Biserica Română Unită cu Roma, Greco-CatolicăDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biserica Buna Vestire din Târgu Mureş,

construită în perioada interbelică

după modelul bazilicii Sfântul Petru din Roma

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică este o biserică catolică, sui iuris, de rit bizantin. Biserica

Română Unită cu Roma a jucat un rol esențial în dezvoltarea culturii și educației române moderne, iar

tradițional este considerată una din cele două biserici naționale românești. Întâistătătorul ei din 1994 și până în

prezent este arhiepiscopul major Lucian Mureșan (cardinal din 2012).

Cuprins

  [ascunde] 

1 Istorie

2 Organizare

o 2.1 De-a lungul timpului

2.1.1 Până în 1948

2.1.2 Clandestinitatea

2.1.3 După 1989

o 2.2 În prezent

3 Demografie

4 Diferendul patrimonial cu Biserica Ortodoxă Română

o 4.1 Faza tergiversării prin „comisiile de dialog”

o 4.2 Proiecte de lege privind reglementarea folosirii lăcașelor de cult ale BRU

o 4.3 Practica neunitară a instanțelor în primul deceniu de după 1989

o 4.4 Recursul în anulare promovat de Procurorul General al României

o 4.5 Presiunile internaționale

4.5.1 Rapoartele Departamentului de Stat al Statelor Unite

4.5.2 Rapoartele Comisiei Europene

o 4.6 Noile reglementări interne

o 4.7 Evoluția în cursul anului 2006

o 4.8 Evoluția în cursul anului 2007

o 4.9 Evoluția în cursul anului 2008

o 4.10 Evoluția în cursul anului 2009

o 4.11 Evoluția în cursul anului 2010

o 4.12 Evoluția în cursul anului 2011

o 4.13 Demersuri pentru rezolvarea problemelor de comun acord

o 4.14 Evoluția în cursul anului 2012

o 4.15 Evoluția în cursul anului 2013

5 Personalități

6 Vezi și

7 Note

8 Bibliografie

9 Legături externe

Istorie[modificare]

Articol principal: Istoria Bisericii Române Unite.

Ioan Inocențiu Micu-Klein

Biserica unită din Comana de Jos, Braşov, una din cele mai vechi din Țara Făgărașului

Biserica Română Unită cu Roma s-a format în urma unirii marii majorități a clerului și a credincioșilor Mitropoliei

Ortodoxe din Ardeal (Transilvania) cu Biserica Romei. O mică parte din credincioși nu a aderat la actul de

unire, dar cea mai mare parte a lor însă a rămas fidelă episcopilor uniți. Din datele recensământului din

anul 1930 reiese că 31,1% din populația din Transilvania era greco-catolică, iar 27,8% era ortodoxă.

În Crișana-Maramureș 36,8% din populație s-a declarat ortodoxă și 25,2% greco-catolică, iar în Banat 56,1%

din populație era ortodoxă și 3,6% greco-catolică.[1]

Realizată după modelul unirii Bisericii Rutene din Polonia și a Episcopiei de la Muncaci (în Transcarpatia),

unirea bisericii ardelene (transilvane) s-a produs în preajma anului 1700, însă anul și data exactă sunt

disputate, diversele opinii fiind prezentate în articolul Istoria Bisericii Române Unite. Organizarea oficială a

Bisericii Române Unite ca parte a Bisericii Catolice s-a făcut în 6 iulie 1716, în vremea papei Clement al XI-lea,

prin decretul „Indulgendum esse”.

Ca și toate celelalte biserici greco-catolice din zona de influență sovietică, la ordinul lui Stalin [2] , Biserica

Română Unită a fost scoasă în afara legii în timpulregimului comunist, începând cu anul 1948 (Decretul 358

din 1 decembrie 1948) și până în 1989, iar patrimoniul acesteia a fost luat, fie în folosința statului comunist, fie

în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În această perioadă, și mai ales în anii stalinismului, ierarhii (un

cardinal și 12 episcopi), preoții, călugării și credincioșii greco-catolici au fost aspru persecutați, mulți dintre ei

murind în chinuri de martiri în închisorile si coloniile de muncă forțată din gulagul comunist sau în domicilii

forțate. Prin aceste măsuri, se urmărea micșorarea influenței Bisericii Catolice și

facilitarea sovietizării României.

Din 1994 și până în prezent Biserica Română Unită este condusă de arhiepiscopul și mitropolitul Lucian

Mureșan, devenit între timp arhiepiscop-major, iar în 2012 a fost ridicat la treapta de cardinal al Bisericii

Catolice. În 16 decembrie 2005 Biserica Română Unită a fost ridicată de papa Benedict al XVI-lea la rangul de

biserică arhiepiscopală majoră, cu autonomie și drepturi similare celor aferente patriarhiilor catolice orientale,

conform can. 151-154 din CCEO.[3]

Organizare[modificare]

Potrivit ediției din 2005 a Anuarului Pontifical, la sfârșitul lui 2003, Biserica reunea 737.900 de credincioși, 716

preoți eparhi și 347 de seminariști. Conform datelor recensământului din 2002, în România au fost înregistrați

191.556 de greco-catolici, dintre care 160.896 etnici români, 19.645 maghiari, 6.148 romi, 1.721 ucrainieni,

1.542 germani etc. Aceste rezultate sunt contestate de Biserica Română Unită, care acuză faptul că în

formulare era tipărită deja confesiunea ortodoxă și a susținut că autoritățile au făcut presiuni asupra celor

recenzați să nu se declare greco-catolici.[4] Independent de Biserica Română Unită, în România există de

asemenea șase episcopii (dieceze) romano-catolice (de rit latin), care formeazăBiserica Romano-Catolică din

România.

Conform datelor recensământului efectuat în anul 2002 de autoritățile române, județele cu cea mai numeroasă

prezență greco-catolică erau: Cluj(30.012), Satu-Mare (29.200), Maramureș (28.182) etc.

De-a lungul timpului[modificare]

Până în 1948[modificare]

Provincia mitropolitană de Făgăraș și Alba Iulia în anul1909 (albastru): 1. Arhiepiscopia de Făgăraș și Alba Iulia (cu sediul la

Blaj), 2. Episcopia de Lugoj, 3. Episcopia de Oradea Mare și 4. Episcopia de Gherla.

Inițial Biserica Română Unită cu Roma a fost pusă sub jurisdicția arhiepiscopului romano-catolic de Esztergom,

care îndeplinea funcția de Principe-Primat al Ungariei.[5] Astfel episcopul greco-catolic din Blaj se afla

subordonat canonic celui romano-catolic din Strigoniu (Esztergom). În anul 1777a fost înființată ce-a de-a doua

episcopie unită românească, Episcopia de Oradea Mare, subordonată inițial tot Arhiepiscopiei de Esztergom.

Situația s-a schimbat la 26 noiembrie 1853, când prin bula „Ecclesiam Christi ex omni lingua” papa Pius al IX-

lea a ridicat Episcopia Română Unită de Făgăraș și Alba Iulia la rangul de mitropolie, cu Episcopia de Oradea

drept sufragană. Astfel Biserica Română Unită cu Roma a devenit provincie bisericească de sine stătătoare,

subordonată direct Sfântului Scaun, ieșind deci de sub jurisdicția arhiepiscopului primat al Ungariei. Tot atunci

au fost înființate două episcopii noi, cea de Lugoj și cea de Gherla, care au fost subordonate ierarhic (ca

episcopii sufragane) Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj. Primul mitropolit al Blajului a

fost Alexandru Șterca Șuluțiu.

