Cartile Populare Cartojan Consp Dafi

8/3/2019 Cartile Populare Cartojan Consp Dafi

http://slidepdf.com/reader/full/cartile-populare-cartojan-consp-dafi 1/80

N. Cartojan,

Crile populare



Direcii de dezvoltare a literaturii

române vechi Literatura noastr veche s-a dezvoltat în trei

direciuni principale:

religioas,

istoric i

poporan- în scris



Literatura popular

Literatura poporan ² în care cuprindem, i legendelereligioase apocrife ²

apare la noi curînd dup traducerea scrierilor

fundamentale ale bisericii în inuturile maramureene. In cadrul literaturii noastre vechi, ea ptrunde din limba

slav sau greac i

se rspîndete în tot cursul veacurilor al XVII-lea i al XVII-

lea în copii manuscripte, pentru ca s vad lumina tiparului la sfîritul secolului al

XVIII-lea sau al celui de al XlX-led, cînd aciunea deregenerare naional prin coala steasc, început decurentul ardelean, impunea publicarea scrierilor iubite de

popor.



slav în rile noastre



Cauze ale includerii culturii române

în sfera bizantino-slav neamul româneasc, prin ortodoxismul su, a fost cuprins înzona de cultur a Orientului bizantino-slav

Strvechile legturi religioase cu Sudul dunrean,

preteniunile de suzeranitate ale regilor unguri i poloniasupra Principatelor Române în epoca formaiunii lor, înrudirile dinastice dintre primii voevozi

munteni i craii sîrbi sau arii bulgari, întemeierea de mnstiriromâneti prin clugri sîrbi ² sunt atîtea fapte i împrejurri

care au contribuit s ne in alipii, sub raportul credinei i alculturii, de Sudul dunrean ortodox, cu limba de stat ibiseric, slavon.

Introducerea limbii slavone în biseric si în cancelariile

domneti ale Principatelor Române a înlesnit la rîndul suptrunderea i rspîndirea literaturii slave în rile noastre.



Surse slave ale literaturii apocrife i

populare româneti Cînd mai tîrziu, crturarii timpurilor trecute, cunosctoride carte slavoneasc, clugri i preoi, încep s transpun înlimba româneasc, pentru educaia religioas i spredesftarea sufleteasc a pturilor largi ale

poporului, legendele religioase apocrife i povetiledistractive, izvoarele lor le gseau în bibliotecile de

manuscripte slavone ale mnstirilor sau în copiile care

circulau în lumea preoilor. Rdcinile literaturii apocrife i ale celei poporane trebuiesc aadar

(pag.9)

cutate în literatura slavilor sud-dunreni: bulgari i sîrbi.



[Literatura bulgar]transplantarea culturii bizantine

Izgonii mai tîrziu din Moravia, discipolii lui Chiril i Metodiugsesc un adpost prielnic la curtea din Preslav a arilor bulgari,unde introduc în biserici serviciul divin slav i unde desfoar o întins activitate de transplantare a culturii bizantine. Aceast

activitate, înteit prin întemeierea mnstirilor, în al cror cuprins panic i-a cutat linitea sufleteasc însui arul Boris, esteatras, din cauza vicisitudinilor politice, necontenit spre sud-est,treptat cu strmutarea capitalei ctre inuturile macedonene, pîncînd Bulgaria cade sub stpînirea Bizanului, înbuit princucerirea bizantin, literatura renate sub al doilea imperiuromâno-bulgar, la curtea arilor din Tîrnovo, prin muncaneobosit a marilor patriarhi i crturari, Theodosie i mai alesEvthimie, ultimul patriarh al Bulgariei, care a vzut cu ochiiprbuirea patriei sale.



Nivelul de cultur al poporului bulgar Ia începuturilecretinrii sale, ca i mai tîrziu, nu era înc aa de ridicat încît s poat înelege frumuseea ideal a capodoperelor clasicismului elen, nici s poat preui floarea poezieibizantine.



