ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE

PROIECT „DESCRIERE

NEGOCIERE PERSONALĂ”

REALIZAT DE:

DOBRINOIU CRISTINA

NEGOCIERE

În cele ce urmează, voi prezenta o discuție ce a avut loc cu aproximativ o lună în urmă și care a avut un real impact asupra mea. În afară de câștigul material pe care l-am obținut în urma acestei discuții, un alt câștig a fost că am realizat faptul că acele cunoștințe ce le dobândim la facultate, ne pot fi de folos și în viața de zi cu zi, nu doar în cariera profesională.

Discuția în cauză a avut loc între mine și mama mea. Mă înțeleg foarte bine cu ea, dar uneori faptul că între noi există o diferență de ani considerabilă și mai ales faptul că ea a trăit în comunism, și eu nu, ne diferențiază destul de mult în stilul de gândire.

Întâmplarea începe cu un telefon din partea mamei către mine:

-Alo, bună, ce faci?, spuse mama.

-Bine mama. Sunt în cămin. Lucrez la un proiect la Statistică care-mi dă bătăi de cap. Tu ce mai faci?

-Eu am venit acum de la birou, sunt foarte obosită și aș vrea să mă odihnesc. M-am gândit să te sun să văd ce faci și, de asemenea, m-am mai gândit la o chestie pe care aș vrea s-o discut cu tine.

-Spune!

-Cred că ar fi mai bine să nu-ți mai trimit bani în fiecare săptămână și să-ți dau o sumă la începutul fiecărei luni pe care să o administrezi așa cum crezi tu. În felul ăsta te obișnuiești să fii mai chibzuită și te pregătești pentru viață.

-Cred că e o idee minunată!, am spus eu bucuroasă, fiind convinsă că în felul ăsta voi avea mai multă libertate.

-Acum trebuie să negociem câți bani să-ți trimit pe lună. Tu la ce sumă te-ai gândit?

Imediat am realizat că asta e o ocazie minunată de a ancora eu suma între anumite limite care să fie convenabile pentru mine. Probabil că mama nu știe că cine spune primul un preț sau o sumă pleacă în avantaj. Așa că l-am acceptat și i-am zis:

-Pai, având în vedere că trebuie să plătesc și căminul și mâncarea, cred că o sumă de 12 milioane pe lună ar fi potrivită.

-Cred că este cam mult, având în vedere că acești bani îți sunt necesari doar pentru cheltuieli de zi cu zi, adică mâncare, cămin, abonamente metrou și RATB, materiale facultate,

cosmetice, chestii uzuale. Din banii ăștia nu faci nicio investiție, în sensul că pentru orice bunuri de o valoare mai mare ai banii tăi separat.

-Păi da mamă, dar mâncarea este foarte scumpă, știi prea bine! Și eu mănânc mult, mai ales acum că vine sesiunea și trebuie să fiu bine hrănită și hidratată. În plus, am de cumpărat în mod regulat vitamine.

-Nu, Cristina, chiar și așa cred că e prea mult. O să-ți trimit eu mâncare de acasă săptămânal ca să nu mănânci tu prostii pe la fast-food-uri, iar când ai timp mergi și mănânci la Moxa la cantină pentru că e foarte bună mâncarea și foarte ieftină. În felul ăsta, mai reducem din cheltuieli pentru că nu o mai ducem așa bine cu banii.

-Și ce sumă propui?, întreb eu.

-8 milioane pe lună. Ce zici?

-Zic că pot face o concesie și să accept oferta ta, doar dacă faci și tu o concesie după principiul do ut des și anume să-mi plătești tu o ieșire la munte odată la trei săptămâni.

-Mai puțin în sesiune. Bănuiesc că nu vrei să pleci și în perioada sesiunii și presesiunii la munte.

-Nu. Cum crezi asta?

-Doar atunci când ești liberă, fără alte obligații, și dacă îmi spui din timp de plecarea ta.

-Da, mama.

-Bine. Să știi că îți fac un așa favor doar pentru că mă gândesc la sănătatea ta.

-Și mai am o singură cerere. Nu crezi că având în vedere că am niște rezultate foarte bune la facultate semestrul ăsta, merit să-mi dai un million în plus de încurajare?

-Nu. Cred că înveți pentru tine și pentru viață. Nu pentru banii primiți acum de la mine.

-Da, dar mama, aș avea o stare de spirit mai bună dacă aș avea bani să-mi cumpăr ceva mărunt în fiecare săptămână, și în felul ăsta și pentru facultate aș realiza sarcinile cu mai mult spor.

-Îți propun o înțelegere. Primești acești bani în plus doar dacă rezultatele tale la facultate rămân aceleași ca acum. În momentul în care nu mai îndeplinești condițiile, se sistează livrarea acelor bani. OK?

-OK.

Așa s-a terminat discuția noastră cu referire la suma de bani pe care să mi-o asigure mama lunar. A fost o negociere cooperativă (amicală) de tip win-win pentru că s-au făcut concesii de ambele părți pentru cultivarea relațiilor, oferte de asemenea și în final s-a ajuns la un acord din care fiecare are de câștigat. Au existat și tactici de persuasiune din partea mea, dar și din partea ei. Eu am adoptat strategia fermității, ce presupune solicitări ridicate la debutul negocierilor și concesii mărunte. Am obținut ceea ce vroiam, o sumă de 9 milioane plus weekend-uri la munte. Mă gândesc că și mamei e mulțumită de ceea ce a realizat.