În perioada interbelică a fost înființată Episcopia de Maramureș, cu sediul la Baia Mare, ca a patra episcopie

sufragană a Arhiepiscopiei de la Blaj. Incă din acea perioadă, la București funcționa un vicariat greco-catolic,

aflat sub jurisdicția Arhipiescopiei de Alba Iulia și Făgăraș.

Clandestinitatea[modificare]

Întrevederea dintre Nicolae Ceaușescu (flancat de Manea Mănescu și Ștefan Voitec) și patriarhul Iustin Moisescu,

București, 18 iunie 1977

La 3 septembrie 1948 a fost publicat în Monitorul Oficial al României decretul prin care episcopul Ioan Suciu,

considerat vârful rezistenței anticomuniste din BRU, a fost depus din funcție de Guvernul Petru Groza. La 18

septembrie 1948 au fost depuși din funcție ceilalți episcopi uniți, cu excepția luiVasile Aftenie, episcopul-vicar

pentru București, și a lui Iuliu Hossu, episcop de Cluj, considerați mai concesivi.

Autoritățile comuniste au organizat pentru data de 1 octombrie 1948 o adunare a clerului greco-catolic,

răspândind știrea că întrunirea va fi prezidată laCluj de episcopul Iuliu Hossu. Acesta însă a reușit să trimită în

data de 30 septembrie o scrisoare circulară prin care anunța excomunicarea latae sententiae a celor care vor

participa la adunarea de trecere la Biserica Ortodoxă Română.[6] În aceste condiții întrunirea nu s-a desfășurat

la sediulEpiscopiei de Cluj-Gherla, ci la mică distanță, în sala de sport a Liceului Barițiu. La adunare a

participat un singur protopop unit, Traian Belașcu, protopop de Țichindeal, și 37 de preoți de mir, dintre care

doi au refuzat să semneze proclamația de trecere la BOR.[7] Cei 36 au fost primiți în dupămasa zilei de 1

octombrie de episcopul ortodox Nicolae Colan, după care au plecat spre București, pentru primirea la Palatul

Patriarhal, urmată de o slujbă la Biserica Sf. Spiridon Nou, prezidată de patriarhul Justinian Marina.[8]

În zilele de 27-29 octombrie 1948 au fost arestați toți cei sașe episcopi greco-catolici din România,

inclusiv Vasile Aftenie și Iuliu Hossu, și duși mai întâi la vila patriarhală de Dragoslavele-Muscel,[9] unde au fost

vizitați de mai multe ori de patriarhul Justinian, apoi la Mănăstirea Căldărușani și, în cele din urmă, despărțiți,

în arestul Ministerului de Interne și la închisoarea Văcărești.[10]

În data de 8 noiembrie 1948 a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care a fost demis și Iuliu Hossu,

ultimul episcop greco-catolic aflat încă formal în funcție (deși arestat cu zece zile înainte). La 1

decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a emis decretul 358/1948 care a stabilit încetarea

cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia.[11]

În timpul clandestinității au fost făcute mai multe demersuri de relegalizare a Bisericii Unite. Punctul de vedere

oficial al autorităților comuniste și alBisericii Ortodoxe Române era acela că Biserica Română Unită ar fi încetat

să existe.[12] Această teză corespundea deopotrivă intereselor statului comunist, cât și Bisericii Ortodoxe

Române, chemată să furnizeze un alibi pentru versiunea oficială a dispariției credincioșilor greco-catolici.[13]

La 12 august 1956 a avut loc la Cluj în plină stradă o liturghie duminicală greco-catolică celebrată de

preotul Vasile Chindriș, cu o participare numeroasă (ca. 3.000 de persoane).[14] În urma acestei demonstrații,

dublată de o vastă mișcare petiționară,[15] a urmat un nou val de arestări și condamnări ale liderilor rezistenței

greco-catolice.

Nunţiul Luigi Poggi, însărcinatul special pentru ameliorarea relațiilor cu Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România și Bulgaria

între 1973-1986

Cornel Burtică, ambasadorul Republicii Socialiste România în Italia (1966-1969), s-a întâlnit de mai multe ori

cuAgostino Casaroli, ministrul de externe al Vaticanului. Cei doi au discutat pe larg despre reglementarea

situației Bisericii Române Unite, ambasadorul Burtică exprimându-și acordul în acest sens. Într-o notă trimisă la

București ambasadorul Burtică evidenția între avantajele reglementării chestiunii în cauză pe acela că

aniversarea în 1968 a 50 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, organizată de greco-catolicii din

emigrație, să nu aibă un pronunțat caracter ostil regimului de la București.[16] În urma intervențiilor sale, un

emisar al Sfântului Scaun a primit permisiunea de la Departamentul Cultelor de a-l vizita la 31

octombrie 1968 pe cardinalulIuliu Hossu, aflat în domiciliu forțat la Mănăstirea Căldărușani.[17]

În data de 26 mai 1973, în cursul unei vizite oficiale în Italia, Nicolae Ceaușescu a fost primit în audiență

particulară de către papa Paul al VI-lea, ocazie cu care Ceaușescu a afirmat cu privire la chestiunea Bisericii

Române Unite: "o socotim irevocabil închisă pentru totdeauna. E o problemă religioasă dar și de stat. Pentru

noi nu există. Luați act că nu vom renunța la a veghea la unitatea poporului român."[18]

În noiembrie-decembrie 1973 a avut loc prima vizită a nunțiului Luigi Poggi în România, desfășurată cu condiția

ca acesta să nu întâlnească episcopi greco-catolici.[19]Chiar și solicitarea lui Poggi de a vizita mormântul lui Iuliu

Hossu din cimitirul Bellu a fost refuzată, pe motiv că "Hossu nu este un mort oarecare".[20] Principala dificultate

în calea ameliorării relațiilor dintre România și Sfântul Scaun a fost problema Bisericii Unite, autoritățile

comuniste fiind dispuse la o apropiere doar cu condiția "totalei abandonări de către Vatican a problemei fostului

cult greco-catolic".[21]

Consacrarea episcopală a lui Traian Crișan în data de 6 ianuarie 1982 la Roma a stârnit o reacție vehementă

din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Române, reacție orchestrată de autorități.[22] Consacrarea episcopală și

predica ținută de papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia respectivă au fost dezavuate în ședința Sfântului Sinod

din 10-11 ianuarie 1982, iar patriarhul Iustin Moisescu a trimis o telegramă de protest către papa Ioan Paul al

II-lea, telegramă publicată în ziarele centrale din 14 ianuarie 1982.[23] Papa Ioan Paul al II-lea se pronunțase

încă de la începutul pontificatului său pentru scoaterea Bisericii Române Unite din ilegalitate.[24]

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio

Europa Liberă, disidenta Doina Cornea și alți cinci intelectuali clujeni au solicitat legalizarea Bisericii Române

Unite cu Roma.[25]

După 1989[modificare]

Prin decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 Consiliul Frontului Salvării Naționale a abrogat decretul 358

din 1 decembrie 1948. Situația juridică a lăcașelor de cult greco-catolice trecute în posesia Bisericii Ortodoxe

Române urmează să fie reglementată printr-o lege specială.

