D., U.M. 02020

Figura 1. Vehiculul propriu-zis

1. Generalitãþi

Vehiculul subacvatic telecomandat (R.O.V.) SEAEYE FALCON � este un vehicul submersibil comandat prin cablu electric de cãtre unitatea de comandã ºi control de la suprafaþã, de la bordul unei nave, de cãtre un operator.

Scopul folosirii R.O.V este de a uºura munca scafandrilor E.O.D. atât în acþiunile de cãutare a dispozitivelor explozive subacvatice (mine marine, torpile reale sau de exerciþiu) cât ºi în activitãþile de control nedistructiv (sistemul de propulsie la nave, control la opera vie, epave), dar ºi inspecþii, supravegheri, întreþineri.

Vehiculul este construit din polipropilenã ºi spumã flotabilã GRP pentru a avea o flotabilitate neutrã în imersiune ºi conþine urmãtorul echipament:

76

A. Unitatea de suprafaþã: a) blocul de alimentare a vehiculului; b) blocul de comandã ºi control ºi unitatea de comandã manualã a

vehiculului; c) blocul comandã ºi control sonar.

Figura 2. Unitatea de suprafaþã

B. Vehiculul propriu-zis: a) motor de propulsie (5 buc.); b) unitate de înclinare; c) lumini (2 buc.); d) aparat foto color ºi camerã video; e) sistem de navigaþie; f) capul sonarului SeaKing; g) unitate blitz cu baterii; h) ansamblu saboþi cu tãietor de 8 mm; i) greutãþi de înclinare pentru a furniza caracteristicile nivelului de

�zbor�. Unitatea de comandã ºi control este o interfaþã de control pentru

R.O.V., ea interpretând comenzile date de operator de la unitatea de control manual ºi transmiþând-o apoi prin cablu la R.O.V.

Operatorul foloseºte pentru controlul R.O.V.-ului un dispozitiv manual ce trimite comenzi prin intermediul unui cablu electric.

Vehiculul poate fi miºcat în toate direcþiile, iar pilotul automat poate rãmâne pe un curs bine stabilit la o anumitã adâncime.

Operatorul poate controla sistemul video al vehiculului, luminile sau alte echipamente: sonarul, aparatul foto, înclinarea aparatului foto, elicea.

Sonarul permite identificarea eventualelor þinte aflate pe fundul mãrii, modul de interpretare depinzând în foarte mare mãsurã de experienþa operatorului.

77

Ansamblul saboþi cu tãietor de 8 mm este un braþ hidraulic compact; acesta încorporeazã un ansamblu rotitor ce permite manipularea braþului ºi un tãietor de 8 mm.

Figura 3

2. Folosirea R.O.V-ului în sprijinul acþiunilor scafandrilor E.O.D.

Datoritã varietãþilor misiunilor scafandrilor E.O.D., precum ºi a gamei de adâncimi (0 � 60 m) în care opereazã, folosirea vehiculului telecomandat tip R.O.V. a devenit o necesitate în condiþiile în care se pune un mare accent pe reducerea factorului uman, dar ºi pe asigurarea siguranþei acestora.

Factorii care au determinat introducerea în cadrul acþiunilor scafandrilor E.O.D. a vehiculului telecomandat tip R.O.V. sunt urmãtorii:

a) posibilitatea de operare la adâncimi mari (40 m � 60 m), pe perioade îndelungate � în condiþiile folosirii scafandrilor, perioada de lucru efectiv este condiþionatã de autonomia aparatului ºi de timpi îndelungaþi pentru revenirea la suprafaþã (datoritã decompresiei);

b) siguranþa scafandrilor E.O.D. în cadrul acþiunilor ce le întreprind � creºterea gradului de siguranþã în folosirea scafandrilor pentru misiuni de cãutare, identificare ºi neutralizare a dispozitivelor explozive în zone cu risc iminent;

c) facilitãþile oferite prin folosirea vehiculului telecomandat tip R.O.V. - posibilitatea filmãrii ºi vizionãrii la suprafaþã a dispozitivelor explozive în vederea identificãrii ºi stabilirii metodei de neutralizare;

