Universitatea Spiru Haret Facultatea de Stiine Juridice si Administrative Prof. univ. dr.

IOAN VLAD

MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICENote de cursBrasov, 2008Management public

Cursul 1: MANAGEMENTUL PUBLIC CONCEPT, CARACTERISTICI, EVOLUIE, PRINCIPII SI FUNCII 1. nsemntatea cunoasterii managementului public- profesionalizarea funcionarilor publici permaneni impune o pregtire de specialitate si n domeniul managementului public; - tranziia romn, prea lung, s-a prelungit si datorit unui management public primar, empiric, nestiinific, care a generat crize manageriale inclusiv n sectorul public. Un managementul public performant presupune personal bine pregtit ca manageri; - Managementul Public trebuie cunoscut pentru c: - permite nelegerea particularitilor acestui domeniu, identificarea si analiza structurilor si instituiilor publice, a relaiilor dintre ele, a ntregului sistem, a sarcinilor, competenelor si responsabilitilor ce revin managerilor public; - defineste principiile si regulile de organizare a sistemului informaional n instituiile publice; - ofer posibilitatea cunoasterii metodelor si tehnicilor de management public n instituiile publice; ofer concepte, principii, metode si tehnici pentru perfecionarea proceselor de management si de execuie, ct si perfecionarea stilului de manager al funcionarilor publici. - Definirea managementului public: - Managementul public reprezint ansamblul proceselor si relaiilor de management, bine determinate, existente ntre componente ale sistemului administrativ, prin care, n regim de putere public, se aduc la ndeplinire legile si se planific, se organizeaz, coordoneaz, gestioneaz, controleaz activitile implicate n realizarea serviciilor care satisfac interesul public. - este o disciplin specializat care are ca obiect cunoasterea proceselor si relaiilor de management din administraia public pentru perfecionarea, organizarea si funcionarea structurilor administrative, n funcie de valorile puterii politice, de necesitile economico-sociale, de gradul de nzestrare tehnic, de nivelul general de cultur, cu scopul realizrii unor servicii publice eficiente, potrivit nevoii sociale generale si satisfacerii interesului public. - Caracteristici ale managementului public: 1. Caracterul integrator: - Managementul public studiaz modul de conducere al instituiilor publice, integrnd elemente din toate domeniile: nvmnt, administraie, asisten social etc; 2. Caracterul politic: - Managementul public este influenat de factorul politic; el urmreste formularea deciziilor de guvernare, care se transmit n sistemul administraiei publice. 3. Caracterul de diversitate: - exist instituii cu competen material generale si

instituii cu competen special; instituii centrale si locale. Managementul Public este difereniat dup nivelul administraiei la care se practic: un management public n administraia public central de stat; management public al instituiilor publice locale si un management public al celorlalte uniti publice. 4. Caracterul complex: - reuneste elementele de management n diferite domenii: nvmnt, cultur, asisten social, sntate etc. 5. Caracterul de sintez: - Managementul public preia din alte domenii concepte, metode, teorii si adaptez cunostine din sociologie, psihologie, statistic, ergonomie, drept, economie etc.

2. Evoluia istoric a managementului public- si are originea prin sec. 17 n Germania si Austria, unde se organizau cursuri de stiine camerale sau de administrarea finaelor publice; - cameralistii austrieci, n sec. 19, au creat un aparat administrativ bine organizat (protagonisti: Lorenz von Stein, profesor la universitile din Viena si Kiev si L. Gumplovitz, profesor la Universitatea din Granz). - n Frana, managementul public se contureaz prin activitatea lui Charles Jean Bonnin, autorul "Principes d' administration public", 1812, printele stiinei administraiei. Iar Al. Francois Vivien a creat la Paris, 1848, o scoal de administraie. - n Romnia: - reprezentantul C. Dissescu, prof. la Facultatea de drept, Bucuresti, considera stiina administraiv separat de dreptul administrativ, ca avnd menirea de a formula principii care s guverneze afacerile publice si s pregteasc buni manageri n administraie; - specialistii au considerat, n timp, stiina administrativ, fie o stiin pluridisciplinar, fie o stiin politic, o stiin social, cu caracter economic, sau cu caracter tehnic sau o stiin managerial. - creatorul doctrinei administrative, H. Fayol, considera c a administra nseamn a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla. - Termenul de management public a fost folosit din 1950 - recent a aprut termenul de Nou Management Public (NPM) - o doctrin nou, o cale de dezvoltare a sferei administrative. La originea NPM se afl dou curente de idei: "noua economie instituional" si "managerismul" - NPM - este si o versiune radical a noii administraii publice, n care funcionarii publici sunt abordai ca ageni activi ai politicii de dezvoltare. - fundamentele NPM sunt: descentralizarea, fundamentarea proiectelor, contractelor; pregtirea personalului, mbuntirea organizrii, atitudinea fa de clientulcetean; - n Romnia s-a introdus din 1990 noiunea de management public, dar se impun cercetri si demonstrarea faptului c m.p. este un domeniu distinct, delimitat clar de administraia public si drept administrativ.

3. Principiile managementului public:a) Principiul conducerii unitare: - n administraia de stat se impune conducerea si organizarea unitar a unui vast aparat si subordonarea instituiilor din treapt n treapt; b) Principiul conducerii autonome: - n cadrul conducerii unitare trebuie s se asigure instituiilor si o autonomie de aciune stimulativ pentru rezolvarea operativ a problemelor; - conducerea unitar exclusiv ar genera birocratism, lips de iniiativ, de operativitate. c) Principiul flexibilitii: - al adaptrii rapide la schimbri pe baza cunoasterii exacte n orice moment a situaiei n mediul social;

d) Principiul restructurrii: - prin care se urmreste crearea unui aparat administrativ eficient, organizatoric si funcional; cu o structur si dimensiune corelate cu complexitatea problemelor. - se vizeaz evitarea supradimensionrii si a subdimensionrii; - restructurarea intern implic si asigurarea tuturor mijloacelor materiale si financiare; ea trebuie s cuprind toate subsistemele; ea asigur eliminarea activitilor paralele si a verigilor intermediare, cresterea operativitii ntregului aparat administrativ; e) Principiul perfecionrii continue: - cresterea numrului si complexitii activitii administrative impune mbuntirea activitii, a metodelor manageriale; - s existe o pregtire permanent a cadrelor etc. f) Principiul legalitii: - organizarea si funcionarea instituiilor administrative trebuie s se fac ntr-un cadru legal; legea public delimiteaz coordonatele de aciune ale funcionarului public; - legea conine atribuiile, competenele sistemului de relaii, drepturile si obligaiile funcionarilor publici; Aceste principii sunt n interdependen continu si respectarea lor asigur caracterul stiinific, teoretic si practic al managementului public.

4. Funciile managementului public:a) Funcia de previziune: - const n procesele prin care se determin principalele obiective ale instituiilor publice, miloacele si resursele necesare realizrii lor; - se exercit prin activitatea de planificare; - se concretizeaz n strategii, politici, programe si planuri de dezvoltare a sectorului public. b) Funcia de organizare-coordonare: - un ansamblu de procese care asigur cadrul instituional necesar realizrii raionale si eficiente a obiectivelor de management public prin alocarea raional a resurselor - exist administraia statului nfptuit de administraia public central sub autoritatea Guvernului Romniei si administraia public local - judeean, minicipal, orseneasc si comunal; - managementul public presupune organizarea, coordonarea si executarea legilor, a actelor normative c) Funcia de motivare: - prin care se determin personalul instituiilor publice s contribuie le identificarea si satisfacerea interesului public. Se urmreste implicarea ct mai profund, eficace a funcionarilor publici pentru realizarea obiectivelor de interes public; - instrumentele motivrii: recompense, sanciuni. d) Funcia de administrare: - se asigur gestionarea riguroas a tuturor resurselor existente si atrase n realizarea obiectivelor; e) Funcia de control-evaluare: - prin care se compar rezultatele cu obiectivele iniiale, se verific conformitatea aciunilor cu reglementarea juridic si cu misiunile angajailor, cu respectarea drepturilor si libertilor persoanelor si se determin abaterile de la normal n vederea eliminrii lor; - se materializeaz n: - verificarea executrii deciziilor administrative; - corectarea unor decizii; - iniierea de noi decizii impuse; - Cerine pentru exercitarea funciei de control: - controlul s fie continuu; - controlul s atrag personal calificat, cu soluii oportune; - controlul s fie operativ, la locul activitii controlate. Controlul prin rapoarte,

dri de seam, situaii statistice - insuficient; - s fie eficient, s fie preventiv, s prentmpine situaii critice; - s aib finalitate, n decizii clare, coerente; - s fie orientat spre satisfacerea interesului public; - s fie realist, obiectiv - analize reale.

5. Concepte si caracteristici ale managementului public:a) Interesul public: - scopul managementului public este satisfacerea interesului general, fr un profit material; obiectivul unei instituii publice este servirea interesului public; - interesul public, ca si coninutul serviciului public, sunt precizate de puterea politic; - interesul public presupune existena unui cadru legislativ care s stabileasc limitele de aciune ale funcionarilor publici; - interesul public se delimiteaz de nevoia social; Interesul public: - are nu anumit grad de generalitate; - si schimb coninutul n perioade istorice diferite; b) Serviciul public: un ansamblu de activiti organizate si autorizate de administraia public pentru a satisface nevoi sociale n interes public; - nevoile sociale sunt nelimitate si foarte variate. Managementul public si propune rezolvarea acelor nevoi care definesc un interes public, valorizat de puterea politic si fixat n coordonate legislative; - caracteristici ale serviciului public: - satisface o utilitate social; - este n raport continuu cu administraia public; - furnizeaz bunuri si/sau servicii; - este supus unui regim juridic; - se creaz si se desfiineaz prin decizie administrativ; - beneficiarii serviciului public au dreptul de a urmrii legalitatea funcionrii serviciului public. - Dup modul de cooperare la satisfacerea interesului public se pot distinge: a) servicii publice la realizarea crora nu sunt implicate persoane din afar si care au drept scop satisfacerea direct si individual a particularilor; Ceteanul asteap de la ele sasfacerea unor cerine personale; Ele sunt foarte variate: servicii industriale si comerciale, servicii sociale; n nvmnt, sport, cultur, servicii administrative. - serviciile publice se realizeaz prin: stabilimente publice (naionale, judeene sau comunale) (Ex. C.E.C., Camera de comer si industrie, spitale, universitile, Academia Romn etc.) - stabilimente de utilitate public n nvmnt, asisten social inclusiv private (universiti private, teatrele particulare etc.) b) servicii publice n care clientul este utilizator, nu si beneficiar (Ex. ntreinerea drumurilor); c) servicii publice destinate ntregii societi (aprare, diplomaie etc.); - Dup nivelul la care se realizeaz exist: - servicii publice naionale - servicii publice locale (judee,comune) - Dup forma de proprietate: - servicii publice monopolizate -servicii publice realizate de ageni publici sau privai c)Puterea public: - ansamblul drepturilor speciale pe care le are o instituie administrativ, n sens de autoritate ce reprezint si apr interesul public, care trebuie s

se impun celui particular - instituiile administrative emit acte de autoritate, care trebuie executate, dac nu se iau msuri de constrngere; - instituiile administrative pun n practic si sentinele juridice; - regimul de putere public presupune existena unor modaliti de aciune; el este factorul pentru "aducerea la ndeplinire a legilor", ct si pentru "prestarea de servicii publice n limitele legii". - legea delimiteaz sfera de aplicabilitate a managementului public; - aplicarea legii presupune si adoptarea de acte normative, cu fora juridic inferioar legii; - ndeplinirea legii atrage acte de management: hotrrii, circulare, instruciuni; si acte de execuie (contracte, licitaii etc.) - sectorul public si sectorul privat - scopul sectorului public este acela de a servi mai degrab dect a acumula; Deci sarcinile unei organizaii publice sunt unice; - sectorul public este puternic influenat politic; i se determin coninutul si nivelul calitii - n sectorul privat se urmreste maximizarea profitului, prin reguli si principii proprii, mereu schimbate dup nevoi; - sectorul public este dependent de bugetele aprobate de politic; - la privat - deciziile sunt fundamentate de raportul cost - eficien. Management public

