N. CARTOJAN

Toate drepture rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHIPostfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMNE VECHI Studitd literaturii romne vechi s-a constituit ca disciplin stiintific inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendent, cu specialisli si catedre universitre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pin atunci literatura veche a fcut obiectul interesului unor strluciti felologi si istofici cu o arie de preocupri mult mai larg (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentar si artistic a cronicilor fusese descoperit de generatia pasoptist, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invtmint, literatura veche a fost mult vreme inglobat fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele dou

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibrileanu. De aci inainte, pin cind o nou diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita epoc veche a revenit unor profesori care, ca Ibrileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privit ins din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiic pin la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabil, ca valoare, cu sintezele unele fundamentale - ale perioadei anterioare. 0 sumar retrospectiv a evolutiei disciplinei, necesar pentru a aprecia1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea c, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tiprea la Blaj Crestomatia saprimz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc insotind-o de o notit literar care este i prima schit de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreaz o etap de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheian, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amnunt. Paralel cu acestea asistm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitti st, fr indoial, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe ling zeci de contributii mai mrunte sau mai insemIasi inainte de Ibrileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rmas dou lucrri fundamentale, indispensabile si azi cercettorului literaturii vechi: Arhiva istoric a Romniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este strbtut de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.cultur romneasc, in care el vedea o dovad a aptitudinilor creatoare ale popomlui rmn in trecutul sau si o certi- tudine a realizrilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nou generatie de cercettori, care-l continu, incercind s-l depseasc si s-l corecteze acolostudiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romantic a unui geniu universal intr in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezint. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor spa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romnesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecund, desi uneori negeneroas, a genialului btrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor crtila istoria dezvoltarii Universi- ttii din

Coperta: Dumitru Verdes

populre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popular romn (Bucuresti, 1883). Crestomatia romn, tiprit in 1891, cu introducere si explicatii in romn si francez, rmine inc nedepsit si este utilizat pin azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelent schit de istoria literaturii romne, prima de acest fei, accesibil si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucrat si amplificat de autor in limba german pentru Grbers Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multIasi, 18601960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrs de informare a strinttii asupra literaturii romne. Ion Bianu se consacr comasrii si descrierii tezaurului national de tiprituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romneasc veche, al crei prim volum apare bia in 1903, dar al crei material putea fi consultat, in, bun rinduial, inc din 1900, de ctre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romnesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1 111,19071931). 1950, p. 263 275.

Coperta: Dumitru Verdes

loan Bogdan descoper, editeaz si studiaz istoriografia romn dinainte de Ureche, postulat de Hasdeu, lrgind astfei, cu inc un secol, aria scrisului romnesc original, fie si intr-o limb universal de cultur a evului mediu, ca slavona. Tot el demonstreaz utilitatea cercetrilor slavo-romne pentru a

Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romn veche i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie cultural bizantin. Elevul su, C. Giurescu, se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie social si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni- cilor romnesti. . tntiiele incercri de a face bilantul cunotintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invtmintului. Cum era firesc, ele isi sporesc valoarea in progresie geometric, paralel cu progresul cercetrii. In 1858, pe cind functiona la Iasi ca prof esor la Academia Mihilean, iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese inc din istoria general, V. A. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romne, pe care, din 1864, l- a continuat la Bucuresti, dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Iai (n-rele din 15 sept. 1860 dec. 1861. Lectia I: Literatura romn de la 1800 pin la 1830"; Lectia II: Literatura romn de la 1830 pin la 1840 ; Lectia I I I : Literatura romn de la 1840 pin in zilele noastre"). Abia in 1885 el tipri, la Bucuresti, o reductie" a acestui curs universitr, destinat elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romne. Carte didactic secundar. Partea I-a. Expunerea materiei, care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma s o continue n-a mai aprut niciodat) ala- tur istoria limbii de a literaturii, cum era inc obiceiul. Lipsit de valoare stiintific inc de la aparitie, cartea lui V. A. Urechia atest ins un spirit viu, capabil de observatii interesante, desi coplesit de carentele pregtirii, pe care poza erudit nu face decit s le scoat si mai mult in evident. Azi, cartea sa nu mai este decit un document de epoc. ln acelasi an 1885, in care se tipreau la Bucuresti Schitele... lui V. A. Urechia, aprea la Iai Istoria limbii si a literaturii romne de Aron Densusianu, profesor de limba si literatura latin la Universitatea local, dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romn al lui Andrei Vizanti, un politician absenteist, de o nulitate absolut. Desi astzi inveshit cu desvirsire in privinta informatiei, si plin de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fcut pe Maiorescu s o intimpine cu celebrul In lturi!), cartea lui Densusianu detine un loc aparte, in evolutia istoriografiei noastre liter are ; este cea mai complet si mai vehement expresie a latinismului in acest domeniu, echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. Este de fapt unica sintez de istoria literaturii romne pe care a produs-o acest curent, si aici se pot depista, in forma lor cea mai acuzat si ca Stil, o Serie de idei ce n-au rmas consemnate doar in filele ei. Credinta c adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino- slave a constituit o calamitate pentru cultura romn, c tot ceea ce aprecedat desteptrii nationale prin Scoala Ardelean" a fost negur si barbarie, scheme pe cit de false pe atit de indrtnice in persistenta lor pin tirziu (ecouri rzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oar formulate in sistem" i aplicate evolutiei culturii noastre. Vigoarea tonului si a limbii, com- petenia incontestabil a autorului in epocile mai vechi, o anumit unitate a perspectivei, oricit de greit, precum si faptul c ddea curs unor idei si unei mentalitti curente in epoc si chiar dup aceea, a asigurat crtii o nou edifie, revzut, in 1894. Dac astzi nici specialistul i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceast carte, cel ce urmreste istoria ideilor care

vit

au circulat in cultura noastr modern, punirtdu-si pecetea pe diferite discipline, nu trebuie s o ocoleasc. Inainte de a deveni, la last, titularul celei dintii catedre defilologie romn din invtmintul nostru superior, Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat, in 1888, o Introducere in istoria limbii si literaturii romne, care este, la data aparitiei, cea mai complet si mai exact sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pin la Heliade) a literaturii noastre. Absenta oricrei tentative de valorificare estetic si chiar de analiz a continutului acord ins, astzi, acestui sever repertoriu de informatii, mult sporite de atunci, o important numai istoric. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintez de literatur romn veche demn de atentia cercettorului pin a z i : Miscri culturale si literare la romnii din stinga Dunrii in restimpul de la 15041714, subintitulat Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romnesti. Autorul crtii, l o a n G . S b i e r a , incepuse lectiile sale de literatur romn la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre asculttori pe insusi Miliai Eminescu. Transferal, din 1875, la Universitatea local, ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetri, tiprindu-l la captul a 35 de ani de experient pedagogic si de investigatii personale, ceea ce explic temeinicia acestei crti, despre care Nicolae Iorga putea scrie, in 1901, aceste cuvinte de omagiu: C forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor, aceasta se stie. Dar nu se stie in de ajuns cit munc struitoare si cinstit, cit precizie in date, cit ptrundere in dezbaterea amnuntelor se gseste in lucrarea de care vorbim. Intr-adevr, nu este cu putint a face istoria diferitelor ipoteze, infirmate sau veri- ficate, cu privire la o serie intreag de probleme deschise" ale literaturii vechi, fr a porni de la aceasta lucrare, admirbil informat si dovedind un deosebit discernnunt. Din pcate, forma." de care vorbea Iorga, mai exact, absenta oricrei aptitudini si chiar preocupri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literatur, rezerv aceast carte pentru lectura restrins a specialistilor, ea nemai- putind stirni azi curiozitatea omului de cultur sau a studentului. S retinem, totusi, faptul c. I. G. Sbiera a inaugurat o nobil traditie: a sintezelor de specia- litate tiprite dup o viat de cercetare si profesare de la catedr. Pin acum, numai dou scrieri similare se mai pot incadra in aceast traditie: a lui N. Carto- jan si Stefan Ciobanu. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dac am omite manualele scolare alctuite de neuniversitari, dar care si-au avut rostul la vremea lor. Astfel, in 1875, V a s i l e G r . P o p u din Bucuresti tip r este al su Conspect asupra literaturii romne si literatilor ei de la tnceput si pin astzi in ordine cronologic, servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noastr literar, si in genere fiecrui romn de a-si cunoate scriitorii si". Ciim aceast carte devanseaz cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu, fiind de fapt intiia istorie tiprit a literaturii romne, ea a devenit cap de bibliografie in materie. Si nu fr bucurie constatm c acest modest autor, de mult bun simt, isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului, rezervat scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu, numindu-l unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscri a literaturii noastre", in vreme ce, midt mai tirziu, Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. (V. Gr. Popu da aici si prima notit biografic despre mar eie poet.)XVI