În 7 mai 1990 autoritățile române au recunoscut funcția episcopală a episcopilor aleși în clandestinitate: Ioan

Ploscaru [26] , Vasile Hossu [27] , George Guțiu [28] , Lucian Mureșan [29]  și Alexandru Todea [30] . Decretele de

recunoaștere au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 63 din 9 mai 1990. Astfel a fost restabilită ierarhia

Bisericii Române Unite cu Roma.

La 16 decembrie 2005 Sfântul Scaun a ridicat Biserica Română Unită de la statutul de biserică

mitropolitană sui iuris, la acela de biserică arhiepiscopală majoră, statut care îi conferă mai multe drepturi și

mai multe obligații, de care țin și regulile privitoare la alegerea episcopilor și a arhiepiscopului major.

Arhiepiscopul mitropolit era ales de Sfântul Scaun dintr-un număr de trei candidați propuși de provincia

mitropolitană. Arhiepiscopul major succesor al cardinalului Mureșan va fi ales de conferința episcopală a

bisericii arhiepiscopale majore și confirmat de Sfântul Scaun. Consiliul episcopilor uniți s-a transformat astfel în

sinod al episcopilor.

În prezent[modificare]

Episcopiile Bisericii Române Unite cu Roma

Din 2005 Biserica Română Unită cu Roma este organizată - în conformitate cu Codul Canoanelor Bisericilor

Orientale - ca biserică arhiepiscopală majoră, cu sediul la Blaj. Arhiepiscopia majoră este compusă

din Arhiepiscopia de Făgăraș și Alba Iulia, Episcopia de Oradea, Episcopia de Cluj-Gherla, Episcopia de

Lugoj și Episcopia Maramureșului (cu sediul în municipiul Baia Mare).

Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma îndeplinește în același timp și funcția de arhiepiscop-

mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș.

Biserica Română Unită cu Roma are patru eparhii în România (Oradea Mare, Cluj-

Gherla, Lugoj și Maramureș) și una în Statele Unite ale Americii (Episcopia Greco-Catolică Română de Ohio),

trecută mai recent în subordinea arhiepiscopiei majore cu sediul la Blaj.

Demografie[modificare]

Greco-catolicii din Principatul Transilvaniei (1850)

Greco-catolicii din România (1930)

Ortodocşii şi greco-catolicii din România interbelică (pe județe)

      Ponderea greco-catolicilor o depășește pe cea a ortodocșilor, existând totuși importante comunități ortodoxe

      Ponderea ortodocșilor o depășește pe cea a greco-catolicilor, existând totuși importante comunități greco-catolice

      Majoritate ortodoxă fără o prezență greco-catolică importantă (sub 1%)

Prezenţa greco-catolică conform recensământului din 1930, înainte de desființarea Bisericii Române Unite cu Roma

Prezenţa greco-catolică conform recensământului din 2002

Prezenţa greco-catolică conform recensământului din 2002 [31]

Conform datelor recensământului din 1930 unitățile administrative cu cea mai însemnată pondere greco-

catolică erau:

Județul Maramureș (interbelic) : 64,4%

Plasa Iza: 80,9% (mozaici 13,9%, ortodocși 4,3%)

Plasa Sighet : 69,4% (mozaici 14,6%, romano-catolici 6,5%)

Plasa Vișeu: 69,4% (mozaici 22,2%, romano-catolici 7,3%)

Județul Someș : 63,5%

Plasa Gârbou: 86,7% (ortodocși 9,8%, mozaici 2,2%)

Plasa Ileanda: 78,6% (ortodocși 16,8%, mozaici 3,2%)

Plasa Gherla: 73,1% (reformați 20,5%, ortodocși 2,4%)

Plasa Beclean: 65% (reformați 19%, ortodocși 8,4%)

Plasa Dej : 64,8% (ortodocși 18%, reformați 12%)

Județul Năsăud : 60,2%

Plasa Năsăud: 86,5% (luterani 5,9%, mozaici 3,7%)

Plasa Șieu: 52,8% (luterani 24,9%, ortodocși 10,5%)

Județul Satu Mare (interbelic) : 59,0%

Plasa Baia Mare: 84,9% (romano-catolici 7,1%, reformați 4,9%)

Plasa Șomcuta Mare: 80,3% (ortodocși 8,8%, mozaici 5,5%)

Plasa Oaș: 76,1% (reformați 12,1%, mozaici 7,8%)

Județul Sălaj (interbelic) : 52,6%

Plasa Jibou: 75,5% (ortodocși 12,9%, reformați 6,3%)

Plasa Crasna: 72,7% (reformați 18,7%, ortodocși 3,2%)

Plasa Cehu Silvaniei: 68,1% (reformați 24,6%, mozaici 3,4%)

Județul Turda : 42,3%

Plasa Iara: 67,1% (ortodocși 23,2%, reformați 4,7%)

Plasa Luduș : 56,7% (reformați 22,8%, ortodocși 11,9%)

Plasa Mihai Viteazu: 53,5% (reformați 19,3%, ortodocși 14,4%)

Plasa Câmpia Turzii : 52,9% (reformați 27,5%, ortodocși 13,5%)

Județul Cluj (interbelic) : 42,7%

Plasa Borșa : 80,6% (reformați 13,9%, ortodocși 1,9%)

Plasa Sărmaș: 76% (reformați 16,2%, ortodocși 2,8%)

Județul Târnava Mică : 40,7%

Plasa Blaj: 61,8% (reformați 16%, ortodocși 12,5%)

Plasa Iernut : 43,7% (reformați 22,4%, ortodocși 22,3%)

Județul Mureș : 32,4%

Plasa Râciu: 74,9% (reformați 14,6%, unitarieni 5,2%)

Plasa Teaca : 65,4% (luterani 15,2%, reformați 11,3%)

Plasa Toplița: 36,4% (romano-catolici 26,2%, ortodocși 25,3%)

Plasa Reghin : 33,1% (ortodocși 30,4%, reformați 23,0%)

Județul Alba : 31,6%

Plasa Teiuș: 58,4% (ortodocși 30,9%, reformați 7,0%)

Plasa Ocna Mureș : 56,4% (reformați 19,4%, ortodocși 15,8%)

Plasa Aiud: 51,3% (ortodocși 24,3%, reformați 16,3%)

Județul Hunedoara : 18,5%

Plasa Pui: 63,3% (ortodocși 32,4%, romano-catolici 1,3%)

Plasa Hațeg: 63,0% (ortodocși 31,5%, romano-catolici 2,6%)

Diferendul patrimonial cu Biserica Ortodoxă Română[modificare]

Biserica Mănăstirii Nicula

Faza tergiversării prin „comisiile de dialog”[modificare]

După Revoluția Română din 1989, unul din primele acte normative ale noii puteri a fost Decretul-Lege nr.

9/1989, de abrogare a Decretului 358/1948, prin care Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara

legii. Un decret-lege al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională din data de 24 aprilie 1990 prevedea că

bunurile BRU aflate în proprietatea statului urmează să fie restituite vechiului proprietar. Procesul de restituire

a fost obstrucționat în mod vehement de reprezentanții BOR, care inițial nu au dorit ca BRU să-și

redobândească nici măcar bunurile aflate în posesia statului. Un exemplu în acest sens este clădireaMănăstirii

Bixad, care a fost transformată de autoritățile comuniste în preventoriu TBC și care deși a fost restituită prin

hotărâre de guvern în anul 1992,[32]decizia de restituire nu a putut fi pusă în aplicare din cauza opoziției clerului

ortodox local, aflat în poziția de terț față de acțiunea în cauză. În ceea ce privește situația bisericilor și a caselor

parohiale aflate în posesia Bisericii Ortodoxe Române, conform aceluiași Decret-lege nr. 126/1990, aceasta

urma să fie stabilită prin comisiile bilaterale de dialog, formate din reprezentanți ai ambelor culte. Aceste

comisii nu au reușit să rezolve situațiile conflictuale decât în șase cazuri, ceea ce a determinat BRU să se

adreseze instanțelor de judecată. Au existat și puține cazuri de restituire pe cale amiabilă a unor lăcașe de cult,

cum este cel al Bisericii Bob din Cluj.