De aceea clericii, i în primul rînd clugrii cari steteau în frunteaactivitii de transplantare a culturii Bizanului, au ales dinliteratura bizantin, în afar de literatura teologic, numai ceea cecadra cu spiritul lor mistic i cu caracterul naiv al poporului. Pe

aceast cale a ptruns în vechea literatur bulgar un 1. ciclu bogat de legende religioase apocrife privitoare la

Vechiul Testament

2. Un al doilea ciclu de legende religioase se leag de materiaNoului Testament i povestesc pisoade din viaa Mîntuitorului i afamiliei sale, care nu se gsesc în evangheliile canonice

3. Ciclul legendelor religioase apocrife se încheie cu o serie deviziuni apocaliptice



Ciclul I : legende religioase apocrife

privitoare la Vechiul Testament despre Adam i Eva;

despre arborele din care s-a fcut cruceaMîntuitorului ;

despre marii patriarhi ai Bibliei: Avraam (disputaiui cu înelepii Egiptului), lacob,. Moise;

despre misteriosul Melhisedec;

despre Solomon i împrteasa Savila



Ciclul II : Noul Testament

povestesc episoade din viaa Mîntuitorului i a familieisale, care nu se gsesc în evangheliile canonice, ca:

Protoevanghelia lui lacob, care nareaz împrejurrile

nimbate de graie divin în care s-a nscut Sfînta Fecioar,creterea ei în templu, logodna cu btrînul timplar Iosif,naterea Mîntuitorului i fuga spre Egipt;

Evanghelia lui Toma, care vorbete despre copcopilria

lui Isus în cadrul idilic al vieii de sat i mai ales minunilesvîrite de el în cursul jocului cu copii de seama lui;

Evanghelia lui Nicodim, in care se înfieaz chinurileMîntuitorului i moartea lui ² un ciclu de legende careau influenat în Occident legenda sfîntului Graal.



Ciclul III : viziunile apocaliptice

Ciclul legendelor religioase apocrife se încheiecu o serie de viziuni apocaliptice despre sfiritullumii,

despre locaul de odihn al celor fericiiintrai i muncile celor pctoi în iad(Apocalipsele sfîntului Ioan Bogoslovul i alsfîntului Pavel;

Cltoria Maicii Domnului la' iad; Moartea lui Avraam;

Ascensiunea lui Isaiia; Cuvintul lui Metodic al

paturilor).



Romanele populare

Paralel cu legendele apocrife, s-au mai tradus în aceastepoc a literaturii bulgare o serie de adevrate romanepopulare, dintre care unele veneau

(pag.11) dm vremurile vechi ale clasicismului, ca

Viata si pildele lai Esop, refcut îns în Bizan de cr- ruicrturar Maxim Planudes, iar altele' veneau din Orientul îndeprtat, ca Varlaam si Ioasat o prelucrare a legendei luiBuddha în roman hagiografic cretin; sau colecia de fabuleindiene, tefanii si lfimlat, scoasa dm celebra carte deeducaie pentru principi, Panciatantra; ori romanul asirian allui

Arc/iine, tradus în Macedonia sudic.



[Literatura sârb]

Ctre sfîritul veacului al XIMea, literatura sud-slava îi strmut punctul de greutate în SerbiaBulgaria însi cade sub hegemonia culturii

sirbesti" In aceast nou faz, literatura sud-slav se

dezvolt pe de o parte în strîns legtur cucultura mnstirilor din Muntele Athos, pe de alt

parte parte, prin inuturile de pe rmurile Adriaticei ² prin croai - în legtur cu literaturaOccidentului latin



Athos

Legturile Serbiei cu Muntele Athos dateaz din , epocade consolidare a statului i au fost înnodate j prmRatko, fiul marelui jupan tefan Nemania. * Ratko, întocmai ca i loasaf din celebrul roman cretin. înclinatspre reverii mistice, a renunat a mririle dearte ale lumiii s-a clugrit în Muntele Athos. Ciiva ani mai tîrziu, jupanul tefan Nemania, ajuns la adinei btrînee, vine iel pe urmele fiului su i se clugrete la Athos, sub numele

de Simeon. Simeon i Sava întemeiaz cea dintîimnstire, sîrbeasc în Muntele Athos, Hilandarul.



Hilandar -Alexandria ortodox

Prin aceast mnstire i prin altele care urmar, viaaspiritual a Serbiei a intrat sub influena vieii de culturreligioas a Muntelui Athos. Muntele Athos, o peninsul de55 km lungime si de vreo 8 km lime, pe care se afla o

republic de vreo 20 de mnstiri, întemeiate de împraiibizantini, arii bulgari i rui, cnezii sîrbi i voievozii români ² afost în evul mediu unul din cele mai importante focare decultur religioas din imperiul bizantin. In aceast republic demnstiri, un popor întreg de clugri, de diferite naiuni, tria,

între cer i mare, o via de umilin, de^rugciune i de cultur.Convieuirea laolalt a clugrilor de neamuri deosebite a înlesnit schimburile de idei ori de texte i a contribuit s facdin Muntele Athos un fel de bibliotec central a lumiiortodoxe,_ cum zice, cu drept cuvînt, dr. M. Murko.



