Biserica Glorioasa.PDF

WA T C H M A N N E E

BISERICAGLORIOASĂ

Living Stream MinistryAnaheim, California ● www.lsm.org

Doar pentru distribuire gratuită. Nu se poate vinde.

ISBN: 0-7363-2345-7

Traducere din limba englez�Titlul original: The Glorious Church

(Romanian translation)

Copyright 1996 Living Stream Ministry

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din aceast� lucrare nupoate fi reprodus� sau transmis� /n vreo form� sau prin vreunmijloc 1 grafic, electronic sau mecanic, incluz3nd copierea xerox,/nregistrarea sau folosirea sistemelor de /nmagazinare 5i recuperarea informa6iei 1 f�r� permisiunea scris� din partea editurii.

Edi6ia I, aprilie 1996Edi6ia a II-a, noiembrie 1998

Edi6ia a III-a, iulie 2001Edi6ia de distribu6ie /n mas�, mai 2003

Publica6ie distribuit� gratuit de c�tre:Rhema

P. O. Box 31651, Seattle, WA 98103 U.S.A.

A se vedea ultima pagin� pentru informa6iireferitoare la distribuitorul local.

O publica6ie a editurii:Living Stream Ministry

2431 W. La Palma Ave., Anaheim, CA 92801 U.S.A.P. O. Box 2121, Anaheim, CA 92814 U.S.A.

Tip�rit� �n India

CUPRINS

Titlul Pagina

Prefa6� 5

Cuv3nt /nainte 7

1 Planul lui Dumnezeu 5i odihna lui Dumnezeu 9

2 Arhetipul Evei 29

3 Trupul lui Cristos 5i Mireasa lui Cristos 47

4 ?@i ea a n�scutAun copil de parte b�rb�teasc�B 71

5 Ora5ul sf3nt, Noul Ierusalim 101

Supliment: Biruitorii 5i mi5c�rile dispensa6ionaleale lui Dumnezeu 153

[Nota traduc�torului: Citatele din Scriptur� notate cu ?VASB au fosttraduse din limba englez�, Versiunea American� Standard.]

PREFA��

Con6inutul c�r6ii Biserica glorioas� din aceast� edi6ie difer�/nFc3teva privin6e de prima edi6ie american� publicat� /n 1968.GnFprocesul revizuirii acestei c�r6i, necesar pentru includerea ei /nOperele complete ale lui Watchman Nee, doamna Beth Rademachera prezentat biroului Living Stream Ministry un set de note scrisedeFm3n� a mesajelor care au format baza primei edi6ii. Suplimentul?Biruitorii 5i mi5c�rile dispensa6ionale ale lui Dumnezeu,B bazat peaceste note, este o por6iune important� 5i nepublicat� anteriordintr-un mesaj 6inut de Watchman Nee /n timpul acestei conferin6e.Conform notelor lui K. H. Weigh, titlurile originale ale mesajelorconferin6ei au fost dup� cum urmeaz�:

1. Introducere2. Introducere (continuare)3. Rela6ia dintre planul lui Dumnezeu 5i biseric�4. Tipurile bisericii /n planul lui Dumnezeu5. Trupul lui Cristos 5i Mireasa lui Cristos6. Biserica 5i /mp�r�6ia lui Dumnezeu7. Rela6ia dintre biruitori 5i biseric�8. Rela6ia dintre biruitori 5i /mp�r�6ie9. Biruitorii 5i mi5c�rile dispensa6ionale ale lui Dumnezeu

10. Calific�rile fundamentale 5i atitudinea biruitorilor11. So6ia Mielului12. Introducerea /mp�r�6iei 5i a ve5niciei13. Caracteristicile Miresei lui Cristos14. Caracteristicile Miresei lui Cristos (continuare)

Referin6ele biblice au fost actualizate pentru a reflecta con6inutulVersiunii Rec35tig�rii, publicat� de Living Stream Ministry.

Cuv3ntul /nainte care urmeaz� a fost scris ca o prefa6� la primaedi6ie a c�r6ii Biserica glorioas�.

CUV�NT �NAINTE

Capitolele care urmeaz� sunt traducerile unei serii de mesajevorbite /n limba chinez� de c�tre fratele Watchman Nee /n fa6abisericii din Shanghai 5i a lucr�torilor care s-au aflat sub instruireasa o perioad� mai lung� de timp, din toamna anului 1939 p3n� /ntoamna anului 1942. Au fost momente de revela6ii spirituale 5i viziunicere5ti privitoare la ?lucrurile ad3nci ale lui Dumnezeu.B AccentulaFfost pus /n primul r3nd pe biserica triumf�toare, Trupul glorios allui Cristos, expresia deplin� a Celui care umple totul /n to6i. Gn acestemesaje a fost rev�rsat� o lumin� extraordinar� asupra celor patrufemei importante din Scripturi: Eva din Geneza 2, so6ia din EfeseniF5,femeia din Apocalipsa 12 5i Mireasa din Apocalipsa 21 5i 22. Descrierealor ne ofer� o viziune complet� asupra bisericii glorioase din planullui Dumnezeu, care satisface dorin6a Sa. Propor6iile tabloului pe care/l prezint� ele sunt at3t de mari, /nc3t se /ntind din ve5nicia trecut�p3n� /n ve5nicia viitoare. Con6inutul mesajelor este at3t de revelator5i de iluminator, at3t de ad3nc 5i de profund, /nc3t necesit� mult�citire cu rug�ciune /mpreun� cu o /n6elegere 5i oFdigerare am�nun6it�/n duh. Fie ca Domnul, gloriosul Cap al Trupului, s� ne dea un duhde /n6elepciune 5i revela6ie pentru aFputea vedea 5i pricepe viziunilerealit�6ii bisericii pe care El le-a ar�tat autorului. Rug�ciunea noastr�/nso6e5te aceast� carte, av3nd /ncrederea c� Dumnezeu, Tat�lDomnului nostru Isus Cristos, ?care este capabil s� fac� mult maimult dec3t cerem sau g3ndim noi,B va realiza ceea ce este revelat /naceste mesaje, ?potrivit cu puterea care lucreaz� /n noi.B ?A Lui s�fie gloria /n biseric� 5i /n Cristos Isus c�tre toate genera6iile, pentruveci de veci. Amin.B

Witness LeeLos Angeles, California, S.U.A.8 iunie, 1968

CAPITOLUL 1

PLANUL LUI DUMNEZEU �IODIHNA LUI DUMNEZEU

Lectur� biblic�: Gen. 1:2612:3; 2:18-24; Efes. 5:22-32; Apoc. 12;21:1F1F22:5

Gn aceste patru pasaje din Scripturi sunt men6ionate patru femei.Gn Geneza 2, femeia este Eva; /n Efeseni 5, ea este biserica; /nApocalipsa 12, ea este femeia v�zut� /n viziune; iar /n Apocalisa 21,ea este so6ia Mielului.

Fie ca Dumnezeu s� ne dea lumin� pentru a vedea cum acestepatru femei sunt legate una de cealalt� 5i /mpreun� de planul S�uve5nic. Atunci vom putea vedea pozi6ia pe care o ocup� biserica 5iresponsabilitatea pe care o poart� ea /n acest plan, precum 5i modul/n care biruitorii lui Dumnezeu vor /mplini scopul S�u ve5nic.

SCOPUL LUI DUMNEZEU �N CREAREA OMULUI

De ce Dumnezeu l-a creat pe om? Care a fost scopul S�u /n creareaomului?

Dumnezeu ne-a dat r�spunsul la aceste /ntreb�ri /n Geneza 1:265i 27. Aceste dou� versete sunt de o mare importan6�. Ele ne reveleaz�faptul c� crearea omului de c�tre Dumnezeu a fost /ntr-adev�r extremde special�. Gnainte ca Dumnezeu s�-l creeze pe om, El a spus:?S�Ffacem om /n imaginea Noastr�, dup� asem�narea Noastr�; 5i eis� aib� st�p3nire peste pe5tii m�rii, peste p�s�rile aerului, pestevite, peste tot p�m3ntul 5i peste orice t3r3toare care se t3r�5te pep�m3nt.B Acesta a fost planul lui Dumnezeu /n crearea omului.?Dumnezeu a spus: S� facemA.B Acest lucru ne vorbe5te despre felulde om pe care Dumnezeu /l dorea. Cu alte cuvinte, Dumnezeu proiectaun ?modelB pentru omul pe care urma s�-l creeze. Versetul 27reveleaz� crearea omului de c�tre Dumnezeu: ?Deci Dumnezeul-aFcreat pe om /n propria Sa imagine, /n imaginea lui Dumnezeu l-a

10 BISERICA GLORIOASN

creat; b�rbat 5i femeie i-a creat.B Versetul 28 spune: ?Dumnezeu i-abinecuv3ntat, 5i Dumnezeu le-a spus: OFi6i roditori, /nmul6i6i-v�,umple6i p�m3ntul 5i supune6i-l: 5i s� ave6i st�p3nire peste pe5tiim�rii, peste p�s�rile v�zduhului, 5i peste orice lucru viu care semi5c� pe p�m3nt.P B

Din aceste versete vedem omul pe care-l dorea Dumnezeu.Dumnezeu dorea un om conduc�tor, un om care s� guverneze pesteacest p�m3nt; atunci El putea fi satisf�cut.

Cum l-a creat Dumnezeu pe om? El l-a creat pe om /n propria Saimagine. Dumnezeu voia un om ca El Gnsu5i. Atunci este foarteevident faptul c� pozi6ia omului /n crea6ia lui Dumnezeu este completunic�, c�ci dintre toate creaturile lui Dumnezeu numai omul a fostcreat /n imaginea lui Dumnezeu. Omul pe care era fixat� inima luiDumnezeu era complet diferit de celelalte fiin6e create; el era un om/n propria Sa imagine.

Aici observ�m ceva foarte remarcabil. Versetul 26 spune: ?S�facem om /n imaginea Noastr�, dup� asem�narea Noastr�AB; darversetul 27 spune: ?Deci Dumnezeu l-a creat pe om /n propria Saimagine, /n imaginea lui Dumnezeu l-a creat; b�rbat 5i femeie i-acreat.B Gn versetul 26, pronumele ?Noastr�B este la plural, dar /nversetul 27 ?SaB este la singular. Gn timpul conferin6ei Dumnezeirii,versetul 26 spune: ?S� facem om /n imaginea Noastr�B; prin urmare,potrivit gramaticii, versetul 27 ar trebui s� spun�: ?Deci Dumnezeul-a creat pe om /n propria Lor imagine.B Dar, /n mod ciudat, versetul27 spune: ?Deci Dumnezeu l-a creat pe om /n propria Sa imagine.BCum putem explica aceasta? Deoarece exist� trei /n DumnezeireF1FTat�l, Fiul 5i Duhul, 5i totu5i numai unul are imagine /n Dumne-zeireF1FFiul. Atunci c3nd Dumnezeirea proiecta crearea omului,Biblia indic� faptul c� omul urma s� fie f�cut /n imaginea ?Noastr�B(/ntruc3t Ei sunt una, a fost men6ionat� ?imaginea Noastr�B); daratunci c3nd Dumnezeirea S-a aflat /n procesul concret de facereaFomului, Biblia spune c� omul a fost f�cut /n imaginea ?Sa.B ?SaB Gldenot� pe Fiul. De aici afl�m c� Adam a fost f�cut /n imagineaDomnului Isus. Adam nu L-a precedat pe Domnul Isus; DomnulIsus l-a precedat pe Adam. C3nd Dumnezeu l-a creat pe Adam, Ell-a creat /n imaginea Domnului Isus. Pentru acest motiv se spune?/n imaginea Sa,B /n loc de ?/n imaginea Lor.B

PLANUL LUI DUMNEZEU @I ODIHNA LUI DUMNEZEU 11

Scopul lui Dumnezeu este s� c35tige un grup de oameni cares�Ffie ca Fiul S�u. C3nd citim Romani 8:29 descoperim care estescopul lui Dumnezeu: ?Pentru c� pe aceia pe care i-a cunoscut maidinainte, El i-a 5i predestinat s� fie conforma6i imaginii Fiului S�u,pentru ca El s� fie Cel /nt3i n�scut dintre mul6i fra6i.B Dumnezeudore5te s� aib� mul6i fii, 5i Dumnezeu dore5te ca to6i ace5ti fii s� fieca 5i acel unic Fiu al S�u. Atunci Fiul S�u nu va mai fi singurulN�scut, ci Cel dint3i n�scut dintre mul6i fra6i. Dorin6a lui Dumnezeueste de a c35tiga un asemenea grup de oameni. Dac� vedem aceasta,vom /n6elege c3t de pre6ios este omul, 5i ne vom bucura de fiecaredat� c3nd omul este men6ionat. Cum /l pre6uie5te Dumnezeu pe om!Chiar El Gnsu5i a devenit un om! Planul lui Dumnezeu este de a-lc35tiga pe om. Atunci c3nd omul este c35tigat de Dumnezeu, planullui Dumnezeu este /ndeplinit.

Prin om planul lui Dumnezeu este /mplinit, 5i prin om estesatisf�cut� propria Sa nevoie. Atunci ce anume cere Dumnezeu dela omul pe care l-a creat? Faptul ca omul s� guverneze. C3ndDumnezeu l-a creat pe om, El nu l-a predestinat s� cad�. C�dereaomului este /n capitolul 3 din Geneza, nu /n capitolul 1. Gn planul luiDumnezeu de a-l crea pe om, El nu l-a predestinat pe om s�p�c�tuiasc�, 5i nici nu a r3nduit mai dinainte r�scump�rarea. Noinu minimiz�m importan6a r�scump�r�rii, ci spunem numai c�r�scump�rarea nu a fost r3nduit� mai dinainte de c�tre Dumnezeu.Dac� ar fi fost, atunci omul ar fi trebuit s� p�c�tuiasc�. Dumnezeunu a r3nduit mai dinainte aceasta. Gn planul lui Dumnezeu de a-lcrea pe om, omul a fost r3nduit s� guverneze. Acest lucru ne esterevelat /n Geneza 1:26. Aici Dumnezeu ne dezv�luie dorin6a Sa 5i nespune secretul planului S�u. ?S� facem om /n imaginea Noastr�,5iFdup� asem�narea Noastr�, 5i ei s� aib� st�p3nire peste pe5tii m�rii,peste p�s�rile v�zduhului, peste vite, peste tot p�m3ntul 5i pesteoriceFt3r3toare care se t3r�5te pe p�m3nt.B Acesta este scopul luiDumnezeu /n crearea omului.

Poate unii vor /ntreba de ce Dumnezeu are un asemenea scop.Deoarece /nainte de crearea omului un /nger de lumin� s-a r�zvr�tit/mpotriva lui Dumnezeu 5i a devenit diavolul; Satan a p�c�tuit 5iaFc�zut; Luceaf�rul de diminea6� a devenit vr�jma5ul lui Dumnezeu(Isaia 14:12-15). Ca urmare, Dumnezeu @i-a retras autoritatea de la


vr�jma5 5i /n schimb a pus-o /n m3na omului. Motivul pentru careDumnezeu l-a creat pe om este ca omul s� guverneze /n locul luiSatan. Ce har abundent vedem /n crearea omului!

Dumnezeu nu numai c� dore5te ca omul s� guverneze, dar ElaFdelimitat o zon� specific� /n care omul s� guverneze. Vedem aceasta/n Geneza 1:26: ?Ei s� aib� st�p3nire peste pe5tii m�rii, peste p�s�rilev�zduhului, peste vite 5i peste tot p�m3ntulA.B ?Tot p�m3ntulB estedomeniul guvern�rii omului. Dumnezeu nu i-a dat st�p3nire numaiasupra pe5tilor m�rii, p�s�rilor cerurilor 5i vitelor, ci El a cerut /ncontinuare ca omul s� guverneze peste ?tot p�m3ntul.B Zona /n careDumnezeu a dorit ca omul s� guverneze este p�m3ntul. Omul estelegat /n mod special de p�m3nt. Aten6ia lui Dumnezeu a fostconcentrat� asupra p�m3ntului nu doar /n planul S�u de a-l crea peom, dar chiar 5i dup� ce l-a f�cut pe om, El i-a spus clar c� trebuie s�guverneze peste p�m3nt. Versetele 27 5i 28 spun: ?Deci Dumnezeul-a creat pe om /n propria Sa imagine, /n imaginea lui Dumnezeu l-acreat; b�rbat 5i femeie i-a creat. @i Dumnezeu i-a binecuv3ntat, 5iDumnezeu le-a zis: OFi6i roditori 5i /nmul6i6i-v�; umple6i p�m3ntul5i supune6i-lAP B Ceea ce Dumnezeu accentueaz� aici este c� omular trebui s� ?umple p�m3ntulB 5i s�-l ?supun�B; faptul ca omul s�Faib�st�p3nire asupra pe5tilor m�rii, p�s�rilor v�zduhului 5i oric�rui lucruviu de pe p�m3nt este de importan6� secundar�. Domina6ia omuluiasupra acestor lucruri este un lucru auxiliar; subiectul principaleste p�m3ntul.

Geneza 1:1-2 spune: ?La /nceput Dumnezeu a creat cerurile 5ip�m3ntul. @i p�m3ntul era pustiu 5i gol; 5i /ntunericul era pestefa6a ad3nculuiB [VAS]. Aceste dou� versete devin mai clare dac� letraducem direct din ebraic�. Potrivit limbii originale, versetul unuspune: ?La /nceput Dumnezeu a creat cerurile 5i p�m3ntul.B Aicicerurile sunt la plural 5i se refer� la cerurile tuturor stelelor.(P�m3ntul are cerul s�u, 5i la fel au toate stelele.) Traducerea direct�a versetului doi este: ?@i p�m3ntul a devenit [nu ?eraB] pustiu 5i gol;5i /ntunericul era peste fa6a ad3ncului.B Gn ebraic�, /nainte decuv3ntul ?p�m3ntulB se afl� conjunc6ia ?5i.B ?La /nceput Dumnezeua creat cerurile 5i p�m3ntulB; nu erau nici dificult�6i, nici probleme,dar apoi s-a /nt3mplat ceva: ?5i p�m3ntul a devenit pustiu 5i gol.BCuv3ntul ?eraB din Geneza 1:2 (?@i p�m3ntul era pustiu 5i golB) este


acela5i cu ?a devenitB din Geneza 19:26, /n care se spune c� so6ia luiLot a devenit un st3lp de sare. So6ia lui Lot nu a fost n�scut� unst3lp de sare; ea a devenit un st3lp de sare. P�m3ntul nu era pustiu5i gol la crea6ie, ci mai t3rziu a devenit pustiu 5i gol. DumnezeuaFcreat cerurile 5i p�m3ntul, dar ?p�m3ntul a devenit pustiu 5i gol.BAcest lucru reveleaz� faptul c� problema nu este cu cerurile, ci cup�m3ntul.

Deci p�m3ntul este centrul tuturor problemelor. Dumnezeu lupt�pentru p�m3nt. Domnul Isus ne-a /nv�6at s� ne rug�m: ?Sfin-6easc�-Se numele T�u; vie /mp�r�6ia Ta; fac�-se voia Ta, precum /ncer, a5a 5i pe p�m#ntB (Mat. 6:9-10). Conform sensului din limbaoriginal�, expresia ?precum /n cer, a5a 5i pe p�m3ntB este comun�tuturor clauzelor, nu numai ultimei clauze. Cu alte cuvinte, sensuloriginal este: ?Sfin6easc�-Se numele T�u, precum /n cer, a5a 5i pep�m3nt. Vie /mp�r�6ia Ta, precum /n cer, a5a 5i pe p�m3nt. Fac�-sevoia Ta, precum /n cer, a5a 5i pe p�m3nt.B Aceast� rug�ciunereveleaz� c� nu exist� nici o problem� cu ?cerulB; problema este cu?p�m3ntul.B Dup� c�derea omului, Dumnezeu i-a vorbit 5arpeluiastfel: ?TeFvei t3r/ pe p3ntecele t�u, 5i vei m3nca 6�r3n� toate zilelevie6ii taleB (Gen. 3:14). Aceasta /nsemna c� p�m3ntul avea s� fiesfera 5arpelui, locul pe care el se va t3r/. Domeniul lucr�rii luiSatanFnu este cerul, ci p�m3ntul. Dac� este vorba ca /mp�r�6ialuiFDumnezeu s� vin�, atunci Satan trebuie aruncat afar�. Dac�este vorba ca voia lui Dumnezeu s� se fac�, ea trebuie s� se fac� pep�m3nt. Dac� este vorba ca numele lui Dumnezeu s� fie sfin6it, eltrebuie s� fie sfin6it pe p�m3nt. Toate problemele sunt pe p�m3nt.

Dou� cuvinte din Geneza sunt foarte /nsemnate. Unul este ?aFsupu-neB din Geneza 1:28, care poate fi tradus 5i prin ?a cuceri.B Cel�lalteste ?a 6ineB din Geneza 2:15, care de asemenea poate fi tradus prin?aFp�zi.B Din aceste versete vedem c� Dumnezeu a r3nduit ca omul s�cucereasc� 5i s� p�zeasc� p�m3ntul. Inten6ia original� a lui Dumnezeua fost s�-i dea omului p�m3ntul ca loc /n care s� locuiasc�. Inten6ia Sanu a fost ca p�m3ntul s� devin� pustiu (Isaia 45:18). DumnezeudoreaFcaFprin omFs� nu-i /ng�duie lui Satan s� se amestece pe p�m3nt,dar problema era c� Satan era pe p�m3nt 5i inten6iona s� fac� o lucrarede distrugere pe el. Prin urmare, Dumnezeu a vrut ca omul s�recupereze p�m3ntul din m3na lui Satan.


Un alt lucru pe care trebuie s�-l remarc�m este acela c�, vorbindstrict, Dumnezeu i-a cerut omului s� ia /napoi nu doar p�m3ntul, ci5i cerul, care este legat de p�m3nt. Gn Scriptur� exist� o diferen6�/ntre ?ceruriB 5i ?cer.B ?CerurileB sunt locul unde se afl� tronul luiDumnezeu, unde Dumnezeu G5i poate exercita autoritatea, pe c3t�vreme /n Scriptur� ?cerulB se refer� uneori la cerul care este legatde p�m3nt. Cerul acesta este ceva pe care Dumnezeu de asemeneavrea s�-l rec35tige (vezi Apoc. 12:7-10).

Unii ar putea /ntreba: De ce nu-l arunc� Dumnezeu Gnsu5i peSatan /n groapa f�r� fund sau /n lacul de foc? R�spunsul nostru esteacesta: Dumnezeu poate s-o fac�, dar nu vrea s-o fac� El Gnsu5i.NuF5tim de ce nu vrea s-o fac� El Gnsu5i, dar 5tim cum are El deg3nd s� o fac�. Dumnezeu vrea s�-l foloseasc� pe om pentru a-l tratape vr�jma5ul S�u, 5i El l-a creat pe om pentru acest scop. Dumnezeuvrea ca creatura s� trateze creatura. El vrea ca creatura Sa omul s�trateze creatura Sa c�zut� Satan, pentru a aduce p�m3ntul /napoila Dumnezeu. Omul pe care Dumnezeu l-a creat este folosit de Elpentru acest scop.

S� citim din nou Geneza 1:26: ?@i Dumnezeu a spus: ,S� facemom /n imaginea Noastr�, dup� asem�narea Noastr�: 5i ei s� aib�st�p3nire peste pe5tii m�rii, peste p�s�rile v�zduhului, peste vite 5ipeste tot p�m3ntulA.B S-ar p�rea c� propozi6ia se termin� aici, darmai este ad�ugat� o clauz�: ?A5i peste orice t3r3toare care se t3r�5tepe p�m3nt.B Aici vedem c� t3r3toarele ocup� o pozi6ie foarte mare,c�ci Dumnezeu a vorbit despre ele dup� ce a terminat de men6ionat?tot p�m3ntul.B Implica6ia este aceea c�, pentru ca omul s� aib�st�p3nire peste tot p�m3ntul, t3r3toarele nu trebuie trecute cuvederea, c�ci vr�jma5ul lui Dumnezeu este /ntrupat /n t3r3toare.@arpele din Geneza 3 5i scorpionii din Luca 10 sunt t3r3toare. NuFestevorba numai de 5arpe, care-l reprezint� pe Satan, ci 5i de scorpioni,care reprezint� duhurile rele p�c�toase 5i necurate. P�m3ntul esteat3t domeniul 5arpelui c3t 5i al scorpionului. Problema este pep�m3nt.

Prin urmare, trebuie s� facem distinc6ie /ntre lucrarea dem3ntuire a sufletelor 5i lucrarea lui Dumnezeu. De multe ori lucrareade m3ntuire a sufletelor nu este neap�rat lucrarea lui Dumnezeu.M3ntuirea sufletelor rezolv� problema omului, dar pentru lucrarea


lui Dumnezeu este necesar ca omul s� exercite autoritate pentruaFavea st�p3nire asupra tuturor lucrurilor create de El. Dumnezeuare nevoie de o autoritate /n crea6ia Sa, 5i El l-a ales pe om ca s� fieacea autoritate. Dac� noi am fi aici numai pentru noi /n5ine ca simplioameni, atunci toat� c�utarea 5i dorul nostru ar fi acela de a-L iubipe Domnul 5i de a fi mai sfin6i, mai zelo5i 5i de a m3ntui mai multesuflete. Toate aceste preocup�ri sunt /ntr-adev�r bune, dar ele suntprea mult centrate pe om. Aceste lucruri se ocup� numai de beneficiulomului; lucrarea lui Dumnezeu 5i nevoia lui Dumnezeu sunt neglijate/n /ntregime. Trebuie s� vedem c� Dumnezeu are nevoia Sa. Noisuntem pe acest p�m3nt nu doar pentru nevoia omului, ci mai multdec3t at3tF1Fpentru nevoia lui Dumnezeu. Slav� lui Dumnezeu c�El ne-a /ncredin6at nou� slujba /mp�c�rii; dar chiar dac� am m3ntuittoate sufletele din /ntreaga lume, noi /nc� nu am /mplinit lucrarealui Dumnezeu 5i nici nu am satisf�cut cerin6a lui Dumnezeu. Iat�Faiciceva care se nume5te lucrarea lui Dumnezeu, nevoia lui Dumnezeu.C3nd Dumnezeu l-a creat pe om, El a vorbit de ceea ce El a avutnevoie. El @i-a dezv�luit nevoia Sa de a-l avea pe om, ca el s� guver-neze 5i s� domneasc� peste toat� crea6ia Sa 5i s� proclame triumfulS�u. Guvernarea pentru Dumnezeu nu este un lucru mic, ci este unlucru mare. Dumnezeu are nevoie de oameni /n care s� Se poat�/ncrede 5i care s� nu-L tr�deze. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu,5i aceasta este ceea ce Dumnezeu dore5te s� ob6in�.

Noi nu subapreciem lucrarea de predicare a evangheliei, dar dac�toat� lucrarea noastr� nu const� dec3t /n predicarea evangheliei 5im3ntuirea sufletelor, noi nu facem ca Satan s� sufere o pierderefatal�. Dac� omul nu a recuperat p�m3ntul din m3na lui Satan, elnu a realizat scopul lui Dumnezeu /n crearea sa. M3ntuirea sufleteloreste adesea numai pentru bun�starea omului, dar tratarea lui Sataneste pentru beneficiul lui Dumnezeu. M3ntuirea sufletelor rezolv�nevoia omului, dar tratarea lui Satan satisface nevoia lui Dumnezeu.

Fra6i 5i surori, aceasta cere s� pl�tim un pre6. @tim c� demoniipot vorbi. Un demon a spus odat�: ?De Isus 5tiu, 5i cu Pavel suntfamiliarizat; dar cine sunte6i voi?B (Fapte 19:15). C3nd un demon ne/nt3lne5te, va fugi el sau nu? Predicarea evangheliei cere ca nois�Fpl�tim un pre6, dar pentru a-l trata pe Satan trebuie pl�tit unpre6 mult mai mare.


Aceasta nu este o chestiune de mesaj sau /nv�6�tur�. Aceastanecesit� practica noastr�, iar pre6ul este extrem de mare. Dac� estevorba s� fim oameni pe care Dumnezeu s�-i foloseasc� pentruaFr�sturna toat� lucrarea 5i autoritatea lui Satan, atunci noi trebuies�-L ascult�m pe Domnul /n mod deplin 5i absolut! C3nd facem oFalt�lucrare, conteaz� mai pu6in dac� ne cru6�m un pic, dar atunci c3nd/l trat�m pe Satan nu ne putem permite s� avem nici m�car pu6interen pentru noiF/n5ine. Am putea s� ne 6inem de ceva al nostru /nstudierea Scripturilor, /n predicarea evangheliei, /n ajutarea bisericiisau aFfra6ilor; dar atunci c3nd /l trat�m pe Satan sinele trebuie s�fie total abandonat. Satan nu va fi niciodat� mutat de c�tre noi dac�sinele este cru6at. Fie ca Dumnezeu s� ne deschid� ochii pentruaFvedea c� scopul S�u cere ca noi s� fim /n /ntregime 5i /n mod absolutpentru El. O persoan� 5ov�itoare nu poate s�-l trateze niciodat� peSatan. Fie ca Dumnezeu s� vorbeasc� acest cuv3nt inimilor noastre.

SCOPUL NESCHIMBAT AL LUI DUMNEZEU

Dumnezeu a vrut ca omul s� guverneze pentru El pe acestp�m3nt, dar omul nu a /mplinit scopul lui Dumnezeu. Gn Geneza 3aFavut loc c�derea 5i a intervenit p�catul; omul a ajuns sub puterealui Satan, 5i p�rea c� totul a ajuns la un sf3r5it. Satan a fost aparentvictorios 5i Dumnezeu a fost aparent /nfr3nt. Pe l3ng� pasajul dinGeneza 1, /n Scripturi mai exist� /nc� dou� pasaje care sunt legatede aceast� problem�. Ele sunt Psalmul 8 5i Evrei 2.

Psalmul 8

Psalmul 8 arat� c� scopul 5i planul lui Dumnezeu nu s-au schimbatniciodat�. Dup� c�dere, voia lui Dumnezeu 5i cerin6a Lui de la om aur�mas acelea5i, f�r� nici o modificare. Voia Sa /n Geneza 1, atuncic3nd El l-a creat pe om, /nc� este valabil�, chiar dac� omul a p�c�tuit5i a c�zut. Chiar dac� Psalmul 8 a fost scris dup� c�derea omului,psalmistul a fost capabil s� aduc� laude; ochii s�i /nc� erau fixa6iasupra capitolului 1 din Geneza. Duhul Sf3nt nu a uitat Geneza 1,Fiul nu a uitat Geneza 1 5i nici Dumnezeu Gnsu5i nu a uitat Geneza 1.

S� vedem care este con6inutul acestui Psalm. Versetul 1 spune:?O Iehova Domnul nostru, / C3t de excelent este numele T�u / Gn totp�m3ntul.B To6i cei care sunt inspira6i de Duhul Sf3nt vor rosti


asemenea cuvinte: ?C3t de excelent este numele T�u /n tot p�m3n-tul!B De5i unii oameni vorbesc de r�u 5i resping numele Domnului,totu5i psalmistul proclama cu voce tare: ?O Iehova Domnul nostru,/ C3t de excelent este numele T�u / Gn tot p�m3ntul.B El nu a spus:?Numele T�u este foarte excelent.B ?Foarte excelentB nu are acela5i/n6eles ca 5i ?c3t de excelent.B ?Foarte excelentB /nseamn� c� eu,psalmistul, /nc� pot s� descriu excelen6a, /n timp ce ?c3t de excelentB/nseamn� c�, chiar dac� pot s� scriu psalmi, nu am cuvinte s� exprim5i nici nu 5tiu c3t de excelent este numele Domnului. A5a c� nu pots� spun dec3t at3t: ?O Iehova Domnul nostru, c3t de excelent estenumele T�u /n tot p�m3ntul!B Expresia ?/n tot p�m3ntulB este aceea5ica 5i /n Geneza 1:26. Dac� noi cunoa5tem planul lui Dumnezeu, defiecare dat� c3nd citim cuv3ntul ?omB sau cuv3ntul ?p�m3nt,B inimilenoastre ar trebui s� salte /n�untrul nostru.

Versetul 2 continu�: ?Din gura pruncilor 5i a sugarilor / Ti-ai/ntemeiat puterea / Din cauza adversarilor T�i, / pentru a oprivr�jma5ul 5i r�zbun�torul.B Pruncii 5i sugarii se refer� la om, iar /nacest verset accentul este pe faptul c� Dumnezeu /l folose5te pe ompentru a-l trata pe vr�jma5. Domnul Isus a citat acest verset /nMatei 21:16: ?Din gura pruncilor 5i a sugarilor Ti-ai des�v3r5it lauda.BAceste cuvinte /nseamn� c� vr�jma5ul poate s� fac� tot ce poate,dar nu este necesar ca Dumnezeu Gnsu5i s� Se ocupe de el. Dumnezeuva folosi prunci 5i sugari pentru a-l trata. Ce pot s� fac� pruncii 5isugarii? Se spune: ?Din gura pruncilor 5i a sugarilor / Ti-ai /ntemeiatputerea.B Dorin6a lui Dumnezeu este de a ob6ine oameni care s� fiecapabili s� laude; cei care pot s� laude sunt cei care pot s�-l tratezepe vr�jma5.

Gn versetele 3 la 8 psalmistul spune: ?C3nd G6i v�d cerurile,lucrarea degetelor Tale, / Luna 5i stelele pe care Tu le-ai r3nduit, /Ce este omul ca s�-Ti aminte5ti de el, / @i fiul omului ca s�-l vizitezi?F/L-ai f�cut /ntruc3tva mai prejos dec3t /ngerii / @i l-ai /ncoronat cuglorie 5i onoare. / C�ci l-ai f�cut s� guverneze peste lucrarea m3inilorTale; / Ai pus toate lucrurile sub picioarele lui: / Toate oile 5i to6iboii,F/ Ca 5i toate fiarele c3mpului, / P�s�rile cerului 5i pe5tii m�rii,F/Orice trece prin c�r�rile m�rilor.B Dac� noi am fi scris acest psalm,probabil c� la acest punct am fi ad�ugat o parantez�: ?Ce p�cat c�omul a c�zut 5i a p�c�tuit 5i a fost alungat din gr�dina Edenului!


Omul nu mai poate realiza acest lucru.B Dar, slav� lui Dumnezeu,/nFinima psalmistului nu exista un asemenea g3nd. Gn ochii luiDumnezeu, p�m3ntul /nc� poate s� fie recuperat, pozi6ia dat� omuluide c�tre Dumnezeu /nc� mai exist�, iar /ns�rcinarea pe care El i-adat-o omului ca s� distrug� lucrarea diavolului /nc� r�m3ne. Prinurmare, /ncep3nd cu al treilea verset, psalmistul relateaz� din nouaceea5i veche poveste, ignor3nd complet cel de-al treilea capitol dinGeneza. Aceasta este caracteristica remarcabil� a Psalmului 8.Scopul lui Dumnezeu este ca omul s� guverneze. Dar oare omul estevrednic? Cu certitudine nu! Gns� din moment ce scopul lui Dumnezeueste ca omul s� guverneze, cu siguran6� omul va guverna.

Gn versetul 9 psalmistul spune din nou: ?O Iehova, Domnulnostru,F/ C3t de excelent este numele T�u / Gn tot p�m3ntul!BElFcontinu� s�Faduc� laude, ca 5i cum nu ar fi fost con5tient de c�dereaomului. De5i Adam p�c�tuise 5i Eva de asemenea p�c�tuise, ei nuau putut sta niciodat� /n calea planului lui Dumnezeu. Omul poates� cad� 5i poate s� p�c�tuiasc�, dar omul nu poate s� r�stoarne voialui Dumnezeu. Chiar 5i dup� ce omul a c�zut, voia lui Dumnezeufa6� de om a r�mas aceea5i. Dumnezeu /nc� /i cere omului s�r�stoarne puterea lui Satan. O, ce Dumnezeu neschimbat este El!Calea Sa este neab�tut� 5i perfect dreapt�. Trebuie s� /n6elegem c�Dumnezeu nu poate fi niciodat� r�sturnat. Gn lumea aceasta exist�unii care primesc multe lovituri grele, dar nu este nimeni care s� fifost atacat zilnic 5i s� fi primit lovituri continue a5a ca Dumnezeu.Totu5i, voia Sa nu a fost r�sturnat� niciodat�. Ceea ce DumnezeuaFfost /nainte de c�derea omului, El este 5i dup� c�derea omului,dup� ce p�catul a intrat /n lume. Decizia pe care El a luat-o odinioar�/nc� este decizia Sa de ast�zi. El nu S-a schimbat niciodat�.

Evrei 2

Geneza 1 vorbe5te despre voia lui Dumnezeu la crea6ie, PsalmulF8vorbe5te despre voia lui Dumnezeu dup� c�derea omului, iar EvreiF2vorbe5te despre voia lui Dumnezeu /n r�scump�rare. S� privim laEvrei 2. Vom vedea c� /n victoria r�scump�r�rii Dumnezeu /nc�dore5te ca omul s� ob6in� autoritatea 5i s�-l trateze pe Satan.

Gn versetele 5 la 8 scriitorul spune: ?C�ci nu /ngerilor a supus Elviitorul p�m3nt locuit, despre care vorbim. C�ci cineva a dat undeva


o m�rturie solemn�, spun3nd: OCe este omul, ca s�-Ti aduci amintede el? Sau fiul omului, ca s�-Ti pese de El? L-ai f�cut cu pu6in inferior/ngerilor; l-ai /ncoronat cu glorie 5i onoare, 5i l-ai pus peste lucr�rilem3inilor Tale; Tu ai supus toate lucrurile sub picioarele saleP [citatdin Psalmul 8]. C�ci supun3ndu-I toate lucrurile, El nu I-a l�satnimic nesupus.B Toate lucrurile trebuie supuse omului; Dumnezeu@i-a propus aceasta de la /nceput.

Dar /nc� nu s-a /nt3mplat /n felul acesta. Scriitorul continu�:?Dar acum /nc� nu vedem toate lucrurile supuse Lui, dar Gl vedempe Isus, care a fost f�cut cu pu6in inferior /ngerilor din cauza sufeririimor6ii, /ncoronat cu glorie 5i onoareB (vs. 8b-9a). Isus este persoanacare Se potrive5te acestei situa6ii. Psalmul 8 spunea c� Dumnezeul-a f�cut pe om cu pu6in mai prejos dec3t /ngerii, dar apostolulaFschimbat cuv3ntul ?omB /n ?Isus.B El a explicat c� ?omulB se refer�la Isus; Isus este Cel care a devenit cu pu6in mai prejos dec3t /ngerii.R�scump�rarea omului este prin El. La /nceput Dumnezeu @i-apropus ca omul s� fie cu pu6in mai prejos dec3t /ngerii, 5i ca omul s�fie /ncoronat 5i s� guverneze asupra /ntregii Sale crea6ii. El aFinten-6ionat ca omul s� exercite autoritate /n numele S�u pentru a-l alungape vr�jma5ul S�u de pe p�m3nt 5i din cerul legat de p�m3nt. ElaFvrut ca omul s� distrug� puterea lui Satan. Dar omul a c�zut 5i nu5i-a luat locul pentru a guverna. Ca urmare, Domnul Isus a venit 5ia luat asupra Sa un trup de carne 5i s3nge. El a devenit ?ultimulAdamB (1 Cor. 15:45).

Ultima parte a versetului 9 spune: ?Pentru ca prin harul luiDumnezeu El s� guste moartea pentru orice lucru.B Na5terea Domnu-lui Isus, tr�irea omeneasc� a Domnului Isus, ca 5i r�scump�rareaDomnului Isus, ne arat� c� lucrarea Sa r�scump�r�toare nu estenumai pentru om, ci 5i pentru toate lucrurile create. Este inclus�toat� crea6ia (mai pu6in /ngerii). Domnul Isus a stat /n dou� pozi6ii:fa6� de Dumnezeu El a fost omul de la /nceput, omul pe careDumnezeu l-a r3nduit de la bun /nceput, iar fa6� de om El esteM3ntuitorul. La /nceput Dumnezeu l-a r3nduit pe om s� guverneze5i s�-l r�stoarne pe Satan. Domnul Isus este omul acela, iar acel omeste acum /ntronat! Aleluia! Un astfel de om a r�sturnat puterea luiSatan. El este omul pe care Dumnezeu Gl caut� 5i pe care dore5tes�-l ob6in�. Gn cel�lalt aspect al S�u, El este un om legat de noi;


ElFeste M3ntuitorul nostru, Cel care a tratat problema p�catului/nFlocul nostru. Noi am p�c�tuit 5i am c�zut, iar Dumnezeu a f�cutca El s� fie isp�5irea pentru noi. Mai mult, El nu numai c� a devenitisp�5irea pentru noi, dar de asemenea a fost judecat pentru toatecreaturile. Acest lucru este dovedit de sf35ierea perdelei din loculsf3nt. Evrei 10 ne spune c� perdeaua din locul sf3nt reprezenta trupulDomnului Isus. Pe perdea erau broda6i heruvimi, care reprezint�lucrurile create. Gn momentul mor6ii Domnului Isus, perdeaua aFfostsf35iat� /n dou�, de sus p3n� jos; ca rezultat, /n acela5i timp au fostsf35ia6i heruvimii broda6i pe ea. Aceasta reveleaz� faptul c� moarteaDomnului Isus a inclus judecata pentru toate creaturile. El nuaFgustat moartea numai pentru orice om, ci 5i pentru ?orice lucru.B

Versetul 10 continu�: ?C�ci se cuvenea ca Acela pentru care sunttoate lucrurile 5i prin care sunt toate lucrurile, conduc3nd pe mul6i fii/n glorie.B Toate lucrurile sunt pentru El 5i prin El; toate lucrurilesunt /nspre El 5i prin intermediul Lui. A fi pentru El /nseamn� a fi/nspre El; a fi prin El /nseamn� a fi prin intermediul Lui. Slav� luiDumnezeu, El nu @i-a schimbat scopul /n crea6ie! Ceea ce Dumnezeua r3nduit la crea6ie, El a continuat s� r3nduiasc� 5i dup� c�dereaomului. Gn r�scump�rare scopul S�u r�m3ne acela5i. Dumnezeu nu@i-a schimbat scopul din cauza c�derii omului. Slav� lui Dumnezeu,El aduce mul6i fii /n glorie! El glorific� mul6i fii. Dumnezeu @i-a propuss� c35tige un grup de oameni noi, care s� aib� asem�narea 5i imagineaFiului S�u. Gntruc3t Domnul Isus este omul reprezentativ, ceilal6i vorfi la fel ca El /n orice lucru 5i vor intra /mpreun� cu El /n glorie.

Cum este /ndeplinit acest lucru? Versetul 11 spune: ?C�ci at3tCel care sfin6e5te, c3t 5i cei sfin6i6i sunt to6i dintr-Unul singur.B Cineeste Cel care sfin6e5te? Domnul Isus. Cine sunt cei care sunt sfin6i6i?Noi suntem aceia. Putem citi versetul /n felul acesta: ?C�ci at3t Isus,Cel care sfin6e5te, c3t 5i noi, cei care suntem sfin6i6i, suntem to6idintr-Unul singur.B Domnul Isus 5i noi am fost n�scu6i din acela5iTat�; noi to6i ne avem originea /n aceea5i surs� 5i avem aceea5ivia6�. Noi avem acela5i Duh l�untric 5i acela5i Dumnezeu, careesteFDomnul nostru 5i Tat�l nostru. ?De aceea Lui nu Gi este ru5ines�-i numeasc� fra6i.B Cuv3ntul ?ElB se refer� la Domnul nostru Isus,iar ?eiB se refer� la noi. ?Lui nu-I este ru5ine s�-i numeasc� fra6i.BPentru c� El este din Tat�l, 5i noi de asemenea suntem din Tat�l.


