ELECTROCARDIOGRAMA NORMALĂ
Anatomia sistemului conductor
Potențialul de membrană
Potențialul de membrană
Potențialul de acțiune
Funcțiile inimii
Automatism (pacemaker, centre de automatism de nivel I, II, III);
Conductibilitate (nod SA, atrii, nod AV, fascicul Hiss, fibre Purkinje, miocard contractil);
Excitabilitate; Contractilitate.
Funcțiile inimii - automatism Capacitatea inimii de a genera impulsuri electrice în absența
oricăror excitanți externi.
Nodul SA - 60-80 imp/min - centru de automatism de nivelul I; Sistemul conductor al atriilor, nodul AV - 40-60 imp/min – centre de
automatim de nivelul II; Fasciculul Hiss și fibrele Purkinje – 25-45 imp/min – centre de
automatism de nivelul III.
Funcțiile inimii - conductibilitate
Capacitatea inimii de a conduce impulsurile apărute într-un sector al inimii, către alte sectoare ale mușchiului cardiac.
Nod SA
ADTr.Bachman, Wenkebach,
Torrel
Nod AV
Fasc. Hiss, fibre Purkinje, miocard
contractil
fasc. interatrial Bachman
AS
Depolarizarea atriilor – 0,1s; Nodul AV „permite” trecerea a 180-220 imp/min.
Funcțiile inimii - conductibilitate
Funcțiile inimii - conductibilitate
Depolarizarea septului - 0,02s; Depolarizarea ventriculelor - 0,04-0,05s; Depolarizarea segmentelor bazale ale ventriculelor 0,06-0,08s; Unda de depolarizare cuprinde ventriculele în întregime în 0,08-0,1s.
Funcțiile inimii - excitabilitate
Capacitatea mușchiului cardiac de a se excita sub influența impulsurilor.
Fazele 0, 1, 2 ale PA – perioada refractară absolută;
Faza 3 – perioda refractară relativă.
Funcțiile inimii - contractilitate
Capacitatea mușchiului cardiac de a se contracta sub influența impusurilor.
Electrograma fibrei musculare
Electrograma fibrei musculare
Electrograma fibrei musculare
Electrograma fibrei musculare
Conceptul dipolului
Conceptul dipolului
Conceptul dipolului
Dipol cardiac; Vector rezultant mediu al TEM a inimii; Vector sumar;
Înregistrarea electrocardiogramei
2 viteze - 25, 50mm/sec;
1mV = 10mm;
1mm = 0,02sec la 50mm/sec;
1mm=0,04sec la 25mm/sec
Înregistrarea electrocardiogramei
Înregistrarea electrocardiogramei Derivaţiile bipolare (standard) ale membrelor (I, II şi
III) au fost introduse în practică de către Einthoven.Ele formează un triunghi echilateral, cu inima localizată în centru.
Înregistrarea electrocardiogramei Derivaţiile unipolare ale membrelor (aVR,aVL, aVF).
Au fost introduse de Goldberger în 1924.
Înregistrarea electrocardiogramei Derivaţiile precordiale (V1-V6) sunt derivaţii unipolare, la care
electrodul explorator (pozitiv) este plasat pe torace,în apropierea cordului. Au fost introduse de Wilson în 1934.
Înregistrarea electrocardiogramei
Pereţii inimii “văzuţi” de diferitele derivaţii ale membrelor: Peretele lateral al VS: derivaţiile DI, aVL; Peretele inferior: derivaţiile DII, DIII şi aVF; Faţa endocavitară a inimii: derivaţia aVR; NOTĂ: Peretele posterior al inimii nu este explorat în
mod direct.
Înregistrarea electrocardiogramei
Pereţii inimii “văzuţi” de către derivaţiile precordiale: Peretele anterior al inimii: Derivaţiile V1,V2; Septul interventricular: DerivaţiaV3; Apexul: Derivaţia V4; Peretele lateral al VS: Derivaţiile V5,V6.
Triunghiul Einthoven – Sistemul hexaxial Bayley
Triunghiul Einthoven – Sistemul hexaxial Bayley
Formarea electrocardiogramei Depolarizarea atriilor
Vectorul P1 orientat în jos și puțin la stânga;
Vectorul P2 orientat la stânga.
Vectorul sumar al depolarizării atriilor paralel axei derivației D II.
Repolarizarea atriilor nu poate fi văzută pe EKG.
Caracteristica undei P
În derivațiile DI, DII, aVF, V2-V6 unda P este întotdeuna pozitivă;
În DIII, aVL, V1 unda P poate fi pozitivă, bifazică (+ -), în DIII, aVL uneori negativă;
În aVR întotdeauna negativă; Durata undei P ≤0,1sec,
amplitudinea 1,5-2,5mm.
