UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVAFACULTATEA DE STIINŢE ECONOMICE SI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

SPECIALIZAREA: FINANŢE-BĂNCI

PIAŢA PRIMARA ŞI PIAŢA SECUNDARA DE CAPITAL

Studiu de caz: Piata de capital în România în perioada 2011 - 2013

Coordonator:Studentă:

1

CUPRINS

pag

Capitolul I - Piaţa de capital din România .................................................................. 31.1 Piaţa de capital – definire .................................................................................................... 31.2 Piaţa primară de capital ...................................................................................................... 41.3 Piaţa secundară de capital ................................................................................................... 51.4 Piaţa de capital din România şi evoluţia acesteia în ultima perioadă ............................. 91.4.1 Piaţa extrabursieră RASDAQ ............................................................................................. 91.4.2 Piaţa obligaţiunilor .............................................................................................................. 91.4.3 Piaţa fondurilor mutuale .................................................................................................... 10

Capitolul IV – Studiu de caz – Piata de capital în România în perioada 2011 – 2013 ............................................................................................................................ 11

Concluzii ................................................................................................................................. 19

Bibliografie ............................................................................................................................ 21

2

Capitolul I - Piaţa de capital din România

1.1 Piaţa de capital - definire

În orice economie de piaţă există şi funcţionează o piaţă financiară, mai mult sau mai puţin dezvoltată şi aceasta reprezintă locul unde se întâlneşte oferta cu cererea de fonduri financiare.

Piaţa financiară este formată din două mari sectoare: sectorul bancar (sau piaţa creditului) şi sectorul titlurilor financiare (sau piaţa financiară în sens restrâns).

Piaţa bancară (piaţa creditului) priveşte relaţia de credit având la bază active financiare fără caracter negociabil - disponibilităţile băneşti sunt atrase la bănci şi apoi utilizate de către acestea pentru creditarea celor în cautare de fonduri (avem de-a face în acest caz cu o finanţare indirectă).

Piaţa financiară mijloceşte plasamentele economiilor populaţiei şi ale societăţilor de asigurări în hârtii de valoare pe termen lung (acţiuni şi obligaţiuni) emise de societăţile comerciale pe acţiuni şi de administraţiile publice, ca instrumente de finanţare externă.1

Piaţa financiară în sens restrâns (piaţa titlurilor financiare) este structurată în piaţa monetară şi piaţa de capital. Pieţele monetare sunt specializate în tranzacţii cu titluri pe termen scurt (până la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii şi altele. Pretul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piaţa monetară este reprezentat în principal de dobândă. Piaţa monetară este un mecanism important în sistemul monetar şi financiar al unei ţări. Este locul intervenţiilor băncii de emisiune asupra lichidităţilor bancare.2

Pieţele de capital sunt specializate în domeniul tranzacţiilor cu active financiare pe termen mediu şi lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate în principal de acţiuni şi obligaţiuni. Pe piaţa de capital apare o relaţie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat în căutare de resurse financiare şi care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie.

Piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se întâlnesc şi se reglează în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Concret, este vorba despre o piaţă pe care se tranzacţionează în mod liber valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), piaţă ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acţiuni şi obligaţiuni) şi care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, ce sunt în căutare de capital în vederea finanţării unor proiecte de investiţii.

În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două segmente:- piaţa primară - este piaţa pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima dată. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac legătura între societatea emitentă şi investitori, se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision;- piaţa secundară - odată puse în circulaţie valorile mobiliare pe piaţa primară, acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul pieţelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori şi de piaţa extrabursieră (sau piaţa OTC - Over the Counter Market).

1 Carmen Năstase, „ Macroeconomie și politici macroeconomice”, Editura Universității Suceava, Suceava, 20062 Gheorghe Moroşan, „Creditele şi plasamentele bancare în titlurile de valori mobiliare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2012

3

Diferenţa dintre cele două forme organizate ale pieţei de capital (bursa şi piaţa OTC) constă în existenţa unor condiţii şi criterii de eficienţă economico-financiară, de informare a investitorilor, referitoare la numărul de acţiuni puse în circulatie, pentru accesul la bursă, conferind societăţii cotate pe această piaţă garanţii superioare pentru investitori. De asemenea există diferenţe între modul de funcţionare şi organizare a celor două pieţe - bursa de valori este o piaţă de licitaţie în timp ce piaţa Rasdaq este o piaţă de negociere.

În Tabelul 1.1 se prezintă comparativ caracteristicile burselor propriu-zise şi cele ale pieţelor interdealeri (OTC).

Tabel 1.1 – Caracteristicile burselor propriu zise si cele ale pietelor interdealeriBurse Pieţe OTC

1. Localizarea tranzacţiilor, adică existenţa unui spaţiu delimitat, a unei clădiri cu sală de negocieri, unde se

desfăşoară (în exclusivitate) tranzacţiile cu titluri financiare.

1. Lipsa unei localizări, a unei clădiri; tranzacţiile sunt executate în oficiile

societăţilor financiare, care acţionează ca dealeri ("la ghişeul" acestora, deci

"over-the-counter").2. Accesul direct la piaţă este, în

principiu, limitat la membrii bursei şi la titlurile acceptate în bursă.

2. Accesul este mai larg, atâtpentru clienţi, cît şi pentru titluri; există numeroşi creatori de piaţă

("market makers").3. Negocierea şi executarea

contractelor se realizează de un personal specializat - prin diferite

sisteme de tranzacţie bazate pe licitaţie publică.

3. Tranzacţiile se realizează prin negocieri directe între vânzător şi

cumpărător, rolul de contraparte în tranzacţie fiind jucat de dealer.

4. Realizarea tranzacţiilor este supusă unor reguli ferme instituite prin lege şi regulamentul bursei; agenţii de bursă

sunt ţinuţi să respecte anumite obligaţii.

4. Reglementarea tranzacţiilor este mai puţin fermă şi cuprinzătoare; de regulă ea este făcută de asociaţiile

dealerilor.

5. Datorită concentrării ordinelor şi a mecanismului tranzacţional se

formează un curs unic pentru titlurile negociate.

5. Deoarece preţurile sunt stabilite prin negocieri izolate, acestea pot să varieze de la o firmă (dealer) la alta.

Raţiunea de a fi a pieţelor secundare ţine, de fapt, de facilităţile pe care le oferă pentru încheierea şi executarea tranzacţiilor cu titluri financiare; astfel, în cazul burselor, concentrarea schimburilor într-un spaţiu determinat asigură accesul direct la informaţia de piaţă şi, deci, lichiditatea şi transparenţa, ca şi economie de costuri. Dacă, însă, acest acces poate fi realizat fără localizarea schimburilor, prin utilizarea tehnicii electronice, o bursă propriu-zisă poate deveni, teoretic, inutilă. De altfel, bursele de valori din principalele centre financiare, îndeosebi în SUA, suferă tot mai mult concurenţa pieţelor de negocieri, a pieţelor bursiere de tip OTC.

1.2 Piaţa primară de capital

Firmele organizate ca societăţi pe acţiuni, comunităţile locale, guvernele, organizaţiile internaţionale pot emite valori mobiliare pe care să le vândă investitorilor şi să-şi crească fondurile (capitalurile) de care dispun. Acest proces este cunoscut ca piaţa primară.

