1

1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET Facultatea de Psihologie-Pedagogie

Psihologie, anul II

Denumirea cursului: Psihologie Socială II (Dinamica grupurilor sociale) Tip curs: Obligatoriu, Anul II ZI/ID/FR Durata cursului/Nr. credite: semestrial, 5 credite Perioada de accesare a cursului: 1 oct 2009 - 1 octombrie 2010 Manuale recomandate: Andronic, Răzvan-Lucian [2006] (2007). Elemente de dinamica grupurilor. Bucureşti: Editura

FundaŃiei “România de Mâine” (în curs de apariŃie). – în sinteză, pe platforma Blackboard. Modul de stabilire a notei finale: Test-grilă ConsultaŃii pentru studenŃi: în fiecare miercuri, între orele 15.00-18.00, Centrul de Cercetare în Consiliere Psihopedagogică, cu sediul în Braşov, str. Turnului nr. 7 Titularul cursului / seriei: lect.univ.dr. Răzvan-Lucian Andronic Adresa facultate: Braşov, str. Turnului nr. 7 Prezentarea cursului:

2

2

1. Grupul: definire şi caracteristici

1.1. Raporturile interpersonale şi specificul grupului

Orice fel de abordare în domeniul psihologiei sociale (fie că este vorba despre interacŃiune şi influenŃă sau despre orice fel de fenomen psihosocial) face referinŃă la raporturile interpersonale.

Asupra raporturilor între persoane au fost formulate, în decursul timpului, o serie de concepŃii variate, care s-au reflectat în primul rând în terminologia adoptată.

O scurtă enumerare a acestor terminologii propuse este sugestivă pentru varietatea punctelor de vedere. Acestfel, raporturile interpersonale au fost descrise ca:

- relaŃii interpsihice sau relaŃii intermentale (accentul punându-se aici pe aspectul cognitiv, raŃional al relaŃiilor între oameni);

- relaŃii intraafective (termen adoptat de sociometrişti şi adepŃii psihologiei abisale); - relaŃii umane sau relaŃii interumane (pentru a le diferenŃia de cele prezente în regnul animal) . ToŃi aceşti termeni, adoptaŃi de pe diferite poziŃii teoretice sunt sintetizaŃi într-o lucrare mai veche de

către V. C-tin. Ciocârlan într-o definiŃie care descrie aceste raporturile interpersonale ca fiind: “ un gen specific de legături indivizibil psihosociale, vii, nemijlocite între oameni, care reflectă, cel mai adesea în forme predominant afectiv-emoŃionale, aspectele particulare ale vieŃii sociale “.

Aceste raporturi între oameni sunt modalităŃile de realizare a relaŃiei de la subiect la subiect în raport cu un obiect (sau Ego - Alter - Obiect), care, după cum am văzut, stă la baza demersurilor psihologiei sociale.

În cadrul grupurilor sociale, raporturile interpersonale se manifestă într-un mod specific, interacŃiunea relaŃiilor dintre membrii grupului presupunând “aderarea la valori identice (sau similare), participarea la activităŃi comune sau momente comemorative şi existenŃa unui spaŃiu interacŃional, a unui mod de comunicare şi de interinfluenŃare” (Neculau, 2003, 202).

Acelaşi autor nota că specificitatea grupului social este consecinŃa faptului că acesta apare simultat ca : 1) un “subsistem” inclus într-o tipologie de formaŃie socială în care se pot regăsi colectivităŃi, asociaŃii,

organizaŃii etc.; 2) dezvoltă interacŃiuni, raporturi sociale în limitele unor reguli prestabilite; 3) se constituie într-o entitate particulară; 4) regrupează membrii după criterii funcŃionale şi / sau complementare.

1.2. Aspecte lingvistice

A. Neculau (1977) referindu-se la etimologia termenului de “ grup “ arăta că provine din “ … belle-arte (“ grouppo “ sau “ gruppo “) desemnând mai mulŃi indivizi, pictaŃi sau sculptaŃi, formând un subiect” .

Importul termenului “ grup “ în limba română s-a făcut din franceză, el concurând cu termenul “ grupă “ pentru a desemna “ … aproximativ acelaşi lucru: ansamblu (colectiv) de oameni având o sarcină sau obiectiv comun , fiind utilizate atât pentru obiectele neînsufleŃite / obiectele abstracte, cât şi pentru persoane “- accepŃiune destul de largă pentru a crea confuzii, termenul referindu-se la diferite ansambluri sociale ( cu talii şi structuri variabile ), care au în comun doar faptul că ele constituie o pluraritate de indivizi ce au o solidaritate mai mult sau mai puŃin accentuată.

În disciplinele socioumane, termenul de “ grup “ este folosit în compania unor termeni cu conotaŃii asemănătoare. O trecere în revistă a acestor termeni diverşi a fost făcută făcută de D. Anzieu şi J.Y. Martin (apud. Mielu Zlate, 1972) , autorii francezi făcând referire la mulŃime, bandă, grupare, grupul primar, organizaŃie. 1.3. Abordarea grupului în psihologia socială

Luând în considerare doar diversitatea termenilor asociaŃi în mod “natural” celui de grup social, se poate înŃelege cu uşurinŃă de ce grupul social constituie obiect de studiu comun al ştiinŃelor umaniste. Adrian Neculau (2003, 202-203) nota faptul că în sociologie, grupul social are un sens mai larg, dar nu se confundă cu cel de categorie socială. Pentru sociologi, grupul semnifică “o relaŃie socială sau interindividuală, o unitate socială, o legătură, o clasă de indivizi cu caracteristici comparabile şi care întreŃin unele relaŃii”. (Neculau, 2003, 202).

Psihologia socială, spre deosebire de sociologie (ştiinŃă de la care a preluat cele mai multe cadre teoretice şi cercetări efectuate asupra grupurilor) este preocupată îndeosebi de grupul de dimensiuni reduse, numit adesea grup mic sau grup restrâns.

Cele mai cunoscute categorii de grupuri restrânse abordate în psihologia socială sunt descrise de Chantal Leclerc (1999, apud Neculau, 2003, 203):

a) grupul de sarcină, reunit pentru realizarea unei îndatoriri comune.

3

3

Exemple: echipa de muncă; comitete de acŃiune; asociaŃii libere ale indivizilor; consilii de administraŃie; echipe de proiect etc.

b) grupul de formare psihosocială, care are ca obiectiv creşterea sau formarea personală (dinamica grupului), consolidarea unei echipe, susŃinerea psihosocială a unei acŃiuni, dezvoltarea unor abilităŃi psihosociale, dobândirea unor experienŃe.

Exemple: grupurile de formare în psihoterapie; activităŃi tip “team-building”; grupurile de suport psihosocial pentru persoane dependente (tip “Alcoolicii Anonimi”) etc.

c) grupul de acŃiune comunitară poate avea ca obiectiv dezvoltarea locală, acŃiunea politică pentru apăra drepturilor sociale ale unor categorii de populaŃie, organizarea serviciilor comune;

Exemple: grupurile de acŃiune ecologică de tipul “SalvaŃi Vama Veche / Delta Dunării / Roşia Montană”; asociaŃii pentru apărarea drepturilor minorităŃilor etc.

d) grupul format la sfârşitul unei cercetări (grupul de cercetare-acŃiune) are o bază voluntară şi reuneşte indivizi care au participat la realizarea unor observaŃii, care au discutat împreună rezultatele unei investigaŃii empirice, ajungând la reprezentarea comună a unei realităŃi, care şi-au confruntat reacŃiile şi credinŃele.

e) grupul de învăŃare : clasa de elevi, grupa de studenŃi, grupul de formare în întreprindere; grupurile de lucru din cadrul universităŃilor populare etc.

f) grupul de loisir, organizat pentru petrecerea timpului liber în cadrul diferitelor activităŃi sportive, culturale, artistice ş.a.m.d..

g) grupul de persoane dintr-o rezidenŃă reuneşte indivizi într-o “unitate de viaŃă". Exemple: căminul de elevi / studenŃi; instituŃii de protecŃie a copilului; cămine pentru persoane de vârsta

a treia; h) familia, primul grup de apartenenŃă, care facilitează dobândirea celor dintâi experienŃe sociale. 1.4. DefiniŃii actuale ale grupului Societatea umană poate fi abordată şi ca o structură organizaŃională în cadrul căreia interacŃiunile au

forme tot mai complexe, devenind, totodată, mai intense şi mai diversificate. Complexitatea vieŃii cotidiene implică individul într-un sistem relaŃional (instituŃionalizat sau nu ), în interiorul căruia oamenii sunt dependenŃi unii de alŃii.

Termenul de “grup“ desemnează, în cele mai multe lucrări consacrate problematicii acestuia, un ansamblu de indivizi aflaŃi în interrelaŃii, constituit în vederea atingerii unui scop şi în cadrul căruia membrii se diferenŃiază după funcŃiile pe care le ocupă sau după sarcinile pe care le îndeplinesc. (Neculau, 1977).

Spre deosebire de o reuniune întâmplătoare, grupul social este o structură socială integrativă în interiorul căreia funcŃionează relaŃii reciproce bogate şi norme specifice. În acest sens, Pantelimon Golu (1989, 2003) subliniază faptul că în psihologia socială grupul social este un concept-cadru şi este definit cu ajutorul principiului interacŃiunii.

Două definiŃii actuale mai extinse pot servi în opinia lui Adrian Neculau „ca repere pentru un model de elaborare operaŃional” (Neculau, 2003, 206-207):

I. Pierre De Visscher (1996) defineşte grupul restrâns prin prezenŃa următoarelor caracteristici: a. o unitate de timp şi spaŃiu, un “aici şi acum" comportând o anunită proximitate, dar şi o distanŃă

interindividuală minimală ; b. o semnificaŃie : o raŃiune de a fi şi de a rămâne în ansamblu, fără a se impune obiective identice sau

experienŃe comune; c. un mod de a fi comun : împărtăşirea în comun a experienŃelor; d. posibilitatea percepŃiei sau reprezentării fiecărui membru de către toŃi ceilalŃi; e. un aer de entativitate (agregat, entitate unificatoare) şi de grupalitate a membrilor faŃă de exterior ; f. o durată suficientă de funcŃionare, permitând un proces de institutionalizare (structură, relaŃii stabile,

apariŃia unor funcŃii, roluri, norme, procese) şi identificarea membrilor. II. Chantal Leclerc (1999) defineşte grupul ca „un câmp psihosocial dinamic, constituit dintr-un

ansamblu reperabil de persoane, a căror unitate rezultă dintr-o comunitate de tip colectiv şi din interdependenta stilurilor individuale Aceste persoane, legate voluntar sau nu, sunt conştiente unele de altele, racŃionează şi se interinfluenŃează direct” (Neculau, 2003, 207).

Astfel definit, grupul se raportează la trei caracteristici fundamentale: 1. grupul implică o cunoaştere a apartenenŃei la o entitate colectivă, uşor de reperat: Indivizii sunt percepuŃi fără dificultate, in interiorul şi în exteriorul grupului, ca membri; 2. grupul se fondează pe o oarecare comunitate de tip colectiv şi pe interdependenŃa membrilor. Aceasta se caracterizează prin obiective similare, împărtăşite de către ceilalŃi ;

3. grupul permite o interacŃiune directă între membrii săi.

4

4

2. Scurt istoric ale teoriilor despre grup (I)

2.1. Orientarea spre grup a ştiinŃelor socioumane

Pentru a putea exista în mediul social, individul are nevoie de un cadru în care să se desfăşoare integrarea în structura personalităŃii sale a componentelor care Ńin de social, cadru care este grupul social.

Primele preocupări referitoare la problematica grupului pot fi regăsite în filosofia antică (cum ar fi Platon ”Republica “ sau Aristotel - “Politica“) , problematica grupurilor umane fiind abordată mai apoi în toate încercările de explicare a fenomenelor psihosociale (indiferent de natura acestora ). Odată cu dezvoltarea ştiinŃelor socioumane, grupul devine obiectul a din ce în ce mai multe studii ştiinŃifice (o statistică a acestora fiind, practic, imposibil de Ńinut ). Această “orientare spre grup“ (Mielu Zlate) a ştiinŃelor socioumane a avut o evoluŃie care valorifică lucrările a numeroşi autori, printre care:

- Spencer consideră şi defineşte grupul social în cadrul societăŃii într-o manieră biologistă, asemănând locul şi rolul acestuia cu cele ale celulelor dintr-un organism;

- E.Durkheim, pornind de la conceptele de bază ale concepŃiei sale - solidaritatea mecanică şi organică şi pornind de la premisa că faptele sociale nu sunt altceva decât lucruri, susŃine că grupurile sociale se identifică după capacitatea de constrângere externă, pe care o exercită asupra individului;

Deşi preocupat mai mult de promovarea unei sociologii legate de nivelul sistemului social global, Durkheim a făcut referiri şi la grupuri mai specifice, pentru a le atesta acestora caracterul de “societăŃi în miniatură“ , ce posedă toate caracteristicile importante ale unei societăŃi;

- G. Tarde considera că individul este cel care produce societatea, iar grupurile sociale sunt rezultatele asocierii unor indivizi care imită idei, credinŃe, comportamente, aspiraŃii, etc. ;

- S. Freud a influenŃat cercetările asupra grupurilor prin abordarea problemelor transformărilor şi schimbării în viaŃa socială, chiar dacă ipoteza sa asupra naturii vieŃii sociale, ca manifestare exclusivă a pulsiunilor individuale, s-a dovedit a fi puŃin plauzibilă;

- Cei care au iniŃiat primele studii teoretice asupra grupului social au fost G.Simmel şi L. von Wiese. Abordarea grupurilor a găsit o puternică dezvoltare în S.U.A., datorită unei duble necesităŃi: a) Din punct de vedere practic, se impunea tot mai mult necesitatea optimizării relaŃiilor interumane în

grupele industriale, în vederea creşterii randamentului acestora. Cercetări în aceste domeniu au fost iniŃiate de E. Mayo (1928-1947, experimentele de la “ Western Electric Company “) , alŃi specialişti cu rol important în fiind K. Lewin, J.L. Moreno, ş.a.

b) Din punct de vedere teoretic, apăreau tot mai evidente limitările unor abordări sociologice şi psihologice “pure“ asupra fenomenelor aflate la graniŃa celor două discipline, fenomenele psihosociale, fapt ce a favorizat apariŃia psihologiei sociale.

Problematica grupului a fost abordată în diferite moduri, abordările teoretice ale grupului situându-se pe trepte de generalizare diferite. Este cunoscut faptul că teoriile ştiinŃelor socioumane se situează (ierarhizează), de regulă, pe trei nivele:

I. Nivelul teoriilor generale asupra societăŃii şi individului. II. Nivelul teoriilor intermediare sau de rang mediu (teoretizate de către R. Merton). III. Nivelul teoriilor elementare sau al generalizărilor, realizate pe baza ipotezelor de lucru. Teoriile asupra grupurilor mici şi mijlocii (categorii de grupuri care fac obiectul lucrării de faŃă) se

înscriu în categoriile celor de rang mediu şi de grad elementar, din umătoarele considerente: 1) Teoriile de rang mediu referitoare la grup analizează procesele globale ce se petrec în cadrul acestui

univers existenŃial: - definirea grupului; - structura, fenomenele şi procesele specifice; - dinamica grupului; - scopul (finalitatea) acestuia. Pentru a le deosebi de teoriile generale, ale primului nivel (I), în literatura de specialitate acestea se

întâlnesc sub denumirea de teorii globale, deşi termenul poate fi supus unor discuŃii semantice (în limba română, termenii de “general“ şi “global“ sunt utilizaŃi, deseori, ca sinonime, neexistând o diferenŃă semantică certă).

Denumirea adoptată, cea de teorii globale, se referă la faptul că acest tip de teorii tratează grupul ca pe un univers, abordându-l din toate punctele de vedere: al relaŃiilor individului cu grupul, al locului şi rolului acestuia în grup, a relaŃiei grupului cu societatea în ansamblul ei, şi a individului cu societatea, în general.

5

5

Teoriile globale, tratând relaŃia dintre individ şi grup, cât şi cele dintre grup şi societatea de ansamblu, sunt strâns corelate cu teoriile asupra societăŃii şi individului (nivelul I) cât şi cu cele ce privesc generalizările de rang inferior sau elementar (nivelul III).

2) Teoriile ce pornesc de la ipoteze de lucru şi examinează fapte concrete (cele de rang inferior, aparŃinând nivelului III), legate de o anumită abordare practică a grupului mic sau mijlociu nu aspiră la cercetarea integrală, încercând doar să opereze cu generalizări parŃiale asupra unor probleme particulare ale vieŃii de grup. Acest tip de teorii corespund cel mai bine necesităŃilor aplicative ale psihologiei sociale.

În ceea ce priveşte originea teoriilor elaborate în decursul cercetării problematicii grupului, acestea aparŃin unor cercetători ce se consideră fie psihologi, sociologi sau psihologi sociali (de fapt, întreaga problematică a grupului este disputată între cele trei ştiinŃe ).

Disputele asupra originii iniŃiale a abordărilor teoretice asupra problematicii grupale au fost depăşite în prezent, în sensul că fiecare dintre aceste ştiinŃe îşi poate aduce contribuŃia la rezolvarea problemelor specifice acestui mediu social.

În această lucrare vor fi abordate teoriile globale ale lui Kurt Lewin, George Homans şi R. K. Bales şi teoriile parŃiale ale lui Robert Merton şi Leon Festinger (apud Pamparău, 1996).

2.2. Teorii globale asupra grupurilor sociale a. Paradigma câmpului individual şi de grup

Kurt Lewin este exponentul principal al teoriei câmpului individual şi de grup, el fiind autorul care exercită poate cea mai mare influenŃă asupra celor ce se apleacă asupra problematicii grupului.

Punctul de plecare al teoriei l-a constituit analiza aspectelor motivaŃionale de ordin psihologic, individual. Comportamentul uman este considerat de Lewin ca fiind o funcŃie a două variabile interdependente,

respectiv: - persoana sau individul şi - mediul său psihologic. Cele două elemente alcătuiesc “spaŃiul vieŃii” sau “câmpul individual”, ele modificându-se în timp sub

influenŃa societăŃii globale.Kurt Lewin (1879-1947) îmbină astfel două tendinŃe de gândire contemporane epocii sale, care atribuiau comportamentul uman unei singure categorii de factori: factorilor inconştienŃi (psihanaliza) sau socio-economici (marxismul), afirmând că determinarea comportamentului este făcută de ambele categorii, împreună.

Acest model individual al câmpului a fost transferat asupra grupului, considerând că în cadrul acŃiunii sociale, câmpul unui grup este alcătuit din suma forŃelor individului (sau a câmpurilor individului) ce se manifestă în interiorul grupului.

Câmpul (mediul proxim sau spaŃiul grupului) include toate faptele care au relevanŃă (sau care există pentru aceasta) şi produc efecte vizibile.

Urmând această logică, Kurt Lewin ajunge la concluzia că, în esenŃă, grupul este un fenomen psihologic supraindividual, deci o rezultantă a interferenŃelor psihologice individuale ce se manifestă într-un câmp pentru care există doar influenŃe de natură psihică.

RelaŃia grupului cu societatea se manifestă la două nivele : cel al comportamentului imediat al grupului, cel de-al doilea fiind compus din fenomene şi procese ce nu au legătură directă cu acesta şi care, împreună cu mecanismele biologice, climatul social şi cu mediul geografic, alcătuiesc aşa-numiŃii “factori nepsihologici”.

Aceşti factori acŃionează în mod limitativ asupra activităŃii grupului, impunând constrângeri, iar acestea trebuie studiate şi interpretate de către psihologi pentru a determina limitele, funcŃionalitatea grupului (viabilitatea acestuia ).

În privinŃa relaŃiei individ-grup, Kurt Lewin porneşte de la realitatea potrivit căreia grupul este un tot unitar, iar individul o parte a acestuia. Fiecare individ are o anumită poziŃie în structura unui grup, fapt care îi conferă drepturi şi îndatoriri. În analiza psihosocială a câmpului unui grup trebuie pornit de la a considera fenomenele drept unitate de analiză şi nu de la situaŃii individuale, care pot fi irelevante.

În cadrul acestui raŃionament, Kurt Lewin depăşeşte limitele stricte ale psihologiei, instalându-se în domeniul psihologiei sociale. Grupurile sunt studiate într- un anumit moment al existenŃei lor, deci ele vor oferi o imagine relativ statică, obŃinută la finalizarea cercetării.

Luarea în considerare a experienŃei anterioare a grupului, precum şi a influenŃei societăŃii în care acesta se manifestă (care se manifestă în mod coercitiv) sunt importante pentru a sesiza corect mersul evoluŃiei grupului.

În cadrul unui grup indivizii, pe lângă poziŃii diferite, pot avea şi influenŃe diferite, dar şi nivele de aspiraŃie deosebite (în sensul diferenŃei). PoziŃia în interiorul grupului este determinată de locul acestuia în

6

6

reŃeaua comunicaŃională a grupului, de prestigiul în funcŃionarea celorlalŃi membrii, precum şi de rezultatele pe care le obŃin în acŃiunea desfăşurată.

InfluenŃa persoanei în grup este reliefată de aşa-numitul “câmp de forŃă” individual, ce exercită tendinŃe contrare, centripete sau centrifuge, în jurul persoanelor. Întrucât energia grupului constă în interacŃiunea dinamică între membrii sau dintre grupurile constitutive, schimburile produse în cadrul elementelor constitutive determină modificări în interiorulul grupului.

Aceste fenomene de modificare vizează trei aspecte : - Câmpul grupului; - ComunicaŃiile intragrupale; - Echilibrul grupului; Kurt Lewin şi şcoala sa înŃeleg prin intensitatea câmpului total al grupului, acea intensitate rezultată în

urma interferenŃelor câmpurilor individuale şi care are tendinŃa de menŃinere a unităŃii grupului. ForŃele câmpului sau rezultanta acestora pot, însă, acŃiona şi în sens invers, adică în direcŃia dizolvării

acestuia sau a părăsirii lui de către un anumit număr de membri. Problemele comunicării în grup au fost mai puŃin tratate de Kurt Lewin, ci mai mult de succesorii săi,

care au analizat, cu prioritate, tipul de comunicaŃii, dar nu şi fenomenele cauzale ale fenomenului comunicaŃional.

