HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA

  • Upload
    durabil

  • View
    151

  • Download
    2

Embed Size (px)

DESCRIPTION

history

Citation preview

1

HOLOCAUSTUL N ROMNIA

Holocaustul din Romania si mastile aceluiasi diavol de Vlad Mixich Hotnews.ro/Deutsche Welle Joi, 8 octombrie 2009, 16:37 Actualitate | Esenial

Memorialul Holocaustului din BucurestiFoto: HotNews.ro La propunerea unui deputat al FSN, in 1991 Parlamentul Romaniei pastra un moment de reculegere in memoria maresalului Ion Antonescu ca semn de multumire pentru serviciile aduse statului roman. Abia iesite de sub poala unei dictaturi comuniste absurde, institutiile noului stat democratic se grabeau sa-l recupereze pe un alt dictator, ale carui decizii au influentat tragic viata a sute de mii de romani.

Mai multe masti

In 1940, statul condus de maresalul Ion Antonescu promulga prima lege cu caracter antisemit, urmata de o serie de pogromuri, la Bucuresti, Iasi, Galati sau Dorohoi, si de deportari ale evreilor si tiganilor din Romania. Rezultatul? Peste 250.000 de evrei romani si cateva zeci de mii de tigani au murit in acei ani. O tragedie care, in urma curgerii istoriei, a devenit unul dintre cele mai sensibile subiecte ale Romaniei post-comuniste.

Disparitiei dictaturii antonesciene i-a urmat in scurt timp impunerea unui sever regim comunist. Vreme de 50 de ani, ideologii comunisti au inlocuit criteriile rasiale folosite de catre guvernarea Antonescu cu criteriile luptei de clasa. Fascismul era in primul rand anticomunist si antimuncitoresc, abia in ultimul rand fiind amintit antisemitismul de catre manualele de istorie ale Romaniei anilor 80.

Beneficiind de sprijinul miliardarului roman Iosif Constantin Dragan, un colaborator apropiat al dictaturii comuniste, imaginea regimului Antonescu este remodelata in Romania de dupa 1989. Proces sprijinit de revigorarea partidelor nationaliste a caror ideologie de extrema dreapta echivala in fapt cu imaginea aceluiasi diavol, care si-a schimbat doar masca. Caci poetii de curte ai dictatorului Ceausescu devenisera, dupa 1989, inflacarati suporteri ai memoriei dictatorului Antonescu.

Trei presedinti, o singura parere

Purtat insa de dezideratul integrarii europene, care beneficia de un larg suport popular, statul roman intra, dupa cateva ezitari provocate de presiunile exercitate de partidele extremiste, in normalitatea recunoasterii si asumarii greselilor din trecut.

Tonul a fost dat de presedintele Emil Constantinescu, in aprilie 1997, apoi de presedintele Ion Iliescu care a infiintat in 2004 Comisia pentru Studierea Holocaustului in Romania.

Alexandru Florian, directorul Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania, a rezumat concluziile raportului rezultat: In ceea ce priveste soarta evreilor originari din Romania incepand cu toamna anului 1940, comisia Wiesel a concluzionat ca soarta evreilor romani si ucrainieni, pentru ca in teritoriile respective erau si evrei de origine ucraineana, a fost sub directa responsabilitate a guvernului Ion Antonescu si ca, in cadrul unora dintre evenimentele grave care au dus la exterminare ceea ce s-a intamplat pe teren s-a putut petrece datorita colaborarii dintre institutiile romanesti, in special Jandarmeria si Armata, si trupele germane aflate in acele zone.

In vara lui 2006, sub mandatul presedintelui Traian Basescu, se lanseaza competitia de proiecte pentru construirea Memorialului Holocaustului la Bucuresti, gest simbolic prin care guvernul Romaniei si-a asumat partea de responsabilitate a statului roman din urma cu 60 de ani pentru victimele Holocaustului.

Alexandru Florian limpezeste un subiect care a fost multi ani munitie pentru discursuri de un anume tip: Responsabilitatea politica este indiscutabil a guvernului Romaniei din acea perioada. Daca exista o vina a natiunii romane, in nici un caz nu este vorba despre o responsabilitate care s-ar putea traduce in termeni juridici. Dupa parerea mea, Holocaustul este un proces istoric care a angrenat in sine trei componente care au relationat: pe de o parte victimele, pe de alta parte cei responsabili si pe de alta parte martorii, acele persoane care au asistat la diverse evenimente si fac parte din categoria martorilor pasivi.

Criminali ghinionisti, criminali norocosi

Desi in Romania a existat un curent important de negare a Holocaustului, acesta este din ce in ce mai putin vizibil dupa aparitia raportului Ellie Wiesel, deci dupa 2004, afirma Florian. Teorie confirmata si de Peter Jacobi, sculptorul care a creat monumentul Holocaustului de la Bucuresti: Noi am putut sa lucram fara sa fim deranjati, nimeni nu ne-a amenintat, nimeni nu ne-a deranjat, n-au fost proteste.

Daca ignoram extremele, asa cum si merita, intrebarea aflata inca pe masa societatii romanesti se refera la existenta la Bucuresti a unui Memorial al Holocaustului, dar absenta unui Memorial dedicat victimelor comunismului. Este un subiect ce nu trebuie privit prin lentila competitiei, ci prin cea a exemplului.

Dar este un fapt ca in timp ce calaii din perioada antonesciana sunt morti, o buna parte dintre criminalii comunisti traiesc, beneficiind chiar de pensii consistente.

Etimologic, cuvantul Holocaust, provine din limba greaca: Holoskaustos sau Holokauton, Holos inseamna intreg; Kaustos sau Kautos inseamna ardere, adica ardere totala. Vechea semnificatie a Holocaustului indica: a) -sacrificiu oferit zeilor prin arderea totala a obiectului sacrificat. b) -o distrugere completa a populatiei si a animalelor. c) -o distrugere masiva, totala.

Ulterior, semnificatia Holocaustului s'a extins cuprinzand categorii ca pogromuri, genocid, exterminarea unei rase... Astazi, Holocaustul este identificat cu tragedia suferita de evrei in cel de-al II-lea Razboi Mondial; specific, in uciderea a peste 6 milioane de evrei in lagarele de concentrare germane afate pe teritoriul polonez: Auschwitz, Treblinka, etc. Cifra de 6 milioane de evrei arsi in crematoriile naziste a fost avansata de catre diversele "birouri" si "centre" de studii in majoritate evreiesti, ale Holocaustului. Cifra enorma de 6 milioane a fost contestata de diversi istorici si cercetatori ai fenomenelor celui de-al II-lea Razboi Mondial. Insa foarte repede, legi speciale au fost "adoptate" in majoritatea tarilor vestice din Europa precum si in St. Unite si Canada, legi care fac un criminal din cel ce contesta veridicitatea Holocaustului. Recent, un profesor pe nume Ernst Zundel, a fost condamnat la 15 luni de inchisoare de catre un tribunal din Canada pentru crima de a fi scris o carte intitulata "Holocaust, cea mai mare contrafacere a tuturor timpurilor". In aceasta carte, prof. Zundel originar din Germania, sustine ca nu a existat nici un pogrom de ucidere sistematica a evreilor in masa dupa cum n'a existat nici o gazare urmata de ardere a celor 6 milioane de evrei, in contradictie cu faptele stabilite de catre "centrele" de studii evreiesti.

Cartea prof. Zundel nu face insa obiectul articolului nostru. Un lucru ramane insa clar: nimic nu este stabilit odata pentru totdeauna. Traim intr'o epoca a relativismului, in care ceea ce prea adevarat ieri este dovedit ca fals astazi. Istoria nu face nici ea exceptie.

In cazul Romaniei regula pare inversata. Ceea ce prea adevarat ieri se incearca a se dovedi fals astazi. De exemplu, astazi diversele "centre" de studii evreiesti incearca sa acrediteze ideia c n Romania dinaintea si in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial ar fi existat un holocaust evreiesc [in miniatura cu cel din Germania] ce ar fi consemnat aproximativ 400.000 de evrei dupa unii, 600.000 dupa altii. Cifrele sunt in evidenta contradictie cu datele oficiale ale anchetelor guvernamentale din acele timpuri.