Cursul 2: AUTORITATEA SI EXERCITATEA EI N SECTORUL PUBLIC 1. Tipuri de autoritate:- Exist cel puin trei tipuri de autoritate: juridic, legislativ, executiv si alte tipuri. Studiul lor reprezint mai mult o problem de drept administrativ. Noi ne ocupm doar de instituiile publice implicate n exercitarea lor. Autoritatea juridic este exercitat de Curtea Constituional, compus (art. 140 din Constituie) din 9 judectori - cte trei numii de Camera Deputailor, de Senat si de Presedintele Romniei. Deciziile Curii (art. 145) sunt obligatorii si acioneaz pentru viitor. Autoritatea legislativ aparine Parlamentului Romniei, care adopt legi constituionale, legi organice si legi ordinare. Iniiativa legislativ (art. 73) aparine deopotriv guvernului, deputailor, senatorilor si unui numr reprezentativ de ceteni cu drept de vot. Autoritatea executiv aparine Presedintelui Romniei, guvernului, ministerelor si altor instituii de specialitate sau autoriti administrative autonome, la nivel naional, autoritilor administraiei publice locale, precum si instituiilor si serviciilor publice de interes naional sau local. - Trebuie fcut distincia n administraia public realizat de structuri naionale sau locale tutelate de presedinte si premier si de activiatea administraiei desfsurat de celelalte organe de stat: Parlament, instane judectoresti, Curtea Constituional, Avocatul Poporului. A considera c acestea fac administraie public nseamn a le pune "sub comanda guvernului", pentru c guvernul exercit "conducerea general a administraiei publice" (art. 101 din Constituie). Aceste autoriti publice desfsoar si o activitate de administraie public (administraie de stat), dar nu pentru a realiza un program politic, ca n cazul guvernului, ci pentru a-si ndeplini prerogativele proprii. - Prin urmare exist o distincie si ntre actele administrative ale autoritilor publice din sfera executivului si actele administrative ale celorlalte autoriti publice.

2. Autoritile si instituiile administraiei publice si locale- criteriul de baz n gruparea lor este competena teritorial; - Constituia Romniei consacr rolul Parlamentului de "unic autoritate legiuitoare a rii". El stabileste norme cu caracter primar. Executivul chiar dac adopt norme, acestea nu pot fi dect subordonate si rezultate din lege. - delegarea legislativ ce i se acord guvernului (art.114) nseamn acordarea dreptului de a emite acte administrative (ordonane), cu putere de lege, n limitele legii. - n sistemul nostru constituional bicefal - presedinte si guvern, presedintele, ca unul din sefii executivului: - poate consulta guvernul n probleme urgente si foarte importante; - poate participa la sedinele guvernului; - poate ncheia tratate internaionale negociate prealabil de guvern; - are o serie de atribuii cu un pronunat caracter politic. Presedintele apare astfel ca sef al puterii executive si ca autoritate a administraiei publice. - Guvernul: - este dificil de a-i separa atribuiile politice de cele administrative. Constituia Romniei, ca si alte constituii, nu-i stabileste o list a atribuiunilor. El stabileste politica intern si extern a rii. - este sef al puterii executive, el stabileste colaborarea dintre executiv si parlament, acesta fiind "parlamentar prin origine si guvernamental prin funcie". - guvernul este un organism rezultat din jocul politic, fiind, prin definiie, o autoritate public, iar membrii lui exercit conducerea general a administraiei publice. El si realizeaz rolul politic prin emiterea de norme, n baza legii, prin care dirijeaz administraia public. - att Presedintele ct si Guvernul de comport ca autoriti politice n raport cu Parlamentul. Relaia presedinte-guvern este de natur executiv si declanseaz impulsuri politice n aparatul administrativ. Dar orice raport dintre presedinte si autoriti specializate ale administraiei este de natur administrativ. - Ministerele: - sunt instituii de specialitate ale administraiei publice centrale, care se organizeaz si funcioneaz numai n subbordinea guvernului; - ministerul conduce serviciile publice subordonate asigurnd: legtura ntre politic si administrativ; organizarea si funcionarea serviciilor publice ale ministerului; gestiunea financiar a fondurilor bugetare; - ministerele pot constitui instituii de specialitate, cu avizul Curii de Conturi, sub forma unor secretariate sau subsecretariate de stat, subordonate guvernului. - Autoritile administraiei autonome: - se constituie prin lege organic pt anumite sectoare; - au autonomie fat de guvern si ministere. - Instituiile si serviciile publice: - se organizeaz pentru satisfacerea unor interese care vizeaz societatea n ansamblu, probleme care impun o protecie obligatorie si egal a statului. - Autoritile si instituiile administraiei publice locale: - consiliile comunale si orsenesti; consiliile judeene; primriile; autoritile administraiei publice din subdiviziunile municipiilor; prefectul si subprefectul- reprezentanii guvernului n teritoriu; serviciile publice ale minsterelor si ale celorlalte instituii centrale din teritoriu; instituiile si serviciile publice locale. - managerii din administraia public local, organizeaz instituii, regii autonome, societi comerciale prin care asigur servicii publice locale.

3. Relaiile ntre elementele componente ale sistemului administrativAutoritile si instituiile publice ale puterii executive intr n relaii cu alte autoriti

sau alte instituii din alte sisteme si cu componentele societii civile; Ele sunt uniforme, cu diferenieri si particulariti n funcie de subiecii care la stabilesc; - dup apartenen relaiile sunt: - Relaii interne si externe: -Relaiile interne se stabilesc ntre autoritile executive si legislative si n interiorul instituiilor administrative. - Relaiile externe se stabilesc cu organizaiile neguvernamentale, ageni economici, precum si cu persoane fizice si autoriti autonome. Relaiile cu autoritile legislative si cele judectoresti, conform principiului separaiei puterilor, se exclude subordonarea. - Relaiile cu autoritile legislative: - reprezint relaia cu Parlamentul sau separat cu cele dou camere; Ele dau expresia dreptului de control parlamentar asupra executivului, a organizrii si funcionrii lui; - Presedintele are anumite prerogative vizavi de Parlament; dreptul s-l dizolve n anumite condiii. - Relaiile cu autoritile judectoresti: - sunt relaii de colaborare; executivul asigur condiiile funcionrii justiiei si particip la constituirea autoritilor judectoresti. - Relaiile cu autoritile autonome: - sunt relaii de colaborare si se stabilesc n cadrul dialogului social pentru coordonare si informare reciproc. - Relaiile cu organizaiile neguvernamentale: - sunt raporturi de parteneriat, de colaborare cu sau fr forme instituionalizate. - Relaiile cu agenii economici: - alii dect regiile autonome sau cu capital majoritar de stat, deci cei cu capital privat-relaiile vizeaz doar obligaiile de natur financiar fa de stat; Fa de ceilali relaiile sunt n numele proprietarului statul, ca administrator, dar si n legtur cu obligaiile lor fa de stat. - Relaiile cu persoane fizice: - n calitate de contribuabili sau de litigii; - Relaiile n interiorul sistemului administrativ: - sunt raporturile dintre diferitele componente ale sistemului, relaii organizatorice, de mai multe categorii: a) Relaiile de autoritate stabilite ntre guvern si autoritile administraiei publice centrale, precum si ntre acestea si cele locale cu instituiile de servicii publice. b) Relaiile funcionale - ntre presedinte si guvern, ntre guvern si autoritile administrative autonome; c) Relaiile de colaborare ntre autoritile administraiei de stat centrale si ntre autoritile administrative de stat locale. d) Relaiile de reprezentare ntre titular si unele posturi si /sau funcii care intr n relaii cu alte persoane din afar. - mai exist relaii organizatorice, adic legturile dintre componentele structurii administrative reglementate oficial. Aceste relaii, dup coninutul lor se divid n: 1. Relaiile de autoritate, instituite prin acte normative, deci obligatorii. Ele sunt de trei tipuri: a) relaii ierarhice ntre titularii posturilor de conducere si executani. Sistemul nostru administrativ are o structur piramidal ierarhic. Relaiile ierarhice se stabilesc ntre organele centrale si cele locale, ntre instituii aflate pe nivele ierarhice diferite; b) relaiile funcionale rezultate din exercitarea autoritii funcionale, ntre instituii care lucreaz n domenii similare pentru realizarea de servicii publice; c) relaiile de stat major apar ca urmare a delegrii sarcinilor, competenelor si responsabilitilor de la centru spre nivelurile superioare ale administraiei locale n vederea descentralizrii. Ele se stabilesc ca urmare a reprezentrii administraiei centrale la nivel local si invers. Ex.: guvern-prefect; Departamentul pentru administraia public local si administraia

local 2. Relaii de cooperare ntre posturi pe acelasi nivel ierarhic, dar n instituii diferite, ntre ministere, ntre departamente etc. 3. Relaii de control apar ntre instituiile specializate (Curtea de Conturi, Corpul de Control al Primului Ministru etc.) si instituiile controlate. 4. Relaii de reprezentare ntre funcionarii de pe trepte superioare si reprezantanii unor sindicate, ntre autoriti ale administraiei publice romne si autoriti similare strine. Aceste relaii apar si ntre componente ale aceluiasi sistem, dar pe nivele ierarhice diferite. Ex.: ntre prefect si celelalte instituii ale administraiei exist relaii de repr Management public