În compensaŃie, Kurt Lewin a studiat şi a teoretizat problematica echilibrului grupal, considerându-l ca fiind un fenomen dinamic, ce are rolul de evitare a dispersiei indivizilor reuniŃi în grup. Acest echilibru în grup este denumit de Kurt Lewin “echilibru cvasistaŃionar”.

b. Teoria comportamentului social elementar George Caspar Homans (1910-1989) şi-a construit teoria pe o viziune sistemică asupra grupurilor, poziŃie susŃinută în lucrarea sa “The Human Group”, apărută în 1950. Ideile iniŃiale susŃinute de Homans au suferit pe parcurs modificări expuse în lucrările sale ulterioare. Grupul este văzut de Homans ca un microcosmos al societăŃii, întrucât viaŃa individului se desfăşoară, în cea mai mare parte, în cadrul comunităŃilor restrânse. În grup indivizii participă împreună la anumite “evenimente sociale”, deci persoanele interacŃionează pe baza unor acŃiuni, sentimente şi relaŃii mutuale, în continuă dinamică. Teoria sa consideră grupul mic drept un sistem unitar intern ce se manifestă în cadrul unui alt sistem înconjurător, respectiv sistemul social extern, iar acestea, la rândul lor, sunt circumscrise de mediul înconjurător al grupurilor. Definind sistemul extern, Homans spune că acesta reprezintă acel tip de comportament grupal care facilitează existenŃa sa (a sistemului grupal) în mediul înconjurător, în timp ce sistemul intern reprezintă comportamentul grupului ca expresie a sentimentelor reciproce dintre membrii acestuia. Mediul înconjurător al grupului este reprezentat sub trei aspecte, relativ de aceeaşi importanŃă: fizic, tehnic şi social. Între grup şi mediul înconjurător relaŃiile sunt de interacŃiune, grupul raportându-se activ la mediu, în sensul alegerii sau transformării acestuia. În cadrul sistemului social, înŃeles în ambele componente (intern şi extern) se întâlnesc trei tipuri principale de comportament : 1. ActivităŃi specifice grupului 2. InteracŃiunile membrilor 3. Sentimentele Homans consideră că sistemul extern este mai sărac în interacŃiuni decât cel intern. RelaŃia individ-grup, precum şi cele dintre grup şi mediul său exterior au ca fundament viaŃa interioară, psihică, a individului, ea manifestându-se sub formă de acŃiuni, relaŃii şi sentimente. Interpretând în acest fel problema grupului mic, Homans nu consideră individul ca pe o entitate psihică izolată, ci acesta este văzut în ansamblul relaŃiilor ce le stabileşte cu ceilalŃi membrii ai grupului, dar şi cu realitatea socială exterioară acestuia. Contextul psihologic individual dezvoltat pe fundalul interrelaŃiilor de grup generează apariŃia diferenŃelor între membrii grupurilor, diferenŃe materializate în poziŃii diferite în structura grupului şi în relaŃii diferite în cadrul sistemului de relaŃii grupale. FuncŃie de aceste două elemente, indivizii exercită roluri specifice într-o ierarhie formală a grupului. Într-o a doua fază a dezvoltării teoriei sale, Homans se distanŃează de analizarea cu preponderenŃă a grupurilor mici, el încercând o generalizare la nivelul întregii societăŃi a fenomenelor şi proceselor grupului mic, în acest fel încercând să explice elementele originare care stau la baza funcŃionării mecanismului social, deci, să elaboreze o teorie generală asupra societăŃii omeneşti.

7

7

Homans considera esenŃa şi conŃinutul grupului mic ca fiind date de identificarea şi cercetarea fenomenelor de comportare socială elementară. Pentru a studia acest comportament social elementar, cercetătorul urmăreşte dacă se îndeplinesc următoarele condiŃii :

1. Minim doi indivizi să se afle în situaŃie de interacŃiune faŃă-în-faŃă, într-o relaŃie de influenŃare reciprocă de tipul răsplată-pedeapsă;

2. SancŃiunile (pozitive sau negative) se transmit în mod direct (nemediat), prin intermediul comportamentului celuilalt.

3. Atitudinea şi comportamentul indivizilor ce interacŃionează se datorează unor influenŃe ce se regăsesc de regulă în afara cadrului instituŃionalizat al grupului sau acŃionează simultan cu acesta.

Comportamentele sociale elementare, spune G. Homans, explică fenomenele sociale majore, de aceea ele trebuie cercetate mai întâi la nivelul grupului mic, unde sunt evidente şi uşor de înŃeles.

Teoretizând relaŃiile psihosociale dintre indivizi pe baza dualităŃii pedeapsă – recompensă (utilizând, deci, o terminologie de esenŃă economică), evidenŃiază, de fapt, nevoia psihică şi socială a individului de recunoaştere a personalităŃii, a activităŃilor şi poziŃiilor sale sociale. Evident, acesta este un punct forte al concepŃiei lui Homans, un punct pertinent şi identificabil în societate, însă trebuie menŃionat că se situează pe o poziŃie reducŃionistă.

Ansamblul relaŃiilor sociale nu este reductibil doar la interferenŃe psihice, şi nici pe baza relaŃiilor pdeapsă-recompensă. În societate, dincolo de acestea, acŃionează factori de o diversitate mult mai mare şi de naturi diferite, respectiv de natură economică, culturală, spirituală, juridică, axiologică ş.a., ce trebuiesc luaŃi în seamă, cu influenŃele lor directe sau indirecte asupra indivizilor.

c. Teoria microsistemelor de acŃiune practică În cadrul teoriilor de rang mediu ce privesc grupul drept un sistem social cu probleme distincte raportat

la celelalte grupuri sociale, se înscrie şi contribuŃia autorului american Robert Free Bales, care, spre deosebire de Homans, interpretează grupul punând accentul pe capacităŃile interacŃionale (practice) ale acestuia, continuând opera sociologului Talcott Parsons (1902-1978), care, în esenŃă, vede în orice organism al structurii sociale un element al atingerii unor scopuri practice, obiective.

Nivelul (sau rangul) mediu al teoriei lul Bales este dat de faptul că porneşte de la opera sociologică a lui Parsons, explică (prin intermediul acesteia) universul particular al grupului şi apoi elaborează o paradigmă generală a acestuia.

Referitor la grup, R.F. Bales spune că acesta este un microsistem social constituit din structuri şi procese, căruia îi sunt specifice anumite uniformităŃi, care are tendinŃa de a realiza o anumită stabilitate (echilibru) şi se constituie în vederea realizării unui anumit scop.

Scopul urmărit este elementul principal ce justifică procesul de constituire a grupului. Indivizii sunt puşi în faŃa unor probleme pe care trebuie să le rezolve, de aici preocuparea lor principală, cea de a găsi soluŃii în cadrul unor grupuri formate din 2-5 persoane. Această teorie a fost verificată pe grupuri de studenŃi, în condiŃii de laborator, de aceeea ea neglijează, în mare măsură, cadrul social, mediul divers în care acŃionează, de regulă, grupul.

Căutând soluŃii de rezolvare a unei probleme date, Bales a contribuit, în mod fundamental, la explicarea mecanismelor de funcŃionare ale actului decizional, considerând grupul nu numai ca pe o realitate individuală sau o sumă de indivizi ce îl alcătuiesc, ci ca pe un fenomen interactiv, relaŃional şi supraindividual.

Vorbind despre tendinŃa de uniformitate sau similaritate în cadrul interacŃiunii dintre indivizi, Bales precizează că aceasta se manifestă mai bine în cazul situaŃiei experimentale şi se regăsesc, cu aproximaŃie, în toate tipurile de legături. Ideea de bază, sugerată de această interpretare, este aceea că este posibil să se vorbească despre legile sociale ce interacŃionează în cadrul grupului mic, cu condiŃia de a fi pus la punct un mecanism şi un model teoretic general.

Ca microsistem social, grupul înclină către starea de echilibru, cu toate influenŃele interne şi externe exercitate asupra sa. Acest echilibru se realizează pe fundalul dinamicii de grup, a tendinŃelor centrifuge şi centripete ce se manifestă simultan şi care, în interacŃiunea lor, generază centre (puncte), în care forŃele negative sunt anihilate de acŃiunea opozantă a forŃelor pozitive.

La fel ca şi în cazul grupului, echilibrul se regăseşte şi în celelalte componente ale sistemului social global, deci, în ultimă instanŃă, acesta este propriu societăŃii, în ansamblul acesteia. Echilibrul, în cazul grupului, se realizează pe baza structurii şi proceselor, ca părŃi constitutive ale acestuia.

Procesele de comunicare au un loc central, ele îndeplinind un rol triplu: de orientare cognitivă, de evaluare, de control. EficienŃa proceselor de comunicare este manifestată numai în cadrul interacŃiunilor indivizilor în grup, atunci când varietatea părerilor şi soluŃiilor propuse pentru rezolvarea unor probleme concrete este sintetizată într-o viziune sau o decizie comună, acceptată de către majoritatea membrilor.

8

8

3. Scurt istoric al teoriilor despre grup (II) 3.1. Teorii parŃiale asupra grupurilor sociale

Alături de teoriile de rang mediu (sau globale), care abordează problematica grupurilor mici în complexitatea ei, literatura dedicată studierii grupurilor sociale a dezvoltat şi paradigme teoretice parŃiale care se limitează la analiza unor categorii de probleme individuale.

Teoriile parŃiale se opresc de obicei la nivelul ipotezelor de lucru sau al generalizărilor de rang elementar, fiind totuşi încercări de teoretizare a: raporturilor dintre individ şi grupul mic, a relaŃiilor de comunicare, a problemelor conducerii şi autorităŃii etc. .

Cu toate că se limitează de cele mai multe ori la analiza unui aspect particular, teoriile parŃiale tind către teoriile rangului mediu, fără însă a le putea atinge.

I. Teoria comparaŃiei sociale şi a disonanŃei cognitive Această teorie, elaborată de Leon Festinger (1919-1989) susŃine că, în viaŃa socială, oamenii sunt tentaŃi

să afle dacă în mediul social în care se manifestă există sau nu o confirmare a corectitudinii opiniilor sau părerilor lor, precum şi faptul că sunt sau nu recunoscuŃi ca deŃinători ai unei poziŃii sociale.

Indivizii se compară de obicei cu persoanele care au opinii similare despre realitatea socială şi mai puŃin cu cei care exprimă păreri contradictorii.

Leon Festinger enunŃă ipoteza că tendinŃa unei persoane de a se compara cu un individ oarecare descreşte pe măsură ce diferenŃele dintre opiniile acestuia şi cele proprii cresc. Dintr-un grup eterogen, o persoană va alege mai întâi pe cei ce îi împărtăşesc propriile opinii şi au abilităŃi comune, autoevaluarea făcându-se prin comparaŃie.

În acest fel, Festinger pune în evidenŃă unele criterii de bază, în funcŃie de care se alcătuiesc grupurile şi pe care se fundamentează coeziunea acestora. Nevoia individului de autoapreciere este fundamentală; de aceea, aceasta se orientează către acele grupuri în care speră că va găsi etaloane de comparaŃie şi unde opŃiunile şi opiniile sale se vor bucura de aprecierea necesară. În cadrul acestor grupuri există posibilitatea ca individul să poată influenŃa pe ceilalŃi astfel încât aceştia să îi poată accepta părerile, însă şi reciproca este valabilă.

Explicând aceste raporturi şi necesităŃi ale persoanei, Festinger accentuează în special pe latura

psihologică şi mai puŃin pe cea sociologică. Cele două elemente - psihologic şi sociologic - nu pot fi disociate, ele acŃionând simultan asupra atitudinii şi comportamentului individului în grup.

Nevoia apartenenŃei individului la un anumit grup are la bază satisfacerea unor interese sociale de integrare, de adaptare, de recunoaştere socială, fiind fenomen psihosocial complex.

Continuând să dezvolte teoria comparaŃiei sociale din punct de vedere teoretic şi practic, Festinger ajunge să elaboreze elementele de bază ale teoriei disonanŃei cognitive, care din punctul de vedere al aplicatibilităŃii practice analizează un anumit aspect particular al problematicii grupurilor mic: relaŃiile individului cu mediul înconjurător: social, psihologic şi fizic.

EnunŃurile de bază ale teoriei disonanŃei cognitive sunt: 1. Între elementele cognitive (înŃelese ca informaŃii pe care persoana le cunoaşte despre sine, despre

comportamentul său şi despre mediul extern) pot exista nepotriviri (disonanŃe); 2. O disonanŃă care există şi se se manifestă (exteriorizează), generează o presiune în direcŃia reducerii

sau eliminării ei. 3. Exercitarea presiunii presupune schimbarea elementelor cognitive, a comportamentului, precum şi o

atitudine rezervată faŃă de opiniile şi informaŃiile puse în circulaŃie în microsistemul grupal. Ideile esenŃiale ale teoriei lui Festinger sunt importante când sunt studiate metodele de realizare a

reversului disonanŃei, respectiv a consonanŃei dintre ideile, opiniile, indivizilor grupurilor cu privire la realitatea socială.

În baza acestei teorii se pot studia fenomenele de influenŃă intergrupală, precum şi de formare a opiniilor şi curentelor de opinii în cadrul grupurilor mici.

Limitele teoriei se referă în special la imprecizia cu care sunt determinate elementele cognitive şi la explicarea aproape exclusivă a fenomenelor de disonanŃă prin prisma psihologiei individului, ignorându-se elementele de ordin social.

II. Teoria grupului de referinŃă Robert K. Merton a analizat şi problematica grupurilor mici, elaborând paradigma cunoscută sub

denumirea de “teoria grupului de referinŃă“. Fără a neglija aspectele de ordin psihologic, Merton caută să motiveze modul de alegere de către indivizi a grupurilor de referinŃă, precum şi efectele acestora asupra

9

9

personalităŃii. Fenomenele psihosociale specifice acestui proces sunt cele de evaluare, autoapreciere şi raportare comparativă la ideile vehiculate în interiorul cadrului de referinŃă.

NoŃiunea de “grup de referinŃă“ a fost avansată pentru prima dată de către H. Hyman în 1952, pe baza cercetărilor privind influenŃa explicită sau latentă a grupului asupra indivizilor membri sau simpatizanŃi. Cel care a adus clarificarea conceptului a fost însă R. Merton, care insistă în distincŃia între “grupul de apartenenŃă“ (din care individul face parte ca şi membru competent ) şi cel de referinŃă (cel la care individul se raportează şi ia de referinŃă valorile, credinŃele, comportamentele valorizate în acel grup atunci când îşi evaluează situaŃia şi adoptă un mod anumit de a fi, gândi, acŃiona).

De altfel, Merton încearcă răspunsuri la mai multe întrebări cum ar fi: ce este grupul, ce se înŃelege prin membru al grupului, ce este un grup de referinŃă pozitiv şi unul negativ (distincŃie introdusă de Newcomb), când un individ încetează de a mai face parte din grup şi care sunt diferenŃele între grup, colectivităŃi şi clase sociale.

Deşi problematica grupală a fost abordată din mai multe perspective, se consideră că teoria lui Merton este doar parŃială pentru că analiza tuturor celorlalte aspecte s-a făcut doar pentru a argumenta procesele şi fenomenele în care sunt antrenaŃi indivizii în raporturile lor cu grupurile de referinŃă.

Referitor la grupul social, Merton spune că acesta este format dintr-un număr de oameni ce interacŃionează unii cu alŃii, conform unor modele prestabilite, de ordin social. După Merton două sunt condiŃiile minime obligatorii pentru ca un număr de indivizi să alcătuiască un grup:

- indivizii ce interacŃionează se consideră ei înşişi membri ai grupului; - persoanele din afara grupului se percep ca atare. R.K. Merton a introdus şi “paradigma socializării anticipative“, care este o exprimare sintetică a faptului

că indivizii tind spre interiorizarea valorilor, normelor, modalităŃilor de a gândi, simŃi şi acŃiona din grupul de referinŃă mai mult decât din cel de apartenenŃă.

Grupurile de referinŃă sunt de două tipuri, pozitive şi negative. Cele pozitive se caracterizează prin faptul că oferă un set de norme şi reguli ce sunt adoptate drept elemente de referinŃă. Cele negative dezvoltă norme care în general sunt respinse în favoarea altora.

Procesele de aderare la grupul de referinŃă nu se desfăşoară doar pe baza valorilor pozitive promovate de acesta. În funcŃie de poziŃia lor socială, nevoi, aspiraŃii, grad de cultură, indivizii aleg dintr-o multitudine de oferte sociale, pe acelea considerate că le aduc cele mai mari avantaje.

3.2. Taxonomiile grupului ContribuŃiile la orientarea ştiinŃelor socioumane spre problematica grupului, descrise anterior (elaborate

de pe poziŃii teoretice diferite şi în epoci diferite) ca şi contribuŃiile ulterioare la cunoaşterea grupului au produs o serie de taxonomii ale grupului, dintre care enumerăm doar câteva, cele mai folosite:

I. Grupuri primare / secundare (distincŃie datorată lui Ch. Cooley ). Cele mai simple forme de grup au fost denumite grupuri primare, grupul primar desemnând contextul

social, proximitatea în care individul se naşte şi în care are loc socializarea primară (grupurile primare cu răspândire universală fiind familia, grupul de joc al copiilor, grupul de vecinătate, comunitatea de bătrâni).

„Caracteristicile principale ale grupului primar, aşa cum au fost descrise în psihologia socială, sunt : scop comun, urmărit într-un mod activ, relaŃii afective între membri; interdependenŃă, solidaritate, uniune morală; constituirea de norme, credinŃe, coduri, ritualuri ; echilibru intern şi un sistem constant de relaŃii cu exteriorul. Principalul obiectiv al grupului primar este conservarea realităŃii sale şi a imaginii ideale iar mijlocul prin care se poate obŃine acest rezultat este păstrarea dimensiunii sale restrânse.” (s.n.) (Neculau, 2003, 203).

Acest prim tip de grup, grupul primar, se localizează în ceea ce se defineşte prin cadrul imediat, închis psihologic, în care se realizează, într-o primă etapă, nevoia de socializare şi în care indivizii preiau, învaŃă modelele acŃionale şi axiologice.

El stă la baza socializării instituŃionale, care începe odată cu integrarea individului în grup. Fiind perceput ca şi personalitate integrală în cadrul grupului primar, individul îşi aşează relaŃiile cu ceilalŃi membrii pe baza unor norme informale (neoficiale ), elaborate şi însuşite în mod tacit de către toŃi membrii grupului.

Grupul social primar este acela care realizează socializarea primară a individului, asigurând în acelaşi timp şi controlul social primar.

Spre deosebire de grupurile primare, în grupurile secundare individul e perceput ca având un anume potenŃial de activitate practică, fiind în stare să îndeplinească un anumit rol social. Grupul secundar se formează în exclusivitate pentru realizarea unor scopuri, iar relaŃiile ce se stabilesc în cadrul lor se bazează pe norme oficiale (formale), prevăzute în legi, regulamente, etc. .

10

10

În cadrul grupului secundar este menŃinută diviziunea socială a muncii şi procesele de diferenŃiere şi stratificare. Dacă, aproape în exclusivitate, grupurile primare pot fi considerate ca fiind grupuri mici, grupurile secundare pot să conŃină mai multe subgrupuri căpătând astfel caracteristicile grupurilor mari. Din categoria grupurilor secundare ar putea fi enumerate: şcolile, colectivele de muncă, clasele sociale, poporul, naŃiunea. II. Grupuri mari / mijlocii / mici

Efectele mărimii grupului au făcut obiectul a numeroase studii teoretice. O sinteză a celor care analizau influenŃa mărimii grupului ( considerată ca fiind variabila independentă ) asupra unor variabile dependente a fost făcută de Thomas şi Fink ( apud. A. Neculau, 1977) variabilele dependente fiind: activitatea grupului (efecte asupra calităŃii, vitezei, eficienŃei şi productivităŃii acesteia) şi organizarea acestuia (pe măsură ce numărul de membri este mai mare, descreşte contribuŃia membrilor mai puŃin activi ). III. Grupuri de apartenenŃă ( din care face parte individul ) şi de referinŃă (la care se raportează acesta) - R. K. Merton (vz. 3.1.)

Aceaste taxonomii ale grupurilor (ca şi multe altele, obŃinute prin utilizarea altor criterii), se referă la aceeaşi realitate a grupului, dintre a cărui trăsături definitorii pot fi amintite:

- membrii acestuia formează “un tot“ datorită legăturilor deosebite ca natură şi intensitate; - prezenŃa unei serii de caracteristici care disting grupul de orice altă formă de ansamblu social:

durată, origine, modul de acces în ele, organizare, mărime.

4. RelaŃiile individ – grup – societate

4.1. RelaŃii şi structuri în cadrul grupurilor Nu orice reuniune de indivizi alcătuieşte un grup, aceasta trebuind să fie relativ stabilă, coezivă, cu o

oarecare structură şi organizare internă şi în înteriorul căreia să se manifestă o autoritate (formală sau informală).

În cadrul grupurilor este absolut necesară manifestarea unor relaŃii între indivizii membri ai grupului. Cunoaşterea unui grup este supusă la două mari dificultăŃi (A. Neculau, 1977), legate de cele două posibile direcŃii din care se pot obŃine informaŃiile necesare:

- prima ar fi aceea că membrii grupului nu sunt pe deplin conştienŃi de istoria grupului şi de contribuŃia personală pe care o au sau au avut-o la consolidarea sau destrămarea acestuia;

- cea de a doua problemă este dată de faptul că observatorii externi ai unui grup nu au cum să pătrundă sensul evoluŃiei întregului grup (“ curentul subteran “ al acestuia ), ei putând oferi informaŃii doar asupra evoluŃiilor “ la vedere “.

Prin structura unui grup sunt înŃelese organizarea internă, modelul de funcŃionare a grupului, aceste aspecte presupunând reglementări ale relaŃiilor interpersonale din interiorul grupului.

Mielu şi Camelia Zlate (1982, 8) referindu-se la relaŃiile dintre membrii grupului considerau că dintre toate criteriile de clasificare posibile cel mai relevant este cel psihologic, după care tipurile de relaŃii care se întâlnesc în interiorul unui grup pot fi clasificate astfel:

1. RelaŃii cognitive (sau de cunoaştere) - în cadrul cărora indivizii percep, interpretează şi valorizează informaŃiile despre ceilalŃi membrii ai grupului, în scopul unei mai bune cunoaşteri reciproce. Cu cât intercunoaşterea este mai profundă, cu atât grupul are şanse mai mari de funcŃionare normală, iar situaŃiile de criză internă sunt mai puŃine;

2. RelaŃii comunicaŃionale - după unii autori sunt cele mai importante în cadrul grupului, permiŃând realizarea în bune condiŃii a obiectivelor propuse. Comunicarea intragrupală duce la întărirea coeziunii interne, la afirmarea personalităŃii grupului, la rezolvarea neconflictală a problemelor ce pot apărea în relaŃiile între membrii grupului. În cazul în care se manifestă perturbaŃii în lanŃul comunicaŃional, consecinŃele pot fi imprevizibile - de la apariŃia unor simple disfuncŃionalităŃi până la ruperea unităŃii şi disoluŃia grupului;

3. RelaŃii afectiv - simpatetice - relaŃii de simpatie şi antipatie, de preferinŃă sau respingere care au o influenŃă decisivă asupra atmosferei din grup, precum şi asupra randamentului activităŃii pe care o desfăşoară.