Piaţa primară asigură emisiunea şi prima vânzare-cumpărare a titlurilor financiare (spre exemplu, când o societate emite acţiuni la constituire), permiţând finanţarea activităţii agenţilor

4

economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile.3 Piaţa primară se organizează prin intermediul băncilor sau a societăţilor de valori mobiliare care sunt specializate pentru acest gen de operaţiuni şi, astfel, se realizează distribuirea titlurilor de către emitenţi şi, respectiv plasamentele de către investitorii interesaţi, în cele mai bune condiţii.

Piaţa primară, prin faptul că realizează plasarea în public a acţiunilor şi a altor active financiare emise de firme, are rolul de alocare a capitalului, ceea ce echivalează cu o funcţie de finanţare. Ea este, deci, piaţa pentru noi capitaluri de care au nevoie firmele şi alte organizaţii.

Piaţa primară sau piaţa noilor emisiuni, este o componentă a pieţei de capital care furnizează capital nou pe termen lung. Cei care se împrumută pe piaţa primară pot să-şi crească propriul capital prin noi investiţii sau pot să-şi convertească capitalul privat în capital public, procesul din urmă purtând denumirea de „going public”, adică procesul prin care o firmă privată cu răspundere limitată se transformă într-o societate pe acţiuni, începând prin urmare să fie cotată la bursă.

Oferta de capital provine din procesul de economisire, adică din ceea ce rămâne la deţinătorii de venituri, după satisfacerea nevoilor de consum ale acestora. Ofertanţii de fonduri (investitorii) pot fi individuali sau instituţionali (colectivi).4

Investitorii individuali se compun din persoanele fizice şi juridice care au o pondere numerică mare, în schimb tranzacţiile realizate de ei sunt modeste în ceea ce priveşte valoarea activelor financiare implicate.Ei pot să-şi plaseze economiile urmând să păstreze activele financiare un timp îndelungat (până la scadenţă, în cazul celor care au scadenţă) obţinând un venit din fluxul de numerar periodic (dividende sau dobânzi) şi din câştigul de capital realizat la vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare. În acest caz vorbim de investitori pasivi. Dacă, însă, investitorii individuali urmăresc să beneficieze de cursul bursier favorabil, vânzând şi cumpărând în mod activ active financiare oferite de piaţă, vorbim de investitori activi.

Investitorii instituţionali se compun din firme şi institutii financiare care tranzacţionează active financiare de valori importante. Acestia includ: băncile, societăţile de investiţii, fondurile mutuale, casele de pensii etc. Unii din aceşti investitori au apărut şi s-au dezvoltat datorită faptului că pentru investitorii individuali plasarea direct la bursă a fondurilor poate apărea ca dificilă datorită necunoaşterii regulilor de funcţionare şi a circuitelor pentru investiţii sau sumelor modeste de care dispune un investitor individual.

1.3 Piaţa secundară de capital

Piaţa primară este indispensabil legată de existenţa unei pieţe secundare. Piaţa secundară este piaţa pe care acţiunile şi alte active financiare sunt comercializate între investitori după ce acestea au fost emise de firmă.

Piaţa secundară îndeplineşte un rol diferit şi complementar faţă de piaţa primară. Ea asigură cadrul necesar pentru tranzacţionarea valorilor mobiliare (acţiunilor, în speţă) deja emise pe piaţa primară.

Existenţa pieţei secundare de capital, în general, este vitală pentru firmele care doresc să-şi crească finanţarea pe termen lung. Potenţialii investitori pe termen lung nu vor fi, în general, pregătiţi să accepte emisiune de acţiuni sau obligaţiuni (să cumpere aceste titluri) daca nu există posibilitatea lichidării investiţiei lor în orice moment decis de ei.

Din cauză că pentru firme nu este convenabil (eficient) să pastreze permanent numerar la dispoziţie pentru răscumpărarea valorilor mobiliare (cele care prezintă această posibilitate), este nevoie pentru acest lucru să existe piaţa secundară unde deţinătorii de valori mobiliare să poată vinde aceste valori mobiliare (să-şi lichideze sau să-şi diversifice investiţiile).

3 Anghelache Gabriela, „Piața de capital. Caracteristici. Evoluții. Tranzacții”, Editura Economică, 2004

4 Anghelache Gabriela, „Piața de capital. Caracteristici. Evoluții. Tranzacții”, Editura Economică, 2004

5

Absenţa facilităţilor permise de piaţa secundară tinde să conducă la imposibilitatea creşterii finanţării pe termen lung sau cel puţin să facă această finanţare foarte costisitoare datorită creşterii veniturilor cerute de investitori într-o astfel de situaţie.

Piaţa secundară poate fi definită ca fiind o piaţă pe care valorile mobiliare sau alte active sunt revândute sau cumpărate, ea fiind distinctă de piaţa primară pe care activele sunt vândute pentru prima oară.

Un exemplu de piaţă secundară este bursa de valori care este o piaţă secundară în care activele financiare sunt tranzacţionate, cu toate că ea este, de asemenea, o piaţă primară unde aceste valori mobiliare sunt emise pentru prima oară. Un alt exemplu de piaţă secundară este piaţa ipotecară (mortage market) în SUA, în care deţinătorii de poliţe ipotecare, atunci când au nevoie de fonduri, pot dispune de proprietatea lor înainte de scadenţă.Investitorii potenţiali nu cer numai existenţa posibilităţii lichidării valorilor mobiliare pe care le deţin, ei sunt interesaţi de asemenea şi dacă investiţiile lor sunt evaluate în mod eficient (dacă preţurile sunt corecte).

Piaţa secundară este în mod obişnuit mai extinsă decât piaţa primară şi îndeplineşte, aşa cum am văzut, o funcţie importantă în economie. O economie sănătoasă depinde de efectuarea de transferuri eficiente de fonduri de la cei care le economisesc la firmele şi indivizii care au nevoie de capital; adică economia depinde de pieţele eficiente.

O piaţa eficientă este o piaţă în care preţurile valorilor mobiliare se ajustează rapid la anunţarea noilor informaţii, astfel încât preţurile curente de piaţă reflectă integral toate informaţiile disponibile, inclusiv riscul.

Pentru ca o piaţă să fie eficientă trebuie să îndeplinească următoarele informaţii:a) Un mare număr de indivizi care-şi maximizează profitul trebuie să analizeze şi să evalueze valorile mobiliare şi să acţioneze independent unul de celalalt;b) Noile informaţii în legatură cu valorile mobiliare trebuie să ajungă pe piaţă în mod întâmplător; c) Investitorii, prin reacţia rapidă la noile informaţii, trebuie să determine modificarea preţurilor valorilor mobiliare astfel încât ele să reflecte influenţa întregii cantităţi de informaţii disponibile.Implicaţia existenţei pieţei eficiente constă în faptul că preţul furnizează întodeauna o indicaţie imparţială a valorii unui instrument financiar.

