Click here to load reader

72951 PLATELIA™ Lyme IgM · PDF file 2018-03-28 · Borrelia burgdorferi sensu lato în ser sau plasmă umană. 2. VALOAREA CLINICĂ Borelioza Lyme (sau boala Lyme) este o infecţie

  • View
    1

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of 72951 PLATELIA™ Lyme IgM · PDF file 2018-03-28 · Borrelia burgdorferi sensu...

  • 1

    PLATELIA™ LYME IgM 1 placă – 96 72951 Detecţia calitativă a anticorpilor IgM specifici de borrelia burgdorferi sensu lato în ser sau plasmă umană prin analiză imunoenzimatică

    883688 – 2015/11 1. DESTINAŢIA TRUSEI Platelia™ Lyme IgM este o analiză imunoenzimatică de imunocaptură pentru detecţia calitativă a anticorpilor IgM specifici de Borrelia burgdorferi sensu lato în ser sau plasmă umană. 2. VALOAREA CLINICĂ Borelioza Lyme (sau boala Lyme) este o infecţie necontagioasă cauzată de o bacterie din familia spirochetelor, Borrelia burgdorferi, transmisă de căpuşele din genul Ixodes (2). Diverse animale sunt gazde pentru bacterii, iar transmiterea la om se face prin înţepătura căpuşelor infectate. Riscul transmiterii este proporţional cu contactul avut cu căpuşa. Prevalenţa bolii Lyme este mare în ţările cu climat temperat sau rece din emisfera nordică, de la China la America de Nord, şi din Scandinavia până în nordul Africii. Se estimează că sunt circa 17.000 cazuri anual în Statele Unite (3), şi probabil peste 50.000 în Europa, unde cazurile sunt distribuite inegal, în creştere de la vest la est (4). În prezent, s-a demonstrat cu certitudine că Borrelia burgdorferi, descrisă în 1984 ca specie bacteriană unică, este în realitate un complex de mai multe specii, dintre care cinci sunt patogene pentru om: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ss), Borrelia garinii, Borrelia afzelii, Borrelia spielmanii și Borrelia bavariensis (7,8). Alte două specii sunt potențial patogene: Borrelia valaisiana și Borrelia lusitaniae. Aceste șapte specii sunt răspândite în Europa, în timp ce în Statele Unite ale Americii este prezentă doar B. burgdorferi sensu stricto. Simptomele clinice ale bolii Lyme sunt diverse şi uneori dificil de recunoscut (6). Evoluţia bolii are trei stadii. Stadiul timpuriu (stadiul I) poate fi asimptomatic şi se caracterizează printr-un sindrom similar cu gripal. În 50-80% din cazuri, la câteva zile sau săptămâni după înţepătura de căpuşă, apare raş cutanat localizat, cu expansiune centripetă, denumit erythema migrans (EM). Fără tratament, diseminarea hematogenă a Borrelia va induce câteva săptămâni mai târziu artrită inflamatoare, tulburări neurologice sau meningeale şi simptome cutanate sau cardiace (stadiul II). După luni sau ani, boala poate evolua la stadiul cronic, asociind la diferite nivele acrodermatitis chronica atrophicans, encefalopatie, encefalomielită şi artrită cronică (stadiul III) (1). Fiecare specie de Borrelia burgdorferi are un tropism particular. Erythema migrans în stadiul I este asociată tuturor celor trei specii. Cu toate acestea, complicaţiile neurologice sunt mai frecvent asociate cu B. garinii, iar artrita este mai frecvent asociată cu B. burgdorferi ss, în timp ce acrodermatitis chronica atrophicans este specifică pentru B. afzelii. Diagnosticul bolii Lyme nu trebuie confirmat fără o investigare atentă a antecedentelor medicale ale pacientului, a criteriilor clinice şi biologice, şi estimarea riscului înţepăturii de căpuşă. Din cauza dificultăţilor decelării directe, ale izolării prin cultură sau implementării metodelor de biologie moleculară, serologia rămâne elementul cheie al diagnosticului biologic în boala Lyme (1,5,9). Anticorpii IgM specifici de Borrelia burgdorferi apar la 3-6 săptămâni după contaminare şi pot persista în evoluţia bolii, în timp ce anticorpii IgG apar mai târziu şi ating maximul doar după luni, sau chiar ani. Chiar dacă serologia este mai puţin utilă în stadiul timpuriu, aceasta este totuşi esenţială în stadiile secundar sau terţiar, mai ales în absenţa erythema migrans. Când serologia este negativă în ciuda unui statut clinic sugestiv, trebuie efectuată o nouă analiză la 3 săptămâni după testarea iniţială. Prezenţa anticorpilor IgM specifici nu indică neapărat o infecţie recentă. Similar, prezenţa anticorpilor IgG specifici nu este întotdeauna asociată unei infecţii trecute. Antigenele şi anticorpii utilizaţi în trusele de analiză Platelia™ Lyme IgG (cod 72952) şi Platelia™ Lyme IgM (cod 72951) au fost selectate pentru a permite decelarea anticorpilor IgG şi IgM specifici pentru diverse tulpini Americane şi Europene de Borrelia burgdorferi sensu lato (B. burgdorferi ss, B. garinii, B. azfelii). 3. PRINCIPIUL METODEI Platelia™ Lyme IgM este un test de detecţie calitativă în ser sau plasmă umană a anticorpilor IgM specifici de Borrelia burgdorferi sensu lato, prin analiză imunoenzimatică de captură a IgM în faza solidă. Anticorpii specifici de lanțuri μ umane sunt acoperiți în faza solidă (godeurile microplăcii). Drept conjugat este utilizat un amestec de antigene native de Borrelia și anticorpi monoclonali ai antigenelor flagelare de Borrelia marcați cu peroxidază. Testul constă în următoarele etape: • Etapa 1 Probele bolnavilor şi controalele sunt diluate 1/101 şi apoi distribuite în godeurile microplăcii. În timpul acestei incubări de o oră la 37°C, anticorpii IgM anti-Borrelia burgdorferi prezenţi în probă, se leagă la anticorpii anti-µ cu care s-au sensibilizat godeurile microplăcii. După incubare, anticorpii nespecifici nelegaţi şi alte proteine din ser sunt îndepărtate prin spălare.