Cursul 3: ORGANIZAREA ADMINISTRAIEI PUBLICE 1. Noiunea de organizare: Instituiile din adminstraia public se constituie casubsistem al sistemului social global si au ca scop servirea societii. n acest scop este necesar organizarea componentelor sistemului. - noiunea "organizare" (fr. organiser) nseamn a aciona metodic pentru asigurarea desfsurrii eficiente a unor aciuni. n latin "organum" nseamn o unitate morfologic din corpul unei fiine vii, cu una sau mai multe funcii. - n managementul public organizarea presupune un ansamblu de procese pren care se delimiteaz elementele componente ale sistemului, se precizeaz sarcinile si competenele compartimentelor, precum si relaiile care se stabilesc ntre ele n cadrul si n afara sistemului. - dup nivelui proceselor se disting: 1. organizarea compartimentelor unei instituii din administraia public 2. organizarea instituiei ca ntreg 3. organizarea domeniului 4. organizarea sistemului administrativ de stat - dup obiectul organizrii exist: 1. organizarea structurii care vizeaz dispunerea elementelor sistemului ca ansamblu de instituii; 2. organizarea proceselor, adic stabilirea sarcinilor, competenelor si responsabilitilor componentelor sistemului si a relaiilor interumane din interior si cu exteriorul. - organizarea are ca scop crearea condiiilor pentru ndeplinirea atribuiilor si realizarea sarcinilor; Eficiena ei se aprecieaz dup rezultatele si eficiena activitilor. Organizarea este mai complex, cu ct instituia are o sfer mai larg de atribuii;

2. Noiunea de structur administrativ- structura administraiei publice reprezint configuraia intern si relaiile care se stabilesc ntre componentele sistemului n procesul de realizare a obiectivelor; - fiecare instituie are propria structur determinat de obiectivele de ndeplinit; - structura administraiei de stat difer de la un stat la altul si de la o etap istoric la alta. Pe lng obiective, structura este determinat de influenele naionale, istorice, tradiionale etc. - obiectivele sunt stabilite de factorul politic-organele legislative, partidele de guvernmnt, n raport cu interesele proprii; Prin urmare, exist evidente deosebiri ntre sistemele administrative determinate de interesele grupurilor sociale. Cnd administraia de stat apr interesele unor grupuri restrnse ea este o administraie teritorial, antipop., iar cnd promoveaz interesele politice generale este o administraie democratic. - o bun structurare a administraiei publice trebuie s evite att supradimensionarea

aparatului, situaie care genereaz activiti paralele, rezolvri greoaie, cheltuieli inutile, ct si subdimensionarea, care provoac o supraaglomerare cu sarcini, o rezolvare superficial sau parial a problemelor.

3. Tipuri de structuri n administraia de stat- un sistem administrativ se poate organiza n trei tipuri de structuri: a) structura ierarhic-funcional: - asigur unitate de decizie si aciune n cadrul sistemului; organizarea administraiei se face pe niveluri ierarhice, pe categorii de instituii n funcie de domeniul de activitate. - au fost create instituii-organe cu competen general, n toate sferele vieii sociale. Ex. - guvernul - instituiile administraiei publice locale (primriile) desi au competen general, nu sunt competente n multe domenii importante. Ex.: relaiile externe, aprarea rii, postei, transporturi etc. - alturi de aceste instituii funcioneaz organele de specialitate: ministerele, alte organisme centrale-comisii, oficii, precum si organisme locale-direcii, inspectorate, comitete, circumscripii etc. - exist si organisme de specialitate de ramur, ex. Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiiei, Ministerul Sntii etc., precum si de domeniu, competente s rezolve probleme comune mai multor ramuri. Ex. Ministerul Muncii si Proteciei Sociale, Ministerul Finanelor. b) structura teritorial: - cuprinde organizarea sistemului administrativ n teritoriu unde si desfsoar activitatea si si exercit competena. - ea cuprinde instituii cu componen teritorial general (instituii centrale) si instituii cu competen teritorial limitat (instituii locale); - noiunea de organe (instituii) centrale nu exprim cel mai bine coninutul si ntinderea teritorial. Poate ar fi mai expresiv denumirea de "instituii naionale". - organele locale sunt de mai multe categorii: comunale, orsenesti, municipale, judeene, iar competenele difer n raport cu ierarhizarea teritorial si nivelul. - n cadrul structurii teritoriale se realizeaz si subordonarea, din treapt n treapt, ncepnd de la guvern. Acest gen de subordonare nu este valabil si pentru instituiile de specialitate. Numai organul cu competen general de pe acelasi nivel este mputernicit s decid meninerea, modificarea sau anularea unui act emis de o instituie inferioar. - organele centrale au competene si la nivel local si ar putea prelua rezolvarea problemelor locale. Ar nsemana ns s se supraaglomereze, s ntrzie sau s nu se adapteze specificului local. De aceea sistemul de management public poate fi descentralizat si orientat spre realitile locale. Apoi, organele locale se pot adapta rapid schimburilor si cerinelor colectivitii locale. - n realitate, nu teritoriul determin structura administraiei, ci interesele sociale zonale. Raporturile cu teritoriul sunt posibile ca raporturi ntre persoane juridice, adic uniti administrativ-teritoriale. Criteriul juridic al competenei contribuie la optimizarea proceselor de management din administraie. - funcie de realitile sociale si de nevoile de interes naional si local, Constituia Romniei prevede existena unor organe centrale si locale ale administraiei de stat.

4. Componente ale structurii sistemului administrativ- pe lng relaiile organizatorice, sistemul administrativ din Romnia este definit si de alte componente structurale: nivelul ierarhic, ponderea ierarhic, compartimentul, postul si funcia. Nivelul ierarhic - este ansamblul componentelor structurii plasate pe linii orizontale, la aceeasi distan ierarhic este impus de: - dimensiunea instituiei

- diversitatea si complexitatea sarcinilor - competena funcionarilor publici n Romnia numrul de niveluri ierarhice nu difer prea mult de la o instituie la alta. Aceasta pentru c ministerele au adoptat structuri tipizate si au acelasi numr de niveluri ierarhice. Situaia se menine si-n administraia local. Ponderea ierarhic: - reprezint numrul persoanelor conduse nemijlocit de un funcionar cu funcie de conducere, ales sau permanent. Mrirea ponderii este influenat de numrul de niveluri ierarhice cu care se afl n raport invers proporional. Compartimentul: rezult din agregarea unor posturi si funcii publice cu coninut similar sau complementar.El este ansamblul de persoane care desfsoar activiti relativ omogene, cu cunostine specializate de un anumit tip, un ansamblu de metode si tehnici adecvate, situate ntr-un anumit spaiu si subordonate nemijlocit unui singur funcionar cu funcie de conducere. - exist dou forme de compartimente: - Compartimentele operaionale - care realizeaz efectiv un serviciu public sau execut efectiv legi necesare managementului public. - Compartimente funcionale - care stabilesc obiectivele proprii rezultate din realitile concrete din teritoriu, fundamenteaz decizii administrative, asigur asisten de specialitate pentru compartimente (ministerele, ageniile, departamentele, direciile si serviciile). Postul - este alctuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenelor si responsabilitilor desemnate, pe o perioad de timp, unor funcionari publici permaneni numii sau alesi. - Obiectivele postului asigur ndeplinirea obiectivului sistemului administrativ, satisfacerea intereselor generale. - Competena organizaional exprim limitele titularilor de posturi de a aciona. Ea este oficializat prin acte normative la nivel naional, prin regulamente proprii sau norme interne. Competena ofer titularului o anumit autoritate formal ierarhic si funcional. - funcionarii trebuie s dispun si de competen profesional, rezultat al pregtirii si experienei, condiie de baz, att pentru realizarea sarcinilor ct si pentru recunoasterea meritelor si a contribuiei celorlali la realizarea obiectivelor instituiei. FUNCIA: este factorul de generalizare a unor posturi asemntoare ca arie de cuprindere a autoritii si responsabilitii. De ex. funcia de ministru presupune un numr de posturi corespunztor dimensiunilor guvernului si diversitii domeniilor. - dup natura competenelor, responsabilitilor si sarcinilor funciile publice pot fi: - funcii de conducere cu o pondere ridicat a competenelor care in de managementul public; - funcii de execuie care presupun implementarea n practic a deciziilor administrative emise de titularii funciilor de conducere; - statele democratice sunt conduse de politiciei care au n acelasi timp competen profesional si managerial. Exist doar a uneia din competene ntr-o perioad istoric atrage automat inficiena sistemului. - prin urmare orice partid politic angajat n procesul electoral ar trebui s dispun de un numr suficient de specialisti n toate domeniile sistemului administrativ, de manageri pentru posturile si funciile de conducere si de politicieni care s aplice programul politic al partidului. - n administraia public, central si local, funciile de conducere si de execuie sunt ocupate fie de angajai permaneni, fie de funcionari publici nou venii n sistem ca rezultat al alegerilor. n general, posturile si funciile de conducere sunt ocupate de

funcionari publici cu orientare politic, reprezentani ai partidului majoritat. Factorul politic devine preponderent n recrutarea, selecia si numirea funcionarilor publici, criteriul competenei rmnnd n urm, fapt care influeneaz negativ funcionarea sistemului pe termen lung. - noii venii n sistem pot influena componentele lui. Ei au misiunea s pun n practic programele partidului care i-a propulsat. Prin urmare, influena politicului este mare, el impune un proces continuu de schimbare. - se impune introducerea unor criterii noi pentru promovarea si numirea funcionarilor publici n funcie de competena lor profesional si managerial. Dominarea unui sistem de ctre o politic oriental gresit are consecine neplcute pe teren lung, iar pe termen scurt nseamn satisfacerea unor interese mrunte, de grup sau de partid.

5. Structuri specifice sistemului autoritilor din administraia public- sistemul este structurat, potrivit criteriului de competen teritorial, n dou: A. Autoriti si organe centrale ale administraiei publice care sunt: presedenia, guvernul, parlamentul, ministerele, instituiile juridice si alte instituii si servicii organizate la nivel central; B. Autoritile locale ale administraiei publice, la nivelul unitilor administrativ- teritoriale care sunt: prefectura, consiliile judeene, primria, consiliile comunale si orsenesti si instituiile sau serviciile publice organizate la acest nivel.

Organizarea si funcionarea Parlamentului- este puterea legislativ suprem, format din Camera Deputailor si Senat, care se constituie prin legea electoral a rii si funcioneaz pe baz de regulamente proprii. Fiecare camer si alege un birou permanent si cte un presedinte pe durata mandatului. - membrii birourilor permanente sunt alesi la nceputul fiecrei sesiuni si pot fi revocai nainte de expirarea mandatului. - senatorii si deputaii se pot organiza pe grupuri parlamentare, comisii permanente, comisii de anchet, alte comisii speciale, sau comisii comune celor dou camere, potrivit regulamentului Birourile permanente si comisiile parlamentare se alctuiesc potrivit configuraiei politice a fiecrei camere. - Parlamentul reglementeaz, prin lege organic, organizarea si funcionarea guvernului, C.S.A.., Consiliului Suprem al Magistraturii, a instanelor judectoresti, a Ministerului Public si a Curii de Conturi. Tot el reglementeaz statutul funcionarilor publici, organizarea nvmntului, a administraiei locale, a teritoriului, regimul general privind autonomia local. - Parlamentul dispune de un Consiliu Legislativ, organ consultativ de specialitate, care avizeaz proiectele de acte normative n vederea sistematizrii, unificrii si coordonrii ntregii legislaii. - Parlamentul poate fi dizolvat de Presedintele rii.