Noi suntem fiii lui Dumnezeu cei mul6i, al c�ror destin este deaFfi adu5i de Dumnezeu /n glorie. R�scump�rarea nu a schimbatscopul lui Dumnezeu; dimpotriv�, ea a /mplinit scopul care nu fusese/ndeplinit /n crea6ie. Scopul ini6ial al lui Dumnezeu a fost acela caomul s� guverneze, /n special asupra p�m3ntului, dar omul a c�zut/n mod regretabil. Totu5i, nu se poate spune c� toate lucrurile auajuns la un sf3r5it din cauza primei c�deri a omului. Ceea ceDumnezeu nu a ob6inut de la primul om, Adam, El a ob6inut de la aldoilea om, Cristos. Gn Betleem a avut loc o na5tere memorabil�,deoarece Dumnezeu a r3nduit ca omul s� guverneze 5i s� recuperezep�m3ntul, 5i deoarece Dumnezeu a hot�r3t ca creatura om s�distrug� creatura Satan. Iat� de ce Domnul Isus a venit pentruaFdeveni om. El a f�cut acest lucru /n mod inten6ionat, 5i El a devenitun om adev�rat. Primul om nu a /ndeplinit scopul lui Dumnezeu;dimpotriv�, el a p�c�tuit 5i a c�zut. El nu numai c� nu a reu5it s�recupereze p�m3ntul, dar el /nsu5i a fost capturat de Satan. El nunumai c� nu a reu5it s� guverneze, dar a fost adus /n supunere fa6�de puterea lui Satan. Geneza 2 spune c� omul a fost f�cut din 6�r3n�,iar Geneza 3 arat� c� 6�r3na era hrana 5arpelui. Aceasta /nseamn�c� omul c�zut a devenit hrana lui Satan. Omul nu l-a mai pututtrata pe Satan; el a fost terminat. Ce se putea face? Oare aceasta/nsemna c� Dumnezeu nu mai putea s� realizeze niciodat� scopulS�u ve5nic, c� El nu mai putea ob6ine ceea ce c�uta? Oare aceasta/nsemna c� Dumnezeu nu mai putea recupera p�m3ntul? Nu! El@i-a trimis Fiul ca s� devin� om. Domnul Isus este cu adev�ratDumnezeu, dar de asemenea El este cu adev�rat om.

Gn /ntreaga lume exist� cel pu6in un singur om care Gl alege peDumnezeu, o persoan� care poate spune: ?Vine st�p3nitorul lumiiacesteia; el nu are nimic /n MineB (Ioan 14:30). Cu alte cuvinte, /nDomnul Isus nu exist� nici o urm� din prin6ul lumii acesteia. Trebuies� not�m cu aten6ie faptul c� Domnul Isus a venit /n aceast� lumenu pentru a fi Dumnezeu, ci pentru a fi om. Dumnezeu avea nevoiede un om. Dac� Dumnezeu Gnsu5i l-ar trata pe Satan, ar fi foartesimplu; Satan ar c�dea /ntr-o clip�. Dar Dumnezeu nu vrea s� fac�singur acest lucru. El a vrut ca omul s�-l trateze pe Satan; elFaFinten-6ionat ca creatura s� trateze creatura. C3nd Domnul Isus aFdevenitom, El aFsuferit ispita ca un om 5i a trecut prin toate experien6ele


omului. Acest om a /nvins; acest om a fost victorios. El S-a /n�l6at lacer 5i aF5ezut la dreapta lui Dumnezeu. Isus a fost ?/ncoronat cuglorie 5i onoareB (Evr. 2:9). El a fost glorificat.

El nu a venit ca s� primeasc� glorie ca Dumnezeu, ci ca s� ob6in�glorie ca om. Nu vrem s� spunem c� El nu a avut gloria lui Dumnezeu,dar Evrei 2 nu se refer� la gloria pe care El o poseda ca Dumnezeu.Acest capitol se refer� la Isus, care a fost f�cut cu pu6in mai prejosdec3t /ngerii din cauza suferirii mor6ii; Isus a fost /ncoronat cu glorie5i onoare. Domnul nostru S-a /n�l6at ca un om. Ast�zi El este /nceruri ca om. La dreapta lui Dumnezeu este un om. Gn viitor vorexista mai mul6i oameni care vor fi acolo. Ast�zi un om 5ade pe tron.Gntr-o zi vor exista mai mul6i oameni care vor 5edea pe tron. Acestlucru este sigur.

Atunci c3nd Domnul Isus a fost /nviat, El @i-a /mp�r6it via6a Sa/n noi. C3nd credem /n El, noi primim via6a Sa. Noi to6i devenim fiiai lui Dumnezeu, 5i ca atare, to6i Gi apar6inem lui Dumnezeu.Deoarece avem aceast� via6� /n�untrul nostru, ca oameni noi putemprimi de la Dumnezeu mandatul de a /mplini scopul S�u. De aceease spune c� El va aduce mul6i fii /n glorie. A guverna /nseamn� a figlorificat, iar a fi glorificat /nseamn� a guverna. C3nd fiii cei mul6ivor fi ob6inut autoritatea 5i vor fi recuperat p�m3ntul, atunci ei vorfi adu5i /n mod triumfal /n glorie.

Niciodat� nu ar trebui s� ne /nchipuim c� scopul lui Dumnezeueste numai acela de a ne salva de iad pentru ca noi s� ne bucur�m debinecuv3nt�rile cerului. Trebuie s� nu uit�m c� Dumnezeu inten-6ioneaz� ca omul s� urmeze Fiului S�u /n exercitarea autorit�6ii pep�m3nt. Dumnezeu vrea s� /ndeplineasc� ceva, dar El nu vrea s-ofac� singur; El vrea ca noi s-o facem. C3nd o vom face, atunciDumnezeu G5i va fi atins scopul. Dumnezeu dore5te s� ob6in� ungrup de oameni care s� fac� lucrarea Sa aici pe p�m3nt, pentru caDumnezeu s� poat� guverna pe p�m3nt prin om.

RELA�IA DINTRE R�SCUMP�RARE �I CREA�IE

Trebuie s� not�m rela6ia dintre r�scump�rare 5i crea6ie. Gn niciun caz nu ar trebui s� ne credem c� Biblia nu vorbe5te despre altcevadec3t despre r�scump�rare. Gi mul6umim lui Dumnezeu c� pe l3ng�r�scump�rare exist� 5i crea6ie. Dorin6a inimii lui Dumnezeu este


exprimat� /n crea6ie. Scopul lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu 5ivoia lui Dumnezeu hot�r3t� mai dinainte sunt f�cute cunoscute /ncrea6ia Sa. Crea6ia reveleaz� scopul ve5nic al lui Dumnezeu; ea nearat� ceea ce caut� Dumnezeu cu adev�rat.

Locul r�scump�r�rii nu poate fi mai important dec3t acela alcrea6iei. Ce este r�scump�rarea? R�scump�rarea rec35tig� ceea ceDumnezeu nu a ob6inut prin crea6ie. R�scump�rarea nu ne aducenimic nou; eaFnu face dec3t s� ne /napoieze ceea ce deja este al nostru.Prin r�scump�rare Dumnezeu G5i realizeaz� scopul din crea6ie.AFr�scump�ra /nseamn� a recupera 5i a redob3ndi; a crea /nseamn�a hot�r/ 5i a ini6ia. R�scump�rarea este ceva dup� aceea, pentru cascopul lui Dumnezeu /n crea6ie s� poat� fi /ndeplinit. O, fie ca copiiiDomnului s� nu dispre6uiasc� crea6ia, crez3nd c� r�scump�rareaeste totul. R�scump�rarea este legat� de noi; ea ne este de folosnou�, m3ntuindu-ne 5i aduc3ndu-ne via6a ve5nic�. Dar crea6ia estelegat� de Dumnezeu 5i de lucrarea lui Dumnezeu. Rela6ia noastr�cu r�scump�rarea este pentru beneficiul omului, /n timp ce rela6ianoastr� cu crea6ia este pentru economia lui Dumnezeu. Fie caDumnezeu s� fac� un lucru nou pe acest p�m3nt, pentru ca omul s�nu accentueze numai pe evanghelie, ci s� mearg� dincolo de aceasta,pentru a se /ngriji de lucrarea lui Dumnezeu, de treburile luiDumnezeu 5i de planul lui Dumnezeu. De fapt, ar trebui s� predic�mevanghelia cu perspectiva de a aduce p�m3ntul /napoi la Dumnezeu.Noi trebuie s� ar�t�m triumful lui Cristos asupra /mp�r�6iei luiSatan. Dac� nu suntem cre5tini, atunci este altceva. Dar odat� ceam devenit cre5tini, ar trebui ca nu doar s� primim beneficiiler�scump�r�rii, ci s� realiz�m 5i scopul lui Dumnezeu /n crea6ie.F�r� r�scump�rare, nu am putea fi lega6i de Dumnezeu niciodat�.Dar o dat� ce am fost m3ntui6i ar trebui s� ne oferim pe noi /n5inelui Dumnezeu pentru a atinge scopul pentru care El l-a f�cut pe omla /nceput. Dac� acord�m aten6ie numai evangheliei, aceasta estenumai o jum�tate. Dumnezeu cere cealalt� jum�tate, ca omul s�guverneze pentru El pe p�m3nt 5i s� nu-i /ng�duie lui Satan s� mair�m3n�. Aceast� jum�tate este cerut� 5i bisericii. Evrei 2 ne arat�faptul c� r�scump�rarea nu este doar pentru iertarea p�catelor,pentru ca omul s� fie m3ntuit, ci 5i pentru a-l aduce pe om /napoi lascopul crea6iei.


R�scump�rarea este comparabil� cu valea dintre dou� piscuri.C3nd cineva coboar� de pe un pisc 5i /ncepe s�-l urce pe cel�lalt, /npartea cea mai de jos a v�ii /nt3lne5te r�scump�rarea. A r�scum-p�ra /nseamn� pur 5i simplu a-l /mpiedica pe om s� mai cad� 5i a-lridica. Pe de o parte, voia lui Dumnezeu este ve5nic� 5i dreapt�, f�r�nici o pant�, pentru ca scopul crea6iei s� poat� fi realizat. Pe de alt�parte, ceva s-a /nt3mplat. Omul a c�zut 5i s-a dep�rtat de Dumnezeu.Distan6a dintre el 5i scopul ve5nic al lui Dumnezeu aFdevenit totmai mare. Voia lui Dumnezeu din ve5nicie /n ve5nicie este o liniedreapt�, dar din cauza c�derii, omul nu a fost capabil s� o ating�.GiFmul6umim lui Dumnezeu c� exist� un remediu numit r�scump�-rare. C3nd a venit r�scump�rarea, omul nu a mai trebuit s� mearg�/n jos. Dup� r�scump�rare, omul este schimbat 5i /ncepe s� urce.PeFm�sur� ce omul urc�, se apropie ziua /n care el va atinge din nouunica linie dreapt�. Ziua /n care acea linie este atins� va fi ziua c3ndva veni /mp�r�6ia.

Noi Gi mul6umim lui Dumnezeu c� avem r�scump�rarea. F�r�ea noi ne-am cufunda tot mai ad3nc, p3n� c3nd nu ar mai exista nicio posibilitate de a ne ridica. Slav� lui Dumnezeu, r�scump�rareane-a f�cut s� ne /ntoarcem la scopul cel ve5nic al lui Dumnezeu.Ceea ce Dumnezeu nu a ob6inut /n crea6ie 5i ceea ce omul a pierdut/n c�dere, este complet rec35tigat /n r�scump�rare.

Trebuie s�-I cerem lui Dumnezeu s� ne deschid� ochii pentruaFvedea ce a f�cut El pentru ca tr�irea 5i lucrarea noastr� s� poat�suferi o adev�rat� cotitur�. Dac� toat� lucrarea noastr� nu const�dec3t din a-i m3ntui pe al6ii, noi /nc� suntem ni5te rata6i, 5i nuputem satisface inima lui Dumnezeu. At3t r�scump�rarea c3t 5icrea6ia sunt pentru ob6inerea gloriei 5i r�sturnarea puterii diavolului.Atunci c3nd vedem p�catul 5i c�derea omului, s� proclam�mdragostea lui Dumnezeu 5i autoritatea lui Dumnezeu. Dar /n acela5itimp, trebuie s� exercit�m autoritatea spiritual� pentru a r�sturnaputerea diavolului. Gns�rcinarea bisericii este dubl�: de a depunem�rturie despre m3ntuirea lui Cristos 5i de a depune m�rturie despretriumful lui Cristos. Pe de o parte, rolul bisericii este acela de aFaducebeneficiu omului, iar pe de alt� parte, rolul ei este acela de a-l facepe Satan s� sufere pierdere.


ODIHNA LUI DUMNEZEU

Gn toate cele 5ase zile ale lucr�rii de crea6ie a lui Dumnezeu,crearea omului a fost ceva aparte. Gntreaga Sa lucrare din cele 5asezile a fost pentru aceasta. Adev�ratul S�u scop a fost s�-l creeze peom. Pentru a face aceasta, Dumnezeu a trebuit ca /nt3i s� reparep�m3ntul 5i cerul care erau ruinate. (Geneza 2:4 spune: ?Acesteasunt genera6iile cerurilor 5i p�m3ntului atunci c3nd au fost create,/n ziua /n care Domnul Dumnezeu a f�cut p�m3ntul 5i cerurile.B?Cerurile 5i p�m3ntulB se refer� la crea6ia de la /nceput, deoarece laacea vreme /nt3i au fost formate cerurile 5i apoi p�m3ntul. Dar ceade-a doua parte, ?/n ziua /n care Domnul Dumnezeu a f�cut p�m3ntul5i cerurileB se refer� la lucrarea Sa de reparare 5i restaurare, deoarece/n aceast� lucrare interesul a fost /nt3i pentru p�m3nt 5i apoi pentrucer.) Dup� ce Dumnezeu a restaurat p�m3ntul 5i cerul care erauruinate, El l-a creat pe omul inten6iei Sale. Dup� cea de-a 5asea ziaFurmat ziua a 5aptea; /n ziua aceasta Dumnezeu S-a odihnit detoat� lucrarea Sa.

Odihna vine dup� lucrare; /nt3i trebuie s� fie lucrarea 5i apoipoate s� urmeze odihna. Mai mult, /nainte de a exista o odihn�lucrarea trebuie s� fie des�v3r5it� p3n� la satisfac6ia deplin�. Dac�lucrarea nu a fost f�cut� /n mod complet 5i satisf�c�tor, nu poateexista nici o odihn� pentru minte sau inim�. De aceea, nu ar trebuis� estim�m /n mod u5uratic faptul c� Dumnezeu S-a odihnit dup�cele 5ase zile ale crea6iei. Ca Dumnezeu s� Se odihneasc� este unlucru mare. A fost nevoie ca El s� c35tige un anumit obiectiv /naintede a Se putea odihni. C3t de mare trebuie s� fi fost puterea care L-adeterminat pe un asemenea Dumnezeu Creator s� Se odihneasc�!Pentru ca un asemenea Dumnezeu care pl�nuie5te at3t de mult 5icare este plin de via6� s� intre /n odihn�, este nevoie de cea maimare putere.

Geneza 2 ne arat� c� Dumnezeu S-a odihnit /n ziua a 5aptea.Cum a fost posibil ca Dumnezeu s� Se poat� odihni? Sf3r5itul capito-lului 1 din Geneza consemneaz� c� acest lucru s-a datorat faptuluic� ?Dumnezeu a v�zut fiecare lucru pe care-l f�cuse, 5i iat�, erafoarte bunB (v. 31).

Dumnezeu S-a odihnit /n ziua a 5aptea. Gnainte de ziua a 5apteaEl a avut de lucru, 5i /nainte de lucrarea Sa El a avut un scop.


RomaniF11 vorbe5te despre g3ndul (mintea) Domnului, precum 5idespre judec�6ile 5i c�ile Sale. Efeseni 1 vorbe5te despre taina voiiSale, despre buna Sa pl�cere 5i scopul S�u prestabilit. Efeseni 3 deasemenea vorbe5te despre scopul S�u prestabilit. Din aceste versetededucem faptul c� Dumnezeu nu este numai un Dumnezeu carelucreaz�, ci 5i un Dumnezeu care hot�r�5te 5i pl�nuie5te. C3nd LuiI-a f�cut pl�cere s� lucreze, El a /nceput s� lucreze; El a lucrat pentruc� a dorit s� lucreze. C3nd a g�sit satisfac6ie /n lucrarea Sa, El S-aodihnit. Dac� dorim s� cunoa5tem voia lui Dumnezeu, planul S�u,buna Sa pl�cere 5i scopul S�u, nu trebuie dec3t s� privim la lucrulcare L-a f�cut s� Se odihneasc�. Dac� vedem c� Dumnezeu Seodihne5te /ntr-un anumit lucru, atunci putem 5ti c� acela este unlucru pe care El l-a c�utat de la /nceput. Nici chiar omul nu se poateodihni /n lucruri care nu-l satisfac; el trebuie ca /nt3i s� c35tige ceeace caut� 5i dup� aceea va avea odihn�. Nu trebuie s� privimcuFu5ur�tate aceast� odihn�, c�ci /n6elesul ei este foarte ad3nc.Dumnezeu nu S-a odihnit /n primele 5ase zile, ci El S-a odihnit /nziua a 5aptea. Odihna Sa reveleaz� c� El @i-a /ndeplinit dorin6ainimii. El a f�cut ceva care L-a f�cut s� Se bucure. De aceea S-aputut odihni.

Trebuie s� remarc�m cuv3ntul ?iat�B din Geneza 1:31. Care este/n6elesul s�u? Atunci c3nd am achizi6ionat un anumit obiect de caresuntem deosebit de satisf�cu6i, /l rotim cu pl�cere 5i ne uit�m binela el. Aceasta /nseamn� a contempla. Dumnezeu nu doar S-a ?uitatBneatent peste tot ceea ce f�cuse 5i a v�zut c� era bun. Mai degrab�El ?a contemplatB tot ceea ce f�cuse 5i a v�zut c� era foarte bun.Trebuie s� observ�m c� Dumnezeu era acolo la crea6ie, ?contem-pl3ndB ceea ce f�cuse. Cuv3ntul ?S-a odihnitB este declara6ia faptuluic� Dumnezeu a fost satisf�cut, c� Dumnezeu @i-a g�sit pl�cerea /nceea ce f�cuse; acest cuv3nt proclam� faptul c� scopul lui Dumnezeua fost atins 5i buna Sa pl�cere a fost /ndeplinit� /n cel mai /nalt grad.Lucrarea Sa fusese perfectat� /ntr-o asemenea m�sur�, /nc3t nuputea fi /mbun�t�6it�.

Pentru acest motiv, Dumnezeu le-a cerut israeli6ilor s� p�zeasc�Sabatul /n toate genera6iile lor. Dumnezeu c�uta ceva. Dumnezeuc�uta ceva care s�-L satisfac�, 5i El a c35tigat acel ceva; ca urmare,El S-a odihnit. Acesta este /n6elesul Sabatului. Sabatul nu /nseamn� c�


omul ar trebui s� cumpere mai pu6ine lucruri sau s� umble mai pu6inemile. Sabatul ne spune c� Dumnezeu a avut o dorin6� /n inima Sa,oFnevoie de a Se satisface pe Sine, 5i pentru a /mplini dorin6a 5i nevoiainimii Sale, trebuia s� fie f�cut� o lucrare. Din moment ce Dumnezeua ob6inut ceea ce c�uta, El Se odihne5te. Nu este ceva legat de o anumit�zi. Sabatul ne spune c� Dumnezeu @i-a /mplinit planul, @i-a atins scopul5i @i-a satisf�cut inima. Dumnezeu este Unul care cere satisfac6ie, 5i deasemenea El este Unul care poate fi satisf�cut. Dup� ce Dumnezeu areceea ce-@i dore5te, El Se odihne5te.

Atunci, ce anume I-a adus odihn� lui Dumnezeu? Ce anume I-a dato asemenea satisfac6ie? Gn timpul celor 5ase zile ale crea6iei aFexistatlumin�, aer, iarb�, verdea6� 5i pomi; au existat soarele, luna 5i stelele;au fost pe5ti, p�s�ri, vite, t3r3toare 5i fiare. Dar Dumnezeu nu @i-ag�sit odihna /n toate acestea. Gn final, a existat un om, 5i Dumnezeu S-aodihnit de toat� lucrarea Sa. Gntreaga crea6ie dinainte de om a avut uncaracter preg�titor. Toate a5tept�rile lui Dumnezeu erau concentrateasupra omului. C3nd Dumnezeu aFc35tigat un om, El a fost satisf�cut5i S-a odihnit.

S� citim din nou Geneza 1:27-28: ?Deci Dumnezeu l-a creat pe om /npropria Sa imagine, /n imaginea lui Dumnezeu l-a creat; b�rbat 5i femeiei-a creat. @i Dumnezeu i-a binecuv3ntat, 5i Dumnezeu le-a spus: OFi6iroditori, /nmul6i6i-v�, umple6i p�m3ntul 5i supune6i-l: s� ave6i st�p3nirepeste pe5tii m�rii, peste p�s�rile v�zduhului 5i peste orice lucru viucare se mi5c� pe p�m3nt.P B Acum s� citim Geneza 1:31 /mpreun� cuGeneza 2:3: ?@i Dumnezeu a v�zut fiecare lucru pe care-l f�cuse, 5i iat�,era foarte bunA@i Dumnezeu a binecuv3ntat ziua a 5aptea, 5i a sfin6it-o:deoarece /n ea S-a odihnit de toat� lucrarea pe care Dumnezeu aFcreat-o5i a f�cut-o.B Dumnezeu a avut un scop, 5i acest scop era de a-l c35tigape omF1Fomul cu autoritate care s� guverneze peste p�m3nt. Numairealizarea acestui scop a putut satisface inima lui Dumnezeu. Dac�acest lucru putea fi realizat, totul era bine. Gn ziua a 5asea, scopul luiDumnezeu a fost realizat. ?Dumnezeu a v�zut fiecare lucru pe care-lf�cuse, 5i iat�, era foarte bunA5i /n ziua a 5aptea S-a odihnit de toat�lucrarea Sa.B Scopul lui Dumnezeu 5i speran6a Sa au fost /mplinite;ElFaFputut s� Se opreasc� 5i s� Se odihneasc�. Odihna lui Dumnezeus-a bazat pe omul care urma s� guverneze.

CAPITOLUL 2

ARHETIPUL EVEI

Gn crea6ie au fost create dou� persoane: una a fost Adam, iarcealalt� a fost Eva. Ambele au fost create ca fiin6e umane, dar fiecarereprezint� ceva diferit. 1 Corinteni 15 spune c� Adam era un arhetipal Domnului Isus, iar Romani 5 spune c� Adam era o icoan� a omuluicare urma s� vin�. Deci Adam Gl prefigura pe Cristos; El Gl portretizape Cristos /n icoan�. Cu alte cuvinte, tot ceea ce Dumnezeu aFinten-6ionat /n Adam urma s� fie realizat /n Cristos.

Dar pe l3ng� Adam din crea6ie mai exista 5i femeia, Eva. GnFGeneza2 Dumnezeu a consemnat cu mare aten6ie crearea femeii; iar atuncic3nd ajungem la Efeseni 5 ni se spune clar c� Eva simbolizeaz�biserica. Prin urmare, putem vedea c� voia ve5nic� a lui Dumnezeueste realizat� par6ial prin Cristos 5i par6ial prin biseric�. Pentru a/n6elege felul /n care biserica poate realiza scopul lui Dumnezeu pep�m3nt, trebuie s� /nv�6�m de la Eva. Scopul acestei c�r6i nu estede a discuta arhetipul lui Adam. Prin urmare, nu /l vom analiza aici; /n loc de aceasta, accentul este asupra Evei. Acum noi nu neconcentr�m g3ndurile asupra lucr�rii lui Cristos, ci asupra pozi6ieipe care o ocup� biserica /n rela6ia cu acea lucrare.

C3nd citim Geneza 2:18-24 5i Efeseni 5:22-32 descoperim faptulc� /n ambele locuri este men6ionat� o femeie. Gn Geneza 2 esteoFfemeie, iar /n Efeseni 5 de asemenea este o femeie. Prima femeieeste un semn care reprezint� biserica; cea de-a doua femeie esteprima femeie. Prima femeie a fost pl�nuit� de Dumnezeu /nainte de/ntemeierea lumii 5i a ap�rut /nainte de c�dere. Cea de-a doua femeiea fost pl�nuit� de asemenea /nainte de /ntemeierea lumii, dar a fostrevelat� dup� c�dere. De5i una a ap�rut /nainte de c�dere iar cealalt�dup�, /n ochii lui Dumnezeu nu exist� nici o diferen6�: biserica esteEva din Geneza 2. Dumnezeu l-a creat pe Adam pentru a-L simbolizape Cristos; de asemenea, Dumnezeu a creat-o pe Eva pentru a


simboliza biserica. Scopul lui Dumnezeu nu este /ndeplinit numaiprin Cristos, ci 5i prin biseric�. Gn Geneza 2:18 Domnul DumnezeuaFspus: ?Nu este bine ca omul s� fie singur; /i voi face un ajutorpotrivit.B Scopul lui Dumnezeu /n crearea bisericii este acela ca eas� fie un ajutor potrivit pentru Cristos. Cristos singur este numaijum�tate; trebuie s� mai existe o alt� jum�tate, care este biserica.Dumnezeu a spus: ?Nu, nu este bine ca omul s� fie singur.B Aceasta/nseamn� c�, /n ochii lui Dumnezeu, Cristos singur nu este suficientde bun. Geneza 2:18-24 reitereaz� evenimentele celei de-a 5asea zileaFcrea6iei. Gn ziua a 5asea Dumnezeu l-a creat pe Adam, dar dup�aceea se pare c� El S-a g3ndit pu6in 5i a spus: ?nu este bine ca omuls� fie singur.B Astfel, El a creat-o pe Eva pentru Adam. Atunci, totulera deja terminat, 5i descoperim c� Geneza 1 se sf3r5e5te cu aceast�propozi6ie: ?@i Dumnezeu a v�zut fiecare lucru pe care-l crease, 5iiat�, toate erau foarte buneB (v. 31). De aici ne d�m seama c� Adamsingur, sau am putea spune Cristos singur, nu este suficient pentrua satisface inima lui Dumnezeu. La Dumnezeu trebuie s� mai existe5i Eva, adic� trebuie s� existe 5i biserica. Atunci inima Sa va fisatisf�cut�.

Domnul Dumnezeu a spus: ?Nu este bine ca omul s� fie singur.BCu alte cuvinte, Dumnezeu dorea s�-l aib� at3t pe Adam, c#t $i peEva. Scopul S�u era s� aib� un Cristos victorios plus o biseric�victorioas�; un Cristos care a biruit lucrarea diavolului plus o bise-ric� ce a r�sturnat lucrarea diavolului. Scopul S�u este s� aib� oFbi-seric� 5i un Cristos care s� guverneze. Aceasta este ceea ceDumnezeu a pl�nuit pentru propria Sa pl�cere 5i ceea ce El a realizatpentru propria Sa satisfac6ie. Acest lucru a fost f�cut pentru c�Dumnezeu a dorit s�-l fac�. Dumnezeu a dorit s�-L aib� pe Cristos,5i de asemenea Dumnezeu a dorit s� aib� biseric� exact ca Cristos.Dumnezeu a dorit ca nu doar Cristos s� aib� st�p3nire; El vrea ca 5ibiserica s� aib� st�p3nire. Dumnezeu /l /ng�duie pe diavolul pe p�m3ntdeoarece El a spus c� ?Ei,B Cristos 5i biserica, ?s� aib� st�p3nire.BDumnezeu a pl�nuit ca biserica, /n calitate de partener� a lui Cristos,s� aib� o parte /n tratarea lui Satan. Dac� biserica nu-L egaleaz� peCristos, scopul lui Dumnezeu nu va fi /mplinit. Gn r�zboi Cristos arenevoie de un ajutor potrivit, 5i chiar /n glorie El are nevoie de unajutor potrivit. Dumnezeu cere ca biserica s� fie la fel ca Cristos /n

ARHETIPUL EVEI 31

orice privin6�. Dorin6a lui Dumnezeu este ca Cristos s� aib� un ajutorpotrivit.

EVA A IE�IT DIN ADAM

Adam avea nevoie de un ajutor potrivit. Ce a f�cut Dumnezeupentru a /nt3mpina aceast� nevoie? Geneza 2:19-20 spune: ?@i din6�r3n�, Domnul Dumnezeu a format fiecare fiar� a c3mpului, 5ifiecare pas�re din v�zduh; 5i le-a adus la Adam ca s� vad� cum le vanumi: 5i orice nume punea Adam fiec�rei creaturi vii, acela /i eranumele. @i Adam a dat nume tuturor vitelor, 5i p�s�rilor v�zduhului,5i fiec�rei fiare de pe c3mp; dar pentru Adam nu s-a g�sit nici unajutor potrivit.B Dumnezeu a adus orice fel de creatur� vie /naintealui Adam, dar Adam nu 5i-a putut g�si ajutorul potrivit printre ele.Nici una dintre creaturile vii f�cute din p�m3nt nu a putut fi unajutor potrivit pentru Adam.

De aceea, ?Domnul Dumnezeu a f�cut s� cad� peste Adam unsomn ad3nc, 5i el a adormit; 5i Dumnezeu a luat una din coastelelui, 5i aF/nchis carnea la locul ei. @i din coasta pe care DomnulDumnezeu o luat-o din om El a f�cut o femeie 5i a adus-o la om. @iAdam a spus: OAceasta este acum os din oasele mele 5i carne dincarnea mea: Ea se va numi Femeie, deoarece a fost luat� din OmP B(vs. 21-23). Acesta a fost ajutorul potrivit pentru Adam precum 5iicoana bisericii din Efeseni 5. Biblia spune foarte clar c� toate lucrurilecare au fost luate din p�m3nt 5i nu au fost luate din trupul lui Adam,nu auFputut fi ajutorul s�u potrivit. Toate fiarele c3mpului, vitele 5ip�s�rile v�zduhului au fost f�cute din p�m3nt. Ele nu au fost luatedin Adam; de aceea, ele nu puteau fi un ajutor potrivit pentru Adam.Trebuie s� ne amintim c� Eva a fost format� dintr-o coast� luat� dinAdam; prin urmare, Eva era constituentul lui Adam. Aceasta/nseamn� c� biserica iese din Cristos. Numai ceea ce este din Cristospoate fi biserica. Tot ceea ce nu este din Cristos nu este biserica.

Trebuie s� mai not�m c3teva cuvinte din Geneza 1:26 5i 27.Versetul 26 spune: ?@i Dumnezeu a spus: S� facem om /n imagineaNoastr�, dup� asem�narea Noastr�; ei s�AB Gn limba ebraic�, cuv3ntul?omB este la singular, dar imediat dup� aceea este folosit pronumele?ei.B Acela5i model este folosit /n versetul 27, care spune: ?DeciDumnezeu l-a creat pe om /n propria Sa imagine; /n imaginea lui


Dumnezeu l-a creat; b�rbat 5i femeie i-a creat [pe ei].B Substantivul?omB este la singular, dar pronumele care urmeaz�, ?ei,B este la plural.Dumnezeu a creat un singur om; dar de asemenea putem spune c�El a creat doi! Unul este doi, 5i totu5i cei doi sunt unul singur, deoareceEva era �n Adam.

Remarca6i mai departe c� versetul 27 spune: ?Dumnezeu l-a creatpe om /n propria Sa imagine, /n imaginea lui Dumnezeu l-a creat;b�rbat 5i femeie i-a creat.B Modul /n care Dumnezeu l-a creat pe?omB este acela$i mod /n care Dumnezeu i-a creat pe ?ei.B Nu numaiAdam a fost creat, dar 5i Eva a fost inclus� /n el. ?Dumnezeu l-acreat pe om /n propria Sa imagine.B Acest ?omB este la singular 5i Glsimbolizeaz� pe Cristos. ?Gn imaginea lui Dumnezeu El i-a creat&peei.B ?EiB este la plural 5i simbolizeaz� pe Cristos 5i biserica. Dumnezeunu vrea s� aib� numai un singur Fiu n�scut, El vrea mai mul6i fii.Fiii cei mul6i trebuie s� fie ca unicul Fiu. Din aceste versete vedemc�, dac� biserica nu se afl� /ntr-o stare care s�-I corespund� lui Cristos,Dumnezeu nu Se va odihni 5i lucrarea Sa nu va fi terminat�. Nunumai Adam este /n imaginea lui Dumnezeu, ci 5i Eva. Nu numaiCristos are via6a lui Dumnezeu; biserica are 5i ea via6a lui Dumnezeu.

BISERICA IESE DIN CRISTOS

Atunci ar trebui s� /ntreb�m: ?Ce este biserica?B Biserica esteacea parte care este luat� din Cristos. Trebuie s� vedem care suntcele dou� aspecte ale lui Adam 5i atunci ne va fi u5or s� /n6elegem.Pe de oFparte, Adam st� numai pentru el /nsu5i; pe de alt� parte, eleste un arhetip. Gn ceea ce-l prive5te pe Adam /nsu5i, el a fost f�cutdin lut. To6i oamenii naturali sunt f�cu6i din lut. Dar /n acela5i timp,Adam Gl simboliza pe Cristos. Faptul c� Eva a fost f�cut� din AdamF/n-seamn� c� biserica este f�cut� din Cristos. Eva a fost f�cut� cu coastalui Adam. Din moment ce Eva a ie5it din Adam, ea era tot Adam.Atunci, ce este biserica? Biserica este o alt� form� a lui Cristos, a5acum Eva era o alt� form� a lui Adam.

Biserica este pur 5i simplu Cristos. O, exist� mul6i oameni carecred c� biserica este str3ngerea laolalt� a ?oamenilorB care cred /nDomnul 5i care sunt m3ntui6i. Nu, nu este adev�rat! Atunci, ce anumeconstituie biserica? Biserica este numai acea por6iune care a fostluat� din Cristos. Cu alte cuvinte, ea este omul pe care Dumnezeu

ARHETIPUL EVEI 33

l-a f�cut utiliz3ndu-L pe Cristos ca material. Nu este un om f�cut dinlut. Materialul bisericii este Cristos. F�r� Cristos, biserica nu are nicio pozi6ie, nici o tr�ire 5i nici o existen6�. Biserica iese din Cristos.

1 Corinteni 10:17 spune: ?V�z3nd c� este o singur� p3ine, noi, caresuntem mul6i, suntem un singur Trup.B Acest verset /nseamn� c�,chiar dac� noi suntem mul6i, p3inea pe care o fr3ngem este una singur�;prin urmare, Trupul este 5i el unul singur. Apostolul Pavel aFafirmatclar faptul c� unica p3ine reprezint� Trupul lui Cristos, adic� bisericaluat� ca /ntreg. De5i suntem mul6i, totu5i Trupul este unul singur.C3nd ne amintim de Domnul, eu iau o buc�6ic� din p3ine, tu iei obuc�6ic� din p3ine, 5i al6ii fac acela5i lucru. Timp de multe secole, /ntoat� lumea, to6i cre5tinii au luat o buc�6ic� din p3inea aceasta 5i aum3ncat-o! Dac� ai putea s� iei toate buc�6elele pe care ei le-au m3ncat5i s� le pui laolalt�, ele ar deveni /ntreaga biseric�. Biserica nu esteun ?euB individual plus un ?tuB individual. Ea nu este d-l Smith plus d-l Jones, 5i nici chiar to6i cre5tinii din lumea /ntreag� pu5i laolalt�.Biserica este Cristosul din tine, Cristosul din el 5i Cristosul din to6icre5tinii din /ntreaga lume 5i din toate epocile. Omul nostru naturalnu are nimic de a face cu biserica. Singura parte din noi care estelegat� de biseric� este por6iunea de p3ine pe care am m3ncat-o. Acestlucru este ar�tat /n special /n Evanghelia lui Ioan, unde este revelatfaptul c� to6i cei care cred /n Domnul Gl au pe Cristos locuind /n ei 5iprin urmare sunt una /n Duhul.

Biserica este compus� din ceea ce este din Cristos. Talentul,abilitatea, g3ndul, puterea omului 5i tot ceea ce are el, sunt /n afarabisericii. Tot ce vine din via6a natural� este /n afara bisericii, 5i tot ceeste adus /n biseric� din via6a natural� va rezulta /ntr-o d�r3mare, nu/ntr-o zidire. Numai ceea ce iese din Cristos este /n biseric�. Eva nu afost f�cut� din lut, ci din Adam, cel care-L simboliza pe Cristos. Estepre6ios faptul c� Dumnezeu a luat o coast� din Adam 5i a f�cut-o peEva. Numai ceea ce iese din Adam, nu din lut, poate fi numit ?Eva,B 5inumai ceea ce iese din Cristos poate fi numit biserica. TotFceea ce nueste din Cristos nu are nimic de a face cu biserica.

Unii oameni erau foarte sinceri /nainte de a crede /n Domnul.Dup� ce au fost m3ntui6i, ei 5i-au folosit sinceritatea pentru a-L slujipe Dumnezeu. Ei au considerat c� sinceritatea lor natural� este foartefolositoare; ei erau m3ndri de ea. Dar din ce surs� vine sinceritatea


lor? Este ea din Cristos? A fost ea tratat� de cruce? O,Fdac� nu estedin Cristos, dac� nu a fost tratat� de cruce niciodat�, atunci ea nueste de nici un folos bisericii! Eva a fost constituit� numai din ceeace a ie5it din Adam; iar biserica este constituit� 5i ea numai dinFceeace este din Cristos. Tot ceea ce este de la omul /nsu5i nu este biserica.

Unii oameni erau foarte elocven6i /nainte de a crede. Era at3t deu5or ca s� le povesteasc� 5i s� le descrie altora ceva. Dup� ce suntm3ntui6i, ei nu fac altceva dec3t s� schimbe subiectul 5i /ncep s�predice. Dar nu ar trebui s� consider�m ca suficient faptul c�Faseme-nea oameni pot s� predice bine. Mai degrab�, ar trebui s� /ntreb�m:?Din ce surs� vine elocven6a lor? A fost ea tratat� de cruce?B Dac�elocven6a lor este ceea ce ei au avut de la /nceput 5i ea nu a fosttratat� de cruce niciodat�, atunci ea este /n /ntregime din proprialor natur�. Elocven6a pe care ei o aduc /n biseric� este ceva dinAdam cel p�m3ntesc. Biserica va fi de fapt tras� /n jos de ace5tioameni. Numai ceea ce vine din Cristos este biserica; nici un lucrucare vine din natura omeneasc� nu este biserica.

De asemenea, poate /nt3lnim unii oameni care sunt foarteinteligen6i. Min6ile lor sunt excep6ional de ascu6ite. Gnainte de a fim3ntui6i, ei pur 5i simplu /5i foloseau mintea pentru a studia filozofia,5tiin6a 5i literatura. Dup� ce sunt m3ntui6i, ei /5i folosesc minteapentru a studia Cuv3ntul lui Dumnezeu. Dar trebuie s� /ntreb�m:?De unde vine aceast� minte ascu6it�? A fost ea tratat� de cruce?Este ea sub controlul Duhului Sf3nt? Sau este numai mintea pe careau avut-o de la /nceput?B Dac� este a5a, atunci ea este pur 5i simpluceva din Adam cel p�m3ntesc, din omul /nsu5i, din natura uman�;ea este ceva din carne. De5i ace5ti oameni au schimbat subiectul,mintea lor /nc� este aceea5i minte veche! Iar c3nd folosesc aceast�minte pentru a studia Biblia, /n loc de a ajuta biserica, ei vor face cabiserica s� sufere pierdere. Numai ceea ce este din Cristos poate fibiserica. Tot ceea ce este din om nu este biserica.

Dumnezeu trebuie s� ne trateze p3n� la un asemenea grad, /nc3ttotul din natura noastr� omeneasc� s� fie adus sub control. Putereanoastr� natural� trebuie s� fie tratat� de cruce 5i supus� conduceriiDuhului Sf3nt. Numai atunci nu vom face biserica s� sufere. Totceea ce iese din via6a natural�, adamic�, din�untrul nostru, estef�cut din p�m3nt 5i nu este dorit de Dumnezeu. Numai ceea ce aFfost

ARHETIPUL EVEI 35

f�cut din coasta lui Adam a fost Eva. (Osul se refer� la via6a de /nviere.C3nd Domnul era pe cruce, nici unul din oasele Sale nu aFfost zdrobit.)Numai ceea ce este format din via6a de /nviere a lui Cristos estebiserica.

Eva trebuie s� fie f�cut� din osul lui Adam. F�r� osul lui Adamnu ar fi existat nici o Eva. Ajutorul potrivit al lui Adam este deasemenea trupul lui Adam, /ntruc3t sursa vie6ii Evei era /nsu5i osuls�u. Adam era baza existen6ei ei. Ea putea exista numai din cauz� c�o parte a lui Adam era /n ea. La fel este 5i biserica. Noi trebuie s�-ideclar�m Domnului /n mod continuu: ?G6i dator�m totul. F�r� Tinenu avem nici via6�, nici existen6�, nimic! Noi ie5im din Tine!B

Punctul vital al na5terii noastre din nou este tocmai acesta:poc�in6a nu ne face o parte a bisericii; 5i nici m�rturisirea p�catelorsau credin6a noastr�. Numai via6a pe care Cristos ne-a /mp�r6it-o neface o parte a bisericii. Baza faptului c� noi suntem o parte aFbisericiieste na5terea noastr� din nou, /ntruc3t acela este momentul /n careCristos Se /mparte pe Sine /n noi. De aceea este nevoie ca noi s�tr�im, s� ne comport�m 5i s� ac6ion�m conform acestei vie6i, via6alui Cristos. Dumnezeu nu mai poate face nimic altceva pentru noidec3t s�-L /mpart� pe Fiul S�u /n noi, pentru ca noi s�F/mp�rt�5imvia6a lui Cristos. Chiar dac� suntem doar vase de p�m3nt, /n�untrulnostru exist� o mare comoar�. Atunci ce ne poate cl�tina? Totu5i,dac� ac6ion�m potrivit cu noi /n5ine, suntem /n afara bisericii. Oricelucru care este altceva dec3t por6iunea lui Cristos din noi nu estebiserica; este pur 5i simplu propriul nostru sine. Dac� lucr�m potrivitcu noi /n5ine, noi nu facem lucrarea Domnului. Trebuie s� ne/ntreb�m de pe ce baz� 5i din ce surs� Gl slujim noi pe Domnul,facem lucrarea Sa, urm�rim lucrurile spirituale 5i avem oFumblarespiritual�. Oare tot ce facem este bazat pe Cristos sau pe noi /n5ine?Dac� facem totul prin Cristos, putem /ndeplini scopul lui Dumnezeu;dar dac� facem ceva prin noi /n5ine, chiar dac� realiz�m ceva, acelceva nu poate fi dec3t de o natur� p�m3nteasc�, 5i nu poate /ndeplinivoia ve5nic� a lui Dumnezeu.

