Managementul problemelor de disciplină și indisciplină școlară

Ana Andreea

Abuziloae Delia

Problema disciplinei școlare în contextul managementului clasei de elevi

Tratarea subiectului disciplinei școlare în contextul managementului clasei creează adesea confuzii privind aria acoperită de cele două concepte vehiculate în câmpul educațional.

Romiță Iucu susține că educația, “ca orice acțiune organizată, presupune cu necesitate acceptarea și respectarea unor cerințe, reguli și dispoziții elaborate și impuse din exterior, concomitent cu instituirea unor modalități de control asupra acceptării și respectării lor”.

Exagerarea AUTORITARISM ESEC IN FORMARMAREA

PERMISIVITATE ELEVILOR

• Adepții disciplinei autoritare pot exagera în direcția exercitării controlului, în defavoarea manifestării libertății elevilor.

• Reprezentanții disciplinei permisive pot insista pe manifestarea liberă și spontană, fără a crea cadrele necesare dezvoltării responsabilităților cerute de integrarea socială și de funcționarea organizată a activităților.

Clasa de elevi-comunitate de învățare

Învățarea școlară, ca activitate predominantă a elevilor, nu este doar un proces individual, ci și unul special, derulat în contextul unor structuri interacționale care asigură un anumit climat educațional.

Apartenența elevului la un grup influențează realizările școlare ale acestuia prin modelarea cogniției, a motivației, a afectivității sau a altor procese și caracteristici individuale.

Atmosfera pozitiva Atmosfera negativa

- sentimentul apartenentei - conflicte- sentimentul respectului pozitiv - indiferenta- al dorintei de realizare - neimplicare

Cum să dezvolți o cultură pozitivă a clasei?

Utilizând o serie de concepte din domeniul planificării manageriale, Major propune profesorilor următorul demers pentru cultivarea unei atmosfere benefice învățării:

• Definirea unei viziuni clare privind succesul activității școlare

• Stabilirea enunțurilor din misiune

• Stabilirea regulilor clasei

• Cultivarea respectului reciproc

• Cultivarea încrederii

• Promovarea unei culturi a realizării și performanței

Cultura realizării și a performanței

Promovarea unei culturi a realizarii si a performantei se poate realiza:

- Implicit: prin climatul creat, prin cultivarea stimei de sine si a sentimentului eficacitatii;- Explicit: prezentarea mecanismelor care conduc la succes.

Elevii sunt ajutați să conștientizeze calea care trebuie parcursă pentru a ajunge la competență și performanță.

Cacacteristicile unui climat eficient de învățare

Pentru a parcurge calea care conduce spre realizare, climatul școlii și al clasei trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

• Relații profesor-elev pozitive: relații bazate pe dialog, încredere, respect, autoritatea modelului.

• Expectanțe ridicate privind realizarea și disciplina, atât din partea conducerii școlii, a profesorilor și părinților, cât și din partea elevilor.

• Relații pozitive între elevi: înțetegerea modului de funcționare a grupului-clasă, dezvoltarea sentimentului de apartenență la clasă, dezvoltarea strategiilor de cooperare, stabilirea regulilor competiției, organizarea de activități de intercunoaștere, programe de antrenare a abilităților sociale.

• Creșterea calității școlii în general: calitatea procesului de instruire, parteneriate, eficiența modului de organizare a activităților extrașcolare.

Normativitatea în clasa de elevi

Clasa de elevi funcționează după un SET DE NORME explicite sau implicite, stabilite sau construite progresiv pe baza valorilor afirmate.

Integrarea unui individ la grup – adeziunea la valorile grupului

Normele unui grup au două funcții: prescriptivă - indică ce comportament poate fi adoptat într-o anumită situație si evaluativă - oferă cadre de referință pentru judecarea a ceea ce este apreciat sau dezaprobat de către grup.

Ideea normativitatii – in relatie cu alte concepte – reguli si proceduri

Definire regulilor și procedurilor

Regula – prescriptie de comportament, incalcarea ei sanctiune sau pedeapsa

Unii specialiști din domeniul managementului clasei consideră că este mai potrivit termenul de standard comportamental decât cel de regulă, deoarece primul ne trimite cu gandul la un reper pe baza căruia elevul să poată evalua propriul comportament, în timp ce ultimul este asociat mai mult cu cel de lege și implicit de pedeapsă.

Procedurile sau rutinele pot fi grupate în mai multe categorii, dintre care enumerăm:

• Proceduri legate de începerea lecțiilor• Proceduri specifice desfășurării activităților academice• Proceduri care reglementează comunicarea• Proceduri de evaluare• Proceduri implicate în relaționarea socială• Proceduri privind păstrarea echipamentelor și materialelor din clasă

Criterii de stabilire a regulilor în clasa de elevi

Fiecare profesor poate elimina dificultățile de management produse din ignorarea regulilor dacă are în vedere următoarele criterii:

• Sistemul de reguli - să cuprindă numai regulile necesare bunei funcționări, eliminîndu-se regulile care nu se justifică prin efecte pozitive.

• Regulile de funcționare a clasei - negociate cu elevii și cu părinții acestora între limitele admise de regulamentul școlii.

• Să fie formulate pozitiv prin descrierea comportamentelor așteptate și cunoscute de fiecare elev încă de la începutul anului școlar.

• Să fie formulate clar, precis, fără ambiguități și afișate în locuri vizibile pentru ca elevii să și le reamintească.

• Să existe consecvență în aplicarea regulilor, fără a face excepții.

• Să se precizeze toate consecințele respectării sau încălcării regulilor.