Pe temeiul bibliografiei srace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul, pe lucrrile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. Gr. Pop, precum si pe un curs manuscris al profesorului Dr. Silasi, de care nu s-a mai stiut in alt fei, ardeleanul Ion Lzriciu publica la Sibiu, in 1884. Istoria literaturei romne. ln uzul tinerimei studioase, care, alturi de manualul similar al altui ardelean, Iosif Hodosiu, si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Ndejde, tiprit la Iasi in 1886, isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romne pentru scolile secundare, istorie ce ar fi, poate, profi tabil noilor autori de asemenea lucrri. Veacul se apropia ins de sfirsit fr s fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romne la nivelul dezvoltrii literelor nationale, sau al istoriografiei care, datorit lui A. D. Xenopol, isi dduse marea sintez reprezentaiiv. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti, dintre care nici unul nu implinise 30 de ani, Ovid Densusianu si N. Iorga. ln toamna lui 1838, adic 28 de ani dup Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, 18 ani dup Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer, patru ani dup Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea s apar intiia mare sintez de Istoria literaturii ruse (de la origini pin la Gogol) a lui A. N. Pipin, Ovid Densusianu, pe atunci in virst de 25 de ani, incepea cursul su de istoria literaturii romne, incheiat, cu scriitorii epocii celti mai noi, in 1S01. G. Clinescu a caracterizat pe bun dreptate acest curs intiia organizare documentat i cu criterii strict artistice de istorie literar modern". Litografiat imediat epoca veche, din pcate, numai dup notitele studentului Filip Drugescu acest curs s-a tiprit mult mai tirziu si numai pentru epoca modern, ale crei prelegeri fuseser Stenografiate ^Literatura romn modern, vol. I, 1920, II, 1921, I I I , 1933, apoi editii succesive dintre care a IV-a, intr-un singur volum, in 1942). El a exercitat his, in total, o influent enorm asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare, influent ce se poate inregistra pin in monumentala sintez clinescian. Este de fapt prima sintez de istoria literaturii romane alctuit in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio- grafia si critica literar pe plan european. Cu acest curs, faza arhaic, patriar- hal, a disciplinei, lua sfirsit, si adevratele istorii ale literaturii romne incepeau s-si fac aparitia. Cursul despre epoca veche (pin la 1 7 8 0 ) , singurul care ne intereseaz aici, n-a fost tiprit, probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. El n-a fost, pentru aceasta, mai putin prezent in formatia viitorilor cercettori ai literaturii vechi,intre care si N. Cartojan. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noastr care a oferit studentilor si citito- rilor exemplul unei adevrate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. Cursul su creeaz de fapt perspectiva estetic, acolo unde domnise in mod absolut filologia singur si bibliografia. Este prima incer- care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern, nutrit cu Sainte-Beuve, Taine si ideile literare de ultim or aleFrantei vremii, dar si inzestrat cu o solid pregtire de filolog in acceptia cea mai strict a terme- nului. Densusianu poseda, deci, toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina, i a fcut-o. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul crtilor !

populre, cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epoc naiv si credul fi de a le urmri ecourile in folclor. El este primul care incearc s depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literatur, rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tiprituri neentuziasmindu-se decit cultural" in fata unui Molitvelnic. Tot el introduce metoda lungilor citate ustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judectile de valoare. Cind G. Clinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi, el va reface, cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului, lucra- rea de precursor a strlucitului tinr din 18i 8, profesorul su de peste citeva decenii. Asadar, aici trebuie cutat originea unei directii care, este drept, si-a dobin- dit maxima strlucire si fort de influentare odat cu Istoria literaturii romne de la origini pin in prezent. Evident, sint multe lucruri depsite, infirmate si contestabile in lmina cercetrilor ulterioare si a orizonturilor actuate, dar frecventarea acestui curs, vechi de aproape trei sferturi de secol, nu rmine fr folos specialistului care vrea s ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodat asupra domeniului literaturii vechi. Este dealtfel interesant de constatat si faptul c Densusianu a reusit s introdue unele idei gresite, dar cu viat lung. El tmparte etapele dezvoltrii literaturii noastre dup influentele externe (la fei pro- cedase dealtfel fi Gaster), slavon", greae, occidental" (un ecou se intil- neste in subtitlurile celor dou volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Crtile populre in literatura romneasc) si tot el exclude din literatura romn textete originale scrise in limba slavon, pentru a decreta apoi c in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat, si c literatura romn incepe cu primele traduceri de texte biblice, nu cu viguroasele creatii nationale, fie si intr-o limba de imprumut, de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco- Itui X V I . Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintez clinescian urmeaz schema lui Densusianu, care, desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul c Invtturile lui Neagoe se scriseser in slavoneste, nu le mentioneaz pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche, iar despre ultima oper vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea, cind ea a fost tradus in r&mne$te (desi nu-i contest paternitatea !). Va fi meritul lui Nicolae Cartojan Iorga msusi a privit fr simpatie epoca slavon de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre, etapei literare numite de el suflet romnesc in limba slav. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul su la Universitate, N i c o l a e I o r g a lucra, stimulat de un premiu academic (pe care, din cauza opozifiei lui Hasdeu, nu l-a luat), la prima realizare de dimensiuni cu adevrat monumentale prin vastitatea eruditiei, forta de innoire a subiectului, geniul caracterizrilor lapidare de oameni, opere si epoci , a istoriografiei literare romnesti. Istoria literaturii romne in secolul al XVIII-lea s-a tiprit in dou volume, in 1S01. Ea mai continea, in volumul al doilea, dou Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688, adic, de fapt,1 Pentru marea important, caracterul romnesc si valoarea infptuirilor acestei asanuniite epoci slavone" a se vedea studiile lui P. P. Panaitescu, reunite In volumul Contributii la istoria culturii romnesti, Ed. Minerva, 1971.

despre cea, mai insemnat latur a creatiei originale vechi, de la origini pin in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. ii mai rminea autorului s completeze expunerea cu. asa nUmita literatur religioas tiprituri, traduceri si citeva scrieri originale de pin la 1688 si s ne dea, in felul acesta, o istorie complet a literaturii vechi si a epocii Scolii Ardelene", pin la 1821. Acest cd treilea excurs" s-a tiprit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu, si astfei disciplina numit istoria literaturii romne vechi & dobindit o temelie documentar, o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut, ce rsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. Iorga a absorbit, intradevr, tot ce se fcuse pin la dinsul, rscolind totodat arhivele si biblio- tecile din tar si strintate si dind intregului forta demiurgic a spiritului su. Dac sub aspectul formal aceast epocal sintez1 poate s deruteze pecei grbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie, pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romnesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. . , , ; Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese pentru epoca veche un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oar ca atare. Ceea ce infptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrmdire colosal de date noi, toate insuflate cu acel duh de mat care fcea s retriasc vremurile fi oamenii. Din amindou aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie, o personalitate distinct a istoriografiei literare romnefti in cadrul istoriografiei europene, care va duce, citeva decenii dup aceea, la sintez clinescian, datorit creia cultura romn ifi are capodopera sa, comparbil cu cele mai celebre creatii ale genului. Oricit de curios ar prea, primele decenii ale secolului XX, care asist la o continuare fr hiatusuri a progresului cercetrii in sectorul literaturii vechi, hibliografia disciplinei imbogtindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie, publicat de loan Bogdan in 1909, Codicele de la Ieud, care confirm intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis- mului tiprit la Brafov, Cronica moldo-german descoperit de Olgierd Grka la Mnchen in 1911 fi tiprit de acelafi la Cracovia in 1931), mult vreme nu mai vedem aprind sinteze capabile, dac nu s egaleze pe Densusianu sau Iorga, mcar s pstreze ritmul cu progresele cercetrii. Datorit lui Constantin Giurescu, Demostene Russo, Ilie Brbulescu, Nicolae Drganu, Vasile Grecu, Stefan Ciobanu, N. Cartojan, Ilie Minea, P.P. Panaitescu, Al. Rosetti fi multi altii, informatia este mereu impins mai departe fi perspectivele se adincesc, relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi bulgar, rus, sirb, polon, maghiar sint puse intr-o lumin nou de cunosctori specializati ai limbilor slave sau de cercettori cu bun cunoastere a limbii maghiare. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. Iorga in a doua editie a sintezei sale, care, in cea mai mare parte, este o simpl reeditare a celei din 19011904 (N. Iorga, Istoria literaturii romnesti, editia a doua revzut fi larg intregit, Bucurestii vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. Ill, 1933). Densusianu nu se mat ocup de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii, evolutia estetic a limbii).1 Reeditat m 1969, dar numai secolul al XVIII-lea, de Barbu Theodorescu la Editura didactic si pedagogic. XIX

