Ministerul Educaţiei din Republica Moldova

Universitatea de stat „Alecu Russo”din Bălţi

Facultatea de Economie

Catedra de Finanţe şi contabilitate”

Se permite pentru susţinere

Conducătorul ştiinţific

__________________

„____” ___________2010

PROIECT DE CURS

pe tema:

„Contabilitatea datoriilor si creantelor comerciale

(pe materialele SA „Basarabia Nord”)”

la specialitatea– „Contabilitate”

studenta anului 2, grupa CT 21Z

Oleinic Adelina

Conducătorul ştiinţific

prof.

Gritco Diana

1

PLANUL

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DATORIILE ŞI CREANŢELE COMERCIALE 5

1.1 Datoriile comerciale

1.2.Decontarile cu furnizorii

1.3. Clasificarea datoriilor şi creanţelor comerciale

1.4. Creanţele comerciale

1.5. Creante comerciale dubioase

CAPITOLUL II .

CONTABILITATEA ŞI GESTIUNEA DATORIILOR SI CREANŢELOR COMERCIALE LA S.A. ,,Basarabia Nord”, Balti

2.1. Contabilitatea datoriilor comerciale

2.2 Contabilitatea creanţelor comerciale

INCHEIERE

BIBLIOGRAFIEANEXE

2

INTRODUCERE

În condiţiile economiei de piaţă rezultatele activităţii oricărei întreprinderi sunt condiţionate

de eficacitatea decontărilor comerciale si anume felul in care intreprinderea isi monitorizeaza

finantele astfel incit activitatea comerciala a sa sa decurga in conditii normale fara ca aceasta sa

inregistreze pierderi in momentul efecuarii vinzarii sau procurarii de marfuri realizind datorii sau

creante comerciale. Aceste decontări constituie o latură importantă în derularea normală a

tranzacţiilor comerciale ale întreprinderilor, asigurând minimalizarea riscurilor de insolvabilitate,

promovând tehnici moderne de decontare, contribuind la soluţionarea problemelor interne şi la

desfăşurarea eficientă a activităţii de întreprinzător. În acest context, rolul contabilităţii creşte

semnificativ în luarea deciziilor operaţionale şi pe termen lung, deoarece informaţiile despre

decontările comerciale sunt furnizate de contabilitate şi confirmate în cadrul rapoartelor financiare.

In sfera contabilităţii, creanţele şi datoriile comerciale în Republica Moldova nu sunt

reglementate de nici un standard naţional de contabilitate (SNC). Problemele recunoaşterii şi

evaluării creanţelor şi datoriilor comerciale, ce ating sfera instrumentelor financiare, nu sunt

soluţionate integral nici în contextul Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară.

Actualitatea temei. Contabilitatea datoriilor şi a creanţelor face legătura dintre activităţile

economice şi factorii de decizie. În primul rând, contabilitatea măsoară (cuantifică) activităţile

economice, înregistrând datele necesare pentru o folosire ulterioară. În al doilea rând, datele sunt

stocate cât timp este necesar, urmând a fi prelucrate pentru a deveni informaţii utile. În final,

informaţiile sunt transmise, prin intermediul rapoartelor, factorilor de decizie.

Studierea acestei teme este importantă, întrucât conturile ce reprezintă creanţele şi datoriile

comerciale furnizează informaţii privind existenţa şi mişcarea obligaţiilor entităţii faţă veniturile pe

care ea trebuie sa le realizeze.

Circumstanţele expuse confirmă actualitatea şi importanţa temei de cercetare şi

condiţionează necesitatea examinării problemelor contabilităţii decontărilor comerciale în cadrul

unui studiu minuţios şi amplu.

Scopul tezei constă în examinarea contabilităţii datoriilor si creantelor comerciale luate din

practica intreprinderii SA “Basarabia Nord”, or. Balti, Republica Moldova. Pentru realizarea acestui

scop au fost stabilite următoarele sarcini:

• evaluarea şi clasificarea creanţelor şi datoriilor comerciale;• studierea contabilităţii decontărilor comerciale;• abordarea modalităţilor de decontare şi aplicarea lor pentru întreprinderile din Republica Moldova • analiza soldurilor creanţelor şi datoriilor comerciale;

3

Obiectul cercetării îl constituie fluxurile informaţionale aferente datoriilor si creantelor

comerciale ale întreprinderii: S.A. “Basarabia Nord”

Primul capitol al tezei va contine date generale despre datoriile si creantele comerciale,

caracteristica, clasificarea lor si modul de utilizare a lor in intreprindere.

Capitolul doi al tezei va contine in paragrafe aparte informatii si exemple concrete despre

contabilizarea datoriilor si creantelor comerciale din S.A. “Basarabia Nord” avansurile pe termen

scurt acordate, reducerile si facilitatile acordate de intreprindere in vederea realizarii unor avantaje

economice.

In incheiere va fi prezentata o scurta generalizare cu referire la modul in care a fost efectuata

practica si informatiile acumulate in timpul analizarii si intocmirii unor documente referitoare la

datoriile si creantele comerciale pe care le inregistreaza intreprinderea in decursul anului. Tot in

incheiere vor fi prezentate concluziile reţinute in urma studiului întreprinderii

Cadrul organizatoric al studiului îl reprezinta o societate comerciala din domeniul

prelucrarii si realizarii carnii si a produselor din carne S.A “Basarabia Nord” Balti, Republica

Moldova la baza acestuia aflandu-se documentarea din realitatile practice, concrete ale societatii.

Scurt istoric

Combinatul de carne din Balti a fost infiintat in anii 1944-1946. In 1958 a fost construit un

nou abator de prelucrare a carnii cu o capacitate de 50 tone / schimb, iar in 1960 a fost instalat un

frigider pentru carne si productia finita cu o capacitate de 3000 tone.

A II-a etapă de reconstrucţie a principalelor ateliere de lucru 1972-1980. În 1980, fabrica de

carne din Bălţi a pus în funcţiune, o instalatie moderna de epurare a apelor uzate cu o capacitate de

4000 m3 /zi. In 2005 SA “Basarabia Nord” are o suprafata de 10.5 ha in care functioneaza mai

multe baze de productie, de crestere shi taiere a animalelor, abatoare de prelucrare a carnii, a

intestinelor si conservelor, a cirnatilor si a pieilor; in aceasta suprafata mai intra si magazinele

autorizate si echipate cu echipament performant de pastrare a carnii si producer a felurilor de carne

si mezeluri, si masini de transportare a productiei finite.

Numărul total de muncitori la combinatul de carne este de 540 oameni. In activitatea industrială

principală sunt implicati 361 de personae, angajati în activităţi comerciale-132oameni, angajaţi

profesionişti – 35oameni, personalul de serviciu 12 persoane.

Scopul companiei este de a realiza producţia in spaţiul-economic, comercial şi alte activitati.

Domeniul principal de activitate:  fabricarea şi prelucrarea cărnii.

SA "Basarabia Nord", produce 4 tipuri de carne: (carne de vită, carne de porc, de oaie, carne

de cal), de 90 de feluri de mezeluri, 30 de tipuri de produse din carne, 15 tipuri de conserve,

grăsimi, piei de animale.

4

Capitolul I: NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DATORIILE ŞI CREANŢELE COMERCIALE

Pe parcursul desfăşurării activităţii, orice societate comercială cu activitate industrială,

comercială, de servicii sau de alta natura intră în relaţii cu terţe persoane fizice sau juridice,care

genereaza drepturi (creante) şi obligaţii (datorii). O pondere deosebit de mare revine relaţiilor

desfaşurate cu furnizorii şi clienţii, şi care formează operaţiunile comerciale, adică cumpărările şi

vânzările de bunuri şi servicii efectuate în mod curent pentru a-şi realiza obiectul de activitate în

scopul obţinerii unui profit. Operaţiunea presupune o legătură organică existentă între 2 agenţi

economici:

- unul numit client, care oferă bunul sau serviciul şi pentru care operaţia este o vânzare;

- unul numit cumparator, care plateşte contravaloarea bunurilor sau serviciilor pentru care operaţia este o cumpărare.

