TEFS

Termeni, noţiuni, categorii şi concepte principale ale T.E.F.S. (“aparatul noţional” al T.E.F.S.)

1. Miscarea omului (motricitatea) Motricicitate = totalitatea actelor motrice efectuate de un om pentru intretinerea

relatiilor sale cu mediul natural si social, inclusiv pentru efectuarea deprinderilor specifice ramurilor de sport.

Actul motric = o miscare simpla executata in mod reflex, automat sau voluntar, in situatii pentru a caror rezolvare este necesara interventia aparatului locomotor (prin prisma stiintelor medico-biologice).

= un fapt simplu de comportare realizat prin muschii scheletici, in mod voluntar, pentru efectuarea unei actiuni sau activitati motrice (TEFS).

Actiunea motrica = consta intr-un sistem de acte motrice alcatuind un tot unitar, in scopul indeplinirii unor sarcini imediate.

Activitatea motrica = cuprinde un ansamblu de actiuni motrice incadrate intr-un sistem de idei, reguli si forme de organizare in vederea obtinerii unui efect complex de adaptare a organismului la efort, de perfectionare a dinamicii acestuia si de obtinere a unui rezultat, a unui efect de ordin formativ, competitional, compensator, terapeutuc, crecreativ, relational.

Formele de manifestare ale miscarii: accelerata, ciclica, aciclica, activa, pasiva, uniforma, neuniforma, voluntara, involuntara, mimata, naturala, analitica, sintetica, simetrica, asimetrica, liniara, circulara, curbilinie.

2. Educatia fizica Educatia fizica = componenta a educatiei generale, realizata in cadrul unui proces

instructiv-educativ sau in mod independent, in vederea dezvoltarii armonioase a personalitatii si cresterii calitatii vietii. (Dragnea)

= un tip fundamental de activitate motrica, care se desfasoara dupa anumite legi, norme, prescriptii metodice etc., cu scopul de a realiza obiective instructiv-educative bine precizate. (Gh. Carstea)

Caracteristicile educatiei fizice:

3. Sportul

Sportul = Intr-o acceptiune clasica, reflecta o activitate specifica de intrecere care valorifica intensiv formele de practicare a exerciiilor fizice in vederea obtinerii de catre individ – si\sau de catre un colectiv de subiecti, grupati de regula intr-o echipa – a unui comportament psihomotric complex,concretizat in performante care tind sa il detaseze de parteneri de

intrecere ,de grupul oponent sau de el insusi”.Este un fenomen social ale carui principale caracteristici sunt „universalitate si unicitate”.

Competitia = o manifestare organizata si planificata – de diferite forme de concurs reunite la un moment dat prin aceleasi reguli de functionare – a carei finalitate consta in stabilirea unor ierarhii pe criterii ce fac posibila compararea untre indivizi, echipe, natiuni etc., in conformitate cu regulamentele elaborate anterior si recunoscute de participanti. (Dragnea A.)

Performanta sportiva = depasirea unor rezultate comune, specifice unei activitati sportive, in raport cu posibilitatile subiectului-grupului, in conditiile in care reusita sportiva este in acord cu regulamentele care particularizeaza activitatea competitionala respectiva.

Principalele caracteristici ale sportului: universalitate si unicitate. E. Firea considera ca acest fenomen social unic, se distinge de alte fenomene sociale prin trei factori: comunicarea corporala, manifestarea si compararea priceperii sau fortelor in cadrul competitiei si organizarea participantilor ca opozanti.

Disciplina sportiva = ansamblul ramurilor si probelor sportive, cu structura, gen de efort, conditii si moduri de reglementare si de evalare asemanatoare. Se delimiteaza prin caracteristici specifice privind regulamentele si spatiile de concurs, mediul de desfasurare, inventarul si echipamentul, unitatile de masurare a performantelor si de ierarhizare a valorilor. Disciplinele sportive, fundamentale, contemporane sunt: atletism, gimnastica, natatie, jocurile sportive, atletica grea, sporturile de lupta, schiul, patinajul etc.

Ramura de sport = sistem de exercitii fizice specializate care se realizeaza in concurs dupa reguli precise si in conditii specifice. Se diferentiaza in cadrul unor anumite discipline sportive. Numarul ramurilor de sport care alcatuiesc o disciplina sportiva difera.

Proba sportiva = exercitiu fizic complex, care face parte dintr-o ramura sportiva. Are o structura specializata printr-o tehnica distincta, un efort propriu, se efectueaza in conditii de competitie si este evaluata dupa un cod anume si printr-un sistem de unitati de masura.

Structura sportului prezinta urmatoarele subsisteme: sportul pentru toti, sportul adaptat, baza de masa a sportului de performanta, sportul de performanta, sportul de inalta performanta.

Clasificarea sporturilor: sporturi clasice si moderne, sporturi individuale sau pe echipe, sporturi nationale si internationale, sporturi olimpice si neolimpice, sporturi cu sau fara contact direct, sporturi cu caracter motric sau a motric etc.

4. Educatia fizica si sportiva Spre deosebire de educatia fizica “traditionala”, educatia sportiva ofere pentru

aceleasi finalitati, un fond teoretico-practic vast, alcatuit din cunostinte de specialitate, deprinderi motrice specifice, priceperi motrice etc.

5. Cultura fizica Cultura fizica = componenta a culturii universale care sintetizeaza categoriile,

legicatile, institutiile si bunurile materiale create pentru valorificarea exercitiului fizic in scopul perfectionarii potentialului biologic si implicit spiritual al omului.

Glassford, Redmund citati de E. Firea, sintetizeaza dinamica valorilor din domeniul activitatilor fizice si sportive, grupandu-i pe directia a patru orientari: egocentrismul (pune accent pe valorile create in ontogeneza si filogeneza umana in planul dezvoltarii armonioase a persoanei); biocentrismul (reflecta imbinarea functiei de perfectionare a dezvoltarii fizice cu cea sanoogenica); etnocentrismul (pune in evidenta functia politica, cea de promotie nationala si statala); antropocentrismul (militeaza pentru orientarea valorilor catre respectarea mediului inconjurator in cazul practicarii sportului).

6. Dezvoltarea fizica Dezvoltarea fizica = componenta calitativa a procesului biologic de devenire a

organismului uman, situandu-se intr-o relatie dialectica cu fenomenul de crestere – componenta cantitativa a aceluiasi proces.

= suma modificarilor morfo-functionale ce a apar in diferite etape de varsta, de-a lungul vietii fiecarui organism, corespunzator specificului si limitelor de variatie ale evolutiei speciei umane, sub actiunea factorilor ereditari, factorilor mediului fizic extern (apa, aer, sol etc) si al factorilor mediului social (economici, culturali etc)

Actiunea de favorizare a dezvoltarii fizice a oamenilor, prin intermediul practicarii exercitiilor fizice in mod organizat, vizeaza trei obiective prioritare: armonie intre indicii somatici si cei functionali; proportionalitatea intre indicii somatici (antropometrici); proportionalitate intre indicii functionali (fiziometrici).

7. Capacitatea motrica (fizica si psihomotrica) Capacitatea motrica generala: formata din calitati motrice de baza, deprinderi

motrice de baza, deprinderi motrice utilitar-aplicative si priceperi motrice manifestate pe fondul deprinderilor motrice de baza si utilitar-aplicative acumulate prin intermediul diferitelor experiente de miscare. Reprezinta suportul activitatilor ordinare de miscare.

Capacitatea motrica specifica: cuprinde calitati motrice specifice, manifestate in diferite tipuri de activitati motrice – profesionale, sportive, ludice, de loisir etc. – si deprinderi/priceperi motrice specifice prin care se concretizeaza aceste activitati.

Educaţia fizică şi sportul – activităţi sociale.

1. Functiile educatiei fizice si sportului Functiile specifice: functia de perfectionare a dezvoltarii fizice (in sensul de armonie

si proportionalitate); functia de dezvoltare a capacitatii motrice. Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice: conditioneaza intregul randament social

al fiecarui individ. Educatia fizica si sportiva scolara are un rol prioritar, avandu-se in vedere faptul ca indicii morfo-functionali situati la un nivel superior inca din

perioada scolaritatii, asigura premisele pastrarii acestora chiar la varste inaintate. In raport cu educatia fizica si sportiva scolara, sportul, specializeaza dezvoltarea morfo-functionala si o transforma intr-o resursa biologica pentru obtinerea randamentului superior in directia dorita.

Functia de dezvoltare a capacitatii motrice: concretizata de nivelul de exprimare al deprinderilor/priceperilor motrice precum si de manifestarea calitatilor motrice, constituie o cerinta importanta in activitatea omului. Aceasta capacitate insoteste omul in intreaga sa activitate sociala, dand eleganta gestului corporal, rezistenta la oboseala, eficienta in miscarile proprii diverselor profesii si un bun nivel al conditiei fizice. In contextul acestei functii se vorbeste despre o “capacitate motrica generala” preponderent solicitata in activitatea de educatie fizica si de o “capacitate motrica specifica” care este angrenata mai mult pe linia activitatilor de tip sportiv (A. Dragnea). Subsistemele dsportului de performanta si inalta performanta urmaresc valorificarea maxima a capacitatii motrice a subiectilor practicanti. In acest context se vorbeste despre “functia de dezvoltare a capacitatii de performanta” sau de “maximizare a performantei sportivului” (M. Epuran).

Functiile asociate: igienica; educativa (culturala); recreativa; de emulatie; de socializare; economica.

2. Scopul si obiectivele educatiei fizice si sportului Scopul educatiei fizice si sportului il constituie “dezvoltarea complexa a personalitatii

individului, in concordanta cu cerintele societatii, de dobandire a autonomiei, eficientei si echilibrului cu mediul natural si social” (A. Dragnea).

Scopul trebuie sa aiba: un caracter practic (sa configureze directiile principale de actionare intr-o perioada istorica definita); un caracter strategic (prin care sa se asigure dezvoltarea coerenta a domeniului pe termen lung).

Obiectivele generale (de rangul I) pun in evidenta tot ce este comun pentru toate subsistemele educatiei fizice si sportive:a) Mentinerea unei stari optime de sanatate a celor care practica exercitiile fizice

in mod sistematic si constient, precum si cresterea potentialului lor de munca si viata;

b) Favorizarea proceselor de crestere si optimizare a dezvoltarii fizice a organismului celor ce practica sistematic si constient exercitiile fizice;

c) Dezvoltarea/educarea calitatilor motrice de baza in primul rand si a celor specifice unor probe sau ramuri sportive, in plan secundar;

d) Formarea (corecta) a unui sistem larg de deprinderi si priceperi motrice (de baza si utilitar-aplicative sau specifice unor probe si ramuri sportive;

e) Formarea si perfectionarea capacitatii motrice si a obisnuintei de practicare sistematica, corecta si constienta a exercitiilor fizice, mai ales in timpul liber uman;

f) Contributia eficienta la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale, morale, volitive, estetice, civice si tehnico-profesionale. (Gh. Carstea)

Obiectivele specifice (de rangul II) particularizari ale obiectivelor generale, la nivelul subsistemelor educatiei fizice si sportive pe de o parte si a sportului pe de alta parte si sunt stabilite obiective pentru:

- Educatie fizica si sportiva a tinerei generatii:a) Favorizarea proceselor de crestere armonioasa si de dezvoltare fizica;b) Prevenirea instalarii si corectarea deficientelor de postura cu caracter global

sau segmentar;c) Formarea reflexelor de postura corecta a corpului in actiuni statice si dinamice;d) Dezvoltarea calitatilor motrice, formarea si perfectionarea deprinderilor si

priceperilor motrice;e) Stimularea interesului si aptitudinilor pentru practicarea diferitelor sporturi;f) Formarea obisnuintei de a practica exercitii fizice in mod independent;g) Favorizarea integrarii sociale.

- Educatia fizica militara; Educatia fizica profesionala; Educatia fizica (si sportiva) independenta; Subsistemul “sport de performanta”; Subsistemul “sportul pentru toti”; Subsistemul “sport adaptat”.

Obiective intermediare (de rangul III): actioneaza la nivelul ciclurilor de invatamant si/sau a stadiilor antrenamentului sportiv. In continutul programelor scolare de specialitate sau a celor elaborate de federatiile sportive, sunt prezentate sub denumirea de “obiective cadru” pentru educatia fizica si sportiva din invatamantul pre-primar, primar, gimnazial, liceal si profesional sau “obiective stadiale”/stadiile instruirii sportive (initiere, avansati performanta). “Obiectivele de referinta” care specifica rezultatele asteptate ale invatarii si urmaresc achizita de competente de la an la an de studiu sau la altul, iar in cazul antrenamentului sportiv “obiectivele de etapa” cu functii similare cu cele mentionate anterior.

Obiective operationale (de rangul IV): vizeaza comportamentele imediate, observabile in timp scurt, ce pot fi urmarite si masurate, adica actiunile pe care subiectul trebuie sa le realizeze in timpul unei activitati (lectii de educatie fizica si sportiva sau/si lectii de antrenament sportiv).