Iata ce gasim in "Encyclopedia Iudaica Jerusalem" la pagina 1472: "Garda de Fier tinea conferinte si demonstratii studentesti deseori acompaniate de razmerite anti-evreiesti in care distrugeau sinagoge, magazine si ziare evreiesti ca in Oradea-Mare si Cluj [1922] si in Timisoara [1938] ... In perioada Iunie-Septembrie 1940 Garda de Fier reconciliata cu regele Carol al II-lea, a comis masacre impotriva evreilor in special in Moldova. La 6 Septembrie 1940, Garda de Fier proclama Statul National-Legionar impreuna cu Ion Antonescu. Imediat au fost promulgate legi pentru eliminarea evreilor din viata politica, culturala si economica a Romaniei. Telul final al Garzii de Fier era deportarea tuturor evreilor [N.R. -deportare deci, nu ucidere]. O lupta pentru putere a dus la rebeliunea legionara din 19-20 Ianuarie 1941, in care au fost ucisi 120 de evrei in Bucuresti si cca. 30 de alti evrei in provincie [in special in Ploiesti si Constanta]. Rebeliunea a fost inabusita si Conducatorul miscarii legionare Horia Sima impreuna cu alti lideri legionari s'au refugiat in strainatate. Odata cu izbucnirea razboiului contra Rusiei Sovietice [Iunie 1941], fortele germane impreuna cu politia antonesciana la care s'au alaturat elemente ale Garzii de Feir au comis atacuri impotriva evreilor ca Pogromul de la Iasi [29 Iunie 1941] si "trenurile mortii", si alte atacuri in Moldova soldate cu 7.500-10.000 de victime".

Deci s recapitulm:

In timpul rebeliunii, legionarii au ucis 120 de evrei in Bucuresti si 30 de alti evrei in provincie. Totalul "pogromului" dela Iasi, "trenurile mortii", etc. s'au soldat cu 7.500-10.000 de victme. Adunnd ajungem la cifra maxima de 10.150 de evrei, victime ale Holocaustului in Romania. Cifra este data de catre "centrele" evreiesti de studii de atunci.

Dupa cifrele oficiale ale guvernului Antonescu, care nici el nu putea fi banuit de iubire fata de legionari, rebeliunea s'a incheiat cu 416 morti, 370 in Bucuresti si 46 in provincie, din care 120 erau evrei. In perioada 6 Septembrie 1940 si 20 Ianuarie 1941, tot dupa datele guvernului Antonescu, legionarii au facut 73 de victime in majoritate formate de grupul celor detinuti la Jilava pentru crimele comise contra tineretului trii. Niciunul nu era evreu. Nu putem decat sa constatam discrepanta chiar in cifrele de atunci maximum 10.150 de evrei, si enorma cifra maxima de 600.000 de evrei prezentata astazi de catre forurile evreiesti mondiale.

Analizand statisticile prezentate, un fapt se desprinde cu claritate: Miscarea Legionara, vnat de regele Carol al II-lea pana in Septembrie 1940 si de generalul Antonescu dupa Ianuarie 1941 este scoasa din cauza. Ramane deci singura imputatie de ucidere a 120 de evrei in timpul rebeliunii declansate de generalul Antonescu. Desigur, victime au fost [416 morti], dar acesta este pretul platit cand doua forte se confrunta armat. Gloantele nu selecteaza pe cei ce se afla pe strazi in timpul unui conflict. Dovada: au murit de 4 ori mai multi crestini decat evrei. Si daca mai adaugam si faptul ca la acea data atat Basarabia cat si Ardealul de Nord nu mai erau sub jurisdictia Romaniei, credem ca afirmatiile celor ce arata ca in Romania ar fi existat un Holocaust al evreilor ce ar fi devorat circa 600.000 de evrei sunt marcate nu numai de exagerari arbitrare si iresponsabie, dar si de o falsitate ce raneste adanc sensibilitatea poporului roman n snul cruia comunitatea evreiasca a avut si are o pozitie privilegiata unica in intreaga lume. Notiunea de Holocaust indeamna la respect si compasiune fata de victime, la repulsie si oroare fata de calai si la hotarrea de a lupta pentru ca asemenea lucruri sa nu se mai repete. Avem in fata Holocaustul crestin comis de catre Comunismul International care a devorat pana acum peste 140 de milioane de victime si continua sa ucida in ritm accelerat nu numai crestini dar si musulmani, budhisti, mozaici...

140 de milioane oferite pe altarul Satanei spre arderea totala. In acest context, motivul refuzului Presedintelui R. Reagan de a vizita fostul lagar german din Dachau ar trebui sa dea serios de gandit celor ce incearca sa foloseasca tragedia umana in scopuri speculative. Problema actuala este una de supravietuire a fiintei umane. Este nevoie de un efort urias, comun, al tuturor natiunilor spre a distruge Comunismul International. Prezentarea denaturata a adevarului nu ajuta aceasta cauza. Problema "Holocaustului evreiesc" in Romania va ramane deschisa tuturor cititorilor nostri de la care asteptam date documentate spre o eventuala publicare.

Cel de-al doilea razboi mondial este istorie. Dintr-o conflagratie de asemenea proportii se trag nvataminte de catre cei multi si avantaje economice si politice de catre cei interesati. Plnge cineva sacrificiul celor 30 de milioane de oameni (dupa unii, 100 de milioane) cazuti n cel de-al doilea razboi mondial? Ei sunt de mult uitati! Nu este cazul si cu cei aproximativ 6 milioane de evrei ucisi tot atunci.

Cei care sustin de ctiva ani de zile existenta Holocaustului n Romnia sunt probabil extremisti care profita de remanenta propagandei sovietice n istoriografia romna pentru a acoperi fenomenul aderentei la comunism a unei parti importante din comunitatea evreiasca si a impune o imagine de participanta la Holocaust a Romniei.

Se stie ca pe toata perioada razboiului, conducerea Romniei a ncercat sa rezolve problema evreiasca prin emigrarea n Palestina. Demersurile au avut un caracter extern preponderent, deoarece ele implicau o relatie a regimului progerman cu Marea Britanie si SUA. Antonescu a cerut liderilor comunitatii evreiesti sa tina aceasta legatura, avnd n vedere ca n-o putea face oficial si ca relatiile personalitatilor evreiesti erau mai eficiente. La 30 septembrie 1940, dr. Filderman - presedinte al Uniunii Evreilor din Romnia, presedinte al Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romnia, presedinte al Comitetului Joint distribution pentru Romnia, membru al Parlamentului Romn - a naintat un memoriu n care esentiala era propunerea de a facilita emigrarea unui numar ct mai mare de evrei n Palestina, propunere la care Antonescu s-a raliat imediat.

De notat nsa ca Anglia, importanta militanta pentru drepturile evreilor, folosea solutia deportarii evreilor sositi ilegal n Palestina, atitudine pe care nu a recunoscut-o regimului Antonescu pentru evreii aflati ilegal n Romnia. n pofida acestei situatii, guvernul romn era dispus n continuare sa favorizeze emigrarile prin acceptare tacita. Anglia s-a opus nca o data categoric. La propunerea facuta de dr. Filderman pentru o emigrare n SUA pe baza de reciprocitate, Brutus Coste, nsarcinatul cu afaceri ad interim la Washington preciza: Evreii din rasaritul Europei n-au fost niciodata considerati aici ca elemente a caror emigrare trebuie ncurajata. S-a facut si se face o deosebire marcata ntre evreii din Occidentul Europei si cei din Polonia, Rusia si Romnia. Cnd e vorba de fapte, simpatia americana pentru evrei opereaza doar pna la un punct: interventii indignate n favoarea evreilor din Europa - da; admiterea n masa a mult deplnselor victime ale persecutiilor antisemite - nu.

n ciuda tuturor piedicilor ntmpinate, Antonescu a continuat sa insiste pe ideea sa, iar ntr-o adresa trimisa Ministrului Afacerilor Straine a reconfirmat principiile emigrarii.

Emigrarile au continuat, nu n numarul scontat, ci n numar mic, cu acordul guvernului romn si cu riscuri mari pentru emigranti.

Zigu Ornea si aminteste: Antonescu si Filderman au fost colegi de liceu si erau prieteni. Antonescu s-a angajat sa protejeze populatia evreiasca n Romnia si si-a respectat angajamentul; aceasta populatie nu a fost decimata si supusa holocaustului.

Dupa razboi, cnd au venit comunistii evrei la putere, conducerea evreiasca ce salvase comunitatea de la disparitie, a fost ostracizata, amenintata si obligata sa fuga din tara clandestin Filderman - sau expulzata sef Rabinul {afran. Alexandru {afran a fost unul dintre cei la care s-au prezentat echipei de militari ca sa aresteze un criminal de razboi. El nu a fost niciodata agreat de comunisti n frunte cu Ana Pauker, care l considera un tradator.

n ceea ce priveste existenta unui Holocaust n Romnia, n care zic unii ca au murit 400.000 de evrei, altii pretind 800.000, nu este de crezut ca va fi gasita dovada ca ar fi cazut atitia evrei victime ai unor legi si acte de guvernare ndreptate mpotriva lor si urmarind exterminarea fizica a acestora. Au fost unii evrei executati prin sentinta Curtii Martiale, dar pentru tradare de tara, spionaj si acte de diversiune n favoarea unui stat inamic, cu care ne aflam n stare de razboi: Uniunea Sovietica. Singurii evrei din Romnia care au suferit prigoana, suferintele si jertfele unui Holocaust, au fost cei din Nordul Ardealului, ajunsi n stapnirea Budapestei prin Diktatul de la Viena din august 1940. Au fost dusi n lagare cu acte n regula, cu toate dovezile necesare sau cei din Basarabia, Bucovina si Transnistria, dar pe care Ucraina sau Rusia refuza sa-i contabilizeze.