Relatiile cu clientii si cumparatorii ocupa un loc central in activitatea intreprinderii. Ele tin

de livrarea de produse, de acordarea de servicii si imbraca forma unor drepturi de creanta fata de

clienti. Aceste creante pot fi divizate in grupe in functie de termenul de aparitie sic el de achitare.

Grupele date cuprind creante cu termen de achitare neatins, cu termen expirat pina la o luna, cu

termene expirate de la o luna la 2 luni, de la 2 la 3 luni, peste 3 luni. Aceste termene de achitare pot

fi stabilite de sine statator de catre intreprindere, in dependenta de caracterul activitatii, factorii de

risc si structura creantelor pe debitori. [2]

,,Contabilitatea ţertilor asigura evidenţa datoriilor creanţelor unitaţii în relaţiile acesteia cu

furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugerul statului, entitatiţile din cadrul grupului,

asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi” [3]. Evidenţierea creanţelor şi a datoriilor se face

la valoarea lor nominala (valoarea efectiva din momentul apariţiei lor). Creanţele şi datoriile

comerciale se înregistreaza in contabilitate în lei la cursul zilei.

Ciclul de schimb între societatea comerciala şi mediul extern presupune un flux de materiale

şi un flux de bani.

Fluxul material presupune: aprovizionarea de la clienti prin intrarea materialelor în mediul intern

(magazia de materiale, ateliere de fabricaţie,magazie de produse finite, livrare) şi se incheie prin

ieşirea produselor către mediul extern, cumparatori.

Fluxul de bani presupune: încasarea creanţelor de la cumparatori, intrarea lor în conturi de

trezorerie şi plata datoriilor către clienti. Deseori livrarea bunurilor şi plata lor sunt fluxuri ce se

realizează în momente diferite de timp (fie cumparatorul oferă banii, iar plata se face ulterior, fie

5

livrarea marfurilor este precedată de acordarea unor avansuri), astfel se nasc datorii pentru

beneficiar, client, şi creanţe pentru furnizor.

Daca operaţiunea are loc înainte ca documentul justificativ sa fi sosit, sau inainte ca acesta

sa se fi întocmit atunci înregistrarea se va face într-un cont de aşteptare pana la apariţia

documentului, cand va avea loc transferul în conturile de creanţa sau de datorie.

1.1 Datoriile comerciale

Datoriile, în general, reprezintă resurse de finanţare provenite din exteriorul unităţii

patrimoniale puse la dispoziţie fie de instituţii de creditare, ele reprezentând datorii financiare, fie

de furnizori, reprezentând datorii comerciale, fie de alti terţi, adică datorii fiscale, salariale, sociale

şi alte datorii.

O datorie este o obligaţie actuala a întreprinderii care provine din evenimentele trecute şi

care trebuie sa antreneze, cu ocazia plaţii (decontarii sale) o iesire de resurse (active) generatoare de

avantaje economice.

Datoriile reprezintă surse străine de finanţare a activelor întreprinderii.

În contabilitate şi în rapoartele financiare datoriile se clasifică după următoarele criterii:

După conţinutul economic:

- datorii financiare,

- datorii comerciale,

- datorii calculate.

După termenul de achitare:

- datorii pe termen lung,

- datorii pe termen scurt.

După modul de achitare:

- datorii convertibile, achitarea cărora poate fi efectuată prin cedarea unei părţi din capitalul

statutar (acţiuni sau cote de participaţie),

- datorii neconvertibile, achitarea cărora se efectuează prin alte mijloace şi nu prevede

cedarea unei părţi din capitalul statutar.

Datoriile întreprinderii pot fi exprimate în valută naţională – la provenienţa lor din interiorul

ţării sau în valută străină – la provenienţa lor de peste hotarele ţării.

6

Datoriile pot fi reflectate în contracte, documente primare de achiziţie a mărfurilor în valută

străină, însă la reflectarea datoriilor în conturile contabile şi rapoartele financiare acestea trebuie să

fie exprimate numai în valută naţională.

Datoriile exprimate în valută străină din momentul apariţiei pînă la momentul achitării lor

pot genera venituri – în cazul diferenţelor favorabile de curs valutar, ori pierderi – în urma

diferenţelor nefavorabile.

Datoriile comerciale sunt datoriile ce apar in urma operatiilor comerciale ale intreprinderii.

Conform planului de conturi contabile pentru evidenţa datoriilor pe termen scurt sînt

destinate conturile clasei 5 “Datorii pe termen scurt” şi pentru evidenţa datoriilor pe termen lung –

conturile clasei 4 “Datorii pe termen lung”. Soldurile acestor conturi la sfîrşitul perioadei de

gestiune se reflectă în compartimentele 4 şi 5 ale Bilanţului contabil cu aceiaşi denumire.

Inregistrarile in contabilitate privind operatiile comerciale se efectueaza respectind

principiul specializarii exercitiilor, care prevede ca veniturile si cheltuielile se constata in perioada

cind au fost efectuate, dar nu in momentul cind se produce decontarea sau miscarea lor.

Rapoartele financiare intocmite dupa acest principiu informeaza utilizatorii nu numai despre

operatiile trecute, care au fost insotite de cheltuieli si venituri, dar si despre datorii care antreneaza

in viitor cheltuieli si incasari. Aceasta informatie e utila pentru luarea unor decizii economice si de

gestiune.

Pentru a asigura circulatia coerenta a mijloacelor economice ale intreprinderii, a finalizarii ei

la timp, un mare rol il joaca alegerea sistemului de decontari. Formele si ordinea decontarilor in

economia nationala se stabilesc de catre Banca Nationala a Moldovei.

Decontarea datoriilor fata de furnizori se poate face

- prin achitarea lor pe baza de facturi si instrumente de plata corespunzatoare formelor de

decontare aplicate;

- prin acordarea de catre furnizor a unui credit comercial, in al carui scop platitorul

elibereaza furnizorului un bilet la ordin sau accepta o cambie emisa de furnizor.

Decontările privind achitarea datoriilor faţă de furnizori, de regulă, se efectuează prin virament,dar

sînt posibile şi decontări în numerar cu respectarea limitei stabilite prin Legea cu privire la

antreprenoriat şi întreprinderi nr.845-XII din 03.01.1992, cu modificările şi completările ulterioare.

Decontările prin virament se efectuează conform Regulamentului privind decontările fără numerar

7

în Republica Moldova nr.25/11-02 din 12.07.1996 , cu modificările şi completările ulterioare (în

continuare - Regulament) aprobat prin hotărîrea Consiliului de Administraţie al B.N.M.

Conform Regulamentului, formele de bază ale decontărilor prin virament se bazează pe:[1]

1.Dispoziţia de plată - dispoziţia dată de către plătitor băncii care îl deserveşte de a transfera

beneficiarului o anumită sumă de bani.

2.Dispoziţia de plată acceptată - dispoziţie de transfer a unei sume de bani dată de către plătitor

băncii plătitoare prin oficiul poştal pe numele unor cetăţeni (pensii,pensii alimentare,

salarii,cheltuieli de deplasare, onrarii etc.)

3.Cererea-dispoziţie de plată - cererea beneficiarului către plătitor de a plăti, în baza documentelor

de expediere remisi lui în afara băncii, valoarea producţiei livrate, serviciilor prestate şi alte

plăţiconform contractului.

4.Acreditivul - angajamentul unei bănci de a plăti o sumă determinată beneficiarului pentru

marfalivrată sau serviciile prestate la prezentarea documentelor ce confirmă că marfa a fost

expediată sau serviciile au fost prestate.

5.Cecul - document de decontare prin care emiţătorul de cec dă ordin băncii plătitoare de a plăti

oanumită sumă de bani la prezentarea unui cec de către beneficiarul de cec.

6.Dispoziţia incaso (dispoziţia incaso trezorerială) - dispoziţia beneficiarului privind

virareaincontsestabilă a unei anumite sume de mijloace băneşti din contul plătitorului

fărăconsimţămîntul lui, în baza documentelor executorii sau a altor acte legislative care

prevăddreptul virării incostebile.

