Academia de Studii Economice Din Bucureşti

Facultatea de Comerţ

Comerțul online

Lucrare la fundamentele științei mărfurilor

Coord. șef Autorprep. univ. drd. Smaranda Vișan Radu Ștefan

București2011

Cuprins:

Introducere …………………………………………………………………….……..2

Capitolul 1 Scurt istoric – comerțul online........…………………..………..………….2

Capitolul 2 Clasificare ………………………..…….….…...........................................3

Capitolul 3 Avantajele comerțului online ……………………………………...….......4

Capitolul 4 Securitatea …………………………………………………………..........5

Concluzie ………………………………………………………………………….…..6

Introducere:

Am decis sa aleg această temă „comerțul online” deoarece consider că a dobândit o importanță majoră în ultimii ani, comerțul online fiind foarte folosit in zilele noastre, din ce in ce mai mulți oameni aleg această metodă datorită mai multor avantaje eficiență, viteză, informare mai ușoară. Pentru mine comerțul online reprezintă o formă revoluționară de vânzare-cumpărare adaptată perfect la cerințele cumpărătorilor dar și ale vânzătorilor.

Capitolul 1

Scurt istoric despre comerțul online:

În ultimii ani prezența unei firme pe internet a devenit o chestiune la ordinea zilei, pentru unele din ele fiind chiar o necesitate. Costurile relativ mici (și in continuă scădere) au permis chiar si firmelor mici să aibă site-ul propriu. Dupa realizarea site-ului, in care firma se prezenta și iși descria oferta de produse si servicii, apărea imediat nevoia de a le face publice. Astfel, marketingul a fost rapid extins si adaptat chestiunilor specifice sectorului internet.

2

Trebuie menționat că toate acestea au fost posibile datorită extinderii internetului și în sectorul utilizatorilor (surfer-ilor), fără aceștia site-urile pierzându-și din importanță. Totodată a crescut spectaculos si numărul de calculatoare conectate la internet prin sistemul clasic (dial-up). În aceste condiții lumea virtuală a internetului a devenit o realitate ce tinde chiar să se substituie metodelor clasice de a afla informații, de a comunica, de a vinde/cumpăra, etc. Odată cu răspândirea web-ului și atingerea unei mase critice de utilizatori, firmele cu activitate de comerț, analiștii, specialiștii in marketing s-au gandit că merită investit efort in punerea la punct a unor tehnologii care să transforme surferii web in potențiali clienți. Inițial, siturile web ale acestor firme conțineau doar informații de contact, oferte promoționale sau chiar cataloage de produse sub forma unor pagini HTML statice. Lansarea unei comenzi de cumpărare a unor produse se putea face eventual via fax, telefon sau email. Totul era ok, doar că pentru a putea intra in posesia produselor, clientul trebuia sa plătească contravaloarea produselor comandate iar banii să parcurga drumul de la client la comerciant (vanzator). Plata se făcea de regulă prin mecanismele clasice, către un cont deschis de comerciant la o banca; presupunea deplasarea clientului la sediul unei institutii cu profil bancar pentru a depune banii si pentru iniția transferul acestora în contul comerciantului. În funcție de politica adoptată de comerciant pentru a demara procesul de livrare a produselor către client acesta cerea sau nu, confirmarea efectuari plați prin fax. Fie ca se folosea o retea de distribuție proprie, fie că se apela la un serviciu postal specializat (posta rapida, DHL, etc), teoretic aceasta ultima faza era cea mai lunga. Există încă puține situri web de comerț care permit vizualizarea on-line a cataloagelor de produse si lansarea comenzilor; informația ca un anumit comerciant ofera un anumit produs este obținută telefonic și/sau pe baza unei reclame in mass-media, la fel ca și în comerțul tradițional, natura produsului vândut va determina alegerea mijloacelor.