Turnul Bisericii "Sf. Dumitru" din Beiuș

Proiecte de lege privind reglementarea folosirii lăcașelor de cult ale BRU[modificare]

Prima inițiativă în acest sens a aparținut senatorului Matei Boilă (PNȚCD).[33] Acest proiect a fost completat de

senatorul jurist Corneliu Turianu și adoptat deSenatul României în ședința din 12 iunie 1997. Proiectul

prevedea folosirea în comun de către comunitățile ortodoxe și greco-catolice a bisericilor greco-catolice în

localitățile în care există o singură biserică, respectiv folosirea exclusivă a unei biserici de către comunitățile

greco-catolice în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult. Legea Boilă-Turianu a stârnit o

reacție vehementă a episcopatului Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, care a trimis pe 12

septembrie 1997 o scrisoare Parlamentului României, în care a arătat legiuitorului că prevederea adoptată

de Senat ar fi nedemocratică, căci „încalcă dreptul democratic al colectivității de a decide, pe bază de vot,

asupra soartei lăcașelor de cult”, precum și faptul că amestecul statului în relațiile dintre culte ar fi neproductiv.

Deputatul Petre Țurlea (PUNR) a dat citire acestei scrisori în ședința Camerei Deputaților din 30

septembrie 1997, criticând în numele PUNR în termeni aspri legea adoptată de Senat.[34] În continuare legea

Boilă-Turianu a fost tergiversată la Camera Deputaților timp de patru ani și în cele din urmă respinsă pe 25

septembrie 2001,[35] în noua legislatură dominată de PDSR, devenit PSD în iunie 2001 (vezi alegeri legislative

în România, 2000).

Practica neunitară a instanțelor în primul deceniu de după 1989[modificare]

În prima parte a anilor 1990, instanțele de judecată au considerat că doar comisiile bilaterale de dialog ar fi

abilitate să rezolve chestiunea dreptului de proprietate asupra lăcașelor de cult disputate, fără ca justiția să se

poată pronunța în caz de neînțelegere a părților. Acest punct de vedere a făcut ca parohiile ortodoxe să se

transforme în același timp în părți și în arbitri ai diferendului, tranșarea conflictului depinzând de atitudinea lor,

parohiilor greco-catolice fiindu-le inițial refuzat dreptul ca cererile lor de restituire să fie examinate de o instanță

independentă. Această soluție contravenea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, care

interzice ca o parte să fie totodată arbitru al propriei cauze și care garantează oricărei persoane liberul acces la

justiție. Așa fiind, în a doua parte a anilor 1990 practica instanțelor de judecată a devenit neunitară, unele

instanțe admițând cererile parohiilor greco-catolice, iar altele refuzându-le, cu trimitere la comisiile mixte de

dialog, blocate de parohiile ortodoxe. Primul caz notoriu de admitere a unei acțiuni în revendicare a părții

greco-catolice a fost decizia Curții de Apel Ploiești din anul 1998, prin care a fost restituită Catedrala

Schimbarea la Față din Cluj.

După alte câteva sentințe judecătorești favorabile BRU, în luna februarie 2002 patriarhul Teoctist a adresat o

scrisoare ministrului justiției Rodica Stănoiu, prin care cerea ca ministrul să intervină pe lângă instanțele de

judecată ca acțiunile greco-catolicilor să fie respinse, făcând referire expresă la judecătoriile din Dej și Gherla,

precum și la tribunalele din Baia Mare și Arad și la curțile de apel Cluj și Alba Iulia. Ministerul Justiției a trimis

scrisoarea respectivă prin fax către curțile de apel din Transilvania, ceea ce a generat un val de proteste față

de imixtiunea în activitatea instanțelor de judecată.

Recursul în anulare promovat de Procurorul General al României[modificare]

Biserica Sf. Petru şi Pavel din Sibiu(Biserica dintre Brazi)

La data de 7 aprilie 1993 Protopopiatul Sibiu al BRU a chemat în judecată parohiile BOR Cibin I și II, pentru a fi

obligate să predea reclamantei imobilele aferente Bisericii Petru și Pavel din Sibiu. În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că imobilele sunt proprietatea sa iar pârâtele refuză să i le predea. Instanțele de fond

(Judecătoria Sibiu), apel (Tribunalul Dolj - după strămutarea cauzei la Craiova) și recurs (Curtea de Apel

Craiova) au dat câștig de cauză reclamantei. Considerând că aceste hotărâri ar fi fost pronunțate cu depășirea

atribuțiilor instanțelor judecătorești, la data de 22 august 1996, Vasile Manea Drăgulin, procuror general al

României, a promovat recurs în anulare.

În motivarea recursului în anulare a arătat că dreptul de proprietate constituit prin lege în baza unui anumit

regim constituțional nu poate fi desființat de o lege ulterioară, deoarece ar însemna aplicarea retroactivă a legii.

Procurorul General a susținut că într-adevăr prin decretul-lege nr. 9/1989 a fost abrogat decretul 358/1948, de

desființare a BRU, dar situația bunurilor care au aparținut cultului greco-catolic a fost reglementată de decretul-

lege 126 din 24 aprilie 1990, care, prin art. 2 și 3, a prevăzut posibilitatea restituirii acestor bunuri, ca și

modalitatea restituirii lor. În temeiul acestor din urmă dispoziții legale, cât și în baza HG 466 din 19

august 1992 [36] , Procurorul General al României a conchis că soluționarea restituirii bunurilor care au aparținut

BRU ar fi fost concepută prin voința legiuitorului ca o problemă ce excede atribuțiilor instanțelor judecătorești

și, cum în speță instanțele nu ar fi ținut cont de aceste dispoziții (de restituire a bunurilor BRU strict pe cale

administrativă), instanțele de judecată și-ar fi depășit atribuțiile săvârșind un act de imixtiune în prerogativele

puterii legiuitoare și o încălcare a separației puterilor în stat.

Prin decizia nr. 581/1999[37] Curtea Supremă de Justiție a respins recursul în anulare formulat de Procurorul

General al României contra deciziei civile 833/1996 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Instanța supremă a

arătat că prin HG 466/1992, invocată de Procurorul General, s-au constituit într-adevăr în unele județe

comisiile la care se referă art. 2 din decretul-lege 126/1990, dar la fel de adevărat este că pentru municipiul

Sibiu o asemenea comisie nu s-a constituit. Neconstituirea unei atari comisii nu poate însă împiedica liberul

acces la justiție al reclamantei, deoarece ar fi contrar principiului consacrat prin art. 21 al Constituției, potrivit

căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea intereselor sale, nici o lege neputând îngrădi

exercitarea acestui drept.