Scopul ve5nic al lui Dumnezeu este acela de a c35tiga un om.Acest om este un om corporativ, care iese din Cristos. Este biserica.Biserica nu /nseamn� c36iva cre5tini pu5i /mpreun� cu al6i c36iva


cre5tini. Ea nu este o mul6ime de ?oameniB; ea este o via'�. Bisericaeste biserica numai pentru c� exist� mai mul6i oameni care /mp�rt�-5esc to6i aceea5i via6�, acela5i Cristos. Tu ai o parte din Cristos, 5i elare o parte din Cristos; fiecare dintre noi are oFparte din Cristos.Atunci c3nd toate aceste p�r6i din Cristos sunt puse laolalt�, seformeaz� biserica.

Trebuie s� ne fie clar faptul c� Dumnezeu nu vrea indivizi.Dumnezeu l-a creat pe om b�rbat 5i femeie. B�rbatul este singular,5i femeia este de asemenea singular�. Cristos este singular, 5i bisericaeste de asemenea singular�. Gn ochii lui Dumnezeu exist� numai unsingur Cristos 5i o singur� biseric�. Gn viitor vom vedea c� exist�numai un singur om /n Hades 5i un singur om /n ceruri; nu maiexist� nici un al treilea om. Gn ochii lui Dumnezeu, /n /ntreaga lumesunt numai doi oameni. 1 Corinteni 15 reveleaz� faptul c� Adameste primul om, iar Cristos este ultimul om. Nu mai exist� al6ii.Trupul lui Cristos, /ntocmai ca Eva, este unul singurF1Fnu mai multe!

Astfel, chiar dac� avem via6a lui Dumnezeu /n�untrul nostru,noi /nc� avem nevoie ca Dumnezeu s� lucreze asupra noastr� pentrua ne zdrobi individualismul. Dumnezeu trebuie s� zdrobeasc� g3ndulc� eu /nsumi sunt de ajuns. Noi trebuie s� fim una cu tot restulcopiilor lui Dumnezeu. Exist� numai o singur� Eva; tot astfel, exist�numai un singur Trup al lui Cristos. To6i copiii lui Dumnezeu, to6icei care /mp�rt�5esc via6a lui Cristos, nu sunt mai mul6i b�rba6i 5imai multe femei /n mod individual; ei to6i sunt un singur om nou.Dumnezeu trebuie s� ne zdrobeasc� individualismul. El trebuie s�ne sf�r3me zi de zi, p3n� c3nd /ntr-o zi vom ajunge s� cunoa5temvia6a Trupului.

Exist� mul6i care cred c� po6i fi cre5tin de unul singur! DarDumnezeu nu va /ng�dui acest lucru. Deseori, rug�ciunile lorindividuale nu primesc r�spuns, studiul personal al Scripturilor nu/i ilumineaz� 5i c�utarea lor individual� nu-i conduce spre voia luiDumnezeu. Dac� un asemenea individ i-ar spune unui alt frate sauunei alte surori: ?Nu pot s� r�zbesc de unul singur /n aceast�problem�; n-ai vrea s� m� aju6i?B, 5i s-ar ruga /mpreun�, /n cele dinurm� el va primi claritate. Tot ceea ce nu a putut /n6elege prin el/nsu5i vaFvedea /n mod clar atunci c3nd caut� r�spunsul /mpreun�cu fratele s�u. O asemenea persoan� /nc� este m3ndr� deseori,

ARHETIPUL EVEI 37

crez3nd c� seFpoate descurca singur� de cele mai multe ori, 5i c�numai de pu6ine ori nu poate r�zbi. Acesta este individualism.GnFbiseric�, individualismul trebuie zdrobit. Trebuie s�-I /ng�duimCristosului din noi 5i Cristosului din to6i ceilal6i fra6i 5i surori s�devin� str3ns unit /mpreun� /ntr-un singur Trup.

Mul6i cre5tini cunosc via6a pe care o avem /n Cristos, dar trebuies� spunem cu regret c� ei nu cunosc via6a din Trupul lui Cristos. A5acum via6a lui Cristos este o realitate, tot astfel via6a Trupului luiCristos este o realitate. Cre5tinii nu sunt indivizi; ei sunt una (unulsingur). Apostolul Pavel a spus c�, de5i suntem mai mul6i, noi /nc�suntem o singur� p3ine 5i un singur Trup. Dac� tr�im conform luiCristos, suntem una cu to6i ceilal6i cre5tini. Dar dac� tr�im conformcu noi /n5ine, noi ne separ�m de to6i copiii lui Dumnezeu.

Prin urmare, pentru ca biserica s� devin� o biseric� real�, suntnecesare dou� lucruri: r�sp3ndirea sau extinderea lui Cristos 5i dis-trugerea sinelui nostru. R�sp3ndirea lui Cristos aF/nceput atunci c3ndnoi am fost regenera6i, 5i de c3nd am fost m3ntui6i Domnul aFlucratasupra noastr� zi de zi pentru a ne distruge sinele. Domnul vacontinua s� lucreze p3n� c3nd, /ntr-o zi, /naintea lui Dumnezeu noivom spune: ?Nu exist� nici m�car un singur lucru pe care s�-l potface singur. Tot ceea ce fac este f�cut conform principiului ajutoruluireciproc /ntre m�dulare. Tot ceea ce fac este f�cut /n principiulp�rt�5iei, care este principiul Trupului.B Biserica este Trupul luiCristos. Numai ceea ce este din Cristos este biserica; orice /5i areoriginea /n om nu este biserica.

Trebuie s� realiz�m faptul c� Dumnezeu ia /n considerare sursalucrurilor, nu faptul dac� ele sunt bune sau rele. Oamenii /ntreab�/ntotdeauna: ?Cutare lucru este bun sau este r�u?B Dar Dumnezeu/ntreab�: ?De unde vine lucrul respectiv?B Ceea ce a venit din Adama fost numit Eva; tot astfel, ceea ce vine din Cristos este numitbiserica. Tot ceea ce nu este din Cristos nu este biserica. Oamenii/ntreab�: ?Ai dragoste?B Dar Dumnezeu /ntreab�: ?De unde vinedragostea ta?B Oamenii /ntreab�: ?Ai r3vn�?B Dar Dumnezeu/ntreab�: ?Care este sursa r3vnei tale?B Trebuie s� rezolv�m problemaoriginii, nu a binelui sau a r�ului. Problema binelui 5i a r�ului aFap�rut/n Geneza 3. Poate cineva va spune: ?Oare nu am eu oFoarecare


abilitate? Oare nu sunt plin de r3vn�?B Dar problema este urm�toarea:Care este sursa abilit�6ii 5i r3vnei tale?

Deseori noi sim6im c� suntem foarte capabili s�-i iubim 5i s�-iajut�m pe al6ii prin noi /n5ine. Desigur, a-i iubi 5i a-i ajuta pe al6iieste un lucru bun, dar ?chiar dac� mi-a5 da trupul ca s� fie ars 5i nua5 avea dragoste,B dragostea lui Cristos, ?nu-mi folose5te la nimicB(1 Cor. 13:3). Oare este gre5it s� ne d�m pe noi /n5ine pentru a-iajuta pe al6ii? Totu5i problema este urm�toarea: De unde vine acestlucru? Numai ceea ce vine din Cristos este biserica. Tot ceea ce nueste din Cristos nu are nimic de a face cu biserica.

Gn via6a noastr� cre5tin�, prima lec6ie pe care trebuie s� o /nv�6�meste aceea de a discerne sursa lucrurilor. Prima lec6ie este s�respingem tot ceea ce vine de la noi /n5ine, iar ultima lec6ie /nc�este aceea de a respinge tot ceea ce vine de la noi /n5ine. Aceasta nu/nseamn� c� nu ar trebui s� ne str�duim sau c� nu ar trebui s�avem r3vn�, dar problema este aceea c� str�duin6a 5i r3vna noastr�trebuie s� vin� de la Domnul. Noi nu spunem c� nu ar trebui s�lucr�m, dar vrem oFlucrare care s� fie ini6iat� de Domnul. Noi nuspunem c� nu arFtrebui s� c�ut�m putere, ci c� ar trebui s� c�ut�mputerea care este de la Domnul. Aceasta este /ntreaga problem�:Care este originea?

Gn Evanghelia lui Ioan, Domnul Isus a spus odat�: ?Fiul nu poateface nimic de la Sine Gnsu5iB (Ioan 5:19). Potrivit cu textul grecesc,cuv3ntul ?de laB poate fi tradus de asemenea ?din.B Aceasta /nseamn�c� Fiul nu poate face nimic din Sine Gnsu5i. Dac� a5a a fost cu Domnul,cu c3t mai mult ar trebui s� fie a5a cu noi! Cum putem noi s� facemceva de la noi /n5ine? Trebuie s� vedem /naintea lui Dumnezeu c�noi nu putem face nimic de la noi /n5ine. El trebuie s� ne aduc� lalocul /n care s� /n6elegem c� /ntr-adev�r nu putem face nimic de lanoi /n5ineF1Ftotul trebuie s� fie prin El 5i din El.

C3nd Gl slujim pe Domnul, nu este suficient s� fim plini de r3vn�.Nu; noi trebuie s� facem lucrarea pe care Domnul ne-o /ncredin-6eaz�. Gn Coloseni 1:29 Pavel a spus: ?Pentru care 5i lucrez, lupt3n-du-m� potrivit cu lucrarea Sa, care opereaz� /n mine /n putere.BDumnezeu lucreaz� /n�untrul nostru, pentru ca noi s� putem lucra /nafar�. Adesea noi facem multe lucruri la exterior, dar /n interior nu afost f�cut mult. Dumnezeu nu a f�cut at3t de mult /n interior; aproape

ARHETIPUL EVEI 39

totul a fost f�cut de noi /n5ine. Acest gen de lucrare, chiar dac� s-arputea s� fie considerabil�, nu este de nici un folos. GnFproblema slujiriiDomnului, Dumnezeu trebuie s� ne aduc� /ntr-un loc /n care noi s�nu mai vrem nimic care s� nu fie de la Domnul. Dac� Domnul nuac6ioneaz�, atunci nici noi nu /ndr�znim s� ac6ion�m.

Eva era os din oasele lui Adam 5i carne din carnea sa. Aceasta/nseamn� c� at3t oasele din interior c3t 5i carnea de la exterior suntdin Cristos. Totul din�untru 5i totul din afar� este de la El; nimic nupoate fi de la noi /n5ine. Totul din Eva era din Adam, 5i totul dinbiseric� este din Cristos. Indiferent c3t de bine putem face un lucru,nu este de nici un folos /n atingerea scopului ve5nic al lui Dumnezeu.Indiferent c3t de bun este un lucru, dac� /5i are originea /n noi /n5ine,el nu poate s�-L glorifice pe Dumnezeu.

Prima femeie reprezint� femeia care este dup� inima lui Dumne-zeu. Nu doar un b�rbat a exprimat inima lui Dumnezeu; ci 5i o femeie.Nu numai Cristos este Cel care satisface inima lui Dumnezeu, ci 5ibiserica. Cristos satisface inima lui Dumnezeu, deoarece El Gi/ng�duie lui Dumnezeu s� fie capul S�u. La fel trebuie s� fie 5i cubiserica. @i ea trebuie s�-I /ng�duie lui Dumnezeu s� fie capul ei.Atunci c3nd biserica atinge aceast� pozi6ie, voia lui Dumnezeu va fif�cut�. Dumnezeu inten6ioneaz� s� aib� acest gen de oameni pep�m3nt; 5i atunci c3nd /i va avea, dorin6a inimii Sale va fi satisf�cut�.S� nu uit�m c� tot ceea ce /5i are originea /n sinele omului estenumai 6�r3n� 5i nu poate fi un material pentru ajutorul potrivit.Numai ceea ce iese din Cristos este biserica.

EVA F�CUT� DIN SOMNUL LUI ADAM%&%BISERICA PRODUS� PRIN

'MOARTEA NE-R�SCUMP�R�TOARE) A LUI CRISTOS

Am v�zut deja c� Eva nu a fost f�cut� din 6�r3n�, ci din Adam;Adam a fost materialul din care a fost f�cut� Eva. Tot astfel, Cristoseste materialul pentru biseric�. Dumnezeu L-a folosit pe Cristospentru a face biserica. Acum vom vedea cum a fost f�cut� Eva 5i cuma fost f�cut� biserica.

S� citim Geneza 2:21-23. ?@i Domnul Dumnezeu a f�cut ca unsomn ad3nc s� vin� asupra lui Adam, 5i el a adormit; 5i El a luat unadin coastele lui 5i a /nchis carnea la locul ei. @i din coasta pe care


Domnul Dumnezeu a luat-o din om, El a f�cut o femeie 5i a adus-o laom. @i Adam a spus: ?Aceasta este acum os din oasele mele 5i carnedin carnea mea: ea se va numi Femeie, pentru c� a fost luat� dinOm.B

Dumnezeu a produs biserica din moartea lui Cristos. Cu privirela moartea lui Cristos, cuvintele din Geneza 2 sunt foarte speciale.Acolo se spune: ?Domnul Dumnezeu a f�cut ca un somn ad3nc s�vin� asupra lui AdamB (v. 21). Acest verset nu spune c� DumnezeuaFf�cut ca Adam s� moar�, ci c� Dumnezeu l-a f�cut s� cad� /ntr-unsomn ad3nc. Dac� ar fi fost men6ionat� moartea, atunci ar fi fostimplicat p�catul, deoarece versetul 17 din pasajul precedent spunec� moartea este legat� de p�cat. Somnul lui Adam simbolizeaz�aspectul mor6ii lui Cristos care nu era legat de r�scump�rare.GnFmoartea lui Cristos a existat un aspect care nu era legat der�scump�rare, ci de eliberarea lui Cristos Gnsu5i. Noi nu spunem c�moartea lui Cristos nu este pentru r�scump�rareF1Fcu adev�rat noicredem c� ea esteFpentru aceasta 1Fdar moartea Sa a implicat 5i unaspect care nu este legat de r�scump�rare. Acest aspect esteeliberarea Lui Gnsu5i pentru crearea bisericii. Aceasta nu are nimicde a face cu p�catul. Dumnezeu ia ceva din Cristos 5i folose5te acelceva pentru a crea biserica. Prin urmare, ?somnulB este folosit pentrua simboliza moartea Sa, moarte prin care omul prime5te via6a.

R�scump�rarea 5i primirea vie6ii sunt dou� lucruri distincte.R�scump�rarea implic� un aspect negativ al trat�rii p�catelor noastre.Noi am p�c�tuit 5i merit�m s� murim; de aceea Cristos aFvenit s�ne poarte p�catele. Moartea Sa a /ndeplinit r�scump�rarea pentrunoi. Acest aspect al mor6ii Sale este legat de p�cat. Dar mai exist�un alt aspect al mor6ii Sale, care nu este legat de r�scump�rare:/mp�r6irea Lui Gnsu5i nou�, pentru ca prin moartea Sa noi s� putemprimi via6�.

Somnul lui Adam nu a fost pentru r�scump�rarea Evei; el a fostpentru ca s� poat� fi scoas� o coast� pentru crearea ei. (P�catul /nc�nu intrase /n scen�F1Facea relatare se afl� /n Geneza 3.) Eva a venit/n existen6� prin Adam. Eva a putut s� primeasc� via6� din cauz� c�Adam a adormit. Gn aceea5i manier�, un aspect al mor6ii lui Cristoseste pentru /mp�r6irea vie6ii c�tre biseric�.

C3nd Adam a c�zut /ntr-un somn ad3nc, Dumnezeu a luat o coast�

ARHETIPUL EVEI 41

din el. Tot astfel, c3nd Cristos a murit, s-a /nt3mplat ceva cu coastaSa (vezi Ioan 19:31-37). Coasta Sa nu a fost str�puns� pentrur�scump�rare, deoarece str�pungerea a avut loc dup� moartea Sa.Problema r�scump�r�rii fusese deja rezolvat�. Potrivit obiceiuluievreiesc, to6i r�stigni6ii trebuiau s� fie lua6i de pe cruce /nainte deapusul soarelui. Dac� nu erau mor6i, solda6ii le zdrobeau oaselepentru a le gr�bi moartea. Cei doi t3lhari care erau r�stigni6i/mpreun� cu Domnul nu muriser�; de aceea, oasele lor au fostzdrobite. Dar c3nd solda6ii au privit la Domnul Isus 5i au v�zut c�deja era mort, nu I-au zdrobit oasele. Gn schimb I-au str�puns coastacu o lance, 5i a curs s3nge 5i ap�. Aceasta simbolizeaz� faptul c�atunci c3nd coasta Sa a fost str�puns�, lucrarea de r�scump�rarefusese deja /ndeplinit�. Aceasta reveleaz� faptul c� lucrarea luiCristos nu a implicat doar v�rsarea s3ngelui S�u pentru a ne r�scum-p�ra din p�cate, ci 5i curgerea apei, care simbolizeaz� /mp�r6ireavie6ii Sale /n noi. Acest aspect este separat de p�cat 5i r�scump�rare.S3ngele trateaz� p�catele noastre, /n timp ce apa neFface s� primimvia6a Sa. Iat� despre ce ne vorbe5te coasta Sa str�puns�.

Noi to6i trebuie s� facem o distinc6ie clar� /ntre aceste dou�aspecte ale mor6ii lui Cristos. Unul este pentru r�scump�rareanoastr�, iar cel�lalt nu este pentru r�scump�rare. Primul aspect almo6ii Sale trateaz� tot ceea ce s-a /nt3mplat dup� c�derea omuluidin Geneza 3. De c3nd omul a c�zut, Cristos a venit s� ne r�scumperepentru a ne aduce /napoi la scopul ini6ial al cre�rii omului de c�treDumnezeu. Dar cel�lalt aspect al mor6ii Sale nu are nimic de a facecu p�catele. El este /n /ntregime pentru eliberarea vie6ii Sale, pentruca via6a Sa s� fie /mp�r6it� /n noi.

Din cauza acestor dou� aspecte distincte ale mor6ii lui Cristos,Biblia folose5te dou� substan6e diferite pentru a le tipiza. S3ngeleeste folosit pentru aspectul r�scump�r�tor; apa este folosit� pentruaspectul ne-r�scump�r�tor. Dumnezeu s� ne deschid� ochii pen-truFaFvedea importan6a acestei chestiuni. S3ngele este pentrur�scump�rare, iar apa este pentru /mp�r6irea vie6ii Sale. Deoareceam p�c�tuit 5iFsuntem p�c�to5i /naintea lui Dumnezeu, s3ngele estepentru totdeauna /naintea Lui, vorbind pentru p�catele noastre. Darapa Gl simbolizeaz� pe Domnul Gnsu5i ca via6�. Ioan 19:34 spune c�din El a curs apa, iar /n capitolul dou�zeci Domnul le-a ar�tat ucenicilor


coasta Sa. Ioan 20 nu este un capitol care trateaz� r�scump�rarea.Domnul a spus: ?M� sui la Tat�l Meu 5i Tat�l vostru, la DumnezeulMeu 5i Dumnezeul vostruB (v. 17). Aceasta este oFchestiune de/mp�r6ire a vie6ii.

Aceasta nu este totul. S� citim din nou Geneza 2:22 5i 23: ?@i dincoasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din om, El a f�cut o femeie5i a adus-o la om. @i Adam a spus: OAceasta este acum os din oaselemele 5i carne din carnea mea.P B Gntr-un singur loc din Scripturi noisuntem numi6i ?carne 5i s3ngeB (1 Cor. 15:50); dar atunci c3nd Bibliase refer� la om /n /nviere, el este descris ca fiind numai ?carne 5ioaseB; acolo nu este nici o men6ionare a s3ngelui (vezi Luca 24:39).Dumnezeu a folosit coasta lui Adam pentru ca s� o fac� pe Eva;ElFnu a folosit s3ngele lui Adam. Gn /ntreaga Biblie, cuv3ntul s#ngeeste men6ionat de mai mult de patru sute de ori; dar /n Geneza 2, nuexist� nici o men6ionare a s3ngelui, deoarece problema r�scump�-r�rii nu era /n discu6ie. De fiecare dat� c3nd este men6ionat s3ngeleeste implicat� r�scump�rarea. S3ngele este pentru r�scump�rare.Vechiul Testament consemneaz� felul /n care omul a folosit s3ngelefiarelor pentru isp�5irea p�catelor. Gn Noul Testament, Evrei 9:22spune: ?F�r� v�rsare de s3nge nu este iertare.B At3t /n Vechiul Testa-ment c3t 5i /n Noul Testament, s3ngele este legat de r�scump�rare.Dar /n crearea Evei s3ngele nu a fost men6ionat, deoarece nu existanici un p�cat; Dumnezeu nu a v�zut nici un p�cat acolo.

BISERICA �N PLANUL LUI DUMNEZEU%&%F�R� P�CAT

C3nd citim Efeseni 5:25 g�sim acela5i /n6eles: ?So6ilor, iubi6i-v�nevestele a5a cum 5i Cristos a iubit biserica 5i S-a dat pe Sine pentruea.B Gn acest pasaj trebuie s� remarc�m trei aspecte.

Gn primul r3nd, Cristos S-a dat pe Sine pentru noi deoarece noisuntem biserica. Romani 5, care vorbe5te despre moartea lui Cristospentru p�c�to5i, se refer� la r�scump�rare. Dar Efeseni 5 nu trateaz�problema p�c�to5ilor, ci a bisericii. Contextul capitolului 5 din Efeseninu este acela c� Cristos a venit s� moar� pentru noi deoarece eramp�c�to5i, ci c� El S-a dat pe Sine Gnsu5i pentru noi deoarece noisuntem biserica.

Gn al doilea r3nd, Cristos S-a dat pe Sine pentru noi deoarece neiube5te, nu deoarece am p�c�tuit. Potrivit cu 1 Corinteni 15, Cristos

ARHETIPUL EVEI 43

a murit pentru p�catele noastre, dar Efeseni 5 spune c� Cristos aFiubitbiserica 5i S-a dat pe Sine pentru ea. El S-a dat din cauza dragostei,nu din cauza p�catului nostru. A muri pentru p�cat este un lucru,dar a muri din dragoste este cu totul altceva. Moartea pentru p�cattrateaz� problema p�catuluiF1Faceasta este r�scump�rarea. Dard�ruirea lui Cristos Gnsu5i pentru noi este o problem� de dragoste.Gn Efeseni 5 nu este implicat p�catul. Acest aspect al mor6ii Saleeste legat de dragoste 5i nu are nimic de a face cu p�catul.

Gn al treilea r3nd, Cristos S-a dat pe Sine Gnsu5i pentru noi pentrua ni Se da pe Sine nou�, f�r� nici o aluzie la p�catele noastre. Acestverset ar putea fi tradus 5i astfel: ?Cristos de asemenea a iubit biserica5i S-a dat pe Sine bisericii.B Adam 5i-a dat osul s�u Evei; /n acela5imod, Cristos S-a /mp�r6it (S-a dat) pe Sine pentru noi. Noi Gl avempe El /n�untrul nostru pentru c� El a murit; El deja a intrat /n noi.Din cauz� c� El a murit, acum noi avem /n�untrul nostru /ns�5ivia6a Sa. El Gnsu5i ni S-a /mp�r6it nou�.

S� ne g3ndim pentru un moment la acest lucru. Oare nu esteminunat? Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, biserica nuaFp�c�tuit niciodat� 5i nu a fost legat� de p�cat niciodat�. Esteadev�rat c� Dumnezeu a 5tiut c� omul a c�zut 5i c� avea nevoiede r�scump�rare; dar, lucru minunat, de-a lungul altei linii, Elnu aFv�zut deloc p�catul. Cu alte cuvinte, /n noi exist� o partecare nuFare nevoie de r�scump�rare. Aceasta este partea pe caream primit-o de la Cristos. Ea nu trebuie s� fie r�scump�rat�,deoarece ea este deasupra p�catului. (Desigur, noi am ob6inutaceast� parte dup� ce am fost r�scump�ra6i.) Aceast� parte estebiserica.

Scripturile reveleaz� cum Dumnezeu a folosit multe femei pentrua simboliza biserica. Pe l3ng� istoria Evei, cartea Geneza con6ineistoria Rebec�i 5i a lui Asnat. C�s�toria Rebec�i cu Isaac simbolizeaz�oferirea bisericii lui Cristos. C�s�toria lui Asnat cu Iosif 5i na5tereafiilor ei /n Egipt simbolizeaz� alegerea bisericii din lume c�treDumnezeu. Exod vorbe5te despre c�s�toria Tiporei cu Moise /n pustie.Aceasta simbolizeaz� biserica /n pustie. Iosua vorbe5te despre Acsah,care, dup� ce a fost c�s�torit�, a cerut izvoarele de sus 5i izvoarelede jos. Aceasta simbolizeaz� primirea mo5tenirii de c�tre biseric�.C�s�toria lui Rut cu Boaz simbolizeaz� r�scump�rarea bisericii.


C�s�toria Abigailei cu David simbolizeaz� /nrolarea bisericii caoFarmat� pentru r�zboi.

Vechiul Testament vorbe5te despre multe femei care au simbolizatvariate aspecte ale bisericii; biserica a fost aleas� din lume, r�scump�-rat�, purtat� prin pustie, /nrolat� pentru r�zboi, a primit mo5tenirea5i a fost oferit� lui Cristos. Toate aceste arhetipuri din Scripturi serefer� la biseric�; dar dintre toate, arhetipul din Geneza 2 este unic.Nu exist� nici un alt arhetip similar cu acesta, deoarece Eva descriebiserica a5a cum este ea realmente /n mintea lui Dumnezeu, precum5i locul pe care ea /l are /n planul S�u ve5nic. Toate celelalte arhetipurisunt men6ionate dup� c�derea omului; numai arhetipul Evei precedec�derea. Toate celelalte arhetipuri implic� problema responsabilit�6iimorale; doar arhetipul Evei este lipsit de ea.

Eva pe care Dumnezeu a f�cut-o a ie5it din Adam, nu dintr-unp�c�tos r�scump�rat. Ea a fost f�cut� /nainte ca p�catul s� intervin�.Gn aceea5i manier�, biserica iese din Cristos; ea nu este o chestiunede p�c�to5i care s� primeasc� har 5i s� fie m3ntui6i. Eva a ie5it dinAdam 5i a fost /n /ntregime pentru Adam; tot astfel, biserica iesedinFCristos 5i este /n /ntregime pentru Cristos.

Am putea considera c� biserica este compus� din mai mul6i oamenicare au fost m3ntui6iF1Foameni ca Rut. Rut era totalmente implicat�/n p�cat, iar Boaz a venit s� o r�scumpere. Dar nu acesta este tabloulbisericii pe care ni-l prezint� Geneza 2. La vremea lui Rut p�catuldeja intrase; dar /n Geneza 2 nu a existat nici o problem� aFp�catului.Aceasta este biserica de la /nceput; ea nu avea nici oFasociere cup�catul. O, acesta este un lucru extraordinar, iar acesteaFsunt cuvintefoarte /nsemnate. Gn g3ndul mai dinainte al lui Dumnezeu, bisericanu are nici o istorie a p�catului!

Atunci c3nd oamenii se intereseaz� de istoria m3ntuirii noastre,/ntotdeauna noi /ncepem cu c�derea, adic� cu felul /n care noi amp�c�tuit 5i am r�t�cit /n p�cat, cum eram at3t de r�i 5i cum am auzitevanghelia, am crezut /n Domnul Isus 5i am fost m3ntui6i. Gntot-deauna noi /ncepem cu c�derea. Dar /n ochii lui Dumnezeu, bisericanu a fost niciodat� atins� de p�cat. Biserica este partea din Cristoscare nu a fost niciodat� atins� de p�cat 5i care nu a cunoscut niciodat�p�catul. Ceea ce este complet f�r� p�cat este numit Eva, iar ceea ceeste /n /ntregime din Cristos este numit biserica. Ceea ce este /n

ARHETIPUL EVEI 45

/ntregime din Cristos 5i va fi /n exclusivitate pentru Cristos esteEva, biserica. Eva simbolizeaz� un om corporativ f�cut de Dumne-zeuF1Fbiserica ce este /n /ntregime din Cristos. Biserica nu esteoFcompozi6ie de fiin6e umane din orice na6iune, ras� 5i popor. Nu!Numai ceea ce vine din Cristos poate fi numit biserica. Nu /nseamn�c� mai mul6i oameni au crezut /n Isus 5i au devenit biserica. Bisericaeste partea care este doar din Cristos. Trebuie s� vedem c� bisericaeste vasul ales de Dumnezeu pentru a-L manifesta pe Fiul S�u,Cristos, 5i pentru a /ndeplini scopul S�u ve5nic. Ea nu are nimic de aface cu p�catul 5i nu a atins p�catul niciodat�.

Trebuie s� ne /nnoim g3ndurile 5i s� intr�m /n chestiunea pecare Dumnezeu o consider� ca fiind cea mai important�. Mul6i dintrecopiii lui Dumnezeu fac referire mereu la problema p�catului 5iaFm3ntuirii. Ei se g3ndesc mereu la faptul c� erau at3t de p�c�to5i 5ic� acum au fost m3ntui6i. Se pare c� noi privim /ntotdeuna din pers-pectiva p�catului. Acest lucru este /ntotdeauna cu noi, dar Dumnezeuinten6ioneaz� s� ne schimbe complet g3ndirea. El vrea ca viziuneanoastr� asupra bisericii s� fie /n /ntregime nou�; ElFvreaFca noi s�vedem c� ea nu este legat� absolut deloc de p�cat. DeFla /nceputp3n� la sf3r5it, biserica este din Dumnezeu 5i pentru Dumnezeu, 5inu a atins niciodat� p�catul. Exist� /n noi o parte care este din Cristos5i care este Cristos Gnsu5i. Aceast� parte nu a fost niciodat� legat�de p�cat 5i nici nu poate fi; p�catul nu are nici oFposibilitate de aintra /n contact cu ea. Putem spune cu adev�rat c� exist� ceva /n noicare este sf3nt. O, fie ca noi to6i s� intr�m /n viziunea lui Dumnezeuasupra bisericii! Din punctul s�u de vedere, este ca 5i cum El a 5terstoat� istoria p�catului.

Atunci c3nd Gi vom aduce laudele noastre /n ve5nicie, nu va finecesar s� men6ion�m ce fel de p�c�to5i am fost. Dumnezeu dore5tes� ne aduc� la un stadiu /n care toat� istoria de dup� Geneza 3 s� fitrecut 5i numai ceea ce este din Cristos s� fie adus la El. Acesta estescopul ve5nic al lui Dumnezeu! Dumnezeu dore5te s� ob6in� oFbise-ric�, un om corporativ, /n care totul s� fie din Cristos 5i pentru Cristos,o biseric� /n care s� nu existe nici o istorie a p�catului.

S� ne /ntoarcem la Geneza 2:18: ?@i Domnul Dumnezeu a spus:ONu este bine ca omul s� fie singur; /i voi face un ajutor potrivit.P BCrearea Evei a fost pentru satisfacerea dorin6ei inimii lui Dumnezeu.


Deoarece a avut o asemenea dorin6�, El a /ndeplinit-o. Trebuie s�remarc�m faptul c� crearea Evei este consemnat� /n Geneza 2,/nainte ca evenimentele din Geneza 3 s� fi avut loc. Nu exista nicioFproblem� de responsabilitate moral� /ntre Dumnezeu 5i om,deoarece p�catul /nc� nu intervenise. Omul nu avea nici o problem�cu Dumnezeu; de aceea, toate evenimentele consemnate /n GenezaF2erau cu scopul de a acoperi nevoile lui Dumnezeu Gnsu5i, nu pentrua trata neajunsurile omului. Crearea Evei de c�tre Dumnezeu /nGeneza 2 arat� cum Dumnezeu a pl�nuit s� aib� biserica Sa dinve5nicie /n ve5nicie. Gn ochii lui Dumnezeu, primul lucru nu a fostc�derea omului, ci planul pe care El l-a conceput /n ve5nicia trecut�.Planul lui Dumnezeu din ve5nicie era ca omul s� exercite autoritateaSa 5i s� distrug� toat� lucrarea lui Satan. Acesta este scopul luiDumnezeu /n biseric�, 5i el va fi /mplinit /n ve5nicia viitoare.Dumnezeu caut� o asemenea biseric� ce s� satisfac� inima Sa. Dup�ce a f�cut b�rbatul 5i femeia, El a intrat /n odihn�. Dumnezeu a fostsatisf�cut deoarece a ob6inut o asemenea biseric�.

CAPITOLUL 3

TRUPUL LUI CRISTOS ŞIMIREASA LUI CRISTOS

Am văzut deja că Eva simbolizează biserica din planul lui Dumne-zeu. În planul lui Dumnezeu, tot ceea ce aparţine de biserică estecompletamente din Cristos. Ea nu conţine nimic din om şi nu arenici o relaţie cu păcatul. Dumnezeul nostru este hotărât să aibăo asemenea biserică. Nimic mai puţin decât aceasta nu va satisfaceinima Sa vreodată. El nu numai că a plănuit o asemenea biserică,ci o va şi obţine! Aleluia! Acesta este un fapt! Trebuie să înţelegemcă Dumnezeul nostru nu poate fi niciodată împiedicat sau frustrat.Când El Îşi propune ceva, chiar dacă Hadesul şi toate forţele creaţieise vor ridica pentru a I se împotrivi, Lui nu I se poate rezista. Chiardacă suntem căzuţi şi plini de eşecuri, chiar dacă suntem carnali şisufleteşti, depărtându-ne de Dumnezeu şi fiind în neascultare faţăde El, Dumnezeu tot Îşi va atinge scopul. Indiferent ce-ar face omul,el nu poate zădărnici planul lui Dumnezeu; cel mult îl poate întârzia.De aceea, nu trebuie doar să înţelegem planul lui Dumnezeu, ci deasemenea trebuie să ne fie clar faptul că Dumnezeu va realiza pedeplin ceea ce Şi-a propus. Dumnezeu Şi-a propus din veşnicie săobţină o biserică care să iasă completamente din Cristos, care să nuconţină nici o impuritate a omului, nici un element al pământului şinici o urmă a păcatului. Fiecare parte din ea este ceva din Cristos,şi Cristos este însăşi viaţa ei.

Totuşi, începând cu Geneza 3 omul a căzut. Acum noi nu avemdoar faptul scopului lui Dumnezeu în creaţie, ci şi faptul căderii omului.De aceea, să vedem ce a plănuit Dumnezeu pentru a redresa situaţia.

Efeseni 5:25-30 spune: „Soţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum şi Cristos

48 BISERICA GLORIOASĂ

a iubit biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, cură-ţind-o prin spălarea apei în cuvânt, pentru a-Şi putea prezenta înainteaSa biserica glorioasă, neavând pată sau rid sau vreun lucru de felulacesta, ci fiind sfântă şi fără cusur. În acelaşi mod soţii ar trebui să leiubească pe propriile lor soţii, ca pe propriile lor trupuri; cine îşiiubeşte soţia se iubeşte pe sine. Căci nimeni nu şi-a urât vreodatăcarnea, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, ca şi Cristos biserica,deoarece noi suntem mădulare ale Trupului Său.“

Aceste şase versete din Scriptură pot fi împărţite în două secţiuni:versetele 25-27 ne spun primul motiv pentru care soţii ar trebuisă-şi iubească soţiile; versetele 28-30 ne spun al doilea motiv pentrucare soţii ar trebui să-şi iubească soţiile. În aceste două secţiunisunt două porunci de a iubi soţia şi două motive. Dar există o diferenţăîntre aceste două secţiuni. Prima secţiune spune că Cristos „a iubit“biserica şi „S-a dat“ pe Sine pentru ea — aceste verbe sunt la timpultrecut. Începând cu versetul 28, verbele sunt la timpul prezent, cumar fi „hrăneşte“ şi „îngrijeşte cu drag.“ Aşadar, aceste două porţiuniale Scripturii se referă la momente de timp diferite — o secţiune sereferă la ceva din trecut, iar cealaltă se referă la prezent.

Subiectele acestor două secţiuni sunt de asemenea diferite. Primasecţiune se referă la biserică în calitate de mireasă a lui Cristos; ceade-a doua secţiune vorbeşte despre biserică în calitate de Trup al luiCristos. În prima secţiune, timpul trecut este folosit atunci cândbiserica este menţionată ca mireasă a lui Cristos. Aceasta se dato-rează faptului că întregul scop al lui Cristos, aşa cum ne este revelatnouă, este acela de a avea o mireasă. Chiar şi moartea Sa a fost cuscopul de a obţine o mireasă. Deşi El va obţine această mireasă înviitor, lucrarea a fost terminată în trecut. În ceea ce priveşte pre-zentul, biserica este Trupul lui Cristos, iar în momentul de faţă Dom-nul Îşi hrăneşte şi Îşi îngrijeşte cu drag biserica.

RELAŢIA DINTRE TRUP ŞI MIREASĂ

În ochii Domnului, biserica are două poziţii: în ceea ce priveşteviaţa ei, biserica este Trupul lui Cristos, dar în ceea ce priveşte viitorulei, ea este mireasa lui Cristos. Cât despre unirea lui Cristos cubiserica, biserica este Trupul Său; iar cât despre relaţia intimă a luiCristos cu biserica, biserica este mireasa Sa.

TRUPUL LUI CRISTOS ŞI MIREASA LUI CRISTOS 49

De fiecare dată când Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despreunitatea dintre Cristos şi biserică, noi Îl vedem pe Cristos ca fiindCapul şi biserica fiind Trupul Său. De fiecare dată când Cuvântularată distincţia dintre Cristos şi biserică, noi vedem biserica în calitatede mireasă pentru Cristos. Despre Adam şi Eva s-a vorbit ca despredouă persoane care au devenit „o singură carne,“ dar ei încă eraudouă persoane; Dumnezeu încă îi considera ca fiind doi. Adam eraAdam, iar Eva era Eva. Ei au fost uniţi pentru a fi una. Aceasta esterelaţia dintre biserică şi Cristos. Din unul ei au devenit doi, şi dindoi au devenit unul. Când Dumnezeu l-a creat pe om la început,El a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. Eva a ieşit din Adam;astfel, ea şi Adam erau una. Tot astfel, biserica iese din Cristos; prinurmare, biserica şi Cristos sunt de asemenea una. Totuşi, dinmoment ce Adam şi Eva au existat ambii în acelaşi timp, a fosto distincţie între ei. Tot astfel, întrucât Cristos şi biserica existăsimultan (coexistă), şi între ei este o distincţie. În ceea ce priveşteunitatea, ei sunt una; dar în ceea ce priveşte distincţia, ei diferă.

Aceste două poziţii sunt determinate de o diferenţă în timp. Astăzibiserica este Trupul lui Cristos, dar în viitor biserica va fi mireasa luiCristos, cu scopul de a manifesta viaţa lui Cristos. Într-o zi, când bisericava fi matură în viaţă, Dumnezeu o va aduce la Cristos; în acea zi ea vadeveni mireasa lui Cristos. Unii oameni cred că biserica este mireasalui Cristos astăzi, dar acest lucru este greşit. Nu este aşa. Din momentce Domnul Isus încă nu este Mirele, cum ar putea biserica să fie dejamireasa Sa? Dumnezeu va aduce biserica la Cristos ca mireasă a Sadoar atunci când lucrarea bisericii ca Trup al lui Cristos va fi îndeplinită.

Dacă privim la arhetipul din Geneza 2, putem vedea de asemenearelaţia dintre Trup şi mireasă. Eva a fost făcută din coasta lui Adam,aşa că ea era trupul lui Adam. Din moment ce o parte din trupul luiAdam a fost folosită pentru facerea Evei, poziţia ei a fost trupullui Adam. Dar după ce Eva a fost făcută, Dumnezeu a adus-o la Adam,şi ea a devenit mireasa lui Adam. Aceasta este relaţia dintre Trup şimireasă. Când se face referire la ieşirea Evei din Adam, aceastaînseamnă că ea este trupul lui Adam; dar atunci când Eva a fostadusă la Adam şi a devenit ajutorul lui potrivit, ea a devenit mireasalui Adam. Ceea ce era din Adam a fost trupul lui Adam, iar ceea cea fost adus la Adam era mireasa sa.


Numai ceea ce a ieşit din Adam putea deveni un ajutor potrivitpentru Adam. Orice nu era din Adam nu putea fi niciodată ajutorulsău potrivit. Astfel, când toate păsările văzduhului au fost aduse lael, Adam nu a luat nici una ca ajutor potrivit, pentru că ele nu eraudin el. Când toate vitele au fost aduse la el, Adam nu a luat nici unadintre ele, deoarece nici ele nu erau din el. Acelaşi lucru s-a întâmplatcu toate fiarele. Originea lor nu era potrivită. Întrucât nu erau dinAdam, ele nu puteau fi ajutorul său potrivit. Atunci, cine putea fiajutorul potrivit al lui Adam? Eva putea fi! Eva a fost adusă la Adamaşa cum au fost aduse păsările văzduhului, vitele câmpului şi fiarele.Totuşi, între Eva şi toate acestea a existat o diferenţă fundamen-tală; ele nu erau din Adam. Din moment ce Eva a fost singura carea ieşit din Adam, numai ea putea fi calificată să fie mireasa sa. Ieşinddin el, ea a fost adusă înapoi la el. Tot ceea ce iese din el este trupulsău; ceea ce este adus înapoi la el este mireasa sa.

Numai ceea ce iese din Cristos se poate întoarce la Cristos. Ceeace nu iese din Cristos nu se poate întoarce niciodată la El. Numai ceeace vine din cer se poate întoarce în cer. Dacă nu ne-am coborât dincer, nu vom putea să ne întoarcem în cer. Casa noastră este loculoriginii noastre. Când spunem că mergem acasă, noi înţelegem că neîntoarcem la locul de unde am venit. Numai ceea ce este din cer sepoate întoarce în cer. Numai ceea ce era din Adam se putea întoarcela Adam. Adam nu putea primi decât ceea ce era din el însuşi. Acestaera un arhetip care arată faptul că Cristos va primi numai ceea ceeste din Sine Însuşi. Numai cei care ies din Cristos se pot întoarce laEl. Numai cei care primesc viaţa din El pot fi primiţi de El.

Există mulţi oameni care simt că ar trebui să ofere tot ce sunt şitot ce au pentru folosinţa Domnului. Dar Dumnezeu nu poate acceptanimic care are o sursă omenească. Dumnezeu nu poate accepta şinici nu poate folosi ceea ce provine din omul însuşi. Printre toţicreştinii, în special printre cei care sunt foarte zeloşi, adesea estefăcută o greşeală gravă. Ei cred că, atât timp cât oferă Domnuluipersoana lor, abilităţile lor, talentele lor şi tot ceea ce au, totul esteîn regulă. Dar nu trebuie să uităm că Cristos va accepta numai ceeace vine din El Însuşi; El nu va accepta nimic care vine din om.

Poate vei spune: „Dintre toţi apostolii, oare nu a existat un Pavel?Nu era el bine educat? Nu era el un om foarte inteligent?“ Dar trebuie


să ne amintim cuvintele pe care Pavel le-a spus despre sine: „Căcim-am hotărât să nu cunosc altceva între voi decât pe Isus Cristos, şi peEl răstignit. Şi eu am fost la voi în slăbiciune, în frică şi în mult tremur;iar vorbirea mea şi vestirea mea nu erau în cuvintele convingătoareale înţelepciunii, ci în demonstraţia Duhului şi a puterii“ (1 Cor. 2:2-4).Îi mulţumim lui Dumnezeu că oamenii inteligenţi şi elocvenţi pot veniîn biserică, dar inteligenţa lor naturală, originară, precum şi elocvenţalor naturală, originară, nu sunt de nici un folos spiritual în biserică.În biserică este recunoscut un singur lucru — ceea ce vine din Cristos.Numai ceea ce este din Cristos se poate întoarce la Cristos. Materialulnecesar pentru zidirea unei asemenea mirese este Cristos Însuşi.

