MEFS

1. Sistemul principiilor de instruire in educatia fizica si sportive.

1.1 Principiul participarii constiente si active

Esenta: acestui principiu se exprima prin necesitatea ca in procesul didactic, elevul/ sportivul sa aiba o atitudine constienta ( sa realizeze intelegerea materiei supuse invatarii si a motivelor invatarii) sis a participle active la propria devenire.

Modul de realizare acest fapt se poate realzia prin inducerea la nivelul elevului/sportivului a unei motivatii intrinseci a invatarii si renuntarea in mare masura la stilul de predare –invatare prin intermediul unor cerinte externe.

Cerinte: - intelegerea corecta de catre elev/ sportive a scopurilor si obiectivelor urmarite in procesul de practicare a exercitiilor fizice

- Intelegerea structurii actului/ actiunii motrice care se insuseste- Manifestarea unei atitudini responsabile pentru insusirea materiei predate.- Educarea capacitatii de apreciere obiectiva a propriului randament

1.2 Principiul intuitiei

Esenta: (“ principiul unitatii dintre sensorial si rational “ in demersul didactic ) formuleaza necesitatea organizarii procesului instructiv – educative astfel incat elevii / sportivii sa aiba posibilitatea de a cunoaste si intelege actiunea motrica propusa spre invatare prin intermediul cat mai multor analizatori, percepand aspectele sale generale si particulare.

Modul de realizare acest principiu se realizeaza prin imbinarea adecvata a explicatiei cu demonstratia

Cerinte: - organizarea corecta a activitatii de observare

- Adecvarea demonstratiei si a materialelor intuitive la particularitatile subiectilor

- Participarea unui numar cat mai mare de analizatori in timpul intruirii motrice

- Sa nu se abuzeze de folosirea unor metode fundamentate exclusive pe acest principiu.

1.3 Principiul accesibilitatii

Esenta: acestui principiu consta in luarea in considerare, in cadrul procesului de predare-invatare a continuturilor motrice, atat a particularitatilor de varsta, a diferentierilor sexuale, a nivelului de pregatire pe care-l prezinta grupul de subiecti la un moment dat, cat si a particularitatilor individuale ale fiecarui elev/ sportive implicat in practicarea dirijata a exercitiilor fizice.

Modul de realizare acest fapt conduce la necesitatea cresterii progressive a cerintelor de instruire , care trebuie sa devanseze nivelul real al dezvoltarii motrice a subiectilor in stadiul respective

Pentru a realiza un process de intruire in concordanta cu principiul accesibilitatii, profesorul de ed. Fizica/ antrenorul va efectua urmatoarea succesiune de operatii:

- Va selection a in mod rational sistemele de actionare- Va stabili in limite optime nivelul efortului preconizat si-l va modifica daca

este cazul, in functie de situatia didactica concreta.- Va recurge in timpul procesului de invatare la unii reglatori metodici, cu rol

in accelerarea invatarii motrice- Va adapta metodele si procedeele metodice de intruire la nivelul de

intelegere si dezvoltare psihomotrica a subiectului- Va aplica un system de evaluare adecvat, realizat diferentiat atat in functie

de continuturile specific educatiei fizice si sportive scolare/ niveluri de invatamant, cat si pentru cele ale antr. Sportive/ niveluri de intruire, tinand

seama de aptitudinile si atitudinea fiecarui elev/ sportive fata de continutul didactic abordat.

Cerinte: - cunoasterea subiectilor

- Verificarea periodica a ritmului in care se realizeaza obiectivele de intruire ( operationale) propuse

- Respectarea regulilor clasice din practica didactica

1.4 Principiul sistematizarii si continuitatii

Esenta: premise respectarii acestui principiu se regaseste in modul in care sunt esalonate, in documentele individuale de planificare elaborate de catre specialistii domeniului ( profesori/ antrenori), continuturile invatarii/ educarii motrice prevazute de programele de specialitate.

Modul de realizare premise respectarii acestui principiu se regaseste in modul in care sunt esalonate, in documentele individuale de planificare elaborate de catre specialistii domeniului (profesori/antrenori)., continutirle invatarii/educarii motrice prevazute de programele de specialitate

Cerinte: - continutul invatarii/ educarii motrice trebuie programat in concordanta cu logica interna pe care o impune fiecare componenta/ categorie motrica vizata.

