5
Secţiunea II Procedura adopţiei Astfel cum este reglementată prin Legea nr. 273/2004, procedura adopţiei cuprinde două faze:     una administrativă şi     una judiciară.   A) Procedura administrativă Această fază presupune intervenţia anumitor organe administrative cu atribuţ ii specifice, care urmăresc ca, prin adopţie, să se realizeze interesul superior al adoptatului. Organizarea şi funcţionarea acestor organe administrative sunt  prevăz ute de Le gea nr .  272/2004 şi Legea nr. 273/2004.  Pentru a înţelege procedura administrativă propriu -zisă, este necesară o prezentare a acestor organe cu atribuţii în materia adopţiei.  a) Oficiul Român pentru Adopţii  Acesta este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică , şi care deţine eviden ţa centr alizată la nive l naţion al a persoanelor sau familiilor adoptatoare, atestate şi înscrise în Registrul Naţional  pentru A dopţii. b) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului Aceasta este o instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care preia, în mod corespunzător, funcţiile serviciului  public d e asistenţă soc ială  de la nivelul judeţului (sau sectorului municipiului Bucureşti).  Procedura administrativă propriu -zisă a adopţiei se realizează prin însumarea atribuţiilor organelor enumerate mai sus.Ea se desfăşoară pe două  planuri: unul pr iveşte c opilul ca re ar p utea fi adopta t şi celă lalt pr iveşte  persoan ele sau f amiliile c are dor esc să a dopte.  Din analiza dispoziţiilor legale în vigoare, se desprinde soluţia că pot fi adoptaţi copiii aflaţi în evidenţele Direcţiei generale de asistenţă socială şi  protecţ ia copilu lui şi pentru care s-a elaborat un plan individualizat de protecţie, având ca finalitate adopţia.  Planul individualizat de protecţie reprezintă documentul prin care se realizează   planific area ser viciilor, prestaţii lor şi m ăsurilor de prote cţie spe cială a copilul ui, pe  baza eva luării p sihosoc iale a a cestuia şi a familiei sale, în vederea inte grării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil, permanent, în cel mai scurt timp posibil. Pe baza acestui plan, direcţia de la

procedura adoptiei

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: procedura adoptiei

 

Secţiunea II Procedura adopţiei 

Astfel cum este reglementată prin Legea nr. 273/2004, procedura adopţieicuprinde două faze:  –  una administrativă şi  –  una judiciară. 

 A) Procedura administrativă 

Această fază presupune intervenţia anumitor organe administrative cu atribuţ iispecifice, care urmăresc ca, prin adopţie, să se realizeze interesul superior aladoptatului. Organizarea şi funcţionarea acestor organe administrative sunt prevăzute de Legea nr.  272/2004 şi Legea nr. 273/2004.  

Pentru a înţelege procedura administrativă propriu -zisă, este necesară oprezentare a acestor organe cu atribuţii în materia adopţiei.  

a) Oficiul Român pentru Adopţii 

Acesta este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cupersonalitate juridică, şi care deţine evidenţa centralizată la nivel naţional apersoanelor sau familiilor adoptatoare, atestate şi înscrise în Registrul Naţional pentru Adopţii. b) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului 

Aceasta este o instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată însubordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care preia, în mod corespunzător, funcţiile serviciului public de asistenţă socială  de la nivelul judeţului (sau sectorului municipiuluiBucureşti). 

Procedura administrativă propriu -zisă a adopţiei se realizează prinînsumarea atribuţiilor organelor enumerate mai sus.Ea se desfăşoară pe două planuri: unul priveşte copilul care ar putea fi adoptat şi celălalt priveşte persoanele sau familiile care doresc să adopte.  

Din analiza dispoziţiilor legale în vigoare, se desprinde soluţia că pot fiadoptaţi copiii aflaţi în evidenţele Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi pentru care s-a elaborat un plan individualizat de protecţie,având ca finalitate adopţia.  

Planul individualizat de protecţie reprezintă documentul prin care serealizează  planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a copilului,pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrăriicopilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil,permanent, în cel mai scurt timp posibil. Pe baza acestui plan, direcţia de la

Page 2: procedura adoptiei

 

domiciliul copilului efectuează demersuri pentru reintegrarea copilului în familiesau pentru plasamentul acestuia în familia extinsă  (părinţii, copilul şi rudelefireşti ale acestuia până la gradul IV inclusiv) sau substitutivă (persoanele, alteledecât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile  legii, asigură creştereaşi îngrijirea copilului).Dacă aceste demersuri au eşuat, se poate stabili cafinalitate a planului individualizat de protecţie: adopţia internă.  