Față de aceste considerente Curtea Supremă a stabilit că hotărârile atacate cu recurs în anulare nu au fost

date cu depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești, cum a susținut Procurorul General. Soluționarea acțiunii

în revendicare presupune soluționarea unui proces privind raporturile juridice civile care intră în competența

instanțelor judecătorești, iar împrejurarea că instanțele au discutat neînscrierea unui drept în cartea funciară și

au hotărât asupra consecințelor de ordin juridic ce decurg din această neînscriere, nu reprezintă o imixtiune în

atribuțiile altei puteri și nici nu constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat, așa cum greșit s-a

susținut în recursul în anulare.

Presiunile internaționale[modificare]

Rapoartele Departamentului de Stat al Statelor Unite[modificare]

Biserica Bob din Târgu Mureş

Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă în lume, dat publicității în

anul 2004 a deplâns nerezolvarea chestiunii restituirii bisericilor greco-catolice. Raportul enumeră demolarea

de către ortodocși, sub diferite pretexte, a bisericilor greco-catolice din Vadu Izei, Băișoara, Șmig și Craiova.

Este menționată de asemenea intenția de demolare a bisericii Mănăstirii Nicula (vezi pag. 9 a Raportului [38]),

precum și a bisericii din Ungheni. Raportul arată la pag. 13 că deși Biserica Greco-Catolică a obținut restituirea

Mănăstirii Bicsad, totuși nu poate intra în posesia ei din cauza opoziției clerului ortodox și a autorităților publice

locale, care refuză să pună în aplicare decizia de restituire. De asemenea în orașul Dumbrăveni parohia

ortodoxă nu respectă decizia judecătorescă prin care a fost decisă celebrarea alternativă a serviciilor

religioase, refuzând să pună la dispoziția comunității greco-catolice lăcașul de cult care aparține acesteia, iar

autoritățile locale nu întreprind nimic pentru punerea în practică a deciziei judecătorești.

Noul raport anual al Departamentului de Stat, dat publicității pe 8 noiembrie 2005, a reliefat din nou

obstrucționarea retrocedării bisericilor greco-catolice prin atitudinea BOR, arătând că din iulie 2004 și până în

aprilie 2005 aceasta a restituit doar două biserici greco-catolice. Raportul prezintă pe larg evoluția situației.[39]

Rapoartele Comisiei Europene[modificare]

Chestiunea restituirii bisericilor greco-catolice a fost inclusă în anul 2002 în raportul de țară întocmit de Comisia

Europeană cu privire la stadiul progresului României în drumul spre aderarea la Uniunea Europeană, dat

publicității pe 9 octombrie 2002. În următorul raport de țară, dat publicității pe 5 noiembrie 2003, Comisia a

consemnat din nou problema restituirii bunurilor BRU. Un an mai târziu, în anul 2004, Comisia a menționat din

nou lipsa de progres în privința restituirii bisericilor greco-catolice. Același raport a reliefat ineficiența comisiilor

mixte de dialog între BOR și BRU, precum și refuzul unor instanțe de a examina în fond cererile greco-

catolicilor, respingând acțiunile cu trimitere la comisiile mixte.

Noile reglementări interne[modificare]

Biserica Sf. Vasile cel Mare din Bucureşti, restituită în anul 2006

În aceste condiții, în anul 2004 Guvernul României condus de Adrian Năstase a adoptat Ordonanța de Urgență

nr. 64/2004, care a învestit în mod expres instanțele judecătorești cu competența privind judecarea litigiilor ce

au ca obiect bunurile care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma [40]. În anul 2005, prin Legea nr.

182/2005, Parlamentul României a adoptat OUG 64/2004, stabilind procedura concretă a convocării comisiei

mixte de dialog și acordând tribunalelor competența judecării litigiilor în primă instanță pentru cazul în care

părțile nu se înțeleg[41]. Această lege a fost promulgată de Președintele României și publicată în Monitorul

Oficial nr. 505 din 14 iulie 2005.

În anul 2005, pentru a asigura practica unitară la nivelul tuturor instanțelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a

stabilit în mod expres admisibilitatea cererilor de retrocedare introduse de BRU împotriva BOR, casând

sentințele contrare adoptate de instanțele inferioare și trimițând spre rejudecare cauzele vizate, cu respectarea

îndrumărilor date de Curte.[42]

Evoluția în cursul anului 2006[modificare]

Înființarea Mitropoliei Clujului și instalarea lui Bartolomeu Anania ca mitropolit în data de 25 martie 2006 au fost

însoțite de o serie de atacuri ale acestuia la adresa politicienilor, la adresa BRU și a nunțiului Jean-Claude

Périsset, acuzat că și-ar fi depășit "în mod repetat și persuasiv atribuțiile diplomatice." Comunicatul sinodului

mitropolitan ortodox întrunit sub conducerea lui Bartolomeu Anania în data de 5 iulie a avertizat clasa politică

că BOR nu va mai fi neutră la viitoarele alegeri în cazul în care va fi reglementată chestiunea retrocedărilor.[43]

Luarea de poziție a mitropolitului Anania a fost criticată de scriitorul Nicolae Prelipceanu [44] , de Doina

Cornea [45]  și de mai mulți comentatori ai actualității religioase.[46][47]

Sinodul permanent al BRU, întrunit în ședință extraordinară în data de 19 iulie 2006, a deplâns tergiversarea

retrocedării bisericilor greco-catolice și lipsa de decizie din partea autorităților publice.[48]

În anul 2006 au fost puse în aplicare sentințele de restituire în privința a două lăcașuri importante. Astfel, pe 17

februarie 2006 executorul judecătoresc din Satu Mare a pus în executare decizia Curții de Apel Oradea de

punere în posesie a parohiei române unite cu Roma din Satu Mare ca proprietar al Bisericii Sfinții Arhangheli.

Punerea în posesie a avut loc în prezența Detașamentului de Intervenție Rapidă a Poliței Satu Mare, ca

urmare a faptului că parohia ortodoxă s-a opus până în ultimul moment predării lăcașului de cult. În cel de-al

doilea caz, având ca obiect predarea Bisericii Sf. Vasile din București, acțiunea s-a desfășurat în mod pașnic

pe 28 decembrie 2006. Pe 1 ianuarie 2007, la slujba de hram oficiată de episcopi greco-catolici, au asistat de

asemenea un consilier al Patriarhului Teoctist și preotul ortodox care a slujit în biserică până la restituirea ei.