Piaţa secundară nu este o piaţă perfectă. Dacă ar fi o astfel de piaţă ar trebui să existe un număr suficient de mare de cumpărători şi vânzători şi toţi participanţii să fie destul de neinfluentaţi de piaţă astfel încât nici unul să nu poată influenţa preţurile bunurilor ce se tranzacţionează, adică preţul pieţei să fie determinat de egalitatea ofertei cu cererea. De asemenea, pentru o piaţă perfectă se cere ca să nu existe costuri de tranzacţionare ori impedimente care să impiedice oferta şi cererea de bunuri. În literatura de specialitate aceste costuri variate şi impedimente sunt cunoscute ca “fricţiuni”.

În cazul pieţelor financiare, fricţiunile se referă la:- comisioane cerute de brokeri;- diferenţele bid-ask cerute de dealeri;- cheltuieli cu gestionarea ordinelor şi decontarea lor;- impozite (mai ales pe câştigul de capital) şi comisioane;- costuri aferente culegerii de informaţii în legatură cu activul financiar;- restricţii de tranzacţionare, cum ar fi restricţiile impuse schimbului pentru mărimea poziţiei pe care o ia cumpărătorul sau vânzătorul în cazul activului financiar respectiv;- restricţii pentru creatorii de piaţă şi solicitările de marjă;- întreruperea tranzacţiei care poate fi impusă de către reglementatorii unde sunt tranzacţionate activele financiare.

Scopul pieţei secundare a acţiunilor este acela de a furniza lichidităţi investitorilor care investesc în acţiuni. În lipsa acestei posibilităţi de a recurge la piaţa secundară pentru obţinerea lichidităţilor necesare, tranzacţionarea pe piaţa primară ar fi serios afectată şi capacitatea firmelor de a obţine capital ar fi serios amputată, deoarece investitorii nu vor dori să-şi imobilizeze

6

fondurile în acţiuni (sau alte active financiare) care nu sunt uşor converibile în bani lichizi (bani gheaţă sau cash) atunci când au nevoie de ei.

Pentru a pune în contact potenţialii vânzători cu potenţialii cumpărători de acţiuni (active financiare) constituie un avantaj important (dar nu o condiţie necesară) de a avea o organizaţie care să se ocupe de acest lucru. Astfel, rolul unei asemenea organizaţii este de a facilita schimbul activelor financiare. În acest caz vorbim de bursă, care poate fi organizată având un loc de amplasament, un sistem de linii telefonice sau, cum a devenit mai obişnuit, ea poate fi o reţea de calculatoare.

Piaţa titlurilor financiare este prin natura sa o piaţă deschisă, publică, în sensul că plasamentul se efectuează în marea masă a investitorilor, iar tranzacţiile cu hârtii de valoare au un caracter public. Pe de altă parte, în practică există şi emisiuni şi plasamente private de titluri, dar acestea nu fac obiectul reglementărilor şi nu beneficiază de mecanismele specifice unei pieţe financiare publice.5 În condiţiile actuale, relaţiile dintre deţinătorii de fonduri şi utilizatorii acestora se stabilesc prin intermediul unor instituţii financiare specializate - societăţile financiare (non-bancare).

Denumite şi bănci de investiţii sau de plasament, ele îndeplinesc următoarele funcţii principale: - angajamentul de distribuire a titlurilor financiare la emisiune (engl. under- writing); - distribuţia primară şi secundară; - comerţul cu titluri (engl. dealing), respectiv vînzarea şi cumpărarea de titluri în nume şi pe cont propriu; - intermedierea (engl. brokerage, fr. courtage) în comerţul cu titluri, respectiv vînzarea/cumpărarea acestora în contul unor terţi.

În ultima perioadă au apărut societăţi financiare care au drept obiect de activitate realizarea unor investiţii cu grad mai redus de lichiditate şi risc important. Numite în literatura anglo-saxonă merchant banks (bănci de afaceri), ele desfăşoară activităţi în domenii cum sunt: fuziunile şi achiziţiile de firme (engl. mergers and acquisitions business), operaţiuni cu capital de risc (engl. venture capital), crearea de noi produse financiare (titluri derivate şi sintetice).

Pe lângă participanţii activi la piaţa titlurilor financiare, există şi o serie de instituţii care îndeplinesc funcţii adiacente, dar deosebit de importante pentru funcţionarea acestei pieţe: firme de evaluare a calităţii titlurilor, de control financiar, de consultanţă financiară, de marketing financiar.

În esenţă deci, societăţile bancare acţionează pe piaţa creditului, forma tipică fiind băncile comerciale, în timp ce societăţile financiare acţionează pe piaţa titlurilor financiare. Principalele deosebiri dintre cele două mari categorii de agenţi ai pieţei financiare sunt prezentate în tabelul 1.2.

Tabel 1.2 - Deosebirile dintre societăţile bancare şi societăţile financiareSocietăţi bancare

(bănci comerciale)Societăţi financiare

(bănci de plasament)1. Acceptă depozite şi dau împrumuturi. 1. Atrag fondurile investitorilor pe piaţa

primară şi le plasează clienţilor lor.2. Joacă rolul de intermediar financiar:

cei care fac depozite nu sunt acţionari la banca depozitară şi nu cunosc utilizatorul

fondurilor depuse.

2. Facilitează finanţarea directă: cei care plasează fondurile cunosc identitatea

utilizatorului acestora şi devin acţionari/creditori ai acestuia.

3. Deschid conturi pentru clienţi, emiţînd active bancare, care sunt perfect lichide.

3. Transferă titluri financiare furnizorilor de fonduri, titluri ce nu sunt perfect lichide, dar

sunt negociabile.

5

7

1.4 Piaţa de capital din România şi evoluţia acesteia în ultima perioadă

1.4.1 Piaţa extrabursieră RASDAQ

Pe piata extrabursieră din Romania, numită RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations), sunt tranzactionate valorile mobiliare neincluse la Cota Bursei de Valori si aprobate de CNVM si de Asociatia Natională a Societătilor de Valori Mobiliare (ANSVM). Prima zi de tranzactionare pe piata Rasdaq a fost 1 noiembrie 1996, când s-au tranzactionat actiunile a 3 societăti.

Actiunile listate pe această piată sunt rezultate în urma procesului de privatizare în masă, ce a dus la o crestere explozivă a numărului de societăti tranzactionate (peste 5.000 de societăti listate). Desigur, datorită conditiilor specifice pietei românesti, numai un număr redus al acestora (de ordinul sutelor) se tranzactionează regulat si au o piată ordonată a valorilor mobiliare. În ultima perioadă au existat si începuturi timide de listare pe Rasdaq a unor societăti private înfiintate după 1989: Fondul Oamenilor de Afaceri, Brau Union, Banca Carpatica, Gepa, Asigurarea Populară Română. Piata Rasdaq a făcut si o serie de pasi în directia tranzactionării unor noi instrumente. Astfel, a fost tranzactionată o emisiune de certificate de depozit emise de către o bancă comercială, existând intentia introducerii în viitorul apropiat a obligatiunilor corporatiste pe această piată.