Expansiunea turceasc

cucerirea turceasc a silit ptura conductoare apopoarelor slave sud-dunrene ²-boierime icler ² s se refugieze la nordul Dunrii, în

singurele state ortodoxe care mai pstrauindependenta: principatele noastre.

Clugrii slavi sud-dunreni, carii, fugind devitregia veneau în mnstirile noastre, au adus

ondt,Tî în mnstirile



De multe ori textele poporane i mai ales legendeleapocrife se gsesc amestecate în sbornice printre scrieriistorice i mai ales printre opere morale cu caracter asceticprecum nomocanoane, florilegii ori

naraiuni din viaa clugreasc extrase din lavsaicuri saupatericuri schitice, ceea ce dovedete cît de multptrunseser în viaa intelectual a clugrilor notri de pevremuri legendele apocrife.

Asemenea sbornice slavone, cuprinzînd literatur apocrifi poporan s-au gsit împrtiate prin toate mnstirilenoastre ; în zbuciumul prin care au trecut aceste vechilocauri de rug i cultur multe sbornice au fost distrusesau înstrinate.



Manuscrisele Academiei Române

Academia Român a început de mult s adunei aceste rmie ale culturii slavone din rilenoastre i pîn acum coleciunea ei a ajuns la un

numr de 623 de manuscripte, dintre cari o parteau fost descrise de învatul rus A. I. Iatimirski.



Literatura apocrif



Apocrif

e la grecesul ^âxpumo? (opus lui <pavs P 6=manifestus, publicus vul- gatus) s-a dat dinprimele veac'u/ale crestinS- mului de ctre prinii

bisericii unor cri despre care nu se pomenisenimic pîn atunci si care ap- reau deodat dindiferite pri ale lumi cretine sub numele plin defaim al unei personalitt dta Vechiu mu Noul

Testament, cu pretenia c det n r£a r£iÂoZt profet



Clasificare

Literatura apocrif cu coninut referitor la Vechiul Testament

Noul Testament



Literatura apocrif a VechiuluiTestament

Evoluia dramatic explicat de Cartojan prinanalogie cu evenimentele istorice palestinienedin viaa poporului evreu : luptele sângeroase

pentru putere, frmântrile religioase,intervenia i ocupaia roman



Autorii legendelor apocrife

Dm deosebite colturi ale Palestinei se ridicau învtori, rabbi ² un Hillel, un Schammai

i alii²carii, însufleii de dorina de a ridica

sentimentul naional i credina religioas apoporului propovduiau în sinagoge venireaapropiatm a Mesiei i îndemnau la pocin i la

supunerea necondiionata fa de legea mozaic.



Prelucrarea textelor VT

In mediul acesta de fermentare a ideilor mesianice,autorii apocrifelor Vechiului Testament, coniundindu-se cu spiritul vechilor scripturi biblice «i imprumutîndde la tradiie i de la mediul ambiant elementele auplsmuit legendele i viziunile apocaliptice.

Ptruni de aceleai nzuine i naionale religioase ca i învtorii din sinagoge ² rabbii ² autorii apocrifelor i-auapropiat legendele religioase

care circulau m popor. Ei le-au prelucrat potrivit

cu credinele timpului lor, în scopul de a mintia cumirajul regatului mesianic sufletele celor dreW i a îngrozi prin judecata cea necrutoare si chinurile



Preluarea în cultura cretin

Cînd cretinismul, ieit din mediul rustic ala«a«de^fe"rici t̂ RVenanM,il²ic Pastor^», cumspunea s-a suprapus peste miturile umn vechi,

cu Vechiul Testament s-au rspîndit la popoarelecare primiser cretinismul si aceste apocrife aleVechiului Testament



Ereziile

Cretinismul, rspîndindu-se la popoarele lumiivechi, împrumuta, încorpora i asimila elementedin concepiile despre via i din credinele

religioase ale popoarelor convertite. Uneorielementele eterogene pe care cretinismul leabsorbea în epoca formaiunii sale erau aade multe i importante, încît 1 au deviat credina

cea nou de la fgaul ei adevrat. Aceste devieri de la linia credinei, statornicit

prin tradiia evanghelic i prin canoanelesinoadelor ecumenice, au constituit ceea -ce se

numete în istoria bisericii cretine: ereziile,.)