Cele trei tipuri de relaŃii descrise mai sus determină, prin multiplicare şi realizare la nivelul întregului grup, apariŃia a trei structuri grupale, respectiv a structurilor cognitive, comunicaŃionale şi preferenŃiale, cu efecte evidente asupra dinamicii respectivului grup.

Din acŃiunea preponderentă a unuia sau alteia dintre aceste structuri ale grupului sau din modalitatea în care acestea acŃionează concomitent şi mai mult sau mai puŃin coerent se obŃin de trei tipuri de structuri integrative ale grupului:

11

11

- structurile generale integrate - se manifestă atunci când influenŃa celor trei tipuri de relaŃii este pozitivă (când există o cunoaştere autentică între membri, când comunicarea este normală, iar relaŃiile afectiv-simpatetice sunt pozitive);

- structurile generale dezintegrate - când relaŃiile din grup se manifestă în mod negativ la toate cele trei paliere (cunoaşterea redusă, comunicare distorsionată şi respingere reciprocă);

- structuri intermediare - şase la număr, în care o latură pozitivă a unei structuri se corelează cu laturile negative ale celorlalte două, sau din corelarea laturii negative a unei structuri cu celelalte două (care au laturi pozitive). Fiecare structură de grup şi tip de relaŃie, în funcŃionalitatea lor concretă, determină climate şi psihologii de grup specifice. 4.2. FuncŃiile şi procesele grupului

Natura apartenenŃei indivizilor la grup determină funcŃiile pe care respectivul grup le îndeplineşte pentru aceştia.

Între diferitele tipuri de structuri şi funcŃii există o relaŃie de determinare reciprocă (funcŃiile grupului determinând alegerea unei anumite structuri, iar, la rândul său, o structură deja adoptată orientează grupul spre anumite aspecte funcŃionale).

FuncŃionarea grupului (şi, implicit, actualizarea structurii acestuia) antrenează un complex proces interacŃional, interacŃiuni atât de tip funcŃional (care pot fi înregistrate printr-o simplă inventariere), cât şi de tipul celor determinate de faptul că grupul este, pentru membri săi, o realitate, îndeplinind pentru aceştia anumite funcŃii şi având o valoare specifică - tip de interacŃiuni care sunt expresia intereselor şi motivaŃiilor individuale (interacŃiuni cu mult mai greu de înregistrat, indiferent de metodologia investigaŃională utilizată)

Orice tip de activitate implică o procesualitate a desfăşurării sale, în care sunt implicate o serie de procese particulare.

Problema care se pune aici este cea a criteriilor care pot fi folosite în vederea identificării şi clasificării acestor procese (ca şi primi paşi - obligatorii - în cunoaşterea lor).

Considerând faptul că procesele de grup sunt determinate de tipul de structură şi de funcŃiile îndeplinite de un grup (aceste procese izvorăsc, deci, dintr-o structură şi funcŃionalitate anume), procesele grupului ne apar, astfel, ca procese de interacŃiuni între funcŃiile exercitate de către indivizi, care pot fi:

1) funcŃii puse în valoare de către sarcina grupului; 2) funcŃii de întreŃinere sau de realizare a solidarităŃii; 3) funcŃii ce provin din nevoi individuale. Pornind de la aceste de funcŃii ale grupului, A. Neculau (1977) considera că putem lua în considerare

următoarele tipuri de procese de grup: I. Procesul de realizare a sarcinii; II. Procesul de comunicare; III. Procesul afectiv – apreciativ; IV. Procesul de influenŃă. În ceea ce priveşte funcŃiile pe care grupul le îndeplineşte în funcŃionarea sa, Verena Aebischer şi

Dominique Oberlé (1990, apud Neculau, 2003, 212-213) identificau următoarele: de integrare; de diferenŃiere; de schimbare şi de producere a ideilor.

I. Prima functie este cea de integrare socială a individului, a nevoilor şi aspiraŃiilor sale. Oricare membru al grupului parcurge un proces adaptativ ce presupune un dublu efort:

- de “învăŃare" a semnificaŃiilor şi regulilor grupului; - de transformare a acestui mediu, pentru a-l apropia de scala sa de valori. II. FuncŃia de diferenŃiere se manifestă prin “oportunitatea pe care grupul o oferă membrilor de a

beneficia de „imaginea sa de marcă", dar şi de a se afirma personal”. DiferenŃierea socială este modalitatea de a căuta identitatea, ocazia de valoriza, de a dezvolta strategii inovatoare.

III. Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării. În câmpul grupului funcŃionează diferiŃi factori economici, sociali, culturali şi ideologici. Toate aceste elemente sunt interdependente, modificarea unuia antrenând schimbarea celorlalte elemente. De reŃinut este faptul că în cadrul unui grup, schimbarea nu este doar apanajul conducerii, ea putând fi consecinŃa unei influenŃe minoritare

IV. Grupul ca producător de idei, ca mediu creativ privilegiat a fost studiat din punctul de vedere al interacŃiunilor dintre membri, care stimulează apariŃia ideilor noi. Datorită acestei funcŃii se poate produce uneori o radicalizare a punctelor de vedere, dar în general se produce o dezvoltare a cunoaşterii sociale, asociată cu un plus de productivitate. Grupul este contextul ce stimulează căutarea soluŃiilor, facilitând cunoaşterea unor cadre de referintă alternative.

12

12

4.3. ModalităŃi de existenŃă ale grupului

Toate încercările de delimitare strictă a diferitelor modalităŃi de existenŃă concretă a grupului îşi păstrează actualitatea în măsura în care sunt considerate drept categorii cu care operează diferitele abordări teoretice ale grupului. Indiferent de taxonomiile actuale sau posibile, definirea grupului nu poate face abstracŃie de modalităŃile concrete de existenŃă a grupului, modalităŃi la care se referă Mielu şi Camelia Zlate (1982):

1. Grupul social reprezintă universul existenŃial al indivizilor ( adică spaŃiul relaŃional al acestora ) şi este o condiŃie de realizare a scopurilor comune, fiind, în acelaşi timp, şi cadrul de manifestare a trăsăturilor de personalitate ale individului.

2. Grupul este o formă specifică de organizare a realităŃii sociale. El nu reprezintă suma membrilor săi şi nici indivizii luaŃi separaŃi, ci este un sistem de interacŃiuni cu structură relativ stabilă şi durabilă, care influenŃează comportamentul şi atitudinile membrilor săi (grupul - mijloc de manifestare a personalităŃii umane).

3. Grupul este mijloc de socializare (şi uneori de re-socializare), de formare şi dezvoltare a personalităŃii umane.

4. Grupul social este un factor de modelare şi de direcŃionare a acŃiunii umane. 5. Grupul este un centru activ, dinamic, evolutiv al dezvoltării, devenirii şi progresului societăŃii, dar şi al

autodevenirii sale. Orice fel de grup apare, se dezvoltă, se menŃine şi dispare. 6. Grupul este atât produs al istoriei şi împrejurărilor, dar şi creator de istorie şi de împrejurări, situaŃii şi

evenimente sociale. Aceste modalităŃi de existenŃă ale grupului evidenŃiază două aspecte importante: I. RelaŃia dialectică, de continuitate individ-grup, în cadrul căreia personalitatea este expresia, oglinda

grupurilor prin care individul a trecut succesiv, în cursul existenŃei sale şi în acelaşi timp generatoare a fenomenelor de grup, a unor interacŃiuni care pot duce chiar la trecerea grupurilor dintr-un stadiu de dezvoltare în altul. Aceast tip de relaŃie se exprimă în corespondenŃa valorică a celor două entităŃi, calităŃile personalităŃii depinzând de cele ale grupului şi invers.

Fiind o entitate socială distinctă, grupul dezvoltă o capacitate de acŃiune care însumează posibilităŃile de manifestare a tuturor membrilor săi. De aceea, în literatura de specialitate se vorbeşte despre sintalitate, adică despre personalitatea colectivă a grupului şi despre sinergetica grupului, respectiv despre capacitatea energetică de sinteză a indivizilor ce îl alcătuiesc. Aceste două caracteristici, la fel ca şi toate celelalte aspecte calitative referitoare la grup, sunt în corespondenŃă cu dimensiunea calitativă a membrilor grupului.

II. Expresiile sub care apare grupul sugerează necesitatea unor acŃiuni de cunoaştere a grupului în vederea ameliorării funcŃionării şi eficienŃei sale.

În acest sens, pot fi prezentate trei argumente principale, desprinse din descrierea modalităŃilor de expresie:

i. Dacă grupul nu poate fi redus la suma membrilor săi, atunci studiul membrilor săi nu este suficient pentru acŃiunea de producere a schimbărilor în acesta.

ii. InfluenŃele (de orice natură) exercitate de grup asupra individului sunt importante pentru acesta, de unde concluzia că actul de cunoaştere a grupului este o etapă în influenŃarea indivizilor.

iii.EvoluŃia grupului spre ineficienŃă poate fi schimbată în una spre eficienŃă doar prin cunoaşterea sa.

5. Grupul şi socializarea

5.1. Socializarea – definire şi factori

Socializarea se referă, în mod tradiŃional, la vârsta copilăriei şi la adolescenŃă, la însuşirea unor deprinderi, valori şi norme de bază.

În condiŃiile societăŃii actuale, o astfel de abordare este eronată, datorită deselor schimbări la care sunt supuşi indivizii, traiectoria de viaŃă nemaifiind liniară, ca în trecut, ci presupunând o restructurare permanentă a cunoştinŃelor şi condiŃionărilor de ordin social la care a fost supus individul anterior.

De aceea, socializarea este concepută în prezent ca un proces care se desfăşoară pe tot parcursul vieŃii, intrările succesive pe noi poziŃii sociale fiind rezultatul unor procese de resocializare (în cazul în care contextele culturale - iniŃial şi de asimilat - sunt într-o măsură mare diferite) deseori însoŃite de desocializare (ieşirea dintr-un anumit complex status-rol, renunŃarea la condiŃiile ataşate acestuia).

Procesul socializării începe cu primul zâmbet de răspuns social al nou-născutului şi se termină cu ultimele aspecte ale existenŃei.

13

13

Socializarea nu este un proces cu manifestări universal - valabile, existând importante diferenŃe, date de factori culturali (inter şi intraculturale), datorate clasei sociale, diferenŃe legate de gen (sexul persoanelor supuse socializării) căreia aparŃine individul şi numeroase diferenŃe de ordin istoric.

Toate aceste diferenŃe se concretizează în diferite conŃinuturi socializante, care sunt însuşite cu ajutorul agenŃilor şi instanŃelor socializante.

Aceşti factori ai socializării diferă de la caz la caz, dar sunt invocate, în toate cazurile, patru categorii principale (Rotariu şi IluŃ, 1996) :

1. Prima (cronologic) şi cea mai importantă sursă este constituită din persoanele care au grijă de respectiva persoană în primii ani de viaŃă (de obicei părinŃii biologici). În primul an de viaŃă, cantitatea şi mai ales calitatea interacŃiunii cu aceste persoane (în componentele sale verbale şi nonverbale) este o puternică sursă potenŃială de dezvoltare a copilului care, în mod treptat, internalizează conŃinuturile socializante oferite de către părinŃi.

2. Grupurile de similaritate (de echivalenŃă) - “peer groups“ - oferă copilului, ulterior adolescentului şi adultului, o serie de relaŃii de pe poziŃii de egalitate (spre deosebire de cele din interiorul familiei, care, oricât de democratice ar fi, au o doză inevitabilă de formalism).

Aceste grupuri contribuie la structurarea unei serii întregi de comportamente (de reacŃie şi adaptare faŃă de autoritate, de apropiere faŃă de membrii de sex opus etc.), înlocuindu-i pe părinŃi în alegerea opŃiunilor de viaŃă pe termen scurt şi mediu (cum ar fi petrecerea timpului liber, vestimentaŃia etc.). PărinŃilor le sunt rezervate, în continuare, orientarea opŃiunilor pe termen lung (cum ar fi cele care privesc educaŃia şi cariera).

3. Şcoala (diferitele forme ale educaŃiei formale) deŃine, în momentul actual, o bună parte a aspectelor formale ale socializării (existând forme profesionalizate extinse ale educaŃiei, de la nivelul preşcolar până la cel postuniversitar), prin conŃinuturile socializante pe care le oferă şi prin relaŃiile cu profesorii (care pot lua forme speciale, cum ar fi cea a mentoratului ).

4. Mass-media este în prezent o sursă de informaŃii din ce în ce mai importantă, o serie întreagă din acestea exercitând o puternică influenŃă asupra receptorilor acestor informaŃii. La ora actuală nu a putut fi stabilită o relaŃie cauză - efect între comportanentul individului şi conŃinuturile recepŃionate prin intermediul mass-media de către acesta.

Cu toată bogăŃia de studii asupra efectelor expunerii la programe cu conŃinut violent, nu s-a putut stabili decât o corelaŃie slabă între comportanentul de factură violentă şi acest tip de expunere la marea majoritate a subiecŃilor şi o corelaŃie semnificativă doar pentru o minoritate. În mod special, copiii şi persoanele cu capacitate limitată de discernământ sunt influeŃaŃi de conŃinutul violent al programelor TV, de unde şi interdicŃiile de difuzare a acestora (concretizat în regimul “bulinelor” afişate pe ecrane).

Cu toate acestea este certă puterea mass-media în a capta şi canaliza opinia publică, de a-i impune acesteia priorităŃi politice şi sociale (funcŃia de “agenda-setting” a mass-media), de a le modifica felul în care îşi reprezintă lumea a celor supuşi mesajelor mass-media.

5.2. Abordări teoretice ale socializării i) Seria interacŃionismului simbolic

InteracŃionismul simbolic (curent de gândire sociologică) este o “sursă directă” a apariŃiei psihologiei sociale (Bădescu, Dungaciu şi Baltasiu, 337-365), lucru evident mai ales în problematica studierii grupului (cum ar fi celebra teorie a lui W.I. Thomas: “Când (dacă) oamenii consideră o situaŃie ca reală, ea devine reală prin consecinŃele ei“ .

ConcepŃiile dezvoltate de interacŃionismul simbolic au fost criticate datorită, pe de o parte, faptului că această viziune trece cu vederea componentele biologice şi emoŃionale, insistând prea mult asupra celor de ordin social, iar, pe de altă parte, datorită exagerărilor în direcŃia posibilităŃilor de schimbare în cazul personalităŃii (a flexibilitatăŃii şi acceptării foarte uşoare a acesteia) - în timp ce, în realitate, este sesizabil faptul că unele aspecte ale personalităŃii rămân în linii mari aceleaşi.

În esenŃă, interacŃionismul simbolic pune în paranteză dimensiunea afectivă şi o serie de aspecte cognitive ale structurării personalităŃii sociale - felul în care oamenii gândesc şi acŃionează în contextul vieŃii sociale. ii) Sigmund Freud şi controlul impulsurilor Deşi o bună parte a concepŃiilor lui Freud este criticabilă în prezent (mai ales datorită faptului că tezele psihanalizei poartă amprenta mediului social în care a activat Sigmund Freud, cel al claselor sociale prospere din Viena sfârşitului de secolul XIX), o serie de deschideri făcute de acesta influenŃează orice fel de analiză la nivelul interacŃiunii individ-grup-societate:

14

14

Conflictul Sine / Societate Este înŃeles ca şi o tensiune dinamică între instinctele individuale şi nevoia de ordine a socialului, tendinŃele individuale de satisfacere a instinctului neputând fi realizate fără ceilalŃi, iar ordinea socială nu poate fi realizată decât cu ajutorul controlului individual asupra impulsurilor. Stadiile dezvoltării Rezolvările crizelor create de impulsuri sunt realizate în viziunea lui Freud prin reprimare, datorită întâlnirii individualului cu socialul. Denumite “stadii“, diferitele etape ale devenirii personalităŃii sociale nu sunt uşor de parcurs, devenirea unui individ până la maturitate fiind rezultatul unui efort prelungit al individului. Mecanismele de apărarea ale Eului Freud concepea psihicul uman organizat pe nivele, sub forma unor „topici”. În cea de a doua topică freudiană, Eul este conceput ca o modalitate de legătură a personalităŃii cu mediul, condus de Sine şi controlat de Supraeu. În această presiune constantă, Eul se descurcă printr-o serie de mecanisme de apărare, pe care fondatorul psihanalizei le consideră ca Ńinând de iraŃional şi de posibilităŃile de răspuns ale inconştientului la ameninŃările percepute asupra concepŃiei persoanei despre Sine (Laplanche şi Pontalis, 1994, 432-437). iii) Erikson şi dezvoltarea Eului În perioada imediat următoare morŃii lui Freud ideea dezvoltării psihosociale a individului, introdusă de acesta, a fost preluată de o serie întreagă de alŃi autori, care, spre deosebire de Sigmund Freud, nu erau de acord cu rolul primordial în dezvoltarea umană acordat de acesta primilor ani de viaŃă şi cu acordarea rolului conducător instanŃei psihice a Inconştientului în raport cu celelalte componente. Noile teorii se concentrau mai mult asupra Eului şi acordau importanŃă egală tuturor etapelor biologice de evoluŃie a individului. Extinzând stadiile de creştere şi schimbare a personalităŃii pe parcursul întregii vieŃi, Erik H. Erikson (1916-1996) propune un model în care cursul unei vieŃi individuale este compus dintr-o serie de confruntări care presupun reorganizarea Eului, deschizând astfel perspectiva unei continue creşteri şi schimbări a personalităŃii. În acest sens, Erikson dezvoltă un model de dezvoltare care include opt stadii (“teoria ciclurilor vieŃii”) (Chelcea, 2002, 88), fiecare descris prin trăsăturile psihice cele mai favorabile sau cele mai nefavorabile care pot să apară în acea perioadă. Tipurile ideale ale lui Erikson, deşi elaborate pe baza unor trăsături psihice, sunt puternic influenŃate de către cadrul social al dezvoltării, trecerea de la un stadiu la altul corespunzând unor schimburi majore în mediul social al subiectului. iv) Jean Piaget şi dezvoltarea cognitivă Bazându-şi teoriile pe observaŃii sistematice asupra copiilor şi a jocului acestora, Jean Piaget (1896-1980) ajunge la descrierea stadiilor dezvoltărilor cognitive, a schimbărilor în felul de a gândi al oamenilor în decursul timpului. Aceste stadii sunt corelate cu vârsta ( dar nu lipsesc excepŃiile în acest sens) şi sunt legate de formele de raŃionament moral. Stadialitatea cognitivă a lui Piaget este cea mai frecvent citată în cadrul abordărilor tradiŃionale ale socializării, care se referă în primul rând la vârsta copilăriei şi la adolescenŃă, la însuşirea unor deprinderi, valori şi norme de bază . v) Dezvoltarea morală (Kohlberg) O valorificare a concepŃiei lui Piaget este şi cea a lui Lawrence Kohlberg, care a construit pe baza unor studii longitudinale şi transculturale asupra copilului şi raŃionamentului moral al acestuia (desfăşurate pe parcursul mai multor decenii), o teorie care presupune existenŃa a şase stadii de evoluŃie a capacităŃii individului de a face faŃă la probleme de natură morală. Cercetările lui Kohlberg au fost făcute asupra populaŃiei masculine, fapt care i-a atras numeroase critici. De exemplu, s-a arătat că în cazul subiecŃilor de sex feminin există o tratare diferită a problemelor morale. Această diferenŃă care poate fi exprimată succint prin faptul că persoanele de sex masculin au tendinŃa de distanŃare faŃă de persoanele în cauză şi de aspectele emoŃionale implicate într-o problemă de ordin moral, faŃă de cele de sex feminin care manifestă o mai mare implicare în cazul acestor probleme morale. vi) B.F.Skinner şi behaviorismul Dacă în abordările de mai sus preocuparea cercetătorului vizează procesele desfăşurate în interiorul personalităŃii, behaviorismul (în formula lui Skinner) vedea întreaga dezvoltare a comportamentului uman ca fiind o rezultantă a jocului recompenselor.

15

15

Criticabilă din punctul de vedere al exprimării printr-o formulă simplistă a comportamentului uman (sub forma relaŃiei stimul - răspuns) şi a artificialităŃii experimentelor folosite în studiu*, concepŃia despre schimbarea comportamentului a lui B.F. Skinner este în prezent valorificată în prezent sub forma teoriei schimbului şi a alegerii raŃionale.

În teoria schimbului social, locul cutiilor lui Skinner este luat de mediul social pe care individul şi-l defineşte (conceput ca un mediu perfect controlat), unde între stimul şi răspunsul subiectului se interpune interpretarea dată de subiect stimului. Această nouă abordare s-a dovedit utilă mai ales în abordarea acelor medii sociale care pot fi aproximate ca fiind perfect controlabile (cele de tip concentraŃional / penitenciar), dar şi în cazul altor fenomene psihosociale mai complexe, cum ar fi comportamentul prosocial (Andronic, 2006, 68-69).