Pe lîngă formele de decontări enumerate întreprinderea poate utiliza şi cambiile. Modul de utilizare

a acestora este stabilit in Legea cambiei nr.1527-XII din 22.06.1993. [5]

Datoriile comerciale se impart in mai multe categorii, astfel:

· datorii fata de furnizorii de stocuri, lucrari si servicii;

· datorii fata de furnizorii de imobilizari corporale si necorporale;

· datorii pentru efectele comerciale.

8

Aceste datorii se refera la bunurile, lucrarile si serviciile achizitionate de intreprindere, ca exemplu,

materii prime, materiale, marfuri, reparatii la bunurile de folosinta indelungata, servicii telefonice,

postale etc.

Datoriile comerciale cuprind angajamentele de plată ale întreprinderii faţă de furnizori, antreprenori

şi alţi creditori pentru activele procurate, serviciile de care a beneficiat şi avansurile primite;

Datoriile comerciale se constată şi se contabilizează la valoarea nominală în baza facturii fiscale sau

contului de plată prezentat;

Achitarea datoriilor poate fi efectuată cu mijloace băneşti prin transfer, ce se confirmă de extrasul

de la bancă însoţit de dispoziţia de plată, sau cu mijloace băneşti în numerar din casierie confirmate

de dispoziţia de plată de casă, sau prin intermediul titularului de avans prezentându-se decontul de

avans împreună cu documentele justificative;

Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor pe termene de

apariţie şi de stingere a datoriilor;

Pentru evidenţa sintetică a datoriilor comerciale sunt destinate conturile 521 “ Datorii pe termen

scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datoriile pe termen scurt fata de partile legate”, 523 “

Avansuri pe termen scurt primite”.

În rapoartele financiare datoriile comerciale în valută străină se reevaluează la cursul oficial la data

întocmirii acestora.

1.2 Decontarile cu furnizorii

În categoria decontărilor cu terţii, din punct de vedere contabil s-au inclus doar datoriile din

exploatare şi nepurtătoare de dobânzi, cu termen de decontare scurt, din care fac parte datoriile fată

de furnizorii de materii prime, mărfuri, de imobilizări, cele fată de prestatorii de servicii, şi alte

datorii, cum sunt cele salariale, sociale, fiscale, datorii fată de asociaţi. Din intreaga grupă a

decontărilor fată de terţi, cel mai important loc îl ocupă datoriile izvorâte din relaţiile comerciale,

datoriile faţa de furnizori.

Conform Dictionarului de Marketing furnizorul reprezinta partenerul din cadrul pieţei, care asigura

întreprinderii resursele (materii prime, materiale, energia, diferite componente, echipamente

9

tehnice, informatii, banii si forţa de munca), necesare desfasurarii activitaţii, în baza unor relaţii de

vanzare-cumparare.

Cunoasterea posibilitaţilor de oferta ale acestor agenţi de mediu prezinta o deosebită importanta

pentru activitatea intreprinderii. Despre furnizori, intreprinderea are nevoie de o serie de informatii

de genul: dimensiunile si calitatea ofertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate,

localizarea geografica, etc. In acelasi timp, asigurarea unor relatii de piata normale, impune si

cunoasterea unor aspecte referitoare la climatul intern al firmei furnizoare, precum si a altor

elemente care ar putea reprezenta la un moment dat factori perturbatori.

Raporturile intreprinderii cu furnizorii sunt determinante pentru bunul mers al activitatii, si, ca

urmare, reglementarea lor necesita optiuni concretizate in strategii specifice:

- preocuparea de a asigura o structura a furnizorilor pentru principalele categorii de resurse

care, pe de o parte, sa nu genereze raporturi de dependenta, iar pe de alta parte, sa nu afecteze

calitatea si eficienta aprovizionarii cu resursele respective;

- promovarea unor raporturi stabile, pe termen lung, cu principalii furnizori, inclusiv sub forma

raporturilor de parteneriat strategic si a aliantelor strategice;

- dobandirea unor avantaje concurentiale pe baza promovarii de raporturi cu furnizori de renume.

Relatiile unei unitati economice cu furnizorii sai sunt determinate profund de natura

tehnologica a proceselor productive. Relatiile intre cei doi agenti economici se stabilesc prin

semnarea contractelor de vanzare-cumparare, de executie de lucrari sau prestari de servicii. In

cazul in care cumparatorul nu achita pe loc marfa, lucrarile executate si serviciile prestate va

avea obligatii de plata-datorii, care le va achita la termenele prevazute in contract. Pentru

perioada de la aparitia obligatiilor pana la achitarea lor, agentul economic beneficiaza de o

resursa atrasa, un credit comercial pentru care nu plateste dobanda, creditul-furnizor acordat de vinzator.

In aprovizionarea cu materii prime, piese de schimb, materiale de natura obiectelor de inventar se tine seama

de:

- relatiile traditionale cu furnizorii;

- aprovizionare.a de la .furnizorii cei mai apropiati si cu mijloace de transport economice;

- facilitati privind pretul si calitatea;

10

1.3 Clasificarea datoriilor şi creanţelor comerciale

1.4 Creantele comerciale

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în

contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.

Ele constituie o parte a activelor şi se înregistrează în cap.1, 2 a Bilanţului contabil.

Creanţele se evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se înregistrează pe cont în

valută naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţiei acestora.

În practica economică se întîlnesc diverse feluri de creanţe, care se clasifică după următoarele

criterii:

1. conţinutul economic

2. termenul de achitare

11

3. gradul de asociere.

După 1 criteriu creanţele se împart în:

- comerciale,

- privind avansurile acordate,

- ale bugetului (datoriile bugetului faţă de întreprindere),

- ale personalului (datoriile personalului faţă de întreprindere pentru împrumuturi, avansuri,

mărfuri),

- privind veniturile calculate (datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru dividendele

calculate, arenda, locaţiunea ş.a.).

După al doilea criteriu se deosebesc:

- creanţe pe termen lung (cu termen de stingere mai mare de 1 an),

- creanţe pe termen scurt (termen de stingere nu mai mare de 1 an).

După criteriu 3 se deosebesc:

- creanţe ale părţilor nelegate,

- creanţe ale părţilor legate (ale întreprinderilor asociate, ale întreprinderilor-fiice).

Componenţa, modul de formare şi stingere a creanţelor sînt reglementate de prevederile S.N.C. 5

„Prezentarea rapoartelor financiare”, S.N.C. 17 „Contabilitatea arendei (leasingului)”, S.N.C. 18

„Venitul”.

Creanţele comerciale reprezintă obligaţiile persoanelor fizice sau juridice faţă de întreprindere

pentru produsele, mărfurile vîndute, serviciile prestate.

Creanţele comerciale apar atunci cînd momentul realizării produselor sau prestării serviciilor nu

coincide cu momentul încasării mijloacelor băneşti.

Livrarea produselor şi prestarea serviciilor, în urma cărora apar creanţele comerciale se efectuează

în baza următoarelor documente primare:

-factura fiscală;

-factura de expediţie;

-proces – verbal de primire predare a serviciilor;

12

-ordinul de plată;

-proces – verbal de inventariere, etc.

Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termeni de formare şi de

achitare a creanţelor.

Evidenţa sintetica a creanţelor comerciale se ţine în conturile de activ 221 „Creanţe pe termen

scurt aferente facturilor comerciale”, 223 „Creanţe pe termen scurt a părţilor legate”.

În debitul acestor conturi se reflectă valoarea produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate cu

achitare ulterioară, inclusiv TVA,

In credit – achitarea acestei valori.

Soldurile acestor conturi sînt debitoare şi reprezintă mărimea creanţelor pe termen scurt la finele

perioadei de gestiune.