Singura aparitie notabil(lucrri de popidarizare ca aceea a lui Gh. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popular pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. Eie apar in volum abia dup rzboi, in %20, la Sibiu, insotite de o util bibliografie sistematizat si de numeroase ilustratii. Era prima istorie a literaturii romne editat in conditii grafice superioare, bogat si frumos ilustrat, si tot- odat prima care incearc s arunce priviri in domeniul celorlalte manifestri de art ale culturii vechi (arhitectur, broderie, miniaturi, picturi, legtur de carte), Dou exemple pe care N. Cartojan le va urma, preocupinduse la rindu-i de evolutia paralel a artelor prin care se defineste fizionomia intreag a unei epoci, si dind cartii sale cu sprijinul directorului editurii, Al Rosetti infatiarea unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. Faptul c aceast Istorie a literaturii romne subintitulat, la prima editie, Cursuri populre, a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . a Il-a, revzut si intregit, completat cu o bibliografie critic si un indice, cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afar de text", Sibiu, 130 ; ed. a Ill-a neschimbat, Sibiu, 1136), este o mrturie a calittilor ei, dar si a penuriei ce domnea la data aceea. Studentii, elevii din clasele superiore si oamenii culti, dornici s se informeze asupra epocii vechi a literaturii romne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu, nu aveau nici o alt surs. Ibrileanu n-atinut, din 1L08 si pin m H20 cind seinfiinteaz catedra de literatur veche din Iasi, nici un curs de literatur veche, si profesa convingerea c noiputem studia literatura modern fr a ne raporta, la cea veche, ceea ce la alte popoarc nu se poate face, convingere combtut mai tirziu de G. Clinescu, in prefata marii sale istorii. Ref er ir He lui Ibrileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic, iar opi- niile sale despre aceast epoc din dezvoltarea noastr literar dovedesc o defcctuoas percepere a devenirii spiritului romanesc i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXVX V I I I . Citprivestepe Ion Bianu, el n-a lsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carier didactic de aproape trei decenii si acest curs, din H 2 5 , nu se remarc jyrin calitti speciale. Fat de caracterul stuf os si cel putin la inceput greu accesibil, al sintezei lui N. Iorga, prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime, o or don are a materiei, o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie, care a cistigat imediat pe cititori. Ca informatie, acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non, iar analizele literare nu strluceau prin originali- tate sau fort de expresie, la temelie stind cum avertizeaz insusi autorul marea sintez a lui N. Iorga, adus ins la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cruia se adresa. Astzi, specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa, dar pentru publicul larg s-ar putea s nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. ln vreme ce se succedau editiile crtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes), la Iasi, G i o r g e P a s c u , titularal catedrei de literatura veche si dialectologie, elabora, unui dup altul, volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. Istoriea literaturii $i limbii romne din secolul XVI, tiprit la Bucuresti in 1921, urmat de Istoriea literaturii romne din secolul XVIII. I. Cronicarii moldoveni fi munteni, Bucuresti, 1926, completat cu Viata si operele lui D. Cantemir, Bucuresti, 1924, este o lucrare paradoxal, ce uimestein ciuda inconiesta- bilei competence a autorului si a perspicacittii sale in solutionarea unor Probleme de amnunt pentru modid cum reuseste s dea impresia c nici Ovid Densusianu

XX

si nici Iorga n-au existat vreodat. Ea pstreaz intocmai si reedi- teaz, cu sporul de informatie intervenit intre timp, stilul de repertoriu sec al Introducerii... lui AI. Philippide, dispretuind sistematic orice analiz literar chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. Literalmente ilizibil si nu o data gresit, aceast carte, in a crei consultare numai specialism, con- strinsi de obligatia informafiei exhaustive, se pot aventura, mai este si presrata uneori cu izbucniri polemice de o violent oarb, care explic in felul lor afilierea final a autorului ei la cele mai negre miscri politice ale vremii. In 1940, cind apare primul volum din Istoria literaturii romne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n , cercettorul, studentul sau omul de cultur nu dispmieau, practic, de nici un tratat in care s se afle, adunat si sistematizat, decantat si analizat in lumina ultimelor rezultate toat agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existent. Rmas in cea mai mare parte la forma sa initial, sinteza lui Iorga reprezenta, chiar in noua editie, momentul 1901, ca si a lui Densusianu, iar stralucita Introducere sintetic" din 1929, care se ocupa.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche, nu putuse face altceva decit s arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare s le capteze si s le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. Nicolae Cartojan a fost omul chemat s dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invtmint si in constiinta puUic opera reprezentativ, de autoritate incontestabil si totodat de larg accesibilitate, sintez si bilant al unui moment si totodat model si lectie de metod din care s se desprind invtmintele pentru viitor. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinut stiintific si etic a celui ce inchinase o viat acestei literaturi vechi. Iat de cein constiinta urmasilor literatura veche si-a ingemnat numele, pentru totdeauna, cu al ilustrului profesor de la Univer- sitatea din Bucuresti. Personalitatea, cariera didactic si opera stiintific de reputatie si rsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate, in postfata editiei de fat, de ctre cel mai apropiat elev si colaborator al su, profesorul dr. docent Dan Simonescu1. Din partea noastr nu vrem s insistm in aceast not lmuritoare, decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actual a sintezei pe care Editura Minerva a hotrit s o readuc in circuitul larg al culturii de azi. Pe de alt parte, fr a intra in amnunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetrilor si interpretrii stiintifice a literaturii vechi, vrem s prevenim pe cititor fat de unele confuzii la care s-ar preta o lectur mai putin atent a textului. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pstreaz, peste patru decenii, Istoria literaturii romne vechi, ea rezult in primul rind din inssi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizri indelungate si desvirite cu problemele de ansamblu si de amnunt ale disciplinei marca evident a specialistului - precum si rodul unei minti cumpnite, creia orice exagerare si opinie hazardat, necontrolat sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau strine. Dup cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv, ceea ce l-a fcut s imbrtieze cu spirit critic, dar cu egal solicitudine, orice contribute, indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. Acest fapt1 Noi insine am fcut-o in prefata la Crtile populre in literatura romneasc, edrfie ingrijit de Al. Chiriacescu, Editura Enciclopedic Romn, 1974. XXI

l-a ajutat pe N. Cartojan s stabileasc o kart amnuntit si exact a cunostintelor despre literatura veche la data respectiv, din care nimeni si nimic nu lipseste, bibliografia sa fiind unic prin bogtia si varietatea informatiei. Este adevrat c domeniul slav i-a rmas in parte strin, ca si predecesorilor si, dar dac n-a putut consulta curent bogata bibliografie slav, el s-a putut informa din lucrri traduse in limbi ce-i erau accesibile, astfel incit s poat aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. Dealtfel,, aceast latur mai putin consolidat a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinit de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche, coleg o vreme la aceeasi catedr, Stefan Ciobanu, a crui Istorie a literaturii romne vechi sperm c se va reedita in viitor. Pe ling modul cum a stiut s adune si s ordoneze o extrem de bogat infor- f matie, s deschid capitole pe msura realei importante unor personalitti trecute pin atunci in fug, sau s redifice erori de situare si judecare, admira- bile rmin, in aceasta carte, anlizele de opere. Dac n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Clinescu, eie prezint, in schimb, calitatea de a urmriinde- aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionri nedeformante. Tocmai de aceea, sinteza lui Cartojan este cutat in continuare de toti cei ce se initiaz in disciplina literaturii vechi, ca o cluz demn de incredere. In sfirsit nu trebuie s trecem cu vederea privirile de ansamblu, considerable sale in legtur cu asezarea culturii romne la rscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. Unele ne pot aprea astzi stingace sau prea de suprafat, sint si erori vdite de judecat, in care se arat solidar cu o mentalitate mai veche, de care am vorbit. Vrem s spuneni din nou c aceste erori se relev mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romnesti. Acest constituent a indeplinit o functie important si a-l desconsidera prin sintagma picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintific in idtim instant. Dar, dup cum se stie, aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetrile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan, P.P. Panaitescu, Emil Petrovici, St. Ciobanu, eit at mai sus, I. C. Chitimia, Dan Simonescu, Emil Turdeanu, G. Mihil si altii. Cititorul de azi, care doreste s aib o imagine cuprinztoare asupra formidei spirituale romnesti, trebuie s intregeasc deci opiniile lui N. Cartojan cu cele rezidtate din cercetrile paraleie sau ulterioare. Valoroase rmin temele de meditatie in sine, care intre timp au fost prsite, i care se cer reluate. Exist o problematic a unei sinteze de literatur veche, care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline, si chiar atunci cind rspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite, rmtne enunttd i indemnul de a continua si corecta. De aceea Istoria literaturii romne vechi nu este numai o carte de informare, ci si una care d prilejul de a medita asupra unei aproape jumtti de mileniu de cultura romneasc. Apariiia unor sinteze ulterioare, in anii nostri, rectificind erorile de fond sau de perspectiv, imbogtind informatia fi aplicind metode noi de interpretare, nu au impins in afara interesului aceast cartej si oricine poate constata c noile sinteze, fr a-l urma servil, ii datoresc, nu o dat, foarte mult. Poate mai mult decit orice, cuceritoare in aceast carte este prezenta