Gnosticismul

Aceast sect s-a nscut i dezvoltat în primele treiveacuri, în mediul îmbibat de speculaiuni teozofice aleultimelor curente de filozofie elin, care cutau alegorii isimboluri în mitologia Orientului. Preocupat de marileprobleme ale creaiunii lumii, ale începutului rului i alemîntuirii spiritului din lanurile materiei,

gnosticismul a adaptat ideea cretin a mîntuirii

prin Isus Christos cu dualismul persan, cu_ astrologiai magia asiro-caldeian i cu cosmologia sirian.



Legende apocrife gnostice

Pretinzînd c dein o revelaie special de la apostoli,gnosticii au pus' in circulaie, sub numele pline dersunet ale Vechiului i Noului Testament o sumedenie(dup sf. Epifaniu yvpla. ypoupia) de legende apocrife,precum:

un Apocalips al lui Adam, o Evanghelie a Evei,numeroase crrsub numele lui Sit, Evanghelia lui Andrei, a lui Matei, a lui Iuda |Iscarioteanul, a lui

Barnaba, Bartolomei, Tadeu, Filip, Petre i multe altele; ba unele chiar purtînd numele cpeteniilor vestite ale

gnosticilor: Evanghelia lui Apelles, a lui Marcion, a luiBasilide,a lui Valentin etc.



Dar în afar de aceast literatur apocrif, pus încirculaie de sectele eretice cu scopul de a facepropagand pentru erezie,

a mai circulat în primele veacuri alecretinismului un alt ciclu de legende, pornite dinmediurile cretine ortodoxe, cu scopul de acombate ereziile i a întri credina.



Evanghelii canonice i evangheliiapocrife ± deosebiri de coninut

Se tie c evangheliile canonice se ocup numai de viata Mîntuitorului din epocaapostolatului^

Despre prinii lui Isus,

despre peripeiile fugii în Egipt si ale' întoarcerii în Nazaret,

despre anii copilriei pîn la apostolat precum i

despre cele petrecute de la moarte pîn la înviere,

cele patru evanghelii nu pomenesc nimic.

Plsmuitorii evangheliilor apocrife neeretice_^- sub stpînirea unui sentiment de adîncdevoiune fa de familia simt ² au adunat i prelucrat legendele populare, cu scopul de

a proiecta lumin peste colurile din viaa Mîntuitorului lsate în întuneric de evangheIiilecanonice.



Evangheliile apocrife

Modelul de care s-au cluzit în creaiile lor au fost evangheliilecanonice.

Ei s-au strduit chiar s lege i s întreeas firele lor legendare cufirele evangheliilor canonice, repovestind în capitole introductive

sau finale fapte narate în evanghelii, dup cum materia legendar urmeaz sau anticip evangheliile canonice.

Potrivit aceleiai ficiuni literare pe care am constatat-ola furitoriiapocrifelor Vechiului Testament, i autorii apocrifelor NouluiTestament, spre a da scrierilor lor autoritatea sfînt, le-au atribuitapostolilor:

Evanghelia lui Iacob, a lui Toma, a lui Nicodim.

Aceste scrieri apocrife care se refer la viaa Mîntuitorului i afamiliei sfinte, scrise în genulevangheliilor canonice, suntcunoscute în istorialiteraturii cretine sub numele deevanghelii^ apocrife.



Introducerea canoanelor

Toat aceast literatur apocrif care apare dinprimele veacuri ale cretinismului sub numeleunei persoane vestite din Vechiul sau Noul

Testament a deteptat de timpuriu bnuialacercurilor conductoare aale bisericii, care aurecunoscut neautenticitateaei.

în msura în care sectele eretice se înmulesc i

scrierile apocrife se rspîndesc, se simte tot maimult nevoia de a se cuta norme de îndreptare

în scrierile autentice, care-i trgeau obîria din învturile Mintuitorului.



Cenzura bisericeasc : canonul

Astfel încetul pe încetul printr-un consens carese stabilete cu vremea între principalelebiserici, se alctuiete, nu

{ar oarecare ovire, începînd de pe la shrituL veacului al IMea, canonul scripturilor

considerate de biseric ca fiind inspirate deD

uhul Simt.



Crile aprobate de bisericListe de cri apocrife

Cînd canonul a fost fixat definitiv (sec. IV)pentru a se preveni întrebuinarea scrierilor apocrife in cultul bisericilor si în educarea

credincioilor, încep sa se alctuiasc si liste decri apocrife.

Cel mai vechi indice de asemenea cri este aa-numitul Decret Gelasian, atribuit papei Gelasius

(492²96): De_Ubxis recipiendis et nonrecipiendis.



Literatura bogomilic

Istoricii literaturilor sud-slave au atribuit mult vremeereziei bogomilice, care a înflorit în Bulgaria prinveacurile X²XV, un rol important în rspîndirealegendelor apocrife în lumea slav.