Sa se produca un Holocaust n Europa, la mijlocul secolului XX, ntr-o tara n care au venit la putere evreii comunisti, iar despre cele 400.000 sau 800.000 de victime sa nu se stie nimic si sa ramna ascunsa aceasta crima gigantica? Evident, intrebarea este retorica.

Cu multi ani n urma, circula printre romni povestea unei ntmplari anecdota: Alexandru Rosetti, invitat n Israel, este dus sa viziteze si muzeul memorial al Holocaustului de la Yed Vashem. Acolo da peste o statistica a victimelor nregistrate pe tari, n care Romnia era trecuta cu 500.000 victime. Om cu crestere aleasa, Rosetti citeste si nu zice nimic gazdelor. Cnd se ntoarce la ambasada Romniei, se duce la ambasador si l ia la rost, cum de admite asemenea ineptii. Lasati domnule academician ca nca e bine, i raspunde ambasadorul. La nceput au vrut sa ne treaca cu 600.000, dar am mai discutat cu ei, am mai dus cteva roti de cascaval, icre negre, niste Murfatlar, si au lasat la 500.000! Mai mult n-am putut! N-am avut cu ce!

Si iata si declaratia-testament facuta de Wilhelm Filderman n lucrarea Populatia evreiasca n timpul celui de-al doilea razboi mondial, publicata la Iasi n 1994, editura Fundatiei Culturale Romne, editie bilingva, scoasa de Gheorghe Buzatu:

A fost mult acuzat regimul Maresalului Ion Antonescu ca fiind nfeudat nazismului si Maresalul nsusi a fost executat de agentii Moscovei ca fascist. Adevarul este ca maresalul Antonescu este cel care a pus capat miscarii fasciste n Romnia, oprind activitatile teroriste ale Garzii de Fier din 1941 si suprimnd toate activitatile politice ale acestei organizatii. Eu nsumi, raspunznd unei ntrebari a lui Antonescu la procesul sau montat de comunisti am confirmat ca teroarea fascista de strada a fost oprita n Romnia la 21 ianuarie 1941, zi n care maresalul a luat masuri draconice pentru a face sa nceteze anarhia fascista provocata de aceasta organizatie si restabilirea ordinii n tara. n timpul dominatiei hitleriste n Europa, eu am fost n contact permanent cu Maresalul Antonescu, care a facut foarte mult bine pentru ndulcirea soartei evreilor expusi persecutiilor rasiale naziste Eu am fost martorul unor scene emotionante de solidaritate si de ajutor ntre romni si evrei n momente de grele ncercari din timpurile imperiului nazist din Europa. Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau masuri dure contra evreilor

El este cel care mi-a dat pasapoarte n alb pentru salvarea de teroarea nazista a evreilor din Ungaria a caror viata era n pericol! Datorita politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie tranzitorie care, facndu-le sa para pierdute, le-a asigurat conservarea n scopul restituirii lor la momentul oportun.

Am mentionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca poporul romn, chiar cnd a avut ntr-o masura limitata controlul tarii, a demonstrat sentimente umaniste si de moderatie politica.

De asemenea, nu este prea trziu sa ne aducem aminte de cele spuse n lucrarile lor de evreii Nicolae Steinhardt, Marcel Marcian, Oliver Lustig despre sufletul acestui popor n mijlocul caruia s-au nascut, au trait si au murit. Cu totii au marturisit despre situatia de exceptie fericita n care s-au aflat evreii din Romnia n timpul razboiului, sub dictatura antonesciana.

Credem n seriozitatea si nepartinirea echipei de istorici romni, evrei, americani constituita recent la Bucuresti pentru a stabili daca a fost Holocaust in Romania. Insa, credem la fel de mult ca acest popor care a rezistat cu obstinatie timp de sute de ani valurilor de navalitori si vremurilor de restriste nemeritate nu va crede si nu va accepta niciodata o asemenea acuzatie monstruoasa.

n final, gasim binevenita concluzia lui W. Filderman, care a tinut mpreuna cu Sabin Manuila o comunicare la Congresul Institutului International de Statistica, la Stockolm, n 8-5 august 1957, cu titlul Evolutia numerica regionala a populatiei evreiesti din Romnia: In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa de mare proportie a populatiei evreiesti.

Ziua Holocaustului in RomaniaAndrei Oisteanu Societate

Ca si in cazul unui om, in cazul unei comunitati absenta memoriei este nociva. A devenit un truism sa se spuna ca cei care isi uita greselile sunt condamnati sa le repete. Dar si rememorarea in exces poate avea efecte negative. Putem vorbi de exces de memorie in ceea ce priveste Holocaustul din Romania? Dimpotriva, in aceasta privinta suntem mai degraba in prima situatie: uitare, ignorare si minimalizare a fenomenului. De aceea mi se pare binevenita Hotararea de Guvern nr. 672, din 5 mai 2004, care instituie ziua de 9 octombrie ca "Ziua Holocaustului" in Romania. Cu acest prilej, se mentioneaza in HG, "vor fi organizate actiuni culturale, simpozioane, mese rotunde si alte actiuni cu tematica specifica". Autoritatile administratiei publice "vor acorda sprijin de specialitate pentru organizarea si desfasurarea manifestarilor ocazionate de acest eveniment". Hotararea este semnata de primul-ministru si contrasemnata de ministrul Culturii, iar data a fost aleasa "la propunerea Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania". In mod exceptional, din cauza faptului ca 9 octombrie cade sambata (de Sabat), anul acesta comemorarea se va tine pe 12 octombrie. Data fiind importanta simbolica a unei zile comemorative, e important de vazut care sunt semnificatiile comemorarii in Romania a "Zilei Holocaustului" si de ce a fost aleasa anume ziua de 9 octombrie si nu alta.

19 aprilie 1943

In 1951, Parlamentul noului stat israelian a adoptat o rezolutie prin care ziua de 27 Nisan (19 aprilie) a fost declarata "Ziua de comemorare a Holocaustului" (Yom ha-Shoah). In aceasta zi este cinstita memoria celor circa 6 milioane de evrei ucisi in Europa in perioada 1933-1945. Semnificativ este faptul ca data aleasa de israelieni este legata de un moment eroic al Holocaustului: 19 aprilie 1943 - izbucnirea revoltei in ghetoul varsovian.

27 ianuarie 1945

Exista, de asemenea, o zi internationala a Holocaustului. Este vorba de 27 ianuarie, data eliberarii in 1945 a lagarelor de exterminare Auschwitz-Birkenau. Unele tari au legiferat aceasta data ca zi nationala de comemorare a Holocaustului. In anul 2000, de pilda, Parlamentul italian a stabilit prin lege ca 27 ianuarie sa fie "Ziua Memoriei" - o data simbolica "de aducere aminte a Holocaustului, a legilor rasiale, a persecutiei cetatenilor evrei de catre italieni". A existat propunerea ca si Romania sa preia comemorarea acestei date. Pe buna dreptate, propunerea a fost respinsa. Regimul fascist italian nu a practicat forme extreme de antisemitism, iar numarul evreilor din Italia ucisi pe motive rasiale a fost relativ mic (circa 7.500). Nu este si cazul Romaniei in timpul regimului antonescian. De aceea, s-a convenit, in principiu, ca ziua aleasa sa fie legata anume de episodul romanesc al Holocaustului. Mai ales ca majoritatea negationistilor romani nu contesta Holocaustul in general, ci anume capitolul romanesc al acestuia, particularitatile sale, gradul de implicare a autoritatilor romanesti, dimensiunile genocidului in Romania si in teritoriile aflate sub administratie romaneasca.

16 mai 1944

Nici ziua de 16 mai nu a fost considerata adecvata. La aceasta data, in 1944, a inceput deportarea la Auschwitz a evreilor din Transilvania de Nord, aflata atunci sub ocupatie maghiara. A fost una dintre ultimele actiuni de deportare in masa a evreilor din Europa si una dintre cele mai rapide. Sub presiunea apropierii frontului, Adolf Eichmann insusi a organizat in timp record cea mai completa epurare etnica. In decurs de doar trei saptamani (16 mai-3 iunie) au fost deportati 151.180 de evrei din Sighetul Marmatiei, Satu Mare, Oradea, Cluj, Targu Mures, Dej, Baia Mare, Bistrita etc. Dintre acestia, 130.000 au fost exterminati in lagare. Evident, responsabilitatea pentru acest episod al Holocaustului revine autoritatilor maghiare si germane.