Sistemul mijloacelor educaţiei fizice şi sportive

1. Exercitiul fizic Exercitiul fizic = actiunea, adevarat, preponderent corporala efectuata sistematic si

constient in vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice a oamenilor (I. Siclovan).

Caracteristicile definitorii ale exercitiului fizic: - Exercitiul fizic isi are originea in actul motric general al omului in miscare;- La baza oricarui exercitiul fizic sta o anumita intentie care este in concordanta cu

cerintele realizarii obiectivelor e.f.s. concordanta dintre intentie si obiectivele dominante diferentiaza exercitiul fizic de celalalte miscari ale omului pe care acesta le desfasoara in mod curent, in activitatea cotidiana;

- Exercitiul fizic este mijlocul specific de baza, instrumentul didactic fundamental cu care se „opereaza” in activitatile de educatie fizica si antrenament sportiv. Deprinderile motrice pot indeplini functii didactice similare exercitiului fizic insa

ele vor reprezenta mereu structuri bine determinate pentru a caror insusire va fi nevoie de un anumit sistem de exercitii fizice;

- Orice exercitiu fizic presupune o miscare voluntara realizata pe fondul unui efort fizic ce are la baza contractiile musculare statice si dinamice ale diferitelor grupe sau lanturi musculare. Efortul fizic la randul sau, determina realizarea unui efort functional complex care cu cat este mai sustinut, cu atat exercita unfluente semnificative pe directia ameliorarii principalelor functii ale organismului;

- Concomitent cu efectuarea exercitiului fizic se activeaza la nivelul practicantului si un complex de mecanisme psihice concretizat printr-un efort psihic;

- eficienta exercitiilor fizice este dependenta de durata de activitate. Cu cat actul/actiunea motrica se repeta pe o perioada mai indelungata de timp, cu atat el produce modificari pozitive mai insemnate la nivelul dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice a individului.

Continutul exercitiului fizic: totalitatea elementelor din care sunt alcatuite exercitiile fizice definesc continutul acestora. Ion Siclovan identifica urmatoarele elemente ce alcatuiesc continutul exercitiilor fizice:- Miscarile segmentelor corpului sau ale acestuia in intregime, asa cum sunt ele

efectuate in cadrul exercitiilor respective;- Efortul fizic solicitat de executarea miscarii, concretizat in cantitatea de lucru

mecanic, in intensitatea cu care se efectueaza actiunile respectie, precum si in complexitatea activitatii depuse;

- Efortul psihic, pus in evidenta prin gradul de solicitare a diferitelor procese psihice cum sunt: memoria, atentia, rapiditatea gandirii, vointa etc.;

- Efortul functional reflectat printr-o trecere a organismului la un nivel superior al activitatii functionale.

Forma exerctiului fizic – elemente de referinta care stau la baza ei:- Pozitia corpului in raport cu reperele materiale si spatiale ale mediului in care se

efectueaza exercitiul fizic;- Relatia dintre segmentele corpului angrenate in miscare;- Directiile in care sunt actionate segmentele corpului sau intregul corop, in

timpul derularii miscarii;- Gradul de amplitudine manifestat la nivelul diferitelor etaje articulare si

segmente corporale implicate in miscare;- Tempoul si ritmul executarii miscarii;- Sistemul de dispunere al subiectului executant, in raport cu partenerii si/sau

adversarii. Tehnica miscarii = totalitatea actiunilor si procedeelor de miscare prin forma si

continutul lor specific, asigura posibilitatea practicarii unei ramuri sportive, in concordanta cu prevederile regulamentelor in vigoare

2. Aparatura de specialitate Ca mijloace ale e.f.s., aparatele de specialitate sunt concepute si utilizate in scopuri

diferite, astfel:

a. Pentru pregatirea fizica generala se folosesc aparate si materiale care intra in mod obisnuit in dotarea unei sali de sport: scari fixe, banci de gimnastica, bastoane, gantere etc.

b. Pentru optimizarea pregatirii sportive (specifice), se apeleaza la aparatele ajutatoare: lonjele si plasa elastica la gimnastica, schiurile pe role pentru schi alpin si schi fond, masinile de aruncare a mingilor (tenis de camp) etc.

c. Aparate cu care se identifica practicarea unor sporturi, cum ar fi: aparatura din gimnastica artistica (sol, cal, paralele, inele etc.) sau obiecte care definesc unele din probele atletismului (disc, ciocan, sulita etc);

d. Echipamente folosite in vederea protejarii sportivilor in timpul evolutiei lor, atat in antrenament cat si in timpul concursurilor oficiale: casti de protectie (scrima, hochei etc), aparatori la picioare (fotbal, schi alpin etc.), la brate (tir cu arcul, schi alpin etc).

3. Mijloacele – măsurile de susţinere şi refacere a capacităţii de efort In timpul lectiei de educatie fizica sau a sedintei de antrenament sportiv, sustinerea-

refacerea, se asigura in principal prin pauzele mai mlungi sau mai scurte ce se acorda dupa efectuarea fiecarei unitati de efort care solicita organismul mai intens.

Dupa incheierea competitiilor sportive sau a lectiilor de antrenament, mijloacele de refacere sunt deosebit de complexe. A. Dragnea clasifica aceste mijloace dupa doua criterii:

a. Dupa efectele exercitate asupra organistmului sunt mijloace care accelereaza refacerea neuropsihica, neuromusculara, endocrinometabolica si cardio respiratorie;

b. Dupa apartenenta lor: mijloace balneo-fizio-hidroterapeutice; mijloace dietetice; mijloace farmacologice;

4. Mijloace asociate Amplifica eficienta practicarii exercitiilor fizice. Din cadrul acestor mijloace fac parte:

conditiile (masurile) igienice; factorii naturali de calire; mijloace imprumutate din celelalte laturi ale educatiei generale.

Sistemul componentelor procesului instructiv – educativ de educaţie fizică şi sportivă

1. Definitii, generalitati Proces = ansamblu de operatii prin care se realizeaza o lucrare. Intruire = prices de predare a cunostintelor si deprinderilor care se desfasoara in

institutiile de invatamant. A instrui = a pregati intr-un anumit domeniu, a invata. Educatie = ansamblul de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si

dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale si fizice ale oamenilor. Scopul procesului instructiv-educativ specific activitatilor motrice dirijate este

directionat spre: (sau componentele procesului instructiv-educativ proprii activitatii de educatie fizica si sport)

- Formarea unui ansamblu de cunostinte teoretice de specialitate;- Optimizarea indicilor morfo-functionali ai organismului;- Perfectionarea capacitatii motrice, respectiv a priceperilor, deprinderilor

motrice si dezvoltarea calitatilor motrice;- Formarea unui comportament civic, compatibil cu cerintele unei societati

moderne.2. Cunostintele teoretice de specialitate Cunostinte teoretice de specialitate = sistemul de reprezentari, notiuni, legi care se

transmit elevilor/sportivilor in mod continuu, gradat, sistematic si diferentiat prin intermediul procesului de instruire motrica.

Transmiterea cunostintelor teoretice se poate realiza in mod direct prin intermediul cadrului didactic (verbal) sau indirect cu ajutorul materialelor intuitive (planse, grafice, video etc.) precum si prin studiu individual.

Scopurile majore pentru care se transmit cunostintele de specialitate sunt:- De a comunica participantilor unele idei, notiuni, reguli specifice activitatii de

educatie fizica si sport;- De a le forma subiectilor implicati pe linia instruirii motrice, competente care sa

le permita acestora identificarea, ierarhizarea si clasificarea elementelor principale de continut specifice domeniului e.f.s., evidentiind ceea ce au ele esential si determinandu-i sa formuleze reguli de actiune si evaluare bazate pe propria lor experienta.

3. Indicii morfo-functionali ai organismului Indicii morfo-functionali ai organismului reprezinta o premisa fara de care nu se

poate obtine o dezvoltare substantiala a calitatilor motrice si nici o insusire corecta a diferitelor deprinderi motrice.

4. Calitatile motrice (calitatile fizice, aptitudinile motrice) Calitatea motrica = aptitudinea individului de a executa miscari exprimate in indici

de viteza, vorta, rezistenta, indemanare, mobilitate.= insusiri ale organismului concretizate in capacitatea de efectuare

a actiunilor de miscare cu anumiti indici de forta, viteza, indemanare, rezistenta (I. Siclovan).

Calitatile motrice, in diferite ponderi, sunt prezente in efectuarea oricarui act de miscare al omului. Nicio calitate motrica nu se poate manifesta in mod izolat. In timpul efectuarii actelor/actiunilor motrice, in acelasi timp, sunt prezente forme de manifestare ale tuturor calitatilor motrice, fiecare dintre acestea participand intr-o anumita proportie la realizarea sarcinii de miscare.

Dezvoltarea calitatilor motrice = modificarile morfologice si functionale produse in organismul subiectului supus la eforturi fizice repetate sistematic si continuu, dupa cerinte metodologice specifice in corelatie cu obiectivele de instruire programate. Inglobeaza atat procesul cresterii dimensiunii celulelor, tesuturilor, organelor, aparatelor si sistemelor implicate in efort, cat si diferentierea functiilor fiziologice specifice acestora.

Educarea calitatilor motrice = totalitatea actiunilor pedagogice necesare canalizarii dezvoltarii calitatilor motrice in lectia dorita. La varste mici, se educa toate calitatile

motrice, dar se pune accent mai mult pe formele de manifestare a vitezei si indemanarii. La varstele de peste 14-15 ani, se va pune accent si pe educarea diferitelor forme de manifestare a calitatilor de rezistenta si forta (Gh. Carstea).

Ion Siclovan si Gh. Carstea considerea calitatile motrice de doua feluri:- De baza: Viteza, indemanare, rezistenta, forta (unii autori adauga supletea iar

altii exclud indemanarea)- Specifice (numite si combinate): care sunt implicate in practicarea unor ramuri si

probe sportive, dar si in alte activitati motrice solicitate in anumite situatii din viata.

Pentru fiecare calitate motrica exista un element caracteristic astfel: Viteza (repeziciune), Indemanare (grad de complexitate), rezistenta (durata), forta (incarcatura), suplete (amplitudine).Viteza

Viteza = capacitatea organismului uman de a executa acte sau actiuni motrice, cu intregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, intr-un timp cat mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuteala) maxima, in functie de conditiile existente (Gh. Carstea)

Formele de manifestare ale vitezei:- Viteza de reactie capacitatea individului de a raspunde la un anumit stimul,

printr-un act sau actiune motrica in timpul cel mai scurt;- Viteza de executie se masoara prin timpul consumat de la inceperea

efectuarii unui act sau actiuni motrice pana la terminarea acestuia (Gh. Carstea);- Viteza de repetitie se exprima prin numarul maxim de miscari simple

efectuate in unitatea de timp (A. Demeter);- Viteza de deplasare o forma complexa de manifestare a vitezei. Ea

„oglindeste posibilitatile momentane ale sportivului pentru parcurgerea cu maxim de viteza a unei distante date” (V=S/T)

Factorii care conditioneaza valoarea vitezei:- Mobilitatea proceselor nervoase corticale;- Ereditatea;- Viteza de transmitere a impulsurilor nervoase;- Acuitatea, precizia organelor receptoare;- Calitatile fibrelor musculare care se contracta;- Valoarea surselor si proceselor energetice;- Nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice;- Unii factori de tip constitutionali (lungimea segmentelor, mobilitatea articulara);- Starea de incalzire a musculaturii;

Viteza in regimul altor calități motrice- Viteza-Rezistenta: se defineste ca fiind capacitatea individului de a realiza

acțiuni motrice cu indici sporiți de viteză,un timp cât mai indelungat.Aceasta modalitate de combinare dintre celo doua calități motrice,in literatura de specialitate se vorbeste de rezerva de viteza.Aceasta poate fi definită prin capacitatea pSiho-motrică a organismului de a stoca Si apoi de a dezvolta la un

moment dat,indici superiori de viteza in condițiile efectuarii unor acțiuni motrice de durată medie sau lungă.

- Viteaza-Indemânare:reprezinta capacitatea de a efectua acțiuni motrice complexe care solicită capacitătile coordinative ale organismului-cu indici de viteză adecvați.

- Viteza-Forța:se mai numeste Si „forța exploziva” , „forța rapida” sau forța manifestată in regim de viteză;unii autori o conSideră similara cu „detenta”.Forta explozivă reprezintă capacitatea unui segment corporal de a invinge o rezistență printr-o viteză de contracție musculară foarte mare.