Trebuie să fim atenţi la următorul lucru: numai ceea ce este dinCristos poate fi de vreo valoare şi de vreun folos spiritual în biserică.Dumnezeu nu foloseşte niciodată vechea creaţie pentru a construinoua creaţie. Şi El nu foloseşte nici ceea ce este din om pentru a con-strui ceea ce este din Dumnezeu. El nu poate folosi absolut niciodatălucruri carnale pentru a produce ceva spiritual. Domnul Isus a spus:„Ce este născut din Duh este duh“ (Ioan 3:6b). Oare ar fi posibil caceea ce este născut din carne să devină duh? Nu! „Ce este născut dincarne, este carne.“ Toate problemele izvorăsc din sursă. De vrem săştim dacă rezultatul va fi spiritual, nu trebuie decât să întrebămdacă sursa este spirituală. Domnul Isus a spus: „Ce este născut dinDuh este duh.“ Nu putem folosi ceva din carne pentru a produceceva din duh. Un mesaj care îşi are originea în gânduri nu producedecât gânduri. Lucrarea făcută prin stârnirea emoţiei nu face decâtsă producă stimulare emoţională. Numai lucrarea din duh produceduh. Întrebarea nu este dacă ţelul sau scopul este bun, ci care esteprocesul. Omul consideră că, atât timp cât scopul este bun, oricealtceva este bun. Dar Dumnezeu nu întreabă numai dacă scopul estebun; El întreabă de asemenea cum îl îndeplinim. Cineva ar puteaspune: „Eu sunt pentru Domnul, iar lucrarea pe care o fac este pentrubiserică — lucrarea de mântuire a sufletelor, lucrarea spirituală,lucrarea de extindere a împărăţiei cereşti. Mi-am dăruit toatăabilitatea şi inteligenţa mea pentru aceasta. Nu este bine?“ În ciudaacestui lucru, abilitatea şi inteligenţa naturală a omului — cea carenu a fost tratată de cruce — nu este de nici un folos spiritual. Domnula spus: „Ce este născut din carne este carne“ (v. 6a).


Astfel, nu este suficient numai să avem un scop spiritual, ci şiprocesul trebuie să fie din duh. Metoda trebuie să fie din duh, iaromul însuşi trebuie să fie unul care este din duh. Numai ceea ceeste din Duhul Sfânt poate fi spiritual. Numai ceea ce a fost dinAdam s-a putut întoarce la Adam. Întâi trebuie să fie trupul lui Adam,şi apoi poate fi mireasa lui Adam. Întâi trebuie să fim Trupul luiCristos, şi apoi putem fi aduşi înapoi pentru a fi Mireasa lui Cristos.Sperăm să putem atinge o anumită realitate spirituală în acest sens.Trebuie să vedem ce caută Dumnezeu cu adevărat. El cere ca totulsă fie din Cristos, ca toţi să fie născuţi din Duhul.

De aceea, fiecare creştin trebuie să urmărească viaţa Trupului.Dacă noi nu căutăm viaţa Trupului, nu putem căuta viaţa Miresei.Niciodată nu ar trebui să credem că nu contează prea mult dacăexperimentăm sau nu viaţa Trupului. Trebuie să realizăm faptul că,dacă avem viaţa Trupului astăzi, vom avea viaţa Miresei în viitor.Dacă astăzi trăim în mod vag şi fără ţintă, nu vom cunoaşte niciodatăviaţa Miresei. Fiecare creştin trebuie să cunoască Trupul lui Cristos.În ochii lui Dumnezeu, noi trebuie să căutăm acest lucru. Nu putemtrăi doar ca indivizi; trebuie să umblăm împreună cu alţi copii ai luiDumnezeu. Un creştin trebuie să vadă că este un mădular al între-gului Trup. El nu este doar un creştin printre mulţi alţii, ci în acelaşitimp este un mădular. El trebuie să trăiască ca un mădular împreunăcu mulţi alţi creştini, având cu ei o relaţie reciprocă, de Trup. Dacăîntr-adevăr cunoaştem viaţa Trupului, vom vedea că un creştin nupoate trăi fără Domnul Isus nici măcar o singură zi; şi de asemenea elnu poate trăi fără alţi creştini nici măcar o singură zi. El nu poateexista fără Domnul Isus; şi de asemenea el nu poate exista fără alţicreştini. Dumnezeu caută Trupul, nu mulţi creştini singuratici, izolaţi.Dumnezeu doreşte o Eva întreagă, nu o mână aici şi un picior dincolo.El trebuie să o obţină pe Eva ca pe o fiinţă întreagă; atunci ea Îi va fide folos. El nu vrea o Eva infirmă. El vrea un om nou, un om corporativ.

Pentru acest motiv, diviziunea şi individualismul trebuie elimi-nate în întregime. Problema diviziunii nu este doar ceva exterior —ea este o problemă a inimii noastre. Martin Luther a spus că cel maimare papă nu locuieşte la Roma, ci în inimile noastre. Trebuie săînţelegem că cea mai mare piedică în calea voii lui Dumnezeu nusunt diviziunile exterioare, ci noi înşine, ca persoane individuale,


care nu cunoaştem viaţa Trupului. De aceea avem nevoie de douărevelaţii diferite: în primul rând trebuie să vedem că Trupul esteunul singur, iar în al doilea rând trebuie să vedem că noi suntemo parte a lui, că suntem mădulare ale acestui Trup. Când vedem căTrupul este unul singur, nu vom îndrăzni niciodată să fim divizivi.Atunci când vedem că noi, ca mădulare, nu suntem decât o partea întregului Trup, nu vom îndrăzni niciodată să ne justificăm sau săconsiderăm că, în calitate de mădulare individuale, am putea fi o uni-tate întreagă. Numai întregul Trup poate fi o unitate. Noi înşine camădulare suntem prea mici, prea insuficienţi. O, fie ca Dumnezeusă ne elibereze de individualism. Atunci Îi vom putea deveni folositori.

CRISTOS IUBEŞTE BISERICA

Acum să citim Efeseni 5:28-29. „În acelaşi mod şi soţii ar trebuisă-şi iubească soţiile, ca pe propriile lor trupuri; cine-şi iubeşte soţia,se iubeşte pe sine. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată carnea sa,ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, ca şi Cristos biserica.“ Soţii artrebui să-şi iubească soţiile, deoarece a-şi iubi soţiile înseamnă a-şiiubi propriile lor trupuri. Oamenii îşi hrănesc şi îşi îngrijesc mereupropriile trupuri, iar Cristos de asemenea Îşi hrăneşte şi Îşi îngrijeştebiserica. În ochii lui Cristos, biserica este propriul Său Trup, os dinoasele Sale şi carne din carnea Sa. Aceste versete ne arată că bisericaeste Trupul lui Cristos, şi că astăzi, lucrarea Sa faţă de biserică esteaceea de a o hrăni şi a o îngriji cu drag, deoarece biserica este ElÎnsuşi. Cu certitudine El ne va hrăni şi ne va îngriji cu drag, deoarecenoi toţi am ieşit din Cristos. Noi ştim cât de bine ne hrănim şi neîngrijim pe noi înşine. Cristos ne va hrăni şi ne va îngriji pe noi înacelaşi mod. „Nimeni nu şi-a urât vreodată propria carne.“ Acestaeste un fapt. Dacă o persoană normală se răneşte la mână, ea îşiîngrijeşte cu atenţie mâna; dacă piciorul ei este vătămat, ea îl îngri-jeşte cu afecţiune. Întotdeauna oamenii se hrănesc şi se îngrijesc peei înşişi. Tot astfel, Cristos iubeşte biserica, deoarece biserica esteînsuşi Sinele Său.

Să citim Efeseni 5:25-27. „Soţilor, iubiţi-vă soţiile, aşa cum şi Cris-tos a iubit biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească,curăţind-o prin spălarea apei în cuvânt, ca să-Şi prezinte aceastăbiserică glorioasă, neavând pată sau rid sau altceva de felul acesta,


ci să fie sfântă şi fără cusur.“ Aceste trei versete vorbesc desprebiserică în calitate de Mireasă a lui Cristos. „Ca să-Şi prezinte aceastăbiserică“ înfăţişează scena în care Dumnezeu o aduce pe Eva la Adam.Tot astfel, Cristos va aduce biserica şi o va prezenta înaintea Lui.Totuşi, această prezentare va fi în viitor. Astăzi biserica încă nua ajuns la acest stadiu. Cristos lucrează în biserică pas cu pas, pânăîn ziua când o va prezenta înaintea Sa. Cu alte cuvinte, Efeseni5:25-27 vorbeşte despre procesul de la răscumpărare până la împă-răţie. Acum biserica este pregătită pas cu pas, aşa încât în ziua aceeaCristos să o poată prezenta înaintea Sa.

De ce aici se spune că biserica trebuie să fie „curăţită“? Din cauzăcă aici este Efeseni 5, nu Geneza 2. Cea mai înaltă revelare a bisericiide către Dumnezeu o găsim în cartea Efeseni. Trăsătura remarcabilăa acestei cărţi este aceea că ea nu începe cu mântuirea păcătoşilor,ci cu alegerea noastră din veşnicie. Romani 1 vorbeşte întâi desprepăcat — cum am păcătuit şi apoi am fost mântuiţi. Dar Efeseni 1începe din veşnicie şi de la alegerea noastră înainte de întemeierealumii. Problema păcatului nu este menţionată decât în capitolul 2.Cartea Efeseni revelează două linii: una este din veşnicie în veşnicie,iar cealaltă este de la căderea omului până la răscumpărarea sa.În Efeseni ne este revelat ceva transcendent. Vedem cum bisericaiese din Cristos, cum a fost aleasă înainte de întemeierea lumii şicum va manifesta pentru totdeauna gloria lui Cristos în veşnicie.În acelaşi timp, ea ne arată cum căderea omului este un fapt,că săvârşirea păcatului de către om este un fapt, şi că existenţa vieţiinoastre naturale de asemenea este un fapt. De aceea, capitolul 5spune că Cristos ne va curăţi prin spălarea apei în cuvânt, până cândvom fi sfinţiţi. El vrea să ne readucă la stadiul în care noi să fimdeplin armonizaţi cu voia lui Dumnezeu.

Pe de o parte, avem nevoie de o viziune pentru a vedea faptul căbiserica nu a eşuat, nu a păcătuit şi nu a căzut niciodată. Biserica nua atins niciodată păcatul; ea a fost pe o linie dreaptă din veşnicie înveşnicie. Pe de altă parte, trebuie să vedem că noi nu suntem decât ungrup de păcătoşi mântuiţi prin har; de aceea avem nevoie de spălareaapei în cuvânt. Avem nevoie de viaţa Sa prin intermediul cuvântuluiSău, care să ne sfinţească şi să ne refacă în cel mai înalt grad. Fie caDumnezeu să ne dea har pentru a putea atinge acest nivel.


CURĂŢIREA BISERICII PRIN SPĂLAREA APEI ÎN CUVÂNT

Trebuie să remarcăm expresia „prin spălarea apei în cuvânt.“În Noul Testament sunt folosite două cuvinte greceşti pentrua denota cuvântul. Unul este logos, cu referire la cuvânt într-un sensgeneral; celălalt este rhema, care, deşi în Scriptură este tradus princuvânt, înseamnă ceva complet diferit de logos. Logos se referă atâtla lucrurile care au fost hotărâte din veşnicie, cât şi la lucrurilefolosite într-un mod obiectiv. Acesta este cuvântul aşa cum îl folosimnoi în general, şi cuvântul aşa cum este cunoscut în general încreştinism. Dar rhema se referă la cuvintele care sunt vorbite. Esteceva mai subiectiv decât logos. Să analizăm câteva pasaje din NoulTestament în care este folosit rhema.

În Matei 4:4 Isus a spus: „Este scris: ‚Omul nu va trăi numai cupâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.‘ “ În acestverset, „cuvântul“ este rhema, nu logos. Atunci când spunem că Bibliaeste Cuvântul lui Dumnezeu, „cuvântul“ este logos, nu rhema. Oareputem spune că omul nu va trăi numai cu pâine, ci prin Cuvântul luiDumnezeu consemnat în Biblie? Nu. Noi nu spunem că Cuvântulscris al lui Dumnezeu nu este de nici un folos, şi că logos-ul — Cuvân-tul lui Dumnezeu consemnat în Biblie — nu este de nici un folos prinel însuşi. Într-o zi, un mesager a venit să-i spună unei mame că fiulei a fost lovit de o maşină şi că era pe moarte. Mama a deschis imediatBiblia şi s-a întâmplat să dea peste Ioan 11:4: „Boala aceasta nu estespre moarte…“ Din cauza acestui verset, ea s-a simţit liniştită şichiar a început să se bucure, dar când a ajuns la locul accidentuluia aflat că fiul ei deja murise. Oare aceasta a însemnat că ceea ce eraconsemnat în Evanghelia lui Ioan nu este Cuvântul lui Dumnezeu?Da, este Cuvântul lui Dumnezeu, dar este logos, nu rhema. Cuvântulde care ea s-a agăţat nu era cuvântul pe care Dumnezeu i l-a vorbitîn acea situaţie specifică. Atât logos cât şi rhema sunt Cuvântul luiDumnezeu, dar primul este Cuvântul lui Dumnezeu consemnatobiectiv în Biblie, pe câtă vreme cel din urmă este cuvântul lui Dum-nezeu vorbit nouă într-o ocazie specifică.

Romani 10:17 spune: „Deci credinţa vine în urma auzirii, iarauzirea vine prin cuvântul lui Cristos.“ În acest verset este folositdin nou rhema, nu logos. Aceasta înseamnă că noi putem crede atuncicând mai întâi Cristos vorbeşte înăuntrul nostru.


Ioan 3:16 este un verset pe care mulţi dintre noi îl pot cita dinmemorie. Probabil că îl cunoaştem de zece sau douăzeci de ani. Esteacest verset Cuvântul lui Dumnezeu? Cu certitudine este Cuvântullui Dumnezeu, dar el este logos. Totuşi, va veni o zi când vom citiacest verset şi el va fi pentru noi complet diferit de cum a fost vreodatăînainte. „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea….“ Acum,Dumnezeu nu iubeşte numai lumea; El mă iubeşte pe mine. „…încâtL-a dat pe singurul Său Fiu născut….“ Dumnezeu nu L-a dat pe FiulSău numai lumii, ci şi mie. „…pentru ca oricine crede în El….“ Nu căcineva crede în El, ci eu cred în El. „…să nu piară, ci să aibă viaţaveşnică.“ Eu sunt cel care nu voi pieri, şi eu sunt cel care, chiar acum,am viaţa veşnică. Acest cuvânt este acum rhema. Dumnezeu ne vor-beşte nouă cuvântul, şi în acelaşi moment noi avem credinţa. De aceea,trebuie să-L întrebăm pe Dumnezeu: „O Dumnezeule, dacă vrei să teînduri de mine, mă rog ca să-mi dai întotdeauna rhema. Aceasta nuînseamnă că logos nu este de nici un folos. Logos are rolul său definit;căci fără logos noi nu am putea avea niciodată rhema. Toate rhemaale lui Dumnezeu sunt bazate pe logos. Nu putem nega că Ioan 3:16este cuvântul lui Dumnezeu. Dar atunci când logos-ul lui Dumnezeudevine rhema pe care Dumnezeu ni-l vorbeşte nouă, noi avem credinţa,şi atunci întreaga problemă este rezolvată.

Ioan 6:63 spune: „Cuvintele pe care vi le-am vorbit Eu sunt duhşi viaţă.“ Oare iudeii nu aveau logos-ul lui Dumnezeu? Da, ei îl aveau.Ei erau foarte familiari cu el şi puteau recita foarte bine poruncileVechiului Testament, dar acest lucru nu le era de nici un folos. Numaicuvintele pe care Domnul le-a vorbit lor erau duh şi viaţă. Doarrhema este duh şi viaţă.

În Marcu 14:72 se spune: „Şi imediat cocoşul a cântat a douaoară. Şi Petru şi-a amintit cuvântul pe care i l-a spus Domnul: ‚Înaintesă cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.‘Şi gândindu-se la aceasta, el a plâns.“ Petru şi-a adus aminte de rhemape care Isus i-l vorbise. Rhema era ceea ce i-a fost adus în memorie.În timp ce Petru spunea o minciună, deodată a venit rhema, însăşipropoziţia pe care Domnul o rostise. Rhema este cuvântul pe careDomnul l-a vorbit, şi acum El îl vorbeşte din nou.

În Luca 1:38 Maria a spus: „Iată sclava Domnului. Facă-mi-sedupă cuvântul Tău. Şi îngerul a plecat de la ea.“ În acest verset este


folosit rhema. Acesta nu a fost doar cuvântul profeţiei din Isaia 7:14:„Iată, fecioara va concepe şi va avea un fiu,“ ci şi un cuvânt careîngerul l-a vorbit în mod specific Mariei: „Iată, vei concepe în uterultău şi vei purta un fiu“ (Luca 1:31). Deoarece Maria a auzit aceasta,ea a primit putere, şi lucrul s-a împlinit.

În Luca 2:29 Simeon a spus: „Acum eliberează în pace pe sclavulTău, Stăpâne, după cuvântul Tău.“ În acest verset, „cuvântul“ esterhema. Înainte ca Domnul Isus să vină, Dumnezeu vorbise acest cuvântlui Simeon, că el nu va muri până când nu-L va vedea pe CristosulDomnului. Dar în ziua când L-a văzut pe Domnul Isus, Simeon a spus:„Acum eliberează în pace pe sclavul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.“Simeon a avut rhema de la Domnul, care nu era conform unui anumitcapitol sau verset din Biblie, ci conform cuvântului pe care Domnul il-a vorbit în acea zi. Faptul de a avea doar cuvântul dintr-un anumitcapitol şi verset din Biblie nu este suficient. Numai cuvântul pe careDomnul ni-l vorbeşte este de folos. Rhema ne revelează ceva personalşi direct; el ne arată ce trebuie să tratăm şi de ce anume trebuie săfim curăţiţi. Trebuie să căutăm în mod specific acest lucru, deoareceviaţa noastră creştină este bazată pe acest rhema. Ce cuvânt ne-avorbit realmente Dumnezeu şi cum ne-a vorbit El? Nu trebuie săuităm că creştinismul de astăzi încă este creştinismul revelaţiei per-sonale. Dacă Domnul nu vorbeşte înăuntrul omului, acesta nu estecreştinism, şi nici nu este Noul Testament.

Luca 3:2 spune: „În timpul preoţiei lui Ana şi Caiafa, cuvântulDomnului a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.“ „Cuvântul“ dinacest verset este de asemenea rhema.

Luca 5:5 spune: „Simon a răspuns şi I-a zis: ‚Stăpâne, toată noapteane-am trudit şi nu am prins nimic; dar bazaţi pe cuvântul Tău, voiarunca mrejile.‘ “ „Cuvântul“ din acest verset a fost ceva vorbit deDomnul pentru acea ocazie. Era Domnul care îi vorbea personal luiSimon. Acesta este rhema. Domnul nu a vorbit într-un anumit capitolsau verset din Scriptură că Simon trebuia să arunce mreaja. Dacăcineva ar încerca să umble pe mare bazat pe Matei 14:29, cu certitu-dine se va scufunda. Acesta nu este cuvântul pe care Domnul îl vor-beşte astăzi, deşi El într-adevăr l-a vorbit în ziua aceea. Este adevăratcă cuvântul vorbit de Dumnezeu în trecut şi cuvântul pe care El îlvorbeşte astăzi au aceeaşi autoritate; nu s-au schimbat niciodată.


Dar lucrul important este acesta: oare Dumnezeu ne vorbeşte nouăacel cuvânt astăzi?

Luca 24:8 spune: „Ei şi-au adus aminte de cuvintele Sale (rhema).“Pe scurt, ce este rhema? Rhema este ceva ce Domnul a vorbit maiînainte şi vorbeşte din nou acum. Cu alte cuvinte, rhema este cuvântulpe care Domnul îl vorbeşte a doua oară. Este ceva viu.

În Fapte 11:16 Petru a spus: „Şi mi-am amintit cuvântul Domnu-lui, cum spunea El: ‚Ioan a botezat în apă, dar voi veţi fi botezaţi înDuhul Sfânt.‘ “ În timp ce Petru predica în casa lui Corneliu, DuhulDomnului a căzut peste ei, şi cuvântul Domnului a venit la Petru.Nu înseamnă că Petru a încercat să-şi amintească acest cuvânt,ci Domnul a fost Cel care l-a vorbit: „Ioan a botezat în apă, dar voiveţi fi botezaţi în Duhul Sfânt.“

Noi preţuim întotdeauna faptul că Domnul vorbeşte şi astăzi.El nu a vorbit doar în Scripturi; El nu le-a vorbit numai lui Petru şiIoan; El ne vorbeşte şi nouă astăzi. Cuvântul Domnului nu a încetatniciodată. De fiecare dată când cineva care lucrează pentru Domnulse ridică să vorbească pentru El, el trebuie să aştepte rhema. DacăDomnul nu ne vorbeşte astăzi, cu adevărat suntem nişte rataţi. Oarede câte ori noi am predicat, dar Domnul nu a spus nici un cuvânt?Nu că a fost ceva rău cu mesajul în sine, dar totul a fost doar cuvântulgeneral al Domnului; nu a existat nici un rhema în el. Astăzi, proble-ma bisericii este aceea că ea duce lipsă de cuvântul viu al Domnului;în loc de aceasta, ea nu are decât doctrine moarte. Există o adevăratăcriză de comunicare directă de la Dumnezeu. Totul este numaio transmitere a predicilor omului. Este atât de lamentabil faptul căaşa de mulţi oameni au murit sub doctrine bune! Fie ca Dumnezeusă Se îndure de noi şi să ne dea rhema. Fie ca El să ne vorbeascăastăzi în mod personal şi direct. Numai atunci când avem rhema noiputem să mergem înainte şi să avem apa vie cu care să-i alimentămpe alţii. Ceea ce noi avem nevoie este rhema.

În planul veşnic al lui Dumnezeu, biserica este fără păcat. Bisericanu are nici o istorie a păcatului; ea este în întregime spirituală şi înîntregime din Cristos. Dar cum rămâne cu istoria reală a bisericii?Ştim că ea nu a fost complet din Cristos şi că mult din elementul eia fost din pământ. În ce mod Cristos va aduce biserica la perfecţiune?El o va face prin spălarea apei în cuvânt — în rhema. Am menţionat


anterior faptul că apa se referă la viaţă. Ea simbolizează viaţa carea fost eliberată de aspectul nerăscumpărător* al morţii lui Cristos.Cristos foloseşte viaţa Sa din cuvântul Său, din rhema al Său, pentrua ne curăţi.

Care este înţelesul curăţirii pe care Cristos o face asupra noastrăprin intermediul vieţii Sale, prin cuvântul Său? În primul rând, trebuiesă vedem problema bisericii din punctul de vedere al lui Dumnezeu.Defectul ei nu este acela că Cristosul pe care ea L-a primit este preamic, ci că ea are prea multe lucruri care sunt altele decât Cristos.Biserica din voia lui Dumnezeu iese în întregime din Cristos, fără niciun păcat, fără nici o carne şi fără să conţină viaţă naturală. Dar cumrămâne cu condiţia noastră reală? Fiecare dintre noi, cei care Îi apar-ţinem cu adevărat lui Cristos, avem o anumită parte care este în modunic şi complet din Cristos. Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentruaceastă porţiune. Pe lângă această porţiune, noi avem încă multelucruri care nu sunt din Cristos. Din cauza acestor alte lucruri, trebuiesă fim curăţiţi. Care este înţelesul curăţirii? Ea înseamnă o scădere,nu o adăugare. Dacă curăţirea înseamnă o adăugare, atunci ar fi o vop-sire. Eva din Geneza 2 nu a avut nevoie de curăţire, deoarece ea simbo-liza biserica din planul veşnic al lui Dumnezeu. Dar dacă noi considerămcă nu trebuie să fim curăţiţi astăzi, ne înşelăm singuri. Dumnezeuplănuieşte să ne aducă în stadiul în care curăţirea să nu mai fienecesară, dar astăzi noi încă avem nevoie de curăţire.

Cum ne curăţeşte Dumnezeu? El o face cu viaţa Sa, prin propriulSău cuvânt. De multe ori noi nu ştim în care aspect trebuie să fimcurăţiţi. Dar într-o zi, viaţa dinăuntrul nostru nu ne va lăsa în pace.Nu după mult timp, rhema al lui Dumnezeu va intra în noi, indicândceea ce trebuie să fie tratat. Pe de o parte, viaţa este cea care neatinge; iar pe de altă parte, cuvântul este cel care ne vorbeşte. Uneorinoi suntem angajaţi în ceva care pare să fie foarte bun din punct devedere doctrinar, iar motivaţia noastră de a face acel lucru de aseme-nea este foarte bună; dar înăuntru există ceva care continuă să ne

* Cele două aspecte ale morţii lui Cristos sunt: (1) tratarea tuturor lucrurilornegative, şi (2) pregătirea pentru toate lucrurile pozitive — toate lucrurile dinviaţa lui Cristos. Astfel, viaţa care a fost eliberată prin moartea Sa, nu este pentrurăscumpărare. Răscumpărarea este aspectul negativ al morţii lui Cristos.


atingă şi să nu ne lase în pace. În cele din urmă, Domnul ne vorbeşte;vine rhema, cuvântul puternic al Domnului. El ne spune că o anumităproblemă trebuie tratată şi curăţită. Pe de o parte, aceasta este viaţa;iar pe de altă parte, este cuvântul Domnului. Prin acesta noi suntemcurăţiţi. Uneori ordinea se schimbă. La început nu simţim nimicatunci când ne angajăm într-un anumit lucru; de fapt, simţim cătotul este în regulă. Dar când vine rhema, întâi ne vorbeşte cuvântulDomnului, spunându-ne că această problemă particulară este greşită,şi apoi urmează viaţa, cerându-ne să o tratăm. Aceasta este viaţanoastră zilnică. Fie viaţa Domnului nu ne îngăduie să facem ceva şiapoi vine cuvântul, fie întâi vine cuvântul şi apoi urmează viaţa,cerându-ne să tratăm problema respectivă. Dar întotdeauna curăţireaapei în cuvânt este cea care ne sfinţeşte.

Prin urmare, întreaga problemă a creşterii şi progresului nostrudepinde de atitudinea noastră faţă de viaţă şi faţă de rhema. Dacăavem vreun simţământ lăuntric în viaţă, niciodată nu ar trebui să-llăsăm să plece. Ar trebui să ne rugăm: „Doamne, dă-mi rhema pentrua şti cum să tratez această situaţie.“ Dacă Domnul ne dă întâi rhema,vorbindu-ne întâi, atunci trebuie ca în continuare să-I cerem să nealimenteze cu viaţă, pentru a trata problema. Dacă acordăm atenţieacestor lucruri şi nu le tratăm superficial, Domnul ne va curăţi prinspălarea apei în cuvânt pentru a fi sfinţiţi.

Înaintea Domnului, înţelesul curăţirii bisericii prin spălarea apeieste aceea că viaţa lui Cristos tratează fiecare parte care nu este dinCristos. Viaţa naturală şi tot ceea ce nu este din Cristos trebuie înlăturat.Sfinţirea poate veni numai după curăţire, iar baza curăţirii estecuvântul Domnului, rhema. Dacă nu cunoaştem cuvântul Domnului,nu există nici o cale de a fi curăţiţi şi sfinţiţi. De unde a venitcunoaşterea noastră începând din ziua în care am devenit creştini?A venit ea dintr-o sursă exterioară, sau dintr-una lăuntrică? Oare noiînţelegem voia lui Dumnezeu din interior sau voia Sa încă este cevaîn afara noastră? Multe dificultăţi îşi au rădăcina exact în aceastăproblemă — lipsa cuvântului lui Dumnezeu. Motivul pentru care Trupullui Cristos nu poate fi zidit este acela că noi nu avem decât ceva exterior,nu ceva interior. Întreaga bază a credinţei creştine depinde de vorbireaDomnului. Creşterea bisericii depinde de asemenea de cuvântul pecare Domnul îl vorbeşte. De aceea, punctul central al rugăciunilor


noastre ar trebui să fie dorul nostru după vorbirea Domnului. O, fieca Domnul să ne vorbească! Cuvântul Domnului vorbit nouă ne vaface capabili să atingem scopul veşnic al lui Dumnezeu. Astăzi bisericanu este ca Eva din Geneza 2, deoarece biserica a căzut. Aşa că Domnultrebuie să ne curăţească prin spălarea apei în cuvânt.

Biserica după voia lui Dumnezeu şi biserica în experienţă suntdouă lucruri complet diferite. Biserica din planul lui Dumnezeu estecompletamente fără păcat; ea nu a cunoscut păcatul niciodată, nici nua avut o istorie a păcatului. Ea este mult deasupra păcatului, fărăvreo urmă de păcat. Ea este în întregime spirituală şi complet dinCristos. Totuşi, biserica în istorie a căzut şi este căzută. Astăzi Domnullucrează printre oamenii căzuţi pentru a-i aduce înapoi la biserica voiiSale iniţiale. Domnul doreşte să lucreze printre oamenii care suntcăzuţi, corupţi şi ruinaţi, plini de păcat şi murdărie, pentru a obţineo biserică dintre ei. El intenţionează să-i restabilească şi să-i recâştigepână la ceea ce El Şi-a propus în veşnicia trecută, pentru a putea aveaîn veşnicia viitoare ceea ce împlineşte dorinţa Sa. În lucrarea Sa mă-reaţă, Domnul foloseşte cuvintele pe care El le vorbeşte ca un instru-ment pentru a aduce biserica înapoi la scopul iniţial al lui Dumnezeu.O, fie ca noi să nu subapreciem cuvintele Domnului.

Trebuie să reţinem faptul că cunoştinţa este un lucru, iar staturaspirituală este cu totul alt lucru. Toată doctrina, învăţătura, teologia şicunoştinţa sunt de prea puţin folos dacă ele doar curg de la o persoanăla alta. Adevărata creştere depinde de primirea de către noi a cuvântuluidirect de la Dumnezeu. Dumnezeu foloseşte rhema al Său pentru a-Şiface lucrarea, şi El doreşte să ne vorbească. De aceea, dacă scopul nostruîn citirea Scripturilor este numai pentru a acumula cunoştinţă, atunciîntr-adevăr ne aflăm într-o situaţie vrednică de plâns. Dacă este aşa,atunci suntem terminaţi. Adevărata valoare a Scripturilor constă înaceea că Dumnezeu poate vorbi omului prin ele. Dacă dorim să fimfolositori în mâinile Domnului, trebuie ca Domnul să ne vorbească.Zidirea noastră este spirituală numai în cazul în care Domnul ne-avorbit. Cunoştinţa şi doctrina nu sunt de nici un folos spiritual. Numaivorbirea Domnului în noi are valoare spirituală.

Cum am putea fi vreodată satisfăcuţi cu doctrine şi cunoştinţeîn timp ce biserica se află într-o stare decăzută, când ea L-a trădatpe Dumnezeu şi este oarbă faţă de voia Sa? Fie ca Dumnezeu să aibă


milă de noi şi să ne arate îndurare! O, fie ca noi să avem o asemenearugăciune: „Doamne, ne rugăm ca Tu să ne vorbeşti.“ Toate cuvintelecare sunt din exterior, toate cuvintele care ne sunt transmise de alţii,chiar dacă au fost spuse de o sută sau de o mie de ori, nu sunt de niciun folos. Numai rhema are valoare. Dacă facem ceva doar pentru căalţii ne spun să facem, noi păzim legea; noi nu suntem în NoulTestament. O persoană cu o minte clară poate împărţi cartea Romaniîn secţiuni cum ar fi: „mântuire,“ „îndreptăţire,“ etc. Dar înăuntrulsău există o mare deficienţă — Dumnezeu nu i-a vorbit. Este posibilca un om să aibă cunoştinţă şi totuşi să fie fără cuvântul lui Dumne-zeu. Mulţi oameni cred că cunoaşterea Scripturilor şi înţelegereadoctrinelor sunt spiritualitate. Dar nu este aşa! Cunoştinţa biblicănu poate fi niciodată un substitut al spiritualităţii. Numai vorbirealui Dumnezeu în mod personal şi direct are o valoare reală. CândDumnezeu ne vorbeşte prin cuvântul Său, noi suntem iluminaţi;prin cuvântul Său suntem sfinţiţi; şi prin cuvântul Său creştem.Trebuie să ştim ce este mort şi ce este viu, ce este numai cunoştinţăşi ce este spiritual. Tot ceea ce nu este viu nu are nici o valoarespirituală. Dacă avem rhema, cuvântul cel viu al lui Dumnezeu, noiputem fi curăţiţi şi sfinţiţi.

„BISERICA…GLORIOASĂ“

Care este scopul lui Cristos în lucrarea Sa de curăţire şi sfinţire?Scopul Său este acela ca într-o zi „El să prezinte înaintea Sa aceastăbiserică glorioasă“ (Efes. 5:27). Cristos aşteaptă ca biserica să fiepregătită şi să-I fie prezentată. În limba originală, expresia „biserica…glorioasă“ înseamnă faptul că biserica este adusă în glorie. Cu altecuvinte, biserica se va îmbrăca cu glorie sau va fi înveşmântată înglorie. Efeseni 4 spune că biserica va ajunge la unitatea credinţei şila măsura staturii plinătăţii lui Cristos (v. 13). Apoi, capitolul 5 spunecă biserica va fi îmbrăcată cu glorie pentru a-I fi prezentată luiCristos. Dumnezeu intenţionează să aducă întreaga biserică în aceastăstare. Acesta este într-adevăr un lucru mare! Când privim la condiţiade astăzi a bisericii, noi spunem: „Cum este posibil aşa ceva?“ S-arputea chiar să ne îndoim de intenţia lui Dumnezeu; dar Domnullucrează. Într-o zi, biserica va ajunge la unitatea credinţei; ea vaajunge la măsura staturii plinătăţii lui Cristos; ea va fi îmbrăcată cu


glorie şi Îi va fi prezentată lui Cristos. Aceasta este ceea ce doreşteDomnul şi ceea ce El va obţine. Aceasta este de asemenea ceea cenoi dorim şi vom obţine.

Această biserică glorioasă nu va avea pată sau rid, sau vreun altlucru de felul acesta, ci va fi sfântă şi fără cusur (5:27). Domnul ne vacurăţi într-o asemenea măsură încât va fi ca şi cum biserica nu a avutniciodată vreo pată sau murdărie. Va fi ca şi cum biserica nu a comisniciodată păcat; şi în ea nu se va găsi nici o urmă de păcat.

Nu numai că biserica este fără pată, dar de asemenea ea estefără riduri. Ştim că toţi copiii şi tinerii nu au riduri. De fiecare datăcând apar riduri pe faţa unei persoane, aceasta înseamnă că ea îmbă-trâneşte. Domnul vrea să aducă biserica la stadiul în care să nuexiste nimic vechi, nimic care să aparţină trecutului. El vrea ca înbiserică totul să fie nou. Când biserica va sta înaintea Domnului, vafi ca şi cum nu ar fi păcătuit niciodată, ca şi cum nu ar fi avut niciodatăo istorie a păcatului. Ea va fi fără pată sau rid. În viitor, ea va fibiserica după scopul lui Dumnezeu de la creaţie.

Biserica nu va fi numai fără pată sau rid, dar nu va avea nici„vreun alt lucru de felul acesta.“ În traducerea din limba greacă,se poate citi astfel: „vreun defect sau altul.“ Ea nu va fi numai fărăpată şi rid, dar nu va avea absolut nici un defect; toate defectele vorfi fost excluse. Vine ziua când lucrarea lui Dumnezeu asupra bisericiiva fi adusă la un asemenea stadiu, încât ea va fi complet glorioasă.

Mai mult, ea va fi „sfântă şi fără cusur.“ Potrivit cu înţelesul îngreacă, această expresie poate fi citită: „Ca să fie sfântă şi fără reproş.“Dumnezeu va aduce biserica la poziţia în care nu se va putea spunenimic împotriva ei, în nici o privinţă. Lumea nu va avea nimic despus; Satan nu va avea nimic de spus; nimeni şi nimic nu va aveanimic de spus; nici chiar Dumnezeu Însuşi nu va avea nimic de spus.În ziua aceea, când biserica va fi atât de glorioasă, ea va deveniMireasa lui Cristos.

Trebuie să vedem foarte clar aceste două lucruri. În primul rând,astăzi noi suntem propriul Trup al lui Cristos. Ca Trup al Său, Cristosne curăţeşte şi ne pregăteşte pentru ca noi să devenim biserica pecare Dumnezeu a avut-o în intenţia Sa din veşnicie. În al doilea rând,când va sosi timpul, Cristos va veni, iar noi vom fi aduşi în prezenţaSa pentru a fi prezentaţi înaintea Sa ca o biserică glorioasă, mireasa


Sa. Astfel, întâi noi avem istoria Trupului lui Cristos pe pământ, iarapoi, în glorie, vom avea istoria miresei. Acum noi ne aflăm în procesulcurăţirii. Acum este timpul când avem nevoie de rhema. Creştiniicare nu au primit niciodată o revelaţie directă, Îl întârzie pe Dumnezeu.Dacă nu L-am auzit niciodată pe Domnul vorbindu-ne, noi Îl împiedicămpe Domnul să-Şi toarne harul. Fie ca Dumnezeu să Se îndure de noi,ca să nu ne numărăm printre aceia care Îl împiedică. Dimpotrivă,fie ca noi să fim cei care Îl ascultă şi merg înainte, pentru ca bisericasă poată fi adusă la stadiul de Mireasă a lui Cristos.

LUCRAREA ŞI RESPONSABILITATEA BISERICIIÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

Cartea Efeseni revelează biserica pe care Dumnezeu a avut-o înintenţia Sa în veşnicie. Capitolul cinci ne spune cum biserica va fio biserică glorioasă, fără pată sau rid, sau alte lucruri de felul acesta,sfântă şi fără cusur. Apoi, capitolul şase vorbeşte despre lucrareapractică a bisericii, războiul spiritual.

Când citim Efeseni 6:10-12 realizăm faptul că lucrarea şi responsa-bilitatea bisericii este războiul spiritual. În acest război, duşmanii nusunt carnea şi sângele, ci fiinţele spirituale a căror locuinţă este înaer. Să citim versetele 13 şi 14. „De aceea, luaţi întreaga armură a luiDumnezeu, pentru a fi capabili să vă împotriviţi în ziua cea rea, şi dupăce aţi făcut totul, să rezistaţi. Rezistaţi deci.“ Aici ni se spune că trebuiesă rezistăm, nu să atacăm. Războiul spiritual este defensiv, nu ofensiv,deoarece Domnul Isus deja a luptat bătălia şi a câştigat victoria.Lucrarea bisericii pe acest pământ este pur şi simplu aceea de a menţinevictoria Domnului. Domnul a câştigat deja bătălia, iar biserica esteaici pentru a menţine victoria Sa. Lucrarea bisericii nu este aceea dea-l învinge pe diavol, ci de a rezista celui care deja a fost biruit de cătreDomnul. Lucrarea ei nu este aceea de a-l lega pe omul cel puternic — omul cel puternic deja a fost legat. Lucrarea ei este aceea de a nu-llăsa să se dezlege. Nu este nici o nevoie de atac; simpla păzire estesuficientă. Punctul de plecare al războiului spiritual este acela de asta în victoria lui Cristos; este faptul de a vedea că Cristos a biruitdeja. Punctul de plecare nu este tratarea lui Satan, ci încrederea înDomnul. Nu este speranţa că vom câştiga victoria, deoarece victoriadeja a fost câştigată. Diavolul nu poate face nimic.


Lucrarea şi responsabilitatea bisericii sunt războiul spiritual. Elesunt o chestiune de conflict între autoritatea lui Dumnezeu şi puterealui Satan. Acum vrem să vedem care este relaţia dintre biserică şiîmpărăţia lui Dumnezeu.

Unii oameni cred că împărăţia lui Dumnezeu este legată doar desubiectul răsplăţilor. Aceasta este o estimare prea inferioară a împă-răţiei lui Dumnezeu. Domnul Isus a explicat odată ce este împărăţialui Dumnezeu. El a spus: „Dar dacă Eu, prin Duhul lui Dumnezeu,alung demonii, atunci împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi“ (Mat.12:28). Ce este împărăţia lui Dumnezeu? Ea este răsturnarea puteriilui Satan prin puterea lui Dumnezeu. Atunci când diavolul esteincapabil să reziste într-un anumit loc, împărăţia a venit în acel loc.Oriunde diavolul a fost alungat, oriunde lucrarea vrăjmaşului a fostînlăturată de puterea lui Dumnezeu, împărăţia Sa este acolo.

Apocalipsa 12:9-10 spune: „Şi marele dragon a fost aruncat jos,şarpele antic, care este numit Diavolul şi Satan, cel care înşeală între-gul pământ locuit; el a fost aruncat pe pământ, iar îngerii săi au fostaruncaţi jos împreună cu el. Şi am auzit o voce puternică în ceruri,spunând: ‚Acum a venit mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeuluinostru şi autoritatea Cristosului Său, căci acuzatorul fraţilor noştri,care-i acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte, a fost aruncatjos.‘ “ Trebuie să acordăm atenţie cuvântului „căci“ din versetul 10.Împărăţia lui Dumnezeu putea să vină, „căci“ Satan fusese aruncatjos. Satan şi-a pierdut locul şi nu a mai putut rezista acolo. În acelmoment s-a auzit o voce puternică în ceruri, care spunea: „Acuma venit mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi auto-ritatea Cristosului Său.“ De fiecare dată când Satan părăseşte un loc,acest lucru se datorează faptului că împărăţia lui Dumnezeu este acolo.Oriunde este împărăţia lui Dumnezeu, Satan nu poate fi acolo. Aceastane arată clar faptul că, în Scripturi, înţelesul central şi esenţial alîmpărăţiei lui Dumnezeu este în legătură cu tratarea lui Satan.

Când fariseii au întrebat când va veni împărăţia lui Dumnezeu,Domnul Isus a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine într-unmod care să izbească privirile; nu vor spune: ‚Iat-o aici!‘ sau ‚Iat-oacolo!‘ Căci iată, împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“(Luca 17:20-21). Ce a vrut să spună Domnul atunci când a afirmat că„împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“? El a vrut să spună:


„Eu stau aici.“ Desigur, noi toţi ştim că împărăţia lui Dumnezeu nuputea fi înăuntrul fariseilor. În ziua aceea, împărăţia lui Dumnezeuera în mijlocul lor deoarece Domnul Isus stătea în mijlocul lor. CândEl era acolo, Satan nu putea fi acolo. Domnul Isus a spus: „Stăpâni-torul lumii acesteia vine, şi el nu are nimic în Mine“ (Ioan 14:30).Oriunde este Domnul Isus, Satan trebuie să se depărteze. În Luca 4se vorbeşte despre un om stăpânit de un demon. Cum a reacţionatdemonul atunci când L-a văzut pe Domnul? Înainte ca Domnul săspună ceva pentru a-l alunga, demonul a strigat: „Ah! Ce avem noide-a face cu Tine, Isuse Nazarineanule? Ai venit să ne distrugi?“(v. 34). Acolo unde este Domnul, demonii nu pot fi în locul acela.Însăşi prezenţa Domnului reprezintă împărăţia lui Dumnezeu, şi ElÎnsuşi este împărăţia lui Dumnezeu. Acolo unde este El, acolo esteşi împărăţia lui Dumnezeu.