21 ianuarie 1941

Pentru comemorarea zilei Holocaustului in Romania a fost luata in discutie, printre altele, si ziua de 21 ianuarie, data la care, in 1941, a inceput rebeliunea legionara in timpul careia au fost ucisi peste 120 de evrei din Bucuresti. Cred ca alegerea acestei zile comemorative ar fi fost cea mai proasta solutie. Pe de o parte, ar fi permis unele formule retorice de "eroizare" a maresalului Antonescu, aflat in acel moment (din motive cunoscute) pe "partea buna a baricadei". Pe de alta parte, accentul comemorarii anuale ar fi fost pus pe faptul ca pentru capitolul romanesc al Holocaustului (doar) "legionarii sunt de vina". Astfel ar fi fost incurajata una dintre formele "negarii deflective" (in termenii lui Michael Shafir). De data aceasta, pentru inocentarea institutiilor statului roman, responsabilitatea nu ar mai fi fost atribuita nazistilor (forma de deflectare cea mai uzuala), ci unor segmente mai mult sau mai putin periferice ale societatii romanesti. Ministerul Educatiei si Cercetarii (un factor important in ecuatia comemorarii Holocaustului) a sustinut cu o energie suspecta alegerea anume a zilei de 21 ianuarie.

29 iunie 1941

29 iunie parea a fi o zi potrivita pentru comemorarea victimelor Holocaustului din Romania. "Pogromul de la Iasi" este o denumire inadecvata pentru ceea ce s-a intamplat in vara anului 1941. Folosesc totusi aceasta sintagma (cu ghilimele) doar pentru ca ea s-a incetatenit in literatura de specialitate. Pogromul (din rus. progrom = "masacru") are o dinamica proprie a psihozei colective, fiind - ca si linsajul - o actiune spontana, executata de grupuri de civili isterizati, in care fortele de ordine intervin (de regula prea tarziu) pentru a limita proportiile macelului. La Iasi, in vara anului 1941, nu a fost vorba de un pogrom. In urma ordinelor primite pe cale ierarhica, jandarmii si politistii au arestat cateva mii de evrei, pe care i-au masat in curtea Chesturii de Politie unde au fost mitraliati de militari din armata romana. Alte cateva mii de evrei din Iasi, inghesuiti in "trenurile mortii", au pierit prin asfixiere si deshidratare (29 iunie-6 iulie). Atat autoritatile militare ale statului, menite sa-i protejeze pe cetateni (politie, jandarmerie, armata), cat si autoritatile civile (CFR, administratie locala) au fost chiar cele care au executat masacrul. Desi 29 iunie ar fi fost o data potrivita pentru a fi declarata "Ziua Holocaustului" in Romania, totusi nu a fost adoptata aceasta solutie pentru ca este o zi de vara, cand Parlamentul, scolile si universitatile sunt in vacanta. In definitiv, rostul acestei comemorari este de a disemina cunostintele referitoare la Holocaustul din Romania, de a-i face pe oameni (mai ales pe tineri) sa inteleaga si sa constientizeze cauzele acestui fenomen unic in istorie si consecintele sale. Pe buna dreptate, s-a considerat ca - parlamentarii, studentii si elevii fiind in vacanta - impactul comemorarii ar fi fost mult redus.

9 octombrie 1941

Capitolul romanesc al Holocaustului este foarte complex, insumand actiuni si manifestari diverse, cu semnificatii nuantate. In principal, el consta in deportarea si exterminarea evreilor (si, in mai mica masura, a romilor) in lagarele din Transnistria. Regiunile din care cu precadere au fost deportati evreii au fost Basarabia, Bucovina (de Nord si de Sud), nordul Moldovei (jud. Dorohoi), mai putin din alte regiuni ale tarii, inclusiv din Bucuresti. Aceasta situatie i-a condus pe unii comentatori la bizare formule negationiste. In mai 2002, de pilda, la sesiunea Academiei Romane menita sa defineasca Holocaustul din Romania, ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, afirma urmatoarele: "In Romania nu a avut loc Holocaustul, insa Romania a participat la Holocaust prin guvernarea Antonescu, in spatiile acelea sBasarabia si Bucovinat care erau in administratie temporar romaneasca" (vezi Mediafax, 8 mai 2002). La fel ar fi putut zice si nazistii, a comentat ulterior Michael Shafir, si anume ca Holocaustul nu a avut loc atat in spatiul german, cat in special "in spatiile acelea care erau in administratie temporara a celui de-al Treilea Reich" (Intre negare si trivializare prin comparatie, Polirom, 2002, p.102). Personal, cred ca alegerea zilei de 9 octombrie este oportuna. Aceasta data pare sa intruneasca toate conditiile impuse de o corecta comemorare a Holocaustului in Romania. Pe 9 octombrie 1941 au inceput deportarile fortate, in vagoane de marfa incuiate, a evreilor din Bucovina de sud, teritoriu aflat si atunci si acum sub administratie romaneasca. In primele trei zile (9-11 octombrie) au fost deportati in Transnistria peste 5.000 de evrei, inclusiv batrani, bolnavi, femei si copii. "Din Suceava au fost evacuati 3.638 evrei, iar din comunele din judet si anume: Solca, Burdujeni si Itcani, au fost evacuati in total 1.395 evrei", se specifica intr-un raport al Prefecturii din Suceava. Au urmat circa 9.000 de suflete din Dorohoi, Radauti, Darabani, Mihaileni etc., etc. Deportat la varsta de 5 ani din Burdujeni, scriitorul Norman Manea rememoreaza evenimentul in romanul autobiografic Intoarcerea huliganului, Polirom, 2003, pp. 84-86. Intr-un raport secret din 1 noiembrie 1941, adresat Presedintiei Consiliului de Ministri, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, atragea atentia asupra "conditiilor foarte grele si neomenoase" in care se desfasoara "masurile hotarate" de purificare etnica a Basarabiei, Bucovinei si Moldovei de nord (inceputa in iulie 1941), solicitand reducerea fluxului de evacuati. Evreii deportati mureau de epuizare, de frig, de foame, de boli sau, pur si simplu, de glont. Deportarea nu a fost insa incetinita. Intr-un raport al Inspectoratului de Jandarmi din Transnistria (nr. 6373/15.XII.1941), superiorii erau anuntati ca, pana la jumatatea lunii decembrie, din aceste regiuni "au fost adusi in Transnistria, pentru plasare la srault Bug, 118.847 evrei". Numarul total al evreilor deportati in Transnistria a fost de cca 150.000. Este semnificativ ce declara Ion Antonescu inainte si dupa data de 9 octombrie 1941. La sedinta Consiliului de Aprovizionare din 6 octombrie el afirma: "In ceea ce priveste pe evrei, am luat masura ca sa-i scot definitiv si total din aceste regiuni. Masura este in curs. Mai am in Basarabia aproximativ 40.000 de evrei, care in cateva zile vor fi trecuti peste Nistru st Deci chestiunea evreiasca este o chestiune care se rezolva pentru Basarabia in cateva saptamani si se va rezolva si pentru Bucovina. Deci, domnule guvernator al Bucovinei, trebuie sa fii pregatit pentru aceasta masura s...t Tendinta mea este sa fac o politica de purificare a rasei romanesti si nu voi da inapoi in fata nici unei piedici ca sa realizez acest deziderat istoric al neamului nostru". La 11 octombrie, la o mare conferinta cu prefectii din tara, Ion Antonescu spunea: "Voi face din neamul romanesc un grup omogen. Tot ce este strain, incet-incet, trebuie sa plece. Am inceput realizarea acestui deziderat cu inlaturarea evreilor s...t Am inceput cu Basarabia. Basarabia nu va mai avea picior de evreu. De asemenea, Bucovina va fi si ea purificata cu 80% din evreimea aflata acolo". Este simptomatic faptul ca textul acestei cuvantari a maresalului a fost publicat in Buletinul Ministerului Afacerilor Interne (nr. 4, 1.XI.1941), dar nu si fragmentul de mai sus. Semn ca autoritatile erau constiente de gravitatea masurilor de etnocid adoptate, chiar si in cazul unui regim dictatorial pe timp de razboi.