XXII

uman ce o impregneaz fi cldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se inf- tifeaz cercetrii. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul, cum si-a iubit profesia de dascl de literatur veche fi elevii, fiind unui dintre putinii creatori de scoal, pasionat si generos educator de urmasi in meserie. Jndrgostit de trecutul de glorie al poporului nostru, vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strmofilor, el se induiofeaz deopotriv fi contemplind modestele inceputuri ale culturii, in mnstiri pierdute prin slbticii fi expuse jafurilor nvlitorilor. ll simtim coborindu-se pin la naivitatea cititorului de basme fantastice, inspi- rate din Biblie sau din istoria minunat a lui Alexandru Machedon, lsindu-se incintat fi el ca fi Eminescu sau Iorga de eresurile" btrinilor, in care, evident, ca om al veacului modern, nu mai credea. Dar tocmai aceast participare afectiv, aceas identificare simpatetic cu vremurile fi oamenii altor mentalitti, care citeau in loc de romane vieti de sfinti (nuvela si romanul evului mediu", cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie, a creat opinia curioas dup care Istoria literaturii romne vechi ar fi o carte impregnat pe alocuri de... misticism. Nimic mai putin inte- meiat. Este drept c N. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu, sau zimbetul ironic al lui Al. Piru atunci cind povestefte continutul cutrui apocrif sau cutrei vieti de sfint, rmas din .,vremurile naive de inflcrat misticism ale evului mediu1, dar nu fiindc ar fi vrut s transforme opera sa intr-o pre- dic, ci fiindc temperamental era inclinat spre o alt manier, mai cald, mai liric fi mai ingduitoare. Nimeni nu l-a intilnit ins pe Cartojan intre teore- ticienii atit de numerofi in epoc ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de glgios. Si nicieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo- riile gmdirismului ortodoxist. Nicolae Cartojan a rmas un savant profund rational fi rationalist cruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu rzbat in vreun fei in scrisul su. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rug- ciuni ca artist; ca om a fost si a rmas pin la capt un sceptic. Dac la Cartojan nu gsim manifestri clare de ateism, rezerva sa fat de climatul imbicsit de misticism al epocii rmine un indiciu care nu se poate trece cu vederea. Si dac nimeni nu se contamineaz de misticism citind Divina Comedie, oper a unui credincios fervent, om al veacului su, eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul Zapisului lui Adam ? Evident, sintern in fata unor preri care, departe de a sublinia o realitate, nu fac decit s-i creeze acestei opere, care continu s serveasc drept manual generatiilor de studenti ce o consult in biblioteci, o reputatie dubioas, pentru care nu exist nici o indrepttire. E ceea ce ne-a fi determinat s ridicm aceast problem, atit de lturalnic marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literatur romn veche.

1 N. Cartojan, Crtile populre in literatura romneasc, vol. II, Bucuresti, 1974. XXIII

Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literatur romn veche alctuite vreodat de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu, Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strlucite traditii de cercetare, cu atit mai necesar in acest moment, cind, de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare, si in perspectiv constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporan a poporului nostru, ne strduim s stabilim drumul parcurs de cultura romn de-a lungul veacurilor, suma valorilor ei, txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit s cistige si s cluzeasc vocatii noi, atit de asteptate intr-o disciplin in care numrul celor ce i se dedic in mod consecvent este foarte mic. Pe de alt parte, publicul larg va descoperi in aceast carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre, va dobindi o nou certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indrepttete fi sprijin cele mai legitime aspiratii de viitor.DAN ZAMFIRESCU

NOTPrima editie a aeestei lucrrl a aprut, in trei volume, intre anii 1940 1945, cnprinzind literatura romn veche pin la Stolni- cul Constantin Cantacuzino. N. Cartojan si-a revzut textul tiprit al primelor dou volume, fcind adnotri, completri, revizniri (mai cu seam la vol. X). Volumul al treilea al lncrrii a aprnt ins dup moartea autorului. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea s ne pun la dispozitie aceste exemplare, dup care am fcut corectrile de rigoare. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect, ca sens, Sn contextul paginii respective, le-am transcris in subsolnl paginii, cu aceast indicate. Tabla de materii este analitic si se reproduce ca in original. Am adugat un Indice de nime alctnit de Gabriela Dnda. Textul prezentei edrf a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. Editera exprim gratitudine, pi pe aceast cale, prof. univ. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent, acordate cu o mare solieitudine, ori de cite ori a lost nevoie, pentru finisarea acestei edi^ii. REBACTIA

DE LA ORIGINI PlN LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAVLITERATURILE ROMANICE PlN IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romnesc, plmdit din romanizarea triburilor trace, s-a format in primele veacuri ale erei creatine, de ambele {rmuri ale Dunrii, intre Balcani si Carpatii nordici, intre Tisa fi Nistru, in strins legtur teritorial cu lumea romn din apus. Era astfei ca o prelungire a latinittii pin la pragul Europei orientale. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale rsritului european ctre cele dou centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice, Roma si Bizantul, au prefcut in ruine si cenus asezrile romane si au dezorganizat viata de cultur in Dacia fi Moesia, dar n-au putut distruge structura etnic a noii nafionalitfi in

devenire. Revrsarea slavi- lor peste tinuturile dunrene contopirea lor in masa romanic din nordul Dunrii a desvirsit, dup strmutarea lor in sud, procesul de formatie al poporului romnesc. Dar strmutarea slavilor fi mai tirziu a bulgarilor in dreapta Dunrii, cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunrene a sfrimat, in acelasi timp, unitatea geografic a poporului romnesc, desprtindu-1 in dou grupe mari: dacoromnii in nordul Dunrii, macedoromnii in regiunea Pindului. De alt parte, intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legturile romanittii orientale cu latinitatea occidental. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor a ridicat un alt stvilar ctre apus fi a incheiat izolarea noastr de lumea romn. Astfel, din secolul al VII-lea pin la mijlocul secolului al IX-lea, cind bulgarii intr in zona religioas a Bizanfului ortodox, fi chiar pin in secolul al XI-lea, cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin, poporul romnesc, desi crestinat din epoca romn, triefte inconjurat de popoare pgine. Nici dup secolul al XIlea nu se insenineaz zrile la Dunre pentru o temeinic asezare romneasc. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor, cumanilor fi ttarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romnefti. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebri de state romnefti. Dar la aceast dat noi ne gseam cuprinsi intre dou lumi, intre dou tipuri de cultur diferit: de o parte lumea Occidentului catolic de cultur latin, in care intraser fi vecinii nostri unguri si poloni, de alt parte lumea Rsritului ortodox de cultur bizantin, care se intinsese pin la Dunre. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurrile istorice in care poporul romnesc, cu toat factura lui romanic, s-a alipit la zona de cultur bizantino-slav, in timp ce vecinii nostri de ras finic ori slav ungurii si polonii au intrat in sfera culturii romne, si de caracterele distinctive ale culturii vechi romnesti, s vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanic din apus ajuns pin la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slav din sudul dunrean. La data cind, in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului, un preot sau clugr romn, cucerit de ideile noi ale Reformei, transpunea in limba ' neamului su invtturile Sfintelor Scripturi, Europa occidental se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. Dar aceast nou faz in cultura popoarelor occidentale fusese pregtit indelung printr-o viat literar de mai multe secole. Intiia, in timp, fi cea mai insemnat prin valoarea ei intrinsec fi prin , influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francez. Aceast timpurie si bogat dezvoltare a literaturii franceze este rezul- tanta a doi factori puternici, care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase- lor populre. Primul este sentimentul religis. In evul mediu, sentimentul acesta era o puternic realitate; mnstirile erau pline de clugri piosi, iar drumurile care duceau ctre centrele in care se gseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. ln acest mediu de adinc misticism au inceput s se ridice, prin munca inchinat Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi, acele minunate catedrale gotice, f i tot pe atunci clericii au versificat in limba national, pentru la sainte plebe de Dieu, miraculoasele legende hagiografice, pstrate pin atunci in limba latin.