Evoluția în cursul anului 2007[modificare]

Pe parcursul anului 2007 a continuat procesul de restituire a imobilelor confiscate BRU în anul 1948. Pe 4

februarie 2007 Episcopia Greco-Catolică de Oradea a reintrat în posesia deplină a Palatului Episcopal Greco-

Catolic din Oradea, clădire aflată într-o stare avansată de degradare. Monumentul de arhitectură a fost renovat

în cursul anului 2007 și redat în folosință în luna octombrie a aceluiași an.[49] Tot în luna octombrie a fost

inaugurat noul sediu al Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” din Oradea, care funcționase anterior în Palatul

Episcopal confiscat de autoritățile comuniste.[50] În instanțele judecătorești a continuat dezbaterea pricinilor

având drept obiect retrocedarea bisericilor greco-catolice. Între cauzele mai notabile s-au remarcat cele legate

de Biserica „Sf. Nicolae” din Orăștie, restituită de Curtea de Apel Alba Iulia pe 13 septembrie 2007 [51] , „Biserica

Adormirea Maicii Domnului” din Arad, restituită de Tribunalul Arad pe 10 octombrie 2007, după rejudecarea

procesului[52], Biserica din Viile-Satu-Mare, restituită de Curtea de Apel Constanța[53], Biserica Seminarului

Greco-Catolic Oradea, cauză strămutată la Tribunalul Mureș, Biserica „Buna Vestire” din Brașov etc. În

fața CEDO au continuat cele patru acțiuni-pilot formulate de Biserica Română Unită în contradictoriu cu Statul

Român. Pe 5 decembrie 2007 Curtea Europeană a întocmit expunerea faptelor în cauza Parohia Greco-

Catolică Sf. Vasile-Polonă contra Statului Român.[54]

Evoluția în cursul anului 2008[modificare]

Vechea biserică greco-catolică din Ungheni(monument istoric), înghițită de construcția unei biserici ortodoxe (martie 2008)

La începutul anului 2008 au fost restituite mai multe biserici greco-catolice, între care cea din Șiria, a cărei

predare-primire s-a făcut în mod pașnic pe 16 februarie 2008, și biserica din Vălanii de Beiuș, Bihor, pusă în

posesia BRU prin executor judecătoresc la data de 28 martie 2008, în prezența efectivelor de jandarmi.

[55] Episcopia Română Unită de Oradea și-a declarat încă din 25 martie 2008 disponibilitatea ca lăcașul

respectiv să fie folosit și de comunitatea ortodoxă,[56] propunere reiterată ulterior la fața locului,[57] dar refuzată

de partea ortodoxă, apoi acceptată pe 30 martie de episcopul Sofronie Drincec al Episcopiei Ortodoxe a

Oradiei,[58] și în dimineața zilei de 2 aprilie de mitropolitul Bartolomeu Anania, care apoi în dupămasa aceleiași

zile s-a răzgândit.[59] În data de 6 aprilie 2008 a avut loc în biserica din Vălani prima slujbă duminicală greco-

catolică de după anul 1948.[60] O săptămână mai târziu, pe 13 aprilie 2008, a avut loc prima slujbă greco-

catolică de după 1948 în biserica din Prisaca, Bihor, unde de asemenea a fost convenită folosirea prin

alternanță a lăcașului de cult.[61]

În data de 5 mai 2008 Protoieria Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române a făcut publică restituirea casei parohiale

greco-catolice din Ploiești.[62] Predarea-primirea imobilului, situat în str. I. L. Caragiale nr. 33, a avut loc în data

de 13 mai 2008.[63]

Pe 8 mai 2008 parohia ortodoxă Ungheni a început demolarea vechii biserici greco-catolice din localitate, în

ciuda protestului Arhiepiscopiei Unite de Alba Iulia și Făgăraș.[64][65] În data de 12 mai 2008 arhiepiscopul

ortodox Andrei Andreicuț și-a exprimat regretul pentru situația din Ungheni și a declarat că dacă ar fi să

înceapă acum lucrările pentru o nouă biserică ortodoxă, nu ar mai construi-o peste cea greco-catolică.[66] În

prima jumătate a lunii mai 2008Congresul SUA a cerut ambasadei României la Washington lămuriri în privința

demolării bisericii greco-catolice de la Ungheni.[67][68]

Biserica grănicerească din Năsăud, a cărei cauză se află a treia oară pe rolul Curții de Apel Cluj (2012)

În data de 22 aprilie 2008 Tribunalul Mureș a admis acțiunea în revendicare formulată de Episcopia Română

Unită de Oradea cu privire la Biserica Sf. Gheorghe din Oradea, a Seminarului Greco-Catolic, lăcaș folosit de o

parohie ortodoxă.[69] Cauza fusese strămutată la Târgu Mureș în cursul anului 2007prin decizia ÎCCJ, la cererea

pârâtei.[70] Pe 24 aprilie 2008 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea Parohiei Greco-Catolice Sibiu-Cibin în

contradictoriu cu Parohia Ortodoxă Română Sibiu-Cibin, având ca obiect Biserica Sf. Petru și Pavel din Sibiu,

ca urmare a admiterii unei excepții formulate de pârâtă. Primul termen de apel a fost fixat în această cauză

pentru data de 18 septembrie 2008 la Curtea de Apel Alba Iulia. Pe 19 iunie Curtea de Apel Oradea a admis în

mod irevocabil acțiunea Parohiei Române Unite Pomi, Satu Mare în contradictoriu cu Parohia Ortodoxă

Română Pomi. În data de 30 iunie 2008Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâta Parohia

Ortodoxă Română Nr. 1 din Salonta în contradictoriu cu Parohia Română Unită Salonta. Astfel sentința dată de

Tribunalul Bihor, prin care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de Parohia Română Unită Salonta,

a devenit executorie.

Curtea Constituțională a respins prin decizia nr. 616 din 27 mai 2008 excepția de neconstituționalitate ridicată

de Parohia Ortodoxă Română Cașva în procesul purtat cu Parohia Română Unită Cașva.[71] De asemenea

Parohia Ortodoxă Șișești a invocat o excepție de neconstituționalitate în procesul purtat cu Parohia Română

Unită Șișești, astfel încât Tribunalul Maramureș a suspendat procesul în data de 2 iunie 2008, până la

pronunțarea Curții Constituționale.[72] În data de 11 noiembrie 2008 Curtea Constituțională a respins excepția

de neconstituționaliate invocată de POR Șișești și a stabilit că prevederile art. 3 din decretul-lege 126/1990,

astfel cum au fost modificate prin OUG 64/2004, ordonanță aprobată prin legea 182/2005 (vezi supra), sunt în

conformitate cu constituția României.

În duminica din 13 iulie 2008 a avut loc în biserica greco-catolică din Șimand, Arad prima liturghie greco-

catolică după 60 de ani.[73]

Curțile de apel din România au pronunțat și în a doua jumătate a anulului 2008 decizii favorabile parohiilor

greco-catolice. Astfel, pe 19 septembrie 2008Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul Episcopiei Române

Unite de Lugoj în contradictoriu cu POR Nr. 2 Lupeni, în data de 24 septembrie Curtea de Apel Oradea a

respins recursurile parohiilor ortodoxe Moftinu Mic și Culciu Mare, în data de 10 octombrie Curtea de Apel

Cluj a admis recursul parohiei unite Budești, în data de 21 octombrie Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul

PRU Ștei, iar în 31 octombrie Curtea de Apel Suceava a admis acțunea civilă formulată de Parohia Română

Unită Cașva în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Română Cașva, în urma strămutării cauzei de către

ÎCCJ la instanțele din Suceava.[74]

În data de 19 octombrie 2008 comunitatea greco-catolică din Pocola și-a reintrat pe deplin în drepturile sale

asupra bisericii unite din localitate.[75]

Evoluția în cursul anului 2009[modificare]

Biserica Bunavestire din Cluj, ctitorită în anii 1930 de episcopul Iuliu Hossu în stilBauhaus, specific arhitecturii interbelice

În data de 5 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis apelul Parohiei Române Unite Năsăud în procesul

privind Biserica Grănicerească din localitate, soluție confirmată în data de 16 octombrie 2009 de ÎCCJ.[76] În

data de 13 februarie Tribunalul Hunedoara a admis pe fond acțiunea în revendicare a bisericii din Lupeni,

iarCurtea de Apel Alba Iulia a respins în mod definitiv și irevocabil recursul Parohiei Ortodoxe Române Daia. În

data de 29 ianuarie ÎCCJ a respins recursul formulat de Parohia Ortodoxă Română Arad-Șega II,[77] iar în data

de 19 februarie aceeași instanță a respins de asemenea în mod irevocabil recursul Parohiei Ortodoxe