Din categoria creantelor comerciale fac parte:

· creantele rezultate din vanzarea de bunuri, prestarea de lucrari sau servicii ce fac obiectul de

activitate al intreprinderii;

· creantele pentru efectele de credit (comerciale);

· creantele legate de lipsurile de bunuri, de natura stocurilor sau de alta natura, descoperite la

efectuarea receptiei acestora si care se imputa;

În cadrul conturilor de evidenţă a creanţelor comerciale pot fi deschise subconturile (conturile de

gradul II) prezentate în schema 2.

13

Subconturi:

2211 „Facturi de primit din ţară ”

2212 „Facturi de primit din străinătate”

2213 „Cambii primite”

Subconturi:

Nomenclatorul subconturilor se stabileşte de către fiecare întreprindere

Subconturi:

2231 „Creanţe pe termen scurt ale întreprinderilor fiice”

2232 „Creanţe pe termen scurt ale întreprinderilor asociate”

Subconturi:

2241 „Avansuri pe termen scurt acordate în ţară”

2242 „Avansuri pe termen scurt acordate în străinătate”

224 „Avansuri pe termen scurt acordate”

223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

222 „Corecţii la datorii

dubiaoase”

221 „Creanţe pe termen scurt

aferente facturilor

comerciale”

Schema 2. Structura conturilor de evidenţă a creanţelor comerciale

Componenţa subconturilor poate fi modificată în funcţie de necesităţile informaţionale ale

întreprinderii.

14

Conturi de evidenţă a creanţelor comerciale

1.5 Creante comerciale dubioase

Orice intreprindere tinde spre maximizarea volumului de desfaceri. In acest scop, ea poate

utiliza diferite metode de vinzare\sau decontare. Vinzarea marfurilor in credit duce la majorarea

volumui de vinzari, insa ar putea creea o suma mare a datoriilor dubioase. Creantele sunt

considerate ca dubioase in urmatoarele conditii:

- cumparatorul sau clientul este insolvabil, indiferent de termenul de achitare, iar creanta nu

are nici o garantie;

- sunt inaintate reclamatii, cereri de achitare, este luata hotarirea organelor de judecata sau

exista publicarea oficiala privind falimentul si lichidarea intreprinderii;

- termenul de prescriptie prevazut de legislatia in vigoare a expirat.

Contabilitatea creantelor comerciale dubioase presupune utilizarea a doua metode:- casarii directe a creantelor dubioase pe seama cheltuielilor perioadei;

- casarii creantelor dubioase pe seama rezervei privind datoriile dubioase anterior create.

Pentru reflectarea creanţelor dubioase se utilizează contul 222 „Corecţii la creanţe

dubioase” destinat generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi utilizarea rezervelor

pentru datoriile dubioase aferente procurărilor de către cumpărători a bunurilor materiale cu

plată ulterioară. Contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” cu funcţia contabilă de pasiv este

contrar în raport cu contul 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.

Constituirea rezervelor pentru datoriile dubioase se reflectă în creditul contului 222

„Corecţii la creanţe dubioase”, iar în debitul acestuia se reflectă utilizarea rezervei la stingerea

sumelor creanţelor dubioase. Soldul contului este creditor şi reprezintă suma rezervelor neutilizate

la finele perioadei de gestiune.

Rezerva creată la contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” se utilizează numai pentru 

casarea creanţelor compromise care au apărut în cadrul operaţiilor comerciale ale întreprinderii,

celelalte creanţe nu pot fi stinse din contul acestei rezerve.

Decontarea creanţelor comerciale dubioase în contabilitatea financiară se efectuează în baza 

următoarelor documente:

-lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor;

-ordinul conducătorului întreprinderii privind decontarea creanţelor.

Decontarea creanţelor comerciale dubioase este posibilă prin:

15

1) raportarea directă a creanţelor dubioase la cheltuielile perioadei;

2) decontarea creanţelor dubioase pe seama rezervelor pentru datoriile dubioase create anterior.

Metoda decontării directe a creanţelor dubioase prevede raportarea acestora la cheltuieli

în perioada de gestiune încare au fost constatate, însă aplicarea ei în practică conduce la încălcarea

principiului prudenţei, deoarece suma creanţelor dubioase nu se reflectă la veniturile constatate

anterior în perioada respectivă în baza principiului specializării exerciţiilor. Conform metodei

specifice suma creanţelor reflectată în bilanţ nu poate fi considerată reală, întrucît şi suma care se

consideră dubioasă nu va fi rambursată.

Metoda decontărilor creanţelor dubioase pe seama rezervelor create în aceste scopuri este

mai acceptabilă. Aplicarea ei permite reflectarea pierderilor privind datoriile dubioase în rapoartele

financiare ale perioadei de gestiune în care au fost constatate veniturile aferente acestor pierderi, dar

nu în perioada în care s-a constatat că clientul nu este în stare să achite datoria. În astfel de cazuri

metoda care prevede crearea rezervelor pentru datoriile dubioase poartă un caracter de evaluare.

Evaluarea rezervelor respective poate fi efectuată prin:

-calcularea cotei pierderilor;

-gruparea creanţelor comerciale după termenul de achitare.

Cota pierderilor privind datoriile dubioase se stabileşte în raport cu unul din următorii

indicatori acceptaţi în politica de contabilitate:

a)volumul vînzărilor nete;

b)volumul vînzărilor în rate;

c)suma totală a creanţelor neachitate la data întocmirii bilanţului contabil.

Metoda calculării procentului de la suma vânzărilor nete presupune determinarea cotei

părţi a creanţelor comerciale, care trebuie inclusă în cheltuielile perioadei în baza procentului mediu

al creanţelor dubioase ale anilor precedenţi, înmulţit cu volumul total de vînzări nete în rate ale

perioadei de gestiune curente. Acest procent este stabilit de către întreprindere de sine stătător, în

baza datelor perioadelor trecute. Prin această metodă se determină valoarea probabilă a venitului din

volumul total al vînzărilor nete în rate (sau total nete), care nu va fi primită. Aceasta se constată ca

cheltuială a perioadei de gestiune, formînd rezerva privind creanţele dubioase.

16

Cota procentuală medie a creanţelor dubioase se indică în politica de contabilitate a

întreprinderii şi se utilizează în cursul anului. Uneori acest procent poate fi modificat în cursul

anului, dacă intervin factori extraordinari în economie, în sfera politică etc. Utilizînd metoda dată,

se respectă principiul corespunderii cheltuielilor cu venitul pe care le-au generat. Metoda dată nu ia

în consideraţie soldul la contul 222 „Corecţii la datorii dubioase” şi sumele creanţelor, a căror

scadenţă este diferită. Aceste solduri sunt corectate în cazul utilizării metodei de grupare a

creanţelor după termenul de achitare. În conformitate cu această metodă, în contabilitate are loc

gruparea creanţelor comerciale în dependenţă de termenul de stingere. Dacă creanţa nu a fost

achitată în termen, ea este considerată restantă. Cu cît creşte perioada restantă, cu atît se micşorează

probabilitatea stingerii datoriei date. Gruparea creanţelor în funcţie de perioada restanţieră permite

luarea unor decizii privind lucrul cu cumpărătorii şi clienţii, modernizarea sistemului de decontări şi

preîntâmpinarea pierderilor legate de creanţele dubioase.

Capitolul II.

CONTABILITATEA ŞI GESTIUNEA DATORIILOR SI CREANŢELOR COMERCIALE LA

S.A. ,,Basarabia Nord”, Balti

Creantele si datoriile comerciale reflecta relatiile intreprinderii cu alte intreprinderi legate de

aprovizionarea si desfacerea de bunuri si servicii.

2.1 Contabilitatea datoriilor comerciale

Datoriile comerciale reprezintă angajamentele de plată ale întreprinderii faţă de

furnizori, antreprenori şi alţi creditori privind facturile comerciale pentru materialele procurate,

serviciile acordate şi avansurile primite.

Datoriile se reflectă în conturile contabile şi în bilanţul contabil atunci cînd există

probabilitatea retragerii resurselor (mijloacelor băneşti, activelor proprii) care sînt purtători de

avantaje economice, ceea ce va constitui rezultatul constatării datoriilor în cauză, iar suma la care se

constată datoriile poate fi măsurată veridic. Aşadar, intrările gratuite nu provoacă retragerea

resurselor şi respectiv apariţia datoriilor.

Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor,

creditor, termen de apariţie şi stingere a datoriilor.

17

Pentru evidenţa sintetică sînt destinate conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind

facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”, 523 “Avansuri pe

termen scurt primite”. Aceste conturi sînt conturi de pasiv.

În creditul lor se înregistrează creşterea datoriilor comerciale,

In debit - achitarea datoriilor faţă de furnizori.

Soldul acestor conturi este creditor şi reprezintă datoriile comerciale ale întreprinderii la o anumită

dată şi se reflectă în capitolul 5 al Bilanţului contabil, posturile căruia corespund denumirilor

conturilor specificate.

Datoriile se înregistrează în baza documentelor de livrare, care însoţesc bunurile intrate

de la furnizori sau serviciile prestate de către aceştia. Pentru livrările impozabile cu TVA se

întocmesc facturile fiscale (Anexa 2) care au fost introduse de la 1 martie 2002, iar pentru livrările

neimpozabile – facturile de expediţie (Anexa 37).[4]

Reflectarea valorilor materiale intrate de la furnizori şi antreprenori(fara TVA):

o debit contul 111 “Active nemateriale”,

o debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”,

o debit contul 121 “Active materiale în curs de execuţie”,

o debit contul 123 “Mijloace fixe”,

o debit contul 211 “Materiale”,

o debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,

o debit contul 217 “Mărfuri”,

o credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sau credit contul

522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”.

Reflectarea valorii serviciilor prestate de către furnizori şi antreprenori(fara TVA):

o debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”,

o debit contul 211 “Materiale”,

o debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,

o debit contul 217 “Mărfuri”,

o debit contul 712 “Cheltuieli comerciale”,

o debit contul 713 “Cheltuieli generale şi administrative”,

18

o debit contul 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

o debit contul 722 “Cheltuieli ale activităţii financiare”,

o debit contul 811 “Producţia de bază”,

o debit contul 813 “Consumuri indirecte de producţie”,

o credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sau credit contul

522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”.

o

Conform art.102 din Codul fiscal [6] în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili li se

permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitată furnizorilor pe valorile

materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării

activităţii de întreprinzător

Conform art. 102 alin. (6) subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitată sau

care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în cazul cînd dispune:

1. de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pentru care a fost achitată ori

urmează a fi achitată TVA, sau

2. de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea TVA aferentă

mărfurilor importate.

La suma TVA aferentă procurărilor efectuate în ţară se întocmeşte formula contabilă:

o debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 “Datorii

privind taxa pe valoarea adăugată”,

o credit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii

pe termen scurt faţă de părţile legate”.

Întreprinderea S.A “Basarabia Nord” înregistrată ca plătitor de TVA in decursul activitatii sale

pentru a produce productia are nevoie de o serie de materii prime si marfuri necesare prelucrarii

marfii cum ar fi diferite spetii si ingrediente care sunt introduse in carne pentru a da un gust

deosebit mezelurilor produse pentru vinzare. Astfel intreprinderea inregistreaza o serie de activitati

de procurare a materiei prime, astfel ea, prin intermediul facturilor comerciale inregistreaza in

contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” toate procurarile efectuate fara sa

achite plata imediata. Acestea le putem observa prin analiza anexelor 1, 2, 3, 4,

19

Exemplu: Anexa 1 La data de 08.05.2012 S.A “ Basarabia Nord”, m. Balti procura de la S.A. “

Romanita”, m. Balti cascaval Mlek Eme in cantitate de 10.15 kg, la pretul de 99.33 lei (fara TVA)

TVA-20%.

Inregistrarile se fac in contul

o debit contul 211 “Materiale”(spetii) -1210.44 lei

o credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” -1210.44 lei

Reflectarea TVA aferenta facturii comerciale

o Debit contul 534.2 “Datorii privind taxa pe valoare adaugata”-201.74 lei

o Credit contul 521.1 “Facturi de achitat in tara” -201.74 lei

Achitarea datoriilor faţă de furnizori se reflectă în contabilitate prin întocmirea formulelor

contabile:

1. prin decontările din conturile bancare:

o debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe

termen scurt faţă de părţile legate”,

o credit conturile 242 “Conturi curente în valută naţională”, 243 “Conturi curente în

valută străină”, 244 “Conturi speciale la bănci”;

2. în numerar:

o debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522

“Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”,

o credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului”, 241 “Casa”;

3. din contul creditelor bancare:

o debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe

termen scurt faţă de părţile legate”,

o credit conturile 511 “Credite bancare pe termen scurt”, 411 “Credite bancare pe termen

lung”;

4. prin schimbul cu alte active:

o debit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,

20

o credit contul 221 “Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

sau

o debit contul 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”,

o credit contul 223 “Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”.

In cazul dat TVA se achita in numerar

o debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”-1210.44 lei

o credit conturile 242 “Conturi curente în valută naţională” -1210.44 lei

În cazul neachitării la timp a datoriilor faţă de furnizori conform contractului pot fi calculate

penalităţi care se reflectă prin formula contabilă:

o debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale”,

o credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt”.

Dacă în contul procurărilor au fost achitate sume sub formă de avansuri, acestea se trec la stingerea

datoriilor după primirea mărfurilor (serviciilor):

o debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe

termen scurt faţă de părţile legate”,

o credit conturile 136 “Avansuri pe termen lung acordate”, 224 “Avansuri pe termen scurt

acordate”.

Acordarea avansurilor se reflectă prin formula contabilă:

o debit conturile 136 “Avansuri pe termen lung acordate”, 224 “Avansuri pe termen scurt

acordate”, Anexa 5

o credit conturile 242 “Conturi curente în valută naţională”, 243 “Conturi curente în

valută străină”.

Sumele avansurilor pe termen scurt si\sau lung primate se inregistreaza prin formula contabila:

o debit conturile 241 “Casa”, 242 “Conturi curente în valută naţională”, 243 “Conturi

curente în valută străină”;

o credit conturile 424 “Avansuri pe termen lung primate”, 523 “Avansuri pe termen scurt

primate” Anexa 6

21

Mărfurile şi serviciile procurate din alte ţări nu includ TVA. De aceea la procurarea

mărfurilor de peste hotare, pentru ca agenţii economici care procură mărfuri din ţară şi cei care

procură mărfuri de peste hotare să fie puşi în condiţii egale, la intrarea mărfii în ţară, importatorul

trebuie să achite TVA în momentul declarării mărfurilor în punctele vamale. Totodată după

achitarea sumei TVA importatorului i se permite trecerea în cont a acestei sume, în cazul cînd

importatorul este plătitor de TVA. Dacă acesta nu este plătitor de TVA, suma TVA se include în

valoarea mărfii procurate. Nu se admite trecerea în cont a sumei TVA achitate pentru serviciile

importate.

Intreprinderea analizata de mine nu efectueaza tranzactii de marfuri de peste hotarele tarii astfel

ea nu inregistreaza datorii la buget privind taxele pe valoare adaugata.