- Continutul motric nou predate trebuie sa se sprijine pe cel predate anterior sis a-l pregateasca pe cel care va fi predate in activitatea imediat urmatoare

- Diferitele categorii de continut motric, trebuie astfel esalonate incat sa se asigure o legatura logica a acestora intre semestrele anului scolar ( in educatia fizica si sportive scolara) sau intre etapele de pregatire anuala ( in cazul antrenamentului sportiv) precum si de la un ciclu curricular la altul, respective de la un stadiu de intruire sportiva la altul.

- Sa se asigure o participare continua a subiectilor ( prezenta) la procesul de practicare a exercitiilor fizice.

1.5 Principiul legarii intruirii de cerintele activitatii practice

Esenta: in educatia fizica si sportiva scolara / antrenamentului sportive principiul subliniaza necesitatea ca sistemul de cunostinte teoretice, deprinderi si priceperi motrice insusite de catre elevi/ sportivi prin intermediul demersului didactic specific, sa aiba valoare practica-aplicativa, gasindu-si posibilitati de exprimare ( predominat motrice) in diversele indeletniciri cotidiene si in mod deosebit, in activitatea de practicare independent a exercitiilor fizice.

Cerinte: - asigurarea intelegerii de catre subiecti a scopurilor urmarite prin practicarea exercitiilor fizice

- predarea continuturilor motrice de invatare sa se realizeze in conditii diversificate, astfel incat sa se solicite capacitatea de aplicare si generalizare a elevilor/ sportivilor

-in cadrul activitatii de invatare motrica sa se faca apel si la cunostintele pe care elevii/sportivii le dobandesc de la celelalte discipline de studio, astfel incat sa se realizeze integrarea globala a subsistemelor de cunostinte teoretice, deprinderi si globala a subsistemelor de cunostinte teoretice, deprinderi si competente ce caracterizeaza fiecare stadiu de instruire motrica.

1.6 Principiul insusirii temeinice

Esenta: acest principiu constituie o sinteza a aplicarii creatoare a tuturor principiilor didactice, in vederea realizarii scopului educational primar. El exprima necesitatea ca elevii/sportivii sa asimileze in mod trainic (profund) cunostintele si deprinderile predate pentru a le putea aplica mai apoi intr-un mod creator, nu numai in diferitele situatii scolare, ci mai ales in viata cotidiana prin dobandirea- pe parcursul scolaritatii- a unor comportamente si competente specific, necesare autoinstruirii si autoeducarii permanente.

Modul de realizare se realizeaza dupa 2 tipuri de sarcini:

-immediate de favorizare a parcursului scolar/sportive –individual

-de perspective de aplicare a experientei motrice accumulate in diferitele etape al instruirii

Cerinte:- intr-o etapa scurta de timp sa nu se programeze si sa nu se incerce insusirea, in cadrul procesului didactic, a unui volum prea mare de continut motric.

-sa se asigure un numar sufficient de repetari pentru fiecare act/ actiune motrica astfel incat sa se determine consolidarea/ fixarea diferitelor tipuri de deprinderi motrice pe care le contin, iar calitatile motrice- prin diferitele forme de manifestare- sa se situeze la parametrii optimali de executie, in raport cu sarcina motrica data.

-periodic, sa se recurga la verificarea nivelului de pregatire a subiectilor cu care se lucreaza, cunoscandu-se faptul ca efectuarea sistematica a unui control directionat spre modul in care sunt insusite continuturile motrice predate elevilor/ sportivilor are influente positive asupra componentei calitative a instruirii.

2. Sistemul metodelor de invatamant folosite in educatia fizica si sportive

2.1 Generalitati: “ ansamblu de exercitii selectate si aplicate sistematic si unitar unor lectii, pentru insusirea exacta, rapida si durabila a deprinderilor tehnica-tactice si pentru dezvoltarea calitatilor motrice solicitate in concursul sportive, in concordanta cu particularitatile somatice, functionale si de varsta.

2.2 Metodele de intruire si educatie

-insusirea unor cunostinte teoretico-metodice de specialitate, suficiente pentru ca elevii/sportivii sa-si poata “construi” un repertoriu de activitati motrice recreative, de ameliorare sau mentinere a conditiei fizice

-formarea unui comportament motric caracterizat printr-o capacitate ridicata de transfer in viata sociala.

-formarea unor deprinderi care sa faciliteze interactiunea si integrarea sociala.