Formarea electrocardiogramei
Depolarizarea nodului AV se produce lent; Diferența de potențial apărută este mică pe EKG
înregistrându-se un segment izoelectric P-Q(R);
Caracteristica intervalului P-Q(R)
Se măsoară de la începutul undei P până la începutul complexului ventricular QRS (unda Q sau R);
Reprezintă răspândirea undei depolarizării în atrii, nodul AV, fasc. Hiss și ramurile sale;
Durata 0,12-0,2sec, depinde de FCC.
Formarea electrocardiogramei
Complexul ventricular QRST
Complexul QRST reprezintă procesul de depolarizare și repolarizare a miocardului ventricular;
Undă R orice undă pozitivă din complex, dacă sunt câteva se notează R′, R″, R‴;
Unda negativă ce precede unda R – unda Q(q); Unda negativă ce succede unda R – unda S(s); Dacă pe EKG se înregistrează o deflexiune negativă – complex
QS; Dacă amplitudinea undelor complexului ˃5mm undele se
notează Q, R, S, dacă ˂5mm – q, r, s; Durata maximă 0,1sec (mai frecvent 0,07-0,09).
Caracteristica undei Q
Se formează la proiectarea vectorului depolarizării septului (0,02sec) orientat de la stânga la dreapta și puțin în sus în plan frontal și de
la stânga la dreapta și înainte în plan orizontal; Unda Q poate fi înregistrată în toate
derivațiile membrelor și în derivațiile toracice V4-V6;
Q=1/4R în toate derivațiile cu excepția aVR, durata – 0,03sec;
În aVR poate fi înregistrată unda Q adâncă, largă, sau complex QS.
Caracteristica undei R
Proiectarea vectorului depolarizării ventriculelor 0,04sec;
Unda R se înregistrează în toate derivațiile membrelor. În aVR uneori poate fi slab exprimată sau poate lipsi;
În derivațiile toracice amplitudinea undei R treptat crește de la V1 la V4 apoi puțin scade în V5 și V6. În V1 unda r poate lipsi.
În V1, V2 unda R reprezintă depolarizarea septului și VD, în V4, V5, V6 depolarizarea VS și parțial a VD.
Caracteristica undei R
Deflexiunea intrinsecă – durata răspândirii undei depolarizării de la endocard la epicard;
Se măsoară de la începutul complexului ventricular până la vârful undei R;
N V1-0,03sec, V6-0,05sec.
Caracteristica undei S Proiectarea vectorului 0,06sec; Orientat în sus, la dreapta și în urmă; Amplitudinea variază în limite mari dar
nu mai mult de 20mm; La o poziție normală amplitudinea undei
e mică, cu excepția aVR; În derivațiile toracice amplitudinea
undei S scade treptat din V1 până în V4, în V5, V6 are o amplitudine mică sau lipsește;
R=S în derivațile toracice („zona de tranziție”) de regulă se înregistrează în V3, mai rar între V2 și V3 sau V3 și V4.
Amplitudinea și corelația dintre undele pozitive (R) și negative (Q și S) în diferite derivații depinde de rotațiile inimii în jurul axelor.
Caracteristica segmentului RS-T
De la sfârșitul complexului QRS până la începutul undei T;
Corespunde perioadei depolarizării totale a miocardului;
Segm. RS-T în derivațiile membrelor – izolinie +/-0,5mm;
În V1-V3 poate fi supradenivelat (˂2mm), în V4-V6 subdenivelat (˂0,5mm)
Punctul J
Trecerea complexului QRS în segmentul RS-T (sfârșitul depolarizării ventriculare);
Caracteristica undei T Corespunde repolarizării rapide finale (faza 3 a PA); Are aceeași direcție ca vectorul 0,04sec; Unda T – întotdeauna pozitivă în DI, DII, aVF, V2-V6; TI˃TIII , TV6 ˃TV1; În III, aVL și V1 pozitivă, bifazică sau negativă; În aVR unda T este
întotdeauna negativă; Amplitudinea în derivațiile
membrelor ˂5-6mm, în deri-
vațiile toracice – 15-17mm; Durata 0,16-0,24sec.
Caracteristica intervalului Q-T(QRST)
Sistola electrică ventriculară – de la începutul complexului QRS (unda Q sau R) până la sfârșitul undei T;
Lungimea intervalului Q-T depinde de FCC; Se determină conform formulei Bazett
K=0,37 pentru bărbați
K=0,4 pentru femei
Unda U
Uneori (în special în derivațiile toracice drepte) se înregistrează o deflexiune pozitivă – unda U;
Geneza nu este bine cunoscută; Se presupune ca ar fi datorată repolarizării
fibrelor Purkinje sau relaxării ventriculare; E accentuată de tahiaritmii, diselectrolitemii
(hipokaliemie).
Analiza EKG
Interferențe; Amplitudinea mV de control; Viteza de înregistrare.
Analiza EKG
Analiza ritmului și a conductibilității; Determinarea rotațiilor cordului în jurul axelor
(anteroposterioară, longitudinală, transversală); Analiza undei P; Analiza complexului QRST; Concluzia.
