UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA

MASTER TURISM ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ

ANUL II

VALORIFICAREA ŞTIINŢIFICĂ, CULTURALĂ ŞI

TURISTICĂ A PATRIMONIULUI

MĂNĂSTIREA POPĂUŢI

– JUDEŢUL BOTOŞANI-

Mănăstirea

Sfântul Nicolae Popăuţi

Cult: crestin

Localitatea: BT

Adresa: BT

Telefon: 0231534584

Conducere: Sf Staret Diaconu

Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): bt II a A 01929

Biserica Sfântul Nicolae Popăuţi, din judeţul Botoşani, este una din multele

ctitorii ale domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Mănăstirea datează din anul 1496 având

astăzi o mare valoare artistică şi istorică, atât pentru picturile sale interioare de mare

valoare, cât şi pentru arhitectura şi rolul stratecic îndeplinit.

Ansamblul Mănăstirii Popăuţi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din

judeţul Botoşani din anul 2004, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929 şi fiind

alcătuit din următoarele 2 obiective:

Biserica "Sf. Nicolae"-Popăuţi - datând din anul 1496, cu transformări din 1858,

având codul BT-II-m-A-01929.01

Turnul clopotniţă - datând din 1496, având codul BT-II-m-A-01929.02

Pe zidul de nord al pronaosului se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt

înscrise următoarele: Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei,

fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinţi părintele

nostru arhiereul şi făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale al

patruzecilea curgător, luna septembrie, 30.

Mănăstirea din Popăuţi a fost amplasată într-o poziţie strategică determinată de

iminentele năvăliri ale duşmanilor atraşi de bogaţiile târgului Botoşanilor. Drept urmare,

arhitectura acesteia a urmat anumite criterii de siguranţă - clădirii propriu-zise a

mănăstirii i-au fost adăugate ziduri solide şi un turn de veghe - ajungându-se la aspectul

prezent pe care îl are biserica - o veritabilă cetate.

Lângă biserică s-a aflat un palat domnesc în care poposea Ştefan cel Mare în

drumul său spre Curtea Domnească din Hârlău. Conform cronicilor, la 22 iulie 1518 a

ajuns aici şi domnitorul Petru Rareş.

În cursul secolului al XVI-lea, biserica a suferit mai multe modificări. Abia în

anul 1626 s-a format satul Popăuţi, până atunci biserica aflându-se în mijlocul codrilor

Botoşanilor.

În anul 1751, Biserica Popăuţi a fost transformată în mănăstire de călugări, fiind

construit cu acest prilej un zid de piatră care înconjura incinta. Mai mulţi domnitori au

înzestrat mănăstirea cu moşii, printre care menţionăm următoarele: jumătate din moşia

Tătăraşi (1748, Grigore II Ghica), cealaltă jumătate a moşiei Tătăraşi (1751, Constantin

Racoviţă), moşia târgului Botoşani şi izlazul cumpărat de la familia Cantacuzino (1753,

Constantin Racoviţă), Cişmea, Răchiţi etc.

În anul 1753, domnitorul Constantin Racoviţă a închinat Mănăstirea Popăuţi către

Patriarhia Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite

prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) şi Alexandru

Moruzi (1803). Moşiile mănăstirii, împreună cu iazurile şi viile, sunt arendate de către

stareţii Popăuţilor, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareţii mănăstirii din

secolul al XIX-lea menţionăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul

1820 mitropolit de Ilicopoleos şi pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor

mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române.

Legea secularizării averilor mănăstireşti din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii

de moşiile deţinute, iar Mănăstirea Popăuţi a devenit biserică de mir. Pe rând,

proprietăţile fostei mănăstiri sunt cedate de Primăria oraşului Botoşani către diverse

instituţii: casele egumeneşti sunt date armatei în 1868, livada este preluată de către

Compania Căilor Ferate în 1870 etc.

Reducerea mănăstirii la rangul de biserică de mir are efecte negative asupra

ansamblului monahal. Biserica se deteriorează, fiind acoperită cu tablă în 1891. Cu toate

acestea, deteriorarea bisericii se accentuează şi ca urmare a faptului că la 12 mai 1897 s-a

prăbuşit jumătatea superioară a catapetesmei, Protoieria Botoşani decide la data de 15

iulie 1897 închiderea bisericii.