Purificare etnica si etnocid

Actiunile propriu-zise de purificare etnica si etnocid au fost pregatite de discursurile guvernantilor si declansate la ordinele acestora. "Cu riscul de a nu fi inteles de unii traditionalisti care mai pot fi intre dvs. - se adresa Mihai Antonescu membrilor Consiliului de Ministri la sedinta din 8 iulie 1941 -, eu sunt pentru migratiunea fortata a intregului element evreiesc din Basarabia si Bucovina, care trebuie azvarlit peste granita s...t Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari s...t Nu stiu peste cate veacuri neamul nostru romanesc se va intalni cu libertatea de actiune totala, cu posibilitatea de purificare etnica s...t Asa ca va rog sa fiti implacabili. Omenia siropoasa, vaporoasa, filozofica n-are ce cauta aici s...t Sa folosim acest moment istoric si sa curatim pamantul romanesc si natiunea noastra s...t Daca este nevoie, sa trageti cu mitraliera s...t Sa va impiedicati cat mai putin de lucruri formale." Peste aproape doua luni (la 3 septembrie 1941), retorica maresalului Antonescu atinge cote paranoice: "Toti evreii sa fie readusi in lagare, preferabil in cele din Basarabia, fiindca de acolo ii voi impinge in Transnistria s...t Trebuie sa se inteleaga de toti ca nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o lupta pe viata si pe moarte. Ori invingem noi si lumea se va purifica, ori inving ei si devenim sclavii lor s...t Ca sa invingem trebuie sa fim fermi intr-o atitudine s...t Ea snatiuneat nu depinde de afacerile infloritoare ale unora, ci de victoria tuturor in contra Satanei. Si razboiul in general si luptele de la Odessa in special au facut cu prisosinta dovada ca Satana este evreul". Ca si tizul sau Mihai Antonescu, maresalul Ion Antonescu era obsedat ca ar putea rata "momentul acesta istoric" si sa piarda "razboiul cu evreii". La sedinta guvernului din 5 septembrie 1941, conducatorul statului spunea: "Am hotarat sa deparazitez viata neamului romanesc de toti evreii s...t Daca scapam momentul acesta istoric de acum, l-am scapat pentru totdeauna. Si daca castiga evreii razboiul, noi nu mai existam. Suntem complet condamnati pieirii. Am datoria ca sa apar aceasta natie cu ultima energie. Deci nu trebuie sa pierdem timp" (vol. Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri, alcatuit de Lya Benjamin, Hasefer, 1996, pp. 266-329). Emise intr-un cerc foarte inchis, abia aceste declaratii reprezinta adevarata ideologie (ultranationalista si visceral antisemita) a guvernantilor de atunci ai Romaniei. Ele s-au pastrat in stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri. Pentru presa, opinia publica si cancelariile occidentale erau ticluite alte declaratii, prezentand alte masuri si alte motivatii. Actiunile genocidale intreprinse impotriva evreilor din estul tarii nu erau motivate, de fapt, nici de pericolul iudeo-comunist, nici de tratamentul rau aplicat de unii civili evrei militarilor romani care se retrageau din Basarabia in iunie 1940. Acestea erau doar pretexte publice folosite de Antonescu. Ele sunt preluate si azi de diversi negationisti, de la Ion Coja la Paul Goma. In aceste cazuri, negarea Holocaustului tinde sa devina justificarea Holocaustului.

In loc de concluzii

Holocaustul produs in Romania nu este, cum cred unii, doar "o problema a evreilor". Este, de asemenea, "o problema a romanilor". Dar, evident, nu poporul roman este culpabil de acest etnocid. Responsabilitatea istorica, juridica si etica revine autoritatilor regimului Antonescu precum si gruparilor si elementelor extremiste care au incitat sau au participat la actiuni genocidale. De fapt, Holocaustul din Romania este o problema a noastra, a tuturor. Comemorarea decenta impreuna, romani si evrei, a "Zilei Holocaustului" si implicit a victimelor unor orori petrecute cu numai sase decenii in urma ar fi un important simptom de maturizare si democratizare a societatii romanesti.

Cahiers de l'Echinox: Sighet - capitala Holocaustului si a Gulagului din Romania Duminic, 28 Octombrie 2007 17:19

Ce s-ar intampla daca, intr-o dimineata, te-ai trezi ca Gregor Samsa metamorfozat intr-un gandac care nu-si mai aminteste nimic? Ai repeta la nesfarsit greselile facute in trecut. Singurul lucru pe care il invatam din istorie este ca nu invatam nimic din istorie. Dar daca te-ai trezi metamorfozat intr-o ganganie kafkiana care nu uita nimic? Ai acumula toate nefericirile intamplate in trecut. Pentru un om, ca si pentru o comunitate, nu numai amnezia, dar si memoria excesiva este nociva. Ramane ca fiecare om, fiecare comunitate, pentru a-si pastra sanatatea mentala, sa gaseasca raportul adecvat intre uitare si memorie. In forme diferite, ambele au functii ecologice.

Se construiesc memoriale si se inalta monumente ca locuri ale memoriei. Ne amintim de ele la zile comemorative, cand se implineste un deceniu sau un semicentenar de la producerea evenimentului. Se aduc copii cu autobuze si fanfare militare. Se depun coroane de flori si se tin discursuri solemne, in prezenta primarului cu tricoloru-n banduliera. Exista insa riscul ca memoria sa se leneveasca, iar locurile memoriei sa devina, mai degraba, locuri ale uitarii. Memorialele se construiesc ca sa tinem minte un eveniment istoric, dar de fapt sunt produsul luptei noastre impotriva uitarii. Ele se nasc din si se hranesc cu teama noastra de uitare.

La Platon, de pilda, scrierea inventata de zeul Thoth ca sa-i faca pe oameni mai cu tinere de minte este perceputa de regele egiptean Thamus, dimpotriva, ca un provocator al uitarii: Scrisul va aduce cu sine uitarea in sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le tinerea de minte; punandu-si credinta in scris, oamenii isi vor aminti din afara, cu ajutorul unor icoane straine, si nu dinlauntru, prin cazna proprie. Leacul pe care tu [Thoth] l-ai gasit nu e facut sa invartoseze tinerea de minte, ci doar readucerea aminte (Phaidros, 275 a).1

Cand locuitorii din satul Macondo au fost infestati de morbul uitarii, ei au inceput sa scrie pe obiecte numele acestora si modul lor de utilizare. Era un prim simptom al amneziei, constata Mrquez. Inainte de a se innamoli iremediabil in mlastinile uitarii, macondienii au fixat pe strada principala a localitatii o pancarta care proclama: Dumnezeu exista.

In luna iulie 2006, Ana Blandiana si Romulus Rusan m-au invitat la Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet sa tin o prelegere despre soarta evreilor din Romania in timpul Holocaustului si sa prezint filmul documentar al Luciei Hossu-Longin despre Mihail Sebastian. I-am intrebat care este rostul prezentarii acestor subiecte la o scoala de vara centrata pe Gulagul romanesc. Mi-au raspuns simplu: elevii nostri sunt inteligenti (mai inteligenti decat elevii lor) si vor sa inteleaga lumea pe care au mostenit-o.

Intr-adevar, studierea celor doua mari dictaturi ale secolului XX (nazismul si comunismul) si a celor doua mari genociduri (Holocaustul si Gulagul) te poate face sa intelegi mai bine lumea in care traim azi. Din pacate, ecuatia in care au fost puse in Romania anilor 90 cele doua genociduri a fost una profund inadecvata: Holocaust versus Gulag. S-au emis chiar somatii privind studierea cu prioritate a unuia sau altuia dintre ele. Personal, nu vad nici o ratiune ca ororile din anii 30-40, de pilda, sa fie studiate la concurenta si cu atat mai putin in locul celor din anii 50-60 sau invers. Astfel de studii nu sunt concurentiale (dupa principiul sau-sau), ci complementare (dupa principiul si-si). In conditiile in care extremele se ating si se aseamana, studiile privind legionarismul le ajuta pe cele privind comunismul romanesc si invers. Analizarea mecanismelor care au produs in Romania derapajele spre extreme (de dreapta si de stanga) este la fel de necesara si de urgenta pentru societatea de astazi. Atata cata este, democratia romaneasca este pandita de ambele extreme si ca atare ambele pericole trebuie prezentate si intelese.

Nu intamplator, la jumatatea anilor 90 Gabriel Liiceanu simtea nevoia sa precizeze: Din respect pentru adevar si din teama de recidiva istorica trebuie sa dobandim acest nou loc al discursului: unul in care memoria mortii lui Mircea Vulcanescu in puscariile comuniste sa nu ne impiedice sa discutam legionarismul lui Mircea Eliade; dar, deopotriva, unul in care discutarea uratului din deceniul al patrulea sa nu oculteze sirul de crime intins de comunism peste Romania vreme de mai bine de patru decenii.

Putem sa analizam impreuna Gulagul si Holocaustul ? Evident ca da. In fond, apartin aceluiasi tip de fenomene socio-patologice, fiind declansate de maladii similare ale spiritului. Crimele in masa fac astazi obiectul unei noi discipline stiintifice (Genocide studies), studiata in universitati. Un seminar international in acest domeniu, initiat de Ruxandra Cesereanu si avand tema Gulag si Holocaust in constiinta romaneasca, se desfasoara in primavara anului 2007 la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Invitatia la seminar contine unele conditionari semnificative: Nu va exista o sectiune axata pe Gulag si o alta axata pe Holocaust. Pentru intaia data cele doua chestiuni vor fi tratate impreuna (acesta este si scopul simpozionului, de aceea vorbim de o premiera nationala) in Romania. De aceea, lucrarea dumneavoastra trebuie sa fie axata pe ambele chestiuni. Modul de abordare s-a modificat sensibil in ultimul timp. Ceea ce parea a fi cvasi-interzis, pare a fi acum cvasi-obligatoriu.