1. metode verbale

2. metode intuitive

3. metode de exersare motrica efectiva (“metode practice”)

4. metoda jocului

5. metoda intruirii asistate de calculator

6.orientari metodologice de intruire si educatie

2.3 Metodele verbale: expunerea, conversatia, brain-storming-ul si studiul individual.

Expunerea este o metoda complexa de transmitere sistematica si continua a cunostintelor dintr-un anumit domeniu, prin intermediul limbajului verbal. Pentru a fi eficienta, ea trebuie sa fie accesibila nivelului de intelegere al subiectilor. Dupa caz, expunerea se imbina si cu alte limbaje ( audio-vizual, limbajul gestual etc.) dobandind caracterictici active, operative, participative si chiar euristice. Formele expunerii utilizate mai frecvent in activitatea de predare- invatare din educatie fizica si sport sunt: povestirea didactica, descrierea, explicatia si prelegerea.

- Povestirea didactica se foloseste cu precadere in invatamantul prescolar si in cel primar ( in cazul antrenamentului sportive la grupele de copii aflate in stadiul de initiere sportiva), ponderea ei la aceste nivele fiind justificata de caracterul concret al gandirii copiilor. Ea poate fi folosita insa ca procedeu auxiliary si la celelalte grade de invatamant ( stadii ale antr. Sportiv), cu scopul de a dinamiza functia educative a predarii-invatarii, avand in acest caz o durata relative scurta, de cca. 3-5 min.

- Descrierea este forma de expunere prin care se prezinta verbal imaginea unui exercitiu, precizandu-se miscarile, succesiunea, directia, amplitudinea, ritmul si durata lui integrala.

sa fie clara, concisa, precisa si prezentata in termini specifici. sa fie insotita de demonstratie sa fie utilizata cu precadere in faza de invatare a unor

acte/actiuni motrice sa se poata relua daca elevii/sportivii intampina dificultati in

executia motrica- Explicatia este forma de expunere care prin imbinarea descrierii cu

demonstratia, dezvaluie cauzele care favorizeaza executia corecta a actelor/

actiunilor motrice sau motivele nereusitei acestora. Explicatiile, din punctual de vedere al volumului de informatii si al complexitatii acestora trebuie sa fie in concordanta cu nivelul de intelegere si posibilitatile de receptionare ale subiectilor carora li se adreseaza.

sa se realizeze concomitent cu demonstratia sa se efectueze si pe fondul demonstrarii greselilor tipice de

executie sa fie concisa, clara si adecvata cu particularitatile subiectilor sa fie insotita de prezentarea unor material intuitive ( planse,

diapozitive etc.)- Prelegerea este o forma de expunere mai putin folosita la nivelul

activitatilor motrice dirijate. Ea are un pronuntat character abstract si ofera cadrului didactic posibilitatea sa comunice subiectilor interesati un volum relative mare de informatii intr-un interval de timp cuprins intre 1-2 ore didactice. Se foloseste cu precadere in invatamantul universitar dar se recomanda si in educatia fizica scolara, la clasele terminale de gimnaziu, liceu sau la nivelul sportului de inalta performanta.

realizarea unui ritm normal de predare care sa asigure intelegerea celor expuse

sa se imbine cu procedeele ce apartin altor metode sa se evite redarea intocmai a materialului din manual sa determine activizarea auditoriului si orientarea studiului

individual sa se evite predarea improvizata

Conversatia este metoda verbala care vehiculeaza cunostintele in cadrul procesului instructive-educativ prin intermediul dialogului. Cu ajutorul ei, profesorul/ antrenorul instruieste nu prin “ transmiterea” sau “prezentarea noilor cunostinte teoretice sau/si continuturi motrice”, ci prin folosirea unor succesiuni de intrebari pse in mod adecvat, in alternanta cu raspunsurile primate de la elevi/ sportivi.

Brain-storming-ul este modalitatea de a determina elaborarea in cadrul unui grup, a unor conditii care sa favorizeze exprimarea – in mod spontan si in flux continuu- a anumitor idei, modele, solutii teoretice sau/si practice, cerute de rezolvarea unei teme sau problem teoretice sau/si practice. Metoda consta deci, in

programarea de catre profesor/ antrenor a unei teme specific domeniului activitatii de instruire motrica si la care, subiectii implicate sunt solicitati sa emita pareri si opinii cu privire la organizarea si desfasurarea ei. Brain-storming-ul se foloseste in scopul stimularii participarii active si creatoare a subiectilor in dezbaterea unor problem ce privesc direct procesul de instruire.

