MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI arad 2013.ppt

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

Arad 2013

OBIECTIVELE CURSULUI

Stabilirea specificitatii abordării manageriale în procesul de învăţământ;

Definirea principalelor repere teoretice ale managementului clasei de elevi, ca domeniu de studiu al ştiinţelor educaţiei;

Descrie principalele dimensiuni ale managementului clasei de elevi, în condiţiile activităţii educaţionale concrete;

OBIECTIVELE CURSULUI

Identificarea situatiile de criză educaţională încă din faza incipientă, ordonandu-le şi clasificandu-le în functie de specificitatea acestora;

Determinarea solutiile pertinente pentru diferitele situatii de criză educaţională;

Evaluearea avantajelor şi limitelor unor decizii de interventie în situatii educationale specifice;

Operarea cu conceptele specifice temei: planificare, organizare, coordonare, control, evaluare, decizie, intervenţie, situaţie de criză, gestionarea situaţiilor de criză educaţională;

Evaluarea avantajelor şi limitelor unor decizii de intervenţie în situaţii educaţionale specifice

Definirea principalele repere practic-aplicative ale managementului clasei de elevi, ca domeniu aplicativ al ştiinţelor educaţiei

Managementul clasei de elevi

Domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei

Studiază perspectivele teoretice de abordare ale clasei de elevi şi structurile dimensional-practice ale acesteia (ergonomică, psihologică, psihosocială, normativă, relaţională, operaţională şi creativă)

Scopul: facilitarea intervenţiilor cadrelor didactice în situaţiile educaţionale concrete, prin exerciţiul micro-deciziilor educaţionale.

Managementul clasei

realizarea, de către profesor, a tuturor funcţiilor manageriale recunoscute, atât pe dimensiunea “sarcină”, cât şi pe dimensiunea “umană”.

… întreaga activitate a cadrului didactic, de proiectare, aplicare şi evaluare a influenţelor educaţionale.

… tot ceea ce gândeşte şi face cadrul didactic împreună cu un anumit colectiv de elevi.

… utilizarea concretă şi coordonarea (la nivel formal şi informal) a resurselor umane şi non-umane (materiale, informaţionale, de timp, de autoritate şi putere), în vederea aplicării planului stabilit şi obţinerea rezultatelor scontate.

Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de

către fiecare membru al grupului unui alt grup. Etapa 1

Se imparte clasa in grupe de cate 4 elevi; se numara pana la 4 incat fiecare elev sa aiba un numar de la 1 la 4

Fiecare membru primeste o fisa de invatare. Articolul are atatea parti cate grupe se costituie

Toti cei care au nr1 vor pimi prima parte s.a.m.d.Etapa 2

Toti cei care au avut nr1 formeaza un grup s.a.m.d. Fiecare grup invata partea sa.

Etapa 3 Fiecare se intoarce la grupul din care a facut parte si preda celorlalti continutul pregatit. Apoi un lider al grupului (1,2,3,4) prezinta tema pentru fixare. Profesorul asigura monitorizarea informatiei, stimuleaza cooperarea, asigura implicarea

tuturor membrilor.

Evaluarea:• numiti 3 situatii de invatare in care se preteaza aceasta metoda• imaginati-va detaliat componentele activitatii

Dimensiunea ergonomică

dispunerea mobilierului (parte importanta a bazei tehnico-materiale, realizat corespunzător caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor, instalat şi reglat după obiectivele instructiv-educative ale activităţii)

Vizibilitatea (lumina, sănătate a elevilor, parametri de tip social)

pavoazarea sălii de clasă (mediu cultural-estetic, individualizare-mascota)

Dimensiunea socială

asocierea dintre clasă şi grup social “ansamblul de indivizi (elevi), constituit istoric, între care

există diverse tipuri de interacţiuni şi relaţii comune determinate”

Caracteristici: întinderea clasei (nr. de elevi) interacţiunile membrilor clasei scopurile pe termen scurt şi lung (consolidarea coeziunii ) structura grupului (ierarhie internă) compoziţia şi organizarea (omogenitate, eterogenitate) personalitatea grupului problematica liderilor

Dimensiunea normativă

seturi de norme, reguli, care reglează întreaga desfăşurare a activităţii şcolare