78

posibilitatea de a executa operaþiuni greu executate de scafandri (tãiere, îndoire, transport de încãrcãturi explozive), precum ºi folosirea sonarului pentru localizarea eventualelor þinte;

d) posibilitatea folosirii vehiculului telecomandat tip R.O.V în medii ºi ape infestate (radioactiv ºi chimic), unde siguranþa scafandrului este pusã în pericol;

e) conform procedurilor NATO, la cãutarea ºi identificarea mijloacelor explozive submerse se folosesc scafandrii numai dupã epuizarea tuturor celorlalte metode, procedee ºi mijloace de cãutare.

Figura 4

Prin dotarea grupelor de scafandrii E.O.D. cu vehiculul telecomandat tip R.O.V., s-au realizat standardele de dotare ºi operativitate, contribuind la creºterea siguranþei scafandrilor, uºurând acþiunile acestora ºi facilitând posibilitatea de îndeplinire a misiunilor conform procedurilor NATO. Bibliografie

1. ****, Manualul tehnic de utilizare al vehiculului telecomandat tip SEAEYE FALCON, 2004.

79

INSTALAÞIA ARTILERISTICÃ NAVALÃ OTOMELARA 76/62 SR: DESCRIEREA TEHNICÃ ªI PRINCIPII DE ÎNTREBUINÞARE ÎN

LUPTÃ

Locotenent comandor Ion GRECEANU, Fregata F221 Cãpitan Cãtãlin CLINCI, Catedra Tacticã, Armament ºi Echipamente

Navale din ªcoala de Aplicaþie a Forþelor Navale

1. Specificaþii generale

Instalaþia artileristicã OtoMelara de calibru 76,2 mm este destinatã pentru combaterea þintelor de suprafaþã, avioanelor ºi rachetelor având cadenþa de tragere mare, precum ºi o bunã precizie. Instalaþia artileristicã este capabilã sã combatã chiar ºi cele mai moderne rachete antinavã (rachete supersonice).

Principalele caracteristici ale instalaþiei artileristice sunt: a) masã redusã � ansamblul turelei este realizat din aliaje uºoare de

aluminiu ºi fibrã de sticlã; b) dimensiuni reduse - oferã posibilitatea armãrii navelor de

suprafaþã mici; c) cadenþa: 120 lov/min; d) se pot trage 80 de lovituri fãrã intervenþia operatorilor; e) manevrabilitate foarte bunã: se poate deschide focul chiar ºi

asupra celor mai rapide þinte aeriene, indiferent de gradul de agitaþie al mãrii. Manevrabilitatea ridicatã se datoreazã sistemelor de urmãrire de forþã, cu reglare dupã viteza de rotaþie ºi acceleraþie.

Figura 1. Instalaþia artileristicã OtoMelara 76/62 SR la bordul F221

80

f) foloseºte diferite tipuri de muniþie pentru obþinerea efectului la þintele aeriene ºi de suprafaþã;

g) mentenanþa ºi diagnosticarea se realizeazã printr-un sistem digital de control, care verificã buna funcþionare a tuturor subansamblurilor.

2. Specificaþii tehnice

Instalaþia artileristicã este complet automatizatã ºi poate fi controlatã de la distanþã. Se compune dintr-o turelã dispusã pe punte ºi o virolã dispusã sub punte. Turela este protejatã de un blindaj realizat din fibrã de sticlã.

Figura 2. Principalele caracteristici tehnico-tactice

În turelã este dispusã partea basculantã, sistemul de alimentare cu

lovituri, mecanismul de dare a focului ºi mecanismul pentru evacuarea tuburilor provenite de la loviturile trase.

În virolã este dispusã magazia circularã de muniþie ºi elevatorul. Sistemul de alimentare cu lovituri, sistemul de încãrcare, mecanismul de dare a focului ºi sistemul de evacuare a tuburilor trase sunt complet automatizate. Þeava este prevãzutã cu un sistem automat de rãcire, necesar pentru a diminua efectele solicitãrilor termice la care este supusã þeava pe timpul tragerii.