Piata extrabursieră este organizată în patru componente:- Sistemul de tranzactionare RASDAQ. Sistemul electronic de tranzactionare RASDAQ este cea mai importantă componentă a pietei extrabursiere. Constituită ca o structură tehnică afiliată Asociatiei Nationale a Societătilor de Valori Mobiliare si înmatriculată ca societate cu răspundere limitată, activitatea sa constă în operarea si mentinerea sistemului electronic de tranzactionare, numit de asemenea RASDAQ.- Asociatia Natională a Societătilor de Valori Mobiliare - ANSVM reprezintă interesele comunitătii societătilor de valori mobiliare si canalizează eforturile îndreptate spre dezvoltarea pietei extrabursiere în sprijinul tranzactionării pe piata secundară a actiunilor rezultate din Programul de Privatizare în Masă.- Registrele independente ale actionarilor pastrează în sigurantă toate datele asupra actionarilor rezultati din Programul de Privatizare în Masă (PPM), permitând ca actiunile PPM să fie tranzactionate pe RASDAQ, iar aceste tranzactii să fie decontate la SNCDD. Primul registru independent a fost Registrul Român al Actionarilor - RRA, înfiintarea RRA fiind urmată de aparitia altor registre independente ale actionarilor.- Societatea Natională de Compensare, Decontare si Depozitare pentru valori mobiliare - SNCDD mentine o evidentă a tuturor tranzactiilor executate între utilizatorii săi directi pe piata OTC, conform datelor transmise de sistemul de tranzactionare RASDAQ, desfasurând o activitate de utilitate publică pentru facilitarea compensării tranzactiilor si coordonând livrarea valorilor mobiliare si a numerarului către utilizatorii directi.

1.4.2 Piaţa obligaţiunilor

Piata obligatiunilor în Romania este formată în prezent de obligatiunile listate la cota BVB - sector titluri de credit, respectiv 3 emisiuni de obligatiuni corporatiste (2 la categoria II si una la categoria III), 23 emisiuni de obligatiuni municipale si 25 emisiuni de titluri de stat. În sectiunea obligatiuni internationale sunt în prezent 2 emisiuni.

Obligatiunile de stat sunt tranzactionate atat pe piata de capital (începând cu anul 2011), cât si pe piata interbancară. Odată cu tranzactionarea obligatiunilor de stat se observă o crestere a numărului de emitenti de obligatiuni de la BVB.Evolutia pietei obligatiunilor listate la BVB în perioada 2001 - 2013 se prezintă astfel:

8

Tabel 1.3 – Evolutia pietei obligatiunilor la BVB în perioada 2001 - 20136

AnNr. sedinte de tranzactionar

e

Nr. tranzacti

i

Nr. obligatiuni

tranzactionate (volum)

Valoare (RON)Nr.

emitenti

Nr. emisiuni

nou listate

2001 17 5 45 481,42 2 2

2002 247 10 59.050 782.679,31 4 2

2003 241 39 187.870 17.135.351,82 10 8

2004 253 1.116 530.466 289.794.851,55 22 16

2005 247 394 397.101 127.369.058,79 19 6

2006 248 570 3.917.457 985.517.592,79 19 5

2007 250 268 6.652.467 794.335.510,65 22 11

2011 250 552 1.214.353 231.929.950,72 50 33

2012 250 965 2.892.920 1.284.618.844,77 60 16

2013 61 269 198.100 1.385.809.495,06 60 2 Sursa: www.bvb.ro

1.4.3 Piaţa fondurilor mutuale

Un fond mutual este o entitate fără personalitate juridică, constituită în baza unui contract de societate civilă şi este un instrument de investiţie colectiv din care un număr mare de investitori individuali deţin câte o parte relativ mică şi limitată prin lege şi care investeşte în diverse instrumente ale pieţelor financiar-bancare şi de capital urmărind realizarea obiectivului financiar al fondului. Fondul mutual strânge bani de la mai multe persoane şi îi investeşte în acţiuni, depozite bancare pentru a-şi atinge obiectivul declarat, care poate fi creşterea agresivă a valorii unităţii de fond, asigurarea unor venituri regulate şi cu risc mic pentru investitori.Industria fondurilor mutuale s-a dezvoltat rapid la noi în tară, mai ales în ultimii ani, ajungând să aibă sub administrare active nete în jur de 197,7 milioane euro în 2012. Acestă cifră exclude activele net gestionate de SIF-uri.

Fondurile mutuale sunt clasificate conform CNVM (autoritatea de supraveghere si reglementare a fondurilor mutuale) în functie de categoria de instrumente financiare în care fondurile mutuale investesc în urmatoarele categorii:- fonduri monetare, care investesc în instrumente ale pietei monetare;- fonduri de obligatiuni, care investesc cu precădere în obligatiuni;- fonduri diversificate, care investesc diversificat în obligatiuni si actiuni.

Atunci când se cumpără unităti la fondurile mutuale, primul pas care trebuie făcut este să se citească cu atentie prospectul de emisiune al fondului. Acolo se găsesc informatii despre:- societatea de administrare a fondului mutual precum si administratorii acesteia; - depozitarul fondului; - obiectivele fondului si politica de investitii; - instrumentele financiare în care va investi si proportia acestora în cadrul fondului; - procedurile de subscriere si răscumpărare a unitătilor de fond; - distribuitorul unitătilor de fond;

6 www.bvb.ro

9

- reguli de determinare a valorii unitare a activului net si frecventa de calculare a acesteia; - comisioanele suportate de investitori, comisioane si alte cheltuieli suportate de fond - dacă fondul va distribui dividende către investitori.

Cerintele de publicitate pentru fondurile mutuale se referă la publicarea periodică a informatiilor către investitori: - valoarea activului net; - valoarea unitară a activului net (VUAN - se obtine împărtind valoarea activului net la numărul de unitati de fond); - rentabilitatea obtinută de fond (variatia procentuală a VUAN) în ultima lună, de la începutul anului în curs sau rentabilitatea obtinută în anul trecut, numărul de investitori.Unul din elementele care diferentiază fondurile mutuale este modul cum ele investesc în companii de o anumită mărime, companii considerate după capitalizarea bursieră.

Astfel, fondurile mutuale se împart în:- capitalizare largă, fonduri mutuale care cumpără actiuni cu o capitalizare peste 10,9 miliarde $;- capitalizare medie, fonduri mutuale care cumpără actiuni cu o capitalizare cuprinsă între 2,5 miliarde $ si 10,9 miliarde $; - capitalizare mică, fonduri mutuale care cumpără actiuni cu o capitalizare sub 2,5 miliarde $.

Fondurile mutuale au obţinut randamente importante în 2012, reuşind în majoritatea cazurilor să genereze câştiguri mai mari decât depozitele bancare.

Cei care au ales ca investiţie în 2012 un fond monetar au câştigat mai mult decât ar fi obţinut de pe urma unui depozit bancar. Dobânda medie la depozitele bancare în lei a fost 11% în 2012, iar unele fonduri monetare au înregistrat chiar randamente de aproape 16% anul trecut.Cele mai performante fonduri monetare în 2012 au fost BCR Monetar (cu un randament anual de 15,5%), urmat de Raiffeisen Monetar (14,7%) şi OTPComodisRO (13,7%). Fondul Bancpost Plus a avut cel mai slab randament (11,8%).7

Fondurile monetare au recăpătat supremaţia pe piaţa fondurilor mutuale cu ajutorul băncilor, a căror forţă de vânzări, afectată de blocajul existent pe piaţa creditelor, a fost "reprofilată" pe distribuţia de unităţi de fond şi atragerea de depozite, spun administratorii.