Norme explicite şi norme implicite

Legătura dintre normele clasei şi cultura şcolară

Dimensiunea normativă

1. Norme explicite de reglementare a activitatii scolare, preexistand apartenenta la grupul de elevi, unitar pentru toti elevii Norme didacticeNorme institutionale

2. Norme implicite, produse de viata in comun a grupului prin:Interiorizarea celor explicite (asumare)Interactiunile in grup“import” dinafara scolii

Legătura dintre normele clasei şi cultura şcolară

Dimensiunea operaţională

Modalităţi de rezolvare a situaţiilor de criză educaţională, strategii de interventie a cadrului didactic:

strategia de dominare negociere explicită şi/sau implicită fraternizare strategia bazată pe ritual şi rutină terapia ocupaţională (miscarea ca forma ) strategia de susţinere morală

Managementul clasei managementul situaţiilor educaţionale concrete

Politica generală a şcolii şi cultura organizaţională Sistemul de reguli şi norme care reglementează viaţa

şcolară Proiectele de influenţă educaţională realizate de către

profesori Amenajarea spaţiului, procurarea şi accesul la resurse Organizarea colectivului de elevi Comportamentul profesorului şi al elevilor,

metodologia utilizată, rolurile asumate Disciplina Respectul de sine şi al celorlalţi Evaluarea

Rolurile manageriale ale cadrului didactic

Organizare a mediului şcolar şi a activităţii de învăţare. (activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative, structurile şi formele de organizare)

gestionează timpul


Planificare (determină sarcinile şi obiectivele, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei, etc.)

corelaţia optimă dintre obiective- resurse –timp

Consiliere (prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea culturală şi axiologică a acestora) medierea

medierea reprezintă relaţii speciale,

dezvoltate între cadrul didactic şi persoana ( elevul) în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta.

Principalele faze ale consilierii

clasificarea – faza primară în care cadrul didactic intră în contact cu elevul ( e abordat de acesta sau profesorul provoacă procesul de consiliere). În această fază se va urmări iniţierea unei relaţii de încredere, confidenţialitatea, ascultarea activă, alegerea limbajului de comunicare folosit.

clasificarea – faza primară în care cadrul didactic intră în contact cu elevul ( e abordat de acesta sau profesorul provoacă procesul de consiliere). În această fază se va urmări iniţierea unei relaţii de încredere, confidenţialitatea, ascultarea activă, alegerea limbajului de comunicare folosit.

Intervenţia – în care cadrul didactic începe procesul de consiliere/ mediere a conflictului;

Încheierea- faza finală a consilierii/ medierii în criză , când cadrul didactic şi elevul pot constata finalizarea şi reluarea relaţiilor normale professor- elev sau elev-elev.

Consilierea trebuie să fie caracterizată de constanţă şi seriozitate.


Conducere (direcţionează procesul asimilării dar şi al formarii elevilor prin apelul la normativitatea)

Comunicare (informaţiile ştiinţifice, seturile

axiologice sub forma mesajelor, stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune)


Coordonare (sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitând suprapunerile şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului)

Rolurile manageriale

Îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele)

Motivare (întăriri pozitive şi negative; aprecierile verbale şi reacţiile non-verbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive)

Control (cunoasterea stadiului în care se află activitatea, obiectivele precum şi nivelele de performanţă; rol reglator)

Evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse

Managementul clasei de elevi

- aplicaţii la nivelul procesului

instructiv – educativ

Managementul conţinuturilor

Noţiunea de management al conţinuturilor intervine când profesorul se află în postura de a coordona spaţiul, materialele, echipamentele aferente, mişcarea şi aşezarea elevilor, precum şi materialul de studiu propriu-zis, integrate într-o arie curriculară sau într-un program de studiu.


managementul ritmului procesului de instruire (evitarea discontinuităţii, evitarea încetinirii ritmului)

promovarea activităţilor în grup (tipul de grup, responsabilităţile la nivel de grup, managementul atenţiei)

evitarea saturaţiei (prezentarea progresivă a materialului de studiu, varietatea, provocarea)

coordonarea recapitulării zilnice a materiei coordonarea recapitulării prezentărilor/ lecţiilor propriu-zise coordonarea lucrului individual în clasă ( prezentarea sarcinilor de

lucru, monitorizarea performanţei, selectarea sarcinilor de lucru, evaluarea)

coordonarea temelor pentru acasă coordonarea discuţiilor în clasă coordonarea proiectelor şi a învăţării prin problematizare