Dar ce legătură are acest lucru cu noi? Apocalipsa 1:5-6 spune:„A Lui, care ne iubeşte şi care ne-a eliberat de păcatele noastre prinsângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru DumnezeulSău şi Tatăl, să fie gloria şi puterea în veci de veci. Amin.“ Remarcaţicuvântul „împărăţie“ din versetul 6. Acest lucru ne arată că nu numaiacolo unde este Domnul Isus este împărăţia lui Dumnezeu, ci şiacolo unde este biserica. Nu numai Domnul Isus Însuşi reprezintăîmpărăţia lui Dumnezeu; biserica reprezintă de asemenea împărăţialui Dumnezeu. Ceea ce este important aici nu este răsplătirea viitoaresau poziţia în împărăţie, fie mică, fie mare, fie una de sus, fie una dejos. Nu despre aceste lucruri este vorba. Problema vitală este aceeacă Dumnezeu vrea ca biserica să reprezinte împărăţia Sa.

Lucrarea bisericii pe pământ este de a introduce împărăţia luiDumnezeu. Întreaga lucrare a bisericii este guvernată de principiulîmpărăţiei lui Dumnezeu. Mântuirea sufletelor este sub acest princi-piu, şi la fel este alungarea demonilor, precum şi toate celelalte lu-crări. Totul ar trebui să fie guvernat de principiul împărăţiei luiDumnezeu. De ce ar trebui să câştigăm suflete? De dragul împărăţieilui Dumnezeu — nu numai pentru că omul are nevoie de mântuire.De fiecare dată când lucrăm, trebuie să stăm pe poziţia împărăţieilui Dumnezeu şi trebuie să aplicăm împărăţia lui Dumnezeu, pentrua trata puterea lui Satan.

Domnul vrea ca noi să ne rugăm astfel: „Tatăl nostru care eşti în


ceruri, numele Tău să fie sfinţit; împărăţia Ta să vină; voia Ta să sefacă, precum în ceruri, aşa şi pe pământ“ (Mat. 6:9-10). Dacă venireaîmpărăţiei lui Dumnezeu ar fi fost ceva automat, Domnul nu ne-ar fiînvăţat niciodată să ne rugăm în felul acesta. Dar din moment ceDomnul ne-a cerut să ne rugăm în felul acesta, atunci El ne-a arătatpur şi simplu că aceasta este lucrarea bisericii. Da, biserica ar trebuisă predice evanghelia; dar, mult mai mult decât atât, biserica ar trebuisă se roage pentru a introduce împărăţia lui Dumnezeu. Unii oamenicred că, fie că ne rugăm, fie că nu ne rugăm, împărăţia lui Dumnezeuva veni în mod automat. Dar dacă Îl cunoaştem pe Dumnezeu, nuvom spune niciodată acest lucru. Principiul lucrării lui Dumnezeueste acela de a aştepta ca poporul Său să acţioneze, şi apoi El va acţiona.

Dumnezeu i-a spus lui Avraam că poporul lui Israel va ieşi dinmijlocul naţiunii care-l va asupri. Totuşi, acest lucru nu s-a împlinitdecât cu patru sute treizeci de ani mai târziu. Când israeliţii au strigatcătre Dumnezeu, El le-a auzit strigătul şi a intervenit pentru a-ielibera. Niciodată să nu credem că, fie că strigăm, fie că nu, lucrurilese vor întâmpla oricum. Dumnezeu are nevoie de oameni care săcoopereze cu El în lucrarea Sa. Atunci când poporul lui Dumnezeuacţionează, va acţiona şi El. Când poporul lui Dumnezeu a văzut căar trebui să părăsească Egiptul (deşi nu toţi israeliţii au înţelesaceasta, totuşi unii au înţeles), ei au strigat către Dumnezeu, iar Ela acţionat pentru a-i elibera.

Chiar şi naşterea Domnului Isus a fost rezultatul cooperării cuDumnezeu a unor oameni din poporul Său. În Ierusalim existau uniicare aşteptau în permanenţă consolarea lui Israel. Iată de ce S-anăscut Domnul. Deşi scopul lui Dumnezeu este de a introduce împără-ţia Sa, numai partea Sa nu este suficientă. El are nevoie de biserică,pentru ca ea să lucreze împreună cu El. Prin rugăciune, bisericatrebuie să elibereze puterea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.Când va veni Domnul, împărăţia lumii va deveni împărăţia Domnuluinostru şi a Cristosului Său (Apoc. 11:15).

Din moment ce lucrarea bisericii este aceea de a lua poziţie pentruDumnezeu şi de a nu-i da nici un teren lui Satan, ce fel de trăirear trebui să avem noi pentru a îndeplini această sarcină? Toate păcateleşi nedreptatea noastră trebuie tratate, consacrarea noastră faţă deDumnezeu trebuie să fie profundă, viaţa sufletului nostru trebuie dată


la moarte, iar omul nostru natural trebuie abandonat. Abilitatea cărniieste absolut inutilă în războiul spiritual. „Eu-l“ nu poate să-i rezistelui Satan. „Eu-l“ trebuie să plece! De fiecare dată când „eu-l“ iese afară,Domnul Isus va intra. De fiecare dată când „eu-l“ intră, noi falimentăm.De fiecare dată când Domnul intră, există victorie. Satan recunoaştenumai o singură Persoană — Domnul Isus. Noi nu-i putem rezista luiSatan. Săgeţile arzătoare ale lui Satan pot pătrunde prin carneanoastră; dar, slavă lui Dumnezeu, noi ne putem îmbrăca cu Cristos,Cel care a câştigat victoria.

Noi credem că Cristos va veni din nou. Dar să nu credem că DomnulIsus va veni în mod automat dacă noi şedem jos şi aşteptăm cupasivitate. Nu; există o lucrare pe care biserica trebuie să o facă.Ca Trup al lui Cristos, noi trebuie să învăţăm să lucrăm împreună cuDumnezeu. Niciodată nu ar trebui să credem că este suficient doar săfim mântuiţi. Nu este suficient. Trebuie să ne preocupe nevoia luiDumnezeu. Există două consecinţe ale căderii omului: una este proble-ma responsabilităţii morale a omului, iar cealaltă este uzurpareaautorităţii pe pământ de către Satan. Pe de o parte, omul a suferitpierdere; dar pe de altă parte, şi Dumnezeu a suferit pierdere.Răscumpărarea rezolvă problema responsabilităţii morale a omuluişi a pierderii sale, dar pierderea pe care a suferit-o Dumnezeu nua fost rezolvată. Pierderea lui Dumnezeu nu poate fi redobândită prinrăscumpărare; ea poate fi redobândită numai prin împărăţie. Responsa-bilitatea morală a omului a fost tratată prin cruce, dar problemaautorităţii lui Satan trebuie să fie tratată prin împărăţie. Scopul directal răscumpărării este pentru om, în timp ce scopul direct al împărăţieieste acela de a-l trata pe Satan. Răscumpărarea a câştigat ceea ceomul a pierdut; împărăţia va distruge ceea ce Satan a câştigat.

Iniţial, omului i s-a dat responsabilitatea de a răsturna autorita-tea lui Satan, dar în loc de aceasta, omul a căzut, lăsându-i auto-ritatea lui Satan. Chiar omul însuşi a devenit un supus al său. Satana devenit omul cel puternic, iar omul a devenit bunurile sale (Mat.12:29). Această situaţie necesită împărăţia pentru a o trata. Dacă nuexistă nici o împărăţie, atunci, din cauza căderii omului, lucrarea luiSatan nu poate fi răsturnată.

Cerul cel nou şi pământul cel nou nu au apărut imediat după cerăscumpărarea a fost îndeplinită, deoarece problema lui Satan încă


nu a fost rezolvată. Înainte de cerul cel nou şi pământul cel nou,trebuie ca întâi să existe împărăţia. Apocalipsa 11:15 spune: „Împără-ţia lumii a devenit împărăţia Domnului nostru şi a Cristosului Său,şi El va domni în veci de veci.“ Odată ce împărăţia a venit, esteintrodusă veşnicia. Împărăţia face legătura cu veşnicia. Am puteaspune că împărăţia este introducerea la cerul nou şi pământul celnou. Apocalipsa 21 şi 22 ne arată că cerul nou şi pământul cel nouvor apare după împărăţie. Isaia 65 chiar descrie împărăţia ca fiindcerul nou şi pământul cel nou. Aceasta înseamnă că Isaia a văzutîmpărăţia ca fiind preludiul cerului cel nou şi a pământului cel nou.Astfel, atunci când va începe împărăţia, cerul cel nou şi pământulcel nou vor începe şi ele.

Fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a nu ne mai considerape noi înşine ca fiind centrul. De ce am fost mântuiţi? Oare doar pentrua nu merge în iad? Nu. Nu acesta este centrul. Atunci, de ce Cristosa vrut să ne mântuiască? Putem răspunde la această întrebare dindouă puncte de vedere diferite — din punctul de vedere al omului şidin punctul de vedere al lui Dumnezeu. Când privim acelaşi lucrudin două unghiuri, îl putem vedea într-o lumină diferită. Nu ar trebuisă analizăm această problemă numai din punctul de vedere al omului.Noi trebuie să o vedem din punctul de vedere al lui Dumnezeu. De fapt,recâştigarea pierderii omului este pentru recâştigarea pierderii luiDumnezeu. Pierderea lui Dumnezeu trebuie să fie recâştigată prinîmpărăţie. Astăzi, Dumnezeu ne-a făcut să împărtăşim victoria Domnu-lui Isus. Oriunde victoria Domnului Isus este manifestată, Satantrebuie să plece. Trebuie ca pur şi simplu să stăm tari, deoareceDomnul Isus a câştigat deja victoria. În lucrarea Sa răscumpărătoare,Domnul Isus a distrus tot terenul legal al diavolului. Toată stăpânirealegală a lui Satan a fost anulată prin răscumpărare. Răscumpărareaa fost sentinţa prin care Satan a fost deposedat de poziţia sa legală.Acum, responsabilitatea executării acestei sentinţe este asuprabisericii. Când Dumnezeu va vedea că biserica a îndeplinit suficientaceastă sarcină, atunci va veni împărăţia, iar cerul cel nou şi pământulcel nou vor urma. Cerul cel nou şi pământul cel nou din cartea Isaiavor conduce către cerul cel nou şi pământul cel nou din Apocalipsa.

Astăzi noi stăm la jumătatea drumului dintre răscumpărare şiîmpărăţie. Când privim în urmă, vedem răscumpărarea; când privim


înainte, vedem împărăţia. Responsabilitatea noastră este dublă. Pe deo parte, noi trebuie să-i ajutăm pe oamenii din lume ca să fie mântuiţi,iar pe de altă parte, trebuie să stăm tari pentru împărăţie. O, fie canoi să avem această viziune pentru a putea vedea responsabilitateaîncredinţată bisericii de către Domnul.

Să recapitulăm ce este împărăţia. Împărăţia lui Dumnezeu estedomeniul în care Dumnezeu Îşi exercită autoritatea. Trebuie să avemo asemenea împărăţie între noi. În timp ce Îi îngăduim lui Dumnezeusă-Şi exercite autoritatea în ceruri, trebuie ca de asemenea să-I îngă-duim să-Şi exercite autoritatea asupra noastră. Dumnezeu trebuiesă-Şi aibă autoritatea, puterea şi gloria Sa între noi. Noi nu trebuiedoar să urmărim să trăim înaintea lui Dumnezeu potrivit cu Efeseni 5,dar de asemenea trebuie să îndeplinim responsabilitatea revelatănouă în Efeseni 6. Atunci, nu vom fi doar o biserică glorioasă, sfântăşi fără cusur, dar de asemenea vom fi cei care au cooperat cu Dum-nezeu pentru a introduce împărăţia Sa, şi cu care au făcut ca Satansă sufere pierdere pe acest pământ.

CAPITOLUL 4

'�I EA A N�SCUT*UN COPILDE PARTE B�RB�TEASC�)

Am analizat deja femeia din Geneza 2 5i felul /n care vorbe5te eadespre omul pe care Dumnezeu, /n voia Sa ve5nic�, dore5te s�-l ob6in�pentru a-@i glorifica numele. Apoi, /n Efeseni 5 este o alt� femeie,realitatea femeii din Geneza 2. Aceast� femeie arat� cum lucreaz�Dumnezeu dup� c�derea omului pentru a restaura totul p3n� la scopulS�u original. Acum ne vom /ndrepta aten6ia spre Apocalipsa 12 undeeste vorba despre o alt� femeie. Trebuie s� o analiz�m /n rela6ie cufemeia din Geneza 2.

Apocalipsa este o carte care reveleaz� lucrurile din vremeasf3r5itului. Aceast� carte con6ine un total de dou�zeci 5i dou� decapitole, dar putem spune c� p3n� la sf3r5itul capitolului unsprezecetotul este terminat. Apocalipsa 10:7 spune: ?Dar /n zilele vocii /ngeruluial 5aptelea, c3nd el va fi gata s� sune din trompet�, atunci taina luiDumnezeu se va termina.B Gn capitolul unsprezece, c3nd cel de-al5aptelea /nger sun� din trompeta sa, tot ce este legat de Dumnezeu 5ide taina Sa complet realizat. Versetul 15 spune: ?@iF/ngerul al 5apteleaa sunat din trompet�; 5i au fost voci puternice /n cer, care spuneau:OGmp�r�6ia lumii a devenit /mp�r�6ia Domnului nostru 5i a CristosuluiS�u, 5i El vaFdomni /n veci de veci.P B Aceasta /nseamn� c�, atuncic3nd /ngerul al 5aptelea sun� din trompeta sa, ve5nicia deja a /nceput.Gn acest verset sunt anun6ate mileniul, cerul cel nou 5i p�m3ntul celnou, 5i totul privitor la ve5nicie. Atunci de ce dup� primele unsprezececapitole mai sunt /nc� unsprezece capitole? R�spunsul nostru esteacela c� cele unsprezece capitole care urmeaz� sunt un suplimentpentru primele unsprezece capitole. Gncep3nd cu capitolul al doispre-zecelea ni se spune cum anume /mp�r�6ia lumii acesteia va deveni/mp�r�6ia Domnului nostru 5i a Cristosului S�u 5i cum anumeDumnezeu Gl va face pe Fiul S�u Gmp�rat pentru veci de veci.


Conform cu Apocalipsa 11:19, atunci c3nd cel de-al 5aptelea /ngera sunat din trompet�, ceva s-a /nt3mplat. ?@i templul lui Dumnezeucare este /n ceruri a fost deschis, 5i s-a v�zut chivotul leg�m3ntuluiS�u /n templul S�u; 5i au fost fulgere, voci 5i tunete, un cutremur 5io grindin� mare.B Cartea Apocalipsei con6ine multe viziuni, dar dou�viziuni centrale servesc drept baz� pentru toate celelalte. Prima esteviziunea tronului (Apoc. 4:2). Gncep3nd cu capitolul patru 5i p3n� lacapitolul unsprezece, c3nd cel de-al 5aptelea /nger sun� din trompet�,toate viziunile au la baz� tronul. Cea de-a doua este viziunea templului(Apoc. 11:9). De la capitolul doisprezece p3n� la sf3r5itul c�r6ii, toateviziunile sunt bazate pe templul lui Dumnezeu.

Gn capitolul patru, Ioan a avut o viziune a tronului lui Dumnezeucare avea un curcubeu /n jurul s�u. Aceasta /nseamn� c�, /ncep3ndcu acest capitol 5i /n continuare, totul se bazeaz� pe autoritateatronului 5i pe amintirea leg�m3ntului pe care Dumnezeu l-a f�cutcu orice creatur� vie de pe p�m3nt. Curcubeul este semnul leg�m3n-tului pe care Dumnezeu l-a f�cut cu toate lucrurile vii. Acum noi nuputem vedea un curcubeu complet. Cel mult putem vedea oFjum�tatedin el. Dar exist� un curcubeu care /nconjoar� complet tronul. ElFestecomplet; /n el nu exist� nici o /ntrerupere. Dumnezeu este credincios;El G5i va aminti de leg�m3ntul S�u 5i /l va respecta. Dumnezeu G5i vaaminti de leg�m3ntul S�u cu fiecare creatur� vie de pe p�m3nt. Gntot ceea ce Dumnezeu dore5te s� fac� /n leg�tur� cu omul, ElFtrebuies� r�m3n� /n leg�m3ntul pe care l-a f�cut.

La sf3r5itul capitolului unsprezece, Ioan a avut o alt� viziuneF1FoFviziune a templului lui Dumnezeu. Gn interiorul templului se puteavedea chivotul leg�m3ntului. La /nceput, Dumnezeu le-a spus israe-li6ilor s� fac� chivotul conform modelului care li s-a ar�tat pe munte,5i s� pun� chivotul /n Sf3nta Sfintelor din cort. Mai t3rziu, c3nd Solomona zidit templul, chivotul a fost pus /n el. C3nd Israel a fost luat captiv/n Babilon, chivotul s-a pierdut. Dar chiar dac� chivotul de pe p�m3nta fost pierdut, chivotul din ceruri a r�mas. Chivotul de pe p�m3nt afost f�cut dup� chivotul din cer. Umbra de pe p�m3nt aFdisp�rut, darsubstan6a, realitatea din cer, r�m3ne. La sf3r5itul capitolului 11 dinApocalipsa Dumnezeu ne arat� /nc� oFdat� chivotul.

Ce este chivotul? Chivotul este expresia lui Dumnezeu Gnsu5i.ElFsimbolizeaz� faptul c� Dumnezeu trebuie s� fie credincios fa6�

?@I EA A NNSCUT...UN COPIL DE PARTE BNRBNTEASCNB 73

de Sine. Tronul este locul unde Dumnezeu G5i exercit� autoritatea,iar templul este locul unde Dumnezeu locuie5te. Tronul este cevaexterior, c�tre lume 5i omenire, dar templul este ceva pentruDumnezeu Gnsu5i. Curcubeul din jurul tronului simbolizeaz� faptulc� Dumnezeu nu-i va face nimic r�u omului, /n timp ce templulsimbolizeaz� faptul c� Dumnezeu nu va face nimic care s� nu seridice la /n�l6imea Lui. Dumnezeu trebuie s� /ndeplineasc� ceea ce@i-a propus. Dumnezeu este capabil s� /ndeplineasc� cu succes ceeace dore5te s� fac�. Chivotul nu era numai pentru om, ci 5i pentruDumnezeu Gnsu5i. Dumnezeu nu se poate nega pe Sine; ElFnu Sepoate contrazice pe Sine. Dumnezeu @i-a propus /n ve5nicie s� aib�un popor glorificat, 5i El a hot�r3t ca /mp�r�6ia lumii acesteia s�devin� /mp�r�6ia Domnului nostru 5i a Cristosului S�u. C3nd vedemcare este situa6ia bisericii ast�zi, nu putem dec3t s� /ntreb�m: ?Cumpoate Dumnezeu s�-@i /ndeplineasc� scopul?B Totu5i, noi 5tim c�Dumnezeu nu Se va opri niciodat� la jum�tatea drumului. El arechivotul, 5i El Gnsu5i a f�cut leg�m3ntul. Dumnezeul cel drept nupoate fi nedrept cu omul. Mai mult, Dumnezeul cel drept nu poatefi nedrept cu El Gnsu5i. Omul nu face niciodat� nimic care s�-lcontrazic� pe sine, c�ci fiecare om are propriul s�u caracter. NiciDumnezeu nu Se poate nega pe Sine /n lucrarea Sa, din pricinapropriului S�u caracter. C3nd Dumnezeu ne-a dezv�luit chivotul,El a vrut s� spun� c� trebuie s� /ndeplineasc� ceea ce dore5te s�fac�.

Aici trebuie s� observ�m un singur lucru. Care este baza de pecare Dumnezeu 5i Cristosul S�u vor domni /n veci de veci? Care estebaza de pe care Dumnezeu va face ca /mp�r�6ia acestei lumi s� devin�/mp�r�6ia Domnului nostru 5i a Cristosului S�u? Caracterul S�ueste baza. Dumnezeu va /ndeplini toate aceste lucruri din cauzapropriului S�u caracter. Nimic nu-L poate /mpiedica. Trebuies�F/nv�6�m c� nimic din ceea ce este din Dumnezeu nu poate fi/mpiedicat vreodat�. Chivotul r�m3ne, reprezent3ndu-L pe Dumne-zeu Gnsu5i 5i leg�m3ntul S�u. Dumnezeu va /ndeplini acest lucruprin Sine Gnsu5i. Gi mul6umim lui Dumnezeu c� /ncep3nd cu capitoluldoisprezece 5i p3n� la sf3r5itul acestei c�r6i ni se arat� cum anumeDumnezeu va /ndeplini prin propria Sa credincio5ie tot ceea ce @i-apropus /n ve5nicie.


FEMEIA DIN VIZIUNE

Apocalipsa 12:1 spune: ?@i /n cer a fost v�zut un semn mare:oFfemeie /mbr�cat� cu soarele, cu luna sub picioarele ei, 5i av3nd pecapul ei o coroan� din dou�sprezece stele.B Cine este femeia descris�aici? Ea este o femeie /n jurul c�reia s-au creat multe dispute printrestuden6ii Bibliei. Unii au spus c� ea o simbolizeaz� pe Maria, mamaDomnului Isus. Al6ii au spus c� ea reprezint� na6iunea lui Israel.Totu5i, potrivit Scripturilor, aceast� femeie nu poate fi nici Maria,mama Domnului, nici na6iunea lui Israel. Iat� motivele:

(1) Din moment ce aceast� viziune este revelat� /n cer, aceast�femeie este /n /ntregime din cer. Nici Maria, nici na6iunea lui Israelnu au aceast� pozi6ie.

(2) Dup� ce aceast� femeie a n�scut copilul de parte b�rb�teasc�,ea a fugit /n pustie. Dac� asem�n�m aceast� femeie cu na6iunea luiIsrael, pe copilul de parte b�rb�teasc� pe care ea l-a n�scut cu Cristos,iar r�pirea copilului de parte b�rb�teasc� cu /n�l6area lui Cristos,aceasta nu corespunde cu faptele reale. De5i na6iunea lui Israel aFfost/mpr�5tiat�, fuga ei /n pustie nu a fost rezultatul /n�l6�rii lui Cristos.C3nd Cristos S-a /n�l6at, Israel deja era /mpr�5tiat de c3tva timp 5inu mai era o na6iune. Dar aici vedem c� femeia a fugit /n pustiedup� ce copilul de parte b�rb�teasc� a fost r�pit la Dumnezeu.Na6iunea lui Israel disp�ruse cu mult timp /nainte de /n�l6area luiCristos. Prin urmare, este imposibil ca aceast� femeie s� fie o referirela na6iunea lui Israel. Exist� un temei chiar mai slab de a o consideradrept Maria.

(3) Gn timp ce aceast� femeie era /n durerile na5terii pentru aFaducepe lume copilul de parte b�rb�teasc�, ea s-a confruntat cu un dragon.Acest dragon avea 5apte capete 5i zece coarne. Capitolul 5aptespre-zece ne spune c� aceste 5apte capete sunt 5apte /mp�ra6i: cinci auc�zut, unul este acum, iar cel�lalt /nc� nu a venit. Cele zece coarnesunt zece /mp�ra6i care /nc� nu au primit /mp�r�6ia, care se vorridica dup� aceea. @tim c� nici un asemenea eveniment istoric nu aavut loc /nainte ca Cristos s� Se fi /n�l6at. Prin urmare, aceast�femeie 5i copilul de parte b�rb�teasc� trebuie c� se refer� la lucruriledin viitor. Dac� spunem c� aceast� femeie se refer� la na6iunea Israelsau la Maria, 5i c� copilul de parte b�rb�teasc� se refer� la DomnulIsus, contrazicem istoria.


(4) Dup� ce copilul de parte b�rb�teasc� a fost r�pit la Dumnezeu,/n cer a fost un r�zboi, 5i Satan a fost aruncat pe p�m3nt. Apoi s-af�cut o proclama6ie /n cer: ?Acum a venit m3ntuirea 5i puterea 5i/mp�r�6ia Dumnezeului nostru 5i autoritatea Cristosului S�u, c�ciacuzatorul fra6ilor no5tri a fost aruncat jos, cel care-i acuz� /nainteaDumnezeului nostru zi 5i noapteB (Apoc. 12:10). @tim c� acest lucrunu a fost /ndeplinit /nc�. Efeseni 6 ne spune c� biserica pe p�m3nt/nc� trebuie s� lupte cu c�peteniile, autorit�6ile 5i for6ele spiritualeale r�ului din locurile cere5ti. Satan /nc� este acolo. Gntruc3t aceast�por6iune din Scriptur� /nc� nu a avut loc, este imposibil ca ea s� fieo referire la timpul lui Isus.

(5) C3nd dragonul a fost aruncat pe p�m3nt, el a persecutat femeiacare n�scuse copilul de parte b�rb�teasc�. Mul6i oameni folosesc acestlucru ca o confirmare a faptului c� femeia este Maria. Dup� ce MariaL-a n�scut pe Domnului Isus, /ntr-adev�r ea a fugit /n Egipt; totu5i,ea nu a f�cut aceasta la /n�l6area Domnului. Gn versetele 14-16 sespune: ?@i cele dou� aripi ale marelui vultur i-au fost date femeii pentrua fugi /n pustie, /n locul ei, unde este hr�nit� un timp, timpuri 5ijum�tatea unui timp, departe de fa6a 5arpelui. @i 5arpele a aruncatdin gura sa ap� ca un r3u dup� femeie, ca s-o fac� s� fie dus� decurentul lui. @i p�m3ntul a ajutat-o pe femeie, 5i p�m3ntul 5i-a deschisgura 5i a /nghi6it r3ul pe care l-a aruncat dragonul din gura sa.B Chiardac� unii spun c� aceast� femeie este o referire la Maria sau lana6iunea lui Israel, noi 5tim din istorie c� nu a avut loc nici un asemenealucru atunci c3nd Cristos S-a /n�l6at la cer. A5adar, aceast� femeie nupoate fi o referire la Maria, 5i nici la na6iunea lui Israel.

(6) Mai exist� /nc� o dovad�. Versetul 17 spune: ?@i dragonul s-am3niat pe femeie 5i s-a dus s� fac� r�zboi cu restul semin6ei ei, cu ceicare p�zesc poruncile lui Dumnezeu 5i au m�rturia lui Isus.B Dup� cecopilul de parte b�rb�teasc�, care a fost n�scut din femeie, a fost r�pitla tron, o r�m�5i6� a semin6ei ei /nc� a r�mas pe p�m3nt. Aceasta nuputea fi Maria. Mai mult, aceast� r�m�5i6� p�ze5te poruncile luiDumnezeu 5i are m�rturia lui Isus. Este /n regul� s�Fspunem c�na6iunea lui Israel a p�zit poruncile lui Dumnezeu, dar dac� spunemc� na6iunea lui Israel a 6inut m�rturia lui Isus, atunci am amestecaVechiul Testament cu Noul Testament. Gn concluzie, este imposibilcaFaceast� femeie s� fie Maria sau na6iunea lui Israel.


Cine este atunci femeia? Vechiul Testament ne arat� c� numaioFsingur� femeie s-a confruntat cu 5arpeleF1FEva /n Geneza 3. GnFNoulTestament exist� de asemenea o singur� femeie care s-a confruntatcu 5arpele. Aici vedem coresponden6a 5i corela6ia Scripturilor,aF/nceputului cu sf3r5itul. Mai mult, Dumnezeu specific� faptul c�marele dragon este 5arpele cel vechi. Aceasta /nseamn� c� El serefer� la 5arpele care a mai fost men6ionat o dat� /nainte. Dumnezeuclarific� faptul c� a fost numai un singur 5arpe. Accentul este peforma hot�r3t� a cuv3ntuluiF1F5arpele cel vechi. Prin urmare, femeiade aici trebuie s� fie aceea5i femeie care a fost men6ionat� /nainte.

Soarele, luna 5i stelele din Geneza sunt men6ionate /n Apocalisa12 dup� acela5i principiu. A5a cum 5arpele era /n Geneza 3, la fel5arpele este 5i aici. S�m3n6a femeii men6ionat� /n Geneza 3 estemen6ionat� 5i aici. Mai mult, durerile na5terii sunt /n GenezaF3, 5ide asemenea aici. Dac� compar�m aceste dou� por6iuni din Scriptur�,putem vedea /n mod clar faptul c� femeia din Apocalipsa 12 estefemeia pe care Dumnezeu @i-a propus-o /n voia Sa ve5nic�. Tot ceeace i se va /nt3mpla acestei femei la vremea sf3r5itului este consemnat/n mod clar aici. Femeia din Geneza 2 vorbe5te despre scopul ve5nical lui Dumnezeu; femeia din Efeseni 5 vorbe5te despre pozi6ia 5iviitorul bisericii; iar femeia din Apocalipsa 12 reveleaz� lucruriledin vremea sf3r5itului. Pe l3ng� aceste trei femei, mai este 5i femeiacare /nf�6i5eaz� lucrurile din ve5nicie.

C3nd femeia a ap�rut /n viziune, Scripturile au ar�tat /nt3i c� eaera ?/mbr�cat� cu soarele, cu luna sub picioarele ei, 5i av3nd pecapul ei o coroan� din dou�sprezece steleB (12:1). Aceste fapte suntfoarte semnificative /n rela6ia lor cu epocile.

(1) Femeia era /mbr�cat� cu soarele. Soarele se refer� la DomnulIsus. Faptul c� ea era /mbr�cat� cu soarele /nseamn� c� atunci c3ndsoarele str�luce5te /n toat� puterea sa, el str�luce5te asupra ei.GnFepoca actual�, Dumnezeu Se reveleaz� pe Sine prin ea. Aceastane arat� care este rela6ia ei cu Cristos 5i cu epoca harului.

(2) Femeia avea luna sub picioarele ei. Expresia ?sub picioareleeiB nu /nseamn� c� ea calc� luna /n picioare. Conform limbii grece5ti,ea /nseamn� c� luna este supus� la picioarele ei. Lumina lunii esteo lumin� reflectat�; ea nu are nici o lumin� proprie. Toate lucruriledin epoca legii nu au f�cut altceva dec3t s� reflecte lucrurile din


epoca harului. Legea nu a fost dec3t un arhetip. Templul 5i chivotulau fost arhetipuri. T�m3ia, p3inea pentru punerea /nainte din LoculSf3nt precum 5i jertfele oferite de preo6i, toate au fost arhetipuri,caF5i s3ngele oilor 5i boilor. Luna de sub picioarele femeii /nseamn�c� toate lucrurile care sunt /n leg�tur� cu legea /i sunt subordonate.Aceasta vorbe5te despre rela6ia ei cu epoca legii.

(3) Femeia avea pe capul ei o coroan� din dou�sprezece stele.Figurile cele mai remarcabile din epoca patriarhilor au fost cele dintimpul lui Avraam p3n� la formarea celor dou�sprezece triburi.Coroana dinFdou�sprezece stele de pe capul ei vorbe5te despre rela6iaei cu epoca patriarhilor.

Deci, femeia nu este legat� numai de epoca harului, ci 5i de epocalegii 5i de cea a patriarhilor. Totu5i, ea este mai mult legat� de epocaharului. Ea /i include pe to6i sfin6ii din epoca harului, ca 5i pe sfin6iidin epoca legii 5i a patriarhilor.

NA�TEREA COPILULUI DE PARTE B�RB�TEASC�

Apocalipsa 12:2 spune: ?@i ea era /ns�rcinat� 5i 6ipa /n durerilena5terii, chinuindu-se ca s� nasc�.B A fi /ns�rcinat� este ceva figurat,nu ceva real. Ce /nseamn� c� o femeie este /ns�rcinat�? Gnseamn�c� un copil se afl� /n uterul mamei sale, 5i copilul 5i mama sunt uni6i/ntr-un singur trup. C3nd mama m�n3nc�, copilul este hr�nit. C3ndmama este bolnav�, copilul este 5i el afectat. Condi6ia mamei estecondi6ia copilului. Mama 5i copilul sunt una.

Totu5i, acest copil este /n acela5i timp diferit de mam�; el esteoFalt� fiin6�. Dac� spui c� ei sunt una, ei sunt cu adev�rat una, c�cicopilul prime5te via6� de la mam�. Totu5i, /n ceea ce prive5te viitoruls�u, el este diferit. Viitorul s�u este complet diferit de cel al mamei.Imediat dup� ce se na5te, el este r�pit la tronul lui Dumnezeu, /nFtimpce mama sa fuge /n pustie.

Gn plus, /n timp ce femeia este /ns�rcinat�, tot ceea ce se poatevedea este mama; copilul este ascuns. La exterior s-ar p�rea c� estenumai mama. Copilul exist� cu certitudine, dar el este ascuns /ninteriorul mamei; el este inclus /n mam�.

Versetul 3 spune: ?@i un alt semn a fost v�zut /n cer; 5i iat�, eraun mare dragon ro5u, cu 5apte capete 5i zece coarne, 5i pe capeteavea 5apte diademe.B Dup� c3teva mii de ani, 5arpele este complet


diferit. La /nceput era un 5arpe, dar acum a fost l�rgit 5i a devenitun dragon. Care este forma acestui dragon? El are 5apte capete,zece coarne 5i 5apte coroane pe capete. El are aceea5i /nf�6i5are cufiara care se ridic� din mare. Apocalipsa 13:1 spune: ?@i am v�zutoFfiar� care ie5ea din mare, av3nd zece coarne 5i 5apte capete, iar pecoarne zece diademe.B Fiara care se ridic� din mare are 5i ea 5aptecapete 5i zeceFcoarne cu coroane. Aceasta reveleaz� scopul lui SatanF1Fel vrea s� c35tige coroanele, care reprezint� autoritatea. Diferen6adintre dragon 5i fiar� este aceea c� coroanele dragonului sunt pecapetele sale, /n timp ce coroanele fiarei sunt pe coarnele sale. Cape-tele simbolizeaz� autoritatea deciziei, iar coarnele simbolizeaz�autoritatea execut�rii. Capetele controleaz�, iar coarnele execut�.Cu alte cuvinte, coarnele sunt supuse poruncilor capetelor. De fiecaredat� c3nd capetele se mi5c�, coarnele se mi5c� 5i ele. Aceasta/nseamn� c� comportarea fiarei este sub controlul dragonului.

Apocalipsa 12:4 /ncepe astfel: ?@i cu coada sa trage a treia parte dinstelele cerului, 5i le arunc� pe p�m3nt.B Isaia 9:15 ne spune c� coadadenot� minciun� 5i /n5elare. Gn Apocalipsa 2 5i 3, stelele se refer� la/ngeri. Din moment ce aici sunt men6ionate stelele cerului, /nseamn�c� ele sunt /ngerii. O treime din /ngerii din ceruri au fost /n5ela6i dedragon, 5i ei au c�zut 5i au fost arunca6i jos /mpreun� cu dragonul.

Versetul 4 continu�: ?@i dragonul a stat /naintea femeii care erape punctul de a na5te, pentru ca atunci c3nd ea va na5te s�-i devorezecopilul.B Aici este o femeie pe care Dumnezeu a pl�nuit-o /n voia Sa5i un copil de parte b�rb�teasc� pe care El dore5te s�-l ob6in�. Dardragonul /mpiedic� ceea ce Dumnezeu urm�re5te s� ob6in� prinfemeie. Dragonul 5tie c� aceast� femeie este pe punctul de a na5teun copil de parte b�rb�teasc�; prin urmare, el st� /naintea femeii 5ia5teapt� s�-i devoreze copilul de /ndat� ce ea /l va na5te.

Versetul 5 spune: ?@i ea a n�scut un fiu, un copil de parteb�rb�teasc�.B Pentru a vedea rela6ia dintre femeie 5i copilul de parteb�rb�teasc�, s� citim Galateni 4:26: ?Dar Ierusalimul de deasupraeste liber, 5i el este mama noastr�.B Ultima parte din Galateni 4:27spune: ?Deoarece mai mul6i sunt copiii femeii p�r�site dec3t ai celeicu b�rbat.B Ierusalimul care este deasupra este Noul Ierusalim, iarNoul Ierusalim este femeia, scopul pe care Dumnezeu dore5te s�-lob6in� /n ve5nicie. Femeia din crea6ie este Eva, femeia din epoca


harului este Trupul lui Cristos, femeia de la sf3r5itul epocii haruluieste descris� /n Apocalipsa 12, iar femeia din ve5nicia viitoare va fiNoul Ierusalim. C3nd Cuv3ntul spune c� Ierusalimul de deasupra aremul6i copii, aceasta nu /nseamn� c� mama 5i copilul sunt separa6i, ci c�unul a devenit mai mul6i, iar cei mul6i alc�tuiesc unul singur. Sumanumero5ilor copii este mama. Nu este ca 5i cum mama na5te cinci copiidup� care sunt 5ase indivizi, ci ace5ti cinci copii compun /mpreun� mama.Fiecare copil este o parte a mameiF1Fo parte din mam� este scoas�pentru un copil, o alt� parte este scoas� pentru un alt copil, 5i la fel estepentru to6i ceilal6i. E ca 5i cum to6i sunt n�scu6i din ea, dar /n realitateei sunt ea /ns�5i. Mama nu este o alt� fiin6� pe l3ng� copii; ea este sumatuturor copiilor. C3nd privim la /ntreg, vedem mama; c3nd privim la eipe r3nd, vedem copiii. C3nd privim la totalitatea oamenilor lui Dum-nezeu din scopul S�u vedem femeia; dac� privim la ei separat, vedemmul6i fii. Acesta este un principiu special.

Acela5i principiu se aplic� la Apocalipsa 12, atunci c3nd sevorbe5te despre femeia care na5te un fiu, un copil de parte b�rb�-teasc�. Copilul de parte b�rb�teasc� n�scut de aceast� femeie esteoFminune 5i un semn. Cuv3ntul ?n�scutB nu /nseamn� c� acest copil/5i are originea /n ea 5i apoi este separat de ea, ci doar faptul c�/n�untrul ei exist� o asemenea fiin6�. ?Ea a n�scut un fiu, un copilde parte b�rb�teasc�B /nseamn� pur 5i simplu c� /n aceast� femeieeste inclus un grup de oameni.

Gntregul popor al lui Dumnezeu are o parte /n scopul S�u ve5nic,dar nu to6i /5i asum� responsabilitatea lor de drept. Prin urmare,Dumnezeu alege dintre ei un grup de oameni. Acest grup este oFpartea /ntregului, o parte dintre cei mul6i ale5i de Dumnezeu. Acesta estecopilul de parte b�rb�teasc� n�scut de femeie. Ca /ntreg, este vorbade mam�; ca minoritate, este vorba de copilul de parte b�rb�teasc�.Copilul de parte b�rb�teasc� este ?fra6iiB din versetul 10 5i ?eiB dinversetul 11. Aceasta /nseamn� c� copilul de parte b�rb�teasc� nueste un singur individ, ci o compozi6ie din mai multe persoane. Toateaceste persoane adunate /mpreun� devin copilul deFparte b�rb�teasc�.Gn compara6ie cu mama, copilul de parte b�rb�teasc� pare s� fie mic.C3nd grupul de oameni este comparat cu /ntregul, el este /n mino-ritate. Dar planul lui Dumnezeu este /mplinit /n ei, iar scopul S�udepinde de ei.


Versetul 5 spune: ?Ea a n�scut un fiu, un copil de parte b�rb�-teasc�, care trebuie s� p�storeasc� toate na6iunile cu un toiag de fier.BAcest lucru ne vorbe5te despre /mp�r�6ia milenial�. Biruitorii suntinstrumentul care-L face pe Dumnezeu capabil de a-@i realiza scopul.Apocalipsa men6ioneaz� de trei ori p�storirea ?na6iunilor cu ajutorultoiagului de fier.B Gnt3i, capitolul 2:26-27 spune: ?@i aceluia care biruie5te5i care p�ze5te lucr�rile Mele p3n� la sf3r5it, /i voi da autoritate pestena6iuni; 5i el le va p�stori cu un toiag de fier.B Evident, acest pasajseFrefer� la biruitorii din biseric�. Ultima men6ionare aFacestei frazese afl� /n 19:15, care spune: ?@i din gura Lui iese oFsabie ascu6it�,pentru ca s� loveasc� na6iunile cu ea; 5i El le va p�stori cu un toiag defier.B Acest pasaj se refer� la Domnul Isus. Atunci la cine se refer�pasajul din capitolul doisprezece? CuFsiguran6� se refer� la biruitoriidin biseric� sau la Domnul Isus. Oare este posibil s� se refere la DomnulIsus? Nu. (Totu5i, nu este /n /ntregime imposibil, deoarece mai t3rziuvom vedea c� aici este inclus Domnul Isus.) De ce nu este posibil? Gnprimul r3nd, copilul de parte b�rb�teasc� a fost r�pit la tronul luiDumnezeu imediat dup� ce aFfost n�scut. Prin urmare, aceasta nu arputea fi o referire la Domnul Isus. Domnul Isus nu a fost luat la cerimediat dup� ce aFfost n�scut. El a tr�it pe acest p�m3nt treizeci 5itrei de ani 5i jum�tate, a murit, a /nviat 5i apoi S-a /n�l6at la ceruri.Din acest motiv noi credem c� copilul de parte b�rb�teasc� se refer�la biruitorii din biseric�. ElFeste alc�tuit din acei oameni din biseric�care sunt biruitori. Copilul de parte b�rb�teasc� se refer� la ei, nu laDomnul Isus. Totu5i, copilul de parteFb�rb�teasc� Gl include pe DomnulIsus, deoarece Domnul Isus a fost primul biruitor, 5i to6i biruitoriisunt inclu5i /n Domnul Isus.) Copilul de parte b�rb�teasc� 5i mamasunt diferi6i, dar de asemenea sunt una. Biruitorii difer� de biseric�,dar ei sunt inclu5i /n biseric�.

R�PIREA COPILULUI DE PARTE B�RB�TEASC�

Apocalipsa 12:5 continu�: ?@i copilul ei a fost r�pit la Dumnezeu5i la tronul S�u.B Sensul cuv3ntului ?r�pitB din acest verset difer� decel al cuv3ntului ?r�pi6iB din 1 Tesaloniceni 4. Acolo se spune c� uniivor fi r�pi6i /n nori, /n timp ce aici se spune c� copilul de parte b�rb�-teasc� a fost r�pit la tronul lui Dumnezeu. Copilul de parte b�r-b�teasc� a fost r�pit la tron deoarece deja este cineva pe tron. Capul


bisericii este pe tron. Scopul lui Dumnezeu nu este s� aib� pe tronun singur om, ci mai mul6i oameni. Dorin6a Sa ini6ial� a fost s� aib�pe tron un grup de oameni care s� exercite autoritatea Sa. Dumnezeudore5te ca Cristos /mpreun� cuFbiserica s� aduc� la /ndeplinire scopulS�u. Totu5i, la acea vreme majoritatea oamenilor din biseric� nuvor fi /n stare s� ating� tronul. Numai o minoritate numit� biruitoriivor putea merge la tronul lui Dumnezeu. Ei vor fi r�pi6i la tronul luiDumnezeu deoarece ei vor realiza scopul lui Dumnezeu.

Dup� ce copilul de parte b�rb�teasc� este r�pit, imediat au locdou� lucruri: ?@i femeia a fugit /n pustie, unde are un loc preg�tit deDumnezeu, pentru a fi hr�nit� acolo o mie dou� sute 5aizeci de zile.@i a fost un r�zboi /n cer: Mihail 5i /ngerii s�i s-au luptat cu dragonul.@i dragonul cu /ngerii s�i s-au luptat 5i eiB (Apoc. 12:6-7). Remarca6iconjunc6ia ?5iB care este folosit� de dou� ori imediat dup� ce estemen6ionat� r�pirea copilului de parte b�rb�teasc� /n versetul 5.Versetul 6 spune: ?+i femeia a fugit /n pustieAB Apoi versetul 7spune: ?+i a fost un r�zboi /n cerAB At3t fuga femeii /n pustie c3t 5ir�zboiul din cer se datoreaz� r�pirii copilului de parte b�rb�teasc�.