5.3. ÎnvăŃarea socială şi grupul

Definirea învăŃării sociale După Traian Rotariu şi Petru IluŃ (1996) “mecanismul fundamental al socializării este învăŃarea socială ( s. n.) “ care “ înŃeleasă într-un sens extins … se suprapune până aproape de indistincŃie cu procesul socializării “. Autorii citaŃi înŃeleg prin învăŃare socială “procesele psihologice prin care indivizii acumulează cunoştinŃe, norme, valori, deprinderi comportamentale ce privesc viaŃa socială în desfăşurarea ei concretă. FaŃă de învăŃare în general, învăŃarea socială ar avea două caracteristici principale: ea se referă la un conŃinut social (conduita faŃă de celălalt şi în grupuri şi situaŃii specifice) şi este cu precădere o învăŃare pe cont propriu, neinstituŃionalizată ca atare (şcoală), se petrece empiric, la nivelul cotidianului“. Într-o lucrare consacrată tematicii învăŃării sociale, Pavel Mureşan enumera câteva obiective ale acesteia, prin care este asigurată dezvoltarea, integrarea, maturizarea şi adaptarea socială a personalităŃii umane şi a grupurilor (Mureşan, 1980, 22): 1. Formarea concepŃiei despre lume şi viaŃă, de la formele cele mai simple până la cele mai complexe; 2. Formarea experienŃei şi modelelor de viaŃă; 3. Formarea stilurilor de gândire, trăire şi acŃiune; 4. Formarea atitudinilor, convingerilor şi valorilor personale şi colective, a trăsăturilor personale, interpersonale şi de grup; 5. Interiorizarea şi valorizarea normelor şi valorilor sociale: însuşirea rolurilor sociale şi profesionale corespunzător statutelor pe care le deŃin cei ce învaŃă; 6. Dezvoltarea capacităŃii de autocontrol cognitiv, afectiv, voliŃional şi moral: reducerea impulsurilor, tendinŃelor şi tensiunilor primare, instinctuale; 7. Formarea imaginii de sine, dezvoltarea capacităŃii de autocunoaştere şi intercunoaştere, autoapreciere şi interapreciere, a capacităŃii de apreciere a diferitelor situaŃii sociale; 8. Formarea şi dezvoltarea componentelor afective ale comportamentului şi a capacităŃilor empatice; 9. Dezvoltarea capacităŃii de a controla, influenŃa şi convinge partenerii de interacŃiune: formarea stilurilor interacŃionale; 10. Formarea şi maturizarea orientărilor valorice, a capacităŃilor de alegere, decizie şi orientare în viaŃă; 11. DezînvăŃarea şi resocializarea comportamentelor perimate, inadecvate, conflictuale, antisociale sau neacceptate social. Diferitele conŃinuturi ale învăŃării sociale sunt asimilate la nivelul personalităŃii prin procese de învăŃare în cadrul unei socializări permanente care are, în viziunea lui Pavel Mureşan două nivele: I. socializare culturală primară (etapa formării personalităŃii de bază); II. socializarea profesională şi ideologică (în care este însuşită profesia şi individul se integrează într-o organizaŃie, prin aderarea la sistemul de valori şi norme corespunzătoare acesteia). Mediul social cel mai dens sub aspectul acŃiunilor interpersonale şi anume grupul este spaŃiul în care se realizează cu cea mai mare eficienŃă învăŃarea socială. Ca atare, grupul este cel mai important factor de socializare, oferind individului securitate şi posibilităŃi de afirmare, de valorificare a propriei personalităŃi.

Indiferent dacă acŃiunea individuală se desfăşoară în grup sau în afara acestuia, aceasta este raportată la un grup. Procesul de învăŃare socială în care este angrenat individul presupune modificări în structura personalităŃii, modificări la care grupul îl „invită” (propunându-i în acest sens modele) şi pe care le validează * după expresia criticilor psihologiei în manieră behavioristă, aceasta ar fi o “ştiinŃă a comportamentului şobolanului alb“, datorită faptului că studiile erau realizate în imensa majoritate pe cobai (Parot şi Richelle, 1995, 131-139).

16

16

social prin acordarea unei poziŃii în colectivitate (prin sistemul rol-status), ca şi o confirmare a contribuŃiei respectivei persoane la viaŃa comunităŃii.

În interiorul grupului, modalitatea de realizare a învăŃării sociale este dinamica rol-status. Ralph Linton (1936) definea statusul (din punct de vedere antropologic) ca fiind “locul individului în societate“, descris ca o colecŃie de drepturi şi datorii, având o natură de ordin legal şi instituŃional, desemnând, deci, poziŃia economică şi profesională a individului. În abordările psihosociologice actuale, statusul este definit:

- ca poziŃie a individului într-un grup social (asociată cu setul de aşteptări din partea individului proprii acestei poziŃii); - în raport cu distribuŃia prestigiului în cadrul grupului (întâlnindu-se aici şi un sens limitativ, care desemnează poziŃia socială înaltă a unui individ anume ); - prin raportare la distribuŃia de drepturi, obligaŃii, putere sau autoritate din cadul grupului.

Ca poziŃionare într-o colectivitate, statusul este determinat de o serie de criterii şi normări pe care

colectivitatea respectivă le acceptă şi le consideră definitorii pentru respectiva poziŃie socială. Orice referire la status nu poate face abstracŃie de ocupantul respectivului status. Modalitatea personală

prin care se actualizează statusul (statusul în acŃiune) poartă denumirea de rol (social). Reflectând structura şi sistemul organizatoric al grupului, statusul este anterior rolului şi are o poziŃie de

complementaritate cu acesta. Comportamentul individului în context social apare astfel ca fiind organizat din îngemănarea a două

aspecte: cel cantitativ (statusul) şi unul calitativ – rolul (ca modalitate personală, creativă de îndeplinire a cerinŃelor unui anumit status).

În mod curent, nu se poate vorbi de un rol singular, ci de un ansamblu de roluri în interacŃiune, rolul fiind o fuziune a unor elemente ce Ńin de individual şi de colectiv (social), fuziune care dă calitatea rolului, asigurându-i un grad de adaptare posesorului acestuia.

Rolul şi statusul nu pot fi gândite decât în mod concomitent, printr-o raportare continuă a celor doi termeni. Este imposibilă conceperea unui status în sine, fără a-l raporta la un şir întreg de persoane care l-au satisfăcut sau îl satisfac. La fel, nu putem vorbi despre un rol în absenŃa oricărei referiri la indivizii ce încearcă, în mod concret să îl îndeplinească, legat de o poziŃie desemnată.

Dinamica rol – status exprimă, pentru fiecare caz individual, un mijloc de afirmare personală şi de creştere în sens calitativ a personalităŃii, fiind, în acelaşi timp, o serie de modalităŃi de raportare interpersonală şi de relaŃionare interumană.

În cazul unui rol – status de prestigiu, acesta devine un punct de referinŃă (modalitate de raportare) pentru ceilalŃi membri ai grupului.

6. Liderii şi dinamica grupurilor

6.1. Precizări terminologice

Termenul “dinamică" provine din limba greacă, cu sensul de ,,forŃă". Păstrând această origine, “dinamica grupurilor” “ar însemna forŃele care acŃionează în interiorul unui grup. lar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forŃe: naşterea lor, modificările ulterioare, consecinŃe etc. Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forŃe) constă atunci în utillizarea cunoştintelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare” (s.n.). (Neculau, 2003, 214).

(Re) inventarea expresiei i se datorează lui Kurt Lewin, care face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec în grup şi determină relaŃiile grupului cu exteriorul.

Ulterior, termenul e evoluat, desemnând într-o primă etapă o ştiintă experimentală, practicată in laborator asupra unor grupuri reunite artificial. În a doua etapă, acelaşi termen desemna organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor, luând în considerare mai puŃin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale, care funcŃionează în cadrul organizaŃiilor.

La ora actuală, termenul de “dinamica grupurilor” este folosit în două sensuri (Chelcea şi IluŃ, 2003, 114-116):

- În sens larg, desemnează perspectiva teoretico- experimentală care se ocupă de studiul grupurilor mici;

- În sens restrâns, reprezintă ansamblul proceselor psihosociale şi schimbărilor structurale care au loc în viaŃa grupului.

17

17

Cu referire la sensul larg al termenului, dinamica grupurilor se constituie la ora actuală din două mari părŃi (Neculau, 2003, 214), cuprinzând abordări ce se referă la:

1) Ansamblul fenomenelor psihosociale ce se produc in grupurile primare şi legile care le reglementează. Aceste fenomene sunt :

a) relaŃiile ce se stabilesc între grupul primar şi mediul său; b) influenŃa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi, influenŃă ce generează un anumit “climat

psihologic” şi constituie pentru membrii grupului o realitate şi o valoare; c) viaŃa afectivă a grupului şi evoluŃia sa în diverse circumstanŃe; d) factorii coeziunii şi disocierii grupului. 2) Ansamblul metodelor de acŃiune asupra personalităŃii prin grup şi a metodelor de acŃiune a acestor

grupuri asupra grupurilor mai largi. Aici sunt incluse : a. studiul proceselor de ,,schimbare" prin grup (a atitudinilor, sentimentelor, percepŃiilor de sine şi de

altul), adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor; b. utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metodele de psihoterapie prin

grup); c. studiul schimbărilor sociale prin intermediul grupurilor mici. În ceea ce priveşte problematica liderului şi a conducerii, aceasta a fost o temă predilectă a psihologiei

sociale încă de la începuturile ei ca ştiinŃă. La fel ca şi în cazul dinamicii grupurilor, revitalizarea cercetărilor în domeniu aparŃine lui Kurt Lewin şi colaboratorilor săi, care au desfăşurat o serie de studii cu privire la stilurile de conducere.

Definirea actuală a termenului de lider este „Persoana care, datorită statutului său formal şi / sau informal (putere, prestigiu, influenŃă), mobilizează, organizează şi conduce membrii şi activităŃile grupurilor înspre fixarea şi atingerea scopurilor acestora” (Chelcea şi IluŃ, 2003, 208).

Cercetările asupra liderului s-au dezvoltat în special în cadrul psihologiei organizaŃional-manageriale cu referire la leadership „InfluenŃa pe care anumiŃi indivizi o exercită asupra atingerii obiectivelor altora, într-un context organizaŃional” (Chelcea şi IluŃ, 2003, 207).

6.2. De la „viziunea romantică” la abordarea psihosocială a liderilor

PoziŃia de conducere poate fi investită printr-un act formal sau poate fi câştigată prin prestigiu personal, în ambele cazuri intrând în calcul persoana ce o ocupă, “centrul”, “creierul”, sau printr-un termen consacrat liderul.

Indiferent de contextul cultural, persoanele semnificative din punct de vedere istoric s-au transformat, treptat, în simboluri ce se ascund sub numele acestor persoane reale, transformare simbolică aflată întotdeauna în corelaŃie cu sistemul mitologic al respectivei populaŃii. Această viziune romantică, a “omului mare”, investit cu o sumă de calităŃi (care, doar la o privire sumară, ar putea aparŃine unui semizeu mai degrabă decât unei fiinŃe umane) şi menit să conducă o masă nediferenŃiată poate fi identificată, începând cu Platon, continuând în întreg Evul Mediu (fiind susŃinută şi de legitimarea tradiŃională a conducerii, ca fiind de esenŃă divină, de unde axioma caracterului excepŃional a persoanei conducătorului).

Din punct de vedere al cercetării fenomenului conducerii şi a problematicii liderului, viziunea romantică nu aduce decât o reactualizare comparativă a universului mitologic-arhetipal al unei populaŃii, prin intermediul evocării diferi Ńilor lideri cu existenŃă reală ce au fost supuşi metamorfozării simbolice.

Acest impas s-a încercat a fi depăşit prin încercările de identificare a atributelor universale ale oricărui lider, atribute concentate într-o teză care s-a dovedit la fel de inoperantă în cercetările privind liderul ca şi cea romantică, teza universalităŃii liderului.

Imposibilitatea practică a caracterizării liderului „în general”, printr-un set de caracteristici individuale ce poate fi considerat ca fiind fundamentul unei conduceri universale, a condus în scurt timp la abordarea liderului din punct de vedere psihosocial, care consideră liderul ca fiind în mod simultan:

- un ansamblu de atribute ale rolului pe care individul le joacă în grup; - un proces de interacŃiuni la nivelul grupului. Această viziune psihosocială nu consideră apariŃia liderului ca fiind generată, în primul rând de calităŃile

personale (la fel ca în cazul celor două anterior menŃionate). ApariŃia liderului este explicată prin natura grupului şi situaŃia concretă în care el este plasat la un moment dat:

18

18

a. Natura grupului Grupul, în funcŃie de caracteristicile (natura) sa poate crea liderul, asigurând ascendenŃa membrului de

care are nevoie grupul, sau se poate forma în jurul acestuia. Complexul relaŃiilor lider-grup pune problema cercetării caracteristicilor grupului, pentru a cunoaşte conduita liderului în raport cu aceste caracteristici.

Caracteristicile (natura) grupului pot fi grupate, în viziunea lui Hemphill (apud Neculau, 1977, 105-106) sub forma unor categorii - “group dimensions”, concepute ca să exprime grade de caracteristici organizate pe un continuum, de la gradele cele mai scăzute până la cele mai înalte:

1. Mărimea (“size”), numărul membrilor din grup; 2. AderenŃă (“discidity”), gradul în care grupul funcŃionează ca o unitate; 3. Omogenitate ( “homogenity”), gradul de asemănare în ceea ce priveşte sexul, vârsta, pregătirea, etc.; 4. Flexibilitate ( “flexibility”), gradul în care grupul îşi stabileşte propriile reguli, reglementări, norme,

proceduri; 5. Stabilitatea (“stability”), frecvenŃa schimbărilor mari sau a reorganizărilor intragrupale; 6. Polarizare (“polarization”), gradul de concentrare a eforturilor către o singură Ńintă – definitivă; 7. Autonomie (“autonomy”), gradul de operare independentă pe direcŃia altor grupuri sau a grupurilor

mai mari; 8. Intimitate (“intimacy”), gradul de familiarizare a membrilor grupului unii cu alŃii; 9. Control (“control”), gradul în care grupul restrânge libertatea comportării membrilor. b. SituaŃia grupului SituaŃia joacă un rol important în determinarea tipului de conducere, fără a avea, însă, exclusivitatea

determinării acestuia. Abordarea “conducerii situaŃionale” poate fi făcută fie prin prisma observării similarităŃilor dintr-un

număr de organizaŃii, care vor da posibilitatea estimării cu aproximaŃie a persoanei care va deveni lider în una dintre aceste organizaŃii, fie prin luarea în considerare a caracteristicilor unice ale unei organizaŃii, pentru determinarea factorilor situaŃionali, care vor determina cine va deveni în mod probabil lider în organizaŃie. 6.3. Formele de conducere şi funcŃiile liderului Corelarea celor două criterii (situaŃia şi natura grupurilor ) duce la identificarea unor categorii de lideri, a unor forme de conducere: A. Liderul instituŃional B. Liderul ca aspect al organizării C. Specialistul în sarcină D. Persoana centrală E. Persoana preferată F. Persoana cea mai influentă Ceea ce au comun aceste forme de leadership este exercitarea de către lider în structura grupului a unei serii de funcŃii specifice, grupate în: 1. FuncŃii executive (reprezentant al grupului în exterior, controlor al relaŃiilor externe, responsabil cu discipina etc.) 2. FuncŃii de menŃinere (menŃinerea grupului în echilibru în raport cu exteriorul şi interiorul acestuia) În realizarea acestor funcŃii, liderul are în vedere atât motivarea membrilor grupului său cât şi propria sa motivare în vederea obŃinerii “drumului de conducere” optim. 6.4. Stiluri de conducere Stilul se referă, în general, la factura proprie de a desfăşura diferite activităŃi. Stilul de conducere se referă la modul în care acesta liderul înŃelege să îşi joace, interpreteze rolul corespunzător status-ului său în grup (prin modul de ascultare, de primire a informaŃiei şi de răspuns, adresare către ceilalŃi membri ai grupului ). Cele mai substanŃiale cercetări privind stilul de conducere se datorează lui K. Lewin şi colaboratorii săi Lippit şi Write, prin studiul desfăşurat între 1939-1940, urmărind aspecte comparative ale conducerii şi ale vieŃii de grup. Aceste studii au fost efectuate asupra unor grupuri de copii de unsprăzece ani conduse de către un adult. S-au urmărit două direcŃii în cercetarea acestor grupuri (Neculau, 1977, 182-188): a. Studiul efectelor asupra comportamentului de grup şi individual a trei variante de stil comportamental (propuse experimental): democratic; autoritar; laissez-faire. b. Studiul reacŃiilor grupului şi indivizilor datorate trecerii de la un tip de conducere la altul în cadrul aceluiaşi grup.

19

19

Diverse cercetări ulterioare au identificat multiple forme intermediare între cele trei tipuri de stiluri experimentale, observându-se mai ales tendinŃa de polarizare a acestora către cele două tipuri fundamentale, autoritar şi democratic. Aceste cercetări nu sunt importante prin diferitele clasificări produse (şi care pot fi reduse, în general, la cele propuse de Lewin) ci prin sublinirea diferitelor efecte ale stilurilor de conducere asupra grupului.

Principalul efect dovedit este cel indus în climatul grupului (noŃiunea de „climat” exprimând cel mai bine relaŃiile între membrii unui grup, relaŃii determinate de interacŃiunea tuturor factorilor subiectivi şi obiectivi, între care stilul de conducere al liderului are un rol de prim-plan . Climatul, folosit ca formă de conducere, poate influenŃa direct şi totodată impersonal colectivitatea executanŃilor dintr-un grup (printr-o acŃiune ce nu Ńine de sfera raŃiunii, ci de cea a sentimentelor ).

Folosirea stilului în conducere (ca instrument de exercitare al funcŃiei de conducere de către lider) nu se aplica în practică în mod rigid, acelaşi la toate situaŃiile. În mod real, aplicarea propriului stil de conducere presupune o permanentă reactualizare a studiului realităŃii în care urmează să se acŃioneze, o interiorizare a aspectelor teoretice privitoare la actul conducerii, fiind deci vorba de un model integrativ, rezultat al interferenŃei între influenŃe diverse (de ordin cultural, economic, social, individual ).

7. Rolul grupurilor în perceperea realităŃii sociale

7.1. Teoria socială a atribuirii

ImplicaŃiile sociale ale fenomenului atribuirii au determinat o reorientare a interesului cercetătorilor fenomenului atribuirii de la o perspectivă iniŃială ce viza relaŃiile între elementele – persoane (Andronic, 2006, 26-40), la o orientare a acestora “... bazată pe convingerea că relaŃiile interindividuale sunt în realitate o relaŃie între grupuri, “cel puŃin la nivel simbolic”... ceea ce înseamnă că indivizii sunt surse şi Ńinte ale atribuirii în calitate de membri în grupuri determinate (Radu, IluŃ şi Matei,1994, 59).

Această perspectivă trimite în mod nemijlocit la problematica vizând categorizarea socială. PrezenŃa grupului, “cel puŃin la nivel simbolic”, constă în fapt în utilizarea de către individ a anumitor categorii prin care se ordonează, se clasifică elementele realităŃii sociale.

Această reorientare a perspectivei de abordare a fenomenului percepŃiei sociale a dus la constituirea unei teorii aparte, mai mult sau mai puŃin articulată – teoria atribuirii sociale - care vizează, spre deosebire de teoriile “clasice“ ale atribuirii “ ... abordarea proceselor inferenŃiale de înŃelegere şi explicare a lumii în contextul relaŃiilor intergrupale, în particular evidenŃierea factorilor de ordin cultural“, opŃiune teoretică sprijinită de o serie de date experimentale care probează faptul că atribuirile se fac pornind mai degrabă de la categoria în care este inclusă persoana: “În perspectiva teoriei sociale, atribuirea nu este un proces individual şi interpersonal, ci un proces de prelucrare a informaŃiei care are ca element central categorizarea socială (s.n)“ (Radu, IluŃ şi Matei, 1994, 60).

7.2. InterferenŃe în perceperea grupului În domeniul percepŃiei grupurilor pot fi enumerate trei categorii de surse de interferenŃă (Crider, Goethals, Kavanought şi Solomon, 1985, 420) care pot acŃiona atunci când are loc perceperea unui grup:

- stereotipul (“set de convingeri despre caracteristicile persoanei ce aparŃine unui grup, convingere care este generalizată la aproape toŃi membrii acestuia“); - prejudecata (“atitudine faŃă de o persoană sau o evaluare negativă a acesteia doar pe baza apartenenŃei acesteia la un grup“); - discriminarea (“expresia prejudecăŃii în comportament“) sau, într-o formulare mai completă “orice comportament orientat asupra unor persoane datorită faptului că acestea sunt identificate ca fiind membrii unui grup“ (Brehm şi Kassin, 1990).

I. Stereotipurile a. Originea stereotipurilor Originea stereotipurilor poate fi urmărită din mai multe puncte de vedere :

- istoric (căutându-se un eveniment istoric care să le fundamenteze existenŃa); - politico – economic (căutându-se motivele pentru care cei care deŃin puterea “oferă“ şi întreŃin diferitele stereotipuri ); - socio – cultural (căutând originea acestora în diferenŃele existente între variatele categorii sociale, căutând, aşadar, “sâmburele de adevăr“ al acestor modalităŃi grosiere şi unilaterale de percepere a grupurilor).

20

20

Toate aceste perspective de abordare a stereotipurilor aduc cu ele elemente viabile în identificarea genezei stereotipurilor, dar fiind abordări la nivel sociologic nu reuşesc să explice modalităŃile în care sterotipurile, odată produse la acest nivel (într-un context cultural anume) acŃionează la nivelul persoanei.

Sarcina explicării complete a fenomenului de producere şi perpetuare a stereotipurilor a fost asumată de către psihologia socială, care explică apariŃia unui stereotip prin două procese interrelaŃionate: categorizarea socială şi efectul omogenităŃii out-group – ului.

1. Categorizarea socială Constând în tendinŃa de a selecta obiectele din câmpul perceptiv în grupuri, mai curând decât a le

considera pe fiecare în parte ca fiind un unicat, categorizarea apare în mod natural în actul percepŃiei, iar în cazul percepŃiei persoanelor ia forma categorizării sociale - clasificarea persoanelor în grupuri pe baza atributelor lor comune .

Categorizarea socială este un moment adaptativ şi necesar al procesului percepŃiei sociale, oferind posibilitatea persoanei în cauză de a-şi forma o impresie rapidă ( în timp real ) şi de a folosi experienŃa anterioară pentru a se călăuzi în noile interacŃiuni interpersonale.

2. Efectul omogenităŃii out – group – ului Pe lângă avantajele enumerate mai sus, categorizarea socială are un dezavantaj major, cel de a conduce la

supraestimarea diferenŃelor dintre diferitele grupuri sociale şi a asemănărilor din interiorul acestora (între persoanele ce îl compun). Cel de-al doilea fenomen psihosocial care promovează stereotipurile este tocmai acest efect de omogenitate al grupurilor obŃinut în urma categorizării sociale.

Categorizarea socială făcându-se pe baza experienŃei personale, este puternic condiŃionată de manifestările acesteia în cadrul grupului de apartenenŃă, grup în care persoana îşi regăseşte cel puŃin o parte din atributele individuale (“in – group“). Efectul omogenităŃii out–group - ului constă în “tendinŃa de a presupune că există o mai mare omogenitate între membrii out–group – ului decât între membrii in–group - ului “ (Brehm şi Kassin,1990).

Această tendinŃă afectează relaŃiile dintre diferite grupuri ale căror membri au caracteristici ce se pot distinge clar şi care se delimitează unii de alŃii cu uşurinŃă pe baza acestora (de tipul relaŃiilor între grupurile de tineri şi bătrâni, conservatori şi liberali, femei şi bărbaŃi).