Prerea istoricilor slavi a fost împrtit de Hasdeu care,publicînd în 1879 Cuvente den btrîni, atribuia cele maimulte din legendele cuprinse în Codicele Sturdzanussectei bogomilice ² ba credea chiar c a gsit o

creatiune româneasc cu caracter bogomilic in textulintitulat de el: Cugetri în ora morii. (Cuv. den btr., II,pp. 435²471).




Prerea lui Hasdeu a fost admis de Gaster, iar rposatulprofesor de la Universitatea din Cernui, I. G. Sbiera,punea în legtur cu micarea bogomilic chiar începuturileliteraturii noastre. Dac prerea lui Sbiera a fost de mult înlturat din circulaie, proveniena bogomilic a textelor din Codicele Sturdzan ² cea mai vpphR niilpfrere deleyndp apocrife ² a fost admisa draprope toi istoriciiliterari.

Ciclul crilor care ar fi de origine bogomilic a fost întimpul din urm sporit la noi cu o sum de texte cari n-aunimic comun cu erezia.



Bogomilii

Erezia bogomilic s-a rspîndit în Bulgaria prinsec. X, sub arul Petru, urmaul lui Simion, într-ovreme în care curentul de influen bizantin se

Rdcinile sectei trebuiesc cutate în Asia Mic,unde, din primele secole, cretinismul s-a întîlnitcu djiali flmn l poroan i unde furnicau secteleeretice: gnosticism, paulicianism, mesalianism.

le populare



Bogomilii în Europa

Din Asia, curentele acestea eretice s-au furiat înEuropa, în bun parte i prin coloniti greci i armeniadui de împraii bizantini i aezai la graniele de

nord ale imperiului, în preajma Filipopolului i a Adrianopolului.



Bogomilii în Bulgaria

Din aceste centre, curentele eretice s-au

resfirat în Imperiul bizantin i încruciat înBulgaria, într-o epoc în care poporul se afla la

începuturile cretinismului. în Bulgaria, promotorul micrii pare a fi fost popa

Ieremia Bogomil, care a trit în secolul al X-lea,sub arul Petru. Predicele lui au gsit un puternicrsunet în mase îndîrjite împotriva curentului deinfluen bizantin care înbuea viaa naionalbulgreasc.



Secte din Occident înrudite cubogomilii

Din Bulgaria, secta a cuprins Serbia, Bosnia iHeregovina i s-a ramificat în Occident sub diferitenumiri precum:

patarini în Italia nordic ² de la cartierul milanezPatara ² ;

în Germania i Italia cathari,de la grec xa^-apo (curat)² de unde germ. Ketzer, boem. Kacir;

ajungînd pîn în sudul Franei. Albigensii ² de la oraul Alby ² acea zgomotoas sect împotriva creia a întreprins cruciada de exterminare Filip al IV-lea celFrumos, au 1 fost o ramur îndeprtat a bogomililor din



Surse de informare asupradocvtrinei bogomilice

Eftimie Zigabinos Doctrina bogomililor ne este cunoscut prin mai

multe izvoare contimporane: bizantine, slave i

occidentale. Izvoarele, dei provin de laadversarii sectei, totui concord între ele, în liniilefundamentale.

Dintre acestea, izvorul cel mai complet este

clugrul bizantin Eftimie Zigabinos, care sebucura pe timpul su de atîta vaz încît însi învata



Eftimie Zigabinos

fiic a împratului, Ana Comnena, îl pomenete cu

cinste în scrierile sale istorice. Din îndemnul împratului

Alexe Gomnenul, Zigabinos a scris opera:

Panoplia dogmatic, îndreptat împotriva tuturor

sectelor eretice cari mcinau temeliile bisericiiortodoxe,în titlul XXVII al operei sale, Zigabinos seocup pe larg de erezia bogomilic, rspîndita pe

timpul su i în Imperiul bizantin. în acest capitol

el expune ² pentru a combate punct cu punct ²

concepiile bogomilice, dup destinuirile pe care

împratul Alexios Gomnenul a izbutit s le smulg



Cosmogonia bogomilic

Doctrina cosmogonic a bogomililor pornete

de la antagonismul dintre Dumnezeu, principiul

binelui, i Satanail, principiul rului.D

umnezeu e creatorul' lumii spirituale, indivizibile i eterne

;Satanail e creatorul lumii materiale, vizibile itrectoare.

Satanail a fost fiul mai mare al lui Dumnezeu.