Viteza la diferite vârsteEste calitatea motrică cu cel mai mare grad de determinae genetică,deci

antrenabilitatea ei este destul de scazută.Se conSidera că printr-un proces de instruire dirijat corect,valoarea vitezei se poate imbunătăți doar cu cca.20%(Filin citat de R.,Manno 1996 Si V.,Tudor 1990) pag. 89;

- Viteza de reacție inregistrează valorile cele mai bune in jurul vârstei de 20 de ani.Prin exersare,timpul de reacție se amelioreaza intre 8 Si 25,apoi se stabilizează pâna in jurul vârstei de 60 de ani,dupa care incepe să crească(să se inrăutățească);

- Viteza e repetiție creSte incepand de la 6-7 ani,pâna la 16-18ani;- Viteza de deplasare,in lipsa unei instruiri specializate,prezintă valorile cele mai

bune in jurul vârstei de 16-17 ani la fete Si 20-22 de ani la băieții neantrenați.- Incepand cu vârsta de 10 ani se poate realiza dezvoltarea/educarea vitezei sub

toate formele sale de manifestare. exerciţiile folosite pentru dezvoltarea vitezei trebuie să fie ori foarte simple ca execuţie tehnică, ori bine insuSite ca tehnică. Exerciţiile de viteza, ca durată, se incadrează intre 5-6 secunde Si 40-45 secunde, după care se intră in zona rezistenţei.

Indemanarea Indemanarea = capacitatea umului de a efectua acte si actiuni motrice cu grad

superior de coordonare, in conditii de eficienta si cu un minim de consum energetic si nervos (P. Dragomir).

Gradul de complexitate, din punctul de vedere al caracteristicilor de realizare al acțiunilor motrice, depinde de urmatori indici:- Nivelul de dificultate al acțiunii motrice;- Precizia miScărilor conținute in acțiunile motrice,raportate la dimenSiunile

spațiale aflate la dispoziția executantului pentru efectuarea miScărilor propuse;- Viteza solicitată de execuția conținuturilor motrice care trebuie realizate (ritmul,

tempoul);- Nivelul de incordare motrică manifestată in timpul derulării acțiunii motrice;- Sincronizarea acțiunilor motrice proprii cu acțiunile efectuate de partener Si

adversari. Principalele componente ale indemanarii: capacitatea de coordonare, de

diferentiere chinestezica; capacitatea de reactie motrica; echilibrul; precizia; orientarea spatio-temporala; amplitudinea; simtul ritmului; ambilateralitatea etc.

Formele de manifestare ale indemanarii:

- Indemanarea generala capacitatea globala a individului de a-si adecva in mod eficient comportamentul motric la diferite solicitari cotidiene;

- Indemanarea specifica (speciala) capacitatea specializata a individului de a efectua acte si actiuni motrice de o anumita categorie, cu indici sportiti de eficienta;

- Indemanarea in regimul altor calitati motrice se manifesta pe fondul efectuarii actiunilor motrice in care indemanarea, ca si calitate dominanta, se afla in raport combinativ cu celelalte calitati motrice

Factorii de conditionare ai indemanarii sunt:- Calitatea sistemului nervos central si anume, nivelul de dezvoltare a proceselor

de coordonare si plasticitatea scoartei cerebrale;- Calitatea functionala (acuitatea, finetea, precizia) a organelor receptoare;- Calitatea transmiterii impulsurilor nervoase si a invervatiei musculare;- Capacitatea de anticipare a executantului;- Memoria si gandirea executantului;- Experienta motrica anterioara a subiectului;- Nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice.

Indemânarea la diferite vârste:- La 6/7-10 ani, datorită plasticității cortexului cerebral sunt create premisele

pentru educarea in anumite limite,a indemânarii.- La 11-14/15 ani sunt create condițiile funcționale pentru o invățare motrică

eficientă având ca Si consecințe imediate:- Invățarea thecnicilor sportive de bază;- Lărgirea continuă a experienței motrice;- Aprofundarea structurilor motrice dobândite;- La 16-19 ani se produce o stabilizare generală a conduitelor motrice, o

ameliorare a capacităților motrice de ghidare, adaptare, readaptare Si combinare a miscărilor.Capacitatea de invățare motrică este mai mare la băieți decât la fete.

Rezistenta (anduranta = putere de a suporta) Rezistenta = capacitatea de a efectua timp indelungat o activitate oarecare fara a

reduce eficienta ei (V.M., Zatiorski) Formele de manifestare ale rezistentei:

Dupa ponderea participarii musculaturii corpului:- Rezistenta generala capacitatea organismului de a efectua timp indelungat

actiuni motrice care angreneaza cca. 70% din totalul grupelor musculare ale corpului uman;

- Rezistenta regionala capacitatea omului de a efectua actiuni motrice prelungite, pe baza participarii in mod permanent la efort, a unui numar limitat de grupe musculare (1/3 din intreaga musculatura a corpului);

- Rezistenta locala implica angrenarea intr-o activitate prelungita a mai putin de 1/3 din intreaga musculatura (dupa alti autori 1/6, 1/7); T. Ardeleanu imparte rezistenta locala in: rezistenta musculara locala aeroba dinamica; musculara

locala aeroba statica; musculara locala anaeroba dinamica; musculara locala anaeroba statica.Dupa caracteristicile activitatilor care solicita depunerea eforturilor fizice indelungate:

- Rezistenta generala capacitatea organismului de a efectua actiuni motrice de lunga durata, cu indici optimali de eficienta;

- Rezistenta specifica se refera la aspectele particulare ale rezistentei necesare in desfasurarea anumitor profesii sau la practicarea ramurilor/probelor sportive;

Dupa modul in care este satisfacuta cerinta energetica a organismului:- Rezistenta aeroba forma a rezistentei in care energia necesara acoperirii

cheltuielilor energetice se obtine din arderile rezultate in prezenta oxigenului asigurat tesuturilor chiar in timpul efortului care depaseste 8 minute;

- Rezistenta anaeroba capacitatea organismului de a efectua eforturi cu intensitati mari, in care se acumuleaza „o datorie de oxigen” la nivelul musculaturii. 45 secunde - 2 minute;

- Rezistenta mixta situata la prag anaerob-aerob. Mecanismul responsabil de realizarea acestui procres este cresterea procentului de VO2 consumat din VO2 maxim;Dupa durata efortului:

- Rezistenta de durata lunga efortul depaseste 8-10 min;- Rezistenta de durata medie efortul este cuprins intre 2-8 min;- Rezistenta de scurta durata 45-120 sec.;

Factorii care conditioneaza rezistenta:- Stabilitatea proceselor nervoase fundamentale, in sensul intretinerii un timp cat

mai indelungat a unui raport constant intre excitatia si inhibitia corticala;- Posibilitatile de activitate ale sistemelor si functiilor organismului, mai ales pe

plan cardio-vascular, respirator si metabolic;- Calitatea metabolismului si a surselor energetice;- Tipul de fibre musculare implicate in activitate;- Capilarizarea si reglarea periferica;- Compozitia biochimica a sangelui;- Capacitatea proceselor volitive;

Rezistenţa la diferite vârste- In primii ani de viaţa, la copilul mic nu se poate vorbi de manifestarea calităţii

motrice de rezistenţă, evidenţiată pe fondul unor eforturi prelungite, in miScările ciclice (coordonarea motrică redusă determină disperSia energiei, fapt ce generează o stare de oboseală reSimţită de copil)

- La vârsta preScolară (3-4; 6-7ani), pe fondul dezvoltării preciziei Si a coordonării care ambele contribuie la realizarea miScărilor in mod mai economic, se poate educa rezistenţă dacă procesul de intruire este adaptat vârstelor respective, iar eforturile se realizează fără constrângere (particularităţile pSihologice proprii acestei vârste exclud suportarea eforturilor de rezistenţă).

- La Scolari până la pubertate dezvoltarea rezistenţei trebuie să se facă (pe cât posibil) individualizat. Se recomandă exerciţii cu intensităţi medii, in regim de efort aerob. Capacitatea aerobă creSte progresiv până la 11-12 ani, similar la cele două sexe. Stagnează apoi aproximativ 2 ani, după care se inregistrează un declin in cazul in care nu se acţionează sistematic pentru dezvoltarea ei (mai ales la fete datorită apariţiei caracterelor sexuale secundare; la băieţi, creSterea capacităţii aerobe reincepe in mod semnificativ după perioada de platou menţionată).

- Din punct de vedere morfologic, in prima fază a pubertăţii, educarea rezistenţei se poate realiza in condiţii optime, deoarece dimenSiunile Si greutatea inimii Si a plămânilor ating procentajul lor maxim de creStere.Dezvoltarea completă a capacităţii de rezistenţă nu poate fi atinsă decât dacă, in această perioadă organismul este suficient de inţes solicitat.

- Rezistenţa poate fi dezvoltată Si la vârste inaintate, până la 45 de ani – ducând la creSterea capacităţii de performantă Si tolerantă la efort precum Si la ameliorarea funcţională a Sistemului cardio-respirator.La maturitate, decalajul dintre valorile capacităţii de efort aerob la femei Si bărbaţi se accentuează conSiderabil.

Forta Forta = capacitatea organismului de a invinge pe parcursul miscarii o rezistenta pe

baza contractiei musculare (I. Siclovan); Formele de manifestarea ale fortei sunt:

In functie de participarea grupelor musculare:- forta generala consta din capacitatea organismului de a invinge sau de a se

opune diferitelor forme de rezistenta prin incordarea sau/si actionarea principalelor grupe de muschi scheletici ai corpului;

- forta speciala (specifica) capacitatea organismului de a se opune – invinge diferite tipuri de rezistenta, pe baza contractiilor selective a anumitor grupe ale musculaturii scheletice care actioneaza in corelatie cu cerintele de executie a sarcinii motrice, la un moment dat;

In functie de caracterul contractiei musculare:- forta statica caracterizata prin actiunea muschilor scheletici asupra unor

rezistente externe exclusiv prin incordare, fara scurtarea muschilor;- forta dinamica acel gen de forta in care actionarea asupra rezistentei externe

este realizata prin incordarea si scrtarea – lungirea muschilor striati;- forta mixta se manifesta pe diferite secvente ale actului/actiunii motrice prin

marirea – scurtarea sau mentinerea lungimii fibrelor musculare si a muschilor in intregime. Se mai numeste si „forta combinata” sau „auxotonica”.

Dupa capacitatea de efort dezvoltata:- forta absoluta se manifesta in general in regim static, sub forma contractiilor

izometrice sau prin miscari lente, pe fondul contractiilor intermediare;- forta relativa determinata de raportul dintre forta absoluta pe care o poate

dezvolta un individ si greutatea propriului corp.In functie de modul in care se combina cu celelalte calitati motrice:

- Forta – viteza capacitatea de a manifesta indici superiori de forta intr-un interval scurt de timp. Pentru exprimarea combinatiei F-V, rezistenta care trebuie invinsa se va situa la valori moderate sau mari (peste 50%)

- Forta – rezistenta capacitatea care permite organismului sa se opuna oboselii. In prestatiile in care forta se combina cu durata actionarii (interval de timp mai mare).

Factorii de conditionare ai fortei:- Activitatea sistemului nervos central concentrarea produselor nervoase

fundamentale;- Coordonarea intermusculara realizata de centrii motori corticali si

subcorticali;- Calitatea reglarii tonusului muscular valoarea mai scazuta a tonusului de

repaus din muschii antagonisti, determina cresterea fortei de contractie dezvoltata de muschii agonisti;

- Diametrul muschiuliu cu cat grosimea fibrelor musculare care compun muschiul este mai mare, cu atat se poate dezvolta o forta mai mare;

- Cantitatea de resurse energetice si de enzime pe care le detine muschiul;- Structura muschiului;- Lungimea fibrelor musculare;- Motivatia subiectilor pentru activitate si capacitatea de concentrare a atentiei;- Starea de functionare a segmentelor si articulatiilor;- Durata contractiei contractiile de 15-20 secdetermina o crestere mai mare a

fortei decat cele de 2-3 sec.;- Nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice;- Varsta (forta descreste dupa 20-30 de ani);- Diferentierile sexuale se considera ca femeile poseda 70% din forta

barbatilor;- Ritmul circadian indicii de forta mai buni se manifesta intre orele 8:30-9:30 si

16:00-18:30. Forța la diferite vârste

- Forța musculara urmeaza o dezvltare paralelă la ambelke sexe până la 11-12 ani,iar nivelul său este practic identic la copiii mai mici.Procentajul important de creStere a forței inaintea vârstei de 11 ani-la ambele sexe se poate explica printr-o ameliorarea a acoordonării neurmusculare.

- La 13-14 ani,creSterea forței la băieți este mult mai pronunțată, incheindu-se la 18-20 de ani,adică cu 2-3 ani mai târziu decât la fete, la care se constată o stabilizarre sau o uSoară regreSie(R.Manno 1996,V.,Tudor 1990) pag. 88. Acest tip de creStere diferențiată,ce poate ajunge până la 40%,se datorează unei producții diferite de hormoni androgeni.

Supletea Supletea = capacitatea organismului de a efectua cu amplitudine mare, actiuni

motrice (Al. Mogos)

Comportamentul motric învăţat – deprinderile şi priceperile motrice.