Abordarea de către profesor a problemelor colaterale disciplinei procesului instructiv:

angajarea în activităţi nesolicitate de sarcina de lucru vorbitul fără permisiunea profesorului (în timpul procesului de

predare sau pe parcursul întregii ore) refuzul de a ridica mâna înainte de a vorbi incapacitatea de a asculta discursul profesorului şi refuzul de a

îndeplini indicaţiile verbale ale acestuia prezentarea cu întârziere sau incompletă a temelor şi sarcinilor de

lucru întârzierea la ore şi absenteismul lipsa (refuzul) motivaţiei/ inactivitatea frauda (copiere, etc.) teama faţă de formele de testare

MEDIUL DE INVATARE (1)

Clasa traditionala

Informatia se da Un raspuns bun Asimilare de

cunostinte Reproducere Continuturi Lectii Verbalism excesiv

Clasa moderna

Informatia se cauta Raspunsuri plauzibile Formare de

competente Producere Ilustrari Unitati de invatare Stimulare multipla

MEDIUL DE INVATARE (2)

Clasa traditionala

Traditii, obiceiuri Pregatire pentru viata Autoritate,conformism Educativ Rutine cotidiene Uniformizare Mecanisme de aparare

Clasa moderna

Reguli negociate Parte a vietii Respect reciproc Formativ Problematizare (reala) Diferentiere Mecanisme de

cooperare

Tablou de buna practica

Pasiune+ratiune Ascultarea Flexibilitate Stil

Umor Ocrotire Leadership Mentorat ???

POVESTEA

CELUI MAI BUN PROFESOR

Povestea celui mai bun profesor(1)

Era odata un profesor,

Se remarca printr-o trasatura

Destul de ciudata.

Milioane de elevi,

Poate chiar miliarde se adunau în fiecare zi în jurul sau.

Când, în cele din urma,

Directorul scolii îl vazu,

Întrebat fiind cum de reusise asa ceva, el ridica trei degete

Povestea celui mai bun profesor(2)

Si spuse, „Nu trebuie decât sa-mi urmati exemplul”

„Poti porni de la zero

Si sa ajungi CEL MAI BUN PROFESOR

Daca gasesti raspuns la trei întrebari: Încotro ma îndrept? Cum o sa ajung acolo? Cum îmi voi da seama ca am ajuns acolo?

Profesori/manageri buni

Predau cu plăcere

Tratează oamenii în mod egal

Le spun copiilor cum se descurcă

Sunt încurajatori

Stârnesc interes pentru materia lor

Ascultă opiniile copiilor

Sunt îngăduitori cu elevii care au probleme

Acordă timp pentru explicaţii

Ce cred elevii despre profesorii buni

Nu te abandonează

Ştiu cum să te ajute când nu înţelegi ce ai de făcut

Nu dezvăluie confidenţele

Te ajută să ai încredere în tine

Se aşteaptă să-ţi dai toată silinţa şi să te descurci onorabil

Relatii educationale-Managementul relaţiilor interpersonale

Managementul relaţiilor interpersonale profesor-elev are ca obiect aptitudinile manageriale în domeniul relaţiilor interpersonale pe care profesorul/ conducătorul de grup le exercită în raport cu elevii percepuţi ca grup.

interacţiunea pe verticală, profesor - elev, influenţează în mod hotărâtor atmosfera din clasa

Elevul, în condiţiile vieţii şcolare, nu trăieşte izolat, ci într-un angrenaj social, viaţa sa afectivă, activitatea intelectuale şi nu mai puţin cea profesională desfăşurându-se în interiorul şi în interdependenţă cu mediul socio-şcolar înconjurător.

Originile competentei sociale se regăsesc în familie, când se bun bazele inteligenţei sociale, însă consolidarea acesteia este validată în contextul sociorelaţional al clasei de elevi.

Dupa trebuinţele psihologice resimţite atunci când se raportează unii la alţii.

Tipuri de relaţii interpersonale în clasa de elevi:

relaţii de intercunoaştere; relaţii de intercomunicare; relaţii socio-afective (afectiv-simpatetice) relaţii de influenţare.