În ceea ce priveşte persoanele care doresc să adopte, acestea trebuie săobţină un atestat eliberat de Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţiacopilului în raza căreia domiciliază. În acest sens, persoana sau familia trebuiesă depună o cerere de evaluare, asupra  căreia direcţia este obligată să se pronunţe în termen de 60 de zile de la depunere.  

Evaluarea va privi garanţiile morale şi condiţiile materiale ale adoptatoruluisau familiei adoptatoare şi trebuie să aibă în vedere:  - personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului saufamilieiadoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unuicopil;- motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;  - motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să  adopte un copil, celalalt soţ nu se asociază la cerere;  - impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.  

Dacă evaluarea este favorabilă, direcţia trebuie să elibereze atestatul de persoană sau familie aptă să adopte. Acesta este valabil un an şi poate fiprelungit, la cerere, în aceleaşi condiţii. 

Când evaluarea este nefavorabilă, adoptatorul sau familia respectivă audreptul să solicite reevaluarea în termen de 30 zile de la data comunicăriirezultatului. Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 15zile de la datacomunicării, la instanţa competentă în materia adopţ iei de la domiciliuladoptatorului.

Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:  a) pentru adopţia prevăzută la art. 5 alin. (3);   b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.  

 B) Procedura în faţa instanţei judecătoreşti 

a) Competenţa materială aparţine tribunalului, con form art. 61 alin. (3) din legeavând în vedere tribunalele pentru minori şi familie;b) Competenţa teritorială 

Instanţa competentă să încuviinţeze cererea de adopţie este cea în a cărei rază  teritorială se găseşte domiciliul adoptatului [art. 61 alin. (3)], cu excepţiasituaţiei în 

Page 3: procedura adoptiei

 

care nu se poate determina domiciliul adoptatului, caz în care competenţa revine  Tribunalului Bucureşti. 

a) Procedura propriu- zisă cuprinde trei etape:- deschiderea procedurii adopţiei interne;  - încredinţarea în vederea adopţiei şi  - încuviinţarea adopţiei. 

1. Deschiderea procedurii adopţiei interne se face numai dacă planulindividualizatde protecţie stabileşte că adopţia este necesară, iar părinţii sau, după caz, tutoreleîşi exprimă consimţământul în acest sens.  

Evident, consimţământul nu este necesar atunci când unul sau ambii părinţise află în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 12 alin. (3) şi el poate fisuplinit deinstanţa judecătorească,  dacă refuzul de a-şi da consimţământul este abuziv(art.13).Cererea este adresată instanţei, de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază  copilul, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor privindreintegrareacopilului în familie şi se judecă cu citarea părinţilor fireşti ai copilului sau, dupăcaz, a tutorelui şi a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.  Asupra cererii instanţa se pronunţă printr -o hotărâre ce poate fi atacată numai cu  recurs şi care produce următoarele efecte:  - drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, celeexercitatede persoane fizice sau juridice se suspendă;  - drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către consiliul judeţean sau,  după caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui razăteritorială domiciliază copilul. 

Efectele hotărârii încetează de drept, dacă, în termen de un an de la datarămânerii irevocabile a hotărârii, direcţia nu a identificat o persoană sau familiecorespunzătoare   pentru copil şi nu a iniţiat procedurile prevăzute de prezentalege în vederea realizării  unei adopţii interne.În acest caz, direcţia este obligatăsă revizuiască planul individualizat de protecţie a  copilului şi să solicite instanţei judecătoreşti, în funcţie de finalitatea acestuia, următoarele:  - menţinerea, modificarea sau încetarea măsurii de protecţie a copilului;  - încuviinţarea unei noi proceduri de deschidere a adopţiei.  

Deschiderea procedurii adopţiei interne,  ca etapă prealabilă încuviinţăriiadopţiei, nu trebuie îndeplinită în cazul în care persoana majoră este adoptată deadoptatorul sau familia care a crescut-o în timpul minorităţii şi în cazul în careadoptatorul este soţul părintelui firesc sau adoptiv.  