; Al doilea factor care a grbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. Puternic personalitate a lui Carol cel Mare, care a extins hotarele imperiului su peste Germania, peste Italia fi peste o parte din Spania, a j trezit in sufletul popular virtuile rzboinice si dragostea pentru la dulce j France. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rmas in amintirea poporului, j crescind necontenit in propor$ii legendre. Din imbinarea acestor dou sentimente avea s creasc cea mai fru- j moas si mai bogat produc^ie epic a evului mediu occidental. j ln secolul al XI-lea, cind Franca, ajuns intr-o epoc de prosperitate economic fi de inflorire cultural, ifi intinsese dominatia in Anglia, in sudul j Italiei, in Ierusalim si ajunsese s impun o dinastie francez in Portgalia, j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti, i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societtii, jongleurii, care j triau pe atunci in tovrfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desftau mult im ea in castele, in pietele publice, in popasurile de la mnstirile jalo- ; nate de-a lungul drumurilor de pelerini, u inceput s evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse, in afa-numitele chansons de geste. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul su Roland le Preux. Acestia, idealizati de mai multe generatii de clerici, deveniser prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftintate, impotriva pginismului ameninttor: gesta Dei per Francos. Simburele acestor poeme se dezvolt in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice, care a durat in Franta mai multe veacuri. Baronii lui Carol cel Mare, ctitori de mnstiri, unde-si aveau morminte mrete ce defteptau curiozita- tea credul a maselor populre, sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. Astfel se formeaz, in jurul mnstirilor fi bisericilor de la rspin- tiile marilor drumuri de pelerini, cicluri intregi de poeme care cint vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi- lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da r a Frantei. Cu timpul ins prefacerile aduse in structura societtii prin instituirea cavalerismului fi prin frmintrile cruciatelor, au modificat si sufletul clase- lor conductoare si au impus un nou ideal de art. Mila pentru cei npstuiti, respectul fi cultul femeii, pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocuprilor sale, adusese o indulcire a raportu- rilor sociale fi mai mult delicatete: fi rafinare in sentimente. De alt parte, povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feeric a Orientului indeprtat, puse in circulatie de cruciati fi de pelerini, atitaser curiozitatea, inclziser imaginatia, defteptaser gustul pentru aventuri fi miraculos. In sfirfit, un curent de inviorare a studiilor clasice, pornit din fcolile clericale ale Frantei cu deosebire din Orleans indrepta atentia ctre lirica lui Horatiu, ctre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu, ctre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. Si atunci, din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gsea loc in der, fiindc era o adevrat pletor, s-a recrutat o nou generatie de truveri. Aceftia s-au strduit s transpun in literatur nzuintele ctre o nou viat literar a lumii elegante din

caste- lele feudale: idealul cavalerismuli. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme, cunoscute sub numele de rotHans courtois, cu subiecte din lumea antic, din Orientul fantastic sau din tara legendar a Bretaniei, ca bunoar: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde, Les Chevaliers de la Table ronde, sau Parceval, cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. Tema acestor romane era, in genere, o actiune de vitejie cavalereasc, scldat in lumina feeriei fi imbinat cu o dragoste sincer, curat, plin de loialitate si curtoazie, potrivit cu gustul timpuri- lor nou. In contrast cu aceast literatur, care exalta sentimentul de vitejie cavalereasc fi cultul pentru femeie, evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate, care inftifau farse picante, menite s scoat in lumin aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului, cu deosebire in s viclenia femeilor necredincioase. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. O intreag galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale cavaleri, trani, burghezi, clugri, clerici sint expuse cu o jovialitate robust, cu o malitiozitate fin fi cu un rar simt al efectelor comice. Poezia liric este mai slab reprezentat in Franca medieval. Les Fran- $ais nont pas la tete lyrique", spunea Lanson. Aceast poezie a ajuns totufi la frumoase realizri in sud, in Provence, de unde a radiat apoi in toate trile romanice ale Occidentului. ln mijlocul haosului produs de societatea feudal, cavalerismul crease, cu deosebire in sudul Frantei, o societate aristocratic, rafinat, iubitoare de viat frumoas, de serbri fastuoase fi de petreceri intelectuale, in care femeia ocupa primul plan al interesului. Acest cult pentru femeie al societtii cava- lercsti din Provence isi gsefte expresiunea sa cea mai aleas in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi, trubaduri trobaiori, cum se numeau in provensal, sau joglarii le cintau in slile somptuoaselor castele, intovr- si^i de instrumente muzicaje. Tema acestor cintece este dragostea curat conceput ca un omagiu pe care indrgostitul il inchin adoratei, aSemn- tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului su. Din Provence, poezia liric s-a rsfirat in toate trile invecinate. Prin cstoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei, in timpul cruciadelor, lirica provensal a trecut in nordul Frantei, unde a dobindit o not realist cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon, acea bizar figur din a crei viat de cabareturi si de temnit, in asteptarea spinzurtorii, a fifnit poezia cea mai misctoare prin sinceritatea si duiosia ei. Din Franta, imbolduri fi modele pentru literatura in limba national s-au rspindit in toate celelalte $ri romanice. In Spania, ca in toate provinciile romanizate, s-a intrebuintat limba latin pin tirziu in plinul ev mediu. Defi elementele din noua limba plm- dit din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseaz inc din veacul al VI-lea in gramatici latine, in compilatiuni juridice, in cartulare fi titluri de proprietti ale mnstirilor fi ale vechilor familii feudale, totusi limba spaniol nu incepe s fie scris in literatur decit abia in veacul al VIIlea, sub influenta epicei franceze. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an s se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com- postella,

prin numeroasele mnstiri intemeiate de clugrii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des- chise impotriva musuhnanilor. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintretii populari juglares s recite fi ei, in sunetul instrumentelor muzicale, isprvile rzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor, sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populre, ca de pild povestea celor fapte copii ai lui. Lara o vendet de familie din vechea Castilie. O mare parte din aceasta materie epic a pierit din amintirea poporului. Totufi din aceasta produc^ie popular a rzbtut pin la noi in intre- gime Poema sau Cantar del Cid, al crui erou principal, Rodrigo Diaz de Bivar zis El Cid Campeador este invingtorul maurilor si cuceritorul Valenciei, precum si poema inrudit El Rodrigo, care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului, cstoria lui cu Ximena - tema dramatizat mai tirziu in literatura spaniol de Guilen de Castro si reluat in literatura francez de Corneille. Rsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniol aceste cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor, care au fost initiatorii unui nou gen de poeme, cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de mester de clereciaopera clericilor. Aceste nou productii epice, care se disting prin elemente mistice si romnesti, printr-o compozitie mai savant fi printr-un stil mai personal, se inspir din izvoare variate, ca de exemplu din virtutile ascetice invluite in aureola miracolelor ale legendelor hagio- grafice, sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine, exaltind patrio- tismul castilian, ca, de pild, poema Fernn Gonzales, scris la 1236. In sfir- fit, alte poeme clericale ne transpun pe trimul fabulos al antichittii, ca poema lui Alexandru cel Mare, inspirat din izvoarele latine fi franceze, sau Libro de Apolonio, al crui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr, cel ce ifi pierde si, in cele din urm, regsefte sotia fi fiica. Paralel cu influenta literaturii franceze, care venea din nord, o alt influent de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud. Era influenza arab. Arabii cuceriser Spania, care se afla sub stpinirea regilor vizigoti, trecuti la creftinism in anul 711, fi intemeiaser acolo califatul de Cordoba. Ei aduseser in Europa strlucitoarea civiliza- tie arab: impinziser pmintul Spaniei cu canale de irigatie, aduseser fi sdiser pomi roditori din trile calde ale Asiei, ridicaser moschei fi palate mrete, cldite in stilul lor propriu fi infiintaser fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo, in care se studiau, pe ling Coran, medicina, stiintele, filozofia fi poezia. Cu toat diferenta de rasa fi religie, totufi prin mijlocirea mozara- bilor crestinii care primiser de bunvoie stpinirea arab a maurilor rmafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor, intermediari intre creftini si musulmani, limba, arta si literatura spaniol au suferit o puternic influent arab. Din aceast epoc, limba spaniol pstreaz pin astzi o multime de cuvinte maure; monumentele spaniole, numite mozarabe" fi mudejare", se resimt de influenta stilului arab in constructia lor, in bogtia fi finetea ornamentatiei, iar literatura s-a imbogtit cu o sumedenie de para- bole, de povefti fi de proverbe orientale. Aceast literatur cu caracter didactic fi romantic, tradus in limba latin fi spaniol de ctre evreii converti|i la creftinism, a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. Ea a avut o influent puternic asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea, regele intelept, care a dat un puternic imbold culturii, luind el insufi parte activ la promovarea ei.