S� examin�m r�zboiul din cer. Gn primul r3nd /l remarc�m peMihail, al c�rui nume este foarte semnificativ. Mihail /nseamn� ?Cineeste ca Dumnezeu?B Aceasta este o /ntrebare excelent�. Inten6ia luiSatan este s� fie ca Dumnezeu, dar Mihail /ntreab�: ?Cine este caDumnezeu?B Nu numai c� Satan dore5te s� fie ca Dumnezeu, dar ell-a ispitit 5i pe om s� fie ca Dumnezeu. Totu5i, /ntrebarea lui Mihail:?Cine este ca Dumnezeu?B, zguduie puterea lui Satan. Este ca 5icum Mihail i-ar spune lui Satan: ?Tu vrei s� fii ca Dumnezeu, dar nuvei reu5i niciodat�!B Aceasta este ceea ce ne reveleaz� numele luiMihail.

Imediat dup� ce copilul de parte b�rb�teasc� este r�pit, /ncepeun r�zboi /n cer. Cu alte cuvinte, cauza r�zboiului din cer este r�pireacopilului de parte b�rb�teasc�. Din aceasta vedem c� r�pirea copiluluide parte b�rb�teasc� nu este doar o chestiune de r�pire a c3torvaindivizi, ci mai mult dec3t at3t, ea este pentru a pune cap�t r�zboiuluicare s-a desf�5urat de veacuri 5i genera6ii. @arpele cel vechi, vr�jma5ullui Dumnezeu, lupt� /mpotriva lui Dumnezeu de c3teva mii de ani.C3nd acest r�zboi are loc /n cer, Mihail 5i /ngerii s�i lupt� /mpotrivadragonului, care este 5arpele cel vechi. Odinioar� el a fost un 5arpe,


dar acum el s-a schimbat /n form� 5i a devenit un dragon. El 5i-acrescut puterea /n mod constant. Totu5i, odat� ce copilul de parteb�rb�teasc� este r�pit, nu numai c� dragonul este incapabil s� semai extind�, dar el este alungat din cer. R�pirea copilului de parteb�rb�teasc� este o tranzac6ie care-l face pe Satan s� nu mai aib� nicio pozi6ie /n cer.

Care este rezultatul luptei dintre Mihail cu /ngerii s�i 5i dragonulcu /ngerii lui? Versetele 8 5i 9 spun: ?@i ei [dragonul 5i /ngerii s�i] nuau putut birui, 5i nici nu li s-a mai g�sit loc /n cer. @i marele dragona fost aruncat jos, 5arpele antic, care este numit Diavolul 5i Satan,cel care /n5eal� /ntregul p�m3nt locuit; el a fost aruncat pe p�m3nt,5i /ngerii s�i au fost arunca6i jos /mpreun� cu el.B Gnfr3ngereadragonului este rezultatul acestei b�t�lii. Gn cer nu a mai fost nici unloc pentru el; el 5i /ngerii s�i au fost arunca6i to6i jos pe p�m3nt.

Moartea Domnului Isus a tratat deja pozi6ia pe care Satan aFc35tigat-o prin c�derea omului. Cu alte cuvinte, r�scump�rarea aFdistrus pozi6ialegal� a lui Satan. Lucrarea bisericii este aceea de aFexecuta /n/mp�r�6ia lui Dumnezeu ceea ce Domnul Isus a /ndeplinit /n r�scum-p�rare, 5i /n consecin6�, de a anula complet pozi6ia legal� aFlui Satanc35tigat� prin c�derea omului. R�scump�rarea este solu6ia lui Cristospentru c�dere; /mp�r�6ia este solu6ia bisericii pentru c�dere. Lucrareade judecat� a fost a lui Cristos, /n timp ceFexecutarea acestei judec�6ieste sarcina bisericii. R�sturnarea lui Satan este lucrarea noastr�.Dumnezeu /ncearc� s� pun� cap�t acestui veac. ElFare nevoie de biru-itori. Dac� nu exist� nici un copil de parte b�rb�teasc�, nu va existanici o cale de a r�sturna lucrarea lui Satan. Satan a fost judecat dejaprin r�scump�rare; acum pedeapsa trebuie s� fie executat� de c�tre/mp�r�6ie.

Dup� ce dragonul 5i /ngerii s�i au fost arunca6i jos din cer, versetul10 spune: ?@i am auzit o voce puternic� /n cer spun3nd: OAcum aFvenitm3ntuirea 5i puterea 5i /mp�r�6ia Dumnezeului nostru 5i autoritateaCristosului S�u.P B Aceasta este /mp�r�6ia. C3nd Satan este aruncatjos, c3nd /ngerii s�i sunt arunca6i jos /mpreun� cu el, 5i c3nd /n cer numai este nici un loc pentru ei, aceasta este m3ntuirea, puterea 5i/mp�r�6ia Dumnezeului nostru, precum 5i autoritatea Cristosului S�u.

S� citim /n paralel dou� versete din Apocalipsa. ?@i al 5aptelea/nger a sunat din trompet�; 5i au fost voci puternice /n cer, spun3nd:


?Gmp�r�6ia lumii a devenit /mp�r�6ia Domnului nostru 5i a Cristosu-lui S�u, 5i El va domni /n veci de veciB (11:15). Acesta este subiectul.?@i am auzit o voce puternic� /n cer spun3nd: ?Acum a venit m3n-tuirea 5i puterea 5i /mp�r�6ia Dumnezeului nostru 5i autoritateaCristosului S�u (12:10). Aceasta este /mplinirea /ncununat� de succesa subiectului. Cheia succesului este r�pirea copilului de parteb�rb�teasc�. Din cauz� c� copilul de parte b�rb�teasc� este r�pit, /ncer va fi r�zboi 5i Satan va fi aruncat jos. Rezultatul arunc�rii josaFlui Satan este venirea /mp�r�6iei Domnului nostru 5i a CristosuluiS�u. R�pirea biruitorilor face ca Satan s� fie aruncat jos 5i introduce/mp�r�6ia. Lucrarea biruitorilor este aceea de a introduce /mp�r�6ialui Dumnezeu. Lucrarea Domnului a fost /ndeplinit�, 5i El Se afl� petron. Acum biruitorii aduc la /ndeplinire acest lucru.

Exist� un pasaj corespunz�tor /n Luca 10, care spune: ?@i cei5aptezeci s-au /ntors cu bucurie spun3nd: ODoamne, chiar 5i demoniine sunt supu5i /n numele T�uP B (v. 17). Ucenicii izgoniser� demoni.Apoi Domnul a spus: ?L-am urm�rit pe Satan c�z3nd ca fulgerul dincerB (v. 18). Aceasta este o referire la aruncarea lui Satan din cer.Dar c3nd are loc acest eveniment? El are loc /n Apocalipsa 12.CeFaFdeterminat faptul ca Satan s� fie aruncat jos? Potrivit cu Luca10:18, care este bazat pe versetul 17, Satan este aruncat jos din cerdin cauz� c� biserica alung� demoni. De asemenea, versetul 17 arat�faptul c� alungarea demonilor nu este un lucru f�cut o dat� pentrutotdeauna; dimpotriv�, biserica ar trebui s� continue s� alungedemoni pe p�m3nt pentru ca Satan s� fie aruncat jos din cer. C3ndDomnul Isus a murit, /ntreaga putere a lui Satan a fost distrus�.Dar de fapt ce poate s�-l determine pe Satan s�-5i piard� puterea /ncer? Toat� puterea sa poate fi nimicit� de c�tre copiii lui Dumnezeucare, pe p�m3nt, /l trateaz� pe el (pe Satan) situa6ie dup� situa6ie.C3nd demonii vor fi adu5i de multe ori la supunere /n numeleDomnului Isus, Satan va fi aruncat jos.

S� presupunem c� avem o balan6� care este folosit� pentruc3nt�rit. Pe un taler al balan6ei se afl� Satan. Deoarece nu 5tim c3t?c3nt�re5teB Satan, trebuie s� continu�m s� ad�ug�m greut�6i pecel�lalt taler. De fiecare dat� c3nd /l trat�m pe Satan, ad�ug�mgreut�6i pe cel�lalt taler. Atunci c3nd greutatea a crescut suficient,


Satan va fi mi5cat. La /nceput, pe m�sur� ce ad�ug�m greut�6i pecel�lalt taler, pare s� nu fie nici un efect. Dar fiecare ad�ugare degreutate este valoroas�. Gn final, atunci c3nd ultima greutate estead�ugat�, balan6a va /ncepe s� se mi5te. Nu 5tim cine va ad�ugaultima greutate; dar /ntreaga greutate, cea care este ad�ugat� la/nceput 5i cea care este ad�ugat� la sf3r5it, produce efectul. Lucrareabisericii este aceea de a rezista lucr�rii lui Satan, pentru ca /mpreun�s�-i putem alunga pe demoni. Iat� de ce Satan va face tot ce-i st� /nputere pentru a ne /mpiedica s� fim biruitori.

Alungarea demonilor nu /nseamn� neap�rat c� atunci c3nd/nt3lnim un demon ar trebui s� ne confrunt�m cu el. Alungareademonilor /nseamn� c� noi alung�m toat� lucrarea 5i putereademonului. Noi facem uz de autoritatea Domnului 5i st�m tari pepozi6ia noastr�. Un frate adaug� o mic� greutate, iar un alt fratemai adaug� /nc� o mic� greutate. Gn final, /ntr-o zi Satan va fi aruncatjos din cer. Dumnezeu nu lucreaz� /n mod direct, prin propria Sam3n�, pentru a-l face pe Satan s� cad� din cer. Lui I-ar fi foarte u5ors� fac� aceast� lucrare, dar El nu o face. El a /ncredin6at bisericiiaceast� lucrare. O, ce p�cat c� biserica a dat faliment /n aceast�chestiune 5i a fost incapabil� s� o fac�! Iat� de ce este nevoie debiruitori care s� stea pe pozi6ia bisericii pentru a face lucrarea luiDumnezeu. C3nd biruitorii stau pe pozi6ia bisericii 5i fac lucrarea pecare biserica ar fi trebuit s� o fac�, rezultatul va fi: ?Acum a venitm3ntuirea 5i puterea 5i /mp�r�6ia Dumnezeului nostru 5i autoritateaCristosului S�u.B Copilul de parte b�rb�teasc� din Apocalipsa 12 estealc�tuit din biruitorii care stau de partea bisericii. Prin urmare, de/ndat� ce copilul de parte b�rb�teasc� este r�pit, Satan este aruncatjos din cer 5i vine /mp�r�6ia.

PRINCIPIUL COPILULUI DE PARTE B�RB�TEASC�

Scriptura spune c� acest copil de parte b�rb�teasc� va ?p�storitoate na6iunile cu un toiag de fier.B Acesta este scopul lui Dumnezeu.Lucrarea bisericii este aceea de a face ca Satan s�-5i piard� puterea5i de a introduce /mp�r�6ia lui Dumnezeu. Biserica pe care o dore5teDumnezeu trebuie s� aib� caracteristica lui AbigailF1Faceea deaFcoopera cu Cristos. Din moment ce biserica nu a atins scopul luiDumnezeu 5i nici m�car nu cunoa5te acest scop, ce poate s� fac�


Dumnezeu? El va alege un grup de biruitori care s� ating� scopulS�u 5i s� /mplineasc� cerin6a Sa. Acesta este principiul copilului departe b�rb�teasc�.

Exist� multe exemple ale acestui principiu /n Biblie. Care a fostscopul lui Dumnezeu /n alegerea poporului Israel /n timpul VechiuluiTestament? Exod 3:19 ne spune c� El i-a ales pentru a fi o /mp�r�6iede preo6i. Ce /nseamn� o /mp�r�6ie de preo6i? Gnseamn� c� /ntreagana6iune trebuia s�-L slujeasc� pe Dumnezeu 5i s� fie preo6ii S�i.Totu5i, nu to6i cei din poporul lui Dumnezeu au devenit preo6i,deoarece s-au /nchinat vi6elului de aur. Gn loc de a-I sluji lui Dumne-zeu, ei s-au /nchinat unui idol. De aceea, Moise a poruncit poporuluiIsrael spun3nd: ?Cine este de partea Domnului? S� vin� la mineB(Exod 32:26). Atunci to6i fiii lui Levi s-au str3ns /mpreun� la Moise.Atunci Moise le-a spus: ?A5a vorbe5te Domnul, Dumnezeul lui Israel:OFiecare b�rbat s�-5i /ncing� sabia, s� mearg� prin tab�r� de la opoart� la alta, 5i fiecare s� ucid� pe fratele s�u, pe tovar�5ul s�u 5ipe vecinul s�uP B (v. 27). Gnchinarea la idoli este cel mai mare p�cat,a5a c� Dumnezeu a cerut ca ace5ti oameni s�-i ucid� cu sabia peproprii lor fra6i. ?@i copiii lui Levi au f�cut dup� cuv3ntul lui MoiseB(v. 28). Ei au fost gata s�-L slujeasc� pe Dumnezeu mai presus deorice afec6iune omeneasc�, a5a c� Dumnezeu i-a ales s� fie preo6i.Gncep3nd din acel moment, dintre copiii lui Israel numai cei din tribullui Levi au fost preo6i. De atunci /ncolo, to6iFisraeli6ii se apropiau deDumnezeu prin levi6i. La /nceput to6i israeli6ii au fost ale5i ca s�-Lslujeasc� pe Dumnezeu, dar ei L-au tr�dat; /n consecin6�, dintre to6icei care au c�zut, Dumnezeu aFales un grup de oameni care s� stea/n locul lor. Acest grup de oameni constituie biruitorii.

Trebuie s� re6inem faptul c� levi6ii nu-L slujeau pe Dumnezeupentru ei /n5i5i, 5i nici nu erau biruitori pentru c� ei au ales s� fieastfel. Cu at3t mai pu6in puteau ei s� pretind� superioritatea asupracelorlal6i. Dac� s-ar fi /nt3mplat a5a, atunci ei ar fi fost termina6i.Levi6ii au fost ale5i de Dumnezeu pentru a fi preo6i care s� reprezinte/ntreaga mas� a poporului lui Israel. Ceea ce copiii lui Israel ar fitrebuit s�-I aduc� lui Dumnezeu era adus pentru ei de c�tre copiiilui Levi. Serviciul levi6ilor /naintea lui Dumnezeu era considerat cafiind serviciul /ntregii na6iuni a lui Israel. Numai copiii lui Levi eraupreo6i, dar /ntreaga na6iune a lui Israel beneficia de pe urma preo6iei


lor. Gn acela5i mod, lucrarea biruitorilor este pentru /ntreaga biseric�.Lucrarea apar6ine biruitorilor, dar biserica prime5te binecuv3ntarealucr�rii. Aceasta este gloria biruitorilor. Treaba este a lor, dar reali-z�rile lor aduc glorie /ntregii biserici; lucrarea este aFlor, dar /ntreagabiseric� c35tig� binecuv3ntarea.

Gn timpul judec�torilor, poporul lui Israel era ap�sat de madiani6i5i era foarte disperat. Din unul dintre triburile lor, Dumnezeu l-aridicat pe Ghedeon pentru a conduce un contingent de oameni 5i a-lizgoni pe vr�jma5. Gntreaga na6iune a fost eliberat� din cauza acestuigrup. Responsabilitatea apar6inea /ntregii na6iuni, dar unii s-au temut,iar al6ii au fost lene5i; de aceea, un grup de oameni aFmers la b�t�lie5i a adus beneficiu /ntregii na6iuni.

Acela5i principiu poate fi observat atunci c3nd poporul Israel s-a/ntors din captivitate. Ini6ial, Dumnezeu a promis c� dup� 5aptezecide ani de captivitate poporul Israel se va /ntoarce 5i va fi /napoiat6�rii. Totu5i, nu to6i s-au /ntors; numai o minoritate, condus� deEzra, Neemia, Zorobabel 5i Iosua, s-a /ntors pentru a construi templul5i cetatea Ierusalimului. Dar ceea ce au f�cut ei a contat pentru/ntreaga na6iune a lui Israel. Ceea ce au f�cut ei a fost considerat cafiind rec35tigarea 5i /ntoarcerea /ntregii na6iuni.

Principiul biruitorilor nu este acela c� un individ care este deosebitde spiritual va avea o coroan� 5i o glorie care-l a5teapt�. Dar aceastanu /nseamn� c� /n ziua aceea indivizii nu vor fi r�spl�ti6i cu coroane5i glorie. Ar putea s� le ob6in� 5i pe acestea, dar ei nu sunt pentruacestea; nu acesta este scopul lor principal. Motiva6ia biruitorilor dea fi biruitori nu este aceea ca ei s� primeasc� glorie sau coroanepentru ei /n5i5i, ci pur 5i simplu este aceea ca ei s� ia pozi6ia pe care/ntreaga biseric� ar trebui s� o ia 5i s� fac� lucrarea pentru biseric�.Gnaintea lui Dumnezeu, biserica ar trebui s� fie /n condi6ia pe careEl o dore5te; ea ar trebui s� fie r�spunz�toare /naintea Lui, /mplinindlucrarea care i s-a /ncredin6at 5i st3nd /n pozi6ia ei corect�. Totu5i,biserica a falimentat 5i ast�zi /nc� falimenteaz�. Ea nu 5i-a /ndeplinitmenirea de la /nceput; ea nu 5i-a f�cut lucrarea, nu 5i-a asumatresponsabilitatea, 5i nici nu a stat /n pozi6ia ei potrivit�. Ea nuaFc35tigat teren pentru Dumnezeu. A r�mas numai un grup deoameniFcare s� fac� acea lucrare pentru biseric� 5i s�-5i asumeresponsabilitatea bisericii. Acest grup /l formeaz� biruitorii. CeeaFce


fac ei este socotit ca fiind lucrarea /ntregii biserici. Dac� exist� oamenicare vor fi biruitori, scopul lui Dumnezeu este atins 5i El estesatisf�cut. Acesta este principiul copilului de parte b�rb�teasc�.

Motivul pentru care noi analiz�m aceast� chestiune a copiluluide parte b�rb�teasc� este acela c� Dumnezeu, /n scopul S�u ve5nic,are nevoie de un grup de biruitori. Potrivit istoriei, trebuie s� admitemc� biserica a falimentat. De aceea, Dumnezeu /i cheam� pe biruitoris� reprezinte biserica. Copilul de parte b�rb�teasc� despre care sevorbe5te /n acest pasaj din Apocalipsa se refer� /n particular labiruitorii de la vremea sf3r5itului. Odat� ce copilul de parte b�rb�-teasc� va fi n�scut, el va fi r�pit la tronul lui Dumnezeu. Atunci,imediat lucrurile se vor precipita /n cer, iar Satan va fi aruncat jos.Dificultatea lui Dumnezeu este /nl�turat� prin r�pirea copilului departe b�rb�teasc�; problema Sa este rezolvat�. Se pare c� odat� cecopilul de parte b�rb�teasc� este n�scut, scopul lui Dumnezeu numai poate fi /mpiedicat. Aceasta este ceea ce Dumnezeu cere ast�zi;aceasta este ceea ce Gl intereseaz� pe El ast�zi. Dumnezeu are nevoiede un grup de oameni care s� ating� scopul S�u ini6ial.

BAZA �I ATITUDINEA BIRUITORILOR

Gn Apocalipsa 3:21 Domnul Isus a spus: ?Celui care biruie5te /ivoi da s� 5ad� cu Mine pe tronul Meu.B Motivul pentru care copilulde parte b�rb�teasc� poate s� stea pe tron este acela c� el a biruit.Acum vom vedea cum au biruit ei 5i care este atitudinea lor.

Apocalipsa 12:11 spune: ?@i ei l-au biruit din pricina s3ngeluiMielului 5i din pricina cuv3ntului m�rturiei lor, 5i nu 5i-au iubitvia6a sufletului chiar p3n� la moarte.B

?Ei l-au biruit [pe el].B ?ElB se refer� la Satan. Ei l-au biruit peSatan f�c3ndu-l incapabil s� fac� vreuna din lucr�rile sale asupralor. Ei l-au biruit (1) din cauza s3ngelui Mielului, (2) din cauzacuv3ntului m�rturiei lor 5i (3) din cauz� c� au avut o atitudine deaFnu-5i iubi via6a sufleteasc� p3n� la moarte.

S,ngele Mielului

Gn primul r3nd, ?ei l-au biruit din pricina s3ngelui Mielului.BGnFr�zboiul spiritual, victoria se bazeaz� pe s3ngele Mielului. S3ngele


nu este numai pentru iertare 5i m3ntuire; el este de asemenea bazade pe care noi /l biruim pe Satan. Unii oameni cred c� s3ngele nuare o valoare prea mare pentru cei care au crescut /n Domnul.EiFpresupun c� unii pot cre5te p3n� la stadiul /n care s� nu mai aib�nevoie de s3nge. Trebuie s� accentu�m faptul c� nu este a5a! NicioFpersoan� nu poate cre5te p3n� la stadiul /n care s� nu mai aib�nevoie de s3nge. Cuv3ntul lui Dumnezeu spune: ?Ei l-au biruit dinpricina s3ngelui Mielului.B

Activitatea major� a lui Satan /mpotriva cre5tinilor este aceeade a-i acuza. Este Satan un criminal? Da. Este el un mincinos 5i unispititor? Da. Este el unul care ne atac�? Da. Dar aceasta nu este tot.Lucrarea sa de c�petenie este aceea de a acuza. ?Acuzatorul fra6ilorno5tri a fost aruncat jos, cel care-i acuz� /naintea Dumnezeului nostruzi 5i noapte.B De aici vedem c� Satan /i acuz� pe fra6i zi 5i noapte. Elnu este numai acuzatorul /naintea lui Dumnezeu, ciFel este acuzatorul5i /n con5tiin6a noastr�, iar acuza6iile sale ne pot face s� devenimslabi 5i complet lipsi6i de putere. Lui /i place s�-i acuze pe oameni/ntr-o asemenea m�sur�, /nc3t ei s� se considere inutili 5i astfels�-5i piard� /n /ntregime terenul de lupt� /mpotriva lui. Noi nuspunem c� nu este nici o nevoie s� trat�m p�catul. Trebuie s� avemun sim6 acut fa6� de p�cat, dar nu ar trebui s� accept�m acuza6iilelui Satan.

Odat� ce un copil al lui Dumnezeu accept� acuza6iile lui Satan, elva sim6i c� este gre5it tot timpul zilei. C3nd se va trezi diminea6adevreme, el va sim6i c� este gre5it. C3nd va /ngenunchia ca s� seroage, el va sim6i c� este gre5it, 5i nici m�car nu va crede c� Dumne-zeu /i vaFr�spunde la rug�ciune. C3nd va vrea s� vorbeasc� un cuv3nt/n /nt3lnire, el va sim6i c� nu ar avea nici un rost, deoarece el nueste /n regul�. C3nd va vrea s�-I d�ruiasc� ceva Domnului, el se va/ntreba de ce ar oferi ceva, deoarece cu siguran6� Dumnezeu nuva accepta un dar de la unul ca el. Principala preocupare a unorastfel de cre5tini nu este c3t de glorios 5i de victorios este DomnulIsus, ci c3t de r�i 5i nevrednici sunt ei. De diminea6� p3n� seara eisunt obseda6i de g3ndul propriei lor nevrednicii. Fie c� lucreaz�, fiec� se odihnesc, se plimb�, citesc Scripturile sau se roag�, nu trece oclip� f�r� ca ei s� se g3ndeasc� c3t de nevrednici sunt. Aceasta esteacuza6ia lui Satan. Dac� Satan /i poate p�stra /ntr-o asemenea


condi6ie, el aFc35tigat victoria. Oamenii afla6i /n aceast� stare suntf�r� putere /naintea lui Satan. Dac� accept�m aceste acuza6ii, nici-odat� nu vom putea fi biruitori. De multe ori, c3nd suntem absorbi6ide g3ndul propriului nostru r�u, este foarte u5or ca /n mod eronats� consider�m aceast� atitudine ca fiind umilin6� cre5tin�, f�r� arealiza c� de fapt noi suferim efectul d�un�tor al acuza6iilor lui Satan.C3nd p�c�tuim trebuie s� m�rturisim 5i s� trat�m. Dar trebuie s�/nv�6�m o alt� lec6ie; trebuie s� /nv�6�m s�Fnu privim la noi /n5ine,ci s� ne a6intim privirile numai asupra Domnului Isus. Faptul de a ficon5tien6i de sinele nostru /n fiecare zi, de diminea6� p3n� seara,este o condi6ie bolnav�. Ea este rezultatul accept�rii acuza6iilor luiSatan.

Gn con5tiin6a unora dintre copiii lui Dumnezeu exist� prea pu6insim6�m3nt fa6� de p�cat. Oamenii de acest gen nu sunt de prea multfolos spiritual. Totu5i, exist� mul6i copii ai lui Dumnezeu aFc�rorcon5tiin6� este at3t de slab�, /nc3t ei nu au nici o con5tien6� real�aFlucr�rii Domnului Isus. Gntreb3ndu-i dac� au sim6�m3ntul unuianumit p�cat particular, ei nu pot identifica nici unul. Totu5i, ei aumereu sim6�m3ntul c� sunt gre5i6i. Ei simt /ntotdeuna c� sunt slabi5i nevrednici. De fiecare dat� c3nd se g3ndesc la ei /n5i5i, /5i pierdtoat� pacea 5i bucuria. Ei au acceptat acuza6iile lui Satan. De fiecaredat� c3nd Satan ne d� acest gen de sim6�m3nt, noi suntem sl�bi6i 5inu-i mai putem rezista.

Deci, nu trebuie s� evalu�m /n mod u5uratic acuza6iile lui Satan.Lucrarea sa de c�petenie este aceea de a ne acuza, 5i el o face zi 5inoapte, f�r� /ncetare. El ne acuz� at3t /n con5tiin6a noastr�, c3t5iF/naintea lui Dumnezeu, p3n� c3nd con5tiin6a noastr� devine at3tde slab�, /nc3t nu poate fi /nt�rit�.

Gn via6a 5i lucrarea zilnic� a unui cre5tin, con5tiin6a are un rolfoarte important. Gn 1 Corinteni 8 apostolul Pavel spunea c�, dac�con5tiin6a cuiva este /ntinat�, el este distrus. Faptul c� el este distrusnu /nseamn� c� /l a5teapt� pieirea ve5nic�, ci c� nu mai poate fizidit. ElFa fost at3t de sl�bit, /nc3t a devenit f�r� nici o valoare.1FTimotei 1 spune c� un om care /5i /ndep�rteaz� con5tiin6a estenaufragiat /n ce prive5te credin6a. Un vapor naufragiat nu mai poatenaviga. DeFaceea, capacitatea unui cre5tin de a sta /n picioare /naintealui Dumnezeu depinde de faptul dac� el are sau nu are vreo pat� pe


con5tiin6a sa. Odat� ce el accept� acuza6iile lui Satan, con5tiin6a saeste p�tat�, 5i odat� ce con5tiin6a sa este p�tat�, el nu mai poatecontinua /n serviciul s�u 5i nici nu mai poate lupta pentru Dumnezeu.De asemenea, trebuie s� /n6elegem c� lucrarea principal� a lui Sataneste de a ne acuza, 5i aceasta este lucrarea pe care noi trebuie s� obiruim.

Cum putem noi s� biruim acuza6iile lui Satan? Vocea din cer nespune: ?Ei l-au biruit din pricina s3ngelui Mielului.B S3ngele estebaza victoriei, 5i el este instrumentul cu care /l biruim pe Satan. Elpoate s� ne acuze, dar noi putem r�spunde spun3nd c� s3ngele luiIsus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ne cur�6e5te de fiecare p�cat (1FIoan1:7). ?Fiecare p�catB /nseamn� orice p�cat, fie mare, fie mic. S3ngeleFiului lui Dumnezeu ne cur�6e5te de toate p�catele. Satan poate s�ne spun� c� suntem gre5i6i, dar noi avem s3ngele Domnului Isus.S3ngele Domnului Isus ne poate cur�6i de multele noastre p�cate.Acesta este Cuv3ntul lui Dumnezeu. S3ngele lui Isus, Fiul luiDumnezeu, ne cur�6e5te de fiecare p�cat.

Nu trebuie doar s� respingem acuza6iile care sunt f�r� cauz�,dar de asemenea trebuie s� respingem toate acuza6iile care au oFcauz�.C3nd copiii lui Dumnezeu au f�cut ceva gre5it, ei au nevoie numaide s3ngele lui Isus, Fiul S�u, nu 5i de acuza6iile lui Satan. S3ngelepre6ios este necesar pentru p�cat, nu acuza6ia. Cuv3ntul lui Dumne-zeu nu vorbe5te niciodat� despre nevoia de a ne sim6i acuza6i dup�ce am p�c�tuit. Singura problem� este aceea dac� noi ne-amm�rturisit p�catul. Dac� L-am m�rturisit, atunci ce se mai poatespune? Dac� am p�c�tuit 5i nu m�rturisim, atunci merit�m s� fimacuza6i. Dar acolo unde nu este nici un p�cat, nu exist� nici un motivde acuzare. Dac� am p�c�tuit 5i am m�rturisit, nu ar trebui s� fimacuza6i.

Dac� ai p�c�tuit, po6i s� /ngenunchezi 5i s�-I m�rturise5ti luiDumnezeu. S3ngele Domnului Isus te va cur�6i imediat. S� nu crezic� vei fi pu6in mai sf3nt dac� te g3nde5ti c3t de p�c�tos e5ti, sau c�vei fi mai sf3nt dac� ai mai mult sim6�m3nt fa6� de p�catul t�u. Nu.Trebuie s� te /ntrebi un singur lucru: Cum tratez s3ngele DomnuluiIsus? Noi am p�c�tuit, dar acest s3nge ne cur�6e5te de fiecare p�cat.?Fiecare p�catB /nseamn� p�cat mare sau p�cat mic, p�cat amintitsau p�cat uitat, p�cat vizibil 5i p�cat invizibil, p�cat despre care noi


credem c� poate fi iertat 5i p�cat despre care nu credem c� poate fiiertatF1F/n acest ?fiecareB sunt incluse tot felul de p�cate. S3ngelelui Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu ne spal� de unul sau dou� p�cate,sau chiar de multe p�cate, ci ne cur�6e5te de fiecare p�cat.

Trebuie s� admitem faptul c� avem p�cat. Noi nu spunem c�suntem f�r� p�cat. Dar indiferent de aceasta, noi nu accept�macuza6iile lui Satan. Gnaintea lui Dumnezeu noi suntem cura6ideoarece avem s3ngele pre6ios. Nu ar trebui s� credem mai mult /nacuza6ii dec3t /n s3ngele pre6ios. C3nd comitem p�cat, noi nu-Lglorific�m pe Dumnezeu; dar atunci c3nd nu ne /ncredem /n s3ngelepre6ios, noi Gl dezonor�m chiar mai mult. A p�c�tui este un lucruru5inos, dar aFnu crede /n s3ngele pre6ios este 5i mai ru5inos. Trebuies� /nv�6�m s� ne /ncredem /n s3ngele Mielului.

Romani 5:9 spune: ?Afiind justifica6i acum /n s3ngele S�u.B Mul6ioameni, atunci c3nd vin /n prezen6a Domnului, nu au nici o pace /ninima lor. De asemenea, /n�untrul lor ei au sim6�m3ntul c� suntnevrednici 5i gre5i6i. Aceasta se datoreaz� faptului c� ei au o n�dejdefals�. Ei seFa5teapt� s� aib� ceva pozitiv /n ei /n5i5i de oferit luiDumnezeu. C3nd descoper� c� /n ei /n5i5i nu au nimic pozitiv deoferit, vine acuza6ia. O acuza6ie poate suna astfel: ?OFpersoan� catine nu va avea niciodat� ceva bun ca s�-I ofere lui Dumnezeu.BDarFtrebuie s� ne amintim c�, chiar la /nceput, noi nu am avut nicioFbun�tate pozitiv� /naintea lui Dumnezeu. Nu exista nimic bun /nnoi /n5ine ca s�-I putem oferi lui Dumnezeu. Noi nu-I putem prezentadec3t un singur lucruF1Fs3ngele. Nu puteam fi justifica6i dec3t prins3nge. Noi nu avem nici o dreptate (neprih�nire) pozitiv� /n noi /n5ine.Noi devenim drep6i numai din pricina drept�6ii pe care oFprimimprin r�scump�rare. De fiecare dat� c3nd venim la tronul harului noiputem privi la El pentru har. Acesta este un tron al harului, nu untron al drept�6ii. De fiecare dat� c3nd venim /naintea lui Dumnezeu,unica noastr� calificare este aceea c� am fost r�scump�ra6i, nu c�am /naintat /n via6a noastr� cre5tin�. Nici un cre5tin nu poate atingevreodat� stadiul /n care s� poat� spune: ?Am mers destul de bine /nultima vreme; acum am /ndr�zneala de a m� ruga.B Nu. De fiecaredat� c3nd venim /naintea lui Dumnezeu, singurul nostru teren,singura noastr� pozi6ie, se bazeaz� pe s3nge. Trebuie s� /n6elegemc� nici o m�sur� de cre5tere spiritual� nu poate s� /nlocuiasc�


eficacitatea s3ngelui. Nici m�car o singur� experien6� spiritual� nupoate /nlocui vreodat� lucrarea s3ngelui. Chiar dac� cineva ar devenila fel de spiritual ca apostolul Pavel, ca apostolul Ioan sau ca apostolulPetru, el tot ar avea nevoie de s3nge pentru aFsta /naintea luiDumnezeu.

Uneori, c3nd am p�c�tuit, Satan vine s� ne acuze; iar alteori,c3nd nu am p�c�tuit, Satan tot vine s� ne acuze. Uneori, problemanu este c� am p�c�tuit sau nu; ci problema este aceea de a nu aveao dreptate pozitiv� de oferit lui Dumnezeu; 5i de aceea Satan neacuz�. Totu5i, trebuie s� ne fie clar: noi putem intra /n prezen6a luiDumnezeu numai din pricina s3ngelui, nu din pricina altui lucru.Din moment ce am fost cur�6i6i prin s3nge 5i justifica6i prin s3nge,noi nu avem absolut nici o obliga6ie de a accepta acuza6iile lui Satan.

S3ngele pre6ios este baza r�zboiului spiritual. Dac� noi nucunoa5tem valoarea s3ngelui, nu putem lupta. Odat� ce con5tiin6anoastr� este sl�bit�, suntem termina6i. De aceea, dac� nu men6inemo con5tiin6� curat� 5i f�r� repro5, nu vom avea nici o cale de a-l tratape Satan. Satan poate folosi mii de motive pentru a ne acuza. Dac� leaccept�m, vom c�dea. Dar c3nd Satan ne vorbe5te, putem replicatuturor motivelor sale cu unicul r�spuns al s3ngelui. Nu exist� nicim�car un singur motiv c�ruia noi s� nu-i putem r�spunde cu s3ngele.R�zboiul spiritual necesit� o con5tiin6� f�r� nici o pat�, 5i numais3ngele ne poate asigura o asemenea con5tiin6�.

Evrei 10:2 spune: ?Deoarece cei care se /nchin�, fiind purifica6iodat�, nu ar mai fi avut con5tien6a p�catelorAB C3nd con5tiin6acre5tinului nu mai are sim6ul p�catului, aceasta se datoreaz� s3ngelui.Odat� ce st�m pe terenul s3ngelui, odat� ce credem /n s3nge, Satannu mai poate lucra asupra noastr�. Adesea nou� neFplace s� credemc� nu mai putem lupta deoarece am p�c�tuit. Dar Domnul 5tie c�suntem p�c�to5i; de aceea El a preg�tit s3ngele. Domnul are o calepentru omul p�c�tos, deoarece Domnul are s3ngele. Dar El nu arenici o cale pentru cel care de bun�voie accept� acuza6iile lui Satan.Oricine accept� acuza6iile lui Satan neag� puterea s3ngelui. Nimenicare crede /n s3ngele pre6ios nu poate ca /n acela5i timp s� primeasc�acuza6iile lui Satan. Ori una, ori cealalt�, trebuie s� plece. Dac�accept�m acuza6iile, s3ngele trebuie s� plece; dac� accept�m s3ngele,acuza6iile trebuie s� plece.


Domnul Isus este Marele Preot 5i Mediator pentru noi (vezi Evrei2:17-18; 4:14-16; 7:20-28; 8:6; 9:15; 1 Ioan 2:1). El sluje5te mereu /naceast� pozi6ieF1FMare Preot 5i Mediator. Scopul slujirii Sale esteacela de a ne ap�ra de acuza6iile lui Satan. Nu este nevoie dec3toFclip� pentru ca un om s�-L primeasc� pe El ca M3ntuitor, dar pentrua face fa6� acuza6iilor lui Satan este nevoie de o via6� /ntreag�. GnFlimbagreac�, cuv3ntul mediator /nseamn� ?un ap�r�tor r3nduit.B Domnuleste Mediatorul nostru, Ap�r�torul nostru. Domnul vorbe5te pentrunoi. Dar /ntrebarea este: St�m noi de partea Mediatorului, sau departea acuzatorului? Ar fi ridicol dac� am crede cuvintele acuzatorului/n timp ce Mediatorul nostru se afl� chiar /n plin� ac6iune de ap�rarea noastr�. Oare nu ar fi absurd dac� un avocat ar dovedi /n modcontinuu c� inculpatul este nevinovat, iar inculpatul ar persista /na-l crede pe acuzator? O, fie ca noi s� vedem c� Domnul Isus esteMediatorul nostru 5i c� El ne ap�r�! Fie ca noi s� vedem c� s3ngeleeste baza de pe care noi /l trat�m pe Satan! Ar trebui s� nur�spundem niciodat� acuza6iilor lui Satan cu o conduit� bun�;arFtrebui s�-i r�spundem cu s3ngele. Dac� noi am /n6elege valoareas3ngelui, ast�zi num�rul cre5tinilor plini de pace 5i bucurie de pep�m3nt s-ar /nmul6i mult.

?Ei l-au biruit din pricina s3ngelui Mielului.B C3t de pre6ioasesunt aceste cuvinte! Fra6ii l-au biruit nu din cauza meritului lor,aFprogresului lor sau a experien6ei lor. Ei l-au biruit din pricinas3ngelui Mielului. De fiecare dat� c3nd ne vin acuza6ii de la Satan,noi trebuie s� le trat�m prin s3nge. Odat� ce accept�m s3ngele,puterea lui Satan va fi anulat�. Tot ceea ce suntem depinde de s3nge,5i noi avem nevoie de s3nge /n fiecare zi. A5a cum am fost dependen6ide s3nge 5i ne-am /ncrezut /n s3nge /n ziua /n care am fost m3ntui6i,tot astfel /n continuare trebuie s� depindem de s3nge 5i s� ne/ncredem /n s3nge. Dumnezeu dore5te s� ne elibereze de multeacuza6ii lipsite de sens. El vrea s� rup� aceste lan6uri. Niciodat� nutrebuie s� credem c� suntem umili dac� primim zi de zi acuza6iilesale. Trebuie s� /nv�6�m s� biruim aceste acuza6ii. Dac�Fnu biruimacuza6iile, nu putem fi biruitori niciodat�. Biruitorii trebuie s�cunoasc� valoarea s3ngelui. De5i nu cunoa5tem imensa valoareaFs3ngelui, totu5i Gi putem spune Domnului: ?O Doamne, aplic� pentrumine s3ngele a5a dup� cum Tu Gl evaluezi.B Ar trebui s� trat�m


puterea lui Satan potrivit cu evaluarea de c�tre Dumnezeu as3ngelui, nu potrivit cu propria noastr� evaluare.

Cuv,ntul m0rturiei lor

Al doilea lucru este acela c� fra6ii l-au biruit ?din pricina cuv3n-tului m�rturiei lor.B C3nd con5tiin6a noastr� este f�r� pat�, atuncigura noastr� poate s� depun� m�rturie. C3nd exist� o acuza6ie /ncon5tiin6a noastr�, noi nu putem spune nimic. S-ar p�rea c�, cu c3tvorbim, cu at3t vocea ne devine mai sc�zut�. Aici, /n6elesul m�rturieieste acela de a depune m�rturie /naintea altora, nu /naintea noastr�/n5ine. C3nd /naintea lui Dumnezeu ai s3ngele, vei avea /ndr�zneal�/naintea lui Dumnezeu, 5i vei avea o m�rturie /naintea oamenilor.Nu numai c� vei depune m�rturie despre faptul c� p�c�to5ii pot fiierta6i 5i c� omul poate fi acceptat din pricina lui Cristos, ci vei depunem�rturie 5i despre /mp�r�6ia lui Dumnezeu. ?M�rturieB /nseamn�aFle spune altora ce este /n Cristos, iar cuv3ntul m�rturiei este cevacare trebuie spus. Biruitorii trebuie s� proclame frecvent victorialui Cristos. Satan se teme cel mai mult atunci c3nd acest fapt esterepetat iar�5i 5i iar�5i. Este un fapt c� /mp�r�6ia cerului va veni;este un fapt c� Domnul este Gmp�rat; este un fapt c� Cristos estevictorios 5i pe veci victorios; este un fapt c� Satan este /nfr3nt; esteFunfapt c� omul cel puternic a fost legat 5i condamnat /n mod legal; esteun fapt c� Cristos a distrus pe cruce toat� lucrarea lui Satan. C3nddeclar�m toate aceste fapte, noi avem m�rturia. C3nd proclam�m c�Cristos este asta 5i Cristos este aceea, aceasta este m�rturia.

Cuv3ntul m�rturiei este cel care /i provoac� lui Satan cea maimare team�. Satan nu se teme c3nd noi /ncerc�m s� st�m la discu6iecu el, dar se teme c3nd noi proclam�m faptele. Satan nu se temeatunci c3nd noi discut�m teologie sau c3nd explic�m Scripturile, darel se teme atunci c3nd noi declar�m faptele spirituale. ?Isus esteDomnulB 1 acesta este un fapt spiritual. Mul6i oameni vorbesc despreIsus ca Domn 5i explic� felul /n care Isus este Domn, dar Satan nuse teme absolut deloc. Totu5i, atunci c3nd cineva declar� /n credin6�c� Isus este Domnul, Satan se teme. El nu se teme de predicareasau de teologia noastr�, ci de cuv3ntul m�rturiei noastre.

C� Isus este deasupra oric�rui alt nume este un fapt spiritual.


Noi trebuie s�-l declar�m /n credin6�, nu numai oamenilor, ci 5i luiSatan. De multe ori noi /i vorbim lui Satan ca el s� aud�; noi vorbim/n mod inten6ionat, ca el s� aud�. Noi numim acesta cuv3ntulm�rturiei. Chiar 5i atunci c3nd suntem singuri /n camera noastr�,noi putem proclama cu voce tare: ?Isus este Domnul.B Putem spune:?Domnul Isus este mai puternic dec3t omul cel tare,B sau: ?Fiul luiDumnezeu l-a legat deja pe Satan,B etc. Acesta este cuv3ntul m�rturieinoastre.