Locuia la început în cer i sttea pe tron

de-a dreapta Tatlui; dar, cuprins de o ambiie





Filosofia bogomilic

Pornind de la antiteza dintre suflet, ca creamne

a lui Dumnezu, i trup, ca creaiune a lui Satana,

si socotind viata' aceasta pmînteasc ca un scurt popas ctre viaa cea venic, bogomiln propuneau

ca ideal al vieii desctuarea sufletului de tirania

corpului i ferirea lui de toate ispitele acestei lumi trectoare, cu care se strduiete Satana s-1

amgeasc. De aceea, duceau o via aproapeascetica. Erau împrii în dou clase: desvîrii i

simpli credincioi, iniiai numai la doctrina



Ascetismul bogomilic

Un bogomil desvîrit trebuia s se despart detoate desrtciunile vieii, s rup legturile de familie,sa nu' se cstoreasc, s evite nunile, petrecerile i

reuniunile sociale, s renune la avere i labunurile pmînteti pe care le considerau ca orugin a sufle-tului i s duc în srcie o via retras, depost, privegheri i rugciuni. Hrana lor era foarte

sobr' vinul, carnea i lpturile erau excluse de lamasa lor se hrneau numai cu vegetale, pregtite în untdelemn' îmbrcmintea era simpl: o hainlung neagr în felul rasei clugreti,





Legende populare cu caracter bogomilic

pp.51-59, vol.1




In epoca de înflorire a panslavismului, istoriciiliteraturilor slave, dintr-un sentiment uor deexplicat atribuiau bogomililor un rol

precumpnitor m rspîndirea, prelucrarea i chiar creaia literaturii apocrife. Aceast concepie adinuit pîn în timpurile noastre, cînd reacia a început s se iveasc.

Totui, susinut mult vreme cu cldur de ctre toiistoricii literaturilor slave, chiar si în operelescrise în limbi strine, vechea teorie a prins rdciniadinei.



Adam i Eva

Din aceste legende, care au circulat printrebogomili, a trecut în literatura noastr din epocainfluenei slave ² dup cît tim pîn acum ² numai

legenda lui Adam i Eva. Dei aceast legend ni s-a pstrat în copii tirzii i dei

nici ea nu este în întregul ei creaia bogomililor,'totui, fiindc cuprinde cîteva elementeconsiderate ca bogomilice, ne ocupm înpaginile urmtoare de ea, înaintea altor legenderomâneti pstrate în copii mai vechi.



Textul ni se pstreaz în mai multe manuscripte(vezi mai jos bibliografia), dintre care cel maivechi, datînd din primul ptrar al secolului al

XVII-lea(1600²1625), a fost descris i publicatfragmentar de Gaster în Revista pentru istorie,arheologie i filologie (I, pp. 74²86).Manuscriptul, din sec. Al XVI Mea, fcea parte

din coleciunea AcademieiRomâne, unde eracatalogat sub nr. 469, dar a fost trimis, în timpulrzboiului la Moscova, de unde nu ne-a mai venitpîn acum*.



Textul românesc îi are obîria în izvoare slave,

care au fost, dup cum vom vedea, publicate în maimulte rînduri, în deosebite recenziuni i studiate

amnunit, acum în urm, de d-1 I. Ivanov. Versiunileslave, la rîndul lor, jWinri Hin -pmtefape OTPpgTFarRstau, "âtit la baza traducerilor latine rgpîndite înOccident, cit i la bazITunei traduceri armoaPRt.i printr-im intermediar iriac_aja_arâuP7"

Prin traducerile latine, legenda a ptruns în literaturileromanice i germanice i a fost adesea intercalat în altescrieri, prelucrat în versuri i publicat înc din secolul alXV-lea 2



Subiectul

Adam si Eva, izgonii din rai, au stat în preajma

lui, unde Adam vede, în vis, c soia sa va nate

pe'Cain si pe Avei i c, dup cîtva vreme, primul

va ucide pe fratele su. Sftuit îns de îngerul

Domnului, Adam nu destinuie nimic din acestea

Adam a trit în preajma raiului 900 de ani i, împutinîndu-i-se sufletul, «cade în boal grea».

Atunci, se adun în jurul lui « norod mult », ca la

1 000 de suflete de brbai, i, împini de



Izgonii din rai, statur 15 zile în Eden, înaintea

porilor raiului, cutînd hran, dar peste tot pmîntul

nu gseau decît scaiei. « Impuinîndu-li-se sufletul

de foame », se întoarser la rai i Adam se rug Domnului ca s le dea din lcaul su mcar o mireasm care s le

aminteasc de'EL Dumnezeu le

dete tmîie i smirn, cu care Adam înl o rug

ctre cer. Dumnezeu, înduioat de nenorocirile primilor^ oameni, dete porunc îngerului Ioil ca s

scoat din rai toate dobitoacele, pe care le trecu

astfel în stpînirea primului om.