Putem sa comparam cele doua genociduri? Se spune ca nu. Comparaison nest pas raison. Se sustine ca Holocaustul este un fenomen unic. Asa este, dar cum stabilim acest fapt fara sa-l comparam cu alte genociduri. Pe de alta parte, si Gulagul este fenomen unic. Unicitatea unuia nu anuleaza unicitatea celuilalt. Se spune, de asemenea, ca cele doua fenomene nu pot fi echivalate. Asa este, dar a compara nu inseamna a echivala. Compararea este un act de analiza stiintifica prin care se stabilesc diferentele si asemanarile dintre doua fenomene. Or, Holocaustul si Gulagul, nazismul si comunismul sunt fenomene socio-politice asemanatoare din unele puncte de vedere si deosebite din altele. Cand a inceput sa se informeze despre miscarea legionara, tanarul Ioan Petru Culianu a avut o reactie de bun simt: Ideologia legionara isi nota el in jurnal in 1978 imi este tot atat de straina ca si cea comunista. Ele seamana foarte mult.

Nu comparatia in sine, dintre Holocaust si Gulag, este maligna, ci cea facuta cu rea intentie. Michael Shafir are dreptate: Cand comparatia este facuta cu scopul de a nega sau cu cel al minimalizarii reciproce si/sau cu cel de a anula ceea ce este inerent unic Holocaustului sau Gulagului, atunci a incetat cautarea similitudinilor si s-a pasit pe odiosul camp mintal al negarii istorice.

Cu astfel de reflectii am incercat sa-i provoc pe elevii scolii de vara de la Sighet (10-17 iulie 2006). Purtarea unor astfel de dezbateri anume in acest oras mi s-a parut cu atat mai potrivita cu cat Sighetul are tragicul privilegiu de a fi o capitala atat a Holocaustului, cat si a Gulagului din Romania. Prezenta in oras a Casei memoriale Elie Wiesel si a Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei intaresc acest statut5. Capitala a Holocaustului pentru ca aici, in Maramures (ca si in toata Transilvania de Nord, aflata sub autoritate maghiara), s-a produs sub organizarea lui Adolf Eichman insusi una dintre cele mai crunte deportari a evreilor. S-a produs tarziu, in mai-iunie 1944 (cand soarta razboiului era pecetluita, frontul fiind pe Prut), cu o graba isterica (in doua saptamani), cu un numar mare de deportati la Auschwitz (circa 150.000 de suflete in Transilvania de Nord, dintre care 39.000 din Maramures) si cu un grad imens de exterminare (aproximativ 85 %). Pe de alta parte, Sighetul este si o capitala a Gulagului pentru ca anume aici a fost in mod sistematic decimata intreaga elita a Romaniei (politica, profesionala, religioasa, intelectuala). Pentru acest genocid a fost ales un loc strategic: Sighetul Marmatiei foarte departe de Bucuresti si foarte aproape de granita cu URSS.

In iulie 2002, Elie Wiesel a facut o vizita in Romania, la Sighet, pentru a inaugura Casa memoriala Wiesel casa in care s-a nascut, devenita acum un muzeu al exterminarii marii comunitati a evreilor din Maramures. Laureatul premiului Nobel pentru pace urma sa viziteze si Memorialul Victimelor Comunismului. Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, care il insotea, l-a descurajat, spunandu-i ca la Memorialul de la Sighet sunt comemorati legionari. Din pacate, Wiesel i-a ascultat sfatul si nu s-a mai dus, intarind astfel nedreapta legenda a eroizarii legionarilor la Sighet. Ion Iliescu si altii ca el erau si sunt personal interesati sa discrediteze si astfel sa marginalizeze Memorialul.

Memorialul de la Sighet este un ansamblu impresionant, pus sub zodia unui motto inspirat: Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma a memoriei, memoria singura poate fi o forma de justitie (Ana Blandiana). Organizatorii au stiut sa puna in evidenta atat dimensiunea macro a Gulagului (amploarea fenomenului), cat si detaliile semnificative (tragedia suferita de fiecare victima, de fiecare familie). Ca si nazistii, comunistii stiau si ei ca moartea a o suta de oameni este o tragedie, dar moartea unui milion este statistica (Adolf Eichman). Uciderea unui singur om provoaca o trauma emotionala coplesitoare.

Emotia nu poate sa creasca direct proportional cu numarul de victime. Ca si in cazul Holocaustului, numarul imens de victime ale Gulagului te poate face cumva insensibil. Dar chipul demn al unui detinut, privirea resemnata a unei vaduve, o carte postala cenzurata de tortionari, gamela contorsionata din care a mancat istoricul Gheorghe Bratianu sau o lumanare aprinsa in celula intunecoasa in care a murit Iuliu Maniu sunt tot atatea declansatoare de emotie profunda. Zidul de nume. Zidul de chipuri. Nume si chipuri ale victimelor care au fost aruncate anonime, in gropi comune, fara cruci.

Vreau sa-ti arat eu Memorialul, mi-a spus Ana Blandiana cand am sosit. Am fost onorat de acest privilegiu. Dupa aceea insa l-am revazut, pentru ca am simtit nevoia sa ma reculeg singur. Cu atat mai mult avand in vedere rolul jucat in instaurarea comunismului de catre unele dintre rudele mele. Memorialul de la Sighet este un loc al suferintei pure, marcat nu de resentimente, ci de recuperarea demnitatii umane. Adica exact ceea ce tortionarii au incercat sa distruga. Istoria a facut pipi pe noi, a rezumat Petre Tutea in stilu-i inconfundabil. Nu-mi spune ce a facut istoria din tine i s-ar putea replica ; spune-mi ce ai facut tu cu ce a facut istoria din tine.

Note

1. Platon, Opere, Editura stiintifica si enciclopedica, vol. IV, traducerea dialogului Phaidros de Gabriel Liiceanu, Bucuresti, 1983, p. 485.

2. Prefata la Leon Volovici, Ideologia nationalista si problema evreiasca in Romania anilor 30, Ed. Humanitas, 1995, p. 7.

3. Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade Ioan Petru Culianu, Editie ingrijita si note de Tereza Culianu-Petrescu si Dan Petrescu, prefata de matei Calinescu, Ed. Polirom, Iasi, 2004, p. 127.

4. Michael Shafir, Intre negare si trivializare prin comparatie. Negarea Holocaustului in tarile postcomuniste din Europa centrala si de est, Ed. Polirom, 2002, p. 131. Spre cinstea lui, Michael Shafir a donat drepturile de autor pentru acest volum, in mod egal, Asociatiei Evreilor din Romania Victime ale Holocaustului si Fundatiei Academia Civica Memorialul Sighet.

5. Amintesc aici numele etnologului Mihai Dancus si al sociologului Mihai Barlea pentru excelenta lor prestatie ca directori ai celor doua muzee.