Dupa aportul influentei educaţionale în sensul acţiunii mutuale: relaţii de acomodare :partenerii se obişnuiesc, se

ajustează unii după ceilalţi; relaţii de asimilare: partenerii desfăşoară un transfer

reciproc de mentalităţi şi puncte de vedere, atitudini şi comportamente, până la un nivel la care subiecţii pot gândi sau acţiona identic;

relaţii de stratificare: partenerii se pot structura după o ierarhie ce exploatează statutele deţinute de elevi;

relaţii de alienare: partenerii, în imposibilitatea de a desfăşura interacţiuni reciproce, părăsesc universul clasei, provocând anumite schisme intragrupale.

Managementul relaţiilor interpersonale

Caracteristicile demersului de influenţă educaţională Managementul relaţiilor interpersonale se focalizează

asupra clasei ca microsistem social.

Rolurile şi expectaţiile profesorilor şi elevilor construiesc un mediu de învăţare.

Cultura şcolară a unei instituţii educaţionale este unică.

Ea este influenţată de cultura comunităţii în cadrul căreia funcţionează, ale cărei obiective educaţionale trebui respectate.

şcoala reflectă nivelul cultural al societăţii

Datorită diversificării instituţiilor educaţionale, elevii şi profesorii ar trebui să fie conştienţi de folosirea diversităţii umane în vederea consolidării grupului şcolar/social.

Managementul relaţiilor interpersonale LIBERTATE, RESPONSABILITATE, TOLERANŢĂ, COOPERARE … Asumarea, de către profesor şi elevi, a unei responsabilităţi

morale comune în cadrul relaţiei educaţionale

Recunoaşterea reciprocă a “dreptului de a fi altfel” şi valorizarea fiecăruia

Încrederea în posibilităţile fiecăruia de a progresa

Recunoaşterea faptului că elevii şi profesorii sunt parteneri sociali

Considerarea şcolii ca mediu de construcţie culturală

Renunţarea la principiul “căi optime unice”

Promovarea autenticităţii şi a sincerităţii

Managementul relaţiilor interpersonale

implicarea profesorului în problemele elevului capacitatea profesorului de a stăpâni

comportamentul elevului la un moment dat direcţionarea elevului către auotevaluarea

comportamentului ajutorul acordat elevului pentru planificarea

schimbării comportamentului obţinerea angajamentului de respectare a planului

de schimbare a comportamentului refuzul profesorului de a accepta scuze pentru

eşecul planului de remediere a comportamentului profesorul nu trebuie să pedepsească elevul pentru

întreruperea planului

Spaţiul personal şi teritorialitatea

Omul nu se termină acolo unde se termină epiderma lui, fiind posesorii unui spaţiu personal care nu se vede (Hall). "Zone Hall":

intimă: 40-50cm - distanţa de la care purtăm o conversaţie cu prietenii;

personală: 50-75cm - asigura comunicarea verbală optimă;

socială: 2-3m - asigură relaţiile oficiale, relaţiile de serviciu;

publică: 5-10m - asigură anumite relaţii sociale;

Dupa influenţa educaţională

relaţii de cooperare: bazate pe coordonarea eforturilor în vederea realizării unui efectiv comun;

relaţii de competiţie: bazate pe rivalitatea partenerilor în atingerea unei ţinte individuale;

relaţii de conflict: bazate pe opoziţia mutuala a partenerilor raportata la un scop indivizibil;

Ascultarea

aptitudinea de a înţelege şi a răspunde efectiv comunicării.

Aspecte importante: incuviinţaţi dând uşor din cap şi aşteptaţi; priviţi atent la vorbitor; folosiţi expresii ca: "inţeleg","adevărat"; repetaţi ultimele cuvinte pe care le-a spus vorbitorul; spuneţi-i vorbitorului ce aţi înţeles din ce v-a spus; dacă nu aţi înţeles, sugeraţi-i să vă dea detalii; nu întrerupeţi vorbitorul;

Convorbirea

reguli

Managementul problemelor disciplinare

este esenţial pentru crearea "unui demers de predare-învăţare ordonat, orientat spre rezolvarea sarcinilor", care să asigure elevilor mai multă independenţă şi autonomie în procesul de socializare.

Managementul eficient al problemelor disciplinare se referă şi la controlul consecinţelor demersului didactic.