Exteriorul Bisericii vechi în renovare

Biserica a suferit modificări în secolul al XVI-lea, fiind renovată la începutul

secolului al XVIII-lea, de Ana, soţia lui Mihai Racoviţă. În anul 1750 biserica din

Popăuţi va fi numită mănăstire, cu obşte de călugari, construindu-i-se şi zidul de incintă,

precum şi alte cladiri de către Matei Voda Ghica.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica are toate trăsăturile stilului

moldovenesc din perioada de maximă înflorire a acestuia - atât planul, dispunerea

încăperilor, cât şi sistemul de construcţie al turlei naosului, decorarea exterioară

Biserica Popăuţi este zidită din piatră, în plan triconc, cu un soclu la baza

edificiului, faţada placată cu piatra dispusă geometric, întretăiata la intervale regulate de

patru benzi de cărămidă, cele de la mijloc fiind smălţuite în galben şi verde. A fost pictată

de la început în interior, dar pictura originală s-a păstrat numai în parte.

Faţada clădirii este realizată din benzi de cărămidă aparent smălţuita şi discuri

ceramice colorate, ornamente cu motive geometrice, faunistice şi heraldice.

La nord-vest de clădirea bisericii se află amplasat un turn clopotniţă de 17 metri

înălţime, care datează din aceeaşi perioadă cu biserica. El este zidit din piatră brută,

cioplită numai la colţuri şi la chenarele uşilor şi ferestrelor şi are trei etaje şi acoperiş de

şindrilă. În exterior, turnul are formă pătrată în dreptul etajelor I şi III şi octogonală la cel

de-al II-lea.

Turnul avea o multiplă funcţionalitate, el servind şi ca adăpost în caz de pericol.

În acest sens, se putea urca la etajul întâi numai pe o scară exterioară care putea fi

ridicată. La cel de-al treilea etaj se afla clopotniţa, aici existând patru mari deschideri

către cele patru puncte cardinale.

Turnul clopotniţă de la Popăuţi este, alături de turnul Tezarurului de la Mănăstirea

Putna şi de turnurile-clopotniţă de la Mănăstirea Bistriţa şi de la Sf. Ioan Domnesc din

Piatra Neamţ, una dintre puţinele construcţii de acest gen păstrate din vremea lui Ştefan

cel Mare.

Biserica veche

Biserica ocupă un loc important în ansamblul artei moldoveneşti din secolul al

XV-lea. Nu se poate şti cu certitudine momentul în care acest monument a primit

decoraţia sa interioară, căci nu există documente din epoca care să ateste data începerii

sau finalizarea decoraţiei murale în timpul lui Ştefan cel Mare.

Istoricul V. Drăguţ scrie "Biserica Sfântul Nicolae Popăuţi nu a fost pictată de la

început în interior" iar istoricul Sorin Ulea afirmă "Biserica din Popăuţi, ca şi cele din

Hârlau şi Dorohoi, reprezintă tipul deplin evoluat al arhitecturii moldoveneşti" adică,

construite din piatră şi unele porţiuni în asociere cu cărămidă, acestea au fost gândite

pentru a corespunde  cultului ortodox, corelat cu tradiţia bizantină.

Dispunerea picturii este de o mare amploare, ceea ce înseamnă decorarea totală a

interiorului bisericii, fiind baza concepţiei bizantine moldoveneşti de secol XV. Stilul de

repartizare a scenelor pe registre aparţine lumii bizantine dar, îl putem găsi şi în lumea

occidentalaă a lui Giotto, la biserica San Francesco din Italia, unde scenele sunt împărţite

pe registre suprapuse în maniera bizantină.

Se regasesc similitudini din punct de vedere cromatic cu frescele lui Giotto în cea

ce priveşte rafinamentul de tonuri: alburi uşor colorate, verde puternic cu tentă de

albastru intens, rozuri-griuri colorate, ocruri calde şi reci aplicate în câmpuri mari în

special pe arhitecturi ceea ce crează luminozitate şi pretiozitate picturii.

Picturi interioare

Cromatica picturii de la Popăuţi produce un efect dinamic puternic în ansamblul

ei, dar şi prin tendinta de accentuare a  scenelor religioase reprezentate în "Rugaciunea

din grădina Ghetsimani "şi "Trădarea lui Iuda", prin latura compoziţională a acestei  idei

religioase.