f

Literatura francez a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. Trubadurii fi truverii duceau o viaf de vagabondaj, trecind dintr-o curte seniorial intr-alta, dintr-un oraf intr-altul, oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai mult cldur fi generozitate. Ei insoteau convoiurile de cre- dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj ctre Spania fi Roma fi, in locurile unde multimile poposeau ca s se odihneasc, le desftau recitind, in sunetele vioarelor, poemele epice. Italiemi, care triau pe atunci inc sub stpinirea literaturii latine medievale, incep s prind si ei gust pentru astfei de distractii fi inc din secolul al XII-lea se citeaz comune care plteau truveri francezi pentru a desfta poporul in pietele publice cu cintecele lor. Epica francez se rspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stpinire pe spirite, incit se ivesc poeti italieni care, utilizind materialul epic francez, incep s traduc, s prelucreze si compun poeme, intr-o limba pe jumtate italian, pe jumtate francezasa-numitele texte franco-venetiene. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori, ca bunoar profesorul lui Dante, Brunetto Latini, au scris opere in limba francez, pe care o considerau superioar limbii italiene. Dar, pe cind nordul Italiei sttea sub influenta epicei franceze, sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. Truverii provensali gsi- ser o primire generoas in regatul pitoresc al Siciliei, la curtea strlucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. Acesta, crescut de pap, era un adevrat poliglot, care se complcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni inv- tati, pe care-i cuta, dar gusta din plin si fastul srbtorilor de curte: luptele I de tournoi, farmecul poetic al cantilenelor, cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere; si nu numai el, ci si socrul su si copiii si. In acest mediu asa de prielnic, sub influenta liricii provensale, infloreste prima scoal poetic in literatura italian, cunoscut sub numele de scoala sicilian. Prin numeroasele legturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei, fcoala sicilian se ramific fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordic, cu deosebire in Bologna, unde Guido Guini- zelli transform conceptia poetic a dragostei, fi apoi in Florenta, unde, c Guido Cavalcanti, ajunge la deplin inflorire il dolce stil nuovo. Este con- ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism, in care icoana femeii adorate apare invluit ca intr-un nimb divin, asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. Aceast dragoste adinc fi curat, neintinat prin nici un gind pmintesc, fi care nu poate incolti dup conceptia lor decit in inimi nobile fi delicate, transform sufletul poetului, il innobileaz fi-1 ridic pe un plan superior intre divin fi uman. II dolce stil nuovo a introdus in literatura italian nu numai un nou concept de dragoste, dar a creat in acelafi timp fi nou forme poetice pline de gingfie fi el fi-a gsit cea mai desvirfit expresiune in lirica dantesc din Vita nuova si din Convivium si in evoca- rea Beatricei din Divina Commedia. Defi ivit cea din urm intre literaturile romanice, totufi literatura ita- lian intrun secol fi ceva se emancipeaz de influentele latine, franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu, care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco dAssisi, in care, in sufletul serafic al sfintului, evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea frteasc pentru natura, in toat splendoarea fi armonia ei intim, de la acest psalm mifctor prin simplitatea lui plin de gingfie fi prin adincimea lui mistic le

plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles, cum l-a caracterizat Renan s-a ajuns, printr-o frmintare de aproape un veac, la minunata poem alegoric a lui Dante, in care se rsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante, ci fi viata intreag a Italiei medievale. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia, pe plaiurile noastre, dup un mileniu de zbuciumri, dup vlmfagul produs de invazii, abia se limpezeau zrile si se iveau cele dintii injghebri de stat romnesc. Inainte ins de intemeierea statelor noastre, raze de lumin. din Apus ajunseser, firefte, din ce in cemai palide, pinla hotarele noastre, cci ungurii fi polonii intraser fi ei in sfera de cultur a Occidentului. Ungurii se cresti- naser la inceputul secolului al XI-lea, cind regele tefan cel Sfint primise de la pap coroana de rege apostolic. Cu toate c masele populre struiau inc mlt vreme intr-o dirz impotrivire fat de noua credint, totufi cref- tinismul in forma catolic se inrdcineaz tot mai adinc la curtea regilor ungur i. Prin creftinarea Ungariei in form catolic, ordine de clugri francis- cani, benedictini fi dominicani se afaz in tar fi aduc cu ei preocuprile erudite ale umaniftilor si atita cunoftint de limba latin, incit din secolul al XII-lea incep s se scrie in Ungaria cronici latinefti intre care fi aceea a notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196), cu primele ftiri despre formati- unile de stat romnesc din Ardeal. Pe aceast cale s-a pregtit ptrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strlucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmtoare, care va fi ilustrat, intre altii, fi de un vlstar din vit domneasc a Jrii Romnefti, Nicolae Olahus, corespondentul lui Erasm. Polonia a intrat in zona culturii latine dup crestinarea ei sub regele Mieschka, in anul 966. Ptrunderea germanilor, din veacul al XII-lea, in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dup eie clerici fi scoli, care au intrit cultura latin in aceast tar slav. In secolul al XV-lea,Teg- turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. Cstoria lui Sigismund I (15061548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordat culturii si artei de Sigismund August (1548-1572) fi de tefan Bthory (1575 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. Dar, inainte de aceste vremuri, in secolul al XIII-lea, fat de cultura latin pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni, mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunrean bizantino-slav. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV;

Literatura bizantin, in zona creia am fost cuprinfi de la inceputurile organizrii noastre in stat, in imprejurri pe care le vom vedea indat, este cu mult anterioar literaturilor romanice din Occident. Se ftie c, dup cderea Romei, granitele imperiului roman au fost inva- date de barbari, care s-au afezat fi au luat in stpinire provinciile imperiului de apus. A trebuie s treac vreme de citeva veacuri pin ce popoarele germanice cuceritoare s fie convertite la creftinism fi pin s se fac fuziunea deplin intre cuceritori fi cuceriti. Limbile neolatine, ale cror urme se vd timid in documentele latine din secolul al VI-lea; apar scrise abia din secolul al VIII-lea, iar cele dintii manifestri literare apar in Franta secolului al X-lea. Cu totul altfel se mftiseaz lucrurile in Bizant. Dup imprtirea imperiului roman in doua, sub urmasii lui Teodosiu cel Mare, la anul 395, imperiul de rsrit

'

LITERATURA BIZANTIN

cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stttoare inc un mileniu dup cderea Romei sub barbari. Pin in secolul al VII-lea imperiul de rsrit avea un caracter roman: imparatul era roman, inaltii demnitari, administratia, organizatia armatei si a marinei, legislatia, cu un cuvint, intreaga structur a statului era roman. Dup secolul al VII-lea, cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cucerit de slavi, fi prin aceasta populafia romanic a imperiului este sczut, statul pierde repede caracterul roman. Masele populre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. Grecii nu aveau, fireste, majoritatea, dar civilizatia, cultura, limba, literatura erau toate grecesti la ptura culta a tuturor raselor. De aceea, dup secolul al VII-lea, imperiul se grecizeaz repede. Limba de stat vorbit in toat intsnderea imperiului de rsrit rmine greaca. Aceasta a contribuit ca legtura cu cultura clasic elin s fie neintrerupt in Bizant, cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena, Alexandria, Antiohia. Literatura greac era, alturi de Sfinta Scriptur fi de sfintii printi, baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici, copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase; numai Biblioteca imperial din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. Pe acest fond strvechi de cultur elenic s-a suprapus apoi creftinismul, care a ptruns asa de adinc in sufletul poporului, incit a format, dup cum vom vedea indat, una din trsturile caracteristice ale culturii bizantine. In sfirfit, vecintate imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Mic si Egipt au inlesnit ptrunderea ele- mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantin. Inc de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Mic si Egiptul, cultura greac, superioar culturilor autohtone, s-a impus in Asia apusean si in nordul Africii. In marile centre din Siria, Asia Mic si Egipt, in Antiohia, Alexandria, Edesa, erau scoale superioare grecesti, in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrmdea la studii, alturi de greci, tineretul neelenic. In epoca de tran- zitie de la cultura greceasc la cea bizantin, cei mai de seam scriitori, un Plotin, intemeietorul neoplatonismului, un Origen, un loan Hrisostomul, un Romanos, un loan Damasceanul, sint greci din Orient sau orientali gre- cizati. Este lesne de inteles c orientalii grecizati, evrei, sirieni, armeni, copti, persani, care, dftigati la elenism, scriau in limba Bizantului, introduceau in operele lor, de multe ori fr s-si dea seama, elemente din cultura si limba lor matern. De alt parte, relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strlucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantin si influente arabe, care au atins, dup cum s-a observat in timpurile din urm, chiar si marea epopee popular Digenis Akritas Astfel, pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cutau in traditiaX

romn si creftin simburii unei culturi proprii, Bizantul, prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine, cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient, devenise farul celei mai strlucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. ln acest rstimp literatura bizantin s-a manifestat cu deosebire pe trei trimuri: istorie, religis fi beletristic. Mai intii in istorie.