Priceperi motrice: -Priceperi motrice elementare(simple) – se manifesta in prima faza a invatarii unei

actiuni motrice si se defineste ca „modalitate de actiune in care se organizeaza un raspuns motric pe baza cunostintelor si a unor capacitati motrice(preexistente), in conditiile initiale ale invatarii – situatia noua”

Priceperi motrice superioare (complexe) – este caracterizata printr-o mare complexitate structural-functionala , ingloband cunostinte teoretice , experienta personala , deprinderi diferite , toate putand fi actualizate , mobiliate si selectate pentru rezolvarea unor situatii de asemenea complexe si schimbatoare.Priceperile motrice superioare apar ca „post-deprinderi”, ele reprezentand capacitatea individului de a combina actele / actiunile motrice cunoscute, realizand raspunsuri complexe , exprimate prin miscare si dictate de situatiile problematice ce apar in timpul participarii la derularea unei activitati. Perfectionarea priceperilor motrice superioare , spre deosebire de priceperile elementare , utilizeaza „ scheme operationale” care conduc in final la executarea actiuni motrice in concodanta cu situatia concreta.

Etapele formarii deprinderilor motrice : Etapa initierii ( „insusirii primare”) in bazele tehnice de executie a deprinderii

motrice.Obiectivele principale ale etapei :

- formarea unor reprezentari clare asupra deprinderilor respective (se realizeaza in mod special prin explicatie si demonstratie)

- formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderilor motrice- descompunerea , daca este cazul , a deprinderii motrice in elemente componente

si exersarea analitica a acestora.- -preintampinarea sau corectarea greselilor tipice de executie.

Etapa consolidarii deprinderii motriceObiectivele principale:

- formarea tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile spatiale ,temporale si dinamice optime.

- intarirea legaturilor temporale prin exersarea deprinderii in conditii relativ constante , standardizate, creandu-se premisele pentru executarea acestora in conditii variate.

- corectarea cu prioritate a greselilor individuale de executie a deprinderi motrice . Etapa perfectionarii deprinderii motrice

Obiectivele principale :- sporirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi prin desavarsirea

procedeelor tehnice specifice.

- exersarea deprinderii motrice cu precadere in conditii cat mai variate si apropiate de cele intalnite in practica, mai ales in cea competitional – sportiva.

- includerea deprinderii in inlantuiri de alte depinderi motrice si executarea acestor ’’combinatii’’ cu usurinta, cursivitate si eficienta.

Efortul = o conduita conativa de mobilizare, concentrare si accelerare a fortelor fizice si psihice in cadrul unui sistem de autoreglaj constient si aconstient, in vederea depasirii unui obstacol, a invingerii unei rezistente a mediului si a propriei persoane.

Componentele efortului :● Volumul efortului● Intensitatea efortului● Complexitatea efortului

PRACTICA ŞI METODICA PE GRUPE DE VÂRSTĂ

Metodica predării educaţiei fizice în învăţământul primar1. Particularităţi motrice ale elevilor din învăţământul primar

Calitatile motrice de baza:Viteza:

- de deplasare: se amelioreaza in jur de 10 ani; se realizeaza mai mult de 50% din viteza;

- detenta: traseu ascendent; baietii mai mult decat fetele cu 1-2 cm.Indemanare:

- se dezvolta intens;- se orienteaza usor spre reperele din jur;- capacitatea de apreciere a marimilor - slab dezvoltata;- imbunatatirea coordonarii generale;- gradul de precizie creste;

Rezistenta:- eforturi apreciabile la de rezistenta;- crestere progresiva (cardio-vasculara);- rezistenta statica relativ mica;- oboseala rapida;

Forta:- capacitate nesemnificativa;- nu e diferenta mare intre fete si baieti;

- forta creste mai mult la nivelul membrelor inferioare;- eforturile crescute de forta sunt contraindicate;

Mobilitate:- grad ridicat de dezvoltare;- fetele au un nivel mai inalt decat baietii.

Deprinderi motrice de baza:Mersul: rigid; saltat; leganat; tarsait; necoordonat.Alergarea: balansata; varfurile orientate spre interior/exterior; trunchi spre inapoi; barbia in piept (sau capul spre inapoi); intinderea bratelor din cot.Aruncare/prindere: priza defectuasa; folosirea musculaturii bratului efector; scaparea obiectului; extensia exagerata a bratului inapoi; la prindere: teama de obiect; lipsa coordonarii; pozitia gresita a membrelor superioare.Saritura: elan/avant insuficient; lipsa coordonarii elanului cu bataia; pozitie rigida la aterizare.

2. Metodica optimizării dezvoltării fizice armonioase (recomandari metodice)In selectionarea exercitiilor fizice cu scopul asigurarii dezvoltarii fizice corecte si armonioase, se vor respecta urmatoarele cerinte:

- Precizarea regiunii, zonei, lantului muscular sau segmentul asupra caruia se intentioneaza sa se actioneze;

- Indicarea exercitiului fizic care poate realiza angrenarea musculaturii propuse;- Determinarea pozitiei initiale a corpului;- Un complex de exercitii ptr dezvoltarea fizica armonioasa/lectie va cuprinde 5-8

exercitii;- Numarul de repetari/exercitiu va fi de cca. 4x cu conditia realizarii a minimum

16-32 miscari (4x4, 4x8t/exercitiu)Pentru invatamantul primar se recomanda folosirea cu precaderea exercitiilor libere sau

cu obiecte portative usoare.- Se recomanda o demonstratie corecta, insotita de explicatii scurte, precise, in

termeni accesibili, concomitent cu executarea de catre copii a fiecarui timp de executie;

- In prezentarea ex de dezvoltare fizica la clasa I se pot utiliza denumiri neterminologice, care pot ajuta la formarea reprezentarii copilului;

- Exercitiile cu obiecte sau la aparate, se folosesc de regula dupa ce elevii au dobandit capacitatea de a efectua aceleasi miscari dar fara obiecte;

- In cazul in care exercitiile sunt orientate predominant spre dezvoltarea mobilitatii: numarul cel mai mare de repetari va fi stabilit pentru coloana vertebrala, urmeaza in ordine articulatia coxo-femurala, genunchiul, umarul etc;

- Inainte de inceperea exercitiilor, sa se stabileasca masurile de ordine organizatorica;

- Sistemul exercitii sa devina constant pe o perioada de 10-12 lectii;- Cadrul didactic trebuie sa recomande copiilor exersarea ilnica a complexelor de

dezvoltare fizica invatate in lectie;

- Exercitiile de dezvoltare fizica – cuprinse in complexe – constituie continutul unei verigi a lectiei (Veriga a III-a) care sa aiba un caracter permanent la nivelul invatamantului primar (10-12 minute/lectie in special la clasele I-II).

3. Metodica educării / dezvoltării calităţilor motrice de bază (recomandari metodice)Viteza

- Actiunile motrice utilizate ca mijloace pentru educare trebuie sa fie cunoscute si insusite corect de catre elevi;

- Intensitatile folosite: maximale (100%-mai rar, volum mai mic), submaximale (85%-de preferat, volum mai mare);

- Durata efortului: 5-10 secunde (7-11 ani);- Pauze: 1-5 min (fara pauze prea scurte sau prea lungi);- Se poate lucra in aer liber si in interior;- Dezvoltarea vitezei (sub una sau mai multe din formele de manifestare) se poate

constituie in tema-obiectiv de lectie;- Succesiune neintrerupta de 10-12 lectii (10-15 min/lectie);- Se planifica imediat dupa veriga a III-a ca tema cu nr. 1.

Rezistenta (generala, musculara locala)- Pentru a se dezvolta rezistenta, un exercitiu trebuia sa aiba urmatoarele

caracteristici: sa fie cunoscut de elevi; volumul efortului sa determine o stare de oboseala; intensitatea sa fie medie; pauzele sa nu permita refacerea completa;

- Regimul de lucru „in serii”;- Alergarea ca mijloc de ed/dezvoltare al rezistentei generale;- Mentinerea/impunerea constanta a tempoului;- Reguli de baza pentru educarea rezistentei: continuitatea in pregatire; cresterea

continua a duratei/distantei; variatia volumului de efort (in serii); aprecierea progresului;

- Se preda in orice perioada a anului, in aer liber (generala) si in interior (musculara locala) – 10-12 lectii;

- In lectie este dupa realizarea celorlalte teme, inainte de veriga a V-a;- Evaluarea – „alergare de durata” (SNEEFS).

4. Metodica iniţierii / consolidării deprinderilor motrice de bază (recomandari metodice)Mersul

- Invatare de pe loc deplasare (liber cadenta);- Desfasurarea pe fond muzical si pe deplasarea pe directii diferite stimuleaza

executia;- Deplasarile prin mers (si variantele sale) vor fi dirijate cu repere;- Evaluare: structura, eficienta, directie, ritm, coordonare, cursivitate etc.

Alergarea- Invatarea de pe loc (pozitie, contact cu solul, coordonare);- Miscarea corecta a picioarelor – de pe loc (genunchii sus, calcaiele la sezut);- Faza de zbor – mers progresiv accelerat accelerare;- Se folosesc tempouri moderate insistandu-se asupra fazei de zbor, coordonarii

miscarii bratelor si caracterului relaxat;- Se vor evita opririle bruste;

- Accent pe coordonarea respiratiei cu alergarea.5. Metodica iniţierii / consolidării deprinderilor motrice utilitar-aplicative. (recomandari

metodice)Tarare

- Se planifica in veriga a IV-a, fie ca tema, fie ca mijloc de dezvoltare a calitatilor motrice;

- Se desfasoara pe suprafete netede, curate;- In faza de invatare ritmul executiei va fi lent insistandu-se pe coordonare;- In faza de consolidare/perfectionare va fi inclusa in diferite forme de intreceri (la

inceputul stafetei sau parcursului aplicativ) si intotdeanua pe sub limitatori;Tractiune si impingere:

- Se planifica in veriga a IV-a, fie ca tema, fie ca mijloc de dezvoltare a fortei;- Se recomanda ca in timpul lectiei sa se efectueze ambele deprinderi;- Se va asigura localizarea precisa a miscarii;- Pe perechi/grupe echilibrarea raportului fortei dintre executanti;- Individual frontal si la comanda;- Exersarea se face in spatii libere;- Dozare: 5-6 secunde, 7-8x/lectie.

6. Formele de organizare a activităţilor de educaţie fizică în învăţământul primarIn regimul zilei de scoala:

- Lectia de educatie fizica;- Gimnastica zilnica;- Recreatia/pauza organizata;- Momentul de educatie fizica.

In afara orarului scolii:- Gimnastica de inviorare;- Activitatile sportive – concursurile;- Serbarea;- Excursia – plimbarea;- Tabara – colonia.

Metodica predării educaţiei fizice şi sportive în învăţământul gimnazial1. Particularităţi motrice ale elevilor din învăţământul gimnazial:

- Calitatile motrice se dezvolta inegal;- Educare prioritara a vitezei si indemanarii la baieti (12-13 ani) si a fortei si

rezistentei dupa 13 ani;- Dezvoltarea vitezei si indemanarii pana la 13 ani iar pentru forta si rezistenta

dupa 14-15 ani pentru fete.2. Metodica educării / dezvoltării calităţilor motrice de bază şi combinateRezistenta

- Metode bazate pe variatia volumului (cls V-VI);- Metode bazate pe variatia intensitatii si a volumului (VII-VIII);- Dezvoltarea rezistentei in regim de forta sau viteza care sa angajeze grupe

musculare mari;

- Disponibilitatile pentru dezvoltarea rezistentei sunt mai reduse;- Se insista asupra unei respiratii corecte pentru alergarile de durata;- Frecventa cardiaca <120-130 p/min;- Pauzele sa asigure revenirea partiala;- Ultima tema 10-12 lectii – aer liber (r generala), sala (r locala).

Forta- Cele mai frecvent utilizate metode si procedee metodice sunt: antrenamentul in

circuit si metoda power training;- Mijloace pentru dezvoltare: ex cu invingerea propriei greutati; ex cu partener; ex

in conditii ingreuiate; ex cu ingreuieri usoare, incarcatura mica;- Eforturile crescute de forta sunt contraindicate;- Se insista asupra dezvoltarii musculaturii articulatiei scapulo-humerale si

grupelor musculare implicate in extensia trunchiului;- Eforturile – de scurta durata; intensitatea sa creasca progresiv;- Intodeauna ultima tema: F+R-incompatibil.