2.4 Metodele intuitive

Metoda demonstratiei ocupa un loc central in realizarea cu eficienta a demersului didactic specific activitatii de educatie fizica si sportive scolara precul si a celui din cadrul antrenamentului sportive.

Demonstratia directa realizata de catre profesor/ antrenor sau de unul dintre subiectii grupei cu care se lucreaza in lectia curenta, cu conditia ca acesta sa stapaneasca la nivel de “ model” actul sau actiunea motrica care trebuie prezentata.

Demonstratia indirecta se realizeaza prin planse, schite sau prin mijloace tehnice moderne ( diapozitive, casete video, P.C. etc.). Procedurile acestei variante intuitive contribuie la suplimentarea informatiilor necesare realizarii unei reprezentari corecte asupra miscarii si ofera posibilitatea prelungirii momentului de demonstrare. De asemenea, procedurile indirecte permit reluarea demonstratiei cu parametrii identici, ori de cate ori este necesar.

Metoda observarii directe a executiei motrice realizate de catre alti subiecti este folosita de catre profesor/ antrenor cu dublu scop:

- de a dezvolta la elev/ sportive, capacitatea de a sesiza elementele esentiale ale miscarilor si cerintele de executie corecta a diferitelor acte/ actiuni motrice.

- de a imbogati continuu cunostintele de specialitate ale subiectilor vizionarea lectiilor desfasurate cu alte colective, situate de

obicei la acelasi nivel de instruire sau intr-o etapa mai avansata de invatare motrica.

Vizionarea unor concursuri ( competitii) sportive.

In toate situatiile mentionate, se urmareste ca subiectul, pe baza observatiilor sale, sa ajunga la concluzii ( solutii) pe care sa le aplice ulterior in activitatea practica.

Cerinta de baza pentru folosirea cu succes acestei metode, consta in orientarea observatiei de catre cadrul didactic prin precizarea temei care trebuie supusa actiunii de observare.

2.5 Metodele de exersare motrica efectiva

Exersarea globala este procedeul prin care subiectul, in timpul actiunii de intruire sau autoinstruire, executa in mod repetat si constient actul/actiunea motrica in totalitatea sa , respectand mecanismul de baza si succesiunea miscarilor component, cu toate caracteristicile sale cinematice.

Exersarea fragmentata este procedeul prin care subiectul, in cadrul procesului de intruire sau prin autoinstruire, executa in mod repetat si constient actul/ actiunea motrica – pe partile sale componente.

2.5.1 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice VITEZA.

exersarea unor acte si/sau actiuni motrice in tempouri maxime ( cu intensitati maximale) folosindu-se conditii normale de instruire.

efectuarea unor acte/actiuni motrice cu intensitate supramaximala, folosindu-se conditii usurate de activitate.

efectuarea unor acte/actiuni motrice cu intensitate submaximala, folosindu-se conditii ingruiate de activitate.

efectuarea unor acte/actiuni motrice in tempouri alternative submaximale si maximale.

Cerinte: - calea cea mai eficienta pentru dezvoltarea calitatii motrice viteza, este folosirea in procesul de intruire a mijloacelor specifice acestei calitati de miscare

- exercitiul trebuie sa dureze atata timp cat se poate mentine viteza maxima ( 10-15 sec.)

- sa nu se abuzeze de repetarea exercitiilor de viteza pe distante lungi sau un timp de executie indelungat intrucat se va dezvolta mai mult rezistenta decat viteza.

- concomitent cu dezvoltarea vitezei sa se actioneze si pentru dezvoltarea celorlalte calitati motrice.

2.5.2 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice ÎNDEMÂNARE.

efectuarea actiunilor motrice in conditii relativ constante efectuarea actelor/actiunilor motrice in conditii ingreuiate efectuarea actelor/actiunilor motrice in conditii variabile de aplicativitate.

Cerinte si recomandari metodice:- accentul in procesul de intruire va fi pus pe largirea cotinua a experientei motrice

a subiectilor- pentru a se evita automatizarea actelor/actiunilor motrice, volumul de

lucru/lectie/tema va fi mai mic,esalonandu-se in schimb un sistem mai lung de lectii cu astfel de teme, iar ca si gama de exercitii, acestea vor fi cat mai diversificate.