Un scurt rezumat al istoriei Holocaustului in Romnia Satelii ai Germanei naziste, guverne romane succesive au tiat drepturile evreilor, au jefuit evrei de proprietatea lor si au privat numeroi evrei de cetatenia romana. Aceasta politica care a fost implementata ncepnd cu sfarsitul lui 1937 de ctre guvernul instaurat de Octavian Goga (Partidul Naional Taranesc) si Alexandru Cuza (Liga de Aprare Naional Cretina) si au fost continuate de dictatura fondata de Regele Carol al doilea in februarie 1938.La sfarsitul lui iunie 1940, Uniunea Sovietica a forat Romnia sa predea Basarabia si Bucovina de Nord iar trupele romane in retragere si stenii locali au savarsit violente nenumrate mpotriva evreilor. Astfel pe 30 iunie 1940, 200 de evrei au fost omorai in Dorohoi, alte sute au fost omorai in sate, de ambele laturi ale noilor granie si aproximativ zece mii de evrei au fost omorai intr-un mare pogrom in Iai. Pe 8 august 1940 guvernul roman a creat Statutul de Evreu care anula cetatenia majoritatii evreilor si interzicea mariajele mixte.Pe 4 septembrie 1940 generalul Ion Antonescu a preluat puterea si a invitat Garda de Fier fascista, condusa de Horia Sima sa se alture guvernului sau care a lansat o campanie de teroare si intimidare mpotriva evreilor intr-un efort de ai exclude din viata economica si comerciala a tarii. Puin dup aceea Antonescu a exclus Garda de Fier din guvernul sau dar rebeliunea lor din 21-23 ianuarie1941 a fost insotita de revolte anti-evreiesti in care 127 de evrei au fost omorai cu brutalitate. Dup excluderea Legionarilor, Antonescu a continuat politicile sale anti-evreiesti care au fost legiferate si care au fost aplicate printre alii de ctre Centrul Naional de Romanizare care a implementat toate legile anti-evreiesti si a dirijat scoaterea peste noapte a zeci de mii de evrei din casele lor.Izbucnirea rzboiului intre Germania si Uniunea Sovietica a condus la escaladarea masurilor anti-evreiesti in Romnia. Regimul Antonescu a privit rzboiul ca pe o oportunitate de a rezolva chestiunea evreiasca si a nceput prin a expulza 40.000 evrei din orae si sate confiscndu-le proprietatile. Aceasta a fost urmata de iniierea unei campanii de ucidere in masa a evreilor din Basarabia si Bucovina. In prima sa faza, unitati ale armatei romane si germane, asistate de Einsatzgruppe D si de localnici ucrainieni au ucis 160.000 evrei iar pe 15 septembrie 1941 Antonescu a ordonat expulzarea in Transnistria a 150.000 de supravieuitori. In timpul expulzrii, zeci de mii de evrei au fost omorai de escorta romana sau au murit de foame si de boli. In perioada conducerii romane, zona Transnistriei a devenit un loc al omorului in masa al evreilor dintre care 90.000 au pierit intre anii 1941-1944. Armata si jandarmeria romana au participat de asemenea la lichidarea a zeci de mii de evrei ucrainieni pe care au justificat-o acuznd evreii de colaborare cu ocupaia sovietica intre 1940-1941.Guvernul roman a fost de acord iniial cu deportarea in lagrele morii in Polonia a populaiei evreieti ramase dar cu timpul Antonescu a realizat ca Germania ar putea pierde rzboiul, ca nu are nici o intenie de a returna Transilvania de Nord Romniei. Aceti doi factori alturi de cererile crescute de trupe romaneti de ctre Germania pentru a lupta pe frontul de est precum si pentru petrol si provizii alimentare, au convins romanii sa refuze cererile nazitilor de a deporta evreii romani in lagrul morii de la Belsen (eforturile comunitatii evreieti locale, condusa de Dr. Wilhelm Felderman care a primit ajutorul unor figuri proeminente romane, a jucat de asemenea un rol important). Ca rezultat, evreii din Regat si cei din Transilvania de Sud au fost crutati de exterminarea in masa.Dupa respingerea cererilor nazitilor de a implementa Soluia Finala, guvernul roman a devenit contient ca ajutarea evreilor ar imbunatati imaginea Romniei in ochii Aliailor si ar ajuta tara sa obtina o mai avantajoasa intelegere dup razboi.Totusi in ciuda acestei atitudini, politica discriminatorie anti-evreiasca a regimului Antonescu a continuat in forta iar pauperizarea si exploatarea evreilor romani a continuat in anii rzboiului.In total 420.000 evrei care locuiau in Romnia in 1939 se estimeaz a fi fost omorai in timpul Holocaustului. Aceasta cifra include evreii omorai in Basarabia si Bucovina in vara lui 1941, a celor care au murit in timpul expulzrii din Transnistria si in zona adiacenta, a celor omorai in Iai si in alte localitati, evreii din Transilvania de Nord deportai la Auschwitz de unguri.

O supravietuitoare va vorbi la ONU despre Holocaustul din RomaniaDuminica, 25 Ianuarie 2009, ora 19:52Comenteaza acest articol | 149 comentarii

Cu prilejul Zilei Internationale a Comemorarii victimelor Holocaustului, pe 27 ianuarie, o supravietuitoare a Holocaustului din Romania, Ruth Glasberg Gold, va tine un discurs la Natiunile Unite.

Acum in varsta de 78 de ani, Ruth Glasberg Gold, locuieste in localitatea Aventura, din statul american Florida, informeaza Miami Herald.

Ea a fost invitata de organizatori pentru a-si istorisi povestea si a vorbi despre situatia mai putin cunoscuta a evreilor deportati in lagarele din Transnistria.

Familia lui Gold era din Cernauti. In 1941, soldatii romani si germani au intrat in oras si au masacrat peste 2.000 de evrei.

Soldatii romani i-au inchis pe evrei in ghetouri iar la varsta de 11 ani, Ruth a fost dusa impreuna cu familia intr-un lagar de concentrare.

"Holocaustul din Romania este aproape necunoscut", spune ea, amintindu-si cum cei inchisi in lagare erau lasati sa moara de foame, de frig sau din cauza bolilor.

Ramasa singura pe lume, dupa ce mama, tatal si fratele ei au murit pe rand in lagar, Ruth a fost eliberata in 1944 si s-a refugiat in Iugoslavia, apoi a trecut granita in Cipru de unde a ajuns in Israel si apoi a emigrat in SUA.

Fosta asistenta medicala, Ruth Glasberg Gold a scris deja o carte de memorii pe acest subiect.

Romnia i Holocaustul Trenurile morii: 30 iunie-6 iulie 1941

n iunie-august 1940, printr-un pachet de legi similare Legilor de la Nrnberg, autoritile romne i-au exclus din serviciul public pe funcionarii evrei. Etnicilor evrei li s-a interzis excercitarea oricror funcii publice, fiind nlturaii nu numai din aparatul funcionresc, din armat i din magistratur, ci i din societile comerciale, din echipele sportive etc. Totodat li s-a interzis cumprarea de imobile. Pentru amnunte: Decretul-lege din 8 august 1940 privind situaia juridic a evreilor, publicat n Monitorul Oficial nr. 183/1940. n continuare, prin Decretul-lege din 9 august 1940, publicat n Monitorul Oficial nr. 193/1940, au fost interzise cstoriile etnicilor romni cu etnici evrei, iar cele deja existente au fost declarate nule. n octombrie 1940 bunurile funciare ale evreilor au fost naionalizate.

Chiar i dup nlturarea de la putere a Grzii de Fier, regimul Antonescu, aliat al Germaniei naziste, a continuat politica de opresiune i masacrare a evreilor [necesit citare](i, mai apoi, a iganilor), mai ales n teritoriile estice. Pogromurile i transporturile erau la ordinea zilei n Moldova, Bucovina, i Basarabia[17]. Numrul morilor este inc n discuie, dar i cea mai mic estimare [necesit citare] atinge un numr de 250.000 [necesit citare] de evrei (i 25.000 rromi) n regiunile estice, n timp ce 120.000 dintre evreii din Transilvania ocupata au fost adunai de autoritile maghiare i transferai autoritilor germane[necesit citare]. Atrocitile au nceput n luna iunie 1941 prin pogromul de la Iai. n aa-numitele trenuri ale morii (trenuri cu deportai plimbate atta timp prin Moldova, pn cnd pasagerii au murit de sete i de foame) au fost ucii aproximativ 4.400 de evrei. (Sursa: Muzeul Evreilor din Romnia, citat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung din data de joi, 24 ianuarie 2005). n conformitate cu raportul oficial al Comisiei Internaionale privind Studierea Holocaustului n Romnia: n trenul morii care a plecat din Iai ctre Clrai, n sudul Romniei, care transporta probabil pn la 5.000 de evrei, doar 1.011 au ajuns la destinaie n via dup apte zile. (Poliia romn a numrat 1.258 de trupuri, dar sute de cadavre fuseser aruncate din tren pe drum, la Mirceti, Roman, Sboani i Inoteti). Trenul morii ctre Podu Iloaiei (la 15 km de Iai) mbarcase aproape 2.700 de evrei la plecare, dintre care doar 700 au mai cobort n via. n raportul oficial, autoritile romne au declarat c 1.900 de evrei s-au urcat n tren i "doar" 1.194 au murit[necesit citare]. Trupele romne care au ocupat oraul Odessa s-au fcut responsabile de masacrele de la Odesa, n timpul crora peste 100.000 de evrei au fost mpucai n toamna anului 1941.

Totui, n zona Europei Centrale i de Est, majoritatea evreilor de naionalitate romn au supravieuit rzboiului[necesit citare]. Regimul Antonescu fcuse planuri pentru deportri n mas din Valahia, sudul Transilvaniei, i din sudul i vestul Moldovei[necesit citare], dar nu le-a pus niciodat n practic. Istoricii nu s-au pus de acord cu privire la rolul fostului coleg de clas, evreul Wilhelm Filderman, n nepunere n aplicare a acestor planuri, sau Antonescu a calculat c Romnia de Vest nu era destul de anti-semit pentru a putea pune n aplicare planurile, sau nu voia s nlture contribuia evreiasc la economia romneasc[necesit citare]. (Este de notat c dei antisemit, mama vitreg a lui Antonescu era evreic precum i prima sa soie a fost o evreic de naionalitate francez.)

Aceasta este o list parial a legilor antievreieti promulgate ntre anii 1940 - 1942 n Romnia.