Cre5tinii trebuie s� se bizuie pe rug�ciune /n orice lucru, dar uneoricuv3ntul m�rturiei noastre este mai eficace dec3t rug�ciunea. Gn Marcu11:23, Domnul Isus a spus: ?Oricine spune muntelui acestuia ORidic�-te 5i arunc�-te /n mareP 5i nu se /ndoie5te /n inima sa, ci crede c� ceeace spune se /nt3mpl�, va avea lucrul cerut.B Domnul Isus nu a spus c�ceea ce o persoan� se roag�, se va /nt3mpla; ci c� ceea ce o persoan�spune, se va /nt3mpla. Chinezii au un proverb: ?O compunere poateie5i imediat din gura cuiva.B DarFcre5tinii pot spune: ?O /mplinire poateie5i imediat din gura cuiva.B Dumnezeu aFcreat cerurile 5i p�m3ntulprin cuv3ntul gurii Sale. Incidentul din Marcu 11 ne arat� c� noi /iputem vorbi muntelui. Lucrul respectiv se va /ndeplini numai dac�vorbim /n credin6�. DeFmulte ori rug�ciunea nu este la fel de puternic�pe c3t este cuv3ntul proclama6iei. De multe ori trebuie s� folosimcuv3ntul m�rturiei pentru a-l trata pe Satan.

Atunci c3nd citim cartea Faptelor g�sim multe cuvinte ale m�rtu-riei. Gn capitolul 3, Petru 5i Ioan l-au v�zut pe olog la poarta templului,5i Petru nu a f�cut altceva dec3t s�-i spun�: ?Argint 5i aur nu am,dar ce am /6i dau: /n numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridic�-te5i umbl�.B Acesta este cuv3ntul m�rturiei. Cuv3ntul m�rturiei nu/nseamn� s�-L implori pe Dumnezeu s� trateze situa6ia, ci s� o tratezi/n mod direct, /n numele Domnului. Gn Fapte 16, c3nd PavelaFalungatFdemonul, el a folosit de asemenea cuv3ntul proclama6iei:?G6iFporuncesc /n numele lui Isus Cristos s� ie5i din ea.B DemonulaFie5it imediat.

S� ilustr�m /n continuare folosind relatarea unui anumit eveni-ment. Odat�, dou� surori erau implicate /n predicarea evangheliei.Gntr-o zi ele au ajuns /ntr-un anumit sat 5i au stat acolo un timp.@iFacolo era o femeie st�p3nit� de un demon, iar un membru alfamiliei sale le-a invitat pe aceste dou� surori s� mearg� /n casa ei


pentru a alunga demonul. Dup� ce s-au rugat, ele au sim6it c� trebuies� mearg�. C3nd au ajuns, au v�zut c� femeia era /mbr�cat� cuviincios5i c� totul era /n bun� ordine. Ele s-au /ntrebat dac� /ntr-adev�rfemeia era posedat� de un demon. Atunci i-au predicat, iar ea p�reac� /n6elege foarte bine. (De fapt, demonii nu pot /n6elege clar, dar eipretind c� o fac.) Cele dou� surori nu mai 5tiau ce s� cread�. Ei au/ntrebat-o pe femeie: ?Crezi /n Domnul Isus?B Ea aFr�spuns: ?Credde mul6i ani.B La aceast� replic�, cele dou� surori au fost realmentetulburate 5i nu mai 5tiau cum s� fac� fa6� situa6iei respective. Atunciau /ntrebat-o: ?@tii tu cine este Isus?B Ea a spus: ?Dac� vre6i s� 5ti6icine este Isus, veni6i 5i vede6i.B Apoi le-a condus din camera din fa6�/ntr-o camer� din spatele casei. Ar�t3nd c�tre un idol, ea a spus:?Acesta este Isus. Eu cred /n el de mul6i ani.B Atunci, una dintresurori a sim6it c� trebuie s� dea o m�rturie. V�Frog s� remarca6ifaptul c� ceea ce a spus ea este tipul de m�rturie despre care vorbimacum.

Sora a apucat m3na femeii 5i i-a spus (nu femeii, ci demonului):?G6i aminte5ti c�, /n urm� cu mai mult de nou�sprezece secole, Fiullui Dumnezeu a venit din cer pentru a deveni un om timp de treizeci5i trei de ani 5i jum�tate? De multe ori El a alungat demoni ca tine.G6iFaminte5ti c� ai dorit s�-L ataci 5i s�-I faci r�u? Tu 5i to6i ai vo5triv-a6i ridicat s�-L omor36i 5i s�-L pironi6i pe cruce. A6i fost ferici6i atunci.N-a6i 5tiut c� dup� trei zile El Se va scula din mor6i 5i vaFdistrugetoat� puterea voastr�. Nu e5ti dec3t un duh r�u sub m3na lui Satan.G6i aminte5ti c�, atunci c3nd Fiul lui Dumnezeu a ie5it din Hades,Dumnezeu a anun6at din cer tuturor creaturilor vii 5i tuturor duhu-rilor: ODe acum /ncolo numele lui Isus este mai presus de orice nume.De fiecare dat� c3nd numele S�u este men6ionat, orice limb� trebuies� m�rturiseasc� 5i orice genunchi trebuie s� se pleceP? A5aFc�, /nnumele lui Isus /6i poruncesc s� ie5i din ea!B C3nd sora a f�cut aceast�proclama6ie, demonul a tr3ntit femeia pe podea 5i a plecat.

Gntrebarea surorii: ?G6i aminte5ti?B este de o importan6� maxim�.Rostirea repetat� a acelei /ntreb�ri a fost m�rturia ei. Dac�-i predic�mlui Satan, 5i el poate predica, 5i el poate face acest lucru foarte mult.Dac� st�m la discu6ie cu el, el are tot felul de ra6ionamente. Dardac� vorbim faptele, /n special faptele spirituale, Satan va fi neaju-torat.


Trebuie s� cunoa5tem faptele din Scripturi 5i s� le credem. Trebuies� fim acoperi6i de s3nge pentru ca Dumnezeu s� ne protejezedeFtoate atacurile vr�jma5ului. Apoi /i putem vorbi lui Satan. Satanse teme atunci c3nd noi /i vorbim cuv3ntul m�rturiei. Gn experien6anoastr� cre5tin�, uneori ne sim6im at3t de slabi, /nc3t nici nu neputem ruga lui Dumnezeu. Gn asemenea momente trebuie s� neamintim faptele spirituale, faptele victorioase. Trebuie s� proclam�m/naintea lui Satan 5i a demonilor s�i c� Domnul Isus este victorios 5ic� Isus este Domnul. O asemenea proclama6ie este m�rturia, iarm�rturia este proclama6ia. Ce proclam�m noi? Noi proclam�m c�Isus este Domn, c� Domnul este victorios, c� Satan a fost c�lcat subpicioarele Sale. Apoi noi proclam�m c� Domnul ne-a dat autoritates� c�lc�m peste 5erpi 5i scorpioni 5i s� biruim toat� puterea vr�jma5u-lui. Acesta este cuv3ntul m�rturiei. Cuv3ntul m�rturiei /l face peSatan s�-5i piard� terenul. C3nd depunem cuv3ntul m�rturiei, noi /id�m lui Satan o lovitur�. Lucrarea Domnului ne-a dat nu doar s3ngelecare s� ne protejeze, ci 5i cuv3ntul m�rturiei prin care /l putem/nfr3nge pe Satan.

A nu ne iubi via3a sufletului

Am vorbit despre baza biruin6ei, dar care este experien6a biruitori-lor? Ei fac fa6� /ncerc�rilor 5i /nt3mpin� multe dificult�6i, darApocalipsa 12:11 spune: ?Ei nu 5i-au iubit via6a sufletului chiar p3n�la moarte.B Aceasta este atitudinea biruitorilor /n r�zboi. Gn acestverset, cuv3ntul ?via6�B are dou� sensuri. Unul denot� via6a fizic�,/n timp ce cel�lalt se refer� la puterea sufletului. (Cuv3ntul ?via6�Bpoate fi tradus prin ?via6a sufletului.B) S� analiz�m puterea sufletuluisau abilitatea natural�.

Cea mai bun� metod� prin care Satan ne poate trata este aceeade a ne face s� ac6ion�m /n propria noastr� putere. Satan vrea ca nois� ac6ion�m prin noi /n5ine. El vrea ca noi s� exercit�m proprianoastr� abilitate 5i energie carnal� /n lucrarea noastr� pentruDumnezeu.

Ce este abilitatea natural�? Abilitatea natural� este abilitatea pecare am avut-o de la /nceput 5i care nu a fost tratat� prin cruceniciodat�. Ea /nso6e5te caracterul nostru. Abilitatea natural� a unuiom ar putea fi inteligen6a sa. Gn tot ceea ce face, el se bazeaz� pe


propria sa inteligen6�. Pentru altul, abilitatea natural� poate s� fieelocven6a sa. El poate vorbi bine, independent de orice putere special�de la Duhul Sf3nt. Totu5i, omul nu-L poate sluji pe Dumnezeu cuabilitatea natural�, care nu a fost tratat� prin cruce niciodat�.Falimentul bisericii se datoreaz� faptului c� omul /5i folose5teabilitatea sa natural�. O, noi to6i trebuie s� fim adu5i de Dumnezeula punctul /n care s� fim plini de fric� 5i tremur, ca nu cumva s�Ffacemceva f�r� Domnul. Trebuie s� devenim asemenea persoaneF1Fcarenu doar s� vorbeasc� astfel de lucruri, ci care /n realitate s� fieasemenea persoane. Atunci vom deveni utili /n m3na lui Dumnezeu.

Noi nu /ncuraj�m pe nimeni s� pretind� c� este sf3nt. Acest lucrueste inutil, deoarece nu vine din Cristos. Noi spunem c� Dumnezeuvrea s� zdrobeasc� tot ceea ce este natural /ntr-un om. Cristos va fimanifestat numai atunci c3nd vom fi separa6i de toate elementelecare /5i au originea /n sinele nostru. Trebuie s�-I /ng�duim luiDumnezeu s� ne anuleze sinele prin cruce. Gntr-o zi trebuie s�-I/ng�duim lui Dumnezeu s� fr3ng� coloana vertebral� a vie6ii noastrenaturale. Nu ar trebui s� /ncerc�m s� trat�m aceast� chestiuneaspect cu aspect, punct cu punct. Faptul de a trata numai lucrurileexterioare 5i a l�sa neatins� via6a l�untric�, natural�, nu numaic�Feste inutil, ci dimpotriv�, ne va face m3ndri. Vom considera c�suntem c3t se poate de satisf�c�tori; totu5i, condi6ia noastr� l�untric�va fi chiar mai dificil de tratat.

Trebuie s� vin� ziua /n care puterea noastr� de a face binele5iFabilitatea noastr� de a-L sluji pe Dumnezeu vor fi zdrobite. Atuncivom m�rturisi /naintea lui Dumnezeu 5i /naintea oamenilor c� noinu putem face nimic. Ca urmare, Cristos va putea s�-@i manifesteputerea asupra noastr�. Noi to6i trebuie s� fim adu5i de Dumnezeula stadiul /n care s� nu putem face nimic /n biseric� prin putereanoastr� natural�. Mul6i oameni cred c�, at3t timp c3t motiva6ia loreste corect�, este suficient de bine. Dar nu este a5a. C3nd spuic�Flucrezi, Domnul va /ntreba: ?Prin ce lucrezi?B Dac� spui c� e5tizelos, Domnul va /ntreba: ?De unde vine zelul t�u?B Dac� spui c� aiputere, Domnul va /ntreba: ?Care este sursa puterii tale?B Gntrebareanu este ce faci, ci cu ce o faci. Problema nu este dac� lucrul respectiveste bun sau nu, ci care este sursa bun�t�6ii.

Trebuie s� /nv�6�m s� experiment�m crucea. Scopul crucii este


acela de a ne trata, pentru ca s� nu mai /ndr�znim s� ac6ion�m prinnoi /n5ine. Este inutil s� discut�m doar despre mesajul crucii sau s�ascult�m mesajul crucii. Dumnezeu are nevoie de cei care au trecutprin cruce 5i care au fost trata6i de cruce. Nu este destul ca mesajulnostru s� fie corect. Trebuie s� /ntreb�m: ?Cum r�m3ne cu noi /n5ine?Ce fel de persoane suntem noi?B Apostolul Pavel spunea: ?C�ci m-amhot�r3t s� nu cunosc altceva /ntre voi dec3t pe Isus Cristos 5i pe Elr�stignit. @i eu am fost la voi /n sl�biciune 5i /n team� 5i /n multtremur; 5i vorbirea 5i proclama6ia mea nu constau /n cuvinteleconving�toare ale /n6elepciuniiB (1 Cor. 2:2-4). Prima parte a acestorversete se refer� la mesajul lui Pavel, iar ultima parte se refer�laFpersoana lui Pavel. Deseori noi credem c� atunci c3nd o persoan�ca Pavel se ridic� s� vorbeasc�, el trebuie s� se simt� bogat 5i plin depropriile sale resurse. Dar mesajul lui Pavel era crucea, iar el /nsu5iera /n sl�biciune, fric� 5i mult tremur. De fiecare dat� c3nd cunoa5temcrucea vom fi /n sl�biciune, team� 5i mult tremur. Dac� am fosttrata6i de cruce, nu vom avea nici o /ncredere /n noi /n5ine 5i nuvom /ndr�zni s� ne l�ud�m. Dac� ne l�ud�m, consider3nd c� suntemfoarte capabili, nu cunoa5tem deloc crucea.

Lucrarea subiectiv� a crucii /n noi este aceea de a /nl�tura lucrurilecare nu-5i au originea /n Dumnezeu. Crucea las� numai lucrurilecare sunt din Dumnezeu. Ea nu poate cl�tina ceea ce vine de laDumnezeu, dar tot ce este de la om este f�r� putere /naintea ei. Uniifra6i au spus c� /n trecut aveau multe metode de a-i ajuta pe oamenica s� fie m3ntui6i; dar dup� ce au /nceput s� experimenteze tratareaprin cruce, crucea a tratat variatele lor metode, 5i acum este ca 5ic3nd nu mai sunt capabili s� fac� nimic. Aceasta dovede5te c� ceeace f�ceau /nainte venea din ei /n5i5i, deoarece tot ceea ce este dinDumnezeu nu poate fi omor3t de cruce. Tot ceea ce poate fi distrusde cruce este cu certitudine de la om. Ceea ce trece de cruce 5i/nviaz� din nou este de la Dumnezeu; tot ceea ce nu este capabil s�/nvieze este de la om. Domnul Isus este de la Dumnezeu, c�ci dup�ce aFtrecut prin cruce, El a fost capabil s� /nvieze din nou. Ar trebuis� nu iubim nimic din via6a sufleteasc� sau din via6a c�rnii, ci s�oFl�s�m ca /n /ntregime s� se duc� /n moarte. Nu trebuie s� /ng�duimca ceva dintr-o asemenea via6� s� r�m3n� /n noi. Baza biruin6einoastre este s3ngele Mielului 5i cuv3ntul m�rturiei noastre. Mai


mult, atitudinea noastr� este aceea c� nu vom tr�i prin noi /n5ine /nnici un fel; nu vom pre6ui propria noastr� abilitate 5i nici nu vomavea vreo /ncredere /n sine. Trebuie s� tr�im ca oameni plini deteam� 5i tremur. Trebuie s� realiz�m ce creaturi slabe suntem.

Cel�lalt /n6eles al neiubirii vie6ii sufletului nostru este acela c�noi nu ne iubim via6a noastr� fizic�. Trebuie s� st�m pentru Dumne-zeu chiar cu pre6ul vie6ii noastre. Gn cartea Iov, Satan I-a spus luiDumnezeu: ?Piele pentru piele! Gntr-adev�r, omul va da tot ce arepentru via6a saB (2:4). Satan 5tie c� omul /5i pre6uie5te via6a maimult dec3t orice altceva. Dar Dumnezeu spune c� biruitorii nu /5iiubesc via6a. Atitudinea biruitorului este aceea c� lui nu-i pas� deceea ce i-ar putea face Satan. Chiar dac� Satan i-ar lua via6a, elFnuse va /nclina niciodat� /naintea sa, ci /ntotdeauna /i va r�m3ne cre-dincios lui Dumnezeu. Atitudinea biruitorului este aceea de a ficapabil s�-I spun� Domnului: ?De dragul T�u, nu este nici un singurlucru pe care s� nu vreau s�-l p�r�sesc, nici chiar via6a mea.B

CAPITOLUL 5

ORAŞUL SFÂNT, NOUL IERUSALIM

Am văzut deja că femeia din Geneza 2 este aceeaşi cu femeia dinEfeseni 5 şi Apocalipsa 12. Acum să analizăm o altă femeie, desprecare se consemnează în Apocalipsa 21 şi 22.

Deşi există o mare distanţă între ele, ultimele două capitole dinApocalipsa corespund cu primele trei capitole din Geneza. Dumnezeua creat cerul şi pământul în Geneza 1, iar despre cerul cel nou şipământul cel nou se vorbeşte în ultimele două capitole din Apocalipsa.Atât în Geneza cât şi în Apocalipsa se află pomul vieţii. În Geneza esteun râu care curge din Eden, iar în Apocalipsa este un râu de apă viecare curge din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. În Geneza existăaurul, perlă (bedelion) şi un fel de piatră preţioasă (onix), iar în Apoca-lipsa există aur, perlă şi tot felul de pietre preţioase. În Geneza 2, Evaera soţia lui Adam. În Apocalipsa 21, Mielul are şi El o soţie. SoţiaMielului este Noul Ierusalim, iar scopul veşnic al lui Dumnezeu esteîmplinit în această femeie. În Geneza 3, căderea omului a fost urmatăde moarte, boală, suferinţă şi blestem. Dar, atunci când Noul Ierusalimcoboară din cer, în capitolul 21 din Apocalipsa, nu mai există moarte,suferinţă, plâns sau durere, deoarece toate lucrurile de odinioară autrecut. Dacă citim Scripturile cu atenţie, vom vedea că Geneza 1—3corespunde într-adevăr cu Apocalipsa 21 şi 22. Aceste pasaje stau faţăîn faţă la cele două capete ale timpului.

Deci, am văzut patru femei: Eva în Geneza 2, soţia (biserica) înEfeseni 5, femeia din viziunea din Apocalipsa 12, precum şi soţiaMielului din Apocalipsa 21. Aceste patru femei sunt de fapt o singurăfemeie, dar istoria ei poate fi împărţită în patru stadii. Când a fostconcepută în planul lui Dumnezeu, ea s-a numit Eva. Când este


răscumpărată şi Îl manifestă pe Cristos pe pământ, ea este numităbiserica. Când este persecutată de marele dragon, ea este femeiadin viziune. Când este complet glorificată în veşnicie, ea este soţiaMielului. Aceste patru femei revelează lucrarea lui Dumnezeu dinveşnicie în veşnicie. Femeia din Geneza 2 este femeia pe careDumnezeu Şi-a propus-o în inima Sa în veşnicia trecută, iar femeiadin Apocalipsa 21 este femeia care împlineşte scopul lui Dumnezeuîn veşnicia viitoare. Dintre cele două femei de la mijloc, una estebiserica, pregătită de către Dumnezeu pentru Cristos, iar cealaltăeste femeia care va da naştere copilului de parte bărbătească lasfârşitul timpului. Cu alte cuvinte, aceste patru femei descriu celepatru stadii ale istoriei unei singure femei: un stadiu este în veşniciatrecută, două stadii sunt între veşnicii şi un alt stadiu este în veşni-cia viitoare. Chiar dacă aceste patru femei par să fie diferite cândvorbim despre ele separat, când le punem împreună vedem că de fapteste vorba de aceeaşi femeie. Soţia Mielului este femeia din Efeseni 5.Din moment ce Domnul Isus este Mielul, este imposibil ca femeiadin Efeseni 5 să fie alta decât soţia Mielului. Femeia din Efeseni 5este asemănată şi cu Eva, iar Eva este asemănată şi cu soţia Mieluluidin Apocalipsa 21. Când există biruitori, a căror lucrare o reprezintăpe cea a întregii biserici, femeia din Apocalipsa 12 va introduce femeiadin Apocalipsa 21. Ca rezultat, în veşnicia viitoare Dumnezeu vaobţine într-adevăr o femeie, o femeie conducătoare, care-l va fi tratatcomplet pe Satan. Dumnezeu va obţine cu adevărat o soţie pentruMiel, iar scopul Său va fi împlinit. Să vedem modul în care femeiadin Apocalipsa 12 devine femeia din Apocalipsa 21.

CĂDEREA BABILONULUI

Dintre cele două femei despre care se vorbeşte în Apocalipsa17:1-3 şi 21:9-10, una este numită curva cea mare, iar cealaltă estenumită mireasa. Apocalipsa 17:1 spune: „Şi unul din cei şapte îngericare avea cele şapte potire a venit şi a vorbit cu mine zicând: ‚Vinoaici; îţi voi arăta judecata curvei celei mari care şade pe multe ape.‘ “Apocalipsa 21:9 spune: „Şi unul dintre cei şapte îngeri care aveaucele şapte potire pline cu ultimele şapte plăgi, a venit şi a vorbit cumine, spunând: ‚Vino aici; îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului.‘ “Apocalipsa 17:3 spune: „Şi m-a dus în duh într-o pustie, şi am văzut

ORAŞUL SFÂNT, NOUL IERUSALIM 103

o femeie.“ Apocalipsa 21:10 spune: „Şi m-a dus în duh pe un muntemare şi înalt, şi mi-a arătat oraşul sfânt, Ierusalimul, care se coboradin cer de la Dumnezeu.“ Când Duhul Sfânt l-a inspirat pe om săscrie Scripturile, El a folosit în mod intenţionat o structură paralelăatunci când a prezentat cele două femei, pentru ca noi să avemo imagine clară.

Să analizăm întâi lucrurile referitoare la curvă. Curva desprecare se vorbeşte în Apocalipsa 17 şi 18 este Babilonul, iar faptele eisunt extrem de neplăcute lui Dumnezeu. De ce conduita ei constituieo ofensă atât de mare la adresa lui Dumnezeu? Ce reprezintăBabilonul şi care este principiul Babilonului? De ce Dumnezeu tra-tează Babilonul şi de ce este necesar să aşteptăm ca Babilonul să fiejudecat înainte ca soţia Mielului să apară? Dumnezeu să ne deschidăochii pentru ca într-adevăr să vedem Babilonul conform Scripturilor.

Numele Babilon îşi are originea în „Babel.“ Ne amintim istoriaturnului Babel din Biblie. Principiul turnului Babel implică încercareade a construi pe pământ ceva care să atingă cerul. Când oamenii auzidit acest turn, ei au folosit cărămizi. Între cărămidă şi piatră existăo diferenţă fundamentală. Piatra este făcută de Dumnezeu, iar cără-mizile sunt făcute de om. Cărămizile sunt o invenţie omenească, unprodus omenesc. Babilonul este legat de propriile eforturi ale omuluide a construi un turn care să atingă cerul. Babilonul reprezintăabilitatea omului. El reprezintă un creştinism fals, un creştinismcare nu-I îngăduie Duhului Sfânt să aibă autoritate, un creşti-nism care nu caută călăuzirea Duhului Sfânt şi care face toatelucrurile prin efort omenesc. Totul constă din cărămizi arse de om;totul depinde de acţiunea omului. Cei care acţionează după acestprincipiu nu văd că sunt limitaţi; în loc de aceasta, ei încearcă săfacă lucrarea Domnului folosindu-şi propria lor abilitate naturală.Ei nu stau pe o poziţie în care într-adevăr să poată spune: „Doamne,dacă Tu nu ne dai har, noi nu putem face nimic.“ Ei cred că abilitateaomului poate fi suficientă pentru a face lucrurile spirituale. Intenţialor este aceea de a întemeia pe pământ ceva care să atingă cerul.

Totuşi, Dumnezeu nu poate accepta aşa ceva niciodată. Un omare ceva talent şi crede că poate să predice după ce a studiat puţinteologia. Ce înseamnă asta? Cărămizi! Un altul, care este foarteinteligent, primeşte un anumit ajutor şi posedă o anumită cunoştinţă,


şi apoi devine un lucrător creştin. Din nou, ce înseamnă aceasta?Cărămizi! Un anumit om este capabil să facă anumite lucruri, decii se cere să vină şi să conducă treburile bisericii. Ce înseamnă aceasta?Cărămizi! Toate acestea sunt eforturile omului de a construi ceva depe pământ până la cer folosind abilitate omenească, folosind cărămizi.

Din nou, trebuie să accentuăm faptul că în biserică nu există niciun loc pentru om. Lucrurile cereşti pot veni numai din cer; lucrurilede pe pământ nu pot merge niciodată în cer. Problema omului esteaceea că el nu vede că se află sub judecată, şi nici nu vede că nueste decât ţărână şi lut. Omul poate construi până la o mare înălţime,dar cerul este mai sus decât cea mai mare înălţime făcută de om.Indiferent cât de înalt pot să-şi zidească oamenii turnul, ei tot nu potatinge cerul. Cerul este întotdeauna deasupra omului. Deşi omulpoate să urce şi să construiască, şi deşi s-ar putea să nu cadă, el totnu va fi capabil să atingă cerul. Dumnezeu a distrus planul omuluide a construi turnul Babel pentru a-i arăta că este inutil în lucrurilespirituale. Omul nu poate face nimic.

În Vechiul Testament există un alt incident care ilustrează în modremarcabil acest principiu. Când israeliţii au intrat în ţara Canaan,prima persoană care a comis păcat a fost Acan. Care a fost păcatul pecare l-a comis Acan? El a spus: „Când am văzut în mijlocul prăziio manta frumoasă de Şinear…le-am poftit şi le-am luat“ (Ios. 7:21).O haină babiloniană l-a amăgit pe Acan, făcându-l să păcătuiască.Ce implică această haină frumoasă? Haina frumoasă este purtată dedragul înfăţişării. Când cineva se îmbracă cu o haină frumoasă, aceastaînseamnă că el se împodobeşte pentru a-şi îmbunătăţi înfăţişarea şipentru a-şi adăuga un pic de strălucire. Faptul că Acan a poftit o hainăbabiloniană denotă faptul că el urmărea să se îmbunătăţească pe sine,să arate mai bine. Acesta a fost păcatul lui Acan.

Cine au fost primii care au păcătuit în Noul Testament, după cea început biserica? Scriptura revelează că ei au fost Anania şi Safira.Care a fost păcatul pe care l-au comis? Ei L-au minţit pe DuhulSfânt. Ei nu-L iubeau prea mult pe Domnul, dar voiau să fie priviţica unii care-L iubesc foarte mult pe Domnul. Ei doar simulau. Ei nuau fost gata să-I ofere cu bucurie lui Dumnezeu totul al lor. Totuşi,înaintea omului, ei au acţionat ca şi cum I-ar fi oferit totul. Aceastaeste haina babiloniană.


Deci, principiul Babilonului este ipocrizia. Nu există nici o reali-tate, şi totuşi oamenii acţionează ca şi cum ea ar exista, pentrua obţine gloria de la om. Iată o primejdie reală pentru copiii luiDumnezeu — aceea de a simula că sunt spirituali. Foarte mult dinconduita spirituală este în falsitate. Ea este îmbrăcată ca o poleială.Multe rugăciuni lungi sunt contrafaceri; multe tonuri rugative suntireale. Nu există nici o realitate; dar lucrurile sunt făcute ca şi cumea ar exista. Acesta este principiul Babilonului. De fiecare dată cândîmbrăcăm o haină care nu se potriveşte cu condiţia noastră reală,noi ne acţionăm în principiul Babilonului.

Copiii lui Dumnezeu nu ştiu cât de multă falsitate au îmbrăcatpentru a primi glorie de la om. Acest lucru este complet opus atitudiniimiresei. Orice lucru făcut în falsitate este conform principiului curvei,nu conform principiului miresei. Pentru copiii lui Dumnezeu esteun lucru mare să fie eliberaţi de simulare înaintea omului. PrincipiulBabilonului este acela de a simula pentru a primi gloria de la om.Dacă ne fixăm privirea pe gloria omului şi pe poziţia acestuia înbiserică, noi avem o parte în păcatul hainei babiloniene şi în păcatulcomis de Anania şi Safira. Consacrarea falsă este păcat, iar spirituali-tatea falsă este de asemenea păcat. Adevărata închinare este în duhşi în adevăr. Fie ca Dumnezeu să ne facă oameni adevăraţi.

O altă condiţie a Babilonului este dezvăluită în Apocalipsa 18:7:„Căci ea zice în inima ei: ‚Şed ca regină, şi nu sunt o văduvă.‘ “ Ea şadeca o regină. Ea şi-a pierdut în întregime caracterul de văduvă. Ea nuare nici un simţământ faţă de Domnul Isus care a fost omorât şirăstignit pe cruce. În loc de aceasta, ea spune: „Şed ca regină.“ Ea şi-apierdut credincioşia; ea şi-a ratat scopul ei potrivit. Acesta esteprincipiul Babilonului, şi acesta este creştinismul corupt.

Capitolul 18 ne spune multe alte lucruri despre Babilon, în speciallucruri legate de luxul în care se desfăta. În ceea ce priveşte atitudineanoastră faţă de invenţiile ştiinţei, noi ne putem folosi de multe dintreele atunci când avem nevoie. Aşa cum apostolul Pavel vorbea desprefolosirea lumii (1 Cor. 7:31), scopul nostru este numai acela de a folosiaceste lucruri. Totuşi, desfătarea în lux este altceva. Unii creştinirefuză orice lux şi orice lucru care contribuie la desfătarea cărnii.Noi nu spunem că nu ar trebui să folosim absolut deloc anumitelucruri; dar spunem că orice lucru în exces înseamnă lux. Indiferent


dacă este vorba de îmbrăcăminte, hrană sau adăpost, cât timp esteceva excesiv sau dincolo de nevoia noastră, este un lux şi este conformprincipiului Babilonului. Dumnezeu ne permite tot ceea ce avemnevoie, dar El nu ne permite lucruri care depăşesc necesitateanoastră. Ar trebui să ne organizăm trăirea potrivit principiului nevoii;atunci Dumnezeu ne va binecuvânta. Dacă trăim conform pofteinoastre, atunci trăim conform principiului Babilonului, şi Dumnezeunu ne va binecuvânta.

Am văzut că principiul Babilonului înseamnă amestecarealucrurilor omului cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi a lucrurilor cărniicu lucrurile Duhului. Înseamnă a simula că ceva din om este cevadin Dumnezeu. Înseamnă a primi gloria omului pentru a satisfacepofta omului. Prin urmare, Babilonul este creştinismul amestecat şicorupt. Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de Babilon?Apocalipsa 18:4 spune: „Şi am auzit o altă voce din cer, spunând:‚Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu participaţi la păcatele ei şi sănu primiţi plăgile ei.‘ “ 2 Corinteni 6:17-18 spune de asemenea:„De aceea, ‚ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi separaţi, spune Domnul; şi nuvă atingeţi de ce este necurat; şi vă voi primi bine‘; ‚şi Eu voi fi unTată pentru voi, iar voi Îmi veţi fi fii şi fiice.‘ “ Conform Cuvântuluilui Dumnezeu, copiii Săi nu pot fi implicaţi în nici un lucru careconţine caracterul Babilonului. Dumnezeu a spus că trebuie să ieşimdin orice situaţie în care puterea omului este amestecată cu puterealui Dumnezeu, în care abilitatea omului este amestecată cu lucra-rea lui Dumnezeu, şi în care opinia omului este amestecată cuCuvântul lui Dumnezeu. Noi nu putem avea parte în vreun lucrucare are caracterul Babilonului. Trebuie să ieşim afară din el. Copiiilui Dumnezeu trebuie să înveţe din adâncimile duhului lor să sesepare de Babilon şi să judece toate acţiunile lui. Dacă facem astfel,noi nu vom fi condamnaţi împreună cu Babilonul.

Babilonul şi-a avut începutul în turnul Babel. Babilonul devinetot mai mare zi de zi. Dar la sfârşit îl va judeca Dumnezeu. Apocalipsa19:1-4 spune: „După aceste lucruri, am auzit ceva şi cum ar fi fostvocea unei mari mulţimi din cer, spunând: ‚Aleluia! Mântuireaşi gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru. Căci adevărate şidrepte sunt judecăţile Sale; căci El a judecat curva cea mare carea corupt pământul cu curvia ei, şi El a răzbunat sângele sclavilor Săi


din mâna ei.‘ Şi a doua oară ei au spus: ‚Aleluia!‘ Şi fumul ei se ridicăîn sus în vecii vecilor. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patrucreaturi vii au căzut jos şi I s-au închinat lui Dumnezeu care şade petron, spunând: ‚Amin, Aleluia!‘ “ Atunci când Dumnezeu va judecacurva şi va zdrobi toată lucrarea ei, şi când El va arunca afară totceea ce este ea şi principiul pe care îl reprezintă, vocile din cer vorspune: „Aleluia!“ În Noul Testament există foarte puţine exclamaţiide „Aleluia,“ şi toate se află în acest capitol deoarece Babilonul, carea falsificat Cuvântul lui Cristos, a fost judecat.

Pasajul din Apocalipsa 18:2-8 ne spune motivul căderii şi judecăriiBabilonului. Faptele păcătoase ale Babilonului sunt proclamate, iarconsecinţele judecăţii lui sunt prezentate. Toţi cei care au acelaşi gândcu Dumnezeu trebuie să spună: „Aleluia,“ căci Dumnezeu a judecatBabilonul. Deşi judecata efectivă va avea loc în viitor, judecata spiritualătrebuie să aibă loc astăzi. Judecata efectivă va fi îndeplinită de cătreDumnezeu în viitor, dar judecata spirituală trebuie să fie executatăde către noi astăzi. Dacă copiii lui Dumnezeu aduc în biserică multelucruri nespirituale, cum considerăm acest lucru? Oare faptul că noitoţi suntem copiii lui Dumnezeu şi că ar trebui să ne iubim unii pealţii înseamnă că nu ar trebui să spunem „Aleluia“ la judecata luiDumnezeu? Trebuie să înţelegem că aici nu este vorba de dragoste, cide gloria lui Dumnezeu. Principiul Babilonului este confuzia şinecurăţia; de aceea, numele ei este curva. Puţinele pasaje dinApocalipsa pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a descrie Babilonulne arată ura Sa extremă faţă de ea. „Cei care distrug pământul“ dinApocalipsa 11:18 sunt din această femeie, despre care în capitolulnouăsprezece se spune că „a corupt pământul“ (v. 2).

Dumnezeu urăşte principiul Babilonului mai mult decât oricealtceva. Trebuie ca în prezenţa Sa să vedem cât din fiinţa noastră încănu este absolut pentru El. Tot ce este compromis şi nu este absoluteste numit Babilon. Avem nevoie de iluminarea lui Dumnezeu, pentruca în lumina Sa să putem judeca totul din noi care nu este absolut faţăde El. Numai când ne judecăm pe noi înşine în felul acesta putemmărturisi că şi noi urâm principiul Babilonului. Fie ca, prin harul Său,Domnul să nu îngăduie ca noi să urmărim glorie şi onoare în afara luiCristos. Domnul nee cere ca să ne placă şi să urmărim să fim persoaneabsolute, care să nu trăiască în principiul Babilonului.


Apocalipsa 19:5 spune: „Şi o voce a ieşit din tron, spunând: ‚Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru, voi toţi sclavii Săi şi cei care vă temeţi de El,mici şi mari.‘ “ O trăsătură specială a cărţii Apocalipsa o constituieproclamaţiile din cer. Citim despre lucruri cum ar fi o „voce din cer“ şi„o voce a ieşit din tron“ (18:4; 19:5). Acestea sunt declaraţii din cer,care indică timpul când Dumnezeu vorbeşte, locul în care Dumnezeuvorbeşte şi lucrul pe care El pune accent. Există motive clare pentruproclamaţia din Apocalipsa 19:5. Pe de o parte, ea se datorează faptuluică marea curvă este judecată; iar pe de altă parte, ea priveşte cătrecăsătoria Mielului care trebuie să vină. De aceea, din cer a fost emisăo proclamaţie din cer pentru a-I da laudă Dumnezeului nostru.Dumnezeu lucrează din veşnicie şi a consumat multă energie înlucrarea Sa pentru ca să obţină laudă. Efeseni menţionează că Dumne-zeu are o moştenire în sfinţi. Care este moştenirea lui Dumnezeu însfinţi? Există numai un singur lucru pe care omul I-l poate aduce luiDumnezeu — lauda. Lauda este moştenirea lui Dumnezeu în sfinţi.Vocea din cer proclamă faptul că toţi slujitorii lui Dumnezeu, toţi ceicare-I aparţin lui Dumnezeu, mici şi mari, trebuie să-L laude. Scopullui Dumnezeu trebuie împlinit, şi el va fi împlinit în curând. Dumnezeutrebuie să obţină ceea ce caută; noi toţi trebuie să-L lăudăm.

Când vocea de pe tron a declarat că lauda trebuie dată luiDumnezeu, în univers au răsunat o mulţime de ecouri. Apocalipsa19:6 spune: „Şi am auzit ca şi cum ar fi fost vocea unei mari mulţimişi ca sunetul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând:‚Aleluia! Căci Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic dom-neşte.‘ “ Pe de o parte, a fost emisă o declaraţie de la tron; iar pe dealtă parte a existat un răspuns din partea a mii de mii, şi a zeci demii de zeci de mii. Când Ioan asculta, el nu a auzit vocea unei singurepersoane, ci vocea multor ape şi vocea unor tunete puternice. Cândasculţi zgomotul unei mari cascade sau al valurilor oceanului, veiînţelege cât de puternică poate fi vocea multor ape. Vocea tunetuluieste suficient de puternică; cu cât mai puternică este vocea tune-telor puternice! Toate aceste voci puternice şi tunătoare spuneau:„Aleluia!“ Declaraţia din cer, răspunsul întregului univers şi fiecarevoce spunea „Aleluia“ din cauza unui eveniment special care urmasă aibă loc. Evenimentul este acela că „Domnul Dumnezeul nostrucel Atotputernic domneşte.“


ASpre ce se îndreaptă inimile noastre atunci când citim aceastăproclamaţie? Acest pasaj nu spune că noi vom domni şi că prin urmarear trebui să ne veselim şi să fim extrem de bucuroşi. Şi nici nuspune că vom primi o coroană şi că de aceea ar trebui să-L lăudămpe Dumnezeu. El spune că Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputer-nic domneşte. Gândul lui Dumnezeu este acela că El ar trebui sădomnească, că El ar trebui să exercite autoritate. Când Dumnezeudomneşte, Cristos este Cel care domneşte. Să întoarcem paginileînapoi, la Apocalipsa 11:15: „Împărăţia lumii a devenit împărăţiaDomnului nostru şi a Cristosului Său, şi El va domni în veci de veci.“„Domnul nostru“ se referă la Dumnezeu, iar „Cristosul Său“ se referăla Cristos. Dar pronumele „El“ care urmează este folosit într-un moddestul de ciudat. Din moment ce pasajul începe cu „Domnul nostruşi…Cristosului Său,“ ar fi logic ca el să continue cu expresia: „Şi Eivor domni în veci de veci.“ Aşa ar fi corect din punct de vederegramatical. Dar nu este aşa. Pasajul respectiv este urmat de expresia„Şi El va domni în veci de veci.“ Aceasta ne face în stare să înţelegemcă domnia Domnului este domnia lui Cristos, şi că domnia lui Cristoseste domnia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este împărăţialui Cristos. Domnia lui Dumnezeu este domnia lui Cristos. DeoareceDumnezeu domneşte şi Cristos domneşte, toţi se veselesc cu o marebucurie şi strigă: „Aleluia!“

Apocalipsa 19:7 continuă: „Să ne bucurăm şi să ne veselim, şi să-Iaducem gloria…“ Acesta este momentul în care Dumnezeu va figlorificat. Iar apoi, versetul spune: „…căci a venit căsătoria Mielului,şi soţia Lui s-a pregătit.“ (Soţia este traducerea corectă, deşi uniitraducători folosesc cuvântul mireasa). Nu numai că autoritatea luiDumnezeu a început, dar a fost introdusă şi împărăţia. Mai mult,omul corporativ, eterna Eva pe care Dumnezeu a dorit-o, a fostobţinută. Căsătoria Mielului a venit, iar soţia Lui s-a pregătit. Existădouă motive pentru laudă. În primul rând, Dumnezeu domneşte.La aceasta noi spunem: „Aleluia!“ În al doilea rând, Dumnezeua obţinut ceea ce El S-a hotărât să aibă în veşnicia trecută. La aceastanoi spunem din nou: „Aleluia!“ Ar trebui ca şi noi să ne veselim şi săfim extrem de bucuroşi, deoarece într-o zi Dumnezeu va obţine cucertitudine ceea ce El doreşte. Când a venit căsătoria Mielului, soţiaLui este gata.


Când privim la noi înşine, pare imposibil ca vreodată să vinăo asemenea zi în care Cristos va prezenta în faţa Sa o bisericăglorioasă, fără pată, rid sau vreun alt lucru de acest fel. Dar dinmoment ce aceasta se va întâmpla, cum ne putem reţine de la a spune„Aleluia!“? Indiferent cât de multă slăbiciune a fost şi este, atât iericât şi azi, în ziua aceea Dumnezeu va obţine ceea ce a hotărât învoia Sa. Niciodată să nu uitaţi — în ziua aceea, soţia va fi gata.De aceea, trebuie să-I dăm gloria şi trebuie să spunem Aleluia!

Să citim din nou versetul 7: „Să ne bucurăm şi să ne veselim,şi să-I aducem gloria, căci a venit căsătoria Mielului, şi soţia Lui s-apregătit.“ Trebuie să remarcăm faptul că acest pasaj se referă lasoţia Mielului, nu la mireasa Mielului. Acum să mergem mai departe,şi să citim Apoc. 21:1-2: „Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou…şiam văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer de laDumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei.“ Cândau loc evenimentele din capitolul 19, cu privire la soţia care s-apregătit? Ele au loc înainte de mileniu. Când au loc evenimenteledin capitolul 21, cu privire la mireasa care este gata? Ele au loc dupămileniu. Din moment ce Noul Ierusalim trebuie să aştepte cerul celnou şi pământul cel nou înainte de a fi mireasa Mielului, de ce sespune că soţia Mielului este gata înainte de mileniu? Vă rog săremarcaţi faptul că în capitolul 19 nu se vorbeşte despre căsătoriaMielului, ci pur şi simplu se spune că această căsătorie a venit.La acea vreme, dacă vom privi înapoi, vom vedea că curva a căzut,iar dacă vom privi înainte, vom vedea cerul cel nou şi pământul celnou. De aceea este făcută declaraţia potrivit căreia căsătoria Mieluluia venit. Totuşi, în realitate, există o mie de ani la mijloc. Numaiatunci când aceşti o mie de ani vor fi trecut va veni timpul efectivpentru căsătoria Mielului. Femeia este de fapt soţia lui Cristos în cerulcel nou şi pământul cel nou, nu în timpul împărăţiei.

Există încă un lucru pe care trebuie să-l remarcăm. În capitolul12 există femeia cu copilul de parte bărbătească şi cu mulţi alţi copii.Dar în capitolul 19 există numai soţia. Unde sunt copilul de partebărbătească şi numeroşii copii? Este ca şi cum ar fi dispărut. Cumeste posibil ca femeia, copilul de parte bărbătească şi restul copiilorei să devină soţia Mielului?

Pentru a ne lămuri, trebuie să studiem principiul copilului de


parte bărbătească. Amintiţi-vă că copilul de parte bărbătească îndepli-neşte totul ca şi cum ar reprezenta întreaga biserică. În capitolul 19,declaraţia că soţia s-a pregătit este făcută având în vedere biruitorii.Întregul corp al bisericii trebuie să aştepte până la vremea ceruluinou şi a pământului cel nou pentru a fi mireasa. Ea nu va fi gatadecât atunci. Dar cu o mie de ani mai devreme, se anunţă că soţias-a pregătit. De ce? Ce fel de pregătire este aceasta? Aceastăproclamaţie se referă la pregătirea biruitorilor şi numai a lor. Dincauză că biruitorii sunt gata pe deplin, se declară că soţia s-a pregătit.