ApariŃia acestui bias� în percepŃia grupurilor poate fi explicat şi prin puŃinătatea contactelor cu “out – group“ – ul, contacte care au loc într-un număr limitat de situaŃii şi cu un număr limitat de membri ai out – group – ului.

b.SupravieŃuirea stereotipurilor În ceea ce priveşte modalităŃile în care stereotipurile se perpetuează, au fost emise o serie de explicaŃii de

ordin teoretic, care vizează: i. CorelaŃiile iluzorii O primă explicaŃie a supravieŃuirii stereotipurilor este cea oferită de corelaŃiile iluzorii care constau în

supraestimări ale asociaŃiilor între variabile care sunt doar în mod slab corelate sau nu se corelează de loc. ii. Subcategorizările Stereotipurile rezistă (supravieŃuiesc) uneori şi dacă sunt neconfirmate în mod constant de către cele

percepute în legătură cu obiectul stereotipului, fapt care a pus o serie de întrebări cu privire la explicaŃia acestora doar cu ajutorul corelaŃiilor iluzorii.

Spre deosebire de viziunea clasică asupra strereotipurilor, care identifica obiectul unui stereotip cu o categorie largă de persoane (de tipul “ tineri “, “ femei “ etc. ), în prezent se cunoaşte faptul că multe strereotipuri se referă la grupuri de persoane mai limitate din punct de vedere numeric şi cu o serie de caracteristici mai specifice, la subcategorii de persoane (vorbindu-se, de exemplu, de stereotipuri la adresa femeilor cu referire la femeia ca soŃie, la femeia cu o carieră profesională proprie, la femeia sportiv, la femeia ca obiect sexual, la femeia cu orientare feministă).

Concluzia principală a acestei explicaŃii a existenŃei stereotipurilor ar fi aceea că, pentru a înŃelege mai bine caracteristicile unui stereotip, trebuie să cunoaştem , în mod cât mai exact, natura grupului la care se referă acesta, proces de cunoaştere în care identificarea exactă a diferitelor subcategorii ce pot apărea este un element necesar.

� Termenul de „bias” poate fi tradus din engleză ad litteram ca „tendinŃă” sau „p ărtinire” . În psihologia socială, termenul este întrebuinŃat pentru a descrie „un mod specific al indivizilor, o tendinŃă a acestora de a selecta anumite informaŃii şi de a oculta alte informaŃii, precum şi o modalitate de prelucrare a informaŃiilor, care conduce la rezultate discrepante faŃă de raŃionamentele ştiinŃifice” (Chelcea şi Ilu Ń, 2003,60).

21

21

II. Prejudecata a. Personalitatea autoritariană Cu privire la originea prejudecăŃilor, există un curent important de cercetare care tratează prejudecata

ca fiind o problemă care apare la nivelul personalităŃii, abordare care se bazează pe faptul (observabil şi în mod empiric) că unele persoane manifestă – în mod constant, chiar invariabil - mai multe prejudecăŃi decât altele.

Ar putea fi citat aici un studiu efectuat pe un grup de studenŃi de naŃionalitate americană (Hortley, 1946, apud Brehm şi Kassin, 1990) cu privire la prejudecăŃile acestora faŃă de grupurile de studenŃi străini din S.U.A, care arăta că subiecŃii care aveau prejudecăŃi faŃă de studenŃii aparŃinând unui anumit grup etnic sunt cei care, în general, manifestă prejudecăŃi şi faŃă de alte grupuri de studenŃi străini (inclusiv faŃă de grupuri etnice de studenŃi străini inventate sau fără reprezentare în mediul universitar american).

Studiile lui Theodore W. Adorno (1903-1969) despre persoanele care prezintă prejudecăŃi antisemite sau rasiste au dus la delimitarea conceptuală a personalităŃii autoritariene (Chelcea, 2002, 75), caracterizată prin: rigiditate, supunere faŃă de autoritate şi prejudecăŃi manifestate faŃă de cei care îi sunt diferiŃi.

Studierea dezvoltării individuale a celor care aparŃinând acestui tip de personalitate au arătat faptul că, în general, au fost crescuŃi prin folosirea unor metode aspre de disciplinare.

b. DeterminanŃii sociali Concluziile lui Adorno au fost supuse unor studii transculturale, cum ar fi cel al lui Pettigrew (apud

Brehm şi Kassin, 1990) care arăta faptul că în regiunile în care se manifestă puternic prejudecăŃile persoanele nu sunt mai autoritariene (în sensul dat de Adorno ) decât în cele în care prejudecăŃile au o manifestare mai limitată.

Acest fapt a atras atenŃia asupra provenienŃei culturale (a determinanŃei sociale) a prejudecăŃilor. III. Discriminarea Cum manifestările discriminatorii (“transpunerea în practică “ a prejudecăŃii) pot crea probleme sociale

majore (de tipul conflictele interetnice de stradă din FranŃa anului 2005 sau a mineriadelor), atenŃia cercetătorilor s-a îndreptat spre problematica acestora, concretizându-se într-o serie de abordări:

1. Caracterul real al conflictului O serie de experimente – devenite clasice – au fost derulate de Muzafel Sherif (1954, “Robbers Cave

State Park”), prin care Sherif şi colaboratorii săi au pus două grupuri de copii să se confrunte (generându-se un adevărat “război“ în miniatură între aceştia), după care cercetătorii au încercat “stingerea“ conflictului (descoperind că singura soluŃie sigură este cea a scopurilor supraordonate, cele care pot fi atinse doar prin reunirea eforturilor membrilor celor două grupuri).

În urma acestei serii de experimente a apărut o teorie privitoare la natura prejudecăŃii, cea a caracterului real al conflictului, conform căreia ostilitatea (şi prejudecăŃile generate de aceasta) dintre diferitele grupuri sunt cauzate de competiŃia directă a acestora pentru resurse valoroase, dar limitate. De la aceste prejudecăŃi şi până la manifestările discriminatorii nu mai trebuie făcut decât un mic pas, care a fost parcurs de către copiii din experimentele lui Sherif.

Teoria caracterului real al conflictului are o aplicabilitate limitată, neputând explica, de exemplu, manifestarea similară a prejudecăŃilor rasiale la persoane care au contact direct cu reprezentanŃi ai celeilalte rase comparativ cu a celor care trăiesc într-o comunitate formată exclusiv din indivizi similari rasial.

2. Privarea relativă Abordare teoretică care sugerează faptul că oamenii se manifestă discriminatoriu nu atunci când sunt

privaŃi şi deposedaŃi în mod obiectiv, ci atunci când se simt privaŃi în comparaŃie cu alte persoane, grupuri sau situaŃii, teoria privării relative ia în considerare, în mod obişnuit, două tipuri de privare relativă : “egoistă“ ( atunci când are loc pe baza unui interes personal ) şi “fraternă“ (atunci când în joc se află interesele grupului).

În domeniul percepŃiei grupurilor, teoria privării relative explică o serie de fenomene de ostilitate generate nu atât din cauze personale (câştiguri sau pierderi ale celui care percepe grupul), cât din teama de a pierde teren în faŃa unui grup, considerat rival.

3. Teoria identităŃii sociale Această abordare teoretică ce îşi are geneza în abordările grupurilor minimale (formate din persoane

caracterizate prin similarităŃi de o minimă importanŃă minimă sau alese în mod arbitrar), abordări care au arătat că şi în situaŃia acestui tip de grup se manifestă favoritismul grupal (tendinŃa de a discrimina “out–group”- ul în favoarea “in – group” -ului), tendinŃă observabilă în cazul tuturor grupurilor:

Pentru a explica acest efect, a fost propusă teoria identităŃii sociale, dezvoltată de către psihologul britanic Henri Tajfel (1912 – 1982). Tajfel argumentează faptul că apartenenŃa la un grup este suficientă pentru a produce prejudecăŃi la adresa altor grupuri (out-group – uri). El sugerează că gândirea umană

22

22

operează în mod natural cu categorizări, atât în ceea ce priveşte lumea socială, cât şi în cea non-socială. Conceptul de sine al oamenilor include prezumŃii referitoare la apartenenŃa lor la anumite categorii

sociale sau grupuri, cum ar fi rasa sau vârsta, prezumŃii care constituie identitatea socială a acestora. Pentru a-şi menŃine stima de sine, oamenii au tendinŃa de a considera categoriile de grupuri de care aparŃin ca fiind mai bune decât cele din care nu fac parte. Multe date empirice susŃin această teorie, dar experimentele efectuate sunt contradictorii în ceea ce priveşte predicŃia efectelor sale.

Originea acestei teorii trebuie căutată în teoria lui Leon Festinger asupra comparaŃiei sociale. Deosebirea faŃă de teoria lui Festinger este dată de faptul că, în cazul lui Tajfel, comparaŃia socială nu este un fapt interindividual, ci un proces intergrupal, teoria identităŃii sociale referindu-se la comparaŃii între categorii sociale.

Persoanele nu se limitează, în viziunea autorului britanic, la o evaluare a bilanŃului acestei comparaŃii, ci încercă să facă respectivul bilanŃ pozitiv (stabilind distanŃări pozitive faŃă de un alt grup şi făcându-şi pozitivă categoria de apartenenŃă în temeiul unei / unor dimensiuni evaluative pertinente în situaŃia în care are loc compararea cu acesta.

Cercetările anilor ’70 şi ’80 au condus la o reevaluare a abordărilor teoretice iniŃiale ale teoriei identităŃii sociale, în sensul că s-a introdus pe lângă explicarea fenomenelor de menŃinere a prejudecăŃilor şi a manifestărilor de discriminare intergrupală prin factori ce Ńin de motivaŃia membrilor grupului de a îşi căuta o distinctivitate personală (pozitiv evaluată) prezentă anterior - o distincŃie între comportamentele şi reprezentările interindividuale şi intergrupuri, care sunt opuse pe un continuum cu doi poli :

- Primul pol, Eul sau variabilitatea, este cel în care individul ar acŃiona pe baza caracteristicilor proprii (identitate personală );

- Cel de-al doilea pol, grupul sau uniformitatea, este cel în care individul al acŃiona exclusiv pe baza caracteristicilor comune (identitate socială).

Teoria identităŃii sociale pune, deci, accentul pe apartenenŃa de grup în procesul definirii personale, într-o viziune care promovează separarea comportamentelor individuale şi intergrupuri:

“ dacă individul, prin identificare cu grupul, accede la o identitate pozitivă, el stabileşte o diferenŃă între grupuri, dar nu mai are tendinŃa de a stabili o diferenŃiere faŃă de ceilalŃi membrii ai grupului său, iar dacă individul are posibilitatea de a se diferenŃia direct faŃă de celălalt (şi, prin aceasta, poate accede la o evaluare pozitivă de sine), el nu va mai stabili o diferenŃiere între diferitele grupuri din anturajul său.

Plecând de la această dihotomie clară între comportamentele individuale şi intergrupuri, cu cât identitatea socială este mai puternică, cu atât identitatea personală este mai puŃin importantă şi cu cât identitatea personală este mai salientă, cu atât individul are mai puŃin nevoie de o identitate socială, de vreme ce identitatea socială, la fel ca şi identitatea personală, satisfac aceeaşi nevoie de imagine pozitivă de sine (s.n.)” (Bourhis şi Leyens, 1997).

8. Metode de cunoaştere şi activare a grupurilor sociale (I)

8.1. Rolul psihosociologului în cadrul organizării activităŃilor de grup

Literatura privind metodele de cunoaştere, activare şi valorificare a potenŃialului grupurilor în diferite domenii (învăŃarea diferitelor competenŃe; psihoterapie; dezvoltare organizaŃională etc.) are o creştere exponenŃială începând cu anii ’60 (o dată cu apariŃia “Training-group”-ului). Această explozie informaŃională este datorată în principal cercetărilor şi aplicaŃiilor de psihologie socială, care au fost preluate şi valorificate şi de către practicanŃii altor profesii (în primul rând, cele de factură economică).

O „mini-explozie” se înregistrează şi în România actuală în ceea ce priveşte oferta de servicii de „training”, „grupuri de dezvoltare personală”, „team-building” (preferabil „outdoor”). De multe ori, aceste servicii sunt oferite doar prin traducerea şi adaptarea aproximativă a unor manuale de lucru cu una sau mai multe metode ce vizează grupurile sociale şi cu ignorarea cvasitotală a postulatului conform căruia „Nu există un lucru mai practic decât o bună teorie!”.

Desigur, astfel de oferte se manifestă puternic pe piaŃa serviciilor deoarece există cererea, o tendinŃă autentică a pieŃei de servicii în direcŃia dezvoltării de activităŃi de grup, care să încorporeze cunoştinŃe adecvate de psihologie socială.

Pornind de la aceste două argumente (privind slaba delimitare a bazei teoretice şi potenŃialul comercial existent), am inclus în aceast volum două capitole privind metodele de cunoaştere şi activare a grupurilor sociale (mici): în primul capitol, accentul va fi pus pe rolul animatorului grupurilor şi pe training-group (cu

23

23

metodele sale derivate), iar în cadrul celui de al doilea vor fi prezentate formaŃiunile eficiente de lucru de tipul discuŃiei (apud I.Radu)

În limba română, nu există un termen care să se fi impus definitiv pentru a descrie în mod adecvat rolul celor care animă (însufleŃesc) activităŃile de grup, preferându-se, în funcŃie de tipul de grup şi formarea profesională a celui ce apreciază activităŃile acestuia o serie de termeni ca: animator; conducător (al grupului); facilitator; lider; monitor ş.a.m.d..

Termenul de „animator” este destul de răspândit în literatura psihosociologică de la noi (în pofida potenŃialului unor nefericite asocieri semantice cu termenul de gen feminin) şi pare a fi unul necesar în opinia unui reputat specialist în dinamica grupurilor, Pierre de Visscher. Acesta „crede că în orice grup puterea ar trebui împărŃită între expert (cel care dispune de competenŃă şi îşi oferă serviciile), autoritate (deŃinătorul puterii legitime, cel îndreptăŃit să distribuie recompense şi pedepse) şi animator (organizator, „înlesnitor”).” (Neculau, 2003, 217).

Cu referire la aplicaŃiile psihologiei sociale, animatorul este definit în manieră descriptivă de către Adrian Neculau (2003, 217) ca „membrul grupului care apare în procesul de evoluŃie a grupului. El se impune prin calităŃile sale şi este acceptat; înŃelege că trebuie să împartă responsabilităŃile, îşi asumă sarcini, dar îi încurajează şi pe ceilalŃi să se implice, exercită o influenŃă mutuală, devine motorul angajamentului şi al schimbării”. Definit astfel, conceptul de animator∗ pare a fi unul extrem de versantil, iar rolul persoanei care are acest rol în cadrul grupului se poate modifica în funcŃie de tipul grupului în care funcŃionează (Neculau, 2003, 217-218): a. În cadrul grupurilor orientate spre sarcină, funcŃiile îndeplinite sunt:

- regularizarea proceselor socio-afective; - producŃie, prin orientarea spre sarcină şi facilitarea înŃelegerii ideilor şi opiniilor membrilor; - facilitarea schimburilor în vederea unei funcŃionări eficiente.

b. În grupurile în care animatorul are rolul de psihoterapeut sau consultant de grup, funcŃiile sale sunt: 1. Executivă - presupune structurarea, planificarea, organizarea, favorizarea dezvoltării personale a membrilor prin intermediul învăŃării interpersonale); 2. SusŃinerea afectivă – prin care favorizează apariŃia unui climat de deschidere şi acceptare; 3. Elucidarea proceselor de grup - propunerea interpretări, atribuirea unui sens experienŃelor sau situaŃiilor confuze, propune modele conceptuale; 4. Stimularea emoŃională a interacŃiunilor, prin favorizarea expresiilor emotive intense şi personale (prin concentrarea pe trăirea „aici şi acum" şi evitarea raŃionalizării comportamentelor.

8.2. Traning-group-ul şi metodele derivate

Training-group-ul (“T-group”) se bazează atât pe observaŃiile psihosociologilor, cât şi pe datele experimentale strânse anterior, privind nevoile membrilor grupului: de recunoaştere; de status social; de integrare şi de afirmare.

Metoda se prezintă ca o „învăŃare situaŃională”, în care participanŃii sunt invitaŃi să înveŃe noi comportamente cognitive, relaŃionale, atitudinale: „Scopul acestei metode este să-l înveŃe pe fiecare participant să descopere ce se aşteaptă din partea sa şi să realizeze relaŃii sociale mai eficiente”. (Neculau, 2003, 216).

Pentru aceasta, schimbarea în cadrul unui T-group se realizează ca un proces în trei etape: 1. Dezrădăcinarea, invalidarea unui model comportamental inadecvat, (care se realizează prin inducerea unei tulburări emoŃionale, de care individul are nevoie pentru a se elibera din capcana mulŃumirii de sine); 2. Transferul (de la starea care se doreşte dezrădăcinată la cea propusă); 3. Instaurarea unor noi standarde de grup, fixarea vieŃii de grup la un nou nivel.

Membrii T-group-ului sunt reuniŃi în mod artificial (în condiŃii de laborator) şi invitati să realizeze ”ce se întâmplă", “ce se poate face", urmărindu-se ca, prin discuŃii, să se ajute reciproc, să se vadă aşa cum văd alŃii, să înteleagă ce se aşteaptă din partea lor. T-group-ul este orientat spre : formare reciprocă, antrenament (en: “training”), învăŃare prin cooperare.

Rolurilor membrilor în T-group pot fi clasificate (apud Neculau, 2003, 219) în: 1. Roluri privind sarcina grupului („task”) sunt legate de obiectivul pe care grupul decide să-l îndeplinească sau pe care l-a îndeplinit. „Scopul lor este de a facilita şi coordona eforturile de grup în

∗ Termenul de animator este prezent şi în cadrul ClasificaŃiei OcupaŃiilor din România (COR), ca „animator socio-educativ”.

24

24

selectarea şi definirea unei probleme comune şi în solutionarea acestei probleme”; 2. Roluri de construire şi menŃinere a grupului. Rolurile din această categorie sunt orientate spre funcŃionarea grupului ca grup şi sunt astfel configurate să întărească, să reglementeze şi să perpetueze grupul ca grup; 3. Roluri individuale - Scopul lor este individual şi este irelevant atât pentru sarcina grupului, cât şi pentru funcŃionarea grupului ca grup. Astfel de „participări” sunt, însă extrem de relevante în problema T-group-ului, dând măsura în care un asemenea training este dirijat către îmbunătătirea maturitătii grupului sau a eficienŃei îndeplinirii sarcinii grupului.

Fundamental la metoda T-group este ideea de „învăŃare reciprocă”, realizată prin: - încurajarea unui spirit de cercetare şi de experimentare în relaŃiile sociale; - promovarea nevoii de autoinformare privind armonizarea cu contextul social; - dezvoltarea capacităŃii de a diagnostica situaŃiile sociale, de a angaja comportamente de colaborare şi de a rezolva situaŃiile interpersonale prin angajarea în rezolvarea problemelor. Aplicarea metodei T-group în medii sociale foarte diferite a dus treptat la forme noi de activităŃi de grup, care pot fi considerate ca metode derivate din T-group (Neculau, 2003, 216-217): 1. Metode bazate pe eliberarea expresiei afectivităŃii, pe dezvoltarea competenŃei verbale şi corporale sau pe combaterea comportamentului depersonalizat şi dezangajat: grupul de sensibilizare; grupul de conştientizare senzorială (corporală); atelierul de creativitate sau grupuri centrate pe dezvoltarea organizatională sau pe formarea echipelor. În toate aceste cazuri, activitatea grupului este centrată mai degrabă pe grupul în sine şi nu pe o sarcină anume (urmărindu-se descoperirea grupului însuşi, cu mecanismele şi potenŃele sale creatoare); 2. Grupul de evoluŃie care pune accentul pe situaŃia unică, neobişnuită, pe o împrejurare privilegiată care favorizează schimbul între participanŃi. Experienta, achiziŃia dobândită aici este apoi aplicată în grupurile naturale. Este vorba de o practică diferită de cele anterioare, deoarece este vorba de o derulare şi o dezvoltare în direcŃia nevoilor participantilor şi nu către un model prestabilit; 3. Grupul de întâlnire, fondată ca teorie şi tehnică de Carl Rogers (în 1971) propune participantilor să-şi schimbe atitudinile şi comportamentele, să învete şi să accepte prin schimbul prilejuit de o „întâlnire" autentică cu alŃii. Organizarea unui grup de întâlnire permite participanŃilor:

- să descopere la ceilalŃi atitudini sociale necunoscute; - să-şi dezvăluie propria imagine în ochii altora; - să găsească sensuri noi cuvintelor utilizate; - să realizeze o priză de conştiinŃă, crescând astfel încrederea în valoarea acŃiunii prin grup (în puterea grupului de a favoriza schimbarea personală).

9. Metode de cunoaştere şi activare a grupurilor sociale (II)

FormaŃiunile eficiente de lucru de tipul discuŃiei Literatura cu privire la metodele eficiente de lucru în cadrul grupurilor mici nu poate fi cu uşurinŃă

sistematizată. Începând de la recomandări generale cu privire la spaŃiile ce pot fi utilizate sau dispunerea optimă a mobilierului şi participanŃilor (Eitington, 1990, 41-69), continuând cu exerciŃiile de „spargere a gheŃii”, modalităŃile de orientare a activităŃii şi cele de extragere a celor mai valoroase concluzii, dezvoltarea metodelor eficiente de conducere şi dezvoltare a activităŃilor de grup este făcută mai ales în legătură cu tipul de activitate în care este angrenat grupul.

O astfel de sistematizare a fost efectuată de I. Radu (Radu, IluŃ şi Matei, 1994, 144-154) cu privire la formaŃiunile eficiente de lucru de tipul discuŃiei. Am ales spre prezentare această clasificare datorită relevanŃei pentru publicul-Ńintă căruia i se adresează prezenta lucrare: discuŃiile colective se pot dovedi extrem de adecvate pentru studenŃi, care pot avea astfel o comunicare de tip academic care să beneficieze de toate avantajele unui mediu colegial de interacŃiune psihosocială.

A. Grupul de discuŃie-dezbatere DiscuŃia colectivă începe cu o expunere introductivă (de prezentare a datelor problemei) care nu trebuie să depăşească 15-20 de minute. Desfăşurarea discuŃiei propriu-zise presupune parcurgerea a patru faze:

25

25

1. o fază de încălzire şi de prezentare a opiniilor, in care fiecare participant îşi expune punctul de vedere în tema discutată; 2. elaborarea in comun a unui plan de muncă; 3. discuŃia colectivă pe baza punctelor din plan; 4. sinteza finală, care trebuie să intrunească acordul grupului. În cadrul utilizării acestei metode, conducătorul sedinŃei are de făcut faŃă unor provocări diverse, cum ar fi: - reformularea opiniilor exprimate (pentru a obŃine clarificarea lor sau acordul participanŃilor); - dezvoltarea de sinteze parŃiale (de reunire a unor păreri apropiate sau uşor divergente) precum şi a sintezei finale; - evitarea generării unei stări de competiŃie cu grupul (oferirea propriei idei sau sugestii numai atunci când nu o oferă altcineva din grup).