- atat in lectia de educatie fizica cat si in cea de antr. sportiv,temele planificate pentru educarea indemanarii vor fi abordate imediat dupa partea pregatitoare ( de incalzire) a lectiei, atunci cand organismul se afla in stare optima de realizare a eforturilor fizice si psihice specifice.

- Perioadele de varsta cele mai favorabile pentru dezvoltarea indemanarii se vor realiza selectiv in functie de perioadele mentionate.

2.5.3 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice REZISTENŢA.

Procedeul eforturilor uniforme ( continue) Procedeul eforturilor repetate-relativ standard Procedeul eforturilor variabile ( „ metoda Fartlek” ) Procedeul eforturilor progresive Procedeul „ cu intervale”

Cerinte, recomandari:

- continuitatea in pregatire repezinta principala cerinta pentru dezvoltarea rezistentei

- cresterea continua a duratei activitatii sau/si a distantei de parcurs/lectie- aprecierea continua a progresului prin tinerea unei evidente stricte privind

procedeele, mijloacele utilizate si efectele pe care acestea le-au avut in anumite perioade de pregatire.

2.5.4 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice FORŢA.

procedeul contractiilor izometrice procedeul „ in circuit” procedeul contractiilor musculare izotonice- intense si rapide procedeul eforturilor repetate pana la refuz procedeul „power training” metoda pliometrica procedeul „ ridicarii de greutati”

Cerinte generale:

- la copii si juniori se recomanda dezvoltarea cu precadere a fortei in regim de viteza si in mai mica masura a fortei in regim de rezistenta

- inaintea inceperii procesului propriu-zis de educare e fortei/lectie, se impune o pregatire minutioasa a principalelor grupe musculare ce vor fi solicitate in efort, iar incarcaturile de lucru vor creste progresiv atat pe durata lectiei cat si de la o lectie la alta.

- in timpul activitatii, se va asigura alternarea judicioasa a efortului cu intervalele de pauza, in asa fel incat organismul sa-si poata reface in mare parte capacitatea de lucru. Pauzele vor fi active, cuprinzand exercitii de respiratie si de relaxare.

2.5.5 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii motrice SUPLEŢE / MOBILITATE.

efectuarea unor miscari repetate de balansare/ arcuire combinate cu momente de mentinere in diferite pozitii, a segmentului angrenat in actiune ( „ metoda activa” )

de tip dinamic concretizate prin miscari repetate de balansare/ arcuire

de tip static corespund intervalului de timp in care se realizeaza mentinerea segmentului interesat intr-o pozitie

extrema ( de amplitudine mare). In pozitiile de intindere maxima nu se efectueaza arcuiri.

efectuarea unor acte/actiuni motrice care sa determine intinderea si mentinerea pasiva a unei grupe musculare ( „ metoda pasiva” )

metoda combinata

tehnica relaxarii

Cerinte:

- programele de exercitii proiectate/lectie, vor fi destinate diverselor zone corporale, angajandu-se in activitate, in mod simultan sau succesiv, mai multe articulatii.

- din punct de vedere metodic, in succesiunea utilizarii tehnicilor de educare a supletei intai se vor aplica cele care sunt alcatuite din exercitii pasive ( in prezenta partenerului) si apoi cele care contin exercitii active.

- timpul afectat dezvoltarii supletei-mobilitatii poate varia in lectia de antrenament sportiv intre 20-30; 40-50 min, iar in lectia de ed.fiz. si sportiva scolara 10-15 min.

- exercitiile din cadrul unui program de baza se vor selectiona in functie de caracteristicile activitatilor motrice vizatev/lectie.

2.5.6 Metoda exersării motrice prin joc.

Instructiv utilizand metoda jocului se poate actiona pt.: educarea/ dezvoltarea calitatilor motrice , formarea si perfectionarea deprinderilor motrice manifestarea priceperilor motrice, imbogatirea sistemului de cunostinte teoretice de specialitate si achizitionarea in timp a unor tehnici de activitate independenta.