Page 4: procedura adoptiei

 

  În cazul admiterii cererii de deschidere a procedurii adopţiei interne, îndispozitivul hotărârii judecătoreşti se va face menţiune despre constatareaexistenţei consimţământului ambilor părinţi, al unui singur părinte, al tutorelui sau, dupăcaz,despre suplinirea consimţământului în condiţiile art. 13 şi se va încuviinţa  deschiderea procedurii adopţiei interne.Dacă, ulterior rămânerii irevocabile ahotărârii judecătoreşti de deschidere a   procedurii adopţiei, dispare cauza care,potrivit art. 12 alin. (3), a făcut imposibilă  exprimarea de către unul dintre părinţi a consimţământului la adopţie, împotriva  hotărârii se poate face cerere derevizuire.Cererea de revizuire se poate introduce până la data pronunţării hotărârii de  încuviinţare a adopţiei de  oricare dintre părinţii fireşti ai copilului sau de cătredirecţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne.Cererea derevizuire se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părinţilor   fireşti, adirecţiei care a solicitat deschiderea   procedurii adopţiei interne şi, dacă este  cazul, a direcţiei în a cărei rază administrativ -teritorială se află domiciliul  adoptatorului sau al familiei adoptatoare. Participarea procurorului esteobligatorie.Cererea de revizuire suspendă soluţionarea cererii de încredinţare acopilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a adopţiei, dacăvreuna dintre acestea se află pe rolul instanţei judecătoreşti.  

Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne areobligaţia de a informa de îndată instanţa prevăzută la alin. (1) despre depunereacererii de revizuire.

Măsura de protecţie a copilului sau, după caz, încredinţ area în vedereaadopţiei se  prelungeşte de drept pe perioada soluţionării revizuirii.  

Dacă instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, vahotărî, la  propunerea direcţiei generale în a cărei rază administrativ -teritorială seaflă domiciliul copilului, o măsură provizorie de protecţie a copilului, până lasoluţionarea revizuir ii.

În cazul în care încuviinţează cererea de revizuire, instanţa va solicita  consimţământul părintelui care nu şi l -a dat anterior, numai după depunerea decătre direcţia în a cărei rază teritorială locuieşte acesta a unui raport de consiliereşi informare în conformitate cu prevederile art. 14.

Efectuarea unei noi anchete sociale care să vizeze situaţia actuală a părinţilor  fireşti, precum şi potenţialul de reintegrare a copilului în familia biologică/extinsă este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale şi întocmirea raportului sunt de  competenţa direcţiei în a cărei rază administrativ -teritorială locuieşte părintelefiresc.

Page 5: procedura adoptiei

 

În cazul în care, după suspendare, părintele care s -a aflat în imposibilitatede a-şi exprima consimţământul se opune adopţiei şi nu sunt motive pentruaplicarea art. 13, cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau,  dupăcaz, de încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea direcţiei în a cărei  rază administrativ-teritorială se află domiciliul copilului şi se respinge.  

Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne areobligaţia de a formula de îndată cerere de revizuire sau, după caz, de a solicitasuspendarea oricărei proceduri judiciare, precum şi a oricărui alt demers privindadopţia, dacă ia cunoştinţă, până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei, despre  încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea părintelui de a -şi exprimavoinţa cu  privire la adopţie. Prin lege era prevăzută o procedură complexă cuprinzând trei etape, fiecare  finalizată cu câte o hotărâre judecătorească:  - prima etapă este cea a deschiderii procedurii adopţiei în care se  obţine consimţământul părinţilor fireşti NUMAI ÎN FAŢA INSTANŢEI;  - a doua etapă este una intermediară, a încredinţării în vederea  adopţiei, în care se determină compatibilitatea dintre copil şi familia sau   persoana care doreşte să adopte;  - ultina etapă este cea a încuviinţării adopţiei, etapă în care se  verifică de către instanţă consimţământul părinţilor adoptivi, dar şi  îndeplinirea celorlalte condiţii de fond şi de formă, inclusiv consimţământul   părinţilor fireşti care a fost dat în prima etapă.  Considerăm că întreaga procedură trebuie privită unitar, deci nu se poate  susţine că se încalcă drepturile părinţilor fireşti sau nu se respectă interesulcopiluluicât timp consimţământul se ia în faţa instanţei şi nimic nu împiedică judecătorulce vaîncuviinţa adopţia să verifice aceste condiţii din nou atunci când apar situaţii  particulare de genul celei existente în speţa care a declanşat sesizarea Curţii  Constituţionale1. Scopul acestei reglementări a fost acela de a evita întâlnireadintre părinţii fireşti şi cei adoptivi în cadrul procedurii adopţiei şi deci de a evita  eventualele pretenţii materiale ale celor dintâi. Aplicând legea în forma saactuală, formă determinată de decizia Curţii Constituţionale, credem că va fi tot maidificil să se păstreze confidenţialitatea datelor părinţilor fireşti şi adoptivi şi se va ajunge,  inevitabil, la contacte nedorite între aceştia.