Capitolul 2

Clasificarea comerțului online:

Pe piață electronică sunt desfășurate mai multe tipuri de comerș. Fiecare implică părți diferite și poartă o denumire specifică :

· Business–to–business (B2B) , participanții sunt companii sau organizații;

· Business-to-consumer (B2C),companiile se adresează consumatorilor persoane fizice;

· Consumer-to-business (C2B), persoane fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-și vinde produsele sau serviciile firmelor și/sau caută vânzători să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie;

· Consumer-to-consumer (C2C),consumatori ce vând direct la alți consumatori;

· Comerțul mobil (M-commerce), activitate de comerț electronic care se realizează prin intermediul rețelelor de telefonie mobilă;

3

· Guvernment-to-business (G2B), un model de comerț electronic in care o instituție guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informații de la persoane juridice;

· Guvernment-to-consumer (G2C), prin acest tip de comerț electronic sunt acoperite relațiile la nivel de guvern si cetățeni privind informarea si prestarea de servicii publice (spre exemplu plătirea taxelor on-line).

Capitolul 3

Avantajele și dezavantajele comerțului online:

A devenit o obişnuinţă ca firmele să se facă cunoscute prin intermediul reţelei internet, publicând, cu ajutorul paginilor Web, date despre serviciile pe care le oferă şi despre produsele pe care le comercializează. Comparativ cu celelalte forme de comerţ clasice, comerţul electronic oferă o serie de avantaje. Din punct de vedere al cumpărătorului câştigul esenţial este echivalent cu factorul timp. Acelaşi produs sau serviciu poate fi cumpărat mai ieftin deoarece, într-un timp foarte scurt pot fi vizitate virtual mai multe magazine .Pentru firmele ce utilizează acest tip de comerţ trebuie luate în considerare următoarele avantaje:

Avantajele companiei- extinderea zonelor de activitate pentru pieţele naţionale şi internaţionale - cu un capital minim, o companie poate rapid şi uşor să-şi localizeze clienţii, furnizorii potriviţi şi cei mai buni parteneri de afaceri din lume;- creşterea vitezei de comunicare;- îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de exemplu, erorile de tastare);- reducerea inventarului şi a managementului stocurilor;- reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului şi primirea produselor/serviciilor;- reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a informaţiilor bazate pe hârtii (prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar Electronic Data Interchange determină reducerea stocu rilor şi costurilor legate de ciclul de cumpărare);- întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii (site-ul Web conţine informaţii actualizate, utile tuturor părţilor, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă legătură a partenerilor pentru stabilirea standardelor de comunicare);- o cale rapidă şi modernă de furnizare a informaţiilor despre companie (prin paginile de Web);- canale alternative de vânzare (prin Web).

Avantajele cumpărătorului- efectuarea rapidă de cumpăraturi sau alte tranzacţii la orice oră, în orice zi;- căutare rapidă de produse şi servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor şi calităţilor potrivite;- transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale

4

- permite participarea clienţilor la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din comunităţile virtuale, unde au loc schimb de idei, de experienţe;- comoditate sporită;- facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale.

Avantajele comerciantului în urma introducerii comerţului electronic sunt:-atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;-permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul şi poluarea;-permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât şi oamenii cu venituri mai mici să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viaţă;-permite oamenilor din lumea a treia şi a celor din zonele rurale să aibă acces la produse şi servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile;- facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educaţia, distribuirea serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus şi cu o calitate îmbunătăţită. Dificultatea de a înţelege bulversările vânzării cu amănuntul se fundamentează pe următoarele aspecte:- cum va evolua dialogul on-line cu consumatorul şi care vor fi primele segmente de piaţă atinse?- care va fi rolul mărcii pe piaţa on-line?- ce rol va juca încrederea clientului în comerţul electronic?- în ce măsură informaţiile culese de la clienţi vor folosi fabricanţilor şi furnizorilor de servicii? - cine va deţine controlul şi va profita de informaţia asupra consumatorului? - cine vor fi actorii canalului de vânzare care constituie comerţul electronic? 1

Capitolul 4

Securitatea comerțului online:

Creştere substanţială a securităţii tranzacţiilor de plată se poate obţine prin folosirea unor protocoale de autentificare al căror rol este să autentifice actorii principali ai tranzacţiei ce are loc pe Internet: deţinătorul de card şi cardul său, comerciantul şi acceptatorul acestuia şi poarta de acces din Internet (gateway) către sistemul de plăţi prin carduri.Această autentificare se face prin certificate de autenticitate, care necesită un sistem de chei publice (PKI, Public Key Infrastructure), fie prin alte metode, mai simple. Esenţială, rămâne autentificarea deţinătorului de card, deoarece aici se află sursa majorităţii fraudelor. Trei astfel de protocoale sunt astăzi în folosinţă – protocolul SET proiectat în anul 1996 de Visa, MasterCard, IBM şi alţii, protocolul 3-D Secure proiectat de Visa, şi protocolul SecureCode proiectat MasterCard, ultimile două în anul 2001. Cel care asigură securitatea maximă întrucât autentifică pe toţi actorii tranzacţiei, este protocolul SET. Acesta este însă un protocol complicat, costisitor şi dificil de implementat, motiv pentru care nu este răspândit, 1 Comert si globalizare Prof.univ.dr. Dumitru P (coordonator) et al, Comerț si globalizare Ed.ASE..