Curtea Constituional si Consiliul Superior al Magistraturii- Curtea Constituional se creaz n termen de 6 luni de la intrarea n vigoare a Constituiei; Este format din nou judectori, pe un mandat de nou ani, numii, cte trei de Camera Deputailor, Senat si Presedintele Romniei. Din trei n trei ani se noieste cu o treime din judectori. Judectorii primei Curi Constituionale sunt numii pentru mandate de 3, de 6 si de 9 ani, cte un judector pentru fiecare perioad, numii de cele trei instituii centrale. - Curtea Constituional ia decizii, care sunt obligatorii si acioneaz n viitor; - Consiliul Superior al Magistraturii este alctuit din magistrai alesi pe 4 ani de ctre Camera Deputailor si Senat, n sedin comun. El are rolul de consiliu de disciplin al judectorilor, iar lucrrile sunt prezidate de presedintele Curii Supreme de Justiie.

Sistemul autoritilor si organelor executive- instituiile autoritii executive acioneaz pentru optimizarea procesului de aplicare a legilor si actelor normative. Pentru aceasta creaz servicii publice, care s satisfac interesele generale. Atribuiile acestor organe sunt drepturi de putere public. Serviciile publice vizeaz ntreaga societate sau doar o colectivitate si sunt create de autoritile centrale locale, potrivit competenelor. - n interiorul sistemului, relaiile specifice sunt determinate de concepiile si voina politic dominant, si de natura activitii respective. - n sistemul autoritilor puterii executive intr presedenia, guvernul si alte organe sau autoriti administrative autonome, la nivel naional, autoritile administraiei publice locale, instituiile si serviciile publice de interes naional sau local.

Presedintele Romniei- Presedenia Romniei ca instituie este legiferat de Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si Presedintelui Romniei. - are urmtoarele roluri: de reprezentare a statului romn, de garantare a independenei, unitii si integritii teritoriale a rii; de control asupra respectrii Constituiei si autoritilor publice. - instituia prezidenial are n compunere: - Departamentul de Analiz Politic; - Secretariatul General; - Cabinetul Presedintelui; - Direcia de Protocol; - Direcia de Documentare si Informare 1. Departamentul de Analiz Politic: - condus de un sef de departament, are n compunere sase direcii (pentru politic extern, pentru politic intern, pentru stiin, nvmnt, cultur, pentru probleme militare si ordine public, juridic si pres) si purttorul de cuvnt. Direciile sunt conduse de consilieri. 2. Secretariatul General al Presedeniei: - este condus de un secretar general si are n compunere dou direcii (acte prezideniale si economico-administrativ), Grupul de Analiz si Investiii si Relaii cu Publicul, acestea sunt conduse de directori. 3. Cabinetul Presedintelui: - este condus de un director general, ajutat de un director si doi sefi de cabinet. 4. Direcia de Protocol: - este condus de un sef de protocol, cu rang de ambasador. 5. Direcia de Documente si Informare: - este condus de un director. Un regulament aprobat de presedinte stabileste organizarea, atribuiile si funcionarea compartimentelor Presedeniei. Presedintele face numirea ntregului personal cu funcii de conducere. Pentru securitatea presedintelui, funcioneaz o unitate special de paz si control, subordonat presedintelui. Cursul 4: SISTEMUL AUTORITILOR PUTERII EXECUTIVE:

GUVERNUL SI AUTORITILE LOCALE I. Guvernul Romniei: - mpreun cu ministerele, alte organe de specialitatesubordonate guvernului sau mnisterelor constituie autoritatea executiv. - organizarea si funcionarea guvernului este reglementat de Constituie, art. 101 104 si Legea 37/1990 privind organizarea si funcionarea guvernului precum si H.G. nr. 515/1993, H.G./noiembrie 1996 si H.G./noiembrie 1998 privind structura guvernului si aparatul su de lucru. - Guvernul Romniei se compune din prim-ministru, ministrii si ali membrii stabilii prin lege. - prin Hotrrea Parlamentului Romniei din 15 aprilie 1998 structura guvernului cuprindea: primul ministru, ministrul reformei, ministrul privatizrii, ministrul muncii si

proteciei sociale, ministrul finanelor, ministrul afacerilor strine, ministrul justiiei, ministrul aprrii naionale, ministrul de interne, ministrul industriilor, ministrul agriculturii si alimentaiei, ministrul transporturilor, ministrul comunicaiilor, ministrul comerului, ministrul turismului, ministrul lucrrilor publice si amenajrilor teritorialului, ministrul apelor, pdurilor si proteciei mediului, ministrul nvmntului, ministrul cercetrii si tehnologiei, ministrul sntii, ministrul culturii, ministrul tineretului si sportului, ministrul pentru relaia cu Parlamentul. - n noiembrie 1998, prin H.G. numrul ministerelor s-a redus la 18. - prin hotrre de guvern structura actual a guvernului cuprinde: primul ministru; ministrul de externe; ministrul integrrii europene; ministrul finanelor publice; ministrul justiiei; ministrul aprrii naionale; ministrul de interne; ministrul dezvoltrii si prognozei; ministrul muncii si solidaritii sociale; ministrul industriei si resurselor; ministrul agriculturii, alimentaiei si pdurilor; ministrul apelor si proteciei mediului; ministrul lucrrilor publice, transportului si locuinelor; ministrul turismului; ministrul pentru intreprinderile mici si mijloci si cooperatiste; ministrul educaiei si cercetrii; ministrul culturii si cultelor; ministrul sntii si familiei; ministrul tineretului si sportului; ministrul comunicrii si tehnologiei informaiilor; ministrul administraiei publice; ministrul informaiei publice; ministrul coordonator al secretariatului general al guvernului; ministerul pentru relaia cu parlamentul; ministrul pentru privatizare; ministrul delegat negociator-sef al Romniei la Uniunea European; ministrul delegat la ministerul educaiei si cercetrii. - deci n Romnia funcioneaz azi (2001) 22 de ministere, cu ministrii lor plus trei ministrii fr ministere (ministerul coordonator al secretariatului general al guvernului, negociatorul sef la Uniunea European si ministrul delegat la ministerul educaiei si cercetrii). - structura organizatoric a Guvernului Romniei este format din : - primul ministru si aparatul su de lucru; - ministrii de stat; - secretariatul general al guvernului; - ministerele; - Departamentul pentru administraie public local; - Organe de specialitate subordonate Guvernului; - Biroul Executiv al Guvernului Romniei este compus dintr-un numr determinat de membrii si un presedinte. - Aparatul de lucru al Primului ministru cuprinde: - Grupul Consilierilor de Stat; - Corpul de Control al Primului ministru; - Departamentul Informaiilor Publice; - Departamentul pentru Integrare European; - Oficiul pentru Relaiile cu Patronatul si Sindicatele; - Cabinetul Primului-ministru. - Primul-ministru coordoneaz nemijlocit activitatea urmtoarelor organe de sprcialitate, subordonate guvernului: - Administraia Naional a Rezervelor Materiale; - Oficiul central de stat pentru Problemele speciale; - Agenia Naional de Control a Exportului; - Agenia Naional pentru Resurse Minerale; - Comisia Naional pentru Statistic etc. - n procesul de fluidizare a reformei funcioneaz: - Colegiul Consultativ;

- Consiliul Interministerial; - Departamentul pentru Reform Economic; - Ministrii de stat: 1. Ministrul de stat, Ministrul Finanelor Publice coordoneaz activitatea urmtoarelor organe: - Institutul Romn de Standardizare; - Biroul Romn de Metrologie Legal; - Oficiu de stat pentru Invenii si Mrci; 2. Ministrul de stat, Ministrul de Externe coordoneaz activitatea: - Comitetul Interministerial pentru relaia cu Republica Moldova; - Centrul Euroatlantic "Bucuresti"; - Institutul de Relaii si Studii Internaionale; - Fundaia European "Nicolae Titulescu". 3. Ministrul de stat, Ministrul Muncii si Solidaritii Sociale coordoneaz: - Secretariatul de stat pentru handicapai; - Secretariatul de stat pentru problemele Victimelor Revoluiei; - Comitetul Naional pentru Protecia Copilului; - Secretariatul General al Guvernului, mai coordoneaz urmtoarele organisme subordonate guvernului: - Consiliul pentru minoriti naionale; - Oficiul pentru protecia consumatorului; II. Ministerele: - sunt autoriti ale administraiei publice centrale si ca organe de specialitate particip la realizarea programului guvernului. - dup specificul activitii ministerele pot fi: - ministere cu activitate economic; - ministere cu activitate socio-cultural si stiinific; - ministere cu activitate politico-administrativ; - lor li se adaug celelalte autoriti ale administraiei centrale, care nu sunt ministere, precum si autoritile administraiei autonome. - structura organizatoric a ministerelor este asemntoare .Conducerea ministerului este asigurat de un ministru, membru al guvernului si responsabil n faa guvernului pentru activitatea sa; - pe lng ministru funcioneaz un colegiu, organ consultativ, stabilit prin ordin al ministrului; - n minister funioneaz departamente, direcii generale, direcii, servicii si birouri, toate specializate sau cu un caracter funcional. - Departamentul: - coordoneaz o subramur sau niste activiti cu specific apropiat. Este condus de un secretar de stat. - Direcia general:- coordoneaz un domeniu distinct sau sector cu probleme si obiect de activitate comune. Este condus de un director general. - Direcia este fie o component a direciei generale, fie n compunerea unui departament si coordoneaz activitile specifice pentru care a fost creat. Este condus de un director. Ea poate fi asimilat sectorului sau oficiului, n unele instituii, condus de sef de sector sau oficiu. - Serviciile si birourile, conduse de sef de serviciu sau birou, realizeaz activiti omogene sau activiti complementare care reclam o conducere unitar. - personalul ministerelor este format din funcionari publici alesi si personal funcional, adic funcionari publici permaneni.