Cea mai riscantă investiţie în fonduri mutuale ar fi fost alegerea unui fond de acţiuni. Un investitor şi-ar fi putut dubla suma investită dacă ar fi avut inspiraţia să aleagă fondul cel mai performant.

Cele mai mari câştiguri le-a adus fondul de acţuni Active Dinamic, care a înregistrat un randament de 101,5% în 2012. Randamente foarte înalte au generat şi fondurile Raiffeisen România Acţiuni (70,8%) şi BT Maxim (62,7%). La polul opus se află fondul Omninvest cu un randament de doar 16,4%. Chiar şi acesta a obţinut însă un câştig mai mare decât depozitul bancar în lei.

7 www.bursa.ro

10

Capitolul IV – Studiu de caz – Piata de capital în România în perioada 2011 - 2013

Anul 2011 a fost unul dintre cei mai dificili ani pe piata de capital din Romaânia. Indicele oficial al Bursei de Valori Bucuresti (BVB), BET, a pierdut 70,5% din valoare în 2011, aceasta fiind cea mai mare scădere anuală din istoria indicelui. Scăderea din 2011 a anulat cresterile indicelui din 2007, 2006 si o parte din 2005.

Toate actiunile tranzactionate la BVB în 2011, fără exceptie, au încheiat anul cu randamente negative. Indicele compozit al bursei, BET-C, a înregistrat o scădere similară de 70,3%, în timp ce indicele Societătilor de Investitii Financiare, BET-FI, a pierdut 84,1%. Pe Rasdaq situatia a fost similară, indicele compozit al acestei piete pierzând 55,3% din valoarea de la sfârsitul anului 2007.

Valoarea tranzactiilor cu actiuni înregistrate la BVB în 2011 a scăzut cu 53% fată de cea înregistrată în 2007 – din nou cea mai mare scădere anuală de la (re)înfiintarea bursei în 1995.

Piata de capital a înregistrat o revenire importantă în anul 2012, după scăderile mari din anul precedent. O bună parte din actiunile listate pe piata reglementată a Bursei de Valori Bucuresti (BVB) au înregistrat cresteri semnificative, însă preturile au recuperat doar în parte pierderile din 2011, iar lichiditatea a continuat să scadă. BET, indicele oficial al BVB, a încheiat anul cu o crestere de 61,7%, în timp ce indicele compozit al pietei, BET-C, a câstigat 37,3%, iar indicele societătilor de investitii financiare, BET-FI, a câstigat 90,3%. Segmentul Rasdaq a înregistrat o revenire usoară, indicele oficial al pietei, Rasdaq-C, acumulând numai +8,1% în 2012. Valoarea tranzactiilor cu actiuni pe piata reglementată a BVB a scăzut cu 26,7% fată de anul precedent, în timp ce valoarea tranzactiilor pe piata Rasdaq a scăzut cu 63,1%.8

Tabel 4.1 Listarea performantelor emitentilor de la categoria I în 20119

Smb Pret sfârsit de an 2007

Pret sfârsit de an 2011

Câstig din variatie

pret

Dividend net

2007(plătit în 2011)

Câstig din pret si

dividende

Câstig din pret,

dividende, majorări

Observatii

AZO 0,1990 0,1550 -22,11% 0,0000 -22,11% -22,11% -SOCP 0,2720 0,1600 -41,18% 0,0124 -36,62% -36,62% -TLV 0,9000 0,2620 -70,89% 0,0000 -70,89% -50,48% 68,41 actiuni

gratuite la100 detinute

simultancu 5 actiuni la

0,35 lei100 detinute

TGN 274,5000 122,0000 -55,56% 8,1144 -52,60% -52,60% listată în 2011 dupaIPO

BCC 0,4740 0,1820 -61,60% 0,0000 -61,60% -57,23% 7,0929 actiuni la 100

detinute; 5,5923

actiuni noi la 100

8 www.intercapital.ro9 www.bvb.ro

11

detinute la 0,12 lei

SNP 0,4970 0,1810 -63,58% 0,0160 -60,36% -60,36% -BRD 28,0000 8,2500 -70,54% 0,4074 -69,08% -69,08% -SIF4 2,4100 0,

gratuite 6250

-74,07% 0,0588 -71,63% -71,63% -

TEL 40,0000 11,0000 -72,50% 0,3024 -71,74% -71,74% -ALR 8,6000 1,2600 -85,35% 0,5093 -79,43% -79,43% -ATB 2,0500 0,3600 -82,44% 0,0257 -81,19% -81,19% -OIL 0,9500 0,1600 -83,16% 0,0067 -82,45% -82,45% -SIF1 3,5500 0,5450 -84,65% 0,0588 -82,99% -82,99% -SIF2 3,4800 0,5300 -84,77% 0,0420 -83,56% -83,56% -SIF5 4,3400 0,5850 -86,52% 0,0655 -85,01% -85,01% -BIO 0,6350 0,0780 -87,72% 0,0000 -87,72% -86,24% 0,1200 actiuni

gratuitela 1 detinută

SIF3 2,3200 0,2720 -88,28% 0,0315 -86,92% -86,92% -OLT 1,2000 0,1400 -88,33% 0,0000 -88,33% -87,37% 9,06 actiuni la

0,1 lei100 detinute

TBM 0,6600 0,0712 -89,21% 0,0000 -89,21% -89,21% -IMP 0,5000 0,0314 -93,72% 0,0000 -93,72% -93,72% -BRK 2,6900 0,0920 -96,58% 0,0000 -96,58% -95,25% 38,81 actiuni

gratuite la100 detinute

Sursa: www.bvb.ro

Toate actiunile listate la categoria I a pietei reglementate a BVB au scăzut semnificativ, desi cele mai multe au înregistrat rezultate financiare bune sau foarte bune pe parcursul anului. Media aritmetică a randamentelor totale ale actiunilor de la categoria I a pietei a fost de -72,63%. 19 din cele 21 de companii de la această categorie au adus randamente negative sub -50%, iar dintre acestea, pentru 11 companii randamentul a fost peste -80%.10

Tabel 4.2 – Listarea performantelor emitentilor de la categoria I în 201211

Smb Pret sfârsit de an 2011

Pret sfârsit de an 2012

Dividend net

2011(plătit în 2012)