Atunci când magazia circularã de muniþie este încãrcatã, existã posibilitatea de a trage 80 de lovituri fãrã intervenþia servanþilor. Cadenþa de tragere poate fi selectatã, în funcþie de situaþie.

Instalaþia de artilerie poate fi comandatã de la distanþã; nu este necesarã intervenþia servanþilor pentru operaþiunile de încãrcare ºi de dare a focului,

76/62 SR CARACTERISTICI TEHNICE

Cadenta de tragere Maxim 120 lov/min

(reglabila, din 10 in 10 lov/min sau lovitura cu lovitura)

Lovituri gata pentru tragere 80

Bataia maxima (orizontala) 16300 m (20000 m cu munitie cu bataia marita)

Viteza proiectilului la gura tevii 905 m/s

Forta maxima de recul 10 t

Sector de tragere pe verticala -15° la +85°

Sector de tragere pe orizontala Nelimitat

Viteza si acceleratia de ochire pe verticala

35°/s; 72°/s2

Viteza si acceleratia de ochire pe orizontala

60°/s; 72°/s2

Masa turelei (Kg)

7900

1 2

3 4

5 6

PARTI COMPONENTE

1 EJECTORUL DE GAZE 2 PENDULUL STANG 3 MECANISM DE OCHIRE PE ORIZONTALA 4 ECANISM DE OCHIRE PE VERTICALA 5 ELEVATORUL 6 MAGAZIA CIRCULARA DE MUNITIE

81

atunci când se trage împotriva þintelor aeriene. Atunci când se trage asupra þintelor de suprafaþã, darea focului se executã de la distanþã, iar mecanismele de alimentare cu lovituri funcþioneazã în modul semiautomat. Mecanismele de ochire pe orizontalã ºi verticalã sunt acþionate electric. Sistemul de alimentare cu lovituri ºi mecanismul de încãrcare cu lovituri sunt acþionate hidraulic.

Figura 3. Schema de alimentare cu lovituri

3. Tipuri de muniþii Aceastã instalaþie artileristicã poate trage urmãtoarele tipuri de

proiectile cu urmãtoarele caracteristici: a) HE � MOM:

- masa totalã � 6, 350 kg; - numãrul elementelor preformate, din tungsten � 5681; - masa unui element preformat � 0,6 g; - viteza iniþialã a unui element din tungsten � 1300 m/s;

b) SAPOM: - masa totalã � 6, 370 kg; - capacitatea de penetrare � blindaj din oþel cu grosimea de

40 mm; c) SAPOMER:

- masa totalã � 6,6 kg;

1. MMaaggaazziiaa ddee mmuunniiþþiiee cciirrccuullaarrãã ccuu ccaappaacciittaatteeaa ddee 7700 lloovviittuurrii,, aalliimmeenntteeaazzãã eelleevvaattoorruull îînn ccaarree ssee aaffllãã aallttee 1100 lloovviittuurrii..

22.. EElleevvaattoorruull,, aadduuccee lloovviittuurriillee llaa ppeenndduulleellee ddee aalliimmeennttaarree pprriinnttrr--oo mmiiººccaarree cciirrccuullaarrãã eelliiccooiiddaallãã..

33.. UUnnuull ddiinn cceellee ddoouuãã ppeenndduullee ddee aalliimmeennttaarree,, ccaarree ttrraannssffeerrãã lloovviittuurriillee ddiinn eelleevvaattoorr ppee lliinniiaa ddee aalliimmeennttaarree,, llaa ppaarrtteeaa bbaassccuullaannttãã aa iinnssttaallaaþþiieeii..

44.. LLiinniiaa ddee aalliimmeennttaarree,, lloovviittuurraa eessttee dduussãã îînn ccaammeerraa ddee îînnccããrrccaarree aa þþeevviiii;; aassiigguurrãã ººii eevvaaccuuaarreeaa ttuubbuurriilloorr lloovviittuurriilloorr ttrraassee..