5

pare ameninţat cu dispariţia.. Dintre celelalte două, mai simple şi mai uşor de implementat, protocolul 3-D Secure tinde să devină un standard de facto, fiind acceptat şi de MasterCard şi de JCB.

Protocolul de autentificare 3-D Secure este prezentat de Visa sub marca „Verified by Visa”(VbV), prezentă pe siturile comercianţilor ai căror acceptatori au aderat la protocol. MasterCard oferă însă, sub marca proprie de „SecureCode” un număr de trei protocoale de autentificare distincte, la alegere pentru acceptatori: protocolul SPA/UCAF (primul care a purtat marca), protocolul CAP derivat din primul şi implementarea proprie a protocolului 3-D Secure. Spre deosebire de SET, protocoalele 3-D Secure şi SPA/UCAF nu mai impun certificate de autent autenticitate pentru toate părţile, ceea ce reprezintă o simplificare majoră. Autentificarea deţinătorului de card se face în timpul tranzacţiei, de către emitentul acestuia, numai pe baza numelui şi a unui cuvânt de control (password) sau PIN (sau prin alte metode, la alegerea emitentului), certificatul de autenticitate al cumpărătorului nemaifiind strict necesar. Protocolul SET foloseşte certificate de autenticitate şi generează diverse chei pentru deţinătorul de card, pentru comerciant şi pentru poarta de acces (gateway) la sistemul de plăţi prin carduri. Poarta de acces se află la nivelul acceptatorului, care are legatură cu sistemul de plăţi prin carduri, şi reprezintă punctul de acces din Internet către acceptator şi, mai departe, către sistemul de carduri. Certificatele de autent autenticitate sunt generate de Autorităţi de Certificare diferite, aflate într-o ierarhie, la vârful căreia se află o autoritate rădăcină, care aparţine consorţiului SET, numit SETCo. Această rădăcină va certifica Autorităţile de Certificare ale sistemelor de carduri (Visa, MasterCard), care, la rândul lor, vor certifica emitenţii şi acceptatorii.

Concluzie:

Cu certitudine globalizarea economiei va fi profund marcată de comerţul electronic. Este greu de prognozat care va fi proporţia comerţului clasic din totalul afacerilor comerciale, însă cu siguranţă acesta nu va fi substituit integral de forma electronică. Noile forme de „e-commerce” care se perfecţionează vor genera abordări noi ale conceptului de afaceri mult mai profitabile şi comode. Comerţul informaţional pare a fi doar una dintre noile tendinţe dintr-un spectru mult mai larg alături de comerţul virtual, cel intelectual sau de consultanţă.

Bibliography

1. http://informatica.ase.ro/site/A140301/cap3.htm [accesat la 10.11.2011] Disponibil la http://informatica.ase.ro/site/A140301/cap3.htm

2. http://regielive.ro [accesat la 10.11.2011] Disponibil la <http://facultate.regielive.ro/referate/comert/istoria-comertului-38159.html>

6

3. http://informatica.ase.ro/site/A140301/cap3.htm [accesat la 10.11.2011] Disponibil la http://informatica.ase.ro/site/A140301/cap3.htm

4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9B_electronic [accesat la 10.11.2011] Disponibil la http://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9B_electronic

5. http://www.scritube.com/economie/comert/Scurt-istoric-despre- ecommerce16421151823.php [accesat la 10.11.2011] Disponibil la http://www.scritube.com/economie/comert/Scurt-istoric-despre-ecommerce16421151823.php

6. Bucur, C.M. Comerț electronic Ed. ASE, Bucureşti, 20027. Prof.univ.dr. Dumitru P (coordonator) et al, Comerț si globalizare Ed.ASE, Bucureşti.

7