Educativ participarea la joc determina dezvoltarea unor calitati volitive ( darzenie, perseverenta, spirit competitiv); calitati morale ( corectitudinea, dorinta de a invinge, respectarea adversarilor de joc) si a unor calitati intelectuale ( atentie, memorie, imaginatie)

De socializare respectarea regulilor de ierarhizare a indivizilor in cadrul grupului care participa la activitatea de joc, conduce la formarea unor deprinderi de

integrare in grup. Jocul il invata pe executant semnificatia unei sarcini in importanta rezolvarii ei in mod favorabil pentru interesele intregului grup.

Reguli metodico-organizatorice:

alegerea jocului : se va face in functie de urmatoarele variabile: obiectivul instructiv-educativ vizat. varsta subiectilor diferentierile de ordin sexual conditiile de spatiu si de baza materiala

pregatirea locului de deafasurare a jocului formarea echipelor ( a grupelor) de lucru stabilirea ( reamintirea) regulilor de joc, arbitrajul inceperea, desfasurarea si incheierea jocului dozarea efortului pe durata jocului

Recomandari metodice generale:

- pentru a asigura integritatea corporala a executantilor, la toate jocurile de miscare in care un participant trebuie „ prins”, simpla atingere a acestuia cu mana, va fi considerata „ prindere valabila”.

- daca spatiul de joc sau/si materialele nu prezinta caracteristici identice pentru toate echipele participante la joc, se va recurge la schimbarea conditiilor de joc, dupa ce s-a derulat jumatate din timpul total alocat activitatii respective.

2.5.7 Orientări metodologice de instruire-educaţie cu aplicabilitate în activităţile motrice dirijate.

1.Orientari metodologice de tip euristic problematizarea, invatarea prin descoperire.

2.Orientari metodologice de tip noneuristic modelarea, instruirea programata, algoritmizarea.

Problematizarea : in educatia fizica si sportiva este metoda prin care se creeaza in mintea elevului/sportivului, o situatie conflictuala determinata de necesitatea

rezolvarii logice a unei probleme teoretice si/sau practice, specifice domeniului acticitatilor motrice dirijate

1. perceperea problemei2. studierea si restructurarea datelor problemei3. cautarea solutiilor posibile la problema pusa si initierea actiunilor care

converg spre rezolvarea problemei4. obtinerea rezultatului final si evaluarea acestuia

Modalitati de realizare a invatarii problematizate in ed.fiz. si sport.

- formularea unei probleme care poate fi rezolvata prin prelucrarea creatoare a cunostintelor anterioare si a bagajului motric existent.

- Formularea unei probleme care poate fi rezolvata prin mai multe cai propuse de catre cadrul didactic.

Invatarea prin descoperire („redescoperire”) este inteleasa ca modalitate de lucru gratie careia subiectii sunt pusi sa descopere adevarul, refacand drumul elaborarii cunostintelor si deprinderilor prin activitatea proprie, independenta.

Modelarea consta din reproducerea schematica a unui fenomen din realitatea naturala sau sociala sub forma unui sistem simplificat, similar sau analog cu fenomenul original.

Instruirea programata reprezinta aplicarea ciberneticii in invatamant.

Algoritmizarea actul de intruire/autoinstruire se desfasoara in conditii si situatii ce cuprind atat elemente inedite, cat si unele note comune, repetitive.

3. Metode de asigurare şi sprijin în timpul exersării motrice

asistenta in timpul exersarii motrice : presupune situarea cadrului de specialitate langa executant si insotirea lui pe parcursul efectuarii actului/actiunii motrice.

asigurarea in timpul executiei motrice : este metoda prin care cadrul didactic intervine direct asupra executantului in cazul aparitiei iminente a pericolului de accidentare.

Procedurile specifice metodei constau din actiuni de prindere, imbratisare, sustinere sau oprire a subiectului aflat intr-o situatie de dezechilibrare, alunecare, impiedicare sau cadere.

Eficienta diferitelor variante de actionare depinde de modul cum s-a realizat aistenta, de calitatea acesteia.

ajutorul si sprijinul din timpul executiei motrice : sunt modalitati prin care se intervine direct in anumite momente ale exersarii motrice, in scopul de a facilita efetuarea elemtelor mai dificile care pot constituii premise generatoare de accidente.

4. Metode de corectare a greşelilor de execuţie motrică.

interventia verbala

interventia prin gesturi si semne

interventia directa ( nemijlocita)

interventia indirecta

5. Metode de evaluare – de verificare şi apreciere – specifice activităţilor motrice dirijate

- este o cale prin care profesorul ofera elevului posibilitatea de a demonstra nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor competente si capacitati supuse verificarii prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate, scopului urmarit.

