PSEUDOPESTA AVIARĂ (Boala de Newcastle)

Etiologie

• familia Paramyxoviridae • gen Rubulavirus

• paramyxovirus tip 1

Etiologie

• virus ARN

• cu proprietăţi hemaglutinante

• la păsări au fost identificate 9 serotipuri distincte

• doar tulpinile din serotipul 1 produc boala de Newcastle, fiind clasificate în 5 patotipuri:

• tulpini velogene viscerotrope

• tulpini velogene neurotrope

• tulpini mezogene

• tulpini lentogene

• tulpini enteric-asimptomatice

Caractere epidemiologice

• Receptivitate: găini, fazani, bibilici, curci, porumbei.

• Surse de infecţie: • păsările bolnave, carcasele păsărilor bolnave;

• păsările sănătoase clinic purtătoare şi excretoare de virus;

ce elimină virusul prin: salivă, secreţii nazală, fecale, ouă.

• hrană, apă, aşternut contaminat;

• artropode hematofage infectate (căpuşe).

• Căile de infecţie: • Orizontal

• calea respiratorie (aerogenă) – cea mai severă;

• calea digestivă.

• Vertical

• Dinamica epizootică: • caracter epizootic, cu difuzibilitate crescută în focar şi în afara

focarului;

• determină un procent ridicat de morbiditate şi mortalitate.

Transmiterea pseudopestei aviare

Patogeneza

pătrunde în organism→multiplicare la poarta de intrare → sânge → ţesuturi şi organe ( SNC

şi pulmon).

dacă pasărea rezistă timp de 5-6 zile virusul dispare din sânge (datorită formării anticorpilor specifici), rămânând cantonat la nivelul SNC.

când boala evoluează mai lent leziunile hemoragico-necrotice din tubul digestiv se complică adeseori cu inflamaţia fibrinoasă difuză sau în focare.

Tabloul clinic • Forma supraacută

• Forma acută:

hiperemia mucoasei

conjunctivale,

edemaţierea pleoapelor

şi ulterior a capului.

Conjunctivită

Tabloul clinic

Tulburări digestive indigestie ingluvială;

secreţii mucoase filante bucale;

diaree cu fecale galben-verzui cu miros

fetid;

Tulburări respiratorii dispnee;

respiraţie zgomotoasă;

tuse;

strănut.

Tabloul clinic

Tulburări nervoase incoordonări în mers;

convulsii;

poziţii anormale ale capului şi gâtului: opistotonus torticolis;

pareze şi paralizii ale aripilor;

pareze ale membrelor şi cozii.

Fenomene nervoase la pui

Fenomene nervoase la găini

Fenomene nervoase la curci

Tabloul clinic • Forma subacută

• Forma atipică

În funcţie de particularităţile clinice corelate cu virulenţa şi tropismul virusului s-au stabilit următoarele tipuri de boală:

Tipul Doyle

Tipul Beach

Tipul Beaudette

Tipul Hitchner

Tabloul anatomopatologic • Forma acută

• Cianoza crestei şi bărbiţelor;

• Leziuni de conjunctivită;

• Infiltraţii seroase sau gelatinoase în ţesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului şi

gâtului;

Tabloul anatomopatologic • Mucoasa bucală şi esofagiană hiperemiată;

• Guşă dilatată;

• Proventriculită hemoragică;

Tabloul anatomopatologic

Hemoragii punctiforme la nivel cardiac

Tabloul anatomopatologic • Hemoragii la nivelul mucoasei intestinale: tiflita şi proctita hemoragică. Aceste

leziuni se întâlnesc şi în forma subacută având un caracter hemoragico-necrotic.

Inflamaţie hemoragică

Tabloul anatomopatologic

Inflamaţie hemoragică: trahee, cecumuri, proventricul

Tabloul anatomopatologic

Inflamaţia necrotică a tonsilelor cecale ( forma subacută)

Tabloul anatomopatologic

Hiperemia foliculilor ovarieni

Tabloul anatomopatologic

Inflamaţia hemoragică difuză a embrionilor

Diagnosticul Examenul virusologic =izolarea şi identificarea virusului

Inocularea suspensiilor virale pe ouă embrionate (vârsta = 9-11 zile).

De la embrionii morţi în 20-72 de ore se recoltează lichidul alantoidian şi se testează prin reacţia de hemaglutinare cu seruri specifice antipseudopestoase.

Reacţia de hemaglutinare

Diagnosticul

Patogenitate tulpinilor de virus izolate poate fi apreciată prin:

Determinarea timpului mediu de mortalitate al embrionilor;

Indexul patogenităţii cerebrale a puilor de o zi;

Indexul patogenităţii intravenoase la puii de 6 săptămâni.

Diagnosticul

Examenul serologic = punerea în evidenţă a prezenţei anticorpilor specifici Testul de inhibare a hemaglutinării

Testul ELISA

Reacţia de seroneutralizare

Tehnica ELISA

Profilaxia

Măsuri generale

• Controlul circulaţiei păsărilor şi a produselor avicole;

• Achiziţionarea de păsări, pui sau ouă de incubat numai din efective indemne;

• Carantina profilactică timp de 30 de zile pentru păsările nou achiziţionate;

• Supravegherea sanitar veterinară a efectivelor de păsări;

• Executarea de dezinfecţii profilactice;

• Respectarea tehnologiilor de creştere şi a condiţiilor de microclimat.

Profilaxia

Măsuri specifice

• Vaccinarea cu vaccinuri vii atenuate şi vaccinuri inactivate;

• Pentru prepararea vaccinurilor vii atenuate se folosesc tulpini:

• Lentogene: B-1, La Sota-79, F;

• Mezogene: Roakin, H, Haifa, Komarov;

• Vaccinurile vii atenuate pot fi administrate: • Individual: oculoconjunctival, i.m., s.c.

• Masal: prin aerosolizare sau în apa de baut.

Combatere

Declararea oficială a bolii şi instituirea carantinei;

Izolarea funcţională a halelor contaminate;

Verificarea situaţiei imunologice a efectivului;

Păsările bolnave se sacrifică, iar cadavrele se distrug prin ardere;

Ouăle provenite de la păsări bolnave se dau în consum după o prealabilă dezinfecţie (scufundare în sol. de clorură de var 5% timp de 15 min);

Păsările sănătoase din efectiv se vaccinează de necesitate;

Măsurile de carantină se ridică la 30 de zile după ultimul caz de boală şi după efectuarea dezinfecţiei finale.