Crearea unui mediu de învățare care să corespundă nevoilor elevilor este poate cea mai bună strategie de menținere a disciplinei la clasă.

Baza comportamentelor interdisciplinare

Lipsa unor competente de adaptare Prezenta unor nevoi de baza exigentele mediului scolar carora mediul scolar nu le

raspunde

Problema comportamentală

Comportamentul unui elev este problematic atunci când afectează activitatea celorlalți din mediul în care evoluează (colegii și profesorii).

Aprecierea gravității comportamentului - depinde în mare măsură de cunoștințele pe care le are cadrul didactic despre particularitățile individuale și de vârstă ale elevilor.

De exemplu, dacă un adolescent manifestă atitudini de superioritate și devine ostil atunci când se face apelul de regulă, profesorul poate evalua aceste abateri în contextul particularităților vârstei adolescenței, caracterizată de dorința de independență și contestarea autorității, și nu ca pe o tulburare comportamentală gravă.

Metodele teoretice ale disciplinei școlare

Principiile pe care ar trebui să le aibă în vedere profesorii atunci când abordează problema disciplinei școlare:

- dezvoltarea unui plan privind disciplina în clasă;- eliminarea sau modificarea comportamentelor neadecvate făra

afectarea demnității elevului;- rezolvarea problemelor produse de elevii care perturbă

constant procesul de învățare;- utilizarea unui ghid special cu reguli și consecințe care decurg

din respectarea sau încălcarea acestora.

Disciplina școlară rezultatul învățării unor comportamente de către elevi, iar rolul profesorului de modelare a acestora prin :

1. intervenție (profesorul are control maxim și elevul are control minim asupra comportamentelor adoptate de acesta din urmă),

2. interacțiune (și profesorul și elevul au responsabilitatea pentru comportamentele adoptate în clasa)

3. non-intervenție (profesorul are control minim și elevul are control maxim, schimbarea comportamentelor fiind consecința influenței modelului reprezentat de profesor).

Teoria behaviorista

Comportamentele disciplinate/indisciplinate sunt rezultatul unui proces de învățare. Din perspectiva behavioristă, al cărei reprezentat principal este B.F. Skinner, un comportament poate fi învățat prin condiționare, adică prin crearea unor legături, numite întăriri.

Profesorul poate utiliza recompensele pentru a întări comportamentele pozitive sau pedepsele pentru a le elimina pe cele negative.

Meritul teoriei behavioriste este acela că permite înțelegerea modului în care anumiți stimuli pot întări comportamentele ți dezvoltarea unor planuri de modelare a reacțiilor și acțiunilor umane simple.

Modelul disciplinei centrate pe pedeapsă a lui Dobson

- Este un model fundamentat pe behaviorismul extrem, care-și susține tezele privind eficiența pedepsei în educație pe fundamentele biblice. Dobson susține că educatorul trebuie să pedepsească, dar să și iubească, iar aplicarea pedepsei trebuie să se realizeze după anumite reguli.

Modelul disciplinei asertive - Reprezintă o abordare a disciplinei care se îndepărtează de concepția

autoritară, fără a deveni însă permisivă. În spiritul unei discipline școlare fundamentate pe democrație, modelul pornește de la principiul că în școală profesorii au dreptul să predea, iar elevii au dreptul să învețe.

Teoria umanistă - modele de învățare a disciplinei

Ca o alternativă la teoria behavioristă, psihologia umanistă explică personalitatea si dezvoltarea acesteia pornind de la câteva principii de bază:

• demnitatea umană este valoarea cea mai mare;

• dezvoltarea sí autorealizarea sunt nevoile fundamentale ale ființei umane;

• preocupările educatorilor trebuie să se concentreze pe nevoile de bază a individului.

Programe și planuri de management al disciplinei

Cele mai multe dintre modelele disciplinei în clasă propun strategii și tehnici de intervenție, care trebuie adaptate în funcție de:

- nivelul de afectare a climatului de învățare;

- gravitatea, durata și frecvența comportamentelor care se bat de la standerele stabilite;

- tipul de elev care manifestă probleme de abatere disciplinară;

- consecințele pe termen lung ale problemei pentru clasă sau pentru elev.

Wood a subliniat patru elemente-cheie pentru definirea problemelor de disciplină în clasă:

• Recunoașterea elevului sau a elevilor care manifestă o anumită problemă

• Definirea problemei

• Analiza condițiilor care au contribuit la apariția problemei

• Înțelegerea modului în care problema ar putea afecta mediul de învățare

Mulți profesori devin conștienți de necesitatea unor strategii de management abia în momentul în care apar situații de abatere comportamntală gravă, neglijând aspecte considerate de ei minore, dar importante pentru buna funcționare a clasei: manifestarea considerației față de elev, comunicarea adecvată sau tratarea cu seriozitate a unor comportamente neadaptate.

Principalele probleme curente de disciplină care apar în clasă sunt:

• zgomotul produs de șoșotit sau de mișcarea scaunelor în timpul orei,

• minciuna

• noncomplianță la sarcinile școlare

• impulsivitatea

• hiperactivitate

• agresivitate verbală și fizică

Etapele unui plan de intervenție în situațiile de criză

• Detectarea unei situații problematice

• Definirea problemei sau a problemelor

• Identificarea facturilor care au generat situația de criză

• Propunerea de soluții alternative și analiza consecințelor pozitive ți negative ale fiecăruia

• Luarea deciziei

• Realizarea planului de implementare a soluțiilor

• Aplicarea propriu-zisă

• Evaluarea rezultatelor