În ansamblu, conducătorul şedinŃei de discuŃie în grup înlesneşte schimbul de idei, dialogul în grup. În acest sens este util să se creeze un cadru problematic, sugerând un moment de disonanŃă (de diferenŃe sau deosebiri de opinii, care induce un minim de tensiune în dinamica discuŃiei)

Grupul de decizie poate fi considerat un caz particular al dezbaterii colective, care a atras interesul psihosociologilor datorită consecinŃelor posibile ale deciziilor unui grup asupra unui număr mai mare de persoane (de exemplu, grupurile de decizie politică).

În legătură cu decizia luată în cadrul grupului, cercetările au evidenŃiat următoarele tendinŃe: - alinierea spre o medie (stabilită în cadrul grupului); - polarizarea spre extreme; - inflexiunea spre risc (“Grupul se dovedeşte mai cutezător decât individul”)

B. "Brainstorming" şi tehnici derivate

Metoda "brainstorming" a fost propusă psihologul A. Osborn în 1959. Este vorba de o formaŃie de lucru cu caracter temporar, ce se desfăşoară în grup restrâns (8-12 persoane). Brainstormingul are ca obiect producerea de idei noi prin participarea colectivă (şi nu de decizii, aşa cum este greşit apreciat).

Consultarea într-o manieră deschisă, străină de disfuncŃile criticii şi evaluării imediate, comportă şanse sporite de a găsi idei bune. În esenŃă, reuniunea "brainstorming" tinde să devină o tehnică de creativitate de grup, fiind utilizată cu succes în activitatea didactică (Andronic şi Andronic, 2006, 52).

Principiul de lucru este separarea ideaŃiei (a producerii ideilor) de evaluarea logică şi critică a acestor idei. Cu alte cuvinte, se produce o “evaluare amânată”, pentru a elibera participanŃii de efectele disfuncŃionale ale criticii imediate în cadrul grupului.

Brainstormingul a fost dezvoltat sub numeroase forme şi modalităŃi de organizare, dintre care o serie de metode derivate s-au impus datorită eficienŃei lor:

a. Grupul sinectic (W.J. Gordon, 1961). Denumirea sa vine de la termenul “sinectică” din limba greacă înseamnând “a pune împreună elemente

diferite şi aparent irelevante”. “Principiul ce stă la baza metodei poate fi rezumat în două idei: (a) transformarea a ceea ce este neobişnuit, străin, in ceva familiar, obişnuit, ceea ce presupune

deprinderea cu problema, înlăturarea incertitudinii iniŃiale, punerea ei în termeni univoci; (b) transformarea familiarului în ceva neobişnuit, străin, ceea ce presupune a lua distanŃă faŃă de termenii

comuni în care apare problema.” (s.n.) (Radu, IluŃ şi Matei, 1994, 150) După AI. Roşca (1981, 178), aplicarea metodei sinectice presupune următoarele etape: 1) problema este dată; 2) straniul este transformat în familiar; 3) problema este înŃeleasă; 4) intervin mecanismele operatorii (tipurile de analogii); 5) familiarul este transformat în straniu; 6) soluŃiile găsite sunt evaluate şi se adoptă aceea care corespunde cel mai bine unor criterii stabilite in prealabil (de ordin tehnic, financiar, etc.). Deşi este apreciată ca fiind destul de sofisticată în aplicare (presupunând prezenŃa unor abilităŃi de lucru

cu simboluri verbale), metoda a cunoscut un mare succes în practică. b. Grupul creativ adaptat. Pornit de la cercetările Mihaelei Roco asupra creativităŃii în cadrul colectivelor de cercetare româneşti, această metodă derivată din brainstorming presupune asistenŃa constantă a psihologului în desfăşurarea activităŃilor de grup.

26

26

C. DiscuŃia-panel DiscuŃia - panel este aplicabilă mai ales la întâlniri de lucru cu caracter ştiintific, ca o modalitate de

animare a discuŃiei de grup, prin punerea în contact a unui grup restrâns de specialişti cu un public mai larg. Termenul "panel" provine din engleză, desemnând “o listă fixă de nume” (Radu, IluŃ şi Matei, 153).

Practic, într-o sală destul de mare destinată reuniunii, un grup de 5-7 persoane (competente în tema pusă in discuŃie) - iau loc în jurul unei mese de forma unui arc de cerc dechis în fata auditoriului. Auditoriul se află în faŃa panelului astfel încât poată auzi cât mai bine schimburile verbale dintre persoanele competente care formează panelul.

Responsabilul sau conducătorul întâlnirii se situează între panel şi public având rolul de intermediar între panel şi auditoriu, tot acestuia revenindu-i şi sarcina orientării discuŃiei.

DiscuŃia debutează cu anunŃarea temei, urmată de o prezentare concisă a expunerilor. Simultan, sunt distribuite mici cartonaşe în rândul auditoriului, pe care se notează întrebările puse membrilor panelului. Sarcina responsabilului este să sintetizeze întrebările primite şi să le transmită panelului, care răspunde la acestea în cadrul unor discuŃii comune.

“Avantajul acestei forme de lucru constă în faptul că promovează iniŃial un fond de idei şi informaŃii competente, defineşte cadrul de gândire în care se vor mişca discuŃiile libere, incită participantii la reflexie asupra temelor schiŃate şi asigură în chip organizat "faza de încălzire", de antrenare în activitate.” (Radu, IluŃ şi Matei, 153).

10. Grupurile şcolare

10.1. ParticularităŃi ale grupului-clasă Grupul-clasă are caracteristici specifice, precum şi un sistem propriu de interacŃiune. Acestă specificitate

apare ca una evidentă atunci când se realizează comparaŃii între diferite grupuri (clase) şcolare: în cadrul unei unităŃi şcolare, în condiŃiile existenŃei aceluiaşi colectiv profesional, a unor condiŃii materiale identice şi a unui curriculum unitar, rezultatele şcolare pot fi foarte diferite. În limbajul comun, se vorbeşte despre clase (grupuri) şcolare “bune” sau “rele”, de climat şcolar “optim” sau “conflictual” fără ca, în realitate, procesul de cunoaştere şi asistenŃă a acestora să facă apel la cunoştinŃele de dinamica grupurilor.

O data cu dezvoltarea cercetărilor din domeniul dinamicii grupurilor, în psiholosociologia procesului educativ a început să se impună ideea că că interacŃiunea profesor-elev nu este singura interacŃiune cu impact asupra progresului cognitiv al elevilor (Neculau şi Boncu, 1999, 235-236): “Studiile de psihologie socială au pus în evidenŃă importanŃa uriaşă a climatului afectiv din grupul informal pentru participarea elevilor în şcoală, precum şi eficienŃa interacŃiunii dintre elevi pentru procesul de învăŃare.” (s.n.).

În pedagogia tradiŃională, interacŃiunea şi cooperarea dintre elevi erau privite cu reticenŃă, spre deosebire de pedagogia contemporană, care le favorizează şi promovează. La ora actuală, se pleacă de la ideea că, în multe cazuri, grupul mediază relaŃia elev-profesor.

Semnificativă pentru această schimbare de optică este şi definiŃia grupului-clasă propusă de Adrian Neculau (1995, 257) “Clasa de elevi este un grup de muncă specific, compus dintr-un număr de membri egali între ei (elevii), şi dintr-un animator (profesorul), ale căror raporturi sunt reglementate, oficial, de tipul sarcinii şi de normele de funcŃionare".

ImportanŃa studierii clasei de elevi în termenii unui grup social derivă şi din importanŃa sa în viaŃa oricărui copil de vârstă şcolară, importanŃă datorată unor caracteristici psihosociale ale grupului-clasă:

a. este un grup cu o stabilitate ridicată, manifestată de-a lungul anilor. Nu puŃine sunt cazurile în care componenŃa sa este aproape neschimbată pe parcursul ciclului primar şi a celui gimnazial;

b. posedă toate caracteristicile grupului primar, oferind din plin posibilitatea unor interacŃiuni faŃă-în faŃă (Andronic şi Andronic, 2006, 74).

Ca grup social, clasa îndeplineşte următoarele funcŃii (Neculau şi Boncu, 236): 1. de integrarea socială: clasa de elevi are un aport deosebit în procesul de socializare, o bună integrare

în cadrul acesteia asigurând individului confort psihologic; 2. de securitate: constituie un mediu prielnic, perceput ca securizant, de manifestare pentru elevi; 3. de reglementare a relaŃiilor din interiorul grupului: grupul, prin diverse reacŃii, are puterea de a

sancŃiona comportamentele membrilor săi 4. de reglementare a relaŃiilor intraindividuale, prin intermediul căreia conduce la construirea identităŃii

de sine din perspectiva calităŃii de membru al grupului. Există o serie de particularităŃi în manifestarea proceselor de grup în cadrul grupului-clasă (Neculau şi

Zlate, 1983, 186): a. Procesul de realizare a sarcinii (de învăŃare) este determinant pentru buna funcŃionare a grupului-clasă.

27

27

De aceea, sarcina trebuie să fie precis formulată, prin efortul comun al profesorului şi al grupului de elevi; b. Procesul de comunicare se desfăşoară în strânsă legătură cu cel de realizare a sarcinii. Cercetările din

domeniul dinamicii de grup au arătat că reŃelele de comunicare ale grupurilor diferă în funcŃie de tipul sarcinii: reŃelele centralizate din punctul de vedere al comunicării facilitează îndeplinirea sarcinilor simple, iar cele descentralizate se dovedesc mai eficiente în cazul sarcinilor complexe;

c. Procesele afective pot fi puse în legătură directă cu cele anterior menŃionate, deoarece este evident că atracŃia dintre membrii grupului-clasă constituie o conditie fundamentală a performantelor şcolare înalte. AtracŃia interpersonală este, în acelaşi timp, o sursă de satisfactie personală pentru membri şi un factor al coeziunii grupului;

d. Procesul de influenŃă din clasa de elevi asigură uniformitatea comportamentelor, dorită şi promovată mai ales în cadrul învăŃământului obligatoriu. 10.2. Fenomene psihosociale în cadrul grupurilor şcolare În literatura psihosociologică, abordarea fenomenelor care se produc în cadrul grupurilor şcolare prezintă interes nu numai din punct de vedere teoretic, ci este şi o necesitate de ordin pragmatic: există o miză socială indiscutabilă a modului în care grupurile şcolare îşi îndeplinesc obiectivele educaŃionale, iar îndeplinirea obiectivelor educaŃiei este direct dependentă de o funcŃionare adecvată a grupurilor şcolare. Literatura românească de specialitate este bogată în ceea ce priveşte abordarea acestor fenomene, din rândul cărora vor fi prezentate în continuare doar perechile omogenitate-eterogenitate şi cooperare-competiŃie (apud Neculau şi Boncu, 1999, 239-245), precum şi o scurtă abordare a problematicii climatului şcolar.

Omogenitate vs. eterogenitate în alcătuirea clasei În cadrul grupului şcolar se manifestă o tendinŃă spre omogenitate, datorată în primul rând datorită

egalităŃii de statut a membrilor săi, dar şi unor alŃi factori socio-demografici (distribuŃia familiilor de provenienŃă în acelaşi areal, similarităŃi etnice sau religioase etc.)

OpŃiunea pentru formarea unor clase omogene sau eterogene din punctul de vedere al capacităŃilor de învăŃare are importante consecinŃe psihologice, pedagogice sau sociale, măsurabile în termeni de succes sau eşec şcolar sau de eficienŃă a profesorului şi a actului didactic.

Deloc neglijabile sunt aspectele de ordin etic sau juridic: tendinŃa spre omogenitate presupune excluderea din start a elevilor cu un potenŃial de învăŃare diferit (anulând astfel posibilitatea învăŃământului integrat), iar accentuarea eterogenităŃii poate fi un impediment în realizarea activităŃilor didactice de către profesorii care nu se bucură de sprijinul psihologului.

Deşi cercetările nu au condus la rezultate definitive în ceea ce priveşte opŃiunea între omogenitate şi eterogenitate, o serie de tendinŃe pot fi conturate:

“Omogenitatea pare să favorizeze clasele bune, deşi, cum vom putea constata, unii autori vor susŃine că interacŃiunea elevilor buni cu cei mai puŃin buni aduce foloase nu numai ultimilor, dar şi celor dintâi. Din punctul de vedere al interacŃiunii elevilor, atât în cadru formal cât şi informal, clasele eterogene sunt în mod hotărât mai eficiente...

Un aspect ce nu poate fi neglijat în luarea deciziei cu privire la modalitatea de grupare a elevilor îl constituie stima de sine. În clasele omogene aceasta este protejată, căci elevilor slabi, ce ar avea de suferit de pe urma comparaŃiilor cu cei buni, nu li se oferă acest prilej. Pe de altă parte, ei pot ajunge să înŃeleagă că fac parte dintr-o clasă slabă şi că au fost repartizaŃi astfel tocmai pentru că nivelul cunoştintelor şi abilităŃilor lor nu este suficient pentru a fi trimişi într-o clasă bunâ. În ultimul timp gruparea în manieră eterogenă a elevilor este inclusă în multe programe de reformă educaŃională, deşi s-a demonstrat că profesorii preferă clasele omogene. Cu privire la acestea din urmă, concluzia noastră este că ele nu devin eficiente decât pentru elevii foarte dotaŃi, şi numai dacă se combină cu programe intensive de instruire.” (Neculau şi Boncu, 1999, 240)

Cooperare şi competiŃie în clasă

Deşi importanŃa unor relaŃii afective pozitive între elevi este mereu amintită, mediul şcolar are o în general o organizare competitivă. Există o controversă aprinsă între adepŃii competiŃiei şi cei ai cooperării ca practici educative dezirabile în cadrul şcolii.

TendinŃa spre competiŃie între elevi este datorată, cel puŃin parŃial, faptului că notarea se realizează prin raportare la grup (deci în funcŃie de toŃi ceilalŃi membrii ai acestuia) şi nu în mod individualizat (prin raportarea la performanŃele individuale).

28

28

Până la un punct, competiŃia produce efecte motivaŃionale benefice în planul învăŃării, dar se poate asocia cu uşurinŃă cu unele efecte adverse, care pot conduce la conflict sau chiar manifestări de agresivitate între membrii grupului.

În cadrul învăŃării în condiŃii de cooperare, se pot manifesta o serie mai variată de forme de interacŃiune, în care profesorului nu îşi manifestă doar rolul tradiŃional (de „deŃinător absolut” al informaŃiilor), ci şi cel de facilitator şi consultant. În acest sens, au fost dezvoltate o serie de metode didactice, care îşi propun să elimine aspectele negative induse de competiŃia manifestată între elevi. Climatul şcolar

Emil Păun (1999, 115) definea climatul ca „ambianŃa intelectuală şi morală care domneşte într-un grup, ansamblul percepŃiilor colective şi al stărilor emoŃionale existente în cadrul organizaŃiei”. Acelaşi autor nota că în legătură cu grupurile sociale termenul de moral este sinonim cu cel de climat, dar cei doi termeni nu sunt interşanjabili: „în vreme ce climatul se referă exclusiv la realităŃi colective (grupuri, organizaŃii), moralul poate constitui un descriptor şi pentru individ. Asfel, putem vorbi despre climatul unui grup, dar nu de climatul unui individ”.

Climatul este dimensiunea subiectivă a organizaŃiei, fiind o variabilă latentă, greu de surprins în comportamentele indivizilor. Cu toate acestea, climatul este un puternic factor de mobilizare (sau demobilizare) a angajaŃilor unei organizaŃii (şcolare).

Climatul şcolar este influenŃat de o serie de factori (Păun, 1999, 117-119): 1. Structurali: modul în care sunt grupaŃi şi interacŃionează membrii în vederea realizării obiectivelor

organizaŃiei şcolare (dintre aceştia mărimea şi compoziŃia umană a şcolii au un impact deosebit); 2. Instrumentali: condiŃiile şi mijloacele de realizare a obiectivelor organizaŃionale (mediul fizic,

condiŃiile materiale, relaŃiile intracomunitare etc.); 3. Socio-afectivi şi motivaŃionali, dintre care cei mai semnificativi vizează contaminarea afectivă a

relaŃiilor interpersonale (în sensul acceptării, respingerii sau indiferfenŃei) şi manifestarea unor subgrupuri („bisericuŃe”). Principalul rol în gestionarea climatului unităŃilor şcolare îl are directorul (managerul) acestuia. Deşi în teorie este unanim recunoscută importanŃa cunoaşterii psihosociologice în fundamentarea deciziei acestuia, practica organizaŃiilor şcolare nu relevă acest lucru, nu puŃine fiind cazurile de „gestionare” a climatului pornind de la cunoscutul principiu politic fomulat de Macchiavelli „Divide et impera!” („Dezbină şi stăpâneşte!”).

11. Grupurile de muncă 11.1. Grup vs. echipă de muncă

Conceptul de „grup de muncă” s-a impus în literatura psihosociologică o dată cu cercetările conduse de Elton Mayo la uzinele Western Electric din Hawthorne în anii ’20 - ’30, cercetări care au avut o importanŃă fundamentală în apariŃia şi dezvoltarea psihologiei organizaŃional-manageriale, ca ramură aplicativă a psihologiei. Până la sensul specific dat de Mayo „orice grupare de oameni care avea de rezolvat o sarcină, chiar dacă gruparea era artificială, iar sarcina experimentală, de laborator, era desemnată prin sintagma grup de muncă” (Zlate, 2004, 398).

NoŃiunea de „echipă de muncă” aparŃile lui Leavitt (1975), care a avansat ideea („şocantă pentru perioada respectivă şi mult timp după aceea” – M.Zlate) că echipa de muncă este unitatea de bază a organizaŃiei. Leavitt mergea chiar mai departe, vorbind despre o organizaŃie-echipă, ca formă optimizată de desfăşurare a activităŃilor.

Între grupul şi echipa de muncă nu există o diferenŃă netă pentru o serie de autori, cu excepŃia utilizării predominante a termenului de „grup de muncă” de către psihologi şi a celui de „echipă de muncă” în cadrul mediilor de afaceri. Cercetările ultimilor ani au atestat faptul că echipa este ceva mai mult decât un grup de muncă, superioritatea ei provenind din faptul că aporturile individuale sunt considerate a fi complementare.

Grupul de muncă este definit ca „o colecŃie de doi sau mai mulŃi oameni care interacŃionează unul cu celălalt împărŃind câteva sarcini legate de un scop comun, interacŃiunea şi interrelaŃionarea distingând un grup de o simplă colecŃie de oameni” (Mielu Zlate, 2004, 399).

Echipa de muncă este un tip aparte de grup de muncă, având trei proprietăŃi specifice (Zlate, 2004, 399-400):

1. AcŃiunea indivizilor este interdependentă şi coordonată; 2. Fiecare membru are un rol particular specificat;

29

29

3. Există obiective şi scopuri comune. Acelaşi autor se referea la patru atribute esenŃiale ale echipei de muncă: 1) existenŃa unui sistem social perceput ca o entitate de membri şi de orice observator familiar cu acest

sistem; 2) sistemul social respectiv este complet, rolurile sale sunt diferenŃiate si interdependente în atingerea

scopurilor; 3) există una sau mai multe sarcini de îndeplinit pentru care sistemul este colectiv responsabil şi în

funcŃie de care se face evaluarea lui; 4) sistemul acŃionează într-un mediu care are aşteptări faŃă de el şi faŃă de care el are drepturi şi

îndatoriri. Ultimele două atribute diferenŃiază cel mai pregnant o echipă de muncă de un grup de muncă: „este

vorba despre existenŃa drepturilor şi îndatoririlor în raport cu mediul şi despre responsabilitatea colectivă a rezultatelor generate” :

Grupul de muncă Echipa de muncă

• Liderul formal este desemnat. • Adoptă obiectivul organizatiei ca pe obiectivul lui în sine. • Rezultatul provine din acumularea şi coordonarea rezultatelor fiecărei activităŃi individuale. • Membrii lui îşi asumă o responsabilitate strict individuală faŃă de rezultatele particulare produse. • Reuniunile lui sunt de scurtă durată şi conduse de liderul formal. • Acordă membrilor săi roluri corespunzătoare calificărilor profesionale. • Recompensează şi recunoaşte contribuŃiile individuale.

• FuncŃia de leadership şi responsabilităŃile ce decurg din ea se împart şi se repartizează între membri. • Îşi precizează obiective specifice care îi conferă identitate şi devin sursă stimulatoare. • Rezultatul comun apare din amestecul activităŃilor individuale şi colective. • Membrii ei exercită o responsabilitate comună sau împărŃită asupra rezultatului final. • Reuniunile sunt locul unde se discută, se decide, se lucrează în comun, se rezolvă activ problemele, fără presiunea timpului. • Încurajează membrii să-şi asume roluri multiple şi diversificate. • Recunoaşte, recompensează şi celebrează mai frecvent şi eu mai multă bucurie, cu toŃi membrii, succesele colective.

Concluzia generală a comparaŃiilor f ăcute între grupul şi echipa de lucru este că toate echipele de muncă

sunt grupuri, dar nu toate grupurile sunt echipe de muncă. Echipa de muncă apare ca un tip particular de grup mic de muncă, aşa cu sunt şi comitele, „task forces”, departamentele, consiliile etc. 11.2. Tipologia grupurilor de muncă O primă distincŃie poate fi făcută între grupurile formale şi cele informale, deoarece grupurile de lucru se formează şi funcŃionează atât în perimetrul formal, cât şi în cel informal al unei organizaŃii (Bogathy, 2004, 249-250): I. Grupurile formale sunt grupuri delimitate în structura organizaŃiei pentru a facilita realizarea scopurilor acesteia. Într-o organizaŃie pot fi întâlnite două tipuri principale de grupuri formale: grupurile de comandă şi grupurile de sarcină (proiect).

a. Grupul de comandă este compus dintr-un superior şi subordonaŃii săi imediaŃi . Acest tip de grup este un element de permanenŃă al structurii organizaŃiei, în sensul că dacă un anumit membru al acestuia (şef sau subordonat) părăseşte grupul, acesta continuă să existe ca atare, nu se destramă; b. Grupurile de sarcină / proiect sunt grupuri alcătuite din angajaŃi care lucrează împreună pentru a îndeplini o anumită sarcină sau proiect, dar care nu se subordonează aceluiaşi şef în cadrul activităŃilor zilnice, rutinere, ale organizaŃiei.

II. În cadrul oricărui grup formal de lucru se constituie în mod natural unul sau mai multe grupuri informale, care răspund la interesele comune ale membrilor şi nevoilor sociale ale acestora care nu pot fi satisfăcute de grupurile formale (nevoia de afiliere, de intimitate, de a fi acceptat, de a primi şi oferi atenŃie sau afecŃiune, de a stabili şi întreŃine relaŃii sociale satisfăcătoare etc.). Spre deosebire de grupurile formale, participarea ca membru este voluntară, iar un angajat al unei organizaŃii poate fi membru mai multor grupuri informale.