În decontările cu furnizorii pot să apară pretenţii faţă de ei în privinţa calităţii mărfurilor

intrate şi serviciilor primite referitoare la integritatea loturilor de mărfuri, calitatea şi preţurile lor. În

acest caz se întocmeşte un proces-verbal cu participarea reprezentantului furnizorului ori a unei

persoane necointeresate, în lipsa acestui reprezentant. Pretenţiile înaintate faţă de furnizor şi

recunoscute de acesta se reflectă prin formula contabilă

o debit contul 229 “Alte creanţe pe termen scurt”.

o credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

Alte datorii pe care le-a inregistrat intreprinderea S.A “ Basarabia nord” au fost procurarea

jaluzelelor verticale de la furnizorul “Prim-Prok” SRL si au fost inregistrate in conturile

o debit contul 213.2 “Obiecte de mica valoare si scurta durata in exploatare” -1034.00 lei

o debit contul 534.2“Datorii privind taxa pe valoare adaugata” - 172.33 lei

o credit contul 539 “Alte datorii pe termen scurt” -1034.00 lei Anexa 7

Achitarea datoriilor poate fi efectuată cu mijloace băneşti prin transfer, ce se confirmă de

extrasul de la bancă însoţit de dispoziţia de plată (Anexa 34),

sau cu mijloace băneşti în numerar din casierie confirmate de dispoziţia de plată de casa(Anexa 35)

sau prin intermediul titularului de avans prezentându-se decontul de avans (Anexa 36) împreună cu

documentele justificative;

22

2.2 Contabilitatea creantelor comerciele

Relaţiile cu clienţii şi cumpărătorii ocupă un loc central în activitatea întreprinderii. Ele ţin de

livrarea de produse, de acordarea de servicii şi îmbracă forma unor drepturi de creanţă faţă de

clienţi.

Creanţe comerciale reprezintă a cea parte a creanţelor care apar în cazul cînd momentul transmiterii

către cumpărători a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor şi altor active livrate,

precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora.

Pentru evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se ţine pe

fiecare debitor, pe termene de formare şi de achitare a acestora.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor cu o durată nu

mai mare de un an aferente decontărilor cu cumpărătorii şi clienţii pentru produsele (mărfurile)

livrate, serviciile prestate şi avansurile acordate pot fi utilizate următoarele conturi sintetice din

grupa 22 „Creanţe pe termen scurt”: 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor

23

comerciale”, 222 „Corecţii la datorii dubioase”, 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor

legate”, 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.

Conturile de activ 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale, şi 223 „Creanţe

pe termen scurt ale părţilor legate”, sunt destinate pentru înregistrarea valorii contractuale sau de

piaţă a produselor livrate şi serviciilor prestate, inclusiv TVA.

În debitul conturilor nominalizate se reflectă formarea creanţelor pe termen scurt aferente facturilor

comerciale;

In creditul acestor conturi se reflectă achitarea lor.

Soldurile acestor conturi sunt debitoare şi reprezintă sumele creanţelor pe termen scurt ale părţilor

nelegate şi legate la finele perioadei de gestiune.

Soldurile tuturor conturilor de creanţe cu sold debitor se reflectă în capitolul 2.2 din Bilanţul

contabil în mod obişnuit, iar ale contului 222 „Corecţii la datorii dubioase” se înregistrează cu

semnul „minus”, adică în paranteze. În afară de această, cheltuielile aferente datoriilor dubioase se

reflectă în Raportul privind rezultatele financiare în componenţa cheltuielilor comerciale.

În continuare vom reflecta modul de contabilizare a creanţelor comerciale în baza unor exemple

concrete.

Exemplu Anexa 8

S.A “ Basarabia Nord” furnizeaza servicii de transport lui Matveiciuc Kazimir timp de 2 ore.

Valoarea serviciului prestart costa 166.66 lei (fara TVA). In continuare sunt contabilizate formulele:

o Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale’’ - 200 lei

o Credit contul 611 “Venituri din vânzări” -200 lei

o Credit contul 534.2 “Datorii privind taxa pe valoare adaugata” -33.34 lei

Alte exemple asemanatoare mai putem observa in Anexele 9, 10, 11

In Anexa 12 se arata cum S.A “ Basarabia Nord” la data de 07.05.2012 vinde firmei SRL “Finplast-

Prim” resturi de carton care au fost folosite la ambalarea marfurilor in suma de 937.08 lei (fara

TVA). Reflectarea vinzarii se face dupa formulele contabile:

o Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale’’ -1124.5 lei

o Credit contul 612.1 “Venituri dinrealizarea altor active curente” -1124.5 lei

24

o Credit contul 534.2 “Datorii privind taxa pe valoare adaugata”-187.42 lei

o Debit 714.1 “Cheltuieli privind realizarea altor active curente”

o Credit 211.4 “ Ambalaje si material pentru ambalat”

Produsele finite şi evidenţa livrărilor se ţine în „Cartea de livrări a produselor finite”, în

care se înregistrează numărul de ordine, numărul şi seria facturii în baza căreia sa efectuat

livrarea,denumirea beneficiarului şi deservirea livrării, suma fără TVA şi cu TVA.

Registrul de procurari Anexa 13

Evidenţa livrărilor de produse finite, de mărfuri se ţine şi în mod automatizat în „Registrul

vânzărilor” Anexa14..Achitarea la vânzarea produselor finite, mărfurilor se efectuează fie prin

transfer în baza„Dispoziţiei de plată” de la bancă, fie prin achitarea în numerar în casierie Anexa 15

inregistrata in conturile:

o Debitul contului 539.3 “ Datorii pe termne scurt fata de alti creditori” -1162.5 lei

o Creditul contului 241.1 “ Casa in valuta nationala” -1162.5 lei.

La procurarea materialelor, mărfurilor, furnizorul poate cere achitarea acestora până la livrarea lor,

sub forma avansurilor. Pentru evidenţa avansurilor pe termen scurt acordate furnizorilor,

antreprenorilor, altor creditori în contul mărfurilor, materialelor şi altor active, sau servicii, pe

termen nu mai mare de un an, este destinat contul de activ 224 “Avansuri pe termen scurt

acordate”.

În debitul acestui cont sunt reflectate sumele avansurilor pe termen scurt acordate;

In creditul lui sumele avansurilor utilizate pentru stingerea datoriilor faţă de furnizor sau

antreprenori.

Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă avansurile acordate, însă neutilizate la finele perioadei

de gestiune.

Acordarea avansurilor în contul livrării mărfurilor, materialelor, prestării serviciilor:

o Debitul contului 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”

o Creditul contului 241 “Casa”, sau Ct 242 “Cont de decontare”, sau Ct 243 “Cont

valutar”

Trecerea în cont a sumelor avansurilor acordate anterior:

25

o Debitul contulu 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

o Debitul contului 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”

o Creditul contului 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”

Avansurile pot fi restituite, dacă nu a avut loc livrarea activelor pentru care au fost acordate

avansurile:

o Debitul contului 242 “Cont de decontare”

o Debitul contului 243 “Cont valutar”

o Creditul contului 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”

Avansurile anterior acordate, dar nereclamate, se trec la cheltuieli prin formula contabilă:

o Debitul contului 714 “Alte cheltuieli operaţionale”

o Creditul contului 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”

Pentru a majora volumul de vinzari si a stimula achitarea creantelor de catre cumparatori,

intreprinderea acorda acestora reduceri si facilitate. Facturile pot cuprinde urmatoarele reduceri:

- Reduceri de natura comerciala, care se acorda pentru defecte de calitate sau neconformitate

a bunurilor furnizate, cu conditiile contractului de vinzare, pentru volumuri mari de vinzari

sau tininduse cont de importanta cumparatorului, pentru operatiile comerciale effectuate cu

acelasi client pe o perioada indelungata;

- Reduceri de natura financiara care se acorda pentru achitarea datoriilor inainte de termenul

stabilit de plata si se numesc sconturi de decontare.

Reducerile pot fi stipulate si aplicate atit pina la facturare, cit si dupa facturare.

Contabilitatea reducerilor de pret si returnarilor de marfuri vindute e organizata in dependent de

perioada raportoare in care au avut loc reducerile de pret si returnarile de marfuri vindute, gradul de

valorificare al marfurilor returnate, sursa acoperirii pierderilor din returnari si reduceri de pret,

momentul achitarii creantelor privind marfurile returnate.

Intreprinderea S.A “ Basarabia Nord” pentru faptul ca procura materii prime necesare pentru

producerea marfurilor in cantitati mari beneficiaza de unele reduceri de pret de la firmele cu care

conlucreaza. Dat fiind faptul ca aceste reduceri de pret minimizeaza cheltuielile intreprinderii,

aceasta inregistreaza un profit mai mare in urma vinderii productiei finite. Aceasta reducere la

procurarea spetiilor pentru prepararea mezelurilor o putem analiza din factura fiscala a Anexei 16.