-



Acolo, Eva a nscut pe Cain i pe Avei.

Cain îns ucide pe Avei, i Adam, prevzînd celece s-au petrecut, ia un asin i se duce s îngroape

pe fiul ucis. Dup moartea acestuia, Eva a nscut

pe Sit.

Aci se întrerupse povestirea Evei, dup cererea lui Adam, care-i simea sufletul împuinîndu-i-se.

Sit, vzînd pe 'Adam zbtîndu-se în chinuri, se

hotrî s se duc în rai i s se roage lui Dumnezeu



Eva i Sit, înspimîntai, încep s ipe. îngerul

Domnului li se arat i-i întreab: «Ce strigai?»

«²Doamne, rspunde Sit, printele mieu iaste

bolnav i dorete de dulcaa raiului i poftete s

vaz din pomul mslinului, doar cumva i s-are

mai potoli boala lui.» Iar îngerul zise: «O Site, printele tu, Adam, nu are leacu, cce c s-au

apropiiatu zilele lui ctr moarte i svîritul i-au

veniii!» îngerul frînse o ramur din pomul din



Circulaia motivului

Prototipul ebraic, trecînd în literatura cretin, a

fost sporit cu elemente noi i adaptatcretinismului.

în întregul ei, legenda este alctuit din mai

multe elemente de origine cu totul diferit.



Episodul de origine sabeic

Episodul cu ispirea pcatului, prin rugciuni,

în apele Iordanului i ale Tigrului ² episod carese gsete atît în versiunile greceti cît i în cele

latineti² este de origin sabgjfi. Sabeii erau osect samaritean, care a aprut în epocacretinismului, în prile Iordanului i care pornea, înconcepia ei, de la principiul c omul se poate

renate la' o via nou, purificîndu-i sufletul depcate,' în ap.De aceea îi împlineau pocinarugîndu-se în rîuri.



Adam i eva 66 -78, vol.1



Influena greceasc în rileromâneti



prelai greci detaai la noi

Fii de domn colii la Constantinopol

Cderea Constantinopolului provoac exodulcrturarilor greci în Europa, mai ales în Italiaunde se exista deja o diaspora greac

Închinarea mnstirilor autohtone româneti

ctre Athos pentru a le conferi un surplus desfinenie i autoritate, favorizeaz afluxul declugri greci



Pe toate aceste ci ² prin biserici, prin coal,

prin contactul direct ² influena greceasc seinfiltreaz

din ce în ce mai adînc în rile noastre i

ajunge la o etap important în dezvoltarea ei pe

timpul domniei lui erban Cantacuzino i

Constantin Brîncoveanu.



în aceast vreme, cultura slav de

la noi, nemaifiind alimentat din Sudul dunrean,

sectuit sub vitregia apsrii turceti, intrase în

agonie. La aceast rspîntie din viaa noastr religioas,

.cînd, pe de o parte, limba slavon nu mai era

îneleas nici mcar de cler, i cînd, pe de alt parte,

limba naional nu fusese înc pregtit pentru a

intra în altar, începe s se introduc serviciul divin



Dar dac clasa boiereasc i negustorimea înstrit,

crescut în coli, se împrtau din literatura

greaca i luau uneori parte activ la micareacultural greceasc, pturile de jos ale poporuluicontinuau s se desfteze cu lectura crilor salefavorite, raduse, în epoca de care ne ocupm,din limba greac în limba naional i rspîndita princopii manuscripte.



Cultura neogreac i crilepopulare greceti la noi



Dei, pîn în secolul al VlII-lea,

împratul era roman, înalii demnitari,administraia, cu un cuvînt întreaga structur a

statului era roman, totui masele adînci alepoporului erau de rasa elenic, aa c limba vorbit în toat întinderea imperiului era greaca.

Pe acest fond strvechi de cultur elenic s-a

suprapus cretinismul, care a ptruns aa deadînc, încît a format una din trsturilecaracteristice ale culturii bizantine.



De alt parte, vecintatea imperiului cu vechile

ri de cultur ale Orientului a înlesnit ptrunderea

elementelor asiatice i egiptene în civilizaiabizantina.