Câstig din pret,

dividende, majorari în

2012

Observatii Randament cumulat

2011-2012

SIF3 0,2720 0,6800 0,0252 159,3% - -66,1%BIO 0,0780 0,2013 0,0000 157,7% - -64,5%SIF5 0,5850 1,2700 0,0504 125,7% - -66,2%IMP 0,0314 0,7050 0,0000 124,5% consolidare

actiuni10:1, 1

actiune cu

-85,9%

10 www.intercapital.ro

11 www.bvb.ro

12

valoare nominală

de1,0 leu

pentru 10actiuni cu valoare

nominală de 0,1 lei

SIF2 0,5300 1,1400 0,0378 122,2% - -63,5%BRK 0,0920 0,2030 0,0000 120,7% - -89,5%ALR 1,2600 2,4800 0,2239 114,6% - -55,9%SIF1 0,5450 1,1300 0,0252 112,0% - -63,9%AZO 0,1550 0,2810 0,0000 81,3% - 41,2%ATB 0,3600 0,6300 0,0140 78,9% - -66,3%BRD 8,2500 13,0000 0,6118 65,0% - -49,0%OLT 0,1400 0,2300 0,0000 64,3% - -79,3%OIL 0,1600 0,2400 0,0008 50,5% - -73,6%SNP 0,1810 0,2490 0,0000 37,6% - -45,5%TGN 122,0000 157,0000 8,7948 35,9% - -35,6%TEL 11,0000 13,5000 0,2520 25,0% - -64,7%TBM 0,0712 0,0860 0,0000 20,8% - -87,0%SIF4 0,6250 0,7100 0,0336 19,0% - -66,2%

SOCP 0,1600 0,1450 0,0000 -9,4% - -42,6%TLV 0,2620 2,1300 0,0396 -17,2% consolidare

actiuni10:1, 1

actiune cuvaloare

nominală de

1,0 leu pentru 10actiuni cu valoare

nominală de 0,1 lei

-59,0%

BCC 0,1820 0,0990 0,0000 -42,4% majorare capital cu

13,91 actiuni la

0,1lei/actiune pentru 100

actiuni detinute

-75,4%

Sursa: www.bvb.ro

Pentru cea mai mare parte a actiunilor listate la categoria I a pietei reglementate a BVB 2012 a fost anul unor reveniri importante. Media aritmetică a randamentelor totale ale acestor actiuni a fost +68,8% în 2012. 13 din cele 21 de companii de la această categorie au adus randamente pozitive peste +50%, iar numai trei companii au adus randamente totale negative.

13

Actiunile cele mai volatile au ocupat primele locuri în clasamentul categoriei I pe 2012.SIF Transilvania (SIF3) se situează pe primul loc, cu un randament total de +159,3%, după ce în 2011 înregistrase cea mai slabă performantă în rândul celor 5 SIF (-86,9%), iar la inceputul anului 2012 înregistra cel mai mic raport pret/valoare unitară a activelor nete (VUAN), respectiv 0,25 (la sfârsitul anului 2012 raportul ajunsese 0,46).

În anul 2011 s-au derulat pe piata de capital din România patru oferte publice initiale, reprezentând cel mai mare număr de IPO lansate pe piata din 1995 până în prezent (la acestea se adaugă si IPO Casa de Bucovina Club de Munte, lansată în 2007 si încheiată în 2011). Numărul ofertelor publice lansate în 2011 si în anii următori ar fi putut fi chiar si mai mare, în conditiile în care exemplele pozitive din ultimii ani încurajaseră un număr din ce în ce mai mare de potentiali emitenti să demareze analiza unor oferte publice initiale. Criza financiară, ce a afectat si piata de capital locală, a amânat sau anulat aceste planuri. Parametrii ofertelor publice încheiate în 2011 sunt prezentati în continuare :

Tabel 4.7 – Ofertele publice încheiate în 2011Smb Nume Activitate Perioadă Valoare

emisă(lei)Rată

subscriereValoare

alocată(lei)BCM Casa de

BucovinaClub de Munte

Hoteluri 04/12/07 –17/01/08

9.100.000 148,80% 9.100.000

STK STK Emergent Fond investitii

19/02/08 –10/03/08

49.983.437 42,79% 21.390.001

CGC Contor Group Instrumentede masura

29/02/08 –21/03/08

11.784.813 100,97% 11.784.813

TRP Teraplast Materiale de

constructii

07/04/08 –17/04/08

49.645.980 –

69.504.372

103,58% 49.645.980

- Pomponio Materiale de

constructii

09/05/08 –22/05/08

47.504.275 62,22% 0

Sursa: www.bvb.ro

Toate ofertele de mai sus s-au derulat în prima jumătate a anului, acestea reprezentând proiecte demarate înainte ca anvergura crizei ce a afectat piata de capital să devină cunoscută. Ratele de subscriere au fost reduse în comparatie cu cele înregistrate în anii precedenti (Transgaz -2,792% în 2007, Alumil 1,647% în 2006, Transelectrica 646%).

S-a calculat în 2011 si în 2012 indicele TRX – un indice de tip Total Return, calculat anual de Intercapital Invest. Indicele exprimă randamentul mediu al actiunilor tranzactionate pe piata reglementată a BVB, luând în calcul, pe lângă variatiile de pret, si dividendele si majorările de capital social. Indicele ia în calcul toate actiunile tranzactionate pe piata reglementată a BVB în cursul anului, fiecare actiune fiind ponderată cu capitalizarea la sfârsit de an. Ponderea maximă a unei actiuni în indice este limitată la 10%, iar randamentul fiecărei actiuni este ajustat cu perioada de listare pentru actiunile listate/delistate în cursul anului. Randamentele finale ale TRX sunt ajustate cu rata inflatiei.

Cea mai mare influentă asupra indicelui în 2011 au avut-o actiunile cu capitalizarea cea mai mare : Banca Transilvania, Petrom, BRD si Erste Bank – fiecare cu o capitalizare limitată la 10% în indice, dar si Transgaz cu 9,9% din capitalizarea totală, Alro cu 6,2%, Transelectrica cu 5,6%. La categoria a II-a, cea mai mare pondere în capitalizarea totală a fost înregistrată de actiunile Rompetrol Rafinare Constanta (2,7%), Policolor (2,1%) si Kandia Excelent (2,1%).

14

Conform indicelui TRX, investitorii BVB au înregistrat în 2011 cel mai slab an din istoria modernă a pietei de capital, iar în 2012 cel mai bun an al pietei de capital:12

Figura nr. 4.1 – Evolutia pietei de capital conform indicelui TRXSursa: www.intercapital.ro

Indicele oficial al bursei, BET, calculat pe baza variatiei de pret a celor mai importante zece actiuni listate pe piata reglementată, a pierdut 70,47% din valoare în 2011:13

Figura nr. 4.2 – Evolutia indicelui BET în 2011Sursa: www.intercapital.ro

12 www.intercapital.ro

13 www.intercapital.ro

15

Figura nr. 4.3 – Evolutia indicelui BET în 2012Sursa: www.intercapital.ro

Cu toată cresterea din 2012, randamentul cumulat al BET pentru anii 2011-2012 ramăne -52,3%; valoarea indicelui la sfarsitul lui 2012, de 4.690,57 puncte, se situează la nivelul valorilor înregistrate la începutul anului 2005, cu cinci ani în urmă.