26

In aceasta anexa observam ca la data de 30.04.2012 S.A “ Basarabia Nord” a procurat de la SRL

“Esperanza” Chisinau spetii. Aceasta facindu-i o reducere de 3% la material prima procurata in

valoare de 5789.97 (inclusive TVA) Aceasta suma intreprinderea care a primit reducerea o

inregistreaza cu semnul minus (-) in bilant si o contabilizeaza conform formulei:

o Debit contul 211 “Materiale” (spetii)

o Credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 5789.97

o Credit contul 534.2 “ Datorii privind TVA” -964.99

Anexa 17 La rindul sau Combinatul de carne pentru a atrage cit mai multi cumparatori a productiei

pe care o ofera, la fel acorda unele facilitati cumparatorilor. Astfel prin factura fiscala din data de

01.05.2012 SA “ Basarabia Nord” a efectuat niste reduceri firmei SRL “ Gremis” la procurarea

mezelurilor in valoare de 156.60 lei (inclusive TVA).

Reflectarea formulelor contabile

o Debit contul 221.1 “ Facturi de primit din tara”

o Credit contul 611 “ Venituri din vinzari” – 156.60 lei

o Credit contul 534.2 “ Datorii privind TVA” – 26.10 lei.

Returnarea mărfurilor de către cumpărători şi acordarea reducerilor de preţ acestora se reflectă prin

formula contabilă (la suma fără TVA):

o debit contul 822 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute”,

o credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223

„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

Diferenţele de curs valutar obţinute din reevaluarea soldului creanţelor pe termen scurt

exprimate în valută străină la sfîrşitul perioadei de gestiune se reflectă prin formulele contabile:

a) diferenţele nefavorabile de curs valutar:

o debit contul 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare”,

o credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223

„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

b) diferenţele favorabile de curs valutar:

27

o debit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223

„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

o credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”.

Reflectarea facturilor ce urmeaza a fi achitate referitor la cheltuielile generale si administrative ale

intreprinderii se face la fel cu ajutorul formulei contabile:

In cazul nostru, Anexa 18 intreprinderea SA “Basarabia Nord” filiala Soldanesti, foloseste energie

electrica prestata de SA “RED-Nord” pentru iluminarea sectiei administrative in suma de 736.64 lei

(inclusiv TVA). Data eliberarii facturii este de 30.04.2012

o Debitul contului 713.9 “ Alte cheltuieli generale si administrative” -736.64 lei

o Creditul contului 521.1 “ Facturi de achitat in tara” -736.64 lei

o Creditul contului 534.2 “Datorii privind TVA” – 122.77 lei

Intreprinderea SA “Basarabia Nord” are nevoie de spatiu pentru comercializarea marfii si transport

cu care duce marfa de la combinat spre punctele de realizare, astfel ea a fost nevoita sa ia in arenda

unele locatii si masini de la personae fizice sau juridice care dispun de aceste locatii .

Anexa 19. Prin actul de achizitie a serviciilor de locatiune si a cheltuielilor aferente intocmit la

31.03.2012 se stipuleaza ca arendatorul Creciun Oleg, persoana fizica, da in arenda arendasului

automobilul in scopul transportarii marfii cu o suma stabilita de 700 lei. Aceasta formula de luare in

arenda a unui obiect se inregistreaza in contabilitate ca alte cheltuieli comerciale si anume:

o Debitul contului 712.8 “ Alte cheltuieli comerciale” -700 lei

Aceasta formula a fost inregistrata ca alte datorii pe termen scurt fiind achitata in alta zi decit data

luarii masinii in arenda shi anume:

o Creditul contului 539.1” Datorii pe termen scurt privind arenda”- 700 lei.

Tot la alte cheltuieli comerciale mai merg si facturile lunare de achitare a energiei electrice, apa

rece si canalizare, servicii de marketing, servicii de reglare timer acestea fiind prezentate in Anexa

20, 21, 22. Ele au fost creditate prin contul:

Anexa 20.

o Debitul contului 712.8 “ Alte cheltuieli comerciale” -2911.92 lei ( fara TVA)

o Creditul contului 539.3” Datorii pe termen scurt fata de alti creditori” -2911.92 lei

28

o Creditul contului 534.2 “Datorii privind TVA” -582.39 lei

Anexa 23. SA “Basarabia Nord” detine locatiuni pe care la rindul ei le da in arenda, astfel ea da in

arenda arendasului Aulina Prim la data de 09.12.2011 incapere in valoare de 2000 lei (inclusive

TVA)

o Debitul contului 228.1 “ Creante pe termen scurt privind arenda” – 2000.00 lei

o Creditul contului 612.2 “Venituri din vinzarea marfurilor” – 1666.67 lei

o Creditul contului 534.2 “ Datorii privind TVA” – 333.33 lei

Intreprinderea mai inregistreaza si cheltuilei generale si administrative. In cazul dat Anexa 24 va

prezenta factura fiscala in care intreprinderea achita serviciile inmternet furnizorului Orange

Moldova la data de 08.05.2012 in suma de 500 lei fara TVA

o Debitul contului 713.9 “ Alte cheltuieli generale si administrative” – 500 lei

o Creditul contului 539.3 “Datorii pe termen scurt fata de alti creditori” -500 lei

o Creditul contului 534.2 “Datorii privind TVA” -100 lei

In conformitate cu prevederile Legii contabilitatii, inventarierea integrala a activelor si pasivelor

se efectueaza o data pe an, in scopul verificarii si confruntarii datelor contabile cu existenta efectiva

a mijloacelor intreprinderii.

Un loc deosebit la inventarierea creantelor il ocupa platile expirate pentru produse, lucrari,

servicii. In conformirmitate cu politica de contabilitate, intreprinderea poate sa creeze pe seama

cheltuielilor comerciale o rezerva pentru recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor

dubioase. Crearea rezervei nominalizate se reflecta prin inregistrarea:

o Debitul contului 712 “Cheltuieli comerciale”

o Creditul contului 222 “Corectii la datorii dubioase”

In cazul dat creantele se corecteaza si se aduc la marimea reala. Daca in urma confruntarii

decontarilor sa constatat ca creantele sunt ireale ( intreprinderea cumparatoare e lichidata si nu are

succesori, a expirat termenul de prescriptie, debitorul nu recunoaste datoriile etc.) in contabilitate se

intocmesc liste privind creantele compromise. Listele nominalizate se prezinta la comisia de

29

inventariere pentru a fi examinate. In baza avizului comisiei datoriile la care a expirat termenul de

prescriptive, precum si cele adjudicate de judecata dar neincasate In legatura cu insolvabilitatea

debitorului, se anuleaza pe seama rezervelor privind datoriile dubioase sau cheltuielilor comerciale.

Creantele si datoriile pe termen lung de asemenea trebue supuse analizei.

La survenirea termenului de achitare mai mic de un an intreprinderea transfera datoriile si creantele

pe termen lung in datorii si creante pe termen scurt prin intocmirea formulelor contabile

corespunzatoare:

-Pentru creante:

o Debitul contului 221 “Creante pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

o Debitul contului 223 “Creante pe termen scurt ale partilor legate”

o Debitul contului 228 “ Creante pe termen scurt privind veniturile calculate”

o Debitul contului 229 “ Alte creante pe termen scurt”

o Creditul contului 134 “Creante pe termen lung”

-Pentru datorii

o Debitul contului 411 “ Credite bancare pe termen lung”

o Creditul contului 511 “Credite bancare pe termen scurt”

o Debitul contului 412 “Credite bancare pe termen lung pentru salariati”

o Creditul contului 512 “ Credite bancare pe termen scurt pentru salariati”

o Debitul contului 413 “ Imprumuturi pe termen lung”

o Creditul contului 513 “Imprumuturi pe termen scurt”

Cum am mentionat mai sus listele de inventariere in care se inregistreaza toate aceste formule

contabile sunt calculate, iar sumele lor sunt introduse pe conturi aparte in jurnalul order al

intreprinderii.