82

- bãtaia maximã � 20 km; - masa încãrcãturii explozive � 520 g HEXAL 30; - capacitatea de a penetra blindaje multistrat.

d) FNF � loviturã trasoare; e) TP � loviturã de exerciþiu; f) TP-T � loviturã trasoare de exerciþiu.

Figura 4. Tipuri de proiectile

În prezent, Forþele Navale Italiene experimenteazã un nou tip de muniþie, denumit DART (Driven Ammunition Reduced Time of flight), destinatã combaterii avioanelor ºi rachetelor care manevreazã cu viteze foarte mari, precum ºi pentru combaterea þintelor de suprafaþã.

Figura 5. Proiectilul DART

HE-MOM MULTIROL: CU FOCOS DE PROXIMITATE, CU ÎNTÂRZIERE SAU CU MICÃ ÎNTÂRZIERE INTARZIEREPROXIMITYQUICK OR

SAPOM PERFORANT.

SAPOMER PERFORANT, CU BÃTAIA MÃRITÃ (20 KM)

83

4. Principii de întrebuinþare în luptã

Comanda instalaþiei se realizeazã prin intermediul centralei de tragere NAUTIS care, pentru rezolvarea problemei de întâlnire a proiectilului cu þinta, prelucreazã urmãtoarele informaþii:

a) elementele de poziþie ºi de miºcare ale navei proprii: latitudine, longitudine (sau elemente de GRID � sistem cartezian de coordonate prestabilit), drum, vitezã, ruliu ºi tangaj;

b) elementele de poziþie ºi de miºcare ale þintei: latitudine, longitudine (sau elemente de GRID � sistem cartezian de coordonate prestabilit, sau relevment ºi distanþã faþã de nava proprie sau faþã de un punct a cãrui poziþie este cunoscutã), drum, vitezã, unghi de înãlþare (pentru þintele aeriene);

c) elementele meteorologice: direcþia ºi viteza vântului pentru diverse altitudini, temperatura, presiunea ºi umiditatea atmosfericã;

d) elementele de poziþie ale observatorului (în cazul tragerilor indirecte).

Centrala de tragere NAUTIS, poate prelucra datele ºi furniza elementele de tragere pentru o singurã þintã la un moment dat.

Elementele de poziþie ºi de miºcare ale þintei pot fi primite de la: a) sistemul de comandã ºi control al navei, CACS: elementele þintei

sunt prelucrate în regim automat de cãtre CACS ºi transmise în timp real cãtre centrala de tragere NAUTIS;

b) sistemul electrono-optic, EOTS: elementele þintei pot fi furnizate prin însoþirea þintei în regim automat de cãtre EOTS sau prin însoþirea în regim manual de cãtre operator;

c) observatori: elementele þintei se introduc manual de cãtre operator pe baza informaþiilor primite de la observator.

Corectarea tragerii se face manual de cãtre operator, introducând în centrala NAUTIS corecþiile obþinute pe baza observaþiilor proprii sau a rapoartelor primite de la observator.

Tragerile care se pot executa cu instalaþia artileristicã 76 mm tip OTOMELARA sunt:

a) funcþie de þinta care trebuie combãtutã: - trageri antiaeriene; - trageri pe þinte navale; - trageri pe þinte terestre.

b) funcþie de metoda de ochire: - trageri directe; - trageri indirecte; - trageri de avertisment:

în prova þintei; în pupa þintei.

Regimurile de foc în care poate funcþiona instalaþia sunt: a) foc loviturã cu loviturã;

84

b) foc în serii � numãrul de lovituri în serie este prestabilit de cãtre operator;

c) foc continuu. Centrala de tragere permite luarea în urmãrire a unei þinte, chiar dacã

aceasta este în afara bãtãii maxime a instalaþiei artileristice. Dacã pe timpul deplasãrii, þinta intrã în limita bãtãii maxime, pe baza unei setãrii introduse anterior asupra distanþei de deschidere a focului, centrala de tragere deschide focul în regim automat asupra respectivei þinte.