RomâneȘișești, Maramureș.[78]

În data de 31 martie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș a confirmat sentința prin care Tribunalul Mureș a dispus

retrocedarea Bisericii Seminarului din Oradea către Episcopia Română Unită de Oradea Mare.[79] În data de 25

mai 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința și decizia Curții de Apel Mureș pe motiv de

necompetență materială și a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Târgu Mureș.[80] Anterior, în

data de 13 iunie 2007, chiar ÎCCJ trimisese cauza pentru judecare pe fond la Tribunalul Mureș.[81]

Evoluția în cursul anului 2010[modificare]

În data de 5 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins în mod definitiv și irevocabil recursul

formulat de Parohia Ortodoxă Cașva împotriva deciziei de retrocedare pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

[82]

În data de 13 aprilie 2010 Tribunalul Cluj a admis cererea de retrocedare a Bisericii Buna Vestire din cartierul

clujean Iris, soluție confirmată de Curtea de Apel Cluj în data de 1 octombrie 2010.[83]

În data de 1 iulie 2010 a fost executată silit sentința de retrocedare a bisericii greco-catolice din Bocșa, Sălaj,

iar pe 4 iulie a avut loc în respectivul lăcaș de cult prima liturghie greco-catolică după exproprierea sa în

anul 1948.[84]

În ședința Sf. Sinod al BOR din 6-8 iulie 2010 au fost luate în discuție relațiile cu Biserica Română Unită.

Sfântul Sinod a hotărât să adreseze acesteia invitația de a relua dialogul cu Biserica Ortodoxă Română pentru

rezolvarea diferendelor de natură patrimonială.[85]

Evoluția în cursul anului 2011[modificare]

În data de 31 martie 2011 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a restituit tablourile cu chipurile unor

ierarhi blăjeni, tablouri care în anul 1948 se aflau în Palatul Mitropolitan din Blaj. Colecția a fost păstrată în

depozitele Bibliotecii Sf. Sinod și retrocedată pe cale amiabilă.[86]

În data de 8 aprilie 2011 Departamentul de Stat al SUA a reliefat faptul că sistemul juridic românesc este

influențat politic și că guvernul nu a luat măsuri efective în vederea retrocedării bisericilor greco-catolice.[87][88]

În data de 27 mai 2011 executorul judecătoresc a fost împiedicat să pună în executare decizia civilă nr. 120 din

31 octombrie 2008, învestită cu formulă executorie la 20 ianuarie 2011, prin care Curtea de Apel Suceava a

dispus retrocedarea către Parohia Română Unită Cașva a bisericii greco-catolice din localitate, una din cele

trei biserici existente la fața locului.[89]

În data de 15 iunie 2011 ÎCCJ a respins ca nefondat recursul Parohiei Române Unite Lupeni împotriva deciziei

prin care Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul Parohiei Ortodoxe Române Lupeni împotriva sentinței din 13

februarie 2009, de admitere a acțiunii în revendicare formulată de reclamantă. Judecătoarea Andreia Liana

Constanda de la instanța supremă a formulat opinie separată, în sensul admiterii recursului PRU Lupeni,

modificării deciziei Curții de Apel Alba Iulia și respingerii apelului declarat de POR Lupeni împotriva sentinței

din 13 februarie 2009 a Tribunalului Hunedoara, considerată legală și temeinică.[90]

La 1 iulie 2011 Judecătoria Târgu Mureș a admis pentru a treia oară pe fond acțiunea în revendicare

privind Biserica Seminarului din Oradea.[91]

În data de 15 septembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a confirmat sentința prin care Tribunalul Arad a admis

acțiunea în revendicare privitoare la biserica situată în str. M. Eminescu nr. 57/A din Arad.[92]

În data de 19 octombrie 2011 Tribunalul Maramureș a decis restituirea Catedralei Adormirea Maicii Domnului

din Baia Mare.[93]

În 2 decembrie 2011 a fost pusă în executare, prin intermediul executorului judecătoresc, sentința de restituire

a bisericii greco-catolice din Sânlazăr, Bihor.[94]

Demersuri pentru rezolvarea problemelor de comun acord[modificare]

Biserica Unită din Maieri-Alba Iulia

Mormântul mitropolitului Atanasie Anghel, în curtea casei parohiale din Maieri-Alba Iulia(crucea din stânga imaginii)

Cruce de mormânt din Maieri-Alba Iulia

În data de 5 decembrie 2010 conducerea BRU a răspuns pozitiv invitației de reluare a dialogului cu BOR,

invitație adresată de patriarhul Daniel prin scrisoarea nr. 4.719 din 12 iulie 2010. Sinodul BOR, întrunit în

ședința din 16-17 februarie 2011, a desemnat ierarhii care să facă parte din comisia pregătitoare pentru

stabilirea principiilor, tematicii și metodologiei de lucru în comisia mixtă de dialog între Biserica Ortodoxă

Română și Biserica Română Unită cu Roma.[95]

În cadrul întrunirii celor două sinoade ale ierarhilor ortodocși din Transilvania, desfășurată în 4

iulie la Mănăstirea Râmeț, a fost decisă reeditarea volumului din 2006intitulat Relațiile actuale dintre ortodocși

și greco-catolici, "ca o primă piatră în construirea acestui dialog."[96] Drept răspuns, întâistătătorul BRU,

arhiepiscopulLucian Mureșan, a adresat în data de 7 iulie 2011 o scrisoare deschisă patriarhului Daniel, în care

și-a exprimat nedumerirea față de faptul că ierarhii ortodocși "au reluat aceeași retorică împotriva Bisericii

Greco-Catolice care a creat numai dușmănie și conflicte între români în ultimii 20 de ani."[97] În document este

arătat faptul că în pofida dorinței exprimate de BOR în sensul demarării unui dialog constructiv, în practică

lucrurile au rămas neschimbate.

Biserica Ortodoxă Română a programat pentru data de 21 august 2011 "resfințirea" Catedralei Adormirea

Maicii Domnului din Baia Mare, fapt considerat drept un afront de către Episcopia Greco-Catolică de

Maramureș, care a dat publicității un comunicat de presă în care și-a exprimat surprinderea și dezaprobarea.

[98] În pofida solicitării de încetare a resfințirilor de biserici revendicate, rugăminte exprimată de episcopii greco-

catolici prin scrisoarea din 7 iulie 2011,[97] în data de 28 august 2011 un episcop din Biserica Ortodoxă Română

a procedat la resfințirea bisericii din Ceanu Mare, în apropiere de Turda.[99]

În data de 16 decembrie 2011 a avut loc la Mănăstirea Sâmbăta o ședință comună a celor două sinoade

mitropolitane ortodoxe din Transilvania, în vederea identificării soluțiilor pentru îndeplinirea deciziei Sfântului

Sinod de reluare a dialogului cu BRU și de rezolvare a problemelor patrimoniale.[100][101] Zece zile mai târziu

mitropolitul Laurențiu Streza a numit un nou preot paroh la Biserica dintre Brazi din Sibiu, cu toate că biserica

este revendicată.[102]

În data de 13 februarie 2012 patriarhul Daniel, însoțit de mitropoliții ortodocși din Ardeal, Laurențiu Streza și

Andrei Andreicuț, s-a întâlnit cu un grup de șase ambasadori acreditați în România, între care Mark Gitenstein,

ambasadorul SUA, pe tema restituirii bisericilor greco-catolice. Patriarhul Daniel a arătat că inițiativa reluării

dialogului cu Biserica Română Unită cu Roma a fost luată de Biserica Ortodoxă Română încă din iulie 2010.[103]

Evoluția în cursul anului 2012[modificare]

Pe 27 ianuarie 2012 Curtea de Apel Cluj a respins apelul Parohiei Ortodoxe Române împotriva sentinței de

restituire a Bisericii Bunavestire din cartierul clujean Iris.[104] În aceeași dată Tribunalul Mehedinți a decis

restituirea bisericii greco-catolice din Hodac, Mureș.[105]

În data de 3 mai 2012 parohia greco-catolică din Vășad a intrat în posesia bisericii greco-catolice din localitate.