DISCIPLINAREA

Proces continuu de învăţare prin care copilul este pregătit pentru gestionarea propriilor resurse (comportamente, cunoştinţe, abilităţi)

Sprijinirea elevilor în învăţarea de comportamente noi, dezirabile, a-i ajuta să-şi dezvolte competenţe şi simţul responsabilităţii propriilor acţiuni

DISCIPLINAREA

Un sistem de disciplinare eficient cuprinde 3 elemente:

1. Un mediu de învăţare caracterizat prin relaţii pozitive, de încredere între profesor şi elevi, şi între elevi

2. Metode de dezvoltare şi încurajare sistematică a comportamentelor dezirabile

3. Metode de diminuare sau eliminare a comportamentelor indezirabile sau ineficiente

CE ÎNSEAMNĂ O CLASĂ DISCIPLINATĂ?

CUM NE PUTEM ASIGURA CĂ DEZVOLTĂM ŞI MENŢINEM O CLASĂ DISCIPLINATĂ???

O clasă disciplinată se caracterizează prin:

Mediu de învăţare pozitiv (reguli clare, înţelese, acceptate, relaţii de încredere, mediu securizant, respect)

Consecvenţă în aplicarea regulilor (din partea elevilor şi a profesorilor)

Tratarea oricărui comportament problematic ca o oportunitate de învăţare (dezvoltarea simţului răspunderii, abilităţi de viaţă independente )

Beneficiile unei clase disciplinate

Mediu confortabil de lucru împreună, valorificarea la maximum relaţia didactică

Mediu pozitiv de învăţare generează performanţe academice

Exersarea abilităţilor diverse

Dezvoltarea unei relaţii de încredere şi respect

Stabilirea şi respectarea regulilor clasei

1. Elevii să fie implicaţi în stabilirea lor

2. Să fie formulate simplu, la obiect şi uşor de reţinut

3. Numărul lor să fie în jur de 5-7

4. Fiecare regulă să fie stabilită pornind de la un obiectiv, rezultat

5. Să fie formulate în termeni pozitivi

Stabilirea şi respectarea regulilor clasei

6. Să fie explicate elevilor

7. Să fie vizibile

8. Să fie comunicate părinţilor – suport

9. Să fie reamintite periodic

10. Să fie revizuite periodic

11.Să fie respectate de către profesor

12. Să fie respectate consecvent şi susţinute

COMPORTAMENTUL PROBLEMATIC

Pune copilul sau pe alti copii in pericol

Fac dificila desfasurarea procesului de predare – invatare in clasa

Interfereaza cu mentinerea relatiilor sociale pozitive

Gestionarea comportamentelor problematice

Definirea comportamentelor

Identificarea comportamentelor problemă, definirea specifică = operaţionalizarea problemei

Gestionarea comportamentelor problematiceStabilirea comportamentelor ce se doresc a

fi modificate Distinctie intre comportamente si stari interne

(emotii: trist, furios). Ce face cand este furios?

Distinctia intre comportamente si alte stari (a fi atent, a invata) - Ce face cand este atent?

Distinctia intre comportamente si valori (onestitate, adevar) -

Beneficiile definirii corecte a comportamentelor

• Comportamentele sunt obiective si masurabile – frecventa, durata, intensitate, latenta

• Permite identificarea cauzelor comportamentului + construirea unei strategii de interventie

• Mentinerea unei relatii pozitive intre elevi si profesor (problema este comportamentul si nu persoana)

Identificarea corecta a comportamentelor - problema

VERBALE

(injuraturi, deprinderea de a raspunde neintrebat)

NONVERBALE

(se ridica din banca, loveste colegul cu caietul)

Reprezinta un EXCES

(remarci ironice la adresa colegilor)

Reprezinta un DEFICIT

(realizarea temelor de casa)

Ce spune sau face persoana respectiva

Comportamente care se doresc a fi modificate

Exemplu – operationalizarea unei probleme

Problema de disciplina

Corect Incorect

Elevul X sfideaza profesorul

Tace cand e intrebat

Priveste spre fereastra

Se joaca cu telefonul

Petrece timp cu alti colegi care au aceleasi comportament

Nu raspunde cand e intrebat

Nu se uita la profesor

Nu este atent

Se lasa influentat de alti colegi care au o atitudine negativa fata de profesor

Ce sunt si ce nu sunt comportamentele

Actiuni observabile Actiuni masurabile Se invata Sunt predictibile Sunt guvernate de

legi

Nu sunt etichete Nu sunt atitudini Nu sunt stari Nu sunt valori Nu sunt rezultate