Figura 6. Dispunerea instalaþiei artileristice ºi senzorilor necesari pentru conducerea focului de artilerie la bordul fregatelor F221 ºi F222

Pentru executarea în siguranþã a tragerilor de artilerie, la bordul navei

se iau urmãtoarele mãsuri: a) este interzis accesul personalului în instalaþia artileristicã ºi în

zona de rotire a acestei, pe timpul manevrãrii tunului; b) circuitul de tragere este cuplat de cãtre ofiþerul cu lupta la

suprafaþã, de la pupitrul sãu, atunci când tragerea se poate executa în condiþii de siguranþã;

c) personalul care se aflã pe punþile exterioare ale navei, trebuie sã poarte cãºti antifon ºi costum anti-flash;

De asemenea, pentru executarea în siguranþã a tragerilor, circuitul de tragere se întrerupe automat dacã:

a) þeava tunului este orientatã în afara sectorului de siguranþã din punct de vedere al construcþiei navei (proiectilul va lovi suprastructura navei);

85

b) þeava tunului este orientatã în afara sectorului de siguranþã introdus de cãtre operator în centrala de tragere NAUTIS, stabilit din punct de vedere tactic de cãtre ofiþerul cu lupta la suprafaþã;

c) drumul navei este în afara limitelor introduse de cãtre operator în centrala de tragere NAUTIS, stabilite din punct de vedere tactic;

d) þeava tunului este orientatã pe direcþia introdusã de cãtre operator în centrala de tragere NAUTIS, care direcþie a fost stabilitã de cãtre ofiþerul cu lupta la suprafaþã, ca fiind direcþia pe care descãrcarea tunului sau rezolvarea unui eventual incident de tragere se pot executa în condiþii de siguranþã.

Tot pentru executarea în condiþii de siguranþã sunt stabilite urmãtoarele: a) se numeºte o echipã de observare a sectorului de tragere ºi a

instalaþiei artileristice, formatã din: - ofiþerul de cart � pentru observarea vizualã a sectorului de

siguranþã; - operatorii de radiolocaþie de pe consolele de observare navalã ºi

aerianã � pentru observarea radiotehnicã a sectorului de siguranþã;

- observator � pentru observarea instalaþiei artileristice pentru a fi orientatã pe direcþia þintei.

b) ofiþerul cu lupta la suprafaþã urmãreºte în permanenþã sectorul de siguranþã ºi orientarea instalaþiei artileristice folosindu-se de display-ul de radiolocaþie de la consola sa;

c) operatorul centralei de tragere urmãreºte þinta în permanenþã pe display-ul centralei de tragere NAUTIS ºi verificã dacã direcþia pe care este orientatã instalaþia artileristicã este aceeaºi cu direcþia la þintã;

d) orice membru al echipajului care observã apariþia unei situaþii periculoase, este obligat sã anunþe urgent comanda navei.

Sectorul de siguranþã în care nu trebuie sã se afle ºi alte þinte în afara þintei desemnate pentru tragere, se construieºte astfel:

a) pentru trageri antiaeriene:

86

b) pentru trageri navale:

c) pentru trageri pe þinte remorcate:

87

Bibliografie 1. **** - OtoMelara 76/62 - Technical description. 2. **** - Jane`s � Naval Weapon Systems � 2002. 3. **** - Documentul cu cerinþele operaþionale pentru fregata tip 22,

Bucureºti, 2002. 4. C. Clinci � Stadiul actual al mecanismelor de alimentare cu lovituri

la instalaþiile artileristice de calibru mediu, Academia Tehnicã Militarã, 2005.

88

Pe unde prova mea-ndrãznind despicã

Nu-i drum sã-l facã vas ce ºovãieºte ºi nici vâslaº cui trudele-i fac fricã

(Paradisul XXIII, 67-69)

EXERCIÞII PENTRU NAVIGATORI

Propuse de Cãpitan comandor Vasile CHIRILÃ ºi rezolvate de

Locotenent comandor Dumitru CURBÃT ºi Cãpitan Cornel ABAGIU,

Biroul Reglementãri în Armã din ªcoala de Aplicaþie a Forþelor Navale

Prezenta rubricã - ce se doreºte a fi permanentã - vrea sã aducã în atenþie probleme de navigaþie sau de cinematicã navalã, cu un grad mai mare de dificultate, prin a cãror rezolvare se va îmbunãtãþi nivelul de pregãtire tacticã ºi de specialitate al ofiþerilor din Forþele Navale.