Banda decorativă este alcatuită din elemente florale poleite cu foită de aur, acest

tip de friza este compusă printr-o repetiţie modulară succesiva a unui element floral pe un

fond închis albastru, execuţia tehnică este realizataă cu o mare precizie grafică, desenul

fiind compus perfect sub forma unor vrejuri interminabile  cu forme bogate şi aspect de

floare exotică multicoloră.

Pictură interioară Biserica veche Turnul clopotniţă

În prezent, vechiul zid ce înconjoară mănăstirea a fost reconstruit pe vechea

fundaţie, conferindu-i acestui lăcaş sfânt măreţia de odinioară.

Armonia între forme şi valoarea cromatică impun acestui spaţiu religos identitatea

unicitatii lui. Mănăstirea din Popăuţi a fost declarată monument istoric în anul 1897 iar în

1899 aceasta va fi supusă unor lucrări de restaurare.

Zidurile exterioare ale Bisericii vechi Popăuţi

Săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii au dus la descoperirea în

anul 2003 a unei necropole boiereşti, aici fiind înmormântaţi, pe trei niveluri, peste 25 de

oameni. După cum a declarat stareţul Luca Diaconu al Mănăstirii Popăuţi, "cele mai

importante sunt persoanele din primul nivel. Este vorba despre un vornic din Botoşani,

care a fost adus acasă din Ţara de Jos, unde fusese mare vornic" . Pe piatra funerară a

marelui vornic, identificat de către prof. Sorin Ulea ca fiind Dragoş Boul, sunt

inscripţionate următoarele cuvinte: Acesta este mormântul vornicului nebun pentru

Hristos din Botoşani. Veşnica lui pomenire, văleat 1492.

În ultimii ani, a fost construită o biserică nouă cu hramul „Acoperământul Maicii

Domnului”, în formă de navă şi fără a avea turle. Zidul bisericii are 80 cm grosime, cu

spaţii interioare de 33,5 m în lungime, 8,5 m lăţime şi 12 m la abside, 19 m înălţime.

Pe lângă biserica veche şi cea nouă şi turnul clopotniţă, mai există o clădire ce

adăposteşte stăreţia şi chiliile monahilor. În vechile clădiri ale Casei Egumeneşti s-a

instalat Secţia de boli contagioase a Spitalului Judeţean "Mavromati".

Biserica nouă

Poarta de intrare şi zidul de incintă

Zona Botoşaniului deţine în patrimoniul sau o mare salba de monumente

arhitectonice culturale de valoare inestimabilă, de aceea la o primă vedere consider că axa

principală de coordonare a activităţii turistice ar trebui să fie turismul cultural şi de

agrement deoarece cadrul natural nu este atat de generos pentru a putea fi comparat cu

Bucovina sau Maramureşul.

La Botoşani, agenţiile de turism promovează mai degrabă exodul localnicilor

către alte judeţe decât zona. La iniţiativa conducerii Direcţiei Judeţene pentru Cultură,

Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional s-a încercat promovarea obiectivelor importante

printre care şi ctitoria lui Ştefan cel Mare de la Popăuţi, în ideea de a atrage vizitatori, dar

şi de a antrena agenţiile de turism. Cu fonduri de la ministerul de resort, s-a editat broşura

„Trasee turistice culturale”, care reflectă reţeaua din judeţ. Broşurile au fost puse cu

generozitate la dispoziţia agenţiilor de turism şi hotelurilor. S-a realizat şi un CD, un gen

de carte de vizită în imagini, care cuprinde valorile patrimoniului local, de la conace,

lăcaşe vechi de cult, cărţi deosebite, la rezervaţii naturale. Şi aceste colecţii de imagini au

ajuns pe birourile direcţiilor de cultură din ţară, la minister, fiind oferite vizitatorilor care

au trecut pe aici cu ocazia diverselor manifestări. Cu toate că s-au investit bani, muncă,

pasiune, efectele întârzie să apară, din păcate nefiind vorba în acest moment de un interes

vădit faţă de ţinutul unde s-a născut Mihai Eminescu.