1. Ministerele cu activitate economica) Ministerul Industriei si Resurselor: - este organizat prin H.G. nr. 794/17

decembrie 1992, modificat prin H.G. Romniei nr. 263/1993; - realizeaz programul guvernului n urmtoarele domenii: energie electric si termic; mine si geologie; petrol si gaze; metalurgie feroas si neferoas; construcii de masini, electrotehnic, electronic si mecanic fin; chimie si petrochimie; textile si pielrie; materiale de construcii; exploatarea si industrializarea lemnului; sticl si ceramic; recuperarea si reciclarea materialelor refolosibile. - are urmtoarele atribuii principale: - organizeaz si urmreste aplicarea legilor si hotrrilor guvernului, asigurnd implementarea politicii guvernului n domeniile sale de activitate, cu respectarea limitelor de autoritate, a autonomiei locale si a agenilor economici; - defineste, fundamenteaz si actualizeaz strategiile, politicile si programele orientative n domeniile sale de activitate, utiliznd eficient resursele si factorii de dezvoltare ntr-un stat de drept si o economie de pia; - iniiaz, elaboreaz sau avizeaz proiectele de acte normative n sfera sa de activitate; - coordoneaz realizarea coerenei economice prin: reorientarea activitilor economice din competena sa, crearea de noi structuri n economie, corelarea resurselor materiale din ar si din import si a celor financiare pentru producie si export; - elaboreaz politici unitare si asigur controlul administrrii resurselor minerale; - asigur dezvoltarea cercetrii stiiifice specifice si ia msuri pentru cointeresarea agenilor economici n aplicarea rezultatelor ei; - sprijin agenii economici, prin consultan, pentru realizarea reformei; - aplic politica guvernamental fa de regiile autonome si le coordoneaz activiatea; - reprezint statul n ncheierea de convenii, acorduri sau nelegeri internaionale n domeniul su, potrivit legii, n conducerea unitilor bugetare si n dezvoltarea colaborrii internaionale; - determin necesitile de instruire si conlucreaz cu instituiile de specialitate pentru formarea si perfecionarea pregtirii personalului; - organizeaz recuperarea si reintroducerea n circuitul economic a materialelor refolosibile; - organizeaz si previne activitile poluante; - coordoneaz gestionarea si controlul resurselor minerale, recuperarea si conservarea energiei, controlul cazanelor, recipientelor sub presiune, recuperarea si reciclarea materilalelor refolosibile; - editeaz publicaii de specialitate si de informare specifice. b) Ministerul Finanelor Publice - este organizat prin H.G.R. nr. 778/1992, modificat prin H.G.R. nr. 485/1993; - este organul de specialitate al administraiei publice centrale care aplic programul de strategie n domeniul finanelor publice; - el exercit administrarea fiscal a finanelor publice, organiznd dezvoltarea activitii economice pe criterii de eficien si echilibru economic.El utilizeaz prghi financiare si valutare n concordan cu cerinele economice de pia si este stimulat iniiativa agenilor economici; - Conducerea este asigurat de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ a crui componen este aprobat prin ordin al ministrului; - are n compunere Direcia General a Vmilor si Garda Financiar, patru departamente si un numr mare de direcii; Structura organizatoric si numrul de personal se stabilesc prin hotrre de guvern, cu excepia activitilor de control financiar si ale Grzii Financiare. Acestea se stabilesc prin ordin al ministerului;

- n subordinea Ministerului Finanelor se afl si Centrul de Tehnologie a Informaiei Financiare, Revista de Finane, Credit, Contabilitate, Regia Autonom "Imprimeria Naional", precum si unitile teritoriale, adic direcii generale ale finanelor publice, care desfsoar controlul financiar de stat, si uniti vamale teritoriale. c) Ministerul Agriculturii, Alimentaiei si Pdurilor - este organ de specialitate si are ca obiect de activitate aplicarea strategiei si programului de guvernare n domeniile agriculturii, alimentaiei si pdurilor. - este condus de un ministru, ajutat de un consiliu consultativ, numit de acesta. - n subordinea lui funcioneaz: Academia de Stiine Agricole si Silvice, uniti de cercetare, cercetare-producie, proiectare, centre de perfecionare si pregtire, laboratoare, direcii generale, cu servicii publice descentralizate n teritoriu. d) Ministerul Apelor si Proteciei Mediului: - asigur realizarea politicii guvernului n domeniile gospodririi apelor si protecia mediului; - este condus de un ministru ,ajutat de un consiliu consultativ; - pe lng acest minister funcioneaz ca organisme consultative interdepartamentale: Comisia pentru aprare mpotriva inundaiilor, fenomenelor meteorologice periculoase si accidentalor la construciile hidrotehnice, Comisia Naional pentru Evaluarea Trofeelor Cinegetice, Comitetul Naional Romn pentru Programul Hidrologic Internaional.; - n subordinea ministerului funcioneaz: Institutul de cercetri pentru Ingineria Mediului Bucuresti, Institutul Romn de Cercetri Marine Constana, Institutul de Cercetri si Proiectri Delta Dunrii Tulcea, Oficiul de Informare si Documentare, agenii teritoriale de protecie a mediului, precum si uniti de nvmnt; - ageniile teritoriale de protecie a mediului sunt servicii publice descentralizate ale ministerului. Aici ntr si Administraia Biosferei Delta Dunrii; - departamentele sunt conduse de sefi de departamente cu funcia de secretari de stat. e) Ministerul Lucrrilor Publice, Transporturilor si Locuinei: - asigur elaborarea strategiei si politicii n acest domeniu, coordonarea general a aciunilor de amenajare, echipare si dotare a teritoriului naional, dezvoltarea echilibrat a localitilor, urbanism, lucrri publice si construcii, ntreinerea drumurilor naionale, gestionarea politicii de locuine; - conducerea o execut un ministru, ajutat de un consiliu consultativ, sectoarele sunt conduse de secretrarii de stat; - componenta de transporturi din minister ndeplineste rolul de autoritate unic n transporturile feroviare si metrou, auto, navale si aeriene si coordoneaz activitile industriale, de cercetare si proiectare, de nvmnt si social-culturale, de sntate pentru personalul propriu; - pe lng acest minister funcioneaz Consiliul Interministerial de avize al lucrrilor publice de interes naional si locuine sociale, Agenia Zonelor Libere, Inspectoratul de Stat al Navigaiei Civile, Inspectoratul de Stat al Aviaiei Civile, Inspectoratul de Stat al Cilor Ferate si Inspectoratul de Stat Auto; - n subordinea ministerului: Institutul de Cercetri n Construcii si Economia Construciilor (INCERC), Centrul de Documente pentru Construcii, Arhitectur, Urbanism si Amenajarea Teritoriului (URBANPROIECT), reeaua medical pentru personalul propriu, instituii de nvmnt si cercetare etc.; - n teritoriu funcioneaz inspecii teritoriale, servicii publice descentralizate. f) Ministerul Turismului: - este un organ de specialitate al administraiei centrale care elaboreaz si aplic politica guvernamental n domeniul turismului; - este condus de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ si de un secretar de stat; - are n compunere direcii generale, direcii si servicii, iar n subordine: Institutul de

Cercetre pentru Turism, Institutul Naional de Formare si Management pentru Turism, centre teritoriale de promovare a turismului si birouri de informare turistic n strintate.

2. Ministerele cu activitate socio-cultural si stiinifica) Ministerul Muncii si Solidaritii Sociale: - este organul de specialitate care urmreste s aplice strategia dezvoltrii si politica economic a guvernului n domeniul muncii si proteciei sociale; - el studiaz modul n care legislaia muncii rspunde cerinelor economiei de pia, propune guvernului msuri de perfecionare, asigur aplicarea unitar a legii n domeniile pe care le conduce si coordoneaz activitatea instituiilor guvernamentale si organizaiilor neguvernamentale; - exercit controlul asupra aplicrii unitare a legii n unitile din sectorul public si cel privat. - este condus de un ministru, ajutat de colegiul ministerului si are o structur stabilit de o hotrre de guvern; - are n subordine: Oficiul Muncii, Institutul de Expertiz Medical si Recuperare a Capacitii de Munc, Centrul de Calcul, Oficiul Central de Plat a Pensiilor, Oficiul de Eviden a Documentelor de Asigurare, Institutul Romn de Management, Institutul de Cercetare Stiinific n Domeniul Muncii si Proteciei Sociale, Institutul de Cercetare Stiinific pentru Protecia Muncii si Revista "Protecia Muncii"; - n teritoriu funcioneaz inspectorate de stat teritoriale pentru protecia muncii si direcii teritoriale de munc si protecie social. b) Ministerul Sntii si Familiei: - are ca obiect de activitate nfptuirea strategiei de ansamblu a guvernului n domeniul sntii populaiei. El elaboreaz propuneri legislative referitoare la realizarea reformei sanitare, construirea Fondului Naional de Asigurare pentru sntate si organizeaz sistemul naional de acreditare privind dreptul de liber practic medical a personalului sanitar; - este condus de ministru, ajutat de un colegiu consultativ si de comisii de specialitate. Departamentele sunt conduse de secretarii de stat. - are n subordine instituii si uniti sanitare teritoriale ca servicii publice descentralizate. c) Ministerul Culturii si Cultelor: - este organ de specialitate al administraiei publice centrale, care are ca obiect de activitate aplicarea strategiei guvernului n cele dou domenii; - are n conducere un ministru si un consiliu consultativ si o structur aprobat prin hotrre de guvern; - are n subordine instituii publice de importan naional ( de spectacole si concerte, de patrimoniu cultural, arte vizuale, biblioteci, muzee etc.), precum si direcii judeene, conduse de consilieri sefi teritoriali. d) Ministerul Educaiei si Cercetrii: - este organul de specialitate central, care aplic strategia si programul de guvernare n domeniile nvmntului si cercetrii. El organizeaz, finaneaz si coordoneaz nvmntul de toate gradele, inclusiv coordonarea instituiilor de nvmnt cu dubl subordonare; - este condus de un ministru, ajutat de un consiliu consultativ, numit prin ordin al ministrului si este organizat prin hotrre de guvern; - are n subordine instituii si agenii economice, servicii ministeriale descentralizate n teritoriu, inspectoratele scolare judeene si al Municipiului Bucuresti. e) Ministerul comunicaiilor si Tehnologiei Informaionale: - este organul de specialitate al administraiei publice centrale pentru aceste domenii si

pune n practic programul guvernului n domeniul comunicaiilor si tehnologiei; - el elaboreaz programe de dezvoltare, asigur coordonarea activitii de privatizare n domeniul comunicaiilor si tehnologiei, stabileste si dezvolt relaii cu partenerii externi si particip la realizarea informatizrii administraiei publice; - este condus de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ, numit de ministru si are o structur aprobat prin hotrre de guvern, iar n subordine funcioneaz instituii si ageni economici. f) Ministerul Tineretului si Sportului: - este organizat prin hotrre de huvern, ca organ de specialitate al administraiei publice centrale care realizeaz strategia si politica guvernamental privind tineretul si activitatea sportiv; - conducerea o asigur un ministru, ajutat de consiliul consultativ, numit de acesta; - are n subordine oficii pentru tineret si sport n teritoriu.