Ceilalti indici oficiali ai bursei, BET-C (ce ia în calcul toate actiunile listate, mai putin cele ale SIF) si BET-FI (ce ia în calcul actiunile SIF) au evoluat similar cu BET, înregistrând scăderi foarte mari în 2011: -70,34% pentru BET-C si -84,05% pentru BET-FI:14

BET-C si BET-FI au evoluat similar cu BET, înregistrând cresteri în 2012: +37,3% pentru BET-C si +90,3% pentru BET-FI:15

Figura nr. 4.5 – Evolutia indicilor BET-C si BET-FI în 2012Sursa: www.intercapital.ro

Valoarea tranzactiilor la BVB 2011-2012:

În ciuda performantelor relativ bune ale preturilor, valoarea tranzactiilor cu actiuni pe piata reglementată a continuat să scadă în 2012, atingând 5,1 miliarde lei fată de 7,0 miliarde în 2011 (-26,8%) si 13,8 miliarde lei în 2007 (-63,1%). Scăderea valorii tranzactiilor în 2012 s-a produs pe fondul mentinerii relativ constante a numărului de tranzactii (1,3 milioane, -1,9% fată de 2011) si a unei cresteri usoare a numărului de actiuni tranzactionate (14,4 milioane, +12,3% fată de 2011). Valoarea medie zilnică a tranzactiilor cu actiuni pe piata reglementată de 20,4 milioane lei în 2012, se situează la nivelul celei înregistrate la începutul anului 2005.

Numărul intermediarilor (SSIF si bănci comerciale) care au intermediat tranzactii cu actiuni la BVB în 2012 a scăzut usor la 71, fată de 76 în 2011, 73 în 2007 si 2006, si 70 în 2005.Capitalizarea bursieră a pietei reglementate a BVB înregistra o valoare de 80,1 miliarde lei la sfarsitul lui 2012 (19,1 miliarde EUR).

Sistemul Rasdaq administrat de BVB a avut o evolutie negativă, la fel ca piata reglementata a bursei. Indicele compozit al sistemului, Rasdaq-C, a înregistrat o variatie negativă de -55,25% în 2011 – cea mai mare scădere anuală de la lansarea indicelui în 1998. Amplitudinea scăderilor actiunilor Rasdaq, desi ridicată, a fost în general mai redusă decât cea a scăderilor actiunilor de pe piata reglementă:

14 www.intercapital.ro15 www.intercapital.ro

16

Figura nr. 4.8 – Evolutia indicelui RASDAQ-C în 2011Sursa: www.intercapital.ro

Cresterea bruscă a indicelui Rasdaq-C în mai 2011, urmată de o scădere la fel de abruptă în august au fost determinate de realizarea unei tranzactii eronate cu actiuni Siderma (SIDR), anulată ulterior, dar ale cărei efecte asupra indicelui au fost corectate cu întârziere.

Ceilalti indici ai Rasdaq au avut o evolutie similară cu cea a indicelui principal al pietei.Indicele categoriei I a Rasdaq, RAQ-I, a pierdut 50,21% din valoare în 2011, în timp ce indicele categoriei a II-a a sistemului, RAQ-II, a pierdut 40,44%.

Valoarea tranzactiilor Rasdaq a scăzut si mai mult decât valoarea tranzactiilor cu actiuni pe piata reglementată. Astfel, valoarea tranzactiilor pe Rasdaq a scăzut cu 63%, de la 4,3 miliarde lei în 2007 la 1,6 miliarde lei în 2011 (0,4 miliarde EUR). Valoarea tranzactiilor cu actiuni Rasdaq a reprezentat numai 22% din valoarea tranzactiilor cu actiuni pe piata reglementată; procentul a fost 31% în 2007 si 9% în 2006.Spre deosebire de piata reglementată, pe Rasdaq au scăzut abrupt si alti parametri de lichiditate: numărul de actiuni tranzactionate a scăzut cu 54%, iar numărul de tranzactii a scăzut cu 44%. A

Activitatea de tranzactionare pe Rasdaq a scăzut datorită retragerii investitorilor spre actiunile cu riscuri comparativ mai reduse si lichiditate mai ridicată de pe piata reglementată a BVB.Capitalizarea bursieră a Rasdaq a scăzut cu 50% în 2011 până la 12,1 miliarde lei (3,1 miliarde EUR), reprezentând 26% din capitalizarea pietei reglementate.

Pe Rasdaq erau listate la sfârsitul anului 2011 actiunile a 7 companii la categoria I (fată de 9 în 2007), 9 la categoria a II-a (11 companii în 2007) si 1.737 la categoria de bază (1.999 în 2007).

Categoria I a pietei cuprindea următorii emitenti cu operatiuni industirale, reflectând profilul general al Rasdaq: producătorul de cămăsi Braiconf Brăila (BRCR), producătorul de echipamente electrice si electrotehnice Electromagnetica Bucuresti (ELMA), producătorul de tuburi ArcelorMittal Tubular Products Roman (PTRO), santierelor navale Severnav Drobeta-Turnu Severin (SEVE) si STX RO Offshore Brăila (SNBB), producătorului de utilaje petroliere Upet Târgoviste (UPET) si rafinăriei Vega (VEGA).Companiile listate la categoria a II-a a pietei erau: Automatica Voluntari (AUTT), Comvex Constanta (CMVX), Constructii Feroviare Moldova (CONFM), Flaros Bucuresti (FLAO), Ilefor Târgu Mures (ILEF), Inox Măgurele (INOX), Romportmet Galati (ROMT), Bega Tehnomet Timisoara (TEHO) si Unisem Bucuresti (UNISEM).

În 2011 au avut loc trei listări noi pe Rasdaq: Virola Independenta Sibiu (VIRO) si Casa Albă Independenta Sibiu (CAIN), ambele rezultate din divizarea producătorului de utilaje metalurgice Independenta Sibiu (INTA) si o emisiune de actiuni preferentiale fără drept de vot ale Comcereal Constanta (CCRL), tranzactionate cu simbolul CCRL1. Comcereal Constanta este în prezent singurul emitent listat pe piata de capital din România si care are două clase de actiuni tranzactionate, însă actiunile preferentiale au înregistrat o singură tranzactie de la listarea acestora în septembrie. În 2011 nu s-au tranzactionat emisiuni de drepturi atasate unor emitenti Rasdaq, iar pe acest segment de piată nu se tranzactionează instrumente cu venit fix.

Un număr de 265 de companii au fost delistate de pe Rasdaq în 2011.

17

Printre delistările notabile: Acumulatorul Pantelimon (ACUM), Bere Băuturi Chitila (BBCB), Carom Onesti (CARZ), Doljchim (DOLJ), Imod Bucuresti (IMOD), Portelanul Dorohoi (PORT), Prodexport Bucuresti (PRDE), Progresul Ploiesti (PROG), Prolabac Bacau (PROU), Republica Bucuresti (REPB), Terom Iasi (TERO), Universul Bucuresti (UNIQ).Cei mai lichizi emitenti Rasdaq după valoarea tranzactiilor în 2011 au fost: Comvex Constanta (CMVX), Atlas Gip( ATGJ), Albalact AlbaIulia (ALBZ), Rompetrol Bucuresti (VEGA), Simcor Oradea (SIOR), Comcereal Constanta (CCRL), Armax Gaz Medias (ARAX), Prospectiuni Bucuresti (PRSN), Iproeb Bistrita (IPRU) si Remaru l16 Februare (REFE). Cele mai lichide companii după numărul de tranzactii încheiate în 2011 au fost: Armax Gaz, Albalact, Imotrust Arad(ARCV), Prospectiuni, Iproeb, Elegtromagnetica Bucuresti(ELMA), Argus Constantt(UARG), Automobile Craiova(AUCS), Ceramica Iasi(CERE) si Artego Tg. Jiu(ARTE).