Cauze ale comportamentelor problematice

CONSECINŢELE/ INTĂRIRILE

POZITIVE ŞI IMEDIATE

CARE LE URMEAZĂ

PRINCIPII

1. Dacă un comportament apare şi este urmat de consecinţe pozitive imediate, apariţia comportamentului în viitor este întărită

Exemplu: Un elev nu ştie răspunsul la o întrebare în clasă , îl întreabă pe colegul de bancă. Răspunsul corect al copilului la întrebare, este urmat de consecinţe imediate, evitarea stării neplăcute de a nu cunoaşte răspunsul

PRINCIPII (continuare)

Consecinţe pozitive imediate

Tipuri de întăriri

Oferă ceva ce îşi doreşte Întărire pozitivă (se obţine ceva)

Scapă de ceva ce nu îşi doreşte

Întărire negativa (se elimină ceva)

Beneficiile aduse de cunoaşterea întăririlor Eliminarea consecinţelor pozitive imediate va

determina reducerea sau eliminarea acestor comportamente

Metodele de eliminare a consecinţelor pozitive şi imediate, determină reducerea comportamentelor problematice pe termen lung şi permit înlocuirea lor cu comportamentele dorite


2.Consecinţele imediate modifică comportamentul. Consecinţele pe termen lung nu modifică comportamentul

De ce să înţelegem cauzele comportamentelor problematice?• Evitarea blamării elevului pentru situaţia dificilă în care ne aflăm• Evitarea blamării propriei persoane pentru situaţia dificilă• Identificarea unei modalităţi de intervenţie pe termen lung, nu

doar o reacţie de moment• Evitarea reacţiei “personale” – pedeapsa (ridicarea tonului,

ironia, gluma la adresa elevilor, scoaterea elevului în faţa clasei, “mâinile sus”, dezaprobarea excesivă, pedepse corporale, scăderea notei la purtare, atitudini superioare, implicarea altor persoane “chem directorul”, amintirea greşelilor anterioare şi pedepsirea lor din nou, compararea elevului. )


Identificarea cauzelor/motivelor comportamentelor problematice, permite alegerea METODELOR de remitere şi eliminare pe termen lung (analiza funcţională a unui comportament)

Ce funcţie are comportamentul pentru elev?

De ce elevul face acel comportament?


Funcţii ale comportamentelor Exemple

A obţine ceva – beneficii sociale, emoţionale, tangibile (atenţie, laudă, o carte, etc.)

Vorbeşte neintrebat pentru a obţine atenţia profesorului

A evita ceva/a scăpa din ceva – sarcini aversive, consecinţe negative, stări emoţionale negative (critică, ruşine,frică)

Lipseşte de la oră.

Vorbeşte cu colegul pentru a scăpa de o sarcină.

A obţine şi a evita simultan Remarci ironice la adresa colegilor

A comunica ceva Rezolvă sarcina parţial pt. a comunica faptul că nu a înţeles


3. Un comportament continuă să apară în situaţiile în care a fost întărit în trecut şi nu apare în situaţiile în care nu a fost întărit în trecut

METODA: Metoda de control a stimulilor (modificarea antecedentelor)- exemplu: regulile clasei

Măsurarea comportamentelor problematice Identificarea momentului de începere şi de

finalizare Frecvenţă, durată, intensitate

Consecinţe: Caracterul tranzitoriu sau permanent al

comportamentul Stabilirea obiectivului intervenţiei Eficienţa intervenţiei

PEDEAPSA

Se adreseaza persoanei in intregime, nu doar comportamentului

Este o tehnica de modificare comportamentala, care are ca si scop reducerea comportamentului

Nu trebuie sa afecteze persoana sau imaginea sa de sine

Genereaza de cele mai multe ori demotivare, stres, frica, neincredere

Metode de modificare a comportamentelor problematice

Întărirea pozitiva Întărirea diferenţiată Extincţia Consecinţe logice şi naturale Regulile clasei

Metoda de disciplinare eficienta

1. Reduce comportamentul nedezirabil

2. Conduce la aparitia comportamentului dezirabil

3. Asigura mentinerea comportamentului dezirabil in locul celui nedezirabil

4. Dezvolta stima de sine si sentimentul de responsabilitate asupra propriilor actiuni

5. Stimuleaza performanta academica

De ce pedepsim?