3. Ministerele cu activitate politico-administrativa) Ministerul de Interne: - este organizat prin Legea 40/1990, ca organ de specialitate al administraiei publice centrale, care aplic dispoziiile legii cu privire la ordinea public, drepturile si libertile fundamentale ale cetenilor, avutul public si privat, prevenirea si descoperirea infraciunilor; - are n structur: poliia, trupele de jandarmi, trupele de pompieri, unitile de pasapoarte, controlul trecerii frontierei si evidena strinilor, arhivele statului; - este organizat pe: departamente, comandamente de arm, direcii generale, direcii, servicii si alte uniti specializate; - n minister mai funcioneaz: consiliul tehnico-economic, consiliul de nzestrare, consiliul nvmntului militar, comisia pentru informatic, comisia stiinific pentru probleme arhivistice si oficiul de informare si documentare. b) Ministerul Aprrii Naionale: - este organ de specialitate al administraiei publice centrale, organizat prin Legea nr. 41/1990 si are menirea s organizeze, s conduc si s coordoneze activitatea n domeniul aprrii rii. Are n structur: Statul Major General, departamente, direcii, cabinetul ministrului, comandamente, inspectorate, secii, birouri, alte compartimente; - este condus de un ministru, ajutat de Consiliul Militar Superior al Armatei, ca organ consultativ si are n subordine instituii, uniti si mari uniti militare, ageni economici. c) Ministerul Afacerilor Externe: - este organul de specialitate care asigur realizarea politicii externe conform programului de guvernare si coordonarea activitilor pe plan extern desfsurate de autoritile administraiei publice prin care se angajeaz statul romn; - structura este aprobat de guvern si are n compunere servicii interne si servicii externe, misiunile diplomatice si oficiile consulare; - este condus de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ; - prin acest minister sunt subvenionate instituiile neguvernamentale de profit; d) Ministerul Justiiei: - are ca obiectiv organizarea administrrii justiiei, executrii pedepselor penale, precum si a Ministerului public; - este condus de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ si este organizat si structurat prin hotrre de guvern; - n structura ministerului funcioneaz curi de apel, tribunale judeene, judectorii, notariate de stat si alte instituii specializate. e) Alte autoriti ale administraiei publice centrale:

- pentru ndeplinirea programului de guvernare ntr-un domeniu specific, guvernul sau ministerele pot crea organe de specialitate, cu un grad nalt de specializare; - constituirea acestora se face prin actul de dispoziie al autoritii n subordinea creia funcioneaz, guvernul sau ministerele, cu avizul Curii de Conturi. Denumirea lor este diferit: secretariate, subsecretariate de stat, oficii, agenii, comitete, instituii; - n prezent, n subordinea guvernului exist urmtoarele organe de specialitate: 1. Secretariate si subsecretariate de stat: - secretariatul de stat pentru culte, subsecretariatul de stat pentru handicapai, subsecretariatul de stat pentru Problemele Victimelor Revoluiei. 2. Agenii: - Agenia Naional pentru Privatizare, Agenia Naional pentru Resurse Minerale, Agenia Romn de Dezvoltare. 3. Oficii: - Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Oficiul Romn de Metrologie, Oficiul de stat pentru Invenii si Mrci, Oficiul pentru Protecia Consumatorului. 4. Comisii: - Comisia Naional de statistic, Comisia Naional de Prognoz, Comisia Naional de Informatic, Comisia Naional pentru Protecia Copilului, Comitetul Interministerial pentru relaiile cu Republica Moldova, Consiliul pentru Minoriti Naionale. 5. Alte organe si instituii de specialitate ale administraiei: - Administraia Naional a Rezervelor Materiale, Institutul Romn de Standardizare, Centrul Euro atlanticInstitutul de Relaii si Studii Internaionale, Fundaia European "Nicolae Titulescu". Fiecare dintre acestea funcioneaz n domenii distincte, cu atribuii, competene si responsabiliti bine definite de ctre instituia creia i se subordoneaz.

III. Autoriti ale administraiei publice localePotrivit criteriului de competen teritorial, distingem a doua grup de autoriti si organe, la nivel local. Realizarea administraiei publice locale se realizeaz prin: - consiliile comunale, orsenesti si judeene; - primrii; - prefecturi; - reprezentanii autoritilor centrale care funcioneaz n unitatea administrativteritorial; - instituiile si serviciile publice de la nivel local.

Consiliile comunale si orsenesti:- sunt autoriti locale prin care se realizeaz autonomia local si descentralizarea serviciilor publice; - sunt constituite prin alegere direct, din rndul si de ctre cetenii cu drept de vot, domiciliai n unitatea administrativ teritorial respectiv; - au ca scop rezolvarea problemelor publice din comune si orase; - comuna si orasul sunt comuniti cu particularitile de ordin istoric, economic, politic, administrativ, cu un anumit grad de dezvoltare economic si edilitar. Ele sunt modalitatea imediat de satisfacere a unor interese comune ale colectivitii prin asigurarea unor servicii publice specifice; - ele au personalitate juridic, patrimoniu propriu si autonomie financiar si decizional. Consilile judeene: - sunt alese prin vot indirect, pentru coordonarea activitii consililor comunale si orsenesti si pentru realizarea servicilor publice de interes judeean; - ele dispun de personalitate juridic si de autonomie financiar si decizional; - ele trebuie s asigure serviciile publice la nivel judeean, urmrind armonizarea intereselor;

- Consiliul judeean are trei caracteristici: este o autoritate aleas, format din consilieri alesi; este o autoritate administrativ cu funciile limitate la gestionarea intereselor judeene; este o autoritate deliberativ, care adopt hotrri prin vot; - ndeplineste urmtoarele funcii: de organizare-coordonare, de control, administrativ si de previziune.

Primriile:- sunt organe ale administraiei publice locale, prin care se realizeaz autonomia local si descentralizarea serviciilor publice; - primarii sunt alesi n comune si orase, prin votul cetenilor din localitatea respectiv; - ca autoritate executiv, primarul are obligaia legal de a rezolva problemele localitii, de a aduce la ndeplinire hotrrile consiliului comunal sau orsenesc; - ca agent al statului, prin lege, primarul are niste atribuii, n baza unui mandat legal pentru care rspunde; - n subdiviziunile municipiilor se pot constitui autoritile locale, subordonate autoritilor municipale si cu atribuii corelate cu ale acestora; - unele autoriti publice locale reprezint autoritile centrale.

Prefectura:- n unitile administrativ-teritoriale funcioneaz reprezentani ai autoritilor centrale, pentru protejarea unor interese de ordin central si pentru a asigura descentralizarea serviciilor publice; - Prefectul este reprezentantul guvernului n jude si conduce serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, descentralizate n acel jude; - el este numit n funcie de ctre guvern si este ajutat de ctre un subprefect; - Serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din jude organizeaz, potrivit principiului descentralizrii, structuri pentru ndeplinirea serviciilor publice la acest nivel. Conductorii acestor structuri se reunesc n comisia administrativ, sub conducerea prefectului, alturi de presedintele consiliului judeean, (primarul general al capitalei) si primarul minicipiului resedin de jude. Comisia administrativ are si obligaia de a sprijini serviciile publice ministeriale si judeene; - pentru satisfacerea unor interese ale colectivitilor locale, se organizeaz instituii, regii autonome, societi comerciale, prin care se asigur realizarea de servicii

Management publicCursul 5: SISTEMUL DECIZIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC 1. Fundamentarea deciziilor administrative- reprezint procesul esenial al managementului; - luarea unei decizii precede obligatoriu orice activitate uman; - n managementul public, deciziile sunt adoptate de ctre organele adminitrative de stat, o persoan sau un grup de persoane; - Definiie: Decizia administrativ- un proces complex de alegere a unei veriante decizionale pentru realizarea unui obiectiv al administraiei publice si care influeneaz activitatea unei persoane, a sistemului administrativ sau a ntregii societi; - libertatea de alegere nu nsemna liber arbitru; deciziile trebuie adoptate n comformitate cu legea, cu dispoziiile legale. Alegerea presupune o analiz realist, constient, responsabil a alternativelor; decizia administrativ trebuie orientat spre relizarea unor scopuri, prin derularea de aciuni; - valoarea unei decizii depinde de: - modul cum este neleas problema de rezolvat;

- realismul soluiei adoptate; - oportunitatea acesteia; - ndeplinirea la timp a aciunii de implementare a soluiei. - fiecare din aceste condiii este obligatorie, altfel decizia nu se poate realiza;

Cerine ale deciziei administrative:a)s fie fundamentat stiinific: - persoanele cu competen decizional s aib cunostine de specialitate, metode, tehnici si deprinderi manageriale, s neleag stiinific mecanismele vieii sociale; b) s fie realist: - s porneasc de la o evaluare complet a situaiei, a contextului, a specificului zonei, a intereselor sociale, locale si generale; c) s se produc n timp util: - deciziile s se ia n perioada optim de timp, s se bazeze pe o previzionare a schimbrilor si mutaiilor sociale. Accelerarea ritmului schimbrilor si cresterea complexitii situaiilor impun tot mai mult aceast cerin. d) s se integreze n sistemul decizional existent: - s se in cont de deciziile luate anterior pentru a evita suprapunerile si contradiciile; - prin respectarea acestor cerine se realizeaz misiunea instituiilor administrative, caracterul social-politic al deciziei, se pot eviata problemele interne ale administraiei de stat si se diminueaz influena politicului; e) s fie oportun: - s contribuie la realizarea unui scop, s apar la momentul potrivit; s fie luat de organele administrative locale pentru problemele colectivitilor, si doar cele generale s se ia la nivel central dup consultarea autoritilor locale; - ierarhia sistemului administrativ impune ca deciziile organelor superioare s fie obligatorii pentru organele inferioare, care trebuie s la execute.Ele au un grad mai mare de generalitate si termene mai largi de aplicare. - organele superioare nu trebuie s intervin dect dac deciziile organelor inferioare vin n contradicie cu deciziile superioare.