3. Metodica iniţierii / consolidării / perfecţionării deprinderilor motrice specifice ramurilor / probelor sportive (atletism, gimnastică, jocuri sportive)

Recomandari privind predarea atletismului la ciclul gimnazialGenerale

- Ponderea instruirii cade pe alergari;- Alergarea usoara – mijloc principal pentru realizarea pasului corect dce nu

trebuie sa lipseasca din lectia de EFS (minimum 500 m – V-VI, minimum 800 m – VII-VIII)

- Alergarae cu joc de glezne si cu genunchii sus reprezinta mijloace pentru corectarea pasului de alergare;

- Alergarea peste obstacole si de garduri au o valoare formativa deosebita;- Activitatea de initiere ale diferitelor sarituri incepe cu exercitii de sarituri de pe,

pe si peste diferite obstacole si se pune accent pe pasul sarit si pasul saltat (lungime);

- Linie metodica aruncari: demonstrare invatarea tinerii obiectului invatarea aruncarii de pe loc invatarea elanului invatarea aruncarii cu elan;

- Pentru aruncari se recomanda introducerea elementelor de intrecere.Alergarea de rezistenta

- Insusirea pasului lansat in tempo moderat, formarea unei alergari economice;- Invatarea pasului alergator de semifond se realizeaza, dupa unii autori, pe teren

variat iar alti autori considera ca traseele relativ plate sunt cele mai potrivite;- Tehnica de alergare se poate imbunatati incepand cu pozitia corecta a

trunchiuliu si capului; privirea sa fie indreptate inainte, vizand un punct la 10-15 metri;

- Bratele indoite din coate la un unghi de 90 grade;- Evitarea incordarii excesive a centurii scapulare si a bratelor;- Conditia unei tehnici corecte este miscarea rationala a picioarelor, mai ales

contactul talpii cu solul (de sus in jos);

- Pasi scurti cu o frecventa relativ mare;- Formarea unui ritm adecvat de respiratie;- In etapa consolidarii, repetarile se vor efectua pe un fond usor de oboseala;- Pulsul = 130-150 p/min si se calculeaza dupa intreruperea alergarii.

Recomandari metodice gimnastica acrobatica- Insusirea elementelor intr-o ordine corecta, duce la asimilarea cu usurinnta si

eficienta a elementului studiat, la moment dat;- Selectionarea rationala a sistemului de actionare;- Game variate de exercitii centrate pe acelasi obiectiv;- Localizarea si gradarea precisa a efortului fizic;- Elemente statice: cresterea gradului de dificultate; modificarea conditiilor de

echilibru; cresterea cerintelor de amplitudine; marirea gradului de complexitate;- Elemente dinamice: relativ simple; in multe cazuri nu se executa corect;

realizarea unor demonstratii mai sugestive; explicatii concise;- Dupa incheierea fazei de initiere se recomanda ca elementele sa fie exersate in

cadrul unor structuri complexe (2-3 sau mai multe elemente)- Pentru a stimula imaginatia, cadrul didactic va propune elevilor sa-si conceapa

propriile linii acrobatice;Recomandari metodice pentru jocul de handbal- Folosirea preponderenta a caii globale de instruire si a caii analitice;- Predarea se face in general prin practicarea jocului bilateral;- Pentru invatarea/consolidarea elementelor tehnico-tactice fundamentale: jocuri

dinamice cu grad mai mare de complexitate; stafete, exercitii sub forma de concurs; exercitii elaborate dupa structurile prevazute in programa scolara;

- Predarea jocului bilateral: formarea deprinderilor de asezare in teren; aplicarea cu discernamant a regulamentului de joc; interventii active si permanente ale cadrului didactic.

Linii metodice ale jocurilor sportive:a. Insusirea procedeelor tehnice simple prin abordarae lor succesiva (izolata):

- De la simplu la complex;- Pentru subiectii cu un nivel motric redus.

b. Insusirea in conditii de joc simplificat a procedeelor tehnice si a actiunilor tactice de baza (si apoi trecerea la aplicarea lor in jocul desfasurat in conditii regulamentare).

c. A treia modalitate are urmatorii pasi metodici:- Predarea – invatarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice de baza intr-un

interval scurt de timp si apoi integrarea lor in continutul unor structuri motrice complexe;

- Predarea – invatarea procedeeolor tehnice de baza in conditii apropiate de joc (faze de joc ce leaga tehnica de tactica);

- Predarea – invatarea (perfectionarea) procedeelor tehnice si a actiunilor tactice de baza in cadrul de joc bilateral cu efectiv complet si respectarea principalelor reguli de joc.

MEFS

1. Sistemul principiilor de instruire in educatia fizica si sportive.

1.1 Principiul participarii constiente si activeEsenta: acestui principiu se exprima prin necesitatea ca in procesul didactic, elevul/ sportivul

sa aiba o atitudine constienta ( sa realizeze intelegerea materiei supuse invatarii si a motivelor invatarii) sis a participle active la propria devenire.

Modul de realizare acest fapt se poate realzia prin inducerea la nivelul elevului/sportivului a unei motivatii intrinseci a invatarii si renuntarea in mare masura la stilul de predare –invatare prin intermediul unor cerinte externe.

Cerinte: - intelegerea corecta de catre elev/ sportive a scopurilor si obiectivelor urmarite in procesul de practicare a exercitiilor fizice

- Intelegerea structurii actului/ actiunii motrice care se insuseste- Manifestarea unei atitudini responsabile pentru insusirea materiei predate.- Educarea capacitatii de apreciere obiectiva a propriului randament

1.2 Principiul intuitieiEsenta: (“ principiul unitatii dintre sensorial si rational “ in demersul didactic )

formuleaza necesitatea organizarii procesului instructiv – educative astfel incat elevii / sportivii sa aiba posibilitatea de a cunoaste si intelege actiunea motrica propusa spre invatare prin intermediul cat mai multor analizatori, percepand aspectele sale generale si particulare.

Modul de realizare acest principiu se realizeaza prin imbinarea adecvata a explicatiei cu demonstratia

Cerinte: - organizarea corecta a activitatii de observare- Adecvarea demonstratiei si a materialelor intuitive la particularitatile subiectilor- Participarea unui numar cat mai mare de analizatori in timpul intruirii motrice- Sa nu se abuzeze de folosirea unor metode fundamentate exclusive pe acest principiu.

1.3 Principiul accesibilitatiiEsenta: acestui principiu consta in luarea in considerare, in cadrul procesului de predare-

invatare a continuturilor motrice, atat a particularitatilor de varsta, a diferentierilor sexuale, a nivelului de pregatire pe care-l prezinta grupul de subiecti la un moment dat, cat si a particularitatilor individuale ale fiecarui elev/ sportive implicat in practicarea dirijata a exercitiilor fizice.

Modul de realizare acest fapt conduce la necesitatea cresterii progressive a cerintelor de instruire , care trebuie sa devanseze nivelul real al dezvoltarii motrice a subiectilor in stadiul respective

Pentru a realiza un process de intruire in concordanta cu principiul accesibilitatii, profesorul de ed. Fizica/ antrenorul va efectua urmatoarea succesiune de operatii:- Va selection a in mod rational sistemele de actionare- Va stabili in limite optime nivelul efortului preconizat si-l va modifica daca este cazul, in

functie de situatia didactica concreta.

- Va recurge in timpul procesului de invatare la unii reglatori metodici, cu rol in accelerarea invatarii motrice

- Va adapta metodele si procedeele metodice de intruire la nivelul de intelegere si dezvoltare psihomotrica a subiectului

- Va aplica un system de evaluare adecvat, realizat diferentiat atat in functie de continuturile specific educatiei fizice si sportive scolare/ niveluri de invatamant, cat si pentru cele ale antr. Sportive/ niveluri de intruire, tinand seama de aptitudinile si atitudinea fiecarui elev/ sportive fata de continutul didactic abordat.

Cerinte: - cunoasterea subiectilor- Verificarea periodica a ritmului in care se realizeaza obiectivele de intruire

( operationale) propuse- Respectarea regulilor clasice din practica didactica

1.4 Principiul sistematizarii si continuitatiiEsenta: premise respectarii acestui principiu se regaseste in modul in care sunt esalonate,

in documentele individuale de planificare elaborate de catre specialistii domeniului ( profesori/ antrenori), continuturile invatarii/ educarii motrice prevazute de programele de specialitate.

Modul de realizare premise respectarii acestui principiu se regaseste in modul in care sunt esalonate, in documentele individuale de planificare elaborate de catre specialistii domeniului (profesori/antrenori)., continutirle invatarii/educarii motrice prevazute de programele de specialitate

Cerinte: - continutul invatarii/ educarii motrice trebuie programat in concordanta cu logica interna pe care o impune fiecare componenta/ categorie motrica vizata.

- Continutul motric nou predate trebuie sa se sprijine pe cel predate anterior sis a-l pregateasca pe cel care va fi predate in activitatea imediat urmatoare

- Diferitele categorii de continut motric, trebuie astfel esalonate incat sa se asigure o legatura logica a acestora intre semestrele anului scolar ( in educatia fizica si sportive scolara) sau intre etapele de pregatire anuala ( in cazul antrenamentului sportiv) precum si de la un ciclu curricular la altul, respective de la un stadiu de intruire sportiva la altul.

- Sa se asigure o participare continua a subiectilor ( prezenta) la procesul de practicare a exercitiilor fizice.

1.5 Principiul legarii intruirii de cerintele activitatii practiceEsenta: in educatia fizica si sportiva scolara / antrenamentului sportive principiul

subliniaza necesitatea ca sistemul de cunostinte teoretice, deprinderi si priceperi motrice insusite de catre elevi/ sportivi prin intermediul demersului didactic specific, sa aiba valoare practica-aplicativa, gasindu-si posibilitati de exprimare ( predominat motrice) in diversele indeletniciri cotidiene si in mod deosebit, in activitatea de practicare independent a exercitiilor fizice.

Cerinte: - asigurarea intelegerii de catre subiecti a scopurilor urmarite prin practicarea exercitiilor fizice- predarea continuturilor motrice de invatare sa se realizeze in conditii diversificate, astfel incat sa se solicite capacitatea de aplicare si generalizare a elevilor/ sportivilor-in cadrul activitatii de invatare motrica sa se faca apel si la cunostintele pe care elevii/sportivii le dobandesc de la celelalte discipline de studio, astfel incat sa se realizeze integrarea globala a subsistemelor de cunostinte teoretice, deprinderi si globala a subsistemelor de cunostinte teoretice, deprinderi si competente ce caracterizeaza fiecare stadiu de instruire motrica.

1.6 Principiul insusirii temeiniceEsenta: acest principiu constituie o sinteza a aplicarii creatoare a tuturor principiilor

didactice, in vederea realizarii scopului educational primar. El exprima necesitatea ca elevii/sportivii sa asimileze in mod trainic (profund) cunostintele si deprinderile predate pentru a le putea aplica mai apoi intr-un mod creator, nu numai in diferitele situatii scolare, ci mai ales in viata cotidiana prin dobandirea- pe parcursul scolaritatii- a unor comportamente si competente specific, necesare autoinstruirii si autoeducarii permanente.

Modul de realizare se realizeaza dupa 2 tipuri de sarcini:-immediate de favorizare a parcursului scolar/sportive –individual-de perspective de aplicare a experientei motrice accumulate in diferitele etape al

instruiriiCerinte:- intr-o etapa scurta de timp sa nu se programeze si sa nu se incerce insusirea, in

cadrul procesului didactic, a unui volum prea mare de continut motric.-sa se asigure un numar sufficient de repetari pentru fiecare act/ actiune motrica astfel incat sa se determine consolidarea/ fixarea diferitelor tipuri de deprinderi motrice pe care le contin, iar calitatile motrice- prin diferitele forme de manifestare- sa se situeze la parametrii optimali de executie, in raport cu sarcina motrica data.-periodic, sa se recurga la verificarea nivelului de pregatire a subiectilor cu care se lucreaza, cunoscandu-se faptul ca efectuarea sistematica a unui control directionat spre modul in care sunt insusite continuturile motrice predate elevilor/ sportivilor are influente positive asupra componentei calitative a instruirii.

2. Sistemul metodelor de invatamant folosite in educatia fizica si sportive2.1 Generalitati: “ ansamblu de exercitii selectate si aplicate sistematic si unitar unor lectii, pentru insusirea exacta, rapida si durabila a deprinderilor tehnica-tactice si pentru dezvoltarea calitatilor motrice solicitate in concursul sportive, in concordanta cu particularitatile somatice, functionale si de varsta.2.2 Metodele de intruire si educatie-insusirea unor cunostinte teoretico-metodice de specialitate, suficiente pentru ca elevii/sportivii sa-si poata “construi” un repertoriu de activitati motrice recreative, de ameliorare sau mentinere a conditiei fizice-formarea unui comportament motric caracterizat printr-o capacitate ridicata de transfer in viata sociala.-formarea unor deprinderi care sa faciliteze interactiunea si integrarea sociala.1. metode verbale2. metode intuitive3. metode de exersare motrica efectiva (“metode practice”)4. metoda jocului5. metoda intruirii asistate de calculator6.orientari metodologice de intruire si educatie

2.3 Metodele verbale: expunerea, conversatia, brain-storming-ul si studiul individual.Expunerea este o metoda complexa de transmitere sistematica si continua a cunostintelor dintr-un anumit domeniu, prin intermediul limbajului verbal. Pentru a fi eficienta, ea trebuie sa fie accesibila nivelului de intelegere al subiectilor. Dupa caz, expunerea se imbina si cu alte

limbaje ( audio-vizual, limbajul gestual etc.) dobandind caracterictici active, operative, participative si chiar euristice. Formele expunerii utilizate mai frecvent in activitatea de predare- invatare din educatie fizica si sport sunt: povestirea didactica, descrierea, explicatia si prelegerea.