Sistemul Rasdaq a rămas într-o stare de tranzitie si în 2011, în conditiile în care acesta nu a fost autorizat nici în acest an ca sistem alternativ de tranzactionare de către CNVM.

Sistemul Rasdaq administrat de BVB a recuperat într-o masură mult mai redusă scăderile din 2011. Indicele compozit al sistemului, Rasdaq-C, a înregistrat o crestere de numai 8,1% în 2012, după o scădere de 55,3% în 2011; totusi, tinând cont de scăderile mai mici din 2011, randamentul cumulat al Rasdaq-C în perioada 2011 – 2012 înregistrează -51,6%, comparabil cu cel al BET pentru aceeasi perioadă (-52,3%).

Actiunile Rasdaq nu au mai captat interesul investitorilor în 2012; volatilitatea indicelui Rasdaq-C, de numai 0,89%, este cu mult sub cea a indicelui BET, de 2,58%:16

Figura nr. 4.9 – Evolutia indicelui RASDAQ-C în 2012Sursa: www.intercapital.ro

Si ceilalti indici ai Rasdaq au avut o evolutie modestă, similară cu cea a indicelui principal al pietei. Indicele categoriei I a Rasdaq, RAQ-I, a castigat 5,5% în 2012, în timp ce indicele categoriei a II-a a sistemului, RAQ-II, a castigat 12,4%.

CONCLUZII

Funcţia fundamentală a oricărei pieţe de capital o reprezintă finanţarea economiei reale prin operaţiuni specifice (oferte publice) precum şi asigurarea cadrului optim necesar efectuării de tranzacţii bursiere cu valori mobiliare. Transparenţa tranzacţiilor bursiere, precum şi protecţia investitorilor sunt de asemenea, principii şi valori fundamentale ale oricărei pieţe de capital, alături de funcţii precum:

16 www.intercapital.ro

18

Formarea unui pret corect - mecanismele de formare a preţului urmăresc riguros respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii şi al ofertei să se realizeze în punctul ce reprezintă preţul corect, acesta fiind preţ reprezentativ pentru întreaga piaţă de referinţă;

Armonizarea preturilor - piaţa de capital realizează şi difuzarea informaţiilor care apoi realizează armonizarea preţurilor pe întreaga economie. Informaţia bursieră joacă rolul de mediator pe piaţa naţională stabilind preţul de referinţă, celelalte produse sau servicii armonizându-se cu acesta;

Acoperirea riscurilor - prin intermediul mecanismelor specifice de tranzacţionare pe o piaţă de capital, se realizează operaţiuni de acoperire a riscului. Participanţii la piaţă sunt motivaţi diferit, astfel încât unii sunt dispuşi să preia un risc mai mare în condiţiile unui profit potenţial mai mare pe când alţii nu sunt dispuşi să rişte. Transferul riscului de la participanţi cu aversiune faţă de risc la participanţi cu dispunere la risc se realizează cu ajutorul operaţiunilor de acoperire a riscului (hedging);

Barometru economic - evoluţia pieţei de capital are un caracter de predictibilitate. Astfel, cursul stabilit prin confruntarea cererii cu oferta de active financiare devine un instrument de analiză economică şi evaluare. Acesta intră în calcul pentru stabilirea politicilor economice şi în acelaşi timp, devine un semnal de acţiune pentru agenţi economici, guverne sau autorităţi locale, fiind un realist instrument de prognoză;

Feed-back economic - semnalul generat de evoluţia pieţei de capital devine criteriu de decizie economică, cursul bursier şi indicii de bursă fiind consideraţi semnale pe baza cărora reacţionează actorii de pe piaţă.Principalele trăsături ale pieţei de capital pot fi sintetizate astfel:

- piaţa de capital are un caracter dematerializat (simbolic), în sensul că valorile mobiliare (activele financiare) care fac obiectul tranzacţiilor, sunt emise în formă dematerializată şi evidenţiate prin înscriere electronică în cont. Aceste active financiare consacră deţinătorilordrepturi asupra veniturilor generate din valorificarea plasamentelor efectuate (dividende şi dobânzi); - piaţa de capital are un caracter liber, neîngrădit, în sensul că asigură confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei de capitaluri care se manifestă în mod real în economie. Menirea bursei este aceea de a pune în valoare jocul liber al forţelor pieţei, excluzând orice intervenţie extraeconomică, precum şi orice tendinţă provenită din afara sau din interiorul pieţei, de manipulare a variabilelor pieţei, în speţă a preţului;- piaţa de capital este o piaţă organizată (reglementată) în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi respectate de participanţi, cu scopul de a asigura condiţiile pentru manifestarea concurenţei libere. Prin reglementare se urmăreşte implementarea unui sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor financiare, capabil să asigure două dintre condiţiile esenţiale ale viabilităţii pieţei de capital: credibilitatea şi transparenţa acesteia. Reglementarea pieţei de capital se realizează atât prin cadrul legal stabilit în fiecare ţară, cât şi prin reglementări bursiere emise de autoritatea de reglementare şi supraveghere şi alte instituţii specifice pieţei de capital, expresie a normelor şi uzanţelor consacrate în mediul tranzacţiilor financiare;- piaţa de capital este o piaţă reprezentativă, servind drept etalon pentru evaluarea companiilor care au emis instrumente financiare tranzacţionabile, pentru care se poate determina o valoare justă prin raportarea la valoarea de piaţă.  În concluzie, piaţa de capital facilitează acumularea fondurilor necesare finanţării activităţii economice şi dirijează fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile, prin operaţiunile de vânzare şi cumpărare de acţiuni sau obligaţiuni emise de societăţile pe acţiuni. Investitorii care doresc să devină proprietari şi să participe la riscuri şi beneficii în cadrul unei companii, achiziţionează acţiuni comune, investitorii care nu doresc să-şi asume riscuri şi beneficii nelimitate, cumpără acţiuni preferenţiale cu un venit fix şi cu un risc minimal, iar investitorii care nu doresc să devină proprietari, ci numai creditori financiari,

19

micşorându-şi riscul la maximum, cumpără obligaţiuni şi alte instrumente cu un venit fix (titluri de stat, bonuri de tezaur, etc.).

Bibliografie

1. Anghelache Gabriela, „Piata de capital. Caracteristici. Evolutii. Tranzactii”, Editura Economică, 20042. Anghelache Gabriela, Bardac Nicolae, Stancu Ion, „Piete de capital si burse de valori”, Editura Economică, 20023. Moroşan G., „Creditele şi plasamentele bancare în titlurile de valori mobiliare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2012

20

4. Năstase Carmen, „Macroeconomie si politici macroeconomice”, Editura Universitătii Suceava, Suceava, 20065. www.bursa.ro6. www.bvb.ro7. www.intercapital.ro

pe piata principala ale societatilor din componenta indicelui BET-FI

21