H. G r e g o i r e , Byzantion, X (1935), p. 336.

Bizantul, a^ezat la granitele de rsrit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit, a avut o viat dramatic plin de zbuciumri. El a indeplinit in istoria omenirii o dubl menire: .a aprat crestinismul impotriva ereziilor care veneau s-i surpe mereu temeliile si a aprat civilizatia european impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunrii si de musulmanii din Asia Mic. Acest rol milenar in aprarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceasc. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite, aceste necontenite conflicte de rase, de religii, de civilizatii, precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e c mai toti acesti istoriei au vzut desfsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activ ei infifi. Astfel Procop era secre- tarul generalului Belisarie, pentru care avea o profund admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de lupt din Asia, Africa fi Italia. Mihail Psellos, un om de o cultur vast. fi variat, profesor la Academia din Constantinopol, a fost secretarul impratului Mihail Calafatul, educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor imprati. George Akropolites a primit din partea elevu- lui su, impratul Teodoros, sarcina de a conduce rzboiul impotriva despo- tului de Epir si a czut prizonier in miinile dufmanilor. Dup liberarea sa, sub Mihail al VHI-lea, a renuntat la militrie, pentru care nu prea avea apti- tudini, si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului. Nikifor Vrie- nios, pentru valoarea lui militar si pentru abilitatea lui oratoric, a fost ales de impratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale, Ana. Ana inssi, sotia lui Vrienios, femeie de o rar cultur, a completat opera sotului su, reconstituind, dup mrturiile celor ce au insotit pe tatl su in rzboaie si dup acte oficiale din arhivele statului, cu un simt firesc de pietate, domnia tat- lui su. Un alt istorie de seam a fost impratul loan Cantacuzino, care, dup o domnie zbuciumat de necontenite lupte, a renuntat la tron, retr- gindu-se intr-o mnstire din Muntele Athos, fi, in sfirfit, ultimul cronicar bizantin, George Frantzes, pe care-1 va folosi la noi Constantin Cpitanul Filipescu, a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logoft la curtea lui loan al VHI-lea; el a prsit patria fugind in Italia dup cderea Constanti- nopolului sub turci. Cum se poate vedea din aceast simpl infirare a citorva din cei mai de seam cronicari, istoria Bizantului a avut norocul s fie scris de oameni care nu numai c au fost prtasi la evenimente, dar care au condus chiar

destinele imperiului. Chiar dac obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea, totusi intelegerea evenimentelor, povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice, expus intr-un stil format dup modelul istoriografiei clasice grecesti, au smuls accente de pre- tuire si de admiratie celor mai de seam bizantinologi ai vremurilor noastre. Dac se compar spune unui din ei marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop, Agathias, Menandru si mai tirziu un Psellos, un Cinnamus, un Nicetas, cu marii istoriei ai Occidentului latin, care fur con- temporanii lor, incontestabil c grecii se asaz la un nivel intelectual cu mult superior, prin priceperea politic, prin finetea psihologiei, prin simtul compo- zitiei, prin talentul stilului" 1. Nici mcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba national cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VIVII, Gheorghe Amartolos (amartolos = pctosul, atribut de umilint purtat de clugri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea, compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife, cu istoria antic si legendele bizantine, au intoemit, pe gustul maselor populre, vaste repertorii de istorie universal, incepind de la creatiunea lumii si mergind pin in vremea lor. Dup istoriografie, un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strlucit eugetarea si sufletul bizantin, pasionat pentru probleme de ordin mistic, a fost teologia. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor, care amenintau crestinismul in forma lui orto- dox. Ereziile s-au 'nscut, dup cum se stie, din incercrile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elin si cu credintele religioase ale po- poarelor convertite. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceast cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante, incit il deviau necontenit de la linia statornicit prin traditia evan- ghelic. Aceste devieri de la traditia fixat, care stricau puritatea invt- turilor Mintuitorului, au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. Cea mai rspindit erezie a fost gnosticismul, nscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elin ce cutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. Gnosticii, pretinzind c detin o revelatie special de la apostoli, puse- ser in circulatie, sub numele persoanelor biblice, mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam, Evanghelia Evei, Evanghelia lui Andrei, a lui Bartolomei, Tadeu, Filip, Petre etc. Impotriva acestei literaturi eretice luaser pozitie marii printi ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris- ticei grecesti: sf. Atanasie, Grigore de Nazianz, sf. Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, a crui oper a intrat de timpuriu in literatura romneasc, Ciril de Alexandria, sf. loan Hrisostomul, sf. Epifaniu. Ei au dus, prin scrierile lor polemice, lupt inversunat impotriva ereziei si au fixat, prin scrierile lor dogmatice, principiile fundamentale ale credintei, socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabil, deci de nestrmutat.1 C h a r l e s D i e h l , Byzance. Grandeur et decadence, Paris, Flammarion, p. 271.

ln epoca bizantin biserica a continuat s fie zguduit necontenit de forme nou ale ereziilor: monofizism, care sustinea c Domnul nostru Isus a avut o singur natur, cea divin; monotelism, care nu recunostea in Mintuitorul decit o singur voint, desi admitea in el dou naturi, cea divin fi cea uman ; iconoclasm, care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor, considerate ca idolatrie; bogomilismul, o erezie nscut din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. Teologii bizantini, intemeindu-se pe scrierile patristice, au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pin la deplina lor exterminare. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemic fi dog- matic, in care s-au distins teologi de frunte, ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea, Maxim Confesorul in secolul al VII-lea; din opera lui avem traduceri in literatura noastr inc din secolul al XVII-lea; in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul, patriarhul Fotios; in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene, contemporanul lui Alexe Comnenul, a crui oper, Panoplia dogmatic, a fost tiprit pentru intiiasi dat, in limba greac, la noi, in Tirgovifte, la 1711; fi, in sfirfit, Palamas, Cantacuzino fi Caba- silas, in secolul al XIV-lea. Ins genul in care literatura bizantin s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioas, menit s insoteasc serviciul divin: imnografia. Lirismul religis bizantin este atit de bogat, atit de variat fi afa de frumos, incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. Iat ce spune in aceast privint un clugr francez, Edmond Bouvy 1: Occidentul nostru are nevoie de poezie; lumea profan este foarte imbtrinit, foarte dezamgit (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici, ftiinta sacr este ea inssi amenintat prin pozitivismul nvlitor. Trebuie s cutm undeva intr-o literatur inc necunoscut elanurile inimii, efuziunile sufletului in rugciune. Ori, Orientul pstreaz in rezerv, in crtile sale liturgice, acest lirism care ne lipseste...; in Grecia bizantin, o ceat nenum- rat de melozi, cu principele lor, care formeaz un cor, fi corifeul lor, sfintul Romanos, cel mai mare dintre poetii noftri creftini. Trebuie s salutm toate aceste nume, s aplaudm toate aceste glorii, s ascultm cu transport toate aceste cintece." Productia imnografic bizantin se leag in obirfia ei de poezia religioas siriac fi prin aceasta de poezia semitic, in special de psalmii ebraici. Fruntaful poeziei sacre din Bizant, Romanos despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il consider ca pe cel mai mare poet sacru, nu numai al Bizantului, ci fi al Intregii lumi medievale era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti- nopol. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popular, care se inte- meia nu pe cantitatea silabelor lungi sau scurte ci pe ritmul silabic care se obtine cutind efectul muzical in numrul egal al silabelor din aceeafi strof si in succesiunea regulat a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. 2 De la el1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem, Paris, Boeme Presse, 1893, p. 226; vezi Poetes et melodes, Nimes, 1886, p. 347. 2 Legenda povesteste c von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Nsctoare, a inceput s compun imnuri sacre, a cror melodie era ins asa de stingace, incit

34

ne-a rmas, intre altele, condacele si icoasele de la Nasterea Mintui- torului, din Duminica Floriilor, din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Opera lui a fost continuat de alti melozi, Teodor Studitul, care a compus cea mai mare parte din cintrile prohodului, Casia, despre care legenda spune c era gata s se urce pe tronul Bizantului, dar il pierdu din pricina unui rspuhs mindru pe care-1 ddu impratului ce-i oferea, cu mrul de aur> mina sa. Poezia religioas bizantin capt un nou avint cu Andrei de Creta, alctuitorul canonului form complex a cintecului religis, alctuit din nou ode modelate dup strofe tipice numite irmoase, constituind toate laolalt un grup organic, cu o melodie unic si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul, intocmitorul octoihului, care este si azi in uzul ritualului ortodox, precum si al cintrilor de inmormintare, Cosma Damasceanul, Iosif Imnograful, alctuitorul canoanelor pentru fiecare zi a sptminii. Ba, ceea ce este semnificativ, in aceast munc de slvire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impratii bizantini, ca Constantin Porfiro- genetul si Leon Inteleptul, autorul canonului din Duminica Floriilor. Si in omiletic bizantinii stau pe o treapt mai inalt decit occidentalii. Marii lor oratori bisericesti, crescuti in filozofia si retorica elenic, dar inspirati de puritatea invtturilor evangelice, au pus in lumin inltimea dogmei fi moralei crestine cu o verv care, peste veacuri, a avut si are inc o rezonant puternic in sufletul lumii ortodoxe. Efrem Sirul, Vasile cel Mare, Grigore de la Nisa, loan Hrisostomul, loan Damasceanul, loan Caleca, a crui oper st la baza Evangheliei cu vnvitur a lui Coresi, Mihail Peloponesianul, Ilie Miniat, contimporanul lui Antim Ivireanu, si multi altii au ilustrat am- vonul bisericii ortodoxe si ne-au lsat predici de o rar frumusete, care se rsfring, dup cum se va vedea, in cazaniile noastre. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populre, bizantinii au plsmuit legendele invluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin- tilor martiri si asceti, colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice, lavsaicurile sau limonariile, mrginite numai la viata si gindurile marilor asceti. Si pe trimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seam. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populre au alctuit o mare epopee, Digenis Akritas, in care se cint viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. Poezia epic si-a gsit ins expresiunea ei cea mai nimerit in roman. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadent a culturii clasice grecesti. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice, in idila din perioada alexandrin, in povestile milesiane sau in miturile alegerice plsmuite de filozofii greci, pentru a expune in forma picut a fictiunii o doc- trin metafizic sau moral, totusi, ca gen literar de sine stttor, romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. Cel mai vechi, din care insa nu ni s-a pstrat decit un fragment, este romanul istorie al lui Ninus si Semi- ramida, alctuit, dup toate probabilittile, la jumtatea secolului I al erei noastre. Celstirnea risul. Intr-o noapte din ajunul Crciunului, pe cind dormea, ii apare dintr-o dat in vis Sfinta Fecioar, care-i intinde un sul de hirtie, silindu-1 s-l inghit. il inghite si des- teptindu-se, sub stpinirea unei puternice emotii mistice, intr in biseric si urcindu-se in amvon cint celebrul imn ' HjiapGevoi; ar\\lEpov (Astzi, Sfint Fecioar). Astfel, prin darul divin dup legenda a alctuit el mii de imnuri care au ptruns in liturghia ortodox si i-au asigurat un loc intre sfinti.