Regularitatea ritmului
Calcularea frecvenței contracțiilor
, R-R durata intervalului în secunde.
Tabele: durata R-R depinde de FCC. Rigle. Etc.....
Cel mai mare și cel mai mic interval R-R. Num. De QRS în 3sec.
Determinarea pacemaker-ului Ritm sinusal:
- unde P pozitive înaintea fiecărui complex QRS în DII;
- morfologie identică a tuturor undelor P într-o derivație; Ritm atrial:
- undă P negativă în DII, DIII;
- P-Q(R) normal/scurtat;
- QRS normal.
Determinarea pacemaker-ului
Ritmuri joncționale:
- Excitare anterogradă a ventriculilor și retrogradă a atriilor;
- Unde P negative;
- Complexe QRS normale.
Determinarea pacemaker-ului
Ritm ventricular / idioventricular:
- FCC mică;
- Răspândirea anormală a undei de depolarizare (QRS deformate, lărgite);
- Absența legăturii dintre undele P și complexele ventriculare.
Analiza conductibilității
Determinarea duratei undei P; Determinarea duratei intervalului P-Q(R); Durata complexului QRS; Deflexiunea intrinsecă în V1 și V6.
Determinarea rotațiilor
Rotațiile în jurul axei antero-posterioare(plan frontal)
Normală/intermediară +30˚ - +69˚; Verticală +70˚ - +90˚; Orizontală 0˚ - +29˚; Deviată la dreapta +90˚ - ±180˚; Deviată la stânga 0˚ - -90˚.
Rotațiile în jurul axei antero-posterioare(plan frontal)
Metoda grafică
Metoda grafică
Rotațiile în jurul axei antero-posterioare(plan frontal)
Metoda vizuală - Valoarea maximă pozitivă/negativă a sumei
amplitudinilor undelor complexului QRS este în derivația cea mai apropiată de AE;
- Complexe de tip RS, unde suma amplitudinilor este 0 (R=S sau R=Q+S) se înregistrează în derivația, axul căreia este perpendicular pe AE.
Rotațiile în jurul axei antero-posterioare(plan frontal)
Rotațiile în jurul axei antero-posterioare(plan frontal)
Metoda grafică
Ax intermediar:
a) RII≥RI≥RIII; b) în DIII și aVL R≈S; Ax orizontal/deviere la stânga:
a) R înalt în DI și aVL, RI˃RII˃RIII; b) S adânc în DIII; Ax vertical/devierre la dreapta:
a) R înalt în DIII și aVF, RIII≥RII˃RI; b) S adânc în DI și aVL.
Rotațiile în jurul axei antero-posterioare(plan frontal)
Se determină după configurația complexelor ventriculare în derivațiile toracice (plan orizontal);
Zona de tranziție, comfigurația complexelor în V6;
Rotații în direcția acelor ceasornicului/împotriva acelor ceasornicului(!).
Rotațiile în jurul axei longitudinale(plan orizontal)
Poziția normală:
-zona de tranziție în V3;
-complexe QRS de tip qRs în V6, qși s de amplitudine mică; Rotația în direcția acelor ceasornicului:
-complexe QRS de tip RS în V6 și DI;
-deplasarea zonei de tranziție în V4. Rotația împotriva acelor ceasornicului:
-complexe de tip qR în V6 și DI;
- deplasarea zonei de tranziție în V2.
Rotațiile în jurul axei longitudinale(plan orizontal)
Rotațiile în jurul axei transversale(plan sagital)
Rotația cu apexul înainte:
- complexe QRS de tip qR în derivațiile standard;
Rotația cu apexul înapoi:
-complexe QRS de tip RS în derivațiile standard.
Rotațiile în jurul axei transversale(plan sagital)
Analiza undei P
Amplitudine (2,5mm); Durata (0,1sec); Polaritatea; Forma (mitral,
pulmonar).
Analiza complexului QRST
Complexul QRS:
-Unda Q: amplitudine, durată (Q patologic – amplitudine ˃1/4R, durata˃0,03sec);
-Unda R: amplitudine, deflexiunea intrinsecă în V1, V6, posibil zimțarea undei R, R″;
-Unda S: amplitudine, dilatare/zimțare.
Analiza complexului QRST
Segment RS-T: punctul J, devierea lui de la izolinie, amplitudinea devierii segm. RS-T de la izolinie;
Unda T: polaritate, formă, amplitudine; Interval Q-T.
Concluzia electtrocardiografică
Pacemaker-ul; Regularitatea ritmului; Frecvența contracțiilor; Axa electrică; Simdroame:
- tulburări de ritm;
- tulburări de conductibilitate;
- hipertrofia m-lui VS, VD, AS, AD, suprasolicitări;
- afectări (ischemie, distrofii, necroză, cicatrici).
Recommended