Probele de control a nivelului de manifestare a diferitelor componente apartinand capacitatii motrice umane prin proba, la modul general, se intelege un „ instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor. Determinarea nivelului cantitativ si calitativ al continutului care se verifica se realizeaza prin: masurarea unor lungimi/inaltimi – in cazul continuturilor constand din sarituri sau aruncari, cronometrarea unor intervale de timp in care se efectueaza actele/actiunile motrice, observarea calitatii executiei motrice, respectarea succesiunii exercitiilor din cadrul unor actiuni motrice, numararea executiilor

motrice realizate liber sau intr-un timp dat, inregistrarea greselilor de executie motrica.

Testele de capacitate motrica sunt „ instrumente de lucru standardizate, cu valoare de model, elaborate pe cale experimentala pentru evaluarea capacitatii motrice a subiectilor aflati in situatii identice” de exersare motrica.

6. Metode de susţinere şi refacere dirijată a capacităţii de efort utilizate în activităţile de educaţie fizică şi sport

- metodele pedagogice

- metodele fizioterapeutice ( masajul, termiterapia, crioterapia,oxigenoterapia, aeroterapia, reflexoterapia)

- metodele farmacologice

- metodele de asigurare a suportului alimentar

- metodele psihologice

7. Sistemul formelor de organizare a procesului instructiv – educativ specific activităţii de educaţie fizică şi sportivă şcolară.

Formatiile de dispunere a colectivului de elevi in lectia de educatie fizica si sportiva/ antrenament sportiv

- de adunare- de deplasare- de lucru

Procedeele de organizare ale exersarii sunt:

- exersarea frontala ( „simultana”)- exersarea „ in grup”- exersarea „ in perechi”- exersarea individuala ( „ independenta”- „autonoma” )

7.1 Lecţia de educaţie fizică şi sportivă.7.2 Conceptul de lecţie.

„ Educatie fizica si sportiva, putem considera ca lectia reprezinta o unitate didactica de baza, specifica si specializata, conceputa pentru un continut motric, structurat adecvat, cu scopul de a asigura angrenarea stiintifica a organismului uman in eforturi fizice si psihice variate, in corelatie cu obiectivele intructiv-educative proiectate si utilizand ca mijloc fundamental al invatarii-exercitiul fizic.

- o unitate didactica specifica, pentru ca in continutul ei predomina activitatile de tip motric.

- o unitate didactica specializata deoarece cadrul didactic care o proiecteaza, adecveaza continuturile educatiei fizice si sportului la posibilitatile psihomotrice ale subiectilor implicati in procesul de intruire.

7.3 Aspecte ale taxonomiei (tipologiei) lecţiei de educaţie fizică şi sportivă

Luand ca si criteriu de clasificare a lectiei de educatie fizica si sportiva, componentele sale tematice, vom avea urmatoarele tipuri de lectii:

- lectii cu teme din deprinderi/priceperi motrice- lectii cu teme din calitatile motrice ( numite si „ de pregatire fizica” )- lectii mixte ( combinate ) cu teme atat din deprinderi/priceperi motrice cat si

din calitati motrice sunt cele mai frecvente in educatia fizica si sportiva scolara din Romania.

7.4 Conţinutul lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.

La modul cel mai general, continutul lectiei ( impus de tipologia acesteia) este constituit din ansamblul mijloacelor, metodelor, procedeelor metodice si a altor masuri didactice ( dozarea efortului, alegerea formatiilor de exersare, tratarea diferentiata, modalitati de evaluare etc.), care toate converg spre realizarea temelor si obiectivelor proiectate.

7.5 Structura lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.

1. Organizarea colectivului de elevi.

2. Pregatirea specifica a organismului pentru efort.

3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor.

4. Abordarea/rezolvarea temelor si obiectivelor de lectie.

4.1 Educarea calitatilor motrice viteza si indemanare.

4.1.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a unor forme de manifestare a calitatilor motrice viteza si indemanare.

4.2 Invatarea ( initierea)/consolidarea/perfectionarea deprinderilor motrice ( de toate tipurile) si formarea unui fond larg de utilizare a perceperilor motrice.

4.2.1 Verificarea nivelului de insusire, aplicare ( in conditii standardizate sau/si variabile) a deprinderilor si/sau priceperilor motrice in conformitate cu continuturile predate.