La nivel unitate sau navã, în cadrul �Instrucþiei comandamentului�, se desfãºoarã cu toþi ofiþerii o ºedinþã lunarã de rezolvare a unei probleme de navigaþie sau de cinematicã navalã. De asemenea, fiecare ofiþer de punte poate primi ordin sã întocmeascã o problemã de navigaþie ºi/sau cinematicã navalã, ca studiu de stat major pentru anul de instrucþie/perioada/etapa respectivã.

Procesul de întocmire sau de rezolvare a unei probleme de navigaþie naºte de fiecare datã dezbateri aprinse asupra metodei de rezolvare sau duce la apariþia unor cazuri particulare noi, pentru a cãror rezolvare se declanºeazã adevãrate brainstorming-uri, iar câºtigãtori sunt toþi participanþii, atât cei care întocmesc, cât ºi cei care rezolvã aceste probleme.

În funcþie de eºalon, un exerciþiu de rezolvare a situaþiei poate avea ºi formatul unei probleme complexe de navigaþie, cinematicã navalã ºi de folosire în luptã a armamentului ºi navelor. În acest numãr vã prezentãm un exerciþiu pentru executarea calculelor de cãutare antisubmarin ºi un exerciþiu de determinare a punctului navei, urmând ca rezolvarea acestora sã fie prezentatã în numãrul viitor. Am dori ca aceastã rubricã sã rãmânã permanentã ºi deschisã tuturor celor care doresc sã prezinte spre rezolvare probleme mai dificile întâlnite în procesul de instrucþie.

89

I. Exerciþiu de cãutare antisubmarin 1. Comandantul unui grup de corvete primeºte Ordinul de acþiune

pentru executarea cãutãrii antisubmarin, prin care i se stabileºte misiunea de executare a cãutãrii antisubmarin a unui raion de suprafaþã S, într-un timp dat T.

2. Din analiza misiunii, comandantul grupului de corvete realizeazã cã în timpul avut la dispoziþie ºi cu forþele disponibile nu poate executa cãutarea întregii suprafeþe ordonate, aºa cã ordonã compartimentului operaþii sã execute calculele pentru cãutarea de control prin metoda pe drumuri general paralele (în zigzag), alegând un unghi de zigzagare á optim care sã determine cercetarea unei suprafeþe maxime în timpul avut la dispoziþie.

3. Date cunoscute: a) Vc = 12 Nd (Vc � viteza de cãutare); b) Vi = 6 Nd (Vi � viteza submarinului); c) P = 20 cbl (P � raza de descoperire a submarinului de cãtre

mijloacele de hidrolocaþie); d) T � timpul avut la dispoziþie pentru executarea cãutãrii.

4. Sã se determine: á � unghiul optim de zigzagare. 5. Rezolvare:

Figura 1. Schema graficã a cãutãrii în zigzag

0,7P

0,7P

0,7P P P

Av dlat

N0

N1

N2

S0

S2

A B

D C

á

2á

E

0,7P

ST

90

Condiþia pentru ca submarinul sã nu scape din bãtaia staþiei de hidrolocaþie este ca, atunci când nava a parcurs spaþiul N0N1N2, submarinul sã nu parcurgã un spaþiu mai mare de S0S2:

);3(sin

latd1N0N

);2(ctglatd2P4,12S0S

;ctglatdctg1ENE0N

;E0N22N0NA2S;A2SA0S2S0S

);1(Vc

1N0N2

Vi2S0S

Prin înlocuirea relaþiilor (2) ºi (3) în relaþia (1) se va obþine:

cosVcVi

2

sinP4,1d

sinVc

d2

Vi

ctgd2P4,1

lat

latlat

Aria suprafeþei de cãutare se determinã astfel:

cosVc

Vi2

sin1cosTVcP4,1TcosVcdP4,1S lat

Suprafaþa S(á) este maximã când funcþia

f(á)=

cosVc

Vi2

sin1cos este maximã.