Decret-Lege ArticolDat Tem \ aprobat \ semnat

1220 03/05/1940"Definiia" rasial a evreilor

207/08/1940"Definiia" rasial a evreilor

2650 08/08/1940Starea juridic a locuitorilor evrei din Romnia \ Carol al II-lea \ primul ministru Ion Gigurtu i ministrul Justiiei Ion V. Gruia

2651 08/08/1940Interzicere a cstoriilor ntre romni de snge i evrei

153377 29/08/1940Regimul de educaie a evreilor (numerus clausus, numerus nullus) \ Decizia Ministerului de Educaie Naional

32941 03/10/1940Interzice evreilor dreptul de a concesiona altora farmacii[1].

3347 1, 3, 4, 5, 6, 1005/10/1940Expropriere rural[2].

3438 11/10/1940Regimul de educaie a evreilor (numerus clausus, numerus nullus)[3].

3758 10/11/1940Interzice evreilor vnzarea produselor, monopol de stat (sare, chibrituri, tutun)

42352 211/11/1940Cultul mozaic a fost eliminat dintre cultele istorice, protejate i autorizate[4].

42181 111/11/1940Excluderea total a personalului evreiesc de la teatrele naionale i particulare, chiar nesubvenionate de stat[5]. 64,25828/11/1940Obliga magazinele alimentare aparinnd evreilor s in nchis duminica, avnd n vedere promovarea comerului romnesc \ Ministerului Muncii

37897, 39, 40, 43, 45, 46, 53, 55, 42013/11/1940Colegiul Medicilor i exclude pe medicii evrei, de religie mozaic sau cretinai... Se instituie asociaii profesionale judeene ale medicilor evrei, care aveau dreptul de a ngriji numai bolnavi evrei. Medicii evrei nu aveau dreptul de a colabora la revistele tiinifice de specialitate i nu puteau fi membri ai societilor tiinifice.

Membrii Colegiului Medicilor (cretini) puteau ngriji numai bolnavi cretini de origine etnic romn sau arian i bolnavi turci, putnd n mod excepional, da ngrijiri bolnavilor evrei numai n caz de urgen[6].

381017/11/1940Expropriere rural

382516/11/1940romnizarea personalului din ntreprinderi, (obligaie de concediere a salariailor evrei)[7].

384716/10/1940Interdicia practicii, limitarea drepturilor avocailor evrei

391017/11/1940Exproprierea industriilor i facilitilor de exploatare a pdurilor i lemnului

396804/12/1940Exproprierea i interdicia evreilor de proprietate de vapoare

398405/12/1940Excluderea evreilor de la serviciul militar. Evreii din Romnia sunt obligai de a presta munci n interes obtesc...

421808/09/1940Tot personalul evreiesc al teatrelor i operelor din Romnia e concediat. Sunt nfiinate teatre i trupe de teatru evreieti, care erau autorizate a prezenta piese n limba romn, dar nu piese aparinnd unor autori romni. / Ministerului Cultelor i Artelor.

4235 09/09/1940Toate sinagogile pot funciona numai pe baza unei aprobri speciale a ministerului n cauz \ Ministerul Cultelor i Artelor 42,352 09/09/1940Suspendare, interdicia de manifestare religioas evreiasc /decizie ministerial

42,354 09/09/1940Suspendare, interdicia de manifestare religioas evreiasc /decizie ministerial

43,932 19/09/1940Suspendare, interdicia de manifestare religioas evreiasc /decizie ministerial

132 20/01/1941Mrirea taxelor militare datorate de fiecare evreu. Erau obligai s plteasc aceste taxe i evreii rechiziionai la munc n diverse ntreprinderi, fiind scutii numai evreii folosii la munca obligatorie, pe timpul acestei munci.

842 28/03/1941Preemiune a proprietilor urbane (mai ales imobiliare) a evreilor

853 27/03/1941Expropiere, administrarea statului i revinderea proprietilor evreieti ne-evreilor

1216-1220 02/05/1941Exproprierea titlurilor de rent \ipoteci, spitale i sanatorii proprietatea evreilor. \ Ministerul Romnizrii

1253 07/05/1941Interzice evreilor s posede aparate de radio-recepie.

2030 14/07/1941Excluderea din armat, plata i munca obligatorie pentru evrei (revizuire) 4,67218/07/1941Evaluarea proprietilor evreieti \ Decizie ministerial

2815-2816 10/10/1941Exproprierea titlurilor de rent \ipoteci, spitale i sanatorii proprietatea evreilor evacuarea proprietilor evreieti. Preemiune a proprietilor urbane (mai ales imobiliare) a evreilor \ Ministerul de Romnizare

936 21/10/1941Evreii sunt obligai, n funcie de venitul anual, s predea Armatei Romne o anumit cantitate de mbrcminte i nclminte nou i de bun calitate.

1309 29/10/1941Interzice evreilor de a lua n concesiune farmacii. Evreii nu au, de asemenea, dreptul de a deine autorizaii pentru drogherii, depozite de medicamente sau laboratoare de produse medicale. Legislaia n domeniul medical a fost adoptat n numele meninerii, dezvoltrii i ameliorrii sntii elementelor etnice romneti.

17/12/1941Recensmntul locuitorilor avnd snge evreiesc, sunt socotii evrei i cei avnd un singur bunic evreu.

81,67717/01/1942Proprietate evreieasc, exproprietat de stat, nchiriat neevreilor. \ Decizie ministerial

315 30/01/1942"Proprieti abandonate"

313 31/01/1942Instane speciale pentru procese legate de exproprierea proprietailor evreieti de stat

7881 25/03/1942Interzice accesul cu marf ranilor n locuinele evreieti. Evreii aveau voie s se aprovizioneze n piee i n magazine numai ntre orele 10 i 12 dimineaa \ Prefectul militar al judeului Botoani.

Istoria evreilor n RomniaDe la Wikipedia, enciclopedia liber Sinagoga din Timioara, Cetate Sinagoga din Braov

Minoritatea (etnia) evreiasc pe teritoriul actual al Romniei are o istorie ce se ntinde pe aproximativ dou milenii[1], dar a devenit semnificativ din punct de vedere numeric i al ponderii economice i culturale mai ales ncepnd cu secolul al XIX-lea. Potrivit recensmntului oficial din 1930, totalul evreilor din Romnia era de - 756 930[2]).

Aceast minoritate a ncetat - practic - s mai existe la sfritul sec. XX. n 2002 au fost recensionai n Romnia 6.179 evrei.Cuprins [ascunde]1 nceputurile prezenei evreieti2 Perioada medieval3 Situaia evreilor din Principatele Romne i apoi n Regatul Romniei n sec. XIX[10]4 Sionismul n Romnia5 Evreii n Romnia interbelic. Emanciparea politic6 Evreii n Romnia interbelic. Curentele iudaismului7 Date demografice8 Soluia final a problemei evreieti din Romnia n secolul al XX-lea 8.1 Antisemitismul activ: Legile privind minoritatea evreiasc ale lui Octavian Goga i Ion Gigurtu8.2 Retragerea din Basarabia i nordul Bucovinei8.3 Regimul lui Antonescu i curirea terenului8.4 Situaia cetenilor romni de etnie evreiasc n regimul comunist9 Evreii romni din diaspora 9.1 Evreii de origine romn n Israel9.2 Evreii de origine romn n alte ri10 Note11 Referine12 Bibliografie13 Vezi i:14 Legturi externe

[modific]nceputurile prezenei evreieti

nceputurile prezenei evreieti au fost plasate de istoriografia mai veche, nainte de cucerirea Daciei de ctre Traian, ns aceast opinie a fost revizuit de cercetrile actuale, deoarece nu este confirmat de mrturii arheologice. Existena evreilor n Dacia nainte de cucerirea roman nu este susinut de istoriografia actual. Chemarea evreilor de ctre Decebal dup distrugerea celui de-al doilea Templu s-a dovedit a fi o legend. Au fost dezminite i teoriile unor istorici ai secolului XIX cu privire la etimologia evreiasc a numelor localitilor Tlmaciu, Beclean i Aiud sau la contribuiile evreieti la dezvoltarea mineritului pe teritoriul Transilvaniei[3].

Probabil, primii evrei au ajuns n Dacia odat cu instalarea puterii romane. Pe la nceputul erei noi majoritatea poporului evreu locuia n afara Israelului antic, (dintre care, cam 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii). Rscoalele evreieti anti-romane, ncepute prin anii 60 d.Ch. (Rzboiul iudeilor) i terminate cu rscoala lui Bar-Kohba (132-135 d.Ch.) care s-au incheiat prin victoria armatei romane asupra evreilor au avut urmri tragice pentru nvini (vae victis): incendierea Ierusalimului i a celui de al II-lea Templu, masacre, robie i exil pe tot teritoriul controlat de romani. Ponderea colonitilor evrei pe teritoriul Daciei rmne i n acest caz, discutabil. Studiul demografic al lui Solin din 1983 nu pomenete nici un izvor arheologic cu privire la prezena unor astfel de populaii pe teritoriul Daciei romane, dar exist unele mrturii, mai ales monede, care o confirm