30

30

Grupurile de interes sunt compuse din angajaŃi ai unor grupuri fomale (de comandă sau de sarcină / proiect) care se afiliază la acestea în scopul atingerii unui obiectiv specific în care fiecare are un interes individual. Deşi aparent grupurile informale sunt un fenomen ce priveşte mai degrabă membrii unei organizaŃii şi relaŃiile interpersonale dintre acestea, funcŃionarea grupurilor informale poate avea consecinŃe importante asupra funcŃionării productive a organizaŃiei, putând frâna sau accelara activităŃile acesteia.

Grup informal Grup formal

A. Structura a) Origine Spontană Planificată b) Modalitate de a fi EmoŃională RaŃională c) Caracteristici Dinamică Stabilă

B. Terminologia poziŃiei Rol Post

C. Scopurile SatisfacŃia membrilor Profitabilitate sau serviciile către societate

D. InfluenŃa a) Bază Personalitate PoziŃie b) Tip Putere Autoritate c) Curgere De jos în sus De sus în jos

E. Mecanisme de control Sanctiune fizică sau socială (norme)

AmeninŃarea de a fi concediat sau retrogradat

F. Comunicare a) Canale Tip ciorchine Canale formale b) ReŃele Slab definite, intersectează

canalele obişnuite Bine definite, urmează liniile formale

G. Cartare Sociogramă Organigramă (hartă organizaŃională)

H. Diverse a) Indivizi incluşi Numai cei “acceptabili" ToŃi indivizii din grupul de

muncă muncă

Tabelul nr.3: Grupurile formale şi informale (apud Zlate, 2004, 403) 11.3. Coeziune şi conflict în grupurile de muncă

Coeziunea grupului reflectă gradul în care grupul este atractiv pentru membrii săi; membrii grupurilor de muncă care sunt coezive sunt puternic motivaŃi să rămână în grup şi să lucreze cu entuziasm pentru realizarea sarcinilor organizaŃiei din care fac parte.

Efectul de coeziune este sustinut de prezenŃa următorilor factori (Bogathy, 2004, 258-259): a) Valorile şi opiniile similare, oamenii preferând compania celor care le sunt asemănători în privinŃa

opiniilor pentru că acest fapt le induce sentimentul că propriile opinii sunt corecte. b) Duritatea iniŃierii / procesului de accedere într-un anumit grup sporeşte atractivitatea acestuia pentru

membrii; c) Mărimea grupului. Coeziunea este în general invers proporŃională cu mărimea, deoarece grupurile

mici permit o interacŃiune mai frecventă între membri decât cele mari (context în care aceştia îşi pot descoperi afinităŃi în domeniul personal şi în cel profesional, fapt care măreşte coeziunea grupului);

d) Îndeplinirea cu succes a unor sarcini de către grupul de muncă; e) AmeninŃarea externă şi competiŃia între grupurile de muncă. Există o serie de efecte ale coeziunii în planul comportamentului de grup (Oberlé şi Beauvois, apud

Bogathy, 2004, 259): a. Participarea activă la activităŃile grupului - indivizii sunt motivaŃi, există o comunicare eficientă în

grup, o fluctuaŃie voluntară redusă a membrilor şi absenteismul este redus; b. Succesul grupului de lucru - grupurile sunt foarte eficiente în atingerea propriilor scopuri, prin

calitatea superioară a comunicării dintre membri şi a implicării lor în îndeplinirea sarcinii (în condiŃiile unei

31

31

conformări active la norme); c. Productivitatea. Coeziunea puternică se asociază cu o scădere în productivitatea a membrilor

grupului, fenomen constatat în cazul grupurilor în care membrii sunt plătiŃi pe unitatea produsă: membrii valorizează opiniile grupului şi nu vor risca să piardă stima acestuia producând mai mult decât se aşteaptă acesta;

d. lntensificarea presiunii spre conformitate: Grupurile unite, atractive şi bine coordonate deŃin toate pârghiile necesare (informaŃiile, recompensele şi pedepsele) pentru a induce conformitatea de nivel ridicat a membrilor.

e. Ostilitatea şi agresivitatea faŃă de cei care nu sunt membri ai grupului, atitudini susŃinute de impresiile negative şi sunt însoŃite de tendinŃa de a subevalua competenŃele şi eficienŃa celor care nu fac parte din grup.

Dată fiind inerenta diversitate a oamenilor în termeni de opinii, idei, atitudini, moduri de percepere a situaŃiilor şi evenimentelor, conflictul în grupul de muncă este inevitabil, manifestându-se ca un proces natural care are loc atunci când o persoană, un grup, un departament sau o organizaŃie se angajează în comportamente care împiedică altă persoană, alt grup, alt departament sau o organizaŃie să-şi îndeplinească obiectivul (Bogathy, 2004, 259). Orice conflict conŃine însă un potenŃial constructiv, deoarece poate contribui la:

- definirea mai clară a graniŃelor organizaŃionale; - conturarea identităŃilor personale şi sociale; - stimularea soluŃionării creative şi inovative a problemelor. Valorificarea acestui potenŃial constructiv depinde de disponibilitatea şi abilitatea părŃilor implicate de

a coopera, prin exploatarea de către acestea a faŃetelor sale benefice. În funcŃie de resursele disponibile, cei implicaŃi în conflict se pot angaja în strategii individuale de management al conflictului (Thomas, 1972, apud Bogathy, 2004, 261): 1. CompetiŃia, care este o strategie de tip câştig-pierdere, deoarece se persistă în conflict până când obiectivele uneia dintre părŃi sunt atinse în detrimentul celeilalte; 2. Acomodarea, o strategie de tip pierdere-câştig care constă în cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinŃelor acesteia, cu nesusŃinerea interesului propriu; 3. Compromisul prefigurează situaŃia de tip pierdere-pierdere. Compromisul are o latura pozitivă, deoarece fiecare parte oferă ceva, dar nu reprezintă o strategie de succes dacă fiecare parte nu are resurse pentru a onora înŃelegerea ; 4. Colaborarea oferă posibilitatea câştigului reciproc, dar angajarea în strategii de colaborare nu este posibilă atunci când resursele sunt limitate, insuficiente pentru a satisface ambele părŃi; 5. Evitarea conflictului se referă la faptul că acestuia nu i se permite pur şi simplu să iasă la suprafaŃă. Problema acestei strategii este că deşi efectele animozităŃilor nu se manifestă, diferenŃele între cele două părŃi se perpetuează şi vor continua să le afecteze capacitatea de a lucra împreună.

12. Elemente de psihologie socială a organizării grupurilor

12.1. Premisele organizării: potenŃialul prezumtiv al grupului

Necesitatea organizării indivizilor în cadrul unor grupuri a fost reliefată în special de comparaŃiile între potenŃialul de acŃiune al indivizilor în afara organizării grupale şi potenŃialul de acŃiune al acelorlaşi indivizi care în cadrul unui grup. În acest sens, au fost dezvoltate patru strategii de comparare în ceea ce priveşte alternativa grup / individ (Radu, IluŃ şi Matei, 1994, 136-138):

I. Realizarea unei paralele între performanŃa unui grup şi media performanŃelor membrilor săi în situaŃia individuală (pretestată înaintea constituirii grupului). Concluzia generală a unui număr semnificativ de experimente realizate în acest sens a fost că performanŃa de grup este superioară celei individuale, dar reuşita sa comportă adesea un timp mai lung, necesar pentru producerea unor efecte benefice datorate unei comunicări mai eficiente a mesajelor, familiarizării cu sarcina grupului, coordonării eforturilor membrilor sau adoptării unor decizii consensuale privind acŃiunile viitoare. Datorită acŃiunii acestor factori, un grup este semnificativ mai bun decât individul mediu pentru că pune laolaltă resurse multiple: capacităti mai multe şi diferite.

II. Compararea performanŃei grupului cu prestaŃia celui mai bun dintre membrii săi în situaŃia individuală. Folosind această strategie, superioritatea grupului devine relativă deorece în probele complexe un individ cu aptitudini superioare este mai performant decăt un grup mediocru, rezultat care poate fi explicat prin faptul că în situatii de grup indivizii cu potenŃial superior nu îşi utilizează pe deplin resursele,

32

32

dozându-şi efortul în urma raportării la ceilalŃi membri ai grupului; III. Punerea în paralel a performanŃei grupului real cu suma prestaŃiilor unui grup echivalent în situaŃie

individuală. În termeni matematici, se pune următoarea întrebare: constituie performanŃa colectivă o rezultantă care depăşeşte suma aritmetică a prestaŃiilor individuale? În cadrul acestei strategii se utilizează grupul nominal, prin reunirea printr-un calcul pe hârtie a subiecŃilor care au lucrat individual în grupuri nominale sumative (ipotetice), având aceleaşi efective ca şi grupurile reale. Cu alte cuvinte, se compară performanŃa grupului cu suma răspunsurilor distincte obŃinute în şedinŃe individuale.

Concluzia experimentelor folosind paradigma grupurilor minimale a fost că diferenŃele constatate între performanŃele acestora şi cele ale grupurilor reale sunt adesea mici şi nesemnificative.

Grupul real egalează în anumite condiŃii performanŃa prezumtivă a grupului sumativ, iar o dinamică de grup optimă poate să asigure chiar obŃinerea unei performanŃe superioare, peste suma aporturilor individuale.

IV. Compararea grupului real cu modelul matematic anticipat a dus la concluzia că grupul nu utilizează deplin resursele ipotetice / capacităŃile membrilor săi. DiferenŃa între probabilitatea matematică şi realitatea grupurilor este datorată modului în care acesta este compus şi organizat.

Ca o remarcă generală asupra rezultatelor celor patru strategii de comparaŃie individ - grup folosind ca şi criteriu performanŃa realizată, este că nu se poate formula un răspuns ferm, care să afirme superioritatea absolută a individului sau a grupului.

Mai pragmatică şi mai relevantă este schiŃarea potenŃialului prezumtiv (teoretic) al grupului, concretizat în cadrul a patru aspecte Radu, IluŃ şi Matei, 1994, 138-140):

a) În cadrul activităŃii de grup se poate conta pe un efect statistic: “în grup se combină aptitudinile, se însumează contribuŃiile, are loc schimbul de informaŃii şi de activităŃi. În consecinŃă un colectiv poate vehicula şi pune in valoare un volum mult mai mare de informaŃie decât fiecare din membrii săi (s.n.)”

ConsecinŃele acestui efect statistic sunt evidente, doar prin referire la faptul că un individ poate stăpâni pe plan mintal (în câmpul atenŃiei şi memoriei sale imediate) maximum de 7±2 entităŃi distincte, pe când în cadrul unui grup fiecare dă şi primeşte, fiind simultan sursă de informaŃii şi beneficiar. Apare deci o creştere ipotetică a resurselor: mai multe minŃi au potenŃialul să facă mai mult şi mai bine decât una singură.

În practic, însă, această însumare a aporturilor individuale nu este totdeauna deplină, completă. b) Grupul de muncă oferă şansa de a avea pretestarea ideilor / soluŃiilor avansate, asigurând un feed-back

al acestora, de unde reducerea numărului de erori, implicit creşterea exactităŃii soluŃiei. Prin întărire şi feed-back reciproc răspunsurile bune se fixează iar cele greşite se elimină, triajul acestora fiind mult mai eficace în grup decât la nivel personal sau prin interacŃiuni interindividuale. Acest avantaj este anulat în cazul în care există o limită fermă de timp (“deadline”), cunoscut fiind faptul că procesul deliberativ de grup este unul cronofag.

c) În cadrul grupului are loc compensarea competenŃelor, un participant la activitatea colectivă putând să fructifice gândirea altuia. În consecinŃă, din interacŃiune şi combinare se naşte un rezultat inedit şi se valorifică resursele şi competenŃele diferiŃilor membrii.

d) ExistenŃa dinamicii de grup face ca situaŃia colectivă să devină o sursă potenŃială de activare, de mobilizare energetică, de fenomene de contagiune a pasiunii: 12.2. „Ciclul de viaŃă” al unui grup

Indiferent de tipul de grup, se pot descrie o serie de stadii ale dezvoltării sale, conform modelului lui Tuckman (Bogathy, 2004, 250-251):

Stadiul I: Formare („Forming”) Este caracterizat în principal de incertitudine care se manifestă în ceea ce priveşte scopul, structura şi

conducerea grupului. Este practic o perioadă de tatonare, de stabilire a comportamentelor care sunt acceptabile în cadrul unui grup. Această etapă se încheie la momentul în care membrii încep să se gândescă la ei înşişi ca parte a unui grup.

Stadiul II: Răbufnire („Storming”) Predominantă este confruntarea membrilor grupului (implicit, prezenŃa unui potenŃial conflictual),

care îşi acceptă calitatea de membru, dar manifestă rezistenŃă faŃă de constrângerile impuse indivizilor de către grup. În mod special, conflictul se poate manifesta în jurul problemei stabilirii liderului (cine va conduce grupul). Acest stadiu se finalizează în momentul în care grupul se organizează pe bază de roluri şi responsabilităŃi, stabilindu-se o ierarhie a conducerii.

Stadiul III: Normarea („Norming”) În acest stadiul se dezvoltă relaŃiile apropiate între membri, iar grupul devine mai coeziv. În baza

compromisului, se formează consensul între membri. Datorită recunoaşterii interdependenŃei între roluri,

33

33

membrii ating acordul asupra normelor grupului. Acest stadiu se încheie atunci când structura grupului se consolidează şi grupul a asimilat un set de expectanŃe legate de ceea ce înseamnă un comportament corect din partea membrilor săi.

Stadiul IV: FuncŃionare („Performing”) Stadiul este caracterizat de asistenŃă reciprocă şi contribuŃii creative. Structura grupului este funcŃională

şi complet acceptată de către membrii, iar grupul îşi concentrează energia în direcŃia cunoaşterii şi înŃelegerii între membri, în vederea îndeplinirii sarcinii comune.

Stadiul V: Destrămare („Adjourning”) Când grupul intră în aces stadiu, prioritatea lui nu o mai constituie performanŃa înaltă în îndeplinirea

sarcinilor, atenŃia fiind concentrată asupra încheierii activităŃii. ReacŃiile membrilor pot fi extrem de variate: unii pot fi entuziaşti, bucurându-se de realizările grupului, alŃii tri şti, gândindu-se la faptul că pierd relaŃiile de prietenie câştigate de-a lungul existenŃei grupului.

Modelul celor cinci stadii ale dezvoltării a fost elaborat de Tuckman cu privire la grupurile terapeutice. Ulterior, existenŃa acestor stadii a fost studiată şi cu privire la variate alte tipuri de grupuri. La ora actuală, este cel mai cunoscut model stadial al dezvoltării grupurilor nu datorită faptului că descrie o succesiune universal-valabilă a formării şi dezvoltării unui grup, ci fiindcă oferă un cadru teoretic flexibil şi adaptabil realităŃii extrem de diverse a grupurilor sociale.

Etapele nu sunt parcurse uneori în integralitatea lor sau în succesiunea anterior prezentată. CorespundenŃa parŃială cu modelul nu echivalează însă cu o lipsă a performanŃei grupale.

De exemplu, grupurile de proiect / sarcină, au o existentă strict definită şi, după ce şi-au atins scopurile, se destramă. Cu alte cuvinte, ultimul stadiu (destrămarea) nu există încă de la momentul proiectării grupurilor. Unele grupuri de comandă pot avea aceeaşi evoluŃie, atunci când apar restructurări sau concedieri în cadrul organizaŃiei.

Uneori, etapa de destrămare se poate prelungi mult în timp, cum este şi cazul „bisericuŃelor” formate în timpul studenŃiei, care pot constitui baza unor grupuri de prietenie extrem de durabile, dublate sau nu de dezvoltări în planul activităŃilor profesionale.

12.3. Factori ai productivităŃii grupale

Aprecierea productivităŃii unei activităŃi colective pleacă de la interrelaŃia de bază între grupul şi sarcina în care acesta este angajat (Radu, IluŃ şi Matei, 1994, 141-144).

Principalii factori care influenŃează productivitatea sunt: 1) Mărimea (volumul) grupului În principiu creşterea numărului de participanŃi sporeşte evantaiul de alternative acŃionale, diversifică

informaŃiile şi opiniilor vehiculate în grup. Există, însă, şi o redundanŃă a contribuŃiilor individuale, pe măsură ce numărul membrilor creşte, astfel încât la un moment dat membrii adiŃionali nu mai aduc nimic în plus pentru rezultatul grupului.

Pe de altă parte, acordul devine tot mai dificil (implicit, realizarea consensului), iar participarea la discuŃiile de grup este mai redusă, o dată cu creşterea volumului grupului:

“s-au întocmit curbe ale participătii diferenŃiale la discuŃii: un optimum de schimburi şi de relaŃii se obŃine in grupuri de 5 până la 12 membrii. Grupul de 3-4 persoane este sărac ca realitate socială iar grupul mai mare (în medie) de 12-15 persoane tinde să se divizeze în subgrupe şi să lucreze mai lent fiind necesară o formulă de conducere cu statusuri diferite. Echilibrul cel mai bun intre dinamica grupului, timpul de lucru şi productivitate se pare să fie între 5 şi 12 membrii (cifrele trebuie luate drept cadru de orientare). O data cu creşterea mărimii grupului proporŃia de membri care participă tot mai puŃin la discuŃii scade semnificativ; se detaşează net membrii cei mai activi în raport cu ceilalŃi, care rămân mai putin diferenŃiaŃi, între ei.” (s.n.) (Radu, IluŃ şi Matei, 1994, 141-142):

2) CompoziŃia grupului Într-o formaŃie de lucru mai restrânsă (până la 12-15 persoane) prezintă importanŃă gradul de potrivire şi complementaritate a însuşirilor personale. Buna funcŃionare a grupului de muncă presupune înclinaŃia spre colaborare cu alŃii, în timp ce tendinŃele egocentrice şi dorinŃa personală de a excela în cadrul activităŃii colective grevează asupra succesului acesteia. Grupurile neomogene din punctul de vedere al însuşirilor de personalitate ale membrilor par fi superioare sub aspectul calităŃii activăŃilor de grup. Eterogenitatea produce o creştere a potenŃialului colectivului: se propune un număr mai mare de alternative şi se lărgeşte baza critică, fapt care poate contribui la o eliminare mai eficientă a erorilor. Omogenitatea psihologică este mai indicată decât eterogenitatea dacă în cadrul grupului sunt mai importante relaŃiile interpersonale (cum este cazul oricărui grup care presupune o co-evoluŃie îndelungată).

34

34

3) Factori de organizare şi conducere. CompetenŃele individuale pot fi angrenate în mecanismul activităŃii colective doar în condiŃiile manifestării unui mod de conducere judicios. RelaŃiile ierarhice, stilul de conducere trebuie să acŃioneze ca un catalizator al energiilor, înlesnind posibilităŃile de expresie şi manifestare ale fiecăruia. RelaŃiile de comunicare din grup care pot exercita o acŃiune facilitatoare sau perturbantă. Calitatea relaŃiei "sarcină - proces de comunicare" poate produce "degradarea" grupului spre simpla colecŃie de indivizi sau dimpotrivă, creşterea gradului de coeziune între membri. RelaŃiile socio-afective pozitive de tipul atracŃiei interpersonale, a raporturilor de simpatie sau de prietenie favorizează, în genere, activitatea grupului, reducând tensiunea, sporind dispoziŃia de acceptare a celorlalŃi. Există însă şi reversul medaliei: relaŃiile amicale pot interfera cu productivitatea (conformismul devenind mai manifest) pe câtă vreme într-un grup de persoane care nu se cunosc prevalează centrarea asupra sarcinii şi rezistenŃa faŃă de presiunea la aliniere. RelaŃiile socio-afective negative pot constitui obstacole însemnate în cadrul activităŃii de grup, nepermiŃând valorificarea resurselor reale de care dispune acesta. Problema compatibilitătii psihologice este de mare importanŃă în microgrupuri destinate să lucreze în condiŃii cu totul neobişnuite, iar un climat psihosocial favorabil activităŃii trebuie asigurat pentru reuşita activităŃilor.

13. Psihologia socială a comunităŃilor umane 13.1. “Comunitatea” în cultura europeană

În limbajul cotidian prin termenul de “comunitate” se înŃelege o colectivitate umană cu caractere, interese şi norme de viaŃă comune, constituită istoric şi grupată într-un spaŃiu unic (cartier, sat, oraş, Ńară), un grup uman constituit pe diferite criterii (etnic, lingvistic, religios, etc.) sau chiar un ansamblu de Ńări legate prin înŃelese comune (Comunitatea Europeană, OPEC)∗.

În toate apariŃiile sale în cadrul limbajului cotidian “cuvântul este utilizat cu referire la ideea că acolo este ceva comun unui grup sau părŃi a populaŃiei” (Hawtin, Hughes şi Percy-Smith, 1998, 33).Termenul este pe cât de intens uzitat, pe atât de greu de definit. A fost utilizat chiar la un nivel maxim de generalitate, în încercarea de diferenŃiere a Occidentului faŃă de Orient. În primul spaŃiu s-ar dezvolta culturi care pun accentul pe individualitate şi dezvoltarea acesteia, iar în al doilea ar fi cultivată cu precădere preocuparea pentru comunitate, a cărei interese prevalează asupra celor individuale. Dihotomia tradiŃională Occident / Orient este însă una falsă, deoarece cele două spaŃii nu sunt unitare din punct de vedere cultural, fiind alcătuite dintr-o multitudine de “arii culturale” (Nakamura, 1997, 13): “zona în care un popor avansat din punct de vedere cultural şi-a statornicit propria tradiŃie culturală, în felul său specific”.

Multitudinea de sensuri şi conotaŃii ale “comunităŃii” face practic imposibilă o definiŃie cuprinzătoare, care să fie acceptată pe deplin măcar în cadrul unei singure “arii culturale”. O serie de elemente sunt comune şi poate fi urmărită chiar o istorie a ideilor asupra acestui subiect, în cadrul a ceea ce se subsemnează de regulă sintagmei “cultură europeană”: ariile culturale din spaŃiul geografic al Europei şi iradierile acestora pe alte continente.

“Problema” comunităŃii constă tocmai în “folosirea duală” a acestui termen în societatea contemporană: “atât ca o prescurtare pentru servicii sau organizaŃii care sunt situate şi organizate la nivel local cât şi ca o ideologie ce exprimă noŃiunile accesibilităŃii, autorităŃii locale, solidarităŃii sociale şi împărŃirii beneficiilor” (Jones, 1994, 131).