35

mai izbutit, dup pastorala Daphnis si Chloe, si cel care a avut un rsunet mai puternic in literatura bizantin si chiar in literaturile moderne, este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea, care a sugerat lui Dimitrie Cantemir, dup cum insusi o spune, planul operei sale Istoria ieroglific. Acest roman de dragoste, prin inlntuirea de incidente multiple si variate, prin tendinta de a incorda atentia in desfsurarea unor situatiuni senzatio- nale si a unor conflicte neasteptate, incheiate, spre satisfactia cititorilor, printr-un deznodamint fericit, a fost mult gustat si a gsit imitatori in literatura bizantin. Scriitori ca Teodor Prodromos, Nicetas Eugenianos, Estatiu Macrembolites si altii unii in versuri, altii in proz imitind pe Heliodor, au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti, care, sur- prinsi pe mare de furtun, cad in mma piratilor, a jung sclavi si in cele din urm dobindesc libertatea, se regsesc si se cstoresc. In secolul al XIII-lea, cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori, impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep s ptrund in limanurile bizantine si influente literare. In aceste imprejurri, romane cavaleresti franceze ajung s fie pre- lucrate si traduse in versuri bizantine, precum: 'O npsaitjQ mnrtiQ, B- trinul cavaler, un roman din ciclul legendelor arturiene, cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde), prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora, o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche- fleure sau Imberie si Margarona, o alt prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne, intrat si in limba romn, sau, in sfirsit, traducerea in versuri a Romanului Troiei, alctuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure, dup izvoare latine. Anterioar cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident, literatura bizantin ajunsese deci la o inflorire mai bogat. Si in art Bizantul era la aceast epoc superior Occidentului. Elemente din arta bizantin au ptruns de timpuriu prin Venetia si prin stpinirile bizantine din Italia, in arta evului mediu occidental. De alt parte, capitala imperiului, asezat intr-unul din cele mai pito- resti decoruri, cu trmul Asiei in fat, era cea mai frumoas cetate a evului mediu. Cupolele aurite ale bisericilor, galeriile si arcadele palatelor de mar- mor, cu splendide grdini pe trmul Mrii de Marmara, pietele largi ca, de pild, vestita Augusteon un fei de San Marco a vechiului Bizant toat acea bogtie de marmor, aur si mozaicuri ne face s intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul su civilizatia bizantin. Mretia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. Iar mai tirziu, in secolul al XIII-lea, cind latinii cruci- atei a IV-a cuceresc Constantinopolul, rmin uimifi de cele ce vd in capi- 4ala imperial; unui dintre aceftia, cronicarul francez Villehardouin, scrie: Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays".; BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bun oper este pin acum tot K r u m b a e h e r , Geschichte der byzantinischen Litteratur, care are pentru fiecare capitol o bogat biblio- .grafie, II. Aufl. Mnchen, 1897. O lucrare sumar, mai nou: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i , Storia della letteratura bizantin (3241453), Milano, Ulrico Hoepli, 1916. O

36

sintez asupra civiliza'tiei bizantine: C h. D i e h 1, Byzance. Grandeur et dicadence, Paris, Flammarion, p. 271. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legturile literaturii noastre cu cultura bizantin se gsesc la D. R u s s o , Elenismul in Romnia, Bucuresti, 1912, reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. Opere postume, II, p. 487 541, Bucuresti, 1933, Fundafia pentru literatur $i art Regele Carol II"; N. I o r g a , Byzance apris Byzance, Bucarest, 1935. Pentru imnografie Sn legtur cu ritualul nostru: preotul prof. P e t r e V i a - 4 i 1 e s c u, Despre poezia imnografic din crtile de ritual si cintarea bisericeasc, Bucuresti, 1937. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNRENI

Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea c literaturile romanice, emancipindu-se de sub tutela limbii latine, apar tirziu, abia in secolul al X-lea. Pin la aceast epoc Bizantul ins, care ii plmdise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu str- vechile culturi ale Orientului, avusese o evolu^ie literar de cinci veacuri. In secolul al VI-lea, cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice, Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos, pe care nu numai bizantinologii, ci chiar fi teologii catolici il soco- tesc ca pe cel mai mare poet al creftinttii din toate vremurile. Pin in veacul al XIII-lea, cind in Occidentul romanic apar primii cronicari in Spania Alfons al X-lea cu cronica general a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte istoriografia bizantin dduse pe cei mai de seam reprezentanti ai si. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantin putea sta ou cinste alturi de literaturile romanice, cci dac bogata eflorescent a chanson-elor de geste .i a romanelor courtois din Franta medieval s-a rsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin, Bizantul in schimb produsese marea epopee popular Digenis Akritas, precum fi o serie de romane imitate dup Ethiopica lui Heliodor, care incep s se e^aloneze inc din veacul al V-lea. $i dac dup cderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a ptrund in literatura bizantin citeva teme din ciclul romanelor courtois, nu-i mai putin adevrat c fi literatura bizantin a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes, Athis et Prophilias a lui Alexandre, Partenopeu, Hippomedon et Protesaus ale lui Huon de Rotelande, Cleomades a lui Adenet le Roi, Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages Sin- dipa al nostru care a colindat prin toate literaturile Occidentului Privit astfei in intregul su, literatura bizantin, anterioar cu cinci veacuri literaturilor romanice, s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendent fi atinsese in evul mediu in unele domenii ca, de exemplu, in cel religis- fi in cel istorie culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Dac la aceast strlucire cultural adugm frumusetea pitoreasc a Constantinopolului, atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pgine de la granitele imperiului. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunrii care au imbrtifat creftinismul oficial au fost bul- garii. In 864 principele Boris al Bulgariei, folosindu-se de incheierea pcii cu bizantinii, se boteaz avind ca nas pe insufi impratul bizantin Mihail, Creftinismul dobindefte ins un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris,, sub tarul Simion, prin munca de cultur a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. Cunof- teau probabil limba slav din copilrie, fiindc in veacul al IX-lea popu- latia slav se intindea pin sub

37

zidurile Salonicului. Dobindiser la Constan- tinopol o solid educatie religioas sub cluza marelui patriarh Fotie; cl- toriser apoi pe la mnstirile din Asia Mic, unde se initiaser in viata asce- tic fi incercaser s adue la creftinism pe cazarii de la nordul Mrii Negre. Ei aveau astfei reputatia unor adevrati apostoli cind, in anul 860, principele Moraviei, Rostislav, cere din Bizant misionari creftini care s cunoasc. limba slav. Creftinismul ptrunsese in Moravia din trile germanice, dar intilnea. obstacole in expansiunea lui, nu numai din pricin c moravii pgini erau in lupte continue cu germanii, dar fi din pricin c misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau s-l evanghelizeze. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuser vreo trei ani pentru a traduce Sfin- tele Scripturi in limba slav, inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic, fi in 863 plecar in Moravia. Propaganda lor avu un succes strlucit, dar, dup ce moare Rostislav, in zbuciumrile politice care urmeaz, liturghia slav incepe s fie atacat din ce in ce mai inverfunat de ctre clerul german catolic. Persecutafi fi izgoniti din Moravia, discipolii lui Metodiu se refugiaz in Macedonia fi apoi in Bulgaria, care toemai fusese ciftigat la creftinism. Ei gsesc aci, sub domnia lui Simion, care se urcase pe tronul Bulgariei dup Boris in 893, trimul prielnic pentru o spornic activitate cultural. Simion ifi fcuse educatia in Bizant, se deprinsese din copilrie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita cultur greceasc, incit un sol contemporan german al regelui Otto I, de origine longobard, Luitprand, ne spune c bizantinii il socoteau pe jumtate grec. Hotrit s ridice starea cultural a poporului su, el introduce