4.3 Educarea calitatii motrice forta si rezistenta.

4.3.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor forme de manifestare a calitatilor motrice forta si rezistenta.

5. Scaderea progresiva a nivelului de efort.

6. Incheierea organizata a lectiei.

7.6 Sistemul formelor de organizare şi dispunere a colectivului de elevi; formaţii de exersare în cadrul lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.

Clasa( de elevi)

Grupa

Echipe

Formatii: de adunare, de deplasare, de lucru

Procedee de organizare ale exersarii sunt: exersarea frontala, exersarea in grup, exersarea in perechi, exersarea individuala .

7.8 Efortul în lecţia de educaţiei fizică şi sportivă

Efortul consta in solicitarea organelor ,aparatelor, sistemelor si functiilor organismului in timpul efectuarii unei activitati. Pe parcursul solicitarilor se cheltuieste energie si se acumuleaza un anumit grad de oboseala – mai scazut sau

mai ridicat – dependent de volumul, intensitatea si complexitatea efortului depus----- relatia dintre effort si odihna – numita si dozarea efortului este fundamental atat in EFS cat si in antrenamentul sportiva

Densitatea lectiei este un indicator global care se ia in clacul pentru determinarea calitatii unei lectii. Exprimand in acest context valorificarea eficienta a timpului afectat acesteia

Densitatea motrica vizeaza activitatea motrica a subiectilor raportata la timpul total afectat lectiei

Densitatea pedagogica reflecta raportul dintre timpul consumat de catre profesor cu masurile didactice necesare (organizare,explicare,, demonstrare ...etc) si durata intregrala a lectiei

7.9 Cauzele de natura organizatorica:

Neamenajarea prealabila a materialelor instalatiilor si a locului de desfasurare

Neasigurarea conditiilor materiale optime Deficinete in alegere formatiilor de lucru

7.10 Proiectarea lectiei de EFS

Prin proiectare didactica intelegem prefigurarea unei strategii si concretizarea acestia intr-un demers instructional prin parcurgerea caruia s-ar produce la elev invatarea adica atingerea unor obiective specifice prestabilire

Etapa I presupune precizarea clara a temelor , obiectivelor instructiv-aducative si a finalitatilor lectiei. Actiunile interprinse in aceasta etapa raspund la intrebarea „Ce voi face?”

Etapa a II-a consta in organizarea, structurarea si adecvarea continutului invatarii motrice la conditiile oferite de situatia didactica. Pentru a realiza operatiile din aceasta etapa se recurge la analizarea resurselor umane si a resurselor material. Intrebarile care se pot formula in aceasta etapa sunt: „Cu cine si cu ce voi realiza cele prevazute?” si „Ce si cat se invata?”

Etapa a III-a cuprinde alegerea si definirea strategiei adecvate de instruire. Intrebarea care declanseaza actiunile din etapa a III-a este „Cum voi face?”

Etapa a IV-a este centrata pe evaluarea eficientei activitatii curente si consta in stabilirea instrumentelor de evalure prin conceperea unui „bloc functional” integrat in procesul de reglare a actului didactic. Intrebarea etapei este : „Cum voi sti daca au fost atinse obiectivele propuse?”

Evaluarea in educatia fizica si sportiva scolara

Prin evaluarea se intelege o etapa a procesului didactic orientata in directia eficientizarii educatiei fizice sau a antrenamentului sportiv care vizeaza atat rezultatelel obtinute de elevi in plan biomotric, emotional, cognitiv, moral etc., precum sssi modul in care ele au fost obtinute

Continutul evaluarii:

Verificarea (orala, scrisa, practica) este actul prin care subiectul este supus unei probe.

Aprecierea presupune ”formularea unor judecati de valoare de ordin calitativ , emise pe baza informatiilor culese in scopul luarii de decizii cat mai eficiente. Aprecierea urmeaza dupa verificare si se realizeaza fie prin anumite expresii verbale, fie prin folosirea unor simboluri numite note.

Autoaprecierea inseamna focalizarea atentiei asupra propriilor prestatii. Se poate manifesta spontan sau dirijat.

Notarea sau acordarea de calificative este ultima faza a evaluarii fiind rezultatul corelativ al fazelor de verificare si apreciere . Se materializeaza prin note sau calificative