Vedem in jurul nostru E usor, e la indemana Functioneaza imediat Credem ca rezolva situatiile problematice Impresia ca aceasta metoda e cea mai potrivita

( din punctul nostru de vedere)

Exemplu: A scoate un elev in fata pentru a-l aprecia

……

GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA EDUCAŢIONALĂ ÎN CLASA DE ELEVI structura situaţiilor de criză educaţională în

clasa; Identificarea situaţiilor de criză faza incipienta soluţiile pertinente pentru criza educaţională; decizii de intervenţie în situaţii educaţionale

specifice;

Criza =

eveniment sau un complex de evenimente neaşteptate, neplanificate,

generatoare de periculozitate pentru climatul sănătatea siguranţa

clasei respective şi a membrilor acesteia.

Caracteristicile unei crize

izbucnire instantanee afectarea sistemului informaţional: viciază

mesajele, îngreunează comunicarea facilitează instalarea climatului de insecuritate generează stări de panică

(paralizând activităţile curente

discreditand imaginii colectivului şi

a cadrului didactic)

Concentrarea asupra activităţii de predare ignorând diversitatea situaţiilor educaţionale ca structuri complexe, atitudinal-relaţionale creează un teren propice apariţiei fenomenelor de criză.

Atitudini favorizante apariţiei fenomenelor de criză educaţională intervenţii tardive lipsite de promptitudine; reacţii singulare, incoerente şi absenta unor

strategii pe termen lung; absenţa fermităţii, inconsecventa reprezentarea eronata a situaţiei care

generează sentimentul incompetentei şi al neîncrederii în sine;

teama de represalii din partea superiorilor ierarhici

Tipologie:

după gradul de dezvoltare în timp (instantanee, intermitente)

după gradul de relevanta (critice, majore) după numărul subiecţilor implicaţi

(individuale, de grup, crize colective, globale).

Operaţia de gestionare a crizelor

se organizează, se conduce şi se desfăşoară după legitati, principii şi funcţiuni cu specificitate managerială.

Etape:

1. Identificarea situaţiilor de criză2. Etiologia situaţiei de criză (rolul cadrului

didactic nu este de a culpabiliza, de a blama, de a stigmatiza persoanele şi faptele ci de a accentua ideea de cooperare în rezolvarea crizei)

3. Decizia- operativitate 4. Program de intervenţie 5. Aplicarea masurilor 6. Controlul 7. Evaluarea

Decizia

alegere a unei modalităţi de acţiune, din mai multe alternative posibile, în vederea realizării obiectivelor

Etape:- Stabilirea obiectivelor - Alegerea variantelor pe baza unor criterii - Elaborarea deciziei- Punerea acesteia în practică- Rezultat dorit - control.

Clasificarea deciziilor

A. După gradul de cunoaştere a efectelor decizii de rutină- algoritmi cunoscuţi decizii creatoare-fără suport existent B. După gradul de incertitudine certe;incerte;în stare de risc;C. După nivel ierarhic implicat strategice: afectează profund viaţa

instituţională tactice: privesc actul educaţional din clasa

Fundamentarea ştiinţifică a deciziei are în vedere un mare grad de certitudine şi o minimizare a erorii.

Etapele deciziei:

a. Stabilirea obiectivelorb. Elaborarea deciziei Identificarea problemelor prin controlul

sistematic şi planificat al activităţilor din clasa

Obţinere a informaţiilor- metode: observarea, testul, studiul de caz, convorbirea.

Prelucrarea informaţiilor (trierea) Elaborarea variantelor de activitate şi a

proiectelor de masuri +-( bune rezultate, în termen scurt şi cu cheltuielile de resurse-)

c. Aplicarea deciziei şi urmărirea îndeplinirii: comunicarea deciziei explicarea şi motivarea ei în faţa elevilor organizarea acţiunii practice- Program de

intervenţie d. Controlul îndeplinirii deciziei reglarea optimala a acţiunii decizii de corecţie a deciziei iniţialee. Evaluarea rezultatelor finale aprecierea

stării finale a clasei indicatori, concluziile funcţiuni ameliorative

Succes la examen

Documents

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI arad 2013.ppt