Din reprezentarea graficã a f(á) pentru Vi/Vc=1/2 rezultã cã funcþia are

valoarea maximã pentru á = 0,307 rad = 17,6°.

91

Figura 2. Reprezentarea graficã a funcþiei f(á) pentru Vi/Vc=1/2

Pentru diferite valori ale raportului Vi/Vc se obþin urmãtoarele valori ale unghiului de cãutare:

Vi/Vc áoptim

1/6 22,4°

1/4 20,6°

1/3 19,5°

1/2 17,6°

2/3 16°

1 13,4°

3/2 11°

2 9°

Concluzie: cunoscând raportul Vi/Vc ºi folosind tabelul de mai sus, se

determinã unghiul de zigzagare, astfel încât suprafaþa de cãutare sã fie maximã.

92

II. Exerciþiu de determinarea punctului navei 1. Ora 00.00, undeva în partea de vest a Mãrii Negre. O navã aflatã în

marº, se aflã în imposibilitate de a-ºi determina punctul navei din cauza nefuncþionãrii mijloacelor tehnice de navigaþie. La ora 00.00 observatorul raporteazã la comandã cã a descoperit lumina unui far cu urmãtoarele caracteristici Sc(2)29,8s. Ofiþerul de cart ordonã luarea unui drum egal cu relevmentul la far. La ora 01.00 observatorul raporteazã cã a descoperit în bordul tribord lumina unui alt far cu urmãtoarele caracteristici Sc 5s.

2. Date cunoscute: a) înãlþimea ochiului observatorului � i = 4 m; b) viteza navei, V = 15 Nd.

3. Sã se determine: coordonatele punctului navei la ora 00.00 ºi la ora 01.00.

4. Rezolvare: a) pentru farul a cãrui luminã a fost observatã la ora 00.00 se

determinã din hartã a fi farul de aterizare Constanþa a cãrui înãlþime este H = 87 m;

b) se calculeazã distanþa la farul de aterizare Constanþa: Mm6,23iH08,2d CTCT ;

c) se traseazã arcul de cerc de distanþã corespunzãtor CTd , având centrul în farul de aterizare Constanþa (nava se poate afla în orice punct situat pe acest arc de cerc);

d) pentru farul a cãrui luminã a fost observatã la ora 01.00 se determinã din hartã a fi farul de aterizare Midia a cãrui înãlþime este H = 36 m;

e) se calculeazã distanþa la farul de aterizare Midia: Mm6,16iH08,2d MIDIAMIDIA ;

f) se traseazã arcul de cerc de distanþã corespunzãtor MIDIAd , având centrul în farul de aterizare Midia (nava se poate afla în orice punct situat pe acest arc de cerc);

g) distanþa parcursã de navã de la ora 00.00 la ora 01.00 este: Mm15tVd ;

h) se traseazã un arc de cerc cu centrul în farul de aterizare Constanþa ºi cu raza egalã cu r = dCT � d = 8,6 Mm (acest arc de cerc reprezintã locul geometric al poziþiilor navei dupã parcurgerea distanþei d);

i) la intersecþia arcului de cerc de razã dMIDIA cu arcul de cerc de razã r se va afla punctul navei la ora 01.00 (N2) ale cãrui coordonate sunt: ö2=44°05′.0N; ë2=28°47′.9E;

j) din punctul N2 se traseazã drumul invers al navei care trece prin farul de aterizare Constanþa;

k) se scoate din hartã drumul adevãrat al navei: Da=301.5°;

93

l) la intersecþia drumului navei cu cercul de distanþã dCT, se obþine punctul navei pentru ora 00.00 (N1), ale cãrui coordonate sunt: ö1=43°57′.2N; ë2=29°05′.8 E.