In cazul intreprinderii SA “Basarabia Nord” toate inregistrarile facute pe un cont in decursul

unei perioade de gestiune se inregistreaza in balanta de verificare care dezvalue corelatia ezistenta

intre datele contabilitatii sintetice si analitice, in conformitate cu principiul dublei inregistrari, si

reflecta dependenta acestor date si formularelor rapoartelor financiare. Toate acestea sunt

evidentiate in :

Pentru contul 221.1 “Facturi de primit din tara” Anexa 25

30

Contul 224.1 “Avansuri pe termen scurt acordate in tara” Anexa 26

Contul 228.1 “ Creante pe termen scurt privind arenda” Anexa 27

Contul 521.1 “ Facturi de achitat in tara” Anexa 28

Contul 523 “ Avansuri pe termen scurt primite” Anexa 29

Contul 539.3 “ Datorii pe termen scurt fata de alti creditori” Anexa 30

Si alte conturi in care s-au facut inregistrari contabile.

In final, intocmirea rapoartelor financiare este precedata de confruntarea rulajelor si soldurilor din

cadrul conturilor contabilitatii sintetice si analitice, verificarea reciproca a totatlurilor din unele

register contabile distincte. Efectuarea unei asemena confruntari poate fi confirmata prin intocmirea

tabelului de corectare . Dupa ce se fac si corectarile toate aceste date se trec in raportul financiar

total. La intreprinderea SA “Basarabia Nord” pe parcursul ultimilor 3 ani observam o diferentiere a

sumelor atit a veniturilor cit si a cheltuielilor inregistrate. Acestea le observam in:

Raportul financiar pe anul 2009 Anexa 31, Raportul financiar pe anul 2010 Anexa 32, Raportul

financiar pe anul 2011 Anexa 33.

INCHEIERE

Relaţiile comerciale care se derulează între agenţii economici deschid posibilitatea apariţiei

unor relaţii comerciale reciproce, care poate interveni în momentul vânzării mărfurilor, sub forma

amânării plăţilor sau cu ocazia procurării materiilor prime şi materialelor necesare producerii

mărfurilor. Obiectul creantelor si datoriilor comerciale constă iniţial în acordarea bunurilor sub

formă de marfă, în urma unei înţelegeri (contract) între vânzător şi cumpărător. Prin acest act sau

factura se îmbină, pe de o parte, interesul producătorului de a asigura vânzarea produselor sale şi pe

de altă parte, interesul comerciantului lipsit de capital care se învoieşte să plătească marfa după

vânzarea ei. În condiţiile economiei de piaţă, creanta comerciala este foarte extins; el se manifestă

atât în relaţiile de vânzare - cumpărare dintre agenţii economici din sectorul producţiei cu cei din

sfera comercială, cât şi între producătorii de bunuri materiale. Datorită activitatii comerciale, agenţii

economici direct productivi pot să-şi desfacă produsele fără să mai aştepte ca agenţii economici din

sfera comercială să dispună de lichidităţi, eliminând o serie de cheltuieli privind stocarea produselor

şi contribuind astfel la accelerarea circulaţiei capitalului industrial. Astfel, pentru furnizor se reduc

31

cheltuielile de depozitare a mărfii iar pentru cumpărător, costurile de procurare a mijloacelor de

plată. Pe ansamblu, se realizează un transfer reciproc de resurse iar creantele si datoriile comerciale

acoperă o parte importantă a fluxurilor monetare în economie.

Creantele comerciale reprezintă vânzările de mărfuri, situaţie în care firma sau persoana

fizica procura de la furnizor echipamente, materiale, etc., sau tot de ce are nevoie fara a achita

imediat. Datoriile comerciale constau în plăţile în avans, caz în care firma poate fi de asemenea într-

o dublă ipostază, respectiv ca beneficiară a avansurilor plătite de către clienţii săi pentru fabricaţia

produselor sau plătitor de avansuri către furnizorii săi de materiale sau echipamente. Aceste

avansuri reprezintă de fapt o prefinanţare din partea beneficiarilor unor produse sau servicii şi se

practică mai ales în procesele de exploatare cu ciclu lung de fabricaţie.Termenul acordat de furnizor

în favoarea partenerului de afaceri, prin amânarea încasării contravalorii mărfurilor livrate, are ca

scop atât reducerea unor cheltuieli (depozitare), cât şi menţinerea şi cucerirea unor noi pieţe de

desfacere.

În gestiunea acestei categorii de datorii, furnizorul urmăreşte:

- diminuarea la minimum a perioadei neachitarii datoriei;

- Datoria comerciala să nu deţină o pondere ridicată în cifra de afaceri, pentru a nu

afecta lichiditatea firmei;

- stabilirea unor modalităţi de plată sigure şi rapide;

- facturarea operativă a mărfurilor livrate;

- stabilirea de penalităţi în cazul în care nu se respectă condiţii din contract;

- obţinerea de informaţii reale şi complete despre client, astfel încât acesta să fie

solvabil iar riscul afacerii să fie minim.

La o intreprindere de proportii mari, cum este Combinatul de carne “Basarabia Nord” din

Balti este foarte greu sa dirijezi relatiile comerciale cu clientii din afara, astfel este nevoie de mai

multi contabili responsabili fiecare de sectii aparte. Personalul intreprinderii trebue sa fie calificat si

sa posede informatii vaste in domeniu. Pentru mine stagiul de practica pe care l-am realizat a fost

unul nu prea clar din toate punctele de vedere, deoarece intreprinderea dispune de prea multe

informatii pe care e imposibil sa le asimilezi si sa le intelegi intr-un timp atit de scurt. Intrucit tema

aleasa de mine pentru proiectul de curs este una importanta intr-o intreprindere comerciala am decis

32

ca este necesar de a prelungi si in anul urmator practica la SA “Basarabia Nord” astfel incit

informatiile acumulate acum plus cele pe care le voi primi la urmatorul stagiu de practica sa fie

mult mai clare in initierea mea ca tinar specialist in contabilitate.

Experienta pe care am acumulat-o de la personalul intreprinderii este una mare, in sensul ca

am realizat ca munca de contabil este una foarte grea si cu raspundere, insa contabilul care a fost

responsabil de stagiul meu de practica mi-a insuflat incredere in fortele proprii si mi-a trezit o

dorinta puternica ca in ultimul an de studiu sa asimilez cit mai multa informatie pentru a-mi usura

lucrul in momentul cind voi deveni contabil.

Bibliografie

1. Regulamentul privind decontările fără numerar în Republica Moldova nr.25/11-02 din

12.07.1996 , cu modificările şi completările ulterioare (în continuare - Regulament) aprobat prin

hotărîrea Consiliului de Administraţie al B.N.M.

2. Nederita A., Bucur V., Caraus M. “Contabilitate financiara” Chisinau 1999; p. 133

3. Andone,I., Dezvoltarea sistemelor inteligente in economie. Metodologii şi studii de caz,

Editura Economică, Bucureşti, 2001,

4. Nederita A., Bucur V., Caraus M. “Contabilitate financiara” Chisinau 1999; p. 202-203

5. Legea cambiei nr.1527-XII din 22.06.1993.

6. Art.102 din Codul fiscal

33

7. Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor al

Republicii Moldova nr. 27 din 28.04.2004. In: Monitorul oficial al republicii Moldova din

27.07.2004, nr. 123 – 124, p. 16 – 65.

8. Bărbulescu, Constantin. Economia şi gestiunea intreprinderii. Bucureşti, Editura: Economica,

1998. 384 p.

9. Nederiţă, A. Corespondenţa Conturilor Contabile. Chişinău, 2007. 271 p.

10. Colectiv de autori: Ţiriulnicova, A. Analiza rapoartelor financiare.Chişinău: ASEM, 2004.

384p.

11. Ţăran, M; Dorneanu, C. Analiza diagnostic in studiul performanţelor firmei. In: Finanţe publice

şi contabilitate, 2005, nr. 4, p. 19 – 25.

34