2. Tipuri de decizii administrative- dup situaia concret la care se refer: a) decizii normative - care au un caracter de generalitate, sunt acte normative. b) decizii individuale - n situaii concrete particulare, elaborate de funcionari publici competeni. - dup nivelul ierarhic al decidentului: a) decizii la nivel superior - presedinte, parlament, guvern; b) decizii la nivel mediu - instituii de nivel mediu din administraia public c) decizii de nivel inferior - administraia local - dup orizontul de timp la care se refer: a) decizii administrative pe termen nelimitat - forma decretelor, legilor, ordonanelor de urgen etc.; b) decizii administrative pe termen lung - fundamentate la nivelul administraiei centrale si locale c) decizii administrative pe termen mediu - la nivelul guvernului dar si n administraia local d) decizii administrative curente - la toate nivelurile pentru orizonturi scurte de timp. - dup frecvena adoptrii: a) decizii periodice - la intervale regulate b) decizii aleatorii - determinate de factori variabili, puin cunoscui, dificil de anticipat; c) decizii unice - au caracter excepional, n situaii neobisnuite, greu de prevzut si de evitat;

- dup amploarea sferei decizionale a decidentului: a) decizii integrale- din iniiativa decidentului, fr aviz de la nivelui ierarhic superior; b) decizii avizate- de nivelul ierarhic superior. - dup numrul de persoane participante la luarea deciziei: a) decizii de grup- particip birouri, comisii, consilii, ministere, guvern, parlament; b) decizii individuale- n administraia local, pentru rezolvarea unor probleme curente n instituie; - dup coninutul si modificarea pe care le aduc n ordinea juridic: a) decizii generale- reglementri care creaz un cadru juridic corespunztor n instituiile publice; b) decizii specifice- care vizeaz o persoan, un funcionar public; c) decizii determinate de cererea de servicii publice- dau drepturi si faciliti n beneficiul particularilor. Ele impun obligaii sau interdicii; d) decizii determinate de schimbrile n structura unei instituii publice confer un statut funcionarilor publici, drepturi si obligaii. - dup competena decidentului: a) decizii executorii- cu un pronunat caracter practic, luate la toate nivelurile, ele vizeaz modul de desfsurare a activitii pentru realizarea unui serviciu public; b) decizii de administrare- vizeaz procesul de management, activitatea de planificare, organizare, coordonare, control; - deciziile administrative trebuie s fie legale, decidentul s cunoasc temeinic si la zi legislaia, s realizeze o fundamentare juridic a deciziilor prin consultarea juristilor;

3. Participanii la decizia administrativ- decizia administrativ, semnat doar de una sau cteva persoane, este realizat de mai multe persoane, care particip la culegerea informaiilor, la analiz, la fundamentarea variantelor, la alegerea si adoptarea deciziei; - este rezultatul colaborrii mai multor compartimete din cadrul unui organ admunistrativ, ntre diferite organe administrative, ntre organe administrative si alte organe de stat, organizaii nestatale, ceteni etc. - participarea mai multor persoane asigur viabilitatea deciziei, simplific modul de aplicare, sporeste calitatea si caracterul pragmatic al deciziei; - n situaii de urgen, decizia poate fi si personal, fr consultarea unui colectiv; Este o situaie de excepie; - rspunderea pentru decizie o are organul reprezentat de seful nstituiei, dar si fiecare persoan care a participat la luarea deciziei conform sarcinilor postului su; -exist 2 categorii de participani la fundamentarea si adoptarea deciziei administrative, n funcie de: 1. modul de implicare; 2. nivelul adminitrativ- poziia n structur. 1. Dup modul de implicare n procesul decizional sunt: a) funcionari publici implicai direct; b) funcionari publici implicai indirect; c) ceteni consultai, specialisti implicai direct sau indirect; - decidenii, firesc si obligatoriu, se consult cu alte persoane- ceteni, specialisti, funcionari publici; persoane care-si iau o rspundere, pe considerentul c eventualele deficiene de coninut ale deciziei sunt rezultatul avizelor si propunerilor eronate si nu doar contribuia decidenilor. - gradul de rspundere este diferit, funcie de contribuia personal; - consultarea larg a cetenilor este tot mai des folosit pentru adoptarea de decizii

corespunztoare si oportune cerinelor sociale; 2. Dup nivelul administrativ pe care se situeaz n structur decidenii sunt: - funcionarii publici din administraia central; - funcionarii publici din administraia local. O prim categorie de decideni o formeaz conductorii organelor respective si alte persoane cu funcii de conducere la acel nivel. - ei adopt efectiv deciziile; - ei trebuie s posede o logic desvrsit, spirit de discernmnt, responsabilitate, o exact cunoastere a realitii, a cerinelor actuale si de perspectiv; - cunostinele n domeniile deciziilor se completeaz cu ale specialistilor; - elaborarea unei decizii administrative este un proces complex, amplu, de durat, cu un mare volum de munc, o vast documentare etc. - decidenii nu au timpul necesar pentru toate aceste lucrri, ei se pronun asupra unor materiale prezentat, asupra propunerilor specialistilor; Acestia asigur valoarea unei decizii prin competen, constiinciozitate, corectitudine, spirit de rspundere. - valoarea unei decizii mai este dat de cunoasterea cerinelor sociale a nevoilor populaiei, a interesului public general. - de aceea se impune participarea cetenilor, a diferitelor asociaii la elaborarea deciziilor; prin prezena lor n organele de conducere si prin sugestii si propuneri trimise organelor administrative de stat.

4. Procesul de fundamentare a deciziilor administrative- este un proces complex, n 8 etape succesive: I. Iniierea deciziei administrative:- const n crearea unui cadru care s determine formularea unei decizii; - poate aparine decidentului, dar si altor factori exteriori- un alt organ al administraiei de stat, fie superior, fie inferior sau poate aparine diferitelor organizaii si asociaii nestatale sau chiar cetenilor individual; II. Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare: - se stabileste nevoia social de satisfcut si modalitatea si mijloacele de realizare; - se va avea n vedere gradul de prioritate al nevoii sociale; O cerin prioritar poate impune sistarea sau delegarea unei decizii aflat n elaborare; III. Documentarea: - presupune culegerea de informaii realiste, culese riguros, privind realizrile n domeniu sau n domeniile conexe, privind condiile n care se aplic decizia; - documentarea presupune cercetarea literaturii de specialitate, statistici, rapoarte, anchete, documentaie strin etc. Este bine ca instituia s aib un bun sistem informaional si o banc de date operativ. IV. Selectarea si analiza informaiilor: - se rein doar datele strict corelate cu obiectivul decizional si se analizeaz; - se folosesc metode si tehnici complexe de prelucrare a datelor, de elaborare a variantelor, se fac simulri pe calculator acolo unde exist baz material si personal calificat. V. Conturarea si analizarea alternativelor deciziei: - aici sunt implicai si consultanii, specialistii, se formuleaz idei si variante clare, bine fundamentate; - se precizeaz resursele umane, materiale, financiare si informaionale atrase pe variante; VI. Adaptarea deciziei: - se alege varianta care corespunde cel mai bine obiectivului decizional;

- presupune transmiterea variantelor n timp util membrilor organului de decizie; - se dezbat liber opiniile, se identific varianta optim, prin reinerea soluiilor argumentate si conforme cu realitatea social; - se consemneaz n scris exact punctele de vedere exprimate; - se delibereaz prin adoptarea deciziei. VII. Urmrirea aplicrii si respectriideciziei administrative - o fac personae specializate sau reprezentanii instituiilor de control; - dup adoptare, decizia devine obligatorie, altfel se aplic sanciuni; - executarea deciziei este nsoit de o serie de msuri organizatorice privind mijloacele materiale, financiare si umane necesare; - executarea trebuie s fie oportun, ntrzierea executrii deciziei poate avea consecine grave; - poate fi executat direct de ctre organul administrativ de stat sau de ctre o organizaie nestatal, de ctre ceteni individual; - n executarea deciziei s se in cont de competena fiecrui organ n parte, s se evite suprapunerile si paralelismele, s se execute un control riguros si permanent asupra deciziei, s se introduc eventuale corecturi asupra deciziei. VIII. Formularea concluziilor rrezultate dup aplicarea deciziei administrative - s se aprecieze dac decizia reuseste s ofere cea mai bun rezolvare problemelor care au generat-o; - s se adopte o alt decizie care s corespund noilor condiii, dac se impune; - s constate dac au aprut aspecte noi ale realitii sociale, neluate n considerare de ctre organelle legislative sau de decizie; - s constate dac obiectivele deciziei administrative nu pot fi realizate cu alte mijloace mai ieftine, mai eficiente; - s se formuleze concluzii privind procedura folosit pentru aplicarea deciziei administrative, cheltuielile implicate, competena decidenilor privind realitile concrete.

Management publicCursul 6: RESURSE UMANE N MANAGEMENTUL PUBLIC 1. Funcionarul public - concept, tipologie- n procesul de satisfacere a intereselor generale, administraia de stat, prin persoanele juridice - stat, jude, oras, comun - exercit putere public, adic un ansamblu de atribuii stabilite de lege pentru organele din administraia public; - prin lege se constituie funcii publice, care sunt ncredinate funcionarilor publici resursele umane ale administraiei publice. - Funcionarul public - este o persoan numit de autoritatea public competent sau aleas si investit legal cu atribuiile funciei, prestnd permanent o activitate si asigurnd funcionarea continu a unui serviciu public. - Caracteristici: - numirea sau alegerea s se fac conform legii; - exercitarea serviciului - permanent; - acordarea unui salariu fix pentru poziia n organizai, pregtire si vechime; - prestarea de jurmnt dup o procedur specific; - are un statut propriu, cuprinznd drepturi si obligaii; - Depunerea jurmntului:

- reglementat de legea pentru statutul funcionarilor publici, 1993, si Constituia Romniei, 1991, art. 82, alin. 2; - presedintele depune jurmntul, dup validarea alegerii sale, n faa parlamentului, n sedin comun; - premierul n faa presedintelui; - ministrii ca funcionari publici n faa presedintelui si a primului ministru. - toi si exercit mandatul din momentul depunerii jurmntului - condiie a investirii. - Dup competen decizional, funcionarii sunt: a) funcinari de decizie: - cei care dein funciile de conducere centrale sau locale: ministrii, prefecii, primarii, conductorii de compartimente organizatorice din administraia public central sau local. b) funcionari care particip la pregtirea deciziilor, sunt stabilii de lege; si desfsoar activitatea n diferite compartimente organizatorice; c) funcionari care particip la executarea deciziilor, conform legii, au principala sarcin de a aplica sau a urmrii executarea deciziilor administrative.

Politica de personal n managementul public- n sens restrns, politica de personal se refer la principiile si regulile dup care se realizeaz ncheierea, modificarea sau desfacerea contractului de munc, precum si obligaiile funcionarului public; - n sens larg, politica de personal cuprinde, n plus, principiile si regulile care vizeaz realizarea condiiilor necesare a fi create n cadrul autoritilor administraiei publice, pentru desfsurarea n bune condiii a activitii funcionarilor publici; - politica de personal are n vedere pregtirea, recrutarea, selecia, promovarea si perfecionarea funcionarilor publici si a celorlali salariai, relaiile din instituiile publice, calitile factorului uman din administraie, stilul de conducere a liderilor politici si metodele utilizate. - Caracteristici ale politicii de personal: - fundamentarea pe principii etico-morale si profesionale de apreciere, repartizare si promovare; - caracterul unitar pentru toate instituiile publice; - caracterul prioritar raional; adic existena unor norme logice, simple si clare, adaptabile la mutaiile externe, care s asigure continuitatea, stabilitatea si eficacitatea funcionarilor publici.