Prin aceast fuziune de elemente greceti cu

elemente orientale i cu cretinismul, Bizanul a

ajuns focarul celei mai strlucitoare civilizaii din

cîte a cunoscut evul mediu european între veacurile al V-lea i al Xl-lea. Mai tîrziu, începînd din secolul al XlII-lea,cînd Constantinopolul cade sub latinii cruciadei a IV-a icînd Imperiul bizantin este împrit

între cuceritori, împreun cu cultura i obiceiurile popoarelor romanice din Occident încep s ptrund

în limanurile bizantine ² dintre care unele au rmas

pîn tîrziu în stpînire veneian ² i influene literare.



Pierzînd din pricina împrejurrilor istorice

unitatea politic, viaa cultural a poporului

grec se fragmenteaz dup 1453 în patru centre

diferite: Constantinopolul cu întregul Fanar, cu

Patriarhia, unde erau mai puternice amintirileelenismului,

i cu Muntele Athos; Creta, care a rmas

sub stpînire veneian de la cruciada a Ii-a pîn

in 1669, cînd cade sub turci; Veneia, unde

colonia



Dintre aceste centre de cultur, dou au avut

o importan deosebit pentru cultura noastr:

Fanarul, cu Patriarhia i Muntele Athos, i colonia

greceasc din Veneia.



Din Fanar ne-au venit domnii fanarioi, cari aurecrutat pentru colile greceti din rile noastrefruntai ai culturii greceti, doctori în filosofie i tiine

din Occident. Pentru literatura popular ² singura care ne

intereseaz aci ² o importan deosebit a avutMuntele Athos. Muntele Athos, cu numeroasele

lui mnstiri i schituri ruseti, sîrbeti, bulgreti iromâneti a jucat, dup cum am artat i în volumulI (p. 13) un rol important în viaa de cultur acretintii ortodoxe.



Athos

A fost, precum s-a spus cu dreptate, un

fel de « bibliotec central » a lumii ortodoxe. In

aceast « bibliotec central», pe lîng texteleSfintei Scripturi, pe lîng literatura liturgic,dogmatic i hagiografic, se afl i un mare numr delegende apocrife.



Cataloagele de manuscripte greceti dinmnstirile Muntelui Athos ale lui Spyr. P.Lambros, D. Serruys, Th. I. Schmidt,

Alexandros E. Lauriotes i V. N. Benesevic (cf.titlurile mai jos înbibliografie p. 31) au scos lalumin un bogat material de texte apocrife, uneledeosebit de interesante

prin vechimea lor, dup cum se va vedea mai jos, la bibliografia capitolelor respective.



Al doilea centru grecesc care a aprovizionat rile

noastre cu texte populare a fost Veneia. Se tie c

în urma cuceririi Constantinopolului de ctrelatinii

cruciadei a IV-a, Veneia rupsese prada cea mai

însemnat din sfrmturile Imperiului bizantin:

Constantinopolul, Tesalonicul, Atena, Aheea i, în

sfîrit, o bun parte din insulele greceti.



Folclor biblicLegendele VT



Se tie ² mai ales în urma cercetrilor lui Frazer (Le folkloredans Vancien Testament) ² c Biblia, care a fost scris înrstimpuri diferite, are o larg temelie de folclor i, cum e firesc înasemenea împrejurri, ea cuprinde în unele locuri pri obscure, înaltele inadvertene. Pentru a înltura aceste inadvertene, caresuprau, i pentru a explica aluziile enigmatice care aîauimaginaia credincioilor, rabinii au amplificat cu interpretri propriitextele biblice. Aceste interpretri, intrate apoi în domeniulpopular, au fost re-create de imaginaia colectiv a poporului i auavut o larg circulaie. în chipul acesta s-a alctuit, în marginile

textului biblic, o întreag literatur de legende apocrife, în caremarile personaliti ale Vechiului Testament sunt înfiate într-olumin nou, prinse în urzeala unor legende pe care nu le întîlnim în paginile Bibliei.



De la evrei, legendele au trecut la cretinii

sirieni, au intrat în lumea elenistic din Asia Mic

i Egipt i au ajuns pe rmurile Bosforului. In

literatura bizantin, legendele au fost culese iclasate

în acele colecii de material apocrif ale Vechiului

Testament, cunoscute sub numele de Palii, decare ne-am ocupat în volumul I al lucrrii de fa,iar pe de alt parte în istoriografia bizantin cucaracter



Legende apocrife privitoare la VT

pp.47-77, vol.2



Drama religioas

pp.229 (119pdf)-282, vol.2

Documents

Cartile Populare Cartojan Consp Dafi