[106]

În data de 5 iunie Parohia Română Unită Maieri din Alba Iulia a obținut anularea de către Judecătoria Alba

Iulia a contractului de vânzare-cumpărare prin care în anul 2004 Parohia Ortodoxă Română Maieri II-Alba Iulia

a înstrăinat către parohul ortodox Ioan Lazăr și către soția acestuia (ca persoane fizice) casa parohială a

Bisericii Unite din Maieri, a cărei retrocedare a fost solicitată de BRU în anul 2003. În curtea aferentă acestei

clădiri se află în stare de paragină mormintele mai multor clerici uniți, între care cel al mitropolitului Atanasie

Anghel. Apelul formulat de preotul ortodox și de soția sa a fost respins de Tribunalul Alba în data de 27

noiembrie 2012.[107]

În perioada august-decembrie parohiile greco-catolice din Șișești, Budești, Vintere și Sărsig au reintrat în

posesia bisericilor lor parohiale.[108][109][110][110]

Evoluția în cursul anului 2013[modificare]

Camera Deputaților a respins în data de 16 aprilie 2013 inițiativa legislativă a deputatului Ioan Oltean și a

fostului deputat Augustin Zegrean (devenit judecător la Curtea Constituțională), inițiativă care urmărea

atribuirea către cultul majoritar a lăcașelor de cult și caselor parohiale aflate în dispută, prevedere care ar fi

avantajat Biserica Ortodoxă Română.[111]

În data de 21 mai 2013, în raportul de țară privind libertatea religioasă, Departamentul de Stat al Statelor Unite

ale Americii a criticat decizia Curții de Apel Cluj din 28 martie 2012, prin care această instanță a schimbat

sentința de restituire a Catedralei din Baia Mare, pe motiv că Biserica Ortodoxă are mai mulți credincioși decât

Biserica Română Unită (Greco-Catolică).[112]

În data de 14 iunie 2013 a fost pusă în executare sentința de retrocedare a Bisericii Seminarului Greco-Catolic

din Oradea.[113]

În data de 20 iunie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a respins în mod definitiv și irevocabil recursul pârâților în

cauza privind Biserica din Maieri-Alba Iulia.[114]

În data de 9 iulie 2013 Departamentul de Stat al Statelor Unite a emis un document în care arată că

administrația Statelor Unite tratează în mod prioritar problema restituirii de către statul român a proprietăților

confiscate Bisericii Greco-Catolice după anul 1945.[115] Ministerul Român al Afacerilor Externe a luat notă de

preocuparea administrației americane și a arătat că „principala formă de reparație avută în vedere de lege este

restituirea în natură.”[116]

În data de 5 noiembrie 2013 a fost pusă în executare sentința de retrocedare a bisericii greco-catolice

din Ramna, Caraș-Severin.[117]

În data de 7 noiembrie 2013 procedura de aplicare a sentinței de retrocedare privind Mănăstirea Bixad a fost

suspendată la intervenția Consiliului Județean Satu Mare, care a obținut în acest sens o ordonanță a

Judecătoriei din Negrești Oaș.[118] Anterior, în data de 12 septembrie, Tribunalul Satu Mare a încuviințat

punerea în practică a sentinței de retrocedare.[119]

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat în data de 19 noiembrie 2013 câștig de cauză comunității greco-

catolice din Bogdan Vodă și a condamnat Statul Român pentru faptul că nu a dus la bun sfârșit executarea

hotărârii judecătorești conform căreia credincioșii greco-catolici să se poată ruga în biserica greco-catolică din

localitate.[120]

Personalități[modificare]

A Ion Agârbiceanu, Ioan Axente Sever

B Simion Balint, Nicolae Balotă, George Bariț, Simion Bărnuțiu, Ioan Bianu, Veta Biriș, Ioan Bob, Iosif

Boda, Ovidiu Bojor, Alexandru Borza, Ion Brad, Pius Brânzeu, Nicolae Breban, Tiberiu Brediceanu, Ion Budai-

Deleanu, Augustin Bunea

C Dumitru Caracostea, Ilarie Chendi, Ioan Chindriș, Vasile Chindriș, Ștefan Cicio-Pop, Timotei Cipariu, Vasile

Coloși, Corneliu Coposu, Doina Cornea, George Coșbuc, Gherontie Cotorea

D Pavel Dan, Nicolae Densușianu, Iosif Constantin Drăgan, Petre Dulfu

E Vasile Erdeli

F Dionisie Florianu, Ion Flueraș, Virgil Fulicea

G Ioan Georgescu, Alexandru Grama

H Iuliu Hațieganu, Enea Hodoș, Iosif Hodoș, Emil Hossu, Iuliu Hossu, Vasile Hossu, Lucia Hossu Longin

L Viorica Lascu, August Treboniu Laurian, Nicolae Linca, Vasile Lucaciu

M Monica Macovei, Augustin Maior, Liviu Maior, Petru Maior, Ioan Maiorescu, Iuliu Maniu, Ștefan Micle, Ioan

Miclea, Inocențiu Micu-Klein, Samuil Micu, Ioan Micu Moldovan, Theodor Mihali, Grigore Moisil,Octavian

Moisin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ștefan Moldovan, Vasile Moldovan, Lucia Mureșan, Lucian Mureșan, Andrei

Mureșanu, Camil Mureșanu, Iacob Mureșanu

N Emil Negruțiu

O Virgil Onițiu

P Aurel Popp, Victor Papilian, Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Para, Mihai Pop, Sever Pop, Gheorghe Pop de

Băsești, Florian Porcius, Aron Pumnul

R Demetriu Radu, Alexandru Rațiu, Ioan Rațiu, Ion Rațiu, Nicolae Rațiu, Vasile Rațiu, Liviu

Rebreanu, Alexandru Roman, Gheorghe Roman, Radu Anton Roman

S Octavian Smigelschi, Victor Smigelschi, Alexandru Sterca-Șuluțiu, Ioan Sterca-Șuluțiu, Coriolan Sabău, Ioan

Suciu, Vasile Suciu

Ș Gheorghe Șincai, Raoul Șorban, Virgil Șotropa

T Ioan Taloș, Cornel Tatai-Baltă, Coriolan Tătaru, Alexandru Todea, Sigismund Toduță

Ț Gabriel Țepelea

U David Urs

V Alexandru Vaida-Voievod, Aloisiu Vlad, Iosif Vulcan, Samuil Vulcan

Z Mircea Zaciu, Virginia Zeani