  • 2

    • Etapa 2 Conjugatul (amestec de antigen Borrelia şi anticorpi anti-Borrelia marcaţi cu peroxidază) este adăugat în godeurile microplăcii. În timpul acestei incubări de o oră la 37°C, conjugatul se leagă la anticorpii IgM specifici anti-Borrelia. Conjugatul nelegat este îndepărtat prin spălare după terminarea incubării. • Etapa 3 Prezenţa complexelor imune (Ac anti-lanţuri-µ umane / IgM anti-Borrelia / antigen Borrelia / anticorp monoclonal anti-Borrelia marcat cu peroxidază) este demonstrată prin adăugarea în fiecare godeu a unei soluţii de developare enzimatică. • Etapa 4 După incubare la temperatura camerei (+18-30°C), reacţia enzimatică este oprită prin adăugarea unei soluţii de acid sulfuric 1N. Densitatea optică citită la spectrofotometrul setat la 450/620 nm este proporţională cu cantitatea de anticorpi IgM anti-Borrelia burgdorferi prezenţi în probă. 4. CONŢINUTUL TRUSEI Cantităţile livrate ale reactivilor s-au calculat să fie suficiente pentru efectuarea a 96 de teste în maximum 6 serii. Toţi reactivii se vor utiliza exclusiv pentru diagnostic in vitro .

    Eticheta Natura reactivilor Prezentare

    R1 Microplate Microplacă (gata de utilizare) 12 barete detaşabile a câte 8 godeuri, sensibilizate cu ac anti- lanţuri µ umane

    1 microplacă

    R2 Concentrated Washing

    Solution (20x)

    Soluţie de spălare concentrată (20x) Tampon TRIS-NaCl (pH 7,4), 2% Tween® 20 Conservant: 0,04 % ProClin™ 300

    1 x 70 ml

    R3 Negative Control Control negativ Ser uman negativ pentru anticorpi IgM anti- Borrelia burgdorferi, HBs negativ şi negativ pentru anti-HIV1, anti-HIV2 şi anti-HCV Conservant: 0,15 % ProClin™ 300

    1 x 0,75 ml

    R4 Cut-off Control Control cut-off Ser uman reactiv pentru anticorpi IgM anti-Borrelia burgdorferi, HBs negativ şi negativ pentru anti-HIV1, anti-HIV2 şi anti-HCV Conservant: 0,15 % ProClin™ 300

    1 x 0,75 ml

    R5 Positive Control Control pozitiv Ser uman reactiv pentru anticorpi IgM anti-Borrelia burgdorferi, HBs negativ şi negativ pentru anti-HIV1, anti-HIV2 şi anti-HCV Conservant: 0,15 % ProClin™ 300

    1 x 0,75 ml

    R6a Antigen Antigen (liofilizat) Albumină serică bovină, antigen Borrelia 2 x pentru 8,0 ml

    R6b Conjugate (51x) Conjugat (51x) Anticorpi monoclonali murini anti-Borrelia marcaţi cu peroxidază. Conservant: 0,16 % ProClin™ 300

    1 x 0,4 ml

    R7 Diluent Diluant pentru probe şi conjugat (gata de utilizare) Tris-NaCl (pH 7,7), ser fetal de viţel, 0,1% Tween® 20 şi roşu fenol Conservant: 0,15 % ProClin™ 300

    2 x 65 ml

    R9 Chromogen TMB Cromogen (gata de utilizare) 3,3’.5,5’ tetrametil benzidină (< 0,1%), H2O2 (

  • 3

    • Înainte de utilizare, aşteptaţi 30 minute pentru a permite reactivilor să ajungă la temperatura camerei (+18-30°C). • Reconstituiţi sau diluaţi cu grijă reactivii, prevenind orice contaminare. • Nu executaţi testul în prezenţa unor vapori reactivi (vapori acizi, alcalini, aldehidici) sau a prafului, deoarece se poate altera

    activitatea enzimatică a conjugatului. • Utilizaţi sticlărie temeinic spălată şi clătită cu apă deionizată sau, preferabil, din materiale de unică folosinţă. • Spălarea microplăcii este o etapă critică a protocolului de testare: respectaţi numărul recomandat de cicluri de spălare şi

    asiguraţi-vă că toate godeurile sunt bine umplute, apoi complet golite. Spălările incorecte pot duce la rezultate imprecise. • Nu lăsaţi ca microplaca să se usuce între sfârşitul operaţiei de spălare şi distribuirea reactivilor. • Nu utilizaţi niciodată acelaşi container pentru distribuirea conjugatului şi a soluţiei de developare. • Reacţia enzimatică este foarte sensibilă la metale sau ioni metalici. În consecinţă, nu permiteţi niciunui element metalic să

    intre în contact cu diversele soluţii ce conţin conjugatul sau cromogenul. • Soluţia de cromogen (R9) trebuie să fie incoloră. Apariţia culorii albastre arată că reactivul nu mai poate fi folosit, şi ca

    atare trebuie înlocuit. • Utilizaţi un vârf nou de pipetă pentru fiecare probă. • Controlaţi precizia şi funcţionarea corectă a pipetelor şi a c

Search related