- Povestirea didactica se foloseste cu precadere in invatamantul prescolar si in cel primar ( in cazul antrenamentului sportive la grupele de copii aflate in stadiul de initiere sportiva), ponderea ei la aceste nivele fiind justificata de caracterul concret al gandirii copiilor. Ea poate fi folosita insa ca procedeu auxiliary si la celelalte grade de invatamant ( stadii ale antr. Sportiv), cu scopul de a dinamiza functia educative a predarii-invatarii, avand in acest caz o durata relative scurta, de cca. 3-5 min.

- Descrierea este forma de expunere prin care se prezinta verbal imaginea unui exercitiu, precizandu-se miscarile, succesiunea, directia, amplitudinea, ritmul si durata lui integrala.

sa fie clara, concisa, precisa si prezentata in termini specifici. sa fie insotita de demonstratie sa fie utilizata cu precadere in faza de invatare a unor acte/actiuni motrice sa se poata relua daca elevii/sportivii intampina dificultati in executia

motrica- Explicatia este forma de expunere care prin imbinarea descrierii cu demonstratia,

dezvaluie cauzele care favorizeaza executia corecta a actelor/ actiunilor motrice sau motivele nereusitei acestora. Explicatiile, din punctual de vedere al volumului de informatii si al complexitatii acestora trebuie sa fie in concordanta cu nivelul de intelegere si posibilitatile de receptionare ale subiectilor carora li se adreseaza.

sa se realizeze concomitent cu demonstratia sa se efectueze si pe fondul demonstrarii greselilor tipice de executie sa fie concisa, clara si adecvata cu particularitatile subiectilor sa fie insotita de prezentarea unor material intuitive ( planse, diapozitive

etc.)- Prelegerea este o forma de expunere mai putin folosita la nivelul activitatilor motrice

dirijate. Ea are un pronuntat character abstract si ofera cadrului didactic posibilitatea sa comunice subiectilor interesati un volum relative mare de informatii intr-un interval de timp cuprins intre 1-2 ore didactice. Se foloseste cu precadere in invatamantul universitar dar se recomanda si in educatia fizica scolara, la clasele terminale de gimnaziu, liceu sau la nivelul sportului de inalta performanta.

realizarea unui ritm normal de predare care sa asigure intelegerea celor expuse

sa se imbine cu procedeele ce apartin altor metode sa se evite redarea intocmai a materialului din manual sa determine activizarea auditoriului si orientarea studiului individual sa se evite predarea improvizata

Conversatia este metoda verbala care vehiculeaza cunostintele in cadrul procesului instructive-educativ prin intermediul dialogului. Cu ajutorul ei, profesorul/ antrenorul instruieste nu prin “ transmiterea” sau “prezentarea noilor cunostinte teoretice sau/si continuturi motrice”, ci prin folosirea unor succesiuni de intrebari pse in mod adecvat, in alternanta cu raspunsurile primate de la elevi/ sportivi.

Brain-storming-ul este modalitatea de a determina elaborarea in cadrul unui grup, a unor conditii care sa favorizeze exprimarea – in mod spontan si in flux continuu- a anumitor idei, modele, solutii teoretice sau/si practice, cerute de rezolvarea unei teme sau problem teoretice sau/si practice. Metoda consta deci, in programarea de catre profesor/ antrenor a unei teme specific domeniului activitatii de instruire motrica si la care, subiectii implicate sunt solicitati sa emita pareri si opinii cu privire la organizarea si desfasurarea ei. Brain-storming-ul se foloseste in scopul stimularii participarii active si creatoare a subiectilor in dezbaterea unor problem ce privesc direct procesul de instruire.

2.4 Metodele intuitiveMetoda demonstratiei ocupa un loc central in realizarea cu eficienta a demersului didactic specific activitatii de educatie fizica si sportive scolara precul si a celui din cadrul antrenamentului sportive.Demonstratia directa realizata de catre profesor/ antrenor sau de unul dintre subiectii grupei cu care se lucreaza in lectia curenta, cu conditia ca acesta sa stapaneasca la nivel de “ model” actul sau actiunea motrica care trebuie prezentata.Demonstratia indirecta se realizeaza prin planse, schite sau prin mijloace tehnice moderne ( diapozitive, casete video, P.C. etc.). Procedurile acestei variante intuitive contribuie la suplimentarea informatiilor necesare realizarii unei reprezentari corecte asupra miscarii si ofera posibilitatea prelungirii momentului de demonstrare. De asemenea, procedurile indirecte permit reluarea demonstratiei cu parametrii identici, ori de cate ori este necesar.Metoda observarii directe a executiei motrice realizate de catre alti subiecti este folosita de catre profesor/ antrenor cu dublu scop:

- de a dezvolta la elev/ sportive, capacitatea de a sesiza elementele esentiale ale miscarilor si cerintele de executie corecta a diferitelor acte/ actiuni motrice.

- de a imbogati continuu cunostintele de specialitate ale subiectilor vizionarea lectiilor desfasurate cu alte colective, situate de obicei la acelasi

nivel de instruire sau intr-o etapa mai avansata de invatare motrica. Vizionarea unor concursuri ( competitii) sportive.

In toate situatiile mentionate, se urmareste ca subiectul, pe baza observatiilor sale, sa ajunga la concluzii ( solutii) pe care sa le aplice ulterior in activitatea practica.Cerinta de baza pentru folosirea cu succes acestei metode, consta in orientarea observatiei de catre cadrul didactic prin precizarea temei care trebuie supusa actiunii de observare.2.5 Metodele de exersare motrica efectivaExersarea globala este procedeul prin care subiectul, in timpul actiunii de intruire sau autoinstruire, executa in mod repetat si constient actul/actiunea motrica in totalitatea sa , respectand mecanismul de baza si succesiunea miscarilor component, cu toate caracteristicile sale cinematice.Exersarea fragmentata este procedeul prin care subiectul, in cadrul procesului de intruire sau prin autoinstruire, executa in mod repetat si constient actul/ actiunea motrica – pe partile sale componente.

2.5.1 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice VITEZA. exersarea unor acte si/sau actiuni motrice in tempouri maxime ( cu intensitati maximale) folosindu-se conditii normale de instruire.

efectuarea unor acte/actiuni motrice cu intensitate supramaximala, folosindu-se conditii usurate de activitate.efectuarea unor acte/actiuni motrice cu intensitate submaximala, folosindu-se conditii ingruiate de activitate.efectuarea unor acte/actiuni motrice in tempouri alternative submaximale si maximale.Cerinte: - calea cea mai eficienta pentru dezvoltarea calitatii motrice viteza, este folosirea in procesul de intruire a mijloacelor specifice acestei calitati de miscare- exercitiul trebuie sa dureze atata timp cat se poate mentine viteza maxima ( 10-15 sec.)- sa nu se abuzeze de repetarea exercitiilor de viteza pe distante lungi sau un timp de executie indelungat intrucat se va dezvolta mai mult rezistenta decat viteza.- concomitent cu dezvoltarea vitezei sa se actioneze si pentru dezvoltarea celorlalte calitati motrice.

2.5.2 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice ÎNDEMÂNARE.

efectuarea actiunilor motrice in conditii relativ constante efectuarea actelor/actiunilor motrice in conditii ingreuiate efectuarea actelor/actiunilor motrice in conditii variabile de aplicativitate.

Cerinte si recomandari metodice:- accentul in procesul de intruire va fi pus pe largirea cotinua a experientei motrice a subiectilor- pentru a se evita automatizarea actelor/actiunilor motrice, volumul de lucru/lectie/tema va fi

mai mic,esalonandu-se in schimb un sistem mai lung de lectii cu astfel de teme, iar ca si gama de exercitii, acestea vor fi cat mai diversificate.

- atat in lectia de educatie fizica cat si in cea de antr. sportiv,temele planificate pentru educarea indemanarii vor fi abordate imediat dupa partea pregatitoare ( de incalzire) a lectiei, atunci cand organismul se afla in stare optima de realizare a eforturilor fizice si psihice specifice.

- Perioadele de varsta cele mai favorabile pentru dezvoltarea indemanarii se vor realiza selectiv in functie de perioadele mentionate.

2.5.3 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice REZISTENŢA.

Procedeul eforturilor uniforme ( continue) Procedeul eforturilor repetate-relativ standard Procedeul eforturilor variabile ( „ metoda Fartlek” ) Procedeul eforturilor progresive Procedeul „ cu intervale”

Cerinte, recomandari:- continuitatea in pregatire repezinta principala cerinta pentru dezvoltarea rezistentei- cresterea continua a duratei activitatii sau/si a distantei de parcurs/lectie- aprecierea continua a progresului prin tinerea unei evidente stricte privind procedeele,

mijloacele utilizate si efectele pe care acestea le-au avut in anumite perioade de pregatire.2.5.4 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice FORŢA.

procedeul contractiilor izometrice

procedeul „ in circuit” procedeul contractiilor musculare izotonice- intense si rapide procedeul eforturilor repetate pana la refuz procedeul „power training” metoda pliometrica procedeul „ ridicarii de greutati”

Cerinte generale:- la copii si juniori se recomanda dezvoltarea cu precadere a fortei in regim de viteza si in

mai mica masura a fortei in regim de rezistenta- inaintea inceperii procesului propriu-zis de educare e fortei/lectie, se impune o pregatire

minutioasa a principalelor grupe musculare ce vor fi solicitate in efort, iar incarcaturile de lucru vor creste progresiv atat pe durata lectiei cat si de la o lectie la alta.

- in timpul activitatii, se va asigura alternarea judicioasa a efortului cu intervalele de pauza, in asa fel incat organismul sa-si poata reface in mare parte capacitatea de lucru. Pauzele vor fi active, cuprinzand exercitii de respiratie si de relaxare.

2.5.5 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice SUPLEŢE / MOBILITATE. efectuarea unor miscari repetate de balansare/ arcuire combinate cu momente de mentinere in diferite pozitii, a segmentului angrenat in actiune ( „ metoda activa” )

de tip dinamic concretizate prin miscari repetate de balansare/ arcuire de tip static corespund intervalului de timp in care se realizeaza

mentinerea segmentului interesat intr-o pozitie extrema ( de amplitudine mare). In pozitiile de intindere maxima nu se efectueaza arcuiri.

efectuarea unor acte/actiuni motrice care sa determine intinderea si mentinerea pasiva a unei grupe musculare ( „ metoda pasiva” ) metoda combinata tehnica relaxariiCerinte:

- programele de exercitii proiectate/lectie, vor fi destinate diverselor zone corporale, angajandu-se in activitate, in mod simultan sau succesiv, mai multe articulatii.

- din punct de vedere metodic, in succesiunea utilizarii tehnicilor de educare a supletei intai se vor aplica cele care sunt alcatuite din exercitii pasive ( in prezenta partenerului) si apoi cele care contin exercitii active.

- timpul afectat dezvoltarii supletei-mobilitatii poate varia in lectia de antrenament sportiv intre 20-30; 40-50 min, iar in lectia de ed.fiz. si sportiva scolara 10-15 min.

- exercitiile din cadrul unui program de baza se vor selectiona in functie de caracteristicile activitatilor motrice vizatev/lectie.

2.5.6 Metoda exersării motrice prin joc.Instructiv utilizand metoda jocului se poate actiona pt.: educarea/ dezvoltarea calitatilor motrice , formarea si perfectionarea deprinderilor motrice manifestarea priceperilor motrice, imbogatirea sistemului de cunostinte teoretice de specialitate si achizitionarea in timp a unor tehnici de activitate independenta.Educativ participarea la joc determina dezvoltarea unor calitati volitive ( darzenie, perseverenta, spirit competitiv); calitati morale ( corectitudinea, dorinta de a invinge, respectarea adversarilor de joc) si a unor calitati intelectuale ( atentie, memorie, imaginatie)

De socializare respectarea regulilor de ierarhizare a indivizilor in cadrul grupului care participa la activitatea de joc, conduce la formarea unor deprinderi de integrare in grup. Jocul il invata pe executant semnificatia unei sarcini in importanta rezolvarii ei in mod favorabil pentru interesele intregului grup.Reguli metodico-organizatorice: alegerea jocului : se va face in functie de urmatoarele variabile:

obiectivul instructiv-educativ vizat. varsta subiectilor diferentierile de ordin sexual conditiile de spatiu si de baza materiala

pregatirea locului de deafasurare a jocului formarea echipelor ( a grupelor) de lucru stabilirea ( reamintirea) regulilor de joc, arbitrajul inceperea, desfasurarea si incheierea jocului dozarea efortului pe durata jocului

Recomandari metodice generale:- pentru a asigura integritatea corporala a executantilor, la toate jocurile de miscare in care

un participant trebuie „ prins”, simpla atingere a acestuia cu mana, va fi considerata „ prindere valabila”.