Moment de mare atracţie pentru mănăstirea Popăuţi a fost cea de-a treia zi a

sărbătorii sfinte a Crăciunului din anul 2002 când Patriarhul Daniel a susţinut slujba

motiv pentru credincioşii botoşăneni precum şi credincioşi din toată Moldova au înfruntat

gerul pentru a asista la slujba oficiată de Prea Fericitul Părinte. Sutele de credincioşi s-au

călcat în picioare în dorinţa de a fi cat mai aproape de părinte sau pentru ca mâna Prea

Fericitului să le atingă creştetul.

În predica susţinută în faţa sutelor de credincioşi, patriarul le-a mărturisit

botoşănenilor că prezenţa sa la Botoşani de Sfântul Ştefan se datorează şi bisericii Sfantul

Nicolae din curtea mănăstirii ctitorită de Ştefan cel Mare. "Tăria aceasta a mărturisirii

credinţei care vine de la Duhul Sfânt a fost transmisă şi voievodului Ştefan care a

ctitorit biserica de alături, biserica Sfantului Nicoale".

La sfânta liturghie din cea de-a treia zi de Crăciun care a avut loc la Mănăstirea

Popăuţi au asistat, din altar, şi prefectul Gheorghe Sorescu, primarul Cătălin Flutur şi

preşedintele CJ Botoşani, Constantin Conţac. După slujbă patriarhul Daniel a vizitat

Seminarul Teologic Botoşani şi apoi a avut o intâlnire cu protopopul Lucian Leonte.

Conform unui articol de presă publicat în Ziarul de Iaşi la data de 07.03.2002 de

către Sergiu Balascău reiese una din marile probleme ale birocraţiei româneşti care nu

ajută la rezolvarea problemelor cu care se confruntă societatea în care trăim cu toţii ba

din contra acutizându-le. Toate aceste probleme sau neajunsuri au ca punct de reper banii

alocaţi de stat pentru recondiţionare, reconstrucţie sau renovare, bani care apar nu decât

pe hârtie, aşa cum prezintă Sergiu Balasău şi voi prezenta problema mai jos.

Ministerul Culturii şi Cultelor a alocat circa şase miliarde lei pentru renovarea

bisericii de la Mănăstirea Sfântul Nicolae Popăuţi, bani care nu au ajuns niciodată să fie

folositi pentru lucrări destinate acestui lacaş de cult. Începând cu 1996, an de an,

mănăstirea de la marginea Botoşaniului a figurat pe listele ministerului cu cel puţin un

miliard lei destinaţi unor operaţiuni de refacere a bisericii, însă banii alocaţi pe hârtie nu

au mai fost viraţi.

Din cauza acoperişului învechit, pictura bisericii (despre ale cărei trăsături

originale şi unicat am amintit mai sus) se deteriorează de la o zi la alta, necesitând

reparaţii urgente. Ştiută fiind situaţia de la Botoşani, ministerul a repartizat, anual, bani

pentru operaţiuni de renovare care, din motive necunoscute, nu au ajuns însă la lucrări

pentru mănastire. Mai mult, printr-un act normativ, în anul 2000, ansamblul de cult de la

marginea municipiului a fost inclus chiar în Programul Naţional de Restructurare al

Ministerului Culturii şi Cultelor, în 2001 alocându-i-se o suma dublă faţă de cea din anii

anterori, este vorba de două miliarde lei, însa nici din această sumă nu s-a facut vreo

lucrare, pentru că banii nu au mai fost viraţi. "Pe hirtie, au existat fonduri repartizate în

fiecare an, începând cu 1996, când am venit eu aici; dar este posibil sa se fi alocat bani şi

înainte de acest an. Niciodată banii nu au ajuns însa la firmele care ar trebui sa restaureze

mănăstirea. Este adevarat că pe listele ministerului figurăm, şi în acest an, cu o sumă, aşa

cum a afirmat domnul deputat Malaimare, dar dacă va ajunge la monumentul de la

Popăuţi nu se ştie", a declarat părintele stareţ Diaconu Luca al Mănăstirii Popăutţi.

Ministerul Culturii şi Cultelor nu aloca banii direct administratorilor

monumentelor şi nici macar Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu

National Cultural (DJCCPNC), ci unor firme autorizate de minister să restaureze

monumente. În Botoşani, doar societatea Ascon are licenţa în acest sens, însă, până în

prezent, ea nu a primit nici un ban pentru a efectua lucrări la ansamblul de la Popăuţi.