2. Pregtirea profesional a funcionarilor publici- eficiena serviciilor publice este determinat de nivelul de pregtire a funcionarilor publici; Funcionarii nepregtii irosesc resursele si nu-si pot ndeplinii funciile; - toate funciile publice presupun o pregtire profesional si/sau managerial, pe lng cea fundamental sau general, si o meninere a cunoasterii la nivelul dezvoltrii contemporane n domeniu; - competena profesinal si managerial asigur eficiena sistemului prin previzionarea evoluiei viitoare, organizarea activitii, gestionarea resurselor, motivarea angajailor si controlul modului de desfsurare a proceselor; - Competena - este capacitatea de a realiza corespunztor si cu eficien maxim sarcinile postului; ea genereaz performana, productivitatea si eficacitatea. Competena profesional se mbin cu competena managerial, competen de manageri publici. - specialistii americani definesc ca eseniale pentru un manager public: - tripla profesionalizare: economico-managerial, juridic si sociologic; - competena managerial; - competena politic. - competena este criteriul cel mai important pentru aprecierea eficacitii unui

manager public; Adic sunt necesare abiliti precum: ndemnare, capacitatea de a conduce, talent, capacitatea de a comunica, capacitatea de inovare, de raionament logic; Potrivit noii abordri, funcionarul public trebuie s se simt responsabil pentru eficiena activitii desfsurate si pentru eficacitatea muncii sale; - potrivit modelului clasic, birocratic, funcionarul public nu gndeste la costuri, la eficien, nu este stimulat s lucreze eficient; - dup 1991 n Germania s-au creat indicatorii de performan ca mijloc de motivare, evaluare si recompensare a funcionarului public, un sistem generalizat pentru identificarea contribuiei funcionarului public; - n Anglia funcioneaz o Cant a cetenilor, care stabileste corelaia ntre contribuia, calitatea serviciilor prestate si recompensarea funcionarului public; - un astfel de sistem sporeste contribuia individual fa de efortul de grup, poate determina productivitatea individual a muncii si corelarea ei cu salariul efectiv; - valoarea unui sistem administrativ const nu att n mijlocirea material si financiar ct mai ales n potenialul su uman, n pregtirea funcionarilor publici; - exist dou abordri a pregtirii funcionarilor publici: - o specializare pe posturi si funcii; - o pregtire general diversificat, care se realizeaz prin rotaia pe posturi; - este necesar o pregtire medie, de baz, pentru fiecare funcionar public, la care se adaug pregtirea de specialitate, iar corolarul l reprezint pregtirea managerial si psiho-social; De aici rezult o succesiune logic a treptelor de nvmnt pe care trebuie s le parcurg un funcionar public de la scoala elementar pn la cursuri postuniversitare. - pregtirea presupune si perfecionarea continu a pregtirii funcionarului public. Legea 2/1991 prevede ca forme de perfecionare a pregtirii profesionale: - instruirea la locul de munc; - cursuri n instituie sau n centre de perfecionare speciale; - programe personale, cu verificare periodic a cunostinelor asimilate; - strategii de pregtire n ar sau strintate, n instituii de nvmnt superior; - consftuirii periodice, conferine, simpozioane, schimb de experien etc. - Pregtirea medie: - realizat n licee de specialitate este satisfctoare pentru majoritatea funciilor din administraie; Numrul de absolveni sunt ns insuficieni; - se recurge la sistemul amestecat - studii medii si superioare; Ocuparea doar cu absolveni de studii superioare ar fi o risip de resurse; Exist si situaia n care posturi cu pregtire superioar sunt ocupate de personal cu studii medii; - pregtirea n administraie se poate face fie n instituiile adminitrative, fie n scoli administrative, care valorific cerinele practice ale administraiei, organizate la nivelul ministerelor; - recent s-au creat scoli superioare de pregtire a funcionarilor publici, n cadrul instituiilor administrative: - n Frana - "L'Ecole Nationale d'Adminitration", de 1,5 ani, pentru absolveni de nvmt superior sau funcionari cu 5 ani vechime; - apoi Institutes Regionaux d'Administration pregteste profesional pe cei cu studii medii; - Pregtirea universitar:- exist dou posibiliti: - atragerea de absolveni din nvmntul superior juridic, care ins nu au o pregtire n stiina administrativ; - atragerea de absolveni din nvmntul superior economico-administrativ, unde se dobndesc si cunostine din domeniul administraiei publice. Dup 2-3 ani de

prectic n administraia public, pe funcii de execuie, acesti funcionari pot fi promovai si n funcii de conducere; - Pregtirea postuniversitar: - se face prin cursuri postuniversitare, unde se asimileaz principiile sistemului administrativ, ale managementului public si dreptului administrativ, dar si dispoziiile legale n domeniu; - cu sprijinul Uniunii Europene, a fost conceput n Romnia un sistem de pregtire si perfecionare profesional a reprezentanilor alesi si a funcionarilor din administraia public local. Programul s-a derulat n anii 1993-1994, printr-o reea naional de centre teritoriale, cu finanare extrabugetar, sub autoritatea administraiei publice locale, si cu sprijinul Departamentului de Administraie Public Local; - S.N.S.P.A., prin centrul de perfecionare a funcionarilor publici din adminitraia central si local pregteste: - prefeci si subprefeci; - directori generali, directori adjunci, consilieri din ministere si organe centrale; - sefii de servicii si birouri; - personal de conducere din prefecturi, consilii judeene si locale etc.

3. Recrutarea funcionarilor publici- vizeaz atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante; - este o activitate important a compartimetului de resurse umane; - un program de recrutare cuprinde 4 etape: 1. analiza cerinelor postului; 2. ntocmirea specificaiilor postului; 3. cercetarea resurselor de candidai; 4. atragerea candidailor. - conducerea instituiei este interesat s atrag candidai ct mai bine pregtii si s-si promovaze proprii funcionari n posturile libere. - Selecia funcionarilor publici: - este urmtoarea etap, cnd se analizeaz calitile si pregtirea candidailor pentru numiri pe posturi. - exist o gam variat de moduri de selecie: a) Convorbirea sau interviul; b) Cercetarea referinelor si calificativelor; c) Satisfacerea unor criterii formale; d) probe de verificare a cunostinelor; f) Testele; - aceste metode, singure sau combinate, sunt uneori consacrate prin acte normative. a) Convorbirea - interviul; - presupune verificarea datelor personale din formulare; obinerea de pricizri suplimentare - se identific elementele caracteristice ale comportamentului candidatului: prezentarea activitii anterioare, reacii le diverse situaii, conjunctura n care s-au produs; - o discuie liber, deplin recomandabil, asigur stimularea candidatului s relateze experiena sa, opiniile si aspiraiile sale; - Limitele metodei: - este greu de realizat un sistem unitar de apreciere a candidatului; - caracterul subiectiv al realizrii interviului; - controlul selecionerilor devine dificil; - Avantaj: - ncrederea examinatorului n candidat.

b) Cercetarea referinelor si calificativelor: - ofer informaii suplimentare, detalii de comportament, dificulti ntmpinate, relaiile cu colegii si superiorii, despre eficiena muncii sale; - informaia se coroboreaz cu cele din formularele completate si cu referinele altor persoane. c) Satisfacerea unor criterii formale: - se pot stabili anumite criterii formale: absolvirea unei anumite forme de nvmnt, anumite cursuri sau specializri; - se foloseste la numirea n funcii unde specializarea este decisiv, necesit o specializare precis; - metoda neglijeaz aspecte eseniale; o diplom nu spune tot, nu este suficient, metoda trebuie completat cu altele; d) Probele de verificare a cunostinelor: - sunt metode stiinifice si constau ntr-un examen sau concurs, chiar si cu teste de cunostine; - dup anun si prezentarea dosarelor, comisia selecteaz pe cei care corespud postului; - opinia public, prin publicitatea concursului poate controla politica de personal, solicitanii pot veni din toat ara, ceea ce ridic stacheta. - limitele: - concursul poate fi de form, ocupantul fiind ales cu anticipaie; - caracterizrile prezentate pot fi subiective; mai ales cnd un manager vrea ssi promoveze un funcionar; - dezamgire pentru cei ce nu reusesc; chiar neplceri la vechiul lor loc de munc; - se neglijeaz ncrederea n candidat si alte particulariti care-l pot face mai apt pentru post; - concursul este bun pentru posturile superspecializate, nu pentru cele cu activiti socio-organizatorice. - concursul, reglementat prin lege, poate asigura o politic eficient si unitar n toat administraia public. - se recomand: - comisii mixte cu specialisti din instituii si dinafar; - generalizarea examenelor scrise urmate de probe orale; - pt eliminarea subiectivismului se utilizeaz si teste de aptitudini si deprinderi: - o metod psihologic de investigare, cu mai multe probe, identice pentru toi candidaii, cu o gril precis de apreciere; - metoda - recomandabil pentru funcii tehnice si mai puin pentru cele de conducere; - metoda s nu se reduc la completarea unui imprimat, ci s fie completat cu alte metode si probe;

4. Numirea funcionarilor publici- un candidat reusit nu are dreptul la numire n funcie dac autoritatea administrativ renun la ocuparea postului vacant. Cel n cauz nu poate protesta; - numirile trebuie s se fac n ordinea rezultate la concurs; - funcionarii publici sunt numii n funcie printr-un act administrativ de numire, unilateral; - atribuiile, sarcinile, competenele si responsabilitatea sunt stabilita prin lege; - n dreptul public, numirea funcionarilor este un act administrativ unilateral, iar n dreptul privat raporturile dintre patron si funcionar sunt ntemeiate pe o convenie, adic formeaz legea prilor (art. 969, Cod Civil), pe cnd raporturile dintre autoritile publice si funcionarul public se ntemeiaz pe dispoziii legale si pe actul de numire;

- cel interesat poate accepta sau nu intrarea n structura administrativ; Prin acte normative, decizii, reglementri, se pot schimba condiiile fr ca funcionarul s aib dreptul de a protesta, (ex. diminuarea salariilor, diminuarea vrstei de pensionare etc.) - actul administrativ de numire, act de putere public, este opozabil tuturor, din data publicrii n Monitorul Oficial; - Presedintele Romniei are dreptul de numire n funciile publice, n condiiile legii, prin decret care se public n Monitorul Oficial; El face numirile n funciile superioare n administraia central, pn la director; mai jos numirile le fac ministrii; - n orase si comune, numirile le fac primarii conform art. 43 din Legea 69/1991, cu excepia secretarului, numit de prefect, pe baz de concurs; - la numire funcionarii publici dobndesc o funcie public legal, autoritatea de a o exercita; - depunerea jurmntului, cnd este prevzut legal, reprezint o condiie esenial pentru investire; Constituia reglementeaz, art. 82, proceduri si textul pentru presedinte, iar art. 103 pentru guvern;

5. Motivarea funcionarilor publici- problem controversat, datorit politicilor de personal care nu stimuleaz funcionarul piblic. De aici nivelul acceptabil al realizrii sarcinilor - forme de motivare n Romnia: a) Salariul mai mare: - funconarii publici sunt pltii dup timpul lucrat, difereniat p