- daca spatiul de joc sau/si materialele nu prezinta caracteristici identice pentru toate echipele participante la joc, se va recurge la schimbarea conditiilor de joc, dupa ce s-a derulat jumatate din timpul total alocat activitatii respective.

2.5.7 Orientări metodologice de instruire-educaţie cu aplicabilitate în activităţile motrice dirijate.1.Orientari metodologice de tip euristic problematizarea, invatarea prin descoperire.2.Orientari metodologice de tip noneuristic modelarea, instruirea programata, algoritmizarea.Problematizarea : in educatia fizica si sportiva este metoda prin care se creeaza in mintea elevului/sportivului, o situatie conflictuala determinata de necesitatea rezolvarii logice a unei probleme teoretice si/sau practice, specifice domeniului acticitatilor motrice dirijate

1. perceperea problemei2. studierea si restructurarea datelor problemei3. cautarea solutiilor posibile la problema pusa si initierea actiunilor care converg spre

rezolvarea problemei4. obtinerea rezultatului final si evaluarea acestuia

Modalitati de realizare a invatarii problematizate in ed.fiz. si sport.- formularea unei probleme care poate fi rezolvata prin prelucrarea creatoare a

cunostintelor anterioare si a bagajului motric existent.- Formularea unei probleme care poate fi rezolvata prin mai multe cai propuse de catre

cadrul didactic.Invatarea prin descoperire („redescoperire”) este inteleasa ca modalitate de lucru gratie careia subiectii sunt pusi sa descopere adevarul, refacand drumul elaborarii cunostintelor si deprinderilor prin activitatea proprie, independenta.Modelarea consta din reproducerea schematica a unui fenomen din realitatea naturala sau sociala sub forma unui sistem simplificat, similar sau analog cu fenomenul original.

Instruirea programata reprezinta aplicarea ciberneticii in invatamant.Algoritmizarea actul de intruire/autoinstruire se desfasoara in conditii si situatii ce cuprind atat elemente inedite, cat si unele note comune, repetitive.

3. Metode de asigurare şi sprijin în timpul exersării motrice asistenta in timpul exersarii motrice : presupune situarea cadrului de specialitate langa

executant si insotirea lui pe parcursul efectuarii actului/actiunii motrice. asigurarea in timpul executiei motrice : este metoda prin care cadrul didactic intervine

direct asupra executantului in cazul aparitiei iminente a pericolului de accidentare.Procedurile specifice metodei constau din actiuni de prindere, imbratisare, sustinere sau oprire a subiectului aflat intr-o situatie de dezechilibrare, alunecare, impiedicare sau cadere.Eficienta diferitelor variante de actionare depinde de modul cum s-a realizat aistenta, de calitatea acesteia.

ajutorul si sprijinul din timpul executiei motrice : sunt modalitati prin care se intervine direct in anumite momente ale exersarii motrice, in scopul de a facilita efetuarea elemtelor mai dificile care pot constituii premise generatoare de accidente.

4. Metode de corectare a greşelilor de execuţie motrică. interventia verbalainterventia prin gesturi si semneinterventia directa ( nemijlocita)interventia indirecta5. Metode de evaluare – de verificare şi apreciere – specifice activităţilor motrice dirijate- este o cale prin care profesorul ofera elevului posibilitatea de a demonstra nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor competente si capacitati supuse verificarii prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate, scopului urmarit.Probele de control a nivelului de manifestare a diferitelor componente apartinand capacitatii motrice umane prin proba, la modul general, se intelege un „ instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor. Determinarea nivelului cantitativ si calitativ al continutului care se verifica se realizeaza prin: masurarea unor lungimi/inaltimi – in cazul continuturilor constand din sarituri sau aruncari, cronometrarea unor intervale de timp in care se efectueaza actele/actiunile motrice, observarea calitatii executiei motrice, respectarea succesiunii exercitiilor din cadrul unor actiuni motrice, numararea executiilor motrice realizate liber sau intr-un timp dat, inregistrarea greselilor de executie motrica.Testele de capacitate motrica sunt „ instrumente de lucru standardizate, cu valoare de model, elaborate pe cale experimentala pentru evaluarea capacitatii motrice a subiectilor aflati in situatii identice” de exersare motrica.6. Metode de susţinere şi refacere dirijată a capacităţii de efort utilizate în activităţile de educaţie fizică şi sport- metodele pedagogice- metodele fizioterapeutice ( masajul, termiterapia, crioterapia,oxigenoterapia, aeroterapia, reflexoterapia)- metodele farmacologice- metodele de asigurare a suportului alimentar- metodele psihologice7. Sistemul formelor de organizare a procesului instructiv – educativ specific activităţii de educaţie fizică şi sportivă şcolară.

Formatiile de dispunere a colectivului de elevi in lectia de educatie fizica si sportiva/ antrenament sportiv

- de adunare- de deplasare- de lucru

Procedeele de organizare ale exersarii sunt:- exersarea frontala ( „simultana”)- exersarea „ in grup”- exersarea „ in perechi”- exersarea individuala ( „ independenta”- „autonoma” )

7.1 Lecţia de educaţie fizică şi sportivă. reprezinta o unitate didactica de baza specifica si specializata , conceputa (de catre un cadru de specialitate) pentru un continut motric, structurat adecvat, cu scopul de a asigura angrenarea stiintifica a organsimului in eforturi fizice si psihice variate, in corelatie cu obiectivele instructiv-educative proiectate si utilizand ca mijloc fundamental al invatarii exercitiul fizic7.2 Conceptul de lecţie.

„ Educatie fizica si sportiva, putem considera ca lectia reprezinta o unitate didactica de baza, specifica si specializata, conceputa pentru un continut motric, structurat adecvat, cu scopul de a asigura angrenarea stiintifica a organismului uman in eforturi fizice si psihice variate, in corelatie cu obiectivele intructiv-educative proiectate si utilizand ca mijloc fundamental al invatarii-exercitiul fizic.

- o unitate didactica specifica, pentru ca in continutul ei predomina activitatile de tip motric.

- o unitate didactica specializata deoarece cadrul didactic care o proiecteaza, adecveaza continuturile educatiei fizice si sportului la posibilitatile psihomotrice ale subiectilor implicati in procesul de intruire.

7.3 Aspecte ale taxonomiei (tipologiei) lecţiei de educaţie fizică şi sportivăLuand ca si criteriu de clasificare a lectiei de educatie fizica si sportiva, componentele sale tematice, vom avea urmatoarele tipuri de lectii:

- lectii cu teme din deprinderi/priceperi motrice- lectii cu teme din calitatile motrice ( numite si „ de pregatire fizica” )- lectii mixte ( combinate ) cu teme atat din deprinderi/priceperi motrice cat si din calitati

motrice sunt cele mai frecvente in educatia fizica si sportiva scolara din Romania.7.4 Conţinutul lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.

La modul cel mai general, continutul lectiei ( impus de tipologia acesteia) este constituit din ansamblul mijloacelor, metodelor, procedeelor metodice si a altor masuri didactice ( dozarea efortului, alegerea formatiilor de exersare, tratarea diferentiata, modalitati de evaluare etc.), care toate converg spre realizarea temelor si obiectivelor proiectate.7.5 Structura lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.1. Organizarea colectivului de elevi.2. Pregatirea specifica a organismului pentru efort.3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor.4. Abordarea/rezolvarea temelor si obiectivelor de lectie.

4.1 Educarea calitatilor motrice viteza si indemanare.4.1.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a unor forme de manifestare a calitatilor motrice

viteza si indemanare.

4.2 Invatarea ( initierea)/consolidarea/perfectionarea deprinderilor motrice ( de toate tipurile) si formarea unui fond larg de utilizare a perceperilor motrice.

4.2.1 Verificarea nivelului de insusire, aplicare ( in conditii standardizate sau/si variabile) a deprinderilor si/sau priceperilor motrice in conformitate cu continuturile predate.

4.3 Educarea calitatii motrice forta si rezistenta.4.3.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor forme de manifestare a calitatilor

motrice forta si rezistenta.5. Scaderea progresiva a nivelului de efort.6. Incheierea organizata a lectiei.7.6 Sistemul formelor de organizare şi dispunere a colectivului de elevi; formaţii de exersare în cadrul lecţiei de educaţie fizică şi sportivă. Clasa( de elevi) Grupa EchipeFormatii: de adunare, de deplasare, de lucru Procedee de organizare ale exersarii sunt: exersarea frontala, exersarea in grup, exersarea in perechi, exersarea individuala .7.8 Efortul în lecţia de educaţiei fizică şi sportivă

Efortul consta in solicitarea organelor ,aparatelor, sistemelor si functiilor organismului in timpul efectuarii unei activitati. Pe parcursul solicitarilor se cheltuieste energie si se acumuleaza un anumit grad de oboseala – mai scazut sau mai ridicat – dependent de volumul, intensitatea si complexitatea efortului depus----- relatia dintre effort si odihna – numita si dozarea efortului este fundamental atat in EFS cat si in antrenamentul sportiva

Densitatea lectiei este un indicator global care se ia in clacul pentru determinarea calitatii unei lectii. Exprimand in acest context valorificarea eficienta a timpului afectat acesteia

Densitatea motrica vizeaza activitatea motrica a subiectilor raportata la timpul total afectat lectiei

Densitatea pedagogica reflecta raportul dintre timpul consumat de catre profesor cu masurile didactice necesare (organizare,explicare,, demonstrare ...etc) si durata intregrala a lectiei

7.9 Cauzele de natura organizatorica: Neamenajarea prealabila a materialelor instalatiilor si a locului de desfasurare Neasigurarea conditiilor materiale optime Deficinete in alegere formatiilor de lucru

7.10 Proiectarea lectiei de EFSPrin proiectare didactica intelegem prefigurarea unei strategii si concretizarea acestia intr-

un demers instructional prin parcurgerea caruia s-ar produce la elev invatarea adica atingerea unor obiective specifice prestabilire

Etapa I presupune precizarea clara a temelor , obiectivelor instructiv-aducative si a finalitatilor lectiei. Actiunile interprinse in aceasta etapa raspund la intrebarea „Ce voi face?”

Etapa a II-a consta in organizarea, structurarea si adecvarea continutului invatarii motrice la conditiile oferite de situatia didactica. Pentru a realiza operatiile din aceasta etapa se recurge la analizarea resurselor umane si a resurselor material. Intrebarile care se pot formula in aceasta etapa sunt: „Cu cine si cu ce voi realiza cele prevazute?” si „Ce si cat se invata?”

Etapa a III-a cuprinde alegerea si definirea strategiei adecvate de instruire. Intrebarea care declanseaza actiunile din etapa a III-a este „Cum voi face?”

Etapa a IV-a este centrata pe evaluarea eficientei activitatii curente si consta in stabilirea instrumentelor de evalure prin conceperea unui „bloc functional” integrat in procesul de reglare a actului didactic. Intrebarea etapei este : „Cum voi sti daca au fost atinse obiectivele propuse?”

Evaluarea in educatia fizica si sportiva scolaraPrin evaluarea se intelege o etapa a procesului didactic orientata in directia eficientizarii educatiei fizice sau a antrenamentului sportiv care vizeaza atat rezultatelel obtinute de elevi in plan biomotric, emotional, cognitiv, moral etc., precum sssi modul in care ele au fost obtinuteContinutul evaluarii:Verificarea (orala, scrisa, practica) este actul prin care subiectul este supus unei probe.Aprecierea presupune ”formularea unor judecati de valoare de ordin calitativ , emise pe baza informatiilor culese in scopul luarii de decizii cat mai eficiente. Aprecierea urmeaza dupa verificare si se realizeaza fie prin anumite expresii verbale, fie prin folosirea unor simboluri numite note.Autoaprecierea inseamna focalizarea atentiei asupra propriilor prestatii. Se poate manifesta spontan sau dirijat.Notarea sau acordarea de calificative este ultima faza a evaluarii fiind rezultatul corelativ al fazelor de verificare si apreciere . Se materializeaza prin note sau calificative

Structura lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.1. Organizarea colectivului de elevi. 2. Pregatirea specifica a organismului pentru efort.3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor.4. Abordarea/rezolvarea temelor si obiectivelor de lectie.

4.1 Educarea calitatilor motrice viteza si indemanare.4.1.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a unor forme de manifestare a calitatilor motrice

viteza si indemanare.4.2 Invatarea ( initierea)/consolidarea/perfectionarea deprinderilor motrice ( de toate

tipurile) si formarea unui fond larg de utilizare a perceperilor motrice.4.2.1 Verificarea nivelului de insusire, aplicare ( in conditii standardizate sau/si variabile)

a deprinderilor si/sau priceperilor motrice in conformitate cu continuturile predate.4.3 Educarea calitatii motrice forta si rezistenta.4.3.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor forme de manifestare a calitatilor

motrice forta si rezistenta.5. Scaderea progresiva a nivelului de efort.6. Incheierea organizata a lectiei.