Totodata, deşi se ocupa şi de monumentele istorice şi de cult, Direcţia Judeţeană pentru

Cultură nu stie de ce banii alocaţi pe hârtie mănăstirii nu au ajuns la Botoşani. "Noi nu

primim de la minister nici o comunicare privind sumele care sunt alocate pentru lucrari la

monumentele istorice din Botoşani. Am facut adrese către minister, ca să fim şi noi

informaţi în această privinţă. Banii s-au alocat pe hârtie, dar nu au fost viraţi. Această

situaţie nu se întâlneşte doar la noi, ci şi în alte judeţe", afirma Dana Pietraru, directorul

general al DJCCPNC. Potrivit declaraţiilor deputatului Mihai Malaimare, preşedintele

Comisiei pentru Cultura din Camera Deputaţilor, Mănăstirea Popăuţi ar urma să

primească 1,15 miliarde lei în acest an pentru finalizarea lucrarilor de refacere a

acoperişului.

Unul din singurele proiecte de reabilitare finalizate care a reprezentat un punct de

început pentru complexul ecleziastic este proiectul iniţiat de Consiliul Judeţean Botoşani

care a consolidat şi reabilitat o mare parte a monumentului, acesta devenind mai atractiv.

Mănăstirea Popăuţi este inclusă într-un proiect al DJCCPCN din anul 2009:

Încurajarea şi sprijinirea unor biserici, mănăstiri în dezvoltarea unor proiecte de

reabilitare şi dotare a spaţiilor ecleziale; organizarea de muzee, proiect care nu a fost

realizat încă, astfel lăcaşul de cult nereuşind sa intre ca obiectiv cultural de importantă

majoră în circuitul mănăstirilor.

După cum putem observa turistic vorbind intervenţiile de transformare al acestui

lăcaş într-un obiectiv renumit turistic trebuie să fie de mare amploare iar instituţiile locale

ar trebui pe viitor sa-i acorde o mare importanţă pentru recondiţionarea picturii şi a

turnului, modernizarea chiliilor călugărilor şi construirea de noi spaţii destinate cazării

doritorilor de linişte precum şi iniţierea unui proiect destinat unităţilor de alimentaţie ale .

Infrastructura de transport în arealul Mănăstirii a fost modernizată prin proiecte

subvenţionate de U.E dar şi de Primăria Municipiului Botoşani oferind un cadrul prielnic

circulaţiei turistice. Apropierea de principalele puncte de transport feroviar şi rutier îi

conferă de asemenea o mare accesibilitate pentru turiştii pe cont propriu sau pentru

turismul neorganizat.

Zona periferică ocupată de Mănăstire este una liniştită fiind înconjutată de case,

de verdeaţă, de locuri de odihnă aici fiind de asemenea amenajat un spital. Cadrul liniştit

propice rugăciunii îi oferă un avantaj precum şi apropierea de oraş care este un alt punct

de atracţie pentru turismul cultural dar şi pentru turismul de agrement prin obiectivele

turistice antropice pe care le oferă.

Mănăstirea poate deveni un punct de atracţie turistică dacă autorităţile locale o

includ în programe turistice care să o promeze. Turism religios, de pelerinaj organizat sau

neorganizat este unul din cele mai mari fenomene turistice din România care aduce cele

mai multe fluxuri turistice interne şi internaţionale şi implicit renume regiunii Moldovei,

Judeţului Botoşani şi ţării nostre care doreşte ca obiectivele de renue să suscite entuziasm

în rândul turiştilor dar în acelaşi timp investiţiile sale să fie minime.

Bibliografie:

Constantinescu I. - România de la A la Z. Dicţionar turistic, Ed. Stadion,

Bucureşti, 1970

Drăguţ V.,1976, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

Ullea S., 1968, Istoria artelor plastice în România, vol. I, Editura Meridiane,

Bucureşti

Ullea S., 1963, Studii şi cercetări de istoria artei, S.C.I.A., nr. 1

*** Mitropolia Moldovei şi Sucevei - Monumente istorice bisericeşti din

Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974

*** Evenimentul, 10 februarie 2003 - La Popăuţi, au fost descoperite un mormânt

şi o piatră funerară de pe timpul lui Ştefan cel Mare

www.ziaruldeiasi.ro

www.evenimentuldebotosani.ro

http://dumitruagachi.wordpress.com/2009/04/22/biserica-popauti-%E2%80%93-

sinteza-si-inovatie-220409

www.cjbotosani.ro