În general, “comunitatea” este văzută într-o lumină pozitivă şi evocă apropierea şi căldura relaŃiilor

interumane (Hawtin..., 1998, 34). Deşi există, fără îndoială, comunităŃi în care aceste sentimente sunt prezente, în multe cazuri sunt necesare eforturi reale pentru a dezvolta “spiritul comunităŃii”. Acest efort pare a fi unul necesar în cazul României. În ultimul timp s-a produs o descentralizare mai degrabă a responsabilităŃilor decât a resurselor „pornită mai degrabă din lipsa de competenŃă a guvernanŃilor de la nivel central în a rezolva problemele sociale ale tranziŃiei decât din nevoia de dezvoltare a comunităŃilor sau din presiunile acestora” (Zamfir şi Preda, 2000, 7).

∗ Analiza acestori sensuri (făcută “în spiritul” DicŃionarului enciclopedic ilustrat, Chişinău, Ed. Cartier, 1999) am preluat-o de la Ana Stoica-Constantin (2001, 12), autoare care adaugă şi sensul de “grup de sarcină”, atunci când se face referire la comunitate din perspectiva psihosociologiei rezolvării conflictelor.

35

35

Descentralizarea nu echivalează cu reclădirea peste noapte a spiritului comunitar, a cărui esenŃă pare să fi fost grav afectată în ultimele decenii - în care orice fel de iniŃiativă locală risca să fie privită ca o abatere de la “linia conducătoare”. Desigur, nu este singura explicaŃie, ar putea fi evocate şi migraŃiile masive, industrializarea în ritm alert ş.a.m.d. – o serie întreagă de factori care produc anomie socială.

13.2. O abordare integrală a problemelor: psihologia comunităŃii

În mai 1965 a avut loc ConferinŃa de la Swampscott (lângă Boston) care este considerată “data oficială” de naştere a psihologiei comunităŃii. Au participat la aceasta psihologi clinicieni îngrijoraŃi de practicile profesionale curente în domeniu şi care erau orientaŃi spre crearea de schimbări social-politice.

La finalul conferinŃei s-a convenit asupra concentrării eforturilor pe acŃiunile de prevenŃie, nu pe tratamentul propriu-zis şi s-a acceptat faptul că includerea perspectivei ecologice (potrivirea persoană-situaŃie) este un element esenŃial al practicii profesionale.

O sinteză a acestor preocupări a fost făcută în “modelul Dohrenwend” ∗ (1978), care este şi acum un adevărat “sistem de referinŃă” în psihologia comunităŃii. Notele definitorii ale modelului sunt:

- opoziŃia faŃă de modelul medical, paternalist; - diferenŃierea psihopatologiei de stresul psiho-social - “reacŃie emoŃională normală la un eveniment de viaŃă traumatic care nu implică că un individ este bolnav mintal” (Schileppi, Teed şi Torres, 20); - accentuarea importanŃei factorului timp în intervenŃie (şansele cele mai mari de reuşită sunt date de declanşarea acesteia în timpul sau la începutul crizei); - încurajarea furnizării de servicii sociale în mod proactiv, nu reactiv. Cu alte cuvinte, se preferă mai degrabă căutarea decât aşteptarea potenŃialilor beneficiari în furnizarea acestui tip de servicii; - promovarea contactelor cu mass-media şi sfera politicului, pentru a demonstra eficienŃa serviciilor sociale şi consecinŃele nefaste (în special pe termen lung) a reducerii fondurilor alocate acestora.

La ora actuală nu există o definiŃie formală unanim acceptată a psihologiei comunităŃii, dar câteva sunt mai cunoscute şi mai des citate (Duffy şi Wong, 2000, 8):

“Psihologia comunităŃii... a înregistrat o evoluŃie în studiul efectele factorilor sociali şi de mediu asupra comportamentului la nivelul individului, grupului, organizaŃiei şi al societăŃii.” (Heller, 1984).

“Psihologia comunităŃii este, în parte, o încercare de a găsi alte alternative la tratarea devianŃei de la normele sociale. Privită din această perspectivă este o încercare de a susŃine dreptul fiecărui persoane de a fi diferit fără riscul de a suferi sancŃiuni materiale şi psihologice.” (Rappaport, 1977)

“Psihologia comunităŃii este privită ca o abordare a problemelor de comportament uman care reliefează contribuŃiile la dezvoltarea lor de către forŃele mediului înconjurător precum şi contribuŃiile potenŃiale ce trebuie făcute în scopul uşurării problemelor prin folosirea acestor forŃe.” (Zax şi Specter, 1974).

Pentru Orford (1998, 15) mai importantă decât o definiŃie formală este enunŃarea unor principii ale psihologiei comunităŃii:

1. PrezumpŃii asupra cauzelor problemelor: O interacŃiune, în timp, între persoană şi instituŃiile şi sistemele sociale, incluzând structura de sprijin social şi de putere socială; 2. Nivele ale analizei: De la macro- la micro-nivel, în special la nivelul organizaŃiilor şi al comunităŃilor sau cartierului; 3. Metode de cercetare: Includ modele cvasi-generale, cercetare calitativă, cercetarea-acŃiune şi studiile de caz; 4. Localizarea practicii : Cât mai aproape de contexte sociale cotidiene, relevante; 5. Abordarea serviciilor de planificare : Proactivă, “în căutare”, evaluând nevoile şi riscurile speciale într-o comunitate; 6. Accent practic : Mai mult pe prevenire decât pe tratament; 7. Atitudinea coparticipării la psihologie a celorlalŃi. Pozitivă, pe căi formale şi informale, incluzând consultaŃiile; 8. PoziŃia faŃă de lucrul cu neprofesioniştii: Încurajează puternic auto-ajutorul şi pe neprofesionişti şi caută căi de facilitare şi colaborare cu aceştia.

∗ Modelul poartă numele autoarei, Barbara S. Dohrenwend, care l-a expus în prima dată în articolul “Social stress and Community Pshychology” (apărut în “American Journal of Community Pshychology”, 6, pp.1-14)

36

36

13.3. Preocupări actuale şi de perspectivă în abordarea psihosocială a comunităŃilor Pe lângă încercările de definire formală a psihologiei comunităŃii sunt frecvent întâlnite şi inventarieri ale temelor sale majore (Duffy, Wong, 2000, 13-18): 1.PrevenŃie mai curând decât tratament Psihologia comunităŃii are un rol proactiv, mai degrabă decât reactiv datorită practicării celor trei nivele de prevenŃie:

- primară: concentrarea eforturilor astfel încât problema să nu apară; - secundară: abordarea problemei în cel mai timpuriu stadiu posibil, înainte de a deveni severă sau persistentă; - terŃiară: reducerea severităŃii, atunci când problema este una de durată.

2. Accentul pus pe întărire şi competenŃă Psihologia comunităŃii pune în centrul preocupărilor sale competenŃa (“o dorinŃă de bază de a te şti capabil” – R. White) şi întărirea comportamentelor care o generează. Această accentuare se îmbină de minune cu conceptul de prevenŃie: dacă se produc întăririle necesare la începutul vieŃii, problemele pot fi evitate cu mult mai uşor în viitor. 3. ImportanŃa perspectivei ecologice Unul dintre autorii cei mai importanŃi ai domeniului, Rappaport, este frecvent citat cu definiŃia: “perspectiva ecologică înseamnă o examinare a relaŃiilor între persoane şi medii (atât sociale cât şi fizice) şi stabilirea potrivirii perfecte între persoană şi situaŃie” . Perspectiva ecologică afirmă natura tranzacŃională a mediului şi persoanei, ambele putând fi supuse examinării şi schimbării; în acest sens sunt intens utilizate teoriile persoanei-în-context. 4. Respectarea diversităŃii A privi diversitatea ca pe un fapt de viaŃă îndeamnă la reŃinere în a aprecia pe celălalt după standarde culturale general valabile, de unde etichetările de “deficient” sau “deviant”. Deşi această preocupare pentru cultivarea diversităŃii pare de bun-simŃ, ea a fost impusă ca principiu de acŃiune datorită consecinŃelor nefaste ale etichetărilor practicate de însăşi cei chemaŃi să intervină.

Un studiu al lui Rosenhan din 1978 (descris în Schileppi..., 2000, 12-13) a arătat că diagnosticele psihiatrice, indispensabile pentru un tratament eficace, pot fi folosite şi în defavoarea celor aflaŃi în dificultate. ParticipanŃii la acest studiu s-au prezentat la diferite servicii de sănătate mintală pretinzând că “aud voci”; fără excepŃie, au fost admişi în centrele psihiatrice, de obicei sub eticheta de “posibil schizofren”. O dată admişi, voluntarii lui Rosenhan erau instruiŃi să nu arate “simptome” adiŃionale sau orice fel de comportamente neobişnuite. Cu toate acestea, orice comportament era interpretat ca rezultat al tulburării psihiatrice presupuse iniŃial. De exemplu, unul dintre participanŃi (student la psihologie) obişnuia să Ńină, zi de zi, un jurnal; activitatea sa a fost descrisă în fişa de observaŃie ca “luare de notiŃe compulsivă”. În ciuda faptului că nici unul dintre pseudo-pacienŃi nu mai relatau că “aud voci” şi nu prezentau nici un alt fel de simptomatologie, durata medie de şedere a fost de peste 70 de zile! Concluzia lui Rosenhan: diagnosticele psihiatrice împiedicau personalul specializat să vadă că “pacienŃii” erau cât se poate de normali...

5. “Empowerment” Reprezintă procesul de sporire a posibilităŃilor prin care o persoană / grup îşi poate controla viaŃa în mod activ, concomitent cu participarea democratică la comunitate.

Deşi este vorba, în mod esenŃial, de “a face”, acŃiunea nu aparŃine psihologilor, ci celor asistaŃi. De aici şi critica: “empowement” ar duce la individualism, confruntare, conflict psihosocial. Cu toate aceste critici, acestei teme îi este consacrat un rol important: aproape că nu lipseşte din structura nici unui curs universitar, se practică stagii speciale de training pentru membrii diferitelor grupuri defavorizate şi au loc conferinŃe dedicate acestui subiect.

6. Alegerea între alternative Presupune atât furnizarea posibilităŃilor de alegere din serviciile sociale existente în comunitate, cât şi asigurarea accesibilităŃii acestora. 7. Schimbarea socială În forma sa planificată, este o preocupare majoră în psihologia comunităŃii: ceea ce urmează să se schimbe este ales dinainte şi este direcŃionat spre a spori “spiritul comunităŃii”. Se depun eforturi pentru a asigura un rol activ celor afectaŃi de schimbare.

37

37

Astfel văzută, schimbarea socială se exprimă prin practica intervenŃiei (Neculau, 2001, 7): “Cuvântul <<intervenŃie>> este utilizat de teoreticieni în sensul de schimbare planificată, el desemnează o acŃiune prin care protagoniştii participă voluntar la un proiect de schimbare deliberată” 8. Cercetarea-acŃiune Cercetarea-acŃiune este preferată în psihologia comunităŃii, atât din considerente teoretice (cf. “modelului Dohrenwend”) cât mai ales practice. Este o formă de intervenŃie care dă rezultate în cazul problemelor sociale presante şi poate produce schimbările sociale urmărite. În psihologia comunităŃii cel mai frecvent cuplul cercetare-acŃiune se întâlneşte sub forma organizării unei campanii. 9. Colaborarea cu alte discipline A produce schimbarea socială în sensul planificat este o sarcină monumentală, imposibil de realizat fără colaborarea cu alte discipline, prin conştientizarea modului în care alŃii văd aceleaşi probleme pornind de la propria specializare (istorie, economie, sociologie, antropologie, ştiinŃe politice, ştiinŃa mediului ş.a.m.d.). 10. Un “simŃ al comunităŃii” (“spiritul comunităŃii”) Unul dintre cele mai importante concepte ale psihologiei comunităŃii, “community spirit” este legat de sentimentul subiectiv de bunăstare şi activismul civic: prin intermediul cercetărilor empirice s-a putut stabili faptul că participarea la vot, consultarea oficialităŃilor, ş.a.m.d. sunt în relaŃie directă cu “community spirit”. După McMillian şi Chavis (1986) apud Duffy şi Wong, 2000, 17 “spiritul comunităŃii” este produsul acŃiunii simultane a patru elemente:

1. ApartenenŃa la un grup sau o organizaŃie (comunitate, societate); 2. InfluenŃa – semnifică faptul că oamenii simt că pot face o diferenŃă în comunităŃile lor; 3. Integrarea sau îndeplinirea nevoilor sugerează că membrii comunităŃii cred că nevoile lor vor fi satisfăcute de resursele disponibile din comunitate; 4. Legătura emoŃională implică faptul că membrii comunităŃii au şi vor se vor bucura de istorie, timp, locuri şi experienŃe de viaŃă comune.

14. Psihosociologia grupurilor mari

14.1. Grupul mare în psihologia socială Pantelimon Golu (2004, 261) nota faptul că psihologia persoanei reprezintă pentru psihologia socială „o

formaŃiune elementară, un punct de plecare”, în vreme ce psihologia grupului este „celula” fundamentală a psihologiei sociale “deoarece tocmai la nivelul grupului se petrec acele fenomene specifice de intercomunicare, interacŃiune şi interinfluenŃare care relevă noi însuşiri şi particularităŃi psihice ale persoanei”.

Cercetarea psihosocială poate fi orientată fie în plan microstructural, asupra grupului mic (asupra "celulei" ca atare, desfăşurându-se până la unitatea ei constitutivă de bază - relaŃia interpersonală), fie în plan macrostructural (până la nivelul colectivităŃilor extrem de mari, popoarele), caz în care suntem în domeniul psihologiei sociale a grupurilor mari.

Între grupul mic şi cel mare criteriul cel mai evident de diferenŃiere este mărimea grupului, dar pot fi luate în considerare şi alte criterii, cum ar fi: frecvenŃa reuniunilor, focalizarea atenŃiei, identificarea (inclinaŃia individului de a se considera membrul unui grup) – (G.Lindzey apud Golu, 2004, 261), caracteristici a căror prezenŃă este invers proporŃională cu creşterea mărimii grupului.

La nivelul grupului mare există interacŃiune psihosocială, dar aceasta nu mai este faŃă-în-faŃă, ci se desfăşoară la distanŃă, este o interacŃiune socială care se desfăşoară prin mediatori.

Produsele acestui tip de de interacŃiune sunt: stările comune predominante; profilurile spirituale; reprezentările şi afinităŃile colective; caracteristicile naŃionale.

Panterlimon Golu (2004, 263) clasifica grupurile mari în trei categorii: a) MulŃimi, grămezi, gloate, aglomeraŃii. Această categorie se caracterizează prin manifestări de

conduită spontane, inconştiente, care produc o „inferioritate mentală” (G. Le Bon) faŃă de individul luat izolat: „FuncŃional, mulŃimea se caracterizează prin orientarea, prin sugestie şi contagiune a sentimentelor şi ideilor indivizilor într-un singur sens. Ea tinde să transforme imediat în acte ideile sugerate. Comportamentele ei sunt anarhice, violent, distructive.”

b) Publicurile, adunările, demonstraŃiile. Aici se includ fenomenele psihosociale intermediare, pasagere, care îndeplinesc un rol funcŃional

temporar; c) Popoarele, naŃiunile, masele, categoriile sociale. Categoria este studiată prin intermediul psihologiei popoarelor (domeniu fundamentat de W.Wundt),

38

38

arie de preocupări bine reprezentată în România (Constantin Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea, Traian Herseni etc.).

14.2. Fenomene şi procese de masă Spre deosebire de grupurile mici, unde predomină conŃinuturi de tip cognitiv sau simpatetic, în

cadrul grupurilor mari se manifestă o serie de fenomene şi procese de masă, menite să asigure difuzarea şi generalizarea informaŃiilor şi semnificaŃiilor comune tuturor membrilor grupului.

Acest tip de fenomene exercită o puternică acŃiune de structurare şi unificare a grupului mare, având o serie de caracteristici generale (Golu, 2004, 269):

„ • desemnează conduite sociale comune sau similare din partea unui larg număr de persoane; • sunt conduite tranzitorii sau ciclice, după natura lor şi au o stabilitate variabilă; • ele rezultă din propagarea pe scară largă a proceselor de influenŃă, uneori sub forma sugestiei de

masă sau a altor procese iraŃionale” . Indiferent de categoria din care face parte grupul mare, fenomenele şi procesele de masă se produc în

special datorită comunicării şi culturii de masă. Pantelimon Golu (2004, 269-301) descria următoarele categorii de fenomene şi procese de masă:

1. Propaganda Propaganda este o formă majora a controlului social, cu o existenŃă la fel se veche a societăŃii, dar se

situează în prim-plan şi devine posibilă la scară largă în societătile contemporane, odată cu creşterea importanŃei opiniei publice şi cu dezvoltarea mijloacelor mass-media.

Termenul de propagandă are în general conotaŃii negative, fiind perceput ca un mod de a minŃi, de a denatura faptele, de a servi interese speciale. Din punctul de vedere al psihologiei sociale, conceptul acoperă toate demersurile de a influenŃa gândirea, sentimentele şi credinŃele altora în direcŃia dorită, prin folosirea unor afirmaŃii adevărate sau false, pentru a crea atitudini, activităŃi dezirabile.

Astfel privită, propaganda are un conŃinut care interferează cu alte concepte: răspândirea noutăŃilor, spectacolele, educaŃia, anunŃurile, reclamele publicitare etc. 2. Opinia publică

În afirmarea opiniilor, ceea ce se doreşte este uneori controversa, dar cel mai frecvent este înŃelegerea unui anumit punct de vedere, a unei exprimări sau poziŃii sociale.

Opinia publică este schimbătoare pentru că este formată discontinuu, mai ales cu ocazia diverselor evenimente. De aceea, se utilizează în mod extensiv sondajulul de opinie, care poate oferi o radiografie a stării opiniilor emise la un moment dat asupra unui subiect. Practica sondajelor de opinie s-a generalizat în prezent şi datorită faptului că opinia publică este modelată la ora actuală de mass-media. 3. Moda

Termenul de “modă” provine din latinescul “modus” (manieră, mod) şi desemnează “un ansamblu de comportamente şi opinii care, într-o cultură dată, arată o preferinŃă temporară pentru anumite practici expresive ale vieŃii sociale (vestimentaŃie, coafură, alimentaŃie, lectură)” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, 365).

Pentru G.Tarde, imitaŃia variază în funcŃie de recenŃa sau vechimea exemplului: fiecare societate imită, fie modele proprii şi vechi (“regimul datinei”) fie modele străine şi noi (“regimul modei”) . Moda, ca şi datina, operează la nivel global, societal şi că ea este un fenomen care, prin imitaŃie, se poate propaga pe o scară umană foarte extinsă. Spre deosebire de datini, manifestările modei nu lasă urme adânci în mentalitatea colectivă.

Elementul definitoriu al modei este caracterul ei trecător, schimbător, tranzitoriu, nota de provizorat. Ceea ce este însă definitoriu pentru dinamismul modei este caracterul ei ciclic, fiind asociată cu cu mobilitatea tot mai accentuată din societatea modernă: “Ea pare să prospere mai ales în societăŃile care manifestă deschidere către schimbări sociale rapide, reflectând dimensiuni ale vieŃii şi mentalitătii de grup şi de strat social” (Golu, 2004, 279). Capriciile Cu referire la fenomenele colective, capriciul este un termenul utilizat pentru un anumit gen de modă, sporadică, de scurtă durată. Uneori, ceea ce începe cu un capriciu poate sfârşi ca modă. Există două forme de fenomene tip capriciu:

- Cultist, în care practica unui anumit ritual este asociată cu o ideologie care o fundamentează (ex: diferitele regimuri alimentare, nudismul etc.); - Spasmodic, care se referă la capriciile care se molipsesc, se propagă extrem de rapid . Acest tip se poate referi la manifestări artistice, dar şi la preferinŃe vestimentare, muzicale etc.

Foliile Foliile (nebuniile, entuziasmele) mai sunt denumite şi “epidemii mentale”, pentru a descrie mai adecvat caracterul lor mai intens decât cel al capriciilor, precum şi implicaŃiile emoŃionale şi mai extinse.

39

39

Uneori, acest tip de “activităŃi fierbinŃi, autoepuizante, distrugătoare, care se răspândesc asemenea fulgerului” poate avea consecinŃe socio-economice dezastroase, cum ar fi “fenomenul Caritas” sau corespondentul acestuia din Albania, care a reuşit să blocheze întreaga activitate ecomonică a unei întregi Ńări. Alteori, iau forma cultului unor personalităŃi din “show-business” . 4. Zvonurile Zvonurile sunt fenomene de masă care Ńin de sfera conştiinŃei comune şi care pot să-şi pună amprenta asupra dinamicii opiniilor, fiind o formă sui-generis de comunicare nemijlocită între persoane. Stimulul perceptiv care la baza lui este ambiguu şi există numeroase efecte de distorsiune a mesajului propagat printr-un lanŃ de subiecŃi. Dezvoltarea accentuată a mijloacelor media se asociază cu posibilitatea producerii unor efecte negative prin difuzarea în masă a zvonurilor. De multe ori, acest potenŃial de răspândire a zvonurilor este folosit ca o adevărată armă în războiaiele purtate prin mass-media. 5. SituaŃiile sociale critice sau de precipitare Acestă clasă de fenomene include panicile, dezastrele, crizele şi variate genuri de isterie colectivă. La baza producerii acestora este propagarea zvonurilor, dar însoŃită de un context de stimuli sau factori situaŃionali, de anumite influenŃe psihologice predispozante, anumite moduri rezultative de percepere şi definire a situaŃiei imediate. Cel mai celebru exemplu în acest sens este fenomenul produs în octombrie 1938, atunci când actorul Orson Wells a la radio drama “Invazia de pe Marte”. Scenariul foarte credibil, o serie de factori care Ńineau de contextul social şi politic şi faptul că informaŃia difuzată nu a fost verificată au condus, împreună, la manifestări de panică din partea a aproximativ un million de radioascultători (din cei aproximativ şase milioane care au urmărit emisiunea).

“S-au întocmit liste de factori care cauzează conduitele de acest gen; aceşti factori par a fi următorii: • condiŃiile care-l slăbesc organic pe individ, determinând o micşorare a activităŃii mentale raŃionale; • nivelul coborât al activităŃii mentale, care diminuează capacitatea de a reacŃiona; • starea de înaltă tensiune emoŃională şi de înaltă activare imaginativă care îl dispune pe individ să acŃioneze mai degrabă impulsiv decât raŃional; • mecanismele de sugestie, de imitaŃie de masă, ori de contagiune rapidă, care favorizează conduita de fugă precipitată şi producerea reacŃiilor de panică; • pierderea încrederii în lider, ceea ce îi face pe indivizi mai susceptibili de a fi sugestionabili de alte persoane; • conştiinŃa că viaŃa proprie este în mare pericol.” (Golu, 2004, 300).