1. Organizarea colectivului de elevi (3-5 minute) OBIECTIVE:

- asigurarea unui inceput organizat- captarea atentiei- cunoasterea variabilelor de moment (efectiv, stare de sanatate, echipament,etc)- constientizarea elevilor asupra temelor si obiectivelor lectiei

CONTINUT :- salutul- verificarea prezentei si echipamentului - anuntarea temelor si obiectivelor- jocuri si exercitii de atentie - exercitii de front si formatii ( daca e cazul)

FORMATII DE LUCRU: - in linie pe 1 rand sau 2 randuri - careu , semicerc , etc2. Pregatirea specifica a organismului pentru efort (5-7 minute)

OBIECTIVE:- stimularea treptata a functiilor organismului- educarea perceptiilor spatio-temporale

CONTINUT:- exercitii de front si formatii- variante de mers si alergare- jocuri de atentie, jocuri de miscare, stafete, parcursuri,etc

Formatii de lucru:- coloana cate 1 sau 2 - formatii specifice exercitiilor desfasurate3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor (6-10 minute)

OBIECTIVE :- Stimularea tonicitatii si troficitatii musculare- Educarea atitudinii corporale corecte - Prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficiente fizice- Educarea marilor functiuni ale corpului (mai ales respiratia)

CONTINUT:- Complexe de exercitii libere, cu obiecte , cu partener ,etc- Exercitii pentru respiratie

FORMATII DE LUCRU :- Coloana de gimnastica (pe 2, 3, 4 ,… randuri )- Semicerc , cerc 4. Abordarea/rezolvarea temelor si obiectivelor de instruire proiectate in lectia curenta

(30-35 minute)- Educarea calitatii motrice viteza sau indemanarea (10-15 minute)- Verificarea nivelului de dezvoltare a numor forme de manifestare a calitatii motrice

viteza sau indemanarea (20 min)- Invatarea/consolidarea/perfectionarea deprinderilor mtorice si formarea unui fond larg de

manifestare a priceperilor motrice (10-20 minute)

- Verificarea nivelului de insusire, aplicare si generalizare a deprinderilor si/sau priceperilor motrice in conformitate cu continuturile de predare (20-30 minute)

- Educarea calitatii motrice forta sau rezistenta (10-15 minute)- Verificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor forme de manifestare a calitatii motrice

forta sau rezistenta (20 minute)

OBIECTIVE:- imbunatatirea indicilor de manifestare a calitatilor motrice- pentru deprinderile motrice depind de,,faza’’de invatare (sau consolidare )si anume:- formarea reprezentarilor corecte a exercitiilor- initierea in mecanismul de baza al exercitiului- formarea ,,stereotipul dinamic’’ - automatizarea partiala sau totala a miscarilor - testarea nivelului de executie a deprinderilor/priceperilor motricePentru CALITATILE MOTRICE (principalele sisteme de actionare) sunt :- stafete , jocuri de miscare , parcursuri , exercitii specifce unor ramuri de sport (atletism,

jocuri sportive, gimnastica,etc) efectuate in conditii specifice de dezvoltare a calitatilor motrice

- actiuni motrice sub forma de deprinderi motrice de baza (alergare , saritura, aruncare) si utilitar aplicative (tarare, catarare ,etc)

- exercitii speciale pentru intregul corp sau pe segmente pentru dezvoltarea unor anumite calitati motrice

- exercitii din algoritmul de invatare si desfasurare a anumitor modele operationale FORMATII DE LUCRU:

- in linie pe 1,2 sau mai multe randuri- pe grupe - pe echipe- pe ateliere- formatii de lucru adaptate procedeelor metodice folosite 5. Scaderea progresiva a nivelului de efort (3-4 minute)

OBIECTIVE:- Revenirea treptata a marilor functii ale organismului

CONTINUT:- Exercitii de mers sau alergare usoara- Exercitii de relaxare musculara- Exercitii de respiratie - Jocuri usoare pentru cresterea motivatiei participarii la urmatoarea ora

FORMATII DE LUCRU:- Coloana cate 1 sau 2- Deplasare Individuala in perimetrul de lucru- Formatii diverse 6. Incheierea organizata a lectiei (2-3 minute)

OBIECTIVE:- Formarea capacitatii de apreciere si autoapreciere- Constientizarea modului de lucru a elevilor la lectie- Cresterea motivatiei

- Stimularea activitatii independente , in timpul liber CONTINUT:

- Aprecieri pozitive ( sau evidentieri negative) privind activitatea la ora- Recomandari pentru lectia urmatoare - Recomandari pentru activitatea independenta- salutul

EXERCITII CALITATTI MOTRICE

REZISTENTA In formație câte doi alergare in tempo maximal ,crescând treptat distanța sau durata in

timp.(500-600 m;700-800 m;800-1000 m;sau 2min;3min;5min.)pauza de 1 min;1 30min intre seri.

In formatie câte doi alergarea pe interval(distante intre 1000-1500m);repetate de 2-4 ori in functie de pregatirea indivizilor,pauza de 1 30 min;

Din formatie in trepte sărituri cu coarda pe loc intre 3-5 minute;pauza de 1 30 min. Din formatia de lucur pe două coloane repetarea unor procedee tehnice din jocuri sportive,

handbal respectiv fotbal, in ritm crescut, de pe loc Si din deplasare. Din formație pe doua coloane arucari cu mingea de oina,la punct fix sau intr-un spatiu

delimitat,peste 30 de aruncari pe un brat;pauz de 1 30 min. Din formație cate doi alergare de rezistenta pe 400;600;800; de m cu parcurgerea in timpul

pauzei a distantei alergate,la pas. Din formatie cate trei alergare de rezistenta peste obstacole(garduri) pe 400 de metri;pauza

1 30 min. In linie pe două rânduri parcurgerea unui traseu aplicativ cuprinzand: plecari din culcat sau

ghemuit, cu spatele spre directii de deplasare, transport de obiecte, 3 pase la un ajutor, alergare cu ocolirea unui obstacol;pauza de 1min X 3 seri.

In linie pe doua rânduri alergare pe scarii cu genunchi sus,pe fiecare treapta se executa 4 ridicari a genuchilor Si doar dupa se trece la urmatoarea treapta.3-5x10-20m ;pauz 1 30 min.

Micul maraton: de la linia de fund alergare pana la primul jalon,intoarcere la linia de fund alergare pana la al doilea jalon intoarcerea la 1jalon,alergare pana la centrul terenului.

Se desemnează un concurent care devine „prinzător” Si care la semnal sonor aleargă incercând să atingă cu mâna pe unul dintre ceilalţi participanţi la joc.După ce reuSeSte să atingă pe cineva, cel atins va deveni prinzător iar cel care a atins va intra in rândul celor care urmează a fi prinSi.

INDEMANAREAÎ1 Din formația de lucru in linie pe trei coloane, driblingul cu doua mingi de handbal

concomitent pe o distanta de 10 mx4,pauza activă mers pana la sfârSitul coloanei. Î2 Din formația de lucuru pe două coloane conducerea mingii cu piciorul aruncarea Si

prinderea mingii pe 30 de m x 3 p 1 min.Î3 Din formația de lucuru pe două rânduri față in față aliniați la distanța de două brațe pase

in doi cu doua mingi de pe loc una pe sus,cealalta cu pământu timp de 1 30 de sec,pauza 20 sec.

Î4 Din formația de lucur pe doua coloane driblingul serpui printe jaloane cu intoarceri, schimbări de directie,opriri Si porniri pe 30 de m x 3 p 1 min .

Î5 Doua coloane dispuse la o distanță de 5 m stafete cu transportul mingii, in jurul corpului, pe o distanta de 10 m pana la jalon Si revenire cu trasnsportul mingii printre picioare

Î6 In formatie de lucru pe 3 rânduri aruncarea mingii pe verticala la 1-2 m inaltime, rostogolire pe saltea Si prinderea mingii,x 5 pauză activă de revenire in coloană.

Î7 In formatie cate unu bataie pe trambulina cu săritura peste capră Si aterizare in ghemuit. X 5 pauza activă de revenire in coloană

Î8 Din formatie pe două rânduri la două saltele stând pe maini cu rostogolire inainte din apropiat in apropiat pe saltea.x5 pauză activă de revenire in coloană.

Î9 Săritura cu intoarcere de 1800 la dreapta in fiecare cerc.Î10Formația de lucuru in linie pe o coloana, mers pe varfuri cu bratele intinse lateral pe

banca de gimnastica.Î11Formația de lucru in linie pe un rând alergare de viteza cu schimbare de direcție prin

intoarcere la fiecare jalonVITEZAV1 Alergare accelerată cu startul din picioare.Plecarea se face la stimuli vizuali 3-5x30-50m.V2 Alergare lansată cu statul din picioare.Plecarea se face la stimuli auditivi , 3-5x10-30m.V3 Alergare accelerată cu plecare din bloc start.Plecarea la comandă,3-5x 30-50m.V4 Alergare lansata cu plecare din bloc start.Plecarea la comandă,3-5x 30-50m.V5 Alergare cu genunchii sus cu startul din picioare.Plecarea la stimuli auditivi, 3-5x10-30m.V6 Alergare cu joc de glezne cu startul din picioare.Plecarea la stimuli auditivi, 3-5x20-30m,V7 Alergare cu spatele la direcţia de alergare.Plecarea la stimuli auditivi, 3-5x10-20m,V8 Alergare cu handicap cu plecare din picioare la stimuli auditivi, 3-5x40-60m,V9 Exerciţii libere la aparate cu incărcături mici, 3-5 seriix10-15 repetări,V10Alergare pe scarii cu genunchi sus,pe fiecare treapta se executa 4 ridicari a genuchilor Si

doar dupa se trece la urmatoarea treapta.3-5x10-20mV11 Efectuarea prinderii Si pasarii mingii sub forma de concurs (20”-30”) individual la pereteV12Exersarea deplasarilor laterale (3-4m) dreapta – stanga cu atingerea unui obiect.(30”)V13Formatie doua coloane față in față Stafetă cu transport de obiecte, de la punctul A prima

linie a terenului la punctul B centrul terenului.V14Jocuri dinamice formatie pe două rânduri față in față pe rând fiecare subiect va trece prin

tunel Si se va feri dacă poate de cele 4 mingi.V15Modificarea de poziții la stimuli vizuali Si auditivi.V16Alergari in pereche, unul langa altul, la atingere cu palma a celui din fata, ambii se intorc Si

se urmaresc..Exersarea deplasarilor pe distanțe scurte, cu schimbari de directie la semnale sonoreFORTAF1. Din stand culcat facial cu sprijin pe mâini brațele intinse Si picioarele pe capacul lazi de

gimnastica flexia Si extenSia brațelor.10x3 p 1 30” .F2. Din stand departat cu bratele inainte cu mingea medicinala in maini flexia Si extenSia

picioarelor.20x3 pauza 1 30” .F3. Culcat facial pe capacul de lada cu sprijin acordat de un coleg,extenSia trunchiului Si

revenire. 15x3 pauza 1 20”.F4. Culcat facial pe capacul de lada cu sprijin acordat de un coleg,extenSia trunchiului Si

revenire. 15x3 pauza 50”.

F5. Urcarea pe franghie cu ajutorul bratelor Si a picioarelor,la diferite inaltimi. X3 pauza 30”F6. Din stand departat aruncarea mingii medicinale cu două mâini sus (deasupra capului) Si

prinderea ei 10x3 pauza 1”F7. Din stând depărtat sărituri cu coarda (pe un picior/pe ambele picioare Si succeSiv/alternative)

10x3 pauză 1 30”F8. Din coloana sărituri in zig-zag peste banca de gimnastică, mers inapoi – elevii sunt in

coloană, 5-6 elevi la o bancă.F9. „Cursa spate in spate” elevi vor fii repartizați pe perechi Si se vor transporta reciproc unu pe

celălalt pe o distanta de 10 m,unde se vor schimba(cel care transporta va fi transportat) Si vor reveni de unde au plecat.

F10. „Tractiunea cu franghia” cate 5 elevi vor forma o echipa la un capăt a franghiei Si cealalta echipa de 5 elevi vor fii la celălalt capat.Echipa care este trasa peste linie este pierzătoare.

F11. „Roaba”.elevi vor fi repartizați pe perechi Si se vor deplasa cu ajutorul bratelor,parteneri lor vor ține picioarele la nivelul gleznei Si se vor deplasa odată cu ei 10m-revenire cu schimbul intre parteneri.

F12. Culcat dorsal cu braţele intinse lângă corp, ridicarea Simultană a trunchului Si a picioarelor 10x4 pauza 1”.

F13. Atârnat la scara fixă, ridicarea picioarelor intinse la 90° Si revenire.8-10x3 pauza 1”