Trebuie să nu uităm că ceea ce biruitorii îndeplinesc nu este numaipentru ei înşişi, ci pentru întreaga biserică. Cuvântul lui Dumnezeuspune că, atunci când un singur mădular este glorificat, toate mădularelese bucură împreună cu el (1 Cor. 12:26). Biruitorii se luptă cu Satan înnumele întregului Trup. Victoria lor aduce beneficiu întregului.De aceea, pregătirea menţionată în capitolul 12 este legată de viaţă.Din cauză că biruitorii au mai multă maturitate în viaţă, ei sunt gata.Din cauză că biruitorii sunt gata înaintea lui Dumnezeu, El considerăpregătirea lor ca fiind pregătirea întregului Trup.

Realizaţi cât de preţioase sunt toate acestea? Trebuie să reţinemacest unic lucru — toată căutarea noastră şi toată creşterea noastrănu este pentru noi ca indivizi, ci pentru Trup. Ceea ce primeşte fiecaremădular de la Dumnezeu este pentru întregul Trup. Când urechiletale aud un cuvânt, nu poţi spune că tu nu ai auzit, deoarece urechiletale sunt unite cu trupul tău. Când gura ta spune ceva greşit, nu poţinega că tu ai vorbit greşit, deoarece gura şi trupul tău sunt unite.În acelaşi mod, tot ceea ce biruitorii realizează constituie realizareaîntregului Trup. Din moment ce Domnul nostru este Capul bisericii,tot ceea ce El a realizat pe cruce aparţine bisericii. În acelaşi fel, aşacum noi primim beneficiu de la Cap, tot astfel primim beneficiu de laTrup. Aşa cum participăm la ceea ce Domnul a realizat, tot astfelparticipăm la ceea ce alte mădulare au realizat. Când Dumnezeu vedepregătirea biruitorilor, El o consideră ca fiind pregătirea întregii biserici.De aceea se poate spune că soţia s-a pregătit.

Pregătirea soţiei se referă în special la hainele soţiei. Versetul19:8 spune: „Şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şicurat; căci inul subţire sunt dreptăţile sfinţilor.“ Scriptura ne reve-lează că există două feluri de haine pentru creştini. Una dintre ele


este Domnul Isus. Domnul Isus este îmbrăcămintea noastră. Cealaltăeste haina din in subţire, strălucitor şi curat, despre care se vorbeşteîn versetul 8. De fiecare dată când venim înaintea lui Dumnezeu,Domnul Isus este haina noastră. El este dreptatea noastră, şi noi Îlîmbrăcăm atunci când ne apropiem de Dumnezeu. Această hainăeste îmbrăcămintea noastră comună; fiecare sfânt este îmbrăcatînaintea lui Dumnezeu şi nu poate fi găsit dezbrăcat. Pe de altă parte,atunci când Îi suntem prezentaţi lui Cristos, trebuie să fim îmbrăcaţicu in subţire, strălucitor şi curat. Acesta reprezintă dreptăţile sfinţilor.„Dreptăţile“ înseamnă o succesiune de fapte drepte, una după cealaltă.Toate aceste fapte drepte constituie haina noastră de in subţire. Cândam fost mântuiţi, noi am început să obţinem o haină de in subţirepentru împodobirea noastră — dreptăţile sfinţilor.

Putem vedea aceste două tipuri de haine pentru creştin şi înPsalmul 45. Versetul 13 spune: „Fiica împăratului este plină de glorieînăuntrul locuinţei regale; Haina ei este o ţesătură încrustată cuaur.“ Materialul îmbrăcăminţii ei este aur, aur bătut. Apoi, versetul14 spune: „Ea va fi condusă înaintea Împăratului în îmbrăcămintebrodată.“ Haina menţionată în versetul 13 diferă de cea menţionatăîn versetul 14. În versetul 13 haina este de aur; dar în versetul 14haina este o broderie. Hainele din in subţire din Apocalipsa 19 suntbrodate; ele nu sunt din aur.

Atunci, ce este aurul? Domnul Isus este aurul. El este aurdeoarece este în întregime de la Dumnezeu. Dreptatea pe careDomnul Isus ne-a dat-o, haina pe care El a pus-o pe noi atunci cândam fost mântuiţi, este ceva din aur. Pe lângă această haină, din ziuaîn care am primit mântuirea, noi am ţesut o altă haină. Aceastăhaină are de-a face cu faptele drepte ale sfinţilor. Cu alte cuvinte,îmbrăcămintea din aur ne este dată de către Dumnezeu prin DomnulIsus, în timp ce îmbrăcămintea brodată ne este dată de către Dom-nul Isus prin Duhul Sfânt. Când am crezut în Domnul, Dumnezeune-a dat o haină de aur prin Domnul Isus. Această haină este DomnulIsus Însuşi, şi nu are absolut nimic în comun cu conduita noastră.Ea a fost procurată de El, gata făcută. Totuşi, haina brodată estelegată de faptele noastre. Ea este lucrată, cusătură cu cusătură, prinlucrarea zilnică a Duhului Sfânt în noi.

Care este înţelesul broderiei? La început este doar o bucată de


material care nu are nimic pe ea. Mai târziu, pe ea se coase ceva cuun fir, şi prin această lucrare de coasere materialul iniţial şi firuldevin una. Aceasta înseamnă că, atunci când Duhul lui Dumnezeulucrează asupra noastră, El Îl constituie pe Cristos înăuntrul nostru — aceasta este lucrarea de brodare. Deci noi nu vom avea doar o hainădin aur, ci şi o haină brodată de Duhul Sfânt. Prin această lucrare,Cristos va fi constituit în noi şi va fi exprimat din noi. Această hainăbrodată constă din faptele drepte ale sfinţilor. Ea nu este făcută o datăpentru totdeauna, ci este realizată treptat, zi după zi, până cândDumnezeu spune că ea este gata.

Poate unii vor întreba despre care fapte drepte se vorbeşte înmod specific aici. Evangheliile consemnează multe fapte drepte, cumar fi cea a Mariei, care şi-a exprimat dragostea pentru Domnulungându-L cu untdelemn. Această dreptate (faptă dreaptă) poate fiunul din firele transversale sau longitudinale din haina ei de insubţire. Au mai fost şi alţii, cum ar fi Ioana, soţia lui Cuza, şi multealte femei, care, din dragostea lor pentru Domnul, au slujit nevoilorSale materiale şi ale ucenicilor Săi. Acestea sunt de asemenea faptedrepte. Deseori inima noastră este atinsă de dragostea Domnului,iar noi îi dăm o expresie exterioară. Aceasta este dreptatea noastră,haina noastră de in subţire. Aceasta este lucrarea de brodare careare loc astăzi. Orice expresie care rezultă din dragostea noastrăpentru Domnul şi care este făcută prin Duhul Sfânt este o „cusătură“printre miile de alte „cusături“ din broderie. Biblia ne spune că oricineva da un pahar cu apă rece unui micuţ, cu nici un chip nu-şi vapierde răsplata. Aceasta de asemenea este o faptă dreaptă făcut dindragoste pentru Domnul. Atunci când avem vreo expresie sau act aldragostei pentru Domnul, aceasta este dreptate (faptă neprihănită).

Apocalipsa 7:9 ne spune că haina pe care o poartă mulţimile esteo haină albă. Ea a fost spălată şi albită în sângele Mielului. Trebuiesă nu uităm că noi putem fi albiţi numai dacă suntem curăţiţi depăcatele noastre prin sânge. Noi trebuie să fim curăţiţi nu doarde păcatele noastre, ci şi de conduita noastră bună. Şi ea poate fialbită numai dacă este spălată în sânge. Nici măcar o singură faptă avreunui creştin nu este albă la origine. Chiar dacă avem o anumitădreptate (neprihănire), ea este amestecată, nu este pură. Deseoriam fost buni cu alţii, dar înăuntru am fost răuvoitori. Deseori am


fost răbdători cu alţii; dar când ne-am dus acasă am cârtit. Astfel,după ce am făcut vreo faptă dreaptă, noi încă avem nevoie de cură-ţirea sângelui. Avem nevoie de sângele Domnului Isus ca să ne cură-ţească de păcatele pe care le comitem, şi avem nevoie de sângeleDomnului Isus ca să curăţească faptele noastre drepte.

Nici un creştin nu poate face vreodată o haină care să fie de unalb pur. Chiar dacă am putea face una care să fie nouăzeci şi nouăla sută pură, tot ar exista un procent de amestec. Înaintea luiDumnezeu nici un om nu este în întregime fără cusur. Chiar şi faptelebune făcute din dragoste pentru Domnul au nevoie de curăţireasângelui. Un om foarte spiritual a spus odată că până şi lacrimile pecare le vărsa pentru păcat trebuiau să fie spălate prin sânge. O, chiarşi lacrimile de pocăinţă trebuie curăţite prin sânge! Deci, Apocalipsa7:14 indică faptul că hainele lor au fost albite în sângele Mielului.Noi nu avem nimic cu care să ne putem lăuda. De la exterior lainterior, nimic nu este în întregime pur. Cu cât ne cunoaştem maimult pe noi înşine, cu atât realizăm mai mult cât de murdari suntem.Cele mai bune fapte ale noastre şi cele mai bune intenţii ale noastresunt impure. Fără curăţirea sângelui este imposibil să fim albi.

Dar hainele nu sunt doar albe; ele sunt luminoase sau străluci-toare (Apoc. 19:8). Înţelesul cuvântului „luminos“ este „strălucitor.“Albul are tendinţa de a deveni opac, pal şi comun. Dar această hainănu este numai albă, ci şi strălucitoare. Poate Eva a fost albă înaintede a păcătui, dar în nici un caz nu a fost strălucitoare. Poate Eva erafără păcat înainte de cădere; dar ea era numai inocentă, nu şi sfântă.Dumnezeu nu cere doar să fim albi, ci şi strălucitori. Albul este unaspect pasiv, static; dar strălucirea este un aspect pozitiv, activ.

De aceea, nu trebuie să ne fie teamă de greutăţi, şi nici nu trebuiesă ne dorim o cale uşoară, deoarece zilele dificile ne pot face să stră-lucim. Când ne gândim la unii creştini, nu simţim că au păcătuit saucă sunt greşiţi în vreun fel. Dimpotrivă, simţim că sunt foarte buniîn aproape fiecare aspect. Dar în acelaşi timp nu simţim nici o stră-lucire. Bunătatea lor este doar o bunătate obişnuită. Ei sunt albi,dar nu strălucesc. Totuşi, există alţi creştini care sunt încercaţideseori şi care se confruntă cu suferinţa. De multe ori ei sunt atâtde zguduiţi încât este ca şi cum în mod sigur vor cădea — dar eicontinuă să stea în picioare. După o anumită perioadă de timp, aceşti


creştini ajung de o calitate strălucitoare. Ei sunt strălucitori în carac-terul şi virtutea lor. Ei nu sunt opaci, ci strălucitori; ei nu sunt doaralbi, ci luminoşi.

Dumnezeu lucrează în noi tot timpul. El depune în mod continuumult efort asupra noastră pentru ca noi să fim albi, şi El lucrează înmod continuu asupra noastră pentru a ne face strălucitori. DorinţaSa este ca noi să fim luminoşi. De aceea, trebuie să plătim un preţmare. Trebuie să fim gata ca asupra noastră să vină orice fel dedificultate. Altfel, nu putem fi niciodată luminoşi. A fi doar albi nueste suficient; Dumnezeu cere ca în noi să se vadă o strălucirepozitivă. Teama de greutăţi, teama de necazuri şi dorinţa de a aveao cale uşoară şi lină ne va face să ne pierdem strălucirea. Cu câtîntâmpinăm mai multe suferinţe şi dificultăţi, cu atât putem strălucimai mult. Oamenii care duc o viaţă uşoară şi obişnuită pot fi albi,dar ei nu vor fi strălucitori niciodată.

Această haină este din in subţire. Potrivit Scripturilor, lâna areun alt înţeles decât inul. Lâna simbolizează lucrarea Domnului Isus,iar inul subţire simbolizează lucrarea Duhului Sfânt. Isaia 53:7Îl descrie pe Domnul Isus ca pe o oaie care este mută înaintea celorcare o tund. Acest verset ne indică faptul că lâna posedă aspectulrăscumpărării. Totuşi, în inul subţire nu este implicat nici un aspectal răscumpărării. Inul subţire este produs dintr-o plantă; el nu arelegătură cu sângele. Inul subţire este produsul lucrării Duhului Sfântînăuntrul omului. Haina din in subţire ne spune că Dumnezeu cereca omul să aibă nu doar dreptatea lui Dumnezeu, ci şi propriile salefapte drepte. Dumnezeu nu intenţionează să obţină doar dreptatea Saîn noi, ci de asemenea intenţionează să obţină multe dreptăţi (faptedrepte) în noi.

„Şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat“ (Apoc.19:8). Toate faptele şi toate dreptăţile exterioare sunt produse prinhar. „I s-a dat…“ Faptele nu sunt fabricate de omul natural; ele suntprodusul lucrării Duhului Sfânt în om. Trebuie să învăţăm să privimla Domnul şi, într-o atitudine de aşteptare, să spunem: „Doamne,dă-mi-l. Doamne, acordă-mi harul.“ Cât de bun este acest lucru —haina este dată prin har! Dacă spunem că haina este făcută de noi,aceasta este realitatea; într-adevăr ea a fost lucrată de noi. Dar,de cealaltă parte, ea este dată de Dumnezeu, deoarece noi nu putem


produce un lucru atunci când depindem de noi înşine. Domnul esteCel care îl îndeplineşte în noi prin Duhul Sfânt.

De multe ori simţim că o povară este într-adevăr mare. Deaceea vrem să scăpăm de ea; aproape că-L implorăm pe Domnul:„O Doamne, eliberează-mă!“ Dar trebuie să ne schimbăm rugăciuneaşi să spunem: „Doamne, fă-mă în stare să port povara. Doamne,fă-mă să pot sta în picioare sub ea. Fă-mă alb şi îmbracă-mă într-ohaină strălucitoare.“

Apocalipsa 19:9 spune: „Şi el [îngerul] mi-a spus: ‚Scrie…‘ “Dumnezeu a vorbit, şi El i-a cerut lui Ioan să scrie. Ce a scris el?„Binecuvântaţi sunt cei chemaţi la ospăţul de căsătorie al Mielului.“Îngerul a spus: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“O, nu poate exista nici un alt privilegiu, nici o altă poziţie mai înaltădecât aceasta — de a fi chemat la ospăţul de căsătorie al Mielului.„Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ Dumnezeuclarifică în mod special faptul că acestea sunt cuvintele Sale adevă-rate. Trebuie să le acceptăm, trebuie să le acordăm atenţie şi trebuiesă le ţinem minte.

Care este diferenţa dintre cei care sunt chemaţi la ospăţul decăsătorie şi mireasa Mielului? Mireasa este un grup ales — omul celnou. Dar cei care sunt chemaţi la ospăţul de nuntă sunt mulţiindivizi — biruitorii. Ospăţul de căsătorie al Mielului se referă la epocaîmpărăţiei. Cei care sunt chemaţi vor fi împreună cu Domnul,savurând o părtăşie unică şi specială, pe care nimeni nu a gustat-ovreodată. Domnul a spus prin înger: „Binecuvântaţi sunt cei chemaţila ospăţul de căsătorie al Mielului…Acestea sunt cuvintele adevărateale lui Dumnezeu.“ Fie ca, de dragul Său, Dumnezeu să ne facăcapabili de a savura această părtăşie specială cu El. Fie ca El săne facă persoane care, în umilinţă, caută să satisfacă dorinţa inimiiSale. Fie ca El să ne facă să urmărim a fi persoane care să alimentezebiserica cu viaţă. Şi fie ca El să ne facă în stare să fim biruitorii dedragul împărăţiei.

CERUL CEL NOU ŞI PĂMÂNTUL CEL NOU

Versetul 21:1 spune: „Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou;căci primul cer şi primul pământ au trecut, şi marea nu mai este.“Aici din nou, la distanţă, noi suntem în partea opusă Genezei.


În Geneza 1, cerul şi pământul sunt cerul şi pământul de la început,dar în acest verset avem un cer nou şi un pământ nou. În Genezaera marea, dar în acest verset marea nu mai este.

Versetul 2 continuă: „Şi am văzut oraşul sfânt, Noul Ierusalim,coborându-se din cer de la Dumnezeu, pregătit ca o mireasă împodo-bită pentru soţul ei.“ În capitolul 19 se află declaraţia potrivit căreiaa venit căsătoria Mielului şi soţia Lui s-a pregătit. Dar în acest capitol,Noul Ierusalim este pregătit ca o mireasă împodobită pentru soţulei. Aceasta este realitatea. În Apocalipsa există multe declaraţii,dar cea mai importantă dintre ele o găsim în Apocalipsa 11:15. Con-form ordinii desfăşurării evenimentelor, răpirea copilului de partebărbătească şi aruncarea din cer a dragonului au loc după aceastădeclaraţie. Atunci, cum este posibil ca la această vreme să fie rostitecuvintele „împărăţia lumii a devenit împărăţia Domnului nostru şi aCristosului Său“? Este posibil deoarece această declaraţie a fost făcutăla începutul lucrurilor, nu la împlinirea lor. Aceasta înseamnă că asosit un punct de cotitură. Atunci când există o cotitură definită cătrescopul veşnic al lui Dumnezeu, El poate face o asemenea declaraţieîn cer. În capitolul 19 Dumnezeu face o altă declaraţie, spunând că avenit căsătoria Mielului şi că soţia Lui s-a pregătit. Această declaraţiede asemenea este făcută la începutul evenimentelor care sunt gatasă se întâmple. Deoarece înaintea Sa biruitorii reprezintă mireasa,şi deoarece în ochii Săi acest grup de oameni este gata, Dumnezeupoate declara faptul că a venit căsătoria Mielului şi că soţia Lui s-apregătit. Totuşi, acest „a venit“ este pe deplin realizat în cerul celnou şi pământul cel nou. În Apocalipsa 21:2, Ioan a văzut în realitateNoul Ierusalim coborându-se din cer de la Dumnezeu. La acel timp,mireasa era cu adevărat gata, în orice privinţă. Aceasta nu este doarpregătirea declarată în capitolul 19, ci pregătirea în fapt real.

Acum trebuie să ne întoarcem la Efeseni 5:26 şi 27. „Pentru ca Elsă o sfinţească, după ce a curăţit-o prin spălarea apei în cuvânt,ca să-Şi prezinte biserica glorioasă, neavând pată sau rid sau vreunasemenea lucru, ci fiind sfântă şi fără cusur.“ „Pentru ca El să-Şiprezinte biserica“ este un lucru care se împlineşte în Apocalipsa 21.Acum, înaintea lui Dumnezeu, mireasa este gata de a fi prezentatăDomnului. „Pregătită ca o mireasă“ nu mai reprezintă ceva dificilde înţeles. Până la sfârşitul perioadei împărăţiei, întreaga biserică


va fi adusă la acest stadiu. Ceea ce nu putem vedea astăzi, vomvedea pe deplin în ziua aceea. Astăzi putem spune că standardul luiDumnezeu pentru biserică este înalt şi ne întrebăm cum va puteabiserica să ajungă vreodată într-o asemenea condiţie. Poate nu ştimcum va face Dumnezeu acest lucru, dar totuşi ştim că biserica vaajunge în acea poziţie la vremea cerului nou şi a pământului nou.Unii ar putea crede că biserica va atinge stadiul din Efeseni 5 înaintede perioada împărăţiei. Totuşi, Domnul nu a spus aceasta. Bisericanu va ajunge la acest stadiu până la timpul din Apocalipsa 21.La timpul cerului nou şi a pământului nou nu va exista doar ungrup de sfinţi perfectaţi, ci vor fi toţi sfinţii, întregul Trup, din toatenaţiunile şi din toate epocile. Toţi vor fi înaintea lui Dumnezeu şivor fi glorificaţi în prezenţa Sa.

Apocalipsa 21:3 spune: „Şi am auzit o voce puternică din tronspunând: ‚Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi El va locuicu ei, ei vor fi popoarele Sale, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei şi va fiDumnezeul lor.‘ “ Acest verset ne arată cum va fi în cerul cel nou şipământul cel nou. Cerul cel nou şi pământul cel nou sunt înbinecuvântarea veşnică, iar aici se vorbeşte despre binecuvântareapozitivă. Acest verset este urmat de afirmaţii care spun că nu va maifi asta şi nu va mai fi aceea. Acestea sunt aspectele negative,nu aspectele pozitive. Atunci, care este binecuvântarea pozitivă şiveşnică? Ea este aceea că Dumnezeu va fi cu noi. Prezenţa lui Dum-nezeu este binecuvântarea. Tot ceea ce Scripturile au spus vreodatădespre binecuvântarea în veşnicie este rezumat în aceste cuvinte:„Dumnezeu Însuşi va fi cu ei.“ Cea mai severă suferinţă este aceeade a fi fără prezenţa lui Dumnezeu. Dar în veşnicie toată satisfacţiava fi prezenţa lui Dumnezeu. Binecuvântarea acelei zile nu este altadecât aceea că Dumnezeu va fi cu noi. Solomon a spus odată: „Iată,cerul şi cerul cerurilor nu Te pot conţine; cu cât mai puţin casaaceasta pe care am zidit-o eu?“ (1 Împ. 8:27). Cerul şi cerul cerurilornu-L pot conţine, dar am putea spune că Noul Ierusalim Îl poateconţine. Dumnezeu locuieşte în Noul Ierusalim şi tronul lui Dumne-zeu este întemeiat acolo.

Noul Ierusalim este femeia pe care noi am analizat-o. În Genezaam văzut o grădină şi o femeie. Această femeie a păcătuit, şi Dumnezeua izgonit-o din grădină. Acum, în cerul nou şi în pământul cel nou,


femeia şi oraşul sfânt sunt una; ele nu mai sunt două entităţi diferite.Deoarece Noul Ierusalim este femeia, Noul Ierusalim este soţia Mie-lului; prin urmare, femeia şi oraşul sfânt sunt una. Şi nu doar atât;tronul lui Dumnezeu este întemeiat în Noul Ierusalim, sau putemspune că Dumnezeu Însuşi locuieşte înăuntrul acestei femei. CelAtotputernic locuieşte în ea. De aceea, nu contează cât de mare esteforţa sau ispita care poate veni din afară. Puterile rele nu mai potinterveni, şi nici omul nu mai poate cădea din nou, deoarece Dumne-zeu locuieşte înăuntrul ei. Binecuvântarea cerului nou şi a pămân-tului cel nou este prezenţa lui Dumnezeu. Toţi cei care au gustatceva din prezenţa lui Dumnezeu în experienţa lor ştiu că aceastaeste într-adevăr o binecuvântare. Nici o altă binecuvântare nu estemai mare sau mai preţioasă decât aceasta.

Să citim din nou ultima parte a versetului 3: „El va locui cu ei,ei vor fi popoarele Sale, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei şi va fiDumnezeul lor.“ Vedem relaţia dintre Dumnezeu şi om? Ce înseamnăîn realitate ca noi să fim poporul lui Dumnezeu? Înseamnă căDumnezeu va locui împreună cu noi, şi că, prin urmare, noi vom fipoporul Său. Ce înseamnă că Dumnezeu va fi Dumnezeul nostru?Înseamnă că Dumnezeu va fi cu noi, şi că prin urmare El va fiDumnezeul nostru. Când suntem departe de prezenţa Sa, Dumne-zeu nu poate fi Dumnezeul nostru. Cea mai mare şi cea mai înaltăbinecuvântare din veşnicie este aceea că Dumnezeu va fi cu noi şi căEl va fi Dumnezeul nostru.

Versetul 4 spune: „Şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi moartenu va mai fi, şi nici nu va mai fi mâhnire sau plâns sau durere; căcilucrurile de odinioară au trecut.“ Toţi oamenii au experimentat vărsareade lacrimi, dar în cerul cel nou şi pământul cel nou ei vor primi aceastăbinecuvântare — Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. Moarteaeste în întregime o consecinţă a căderii. Dar în cerul cel nou şi pământulcel nou nu va mai exista moarte. Ultimul vrăjmaş va fi înlăturat.Mâhnirea sau tânguirea reprezintă durerea inimii noastre, simţământulsuferinţei lăuntrice; plânsul este vărsarea de lacrimi, expresia exterioarăa suferinţei. Durerea este suferinţa trupului nostru fizic. Dar Dumnezeuva pune capăt tuturor acestor lucruri. Toate sunt rezumate în cuvintele:orice lacrimă, moarte, mâhnire, plâns şi durere. Dar ele nu vor mai fi;toate vor trece.


Versetul 5 spune: „Şi Cel ce şade pe tron a spus: ‚Iată, Eu factoate lucrurile noi.‘ “ Problema cu care noi ne confruntăm astăzieste aceea că, chiar dacă suntem noua creaţie, noi încă trăim învechea creaţie. Dar în ziua aceea toate lucrurile vor deveni noi; toatelucrurile vor fi în noua creaţie. Nu numai fiinţa lăuntrică va fi nouă,dar şi cea exterioară va fi nouă. Întregul mediu şi toate lucrurile dinel vor fi făcute noi. Acest lucru se numeşte veşnicie. Noua creaţieeste pentru noi. Inimile noastre vor fi satisfăcute doar atunci cândtoate lucrurile vor fi în noua creaţie. Isaia 6 vorbeşte despreexperienţa dureroasă pe care noi toţi o împărtăşim: „Sunt un om cubuze necurate.“ În plus, o altă experienţă dureroasă este consemnatăîn cuvintele: „şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate.“Dar în ziua aceea totul din jurul nostru va fi în noua creaţie. Ziuaaceea va fi absolut glorioasă.

Apocalipsa 21:5 continuă: „Şi El a spus: ‚Scrie, căci aceste cuvintesunt fidele şi adevărate.‘ “ Cât de bine este că avem scrise acestelucruri. Dumnezeu i-a dat aceste cuvinte lui Ioan şi i-a poruncit să lescrie. Nici o iotă sau virgulă din ceea ce este scris nu poate trece.Aceste cuvinte sunt fidele şi adevărate! Credinţa noastră finală va fisă-L vedem pe Dumnezeu câştigând victoria decisivă.

În versetul 6, Dumnezeu i-a spus lui Ioan: „A venit împlinirealor.“ De ce Dumnezeu a putut să-i spună lui Ioan că aceste cuvintes-au împlinit? El a putut spune aceasta deoarece El este „Alfa şiOmega, Începutul şi Sfârşitul.“ De multe ori este ca şi cum lucrarealui Dumnezeu nu a avut succes, dar El spune: „Eu sunt Alfa şi Omega.“Dumnezeu a făcut planul iniţial, şi tot Dumnezeu îl va aduce laîmplinirea finală. Cum Îi mulţumim lui Dumnezeu că El este Alfa,Iniţiatorul tuturor lucrurilor! Geneza 1:1 spune: „La început, Dum-nezeu…“ Când cerurile şi pământul au fost create, Dumnezeu aplănuit toate lucrurile. Toate lucrurile şi-au avut începutul înDumnezeu. În acelaşi timp, El este şi Omega. Omul poate să falimen-teze şi va falimenta, dar Dumnezeu este Omega. Omul poate spuneasta şi omul poate spune aceea, dar Dumnezeu are ultimul cuvânt.El este Omega.

Dumnezeu a rostit aceste lucruri deoarece El vrea să ne spunăcă Îşi va aduce planul la îndeplinire, El Îşi va atinge scopul şi va ducela bun sfârşit ceea ce a început. Noi recunoaştem că lucrarea lui


Satan a întrerupt într-adevăr lucrarea lui Dumnezeu, dar de aseme-nea recunoaştem că Dumnezeu nu este doar Alfa care a plănuit laînceput, ci şi Omega care va reuşi la sfârşit. Dumnezeu nu renunţăniciodată, şi El nu va îngădui ca vreunul din scopurile Sale să rămânăneîmplinite. Indiferent care este condiţia bisericii în experienţa eiprezentă, în scopul lui Dumnezeu ea nu va avea nici o pată, nici unrid sau vreun astfel de lucru. Mai mult decât atât, ea va fi îmbrăcatăîn glorie şi va fi prezentată Fiului Său.

Când îi vedem pe copiii lui Dumnezeu care diferă atât de multunii de alţii în credinţă şi în doctrină, ca şi în practică, ne întrebămcum este posibil ca vreodată ei să ajungă la unitatea credinţei, dupăcum se vorbeşte în Efeseni 4. Deseori suspinăm şi spunem că aşaceva nu se va putea întâmpla niciodată, chiar dacă am aştepta încădouă mii de ani. Dar Dumnezeu a spus că El este Omega. Va veniziua în care El va avea înaintea Sa o biserică glorioasă. Poate că Elva folosi apă sau va folosi foc, dar cu certitudine va avea o bisericăglorioasă. Nu-L putem împiedica pe Dumnezeu. El va obţine ceeace-L va satisface. Oricât de slabi, indiferenţi sau împietriţi am fi, vaveni o zi când Dumnezeu ne va sfărâma în bucăţi. El ne va zdrobi şine va face ţăndări, pentru ca noi să devenim ceea ce El vrea să fim.Dumnezeu este Omega. Din moment ce Dumnezeu face acest lucru,El va stărui până la sfârşit. El nu va renunţa niciodată. Să-L lăudămcu veselie. El trebuie să-Şi atingă scopul!

Versetul 6 continuă: „Celui ce însetează îi voi da din izvorul apeivieţii fără plată.“ Aici accentul nu este pe răscumpărare, ci pe nevoianoastră de Dumnezeu. Înţelesul setei este nevoia de Dumnezeu. A fifără Dumnezeu înseamnă a fi fără apă. Prin urmare, izvorul apeivieţii este pentru satisfacerea celor însetaţi.

Acum trebuie să acordăm o atenţie specială versetului 7. Cum Îimulţumim lui Dumnezeu pentru promisiunea deosebit de preţioasădin acest verset, care ne spune ce anume vor obţine biruitorii.Biruitorii despre care se vorbeşte aici sunt diferiţi de cei menţionaţiîn Apocalipsa 2 şi 3. Biruitorii din capitolele 2 şi 3 sunt un grup dinîntreaga biserică, în timp ce biruitorii despre care se vorbeşte aicisunt în legătură cu „cel care însetează.“ Versetul precedent spune:„Celui ce însetează îi voi da din izvorul apei vieţii fără plată.“ Apoi,versetul 7 spune: „Cel ce biruieşte va moşteni aceste lucruri.“ Cu alte


cuvinte, cei care beau din izvorul apei vieţii sunt biruitorii desprecare se vorbeşte aici. Aceşti biruitori diferă de cei care nu beau dinaceastă apă. Această biruinţă este de acelaşi fel cu cea despre carese vorbeşte în 1 Ioan 5:4: „Căci tot ce este născut din Dumnezeubiruieşte lumea; şi aceasta este victoria care a biruit lumea — credinţanoastră.“ Cei care sunt născuţi din Dumnezeu, cei care Îi aparţinDomnului, au credinţă. Cei care nu Îi aparţin Domnului, nu au cre-dinţă. Şi această credinţă ne face să biruim lumea. Desigur, acestlucru ar trebui să ne facă să fim plini de bucurie, să ne veselim şi săstrigăm „Aleluia!“ În cerul cel nou şi pământul cel nou noi toţi suntembiruitori! Copilul de parte bărbătească din perioada împărăţiei esteconstituit dintr-o minoritate, dar în Noul Ierusalim întregul Trupbiruieşte. În Noul Ierusalim, problema este numai dacă avem saunu avem credinţă. Dacă avem credinţă, suntem biruitori.

În ziua aceea, Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii noştri;şi moartea nu va mai fi, şi nici nu va mai fi mâhnire, plâns saudurere, căci lucrurile de odinioară au trecut. Dar toate aceste lucrurisunt aspecte negative. Aspectul pozitiv este acela că „El va locuiîmpreună cu ei, iar ei vor fi popoarele Lui.“ În versetul 7 Dumnezeumai spune: „Eu îi voi fi Dumnezeu, iar el Îmi va fi un fiu.“ Prinurmare, poziţia noastră ca creştini înaintea lui Dumnezeu nu estenumai ca oameni, ci şi ca fii. Dumnezeu vrea să aibă mai mulţi fiicare să intre în glorie. Îi mulţumim lui Dumnezeu şi-L lăudăm pentrucă El a spus: „Eu îi voi fi Dumnezeu, iar el Îmi va fi un fiu.“ În veşnicienu există nici o binecuvântare mai mare decât aceasta.

Versetul 8 spune: „Dar laşii şi necredincioşii şi urâcioşii şi crimi-nalii şi curvarii şi vrăjitorii şi idolatrii şi toţi cei falşi, partea lor va fiîn lacul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.“Aşa cum binecuvântarea în veşnicie este un fapt, tot astfel pedeapsaîn veşnicie este un fapt. Pedeapsa din partea Dumnezeului dragosteieste inevitabilă şi nu poţi scăpa de ea. Acesta este un avertismentsever pentru oricine.

ORAŞUL SFÂNT SE COBOARĂ DIN CER

Să observăm acum detaliile oraşului sfânt, Noul Ierusalim.Apocalipsa 21:9-10 spune: „Şi unul din cei şapte îngeri care avea celeşapte potire pline cu ultimele şapte plăgi a venit şi a vorbit cu mine,


spunând: ‚Vino aici; îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului.‘ Şi m-a dusîn duh pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat oraşul sfânt,Ierusalimul, coborându-se din cer de la Dumnezeu.“

Când îngerul a vrut să-i arate lui Ioan marea curvă din Apocalipsa17:1-3, el l-a condus în pustie. În ochii lui Dumnezeu şi în ochii celorcare sunt inspiraţi de Duhul Sfânt, curva locuieşte în pustie.Ea locuieşte într-un loc unde nu există nici viaţă şi nici roadă —într-un ţinut pustiu. Astăzi oamenii pot contempla clădirile înalteale bisericilor, pot lua parte la servicii duminicale bine pregătite, şipot admira abilitatea omului; dar în ochii lui Dumnezeu, tot ce îşiare originea în Babilon se află în pustie; este arid.

Când îngerul i-a arătat lui Ioan soţia Mielului, el l-a adus pe unmunte mare şi înalt. Acolo el i-a arătat oraşul sfânt, Ierusalimul,care se coboară din cer de la Dumnezeu. Ioan a contemplat aceastăprivelişte de pe un munte mare şi înalt. Acest lucru reveleazăfaptul că, dacă dorim să avem viziunea veşnică a lui Dumnezeu,noi trebuie să fim aduşi de El pe un munte mare şi înalt. Dacă dinpunct de vedere spiritual nu vom sta pe un munte mare şi înalt, noinu-i vom vedea pe cei care trăiesc în câmpie, nu vom vedea NoulIerusalim, şi nici nu vom vedea lucrarea finală a lui Dumnezeu.Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise să facă atunci când acesta a ajuns laIordan împreună cu copiii lui Israel? El i-a poruncit să se urce pevârful muntelui Pisga şi să-şi ridice ochii pentru a contempla ţarape care El o promisese. Aceasta ne spune de asemenea că, pentrua primi viziunea şi revelaţia şi pentru a contempla planul luiDumnezeu, noi trebuie să fim pe înălţime.

Niciodată să nu credeţi că este suficient ca zi de zi să fim niştecreştini obişnuiţi, care să nu comită vreun un păcat mare. Trebuiesă înţelegem că, de fiecare dată când luăm această poziţie, planulveşnic al lui Dumnezeu nu devine pentru noi altceva decât doctrinăşi cunoştinţă. Trebuie să sperăm să înaintăm măcar puţin pe liniespirituală şi să avem o oarecare realizare spirituală. Ar trebui sănădăjduim să urcăm pe un munte înalt. Numai astfel vom fi capabilisă vedem Noul Ierusalim.

Dumnezeu va îndeplini ceea ce doreşte să facă. Dumnezeu vaobţine în veşnicia viitoare ceea ce Şi-a propus în veşnicia trecută.Dar în primul rând trebuie să existe biruitori care să introducă


împărăţia, iar apoi trebuie să existe biruitori care să introducă cerulcel nou şi pământul cel nou. Dar problema care se pune este cinevor fi biruitorii. Pentru a fi biruitori trebuie să avem o revelaţie.Dacă nu avem nici o revelaţie, este foarte uşor să primim totul ca peo învăţătură. Dar trebuie să nu uităm că cunoştinţa nu poate produceroadă niciodată; numai revelaţia poate aduce roadă. Totuşi, pentrua avea revelaţia trebuie să ne urcăm pe muntele înalt; nu putemlocui în câmpie. Este destul de greu să urcăm un munte, deoarecetrebuie să ne exersăm puterea pentru a urca. Nu putem atinge vârfulcât timp nu am depus un anumit efort. Fie ca Dumnezeu să ne deaaceastă realizare spirituală şi să ne elibereze de câmpia joasă. Nu artrebui să credem că numai faptul de a fi mântuit şi de a nu mai dorinimic altceva este suficient. Dumnezeu trebuie să ne salveze de unasemenea nivel scăzut de viaţă şi să ne arate dorinţa inimii Sale.Numai atunci când vom fi pe muntele cel înalt vom primi revelaţia.

După ce Ioan a văzut Noul Ierusalim, el a făcut un lucru foartenechibzuit — a căzut cu faţa la pământ pentru a se închina la picioareleîngerului. Acest gest al său, deşi nesăbuit, este foarte semnificativ.Ioan era ultimul dintre cei doisprezece ucenici care urma să pără-sească lumea. Cunoştinţa sa, faptele sale, dragostea sa şi experienţasa le-au depăşit mult pe ale noastre; totuşi, în cartea Apocalipseivedem că el a făcut de două ori acest gest nechibzuit. El a vrut să seînchine în faţa îngerilor în două situaţii — odată în 19:10 şi apoi în22:8. Deşi acest gest al lui Ioan a fost o fărădelege şi i s-a spus:„Să nu faci aceasta,“ totuşi, el ilustrează sinceritatea lui Ioan şi faptulcă el aprecia mult planul şi lucrarea lui Dumnezeu. Într-o asemeneasituaţie, el a fost incapabil să se reţină şi a făcut ceva nesăbuit. Faptalui a fost greşită, dar în schimb a dovedit că inima lui era dreaptă.Acest lucru ne arată atitudinea pe care ar trebui să o avem atuncicând primim viziunea lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne dea şinouă o asemenea viziune. Fie ca El să ne facă în stare să urcăm suspe înălţime pentru a vedea Noul Ierusalim. O, fie ca totul dinăuntrulnostru să fie pentru succesul acestei viziuni şi pentru nimic altceva!

Îngerul i-a spus lui Ioan: „Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului“(21:9). Îngerul a spus că el îi va arăta soţia Mielului, dar Ioan a văzut„oraşul sfânt, Ierusalimul, care se coboară din cer de la Dumnezeu“(v. 10). Soţia Mielului pe care Ioan a văzut-o era oraşul sfânt,


Ierusalimul. Prin urmare, descrierea oraşului este în acelaşi timpdescrierea soţiei Mielului. Oraşul este o figură de stil care descriecaracteristicile şi condiţia spirituală a Trupului corporativ pe careDumnezeu l-a ales înainte de creaţie.

Acest oraş se coboară din cer de la Dumnezeu. Aceasta înseamnăcă Dumnezeu nu este interesat doar de destinaţia acestui omcorporativ, ci şi de locul de unde vine acest om corporativ. Nu estevorba de viitor, ci de sursă. Soţia Mielului se coboară din cer. NoulIerusalim este din cer, nu de pe pământ. Dumnezeu nu ne prezintă unom cu o istorie a păcatului, care apoi a fost mântuit. (Aceasta nuînseamnă că noi nu avem o istorie a păcatului sau că nu trebuie să nepocăim şi să fim mântuiţi prin har.) Mai curând, acest pasaj ne aratănumai acea parte care este din Dumnezeu. El ne descrie bisericaglorioasă din Efeseni 5, care urmează să-I fie prezentată lui Cristos.

În Vechiul Testament, o singură femeie reprezintă într-un fel specialbiserica ce urmează să-I fie oferită lui Cristos. Ea este Rebeca. Avraami-a spus bătrânului său slujitor: „Să nu-i iei fiului meu o soţie dintrefiicele cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc; ci să te duci în ţaramea, şi la rudele mele, şi să iei o soţie fiului meu Isaac“ (Gen. 24:3-4).Rebeca nu era o locuitoare a ţării de la vest de Eufrat, şi nici o locuitoarea ţării de la vest de Iordan, ci ea era una dintre rudele lui Isaac.

Dumnezeu doreşte să aibă un om corporativ din „rudenia“ luiCristos. Din moment ce Cristos a venit din cer, biserica de asemeneatrebuie să vină din cer. Astfel, Evrei 2:11 spune: „Căci atât Cel cesfinţeşte cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-Unul singur, şi de aceeaLui nu Îi este ruşine să-i numească fraţi.“ Ce sunt fraţii? Fraţii suntcei care au fost născuţi din aceeaşi mamă şi din acelaşi tată. Cum îimulţumim lui Dumnezeu că, pe de o parte, noi am fost cumpăraţi cusângele preţios al Domnului, iar pe de altă parte, cu adevărat am fostnăscuţi din Dumnezeu! Există două aspecte ale istoriei fiecărui creştin:unul este acela că la exterior noi am fost cumpăraţi de cătreDumnezeu, iar celălalt este acela că în interior am fost născuţi dinDumnezeu. Din punctul de vedere al istoriei noastre cu păcatul, noiam fost cumpăraţi la exterior; dar din punctul de vedere al istorieinoastre aparte de păcat, noi am fost născuţi din Dumnezeu; căci oricineeste născut din Dumnezeu nu poate păcătui. Această parte nu are niciînceput al păcatului, nici istorie a păcatului. Faptul că Noul Ierusalim


se coboară de la Dumnezeu implică faptul că biserica nu a fost niciodatăpe acest pământ. Este ca şi cum biserica s-ar coborî pe pământ pentruprima dată. Aceasta nu înseamnă că noi nu am venit la Dumnezeu capăcătoşi, dar că în noi există o parte care este de la Dumnezeu şi esteîn întregime din Dumnezeu. Cum trebuie să-I mulţumim lui Dumne-zeu că Noul Ierusalim se coboară din cer de la Dumnezeu!

Acest oraş este complet diferit de oraşul despre care se scrie încapitolul 17 din Apocalipsa. Acel oraş este numit oraşul cel mare,iar acest oraş este numit oraşul sfânt. Caracteristica Babilonuluieste măreţia sa, iar caracteristica Noului Ierusalim este sfinţe-nia sa. Printre creştini există unii care sunt preocupaţi de măreţie,dar există alţii care acordă atenţie sfinţeniei. Cei care se concen-trează asupra măreţiei sunt conform principiului Babilonului, întimp ce aceia care acordă atenţie sfinţeniei sunt conform princi-piului Noului Ierusalim.

Care este înţelesul sfinţeniei? Din moment ce numai Dumnezeueste sfânt, tot ceea ce îşi are originea în El de asemenea trebuie săfie sfânt. „Atât Cel ce sfinţeşte cât şi cei sfinţiţi sunt toţi dintr-Unulsingur.“ Aceasta înseamnă că Cristos este sfânt, deoarece El este dinacel Unul singur, şi în acelaşi timp şi noi suntem sfinţi, deoarece şinoi suntem din acel Unul singur. Numai cei care sunt din acel Unulsingur sunt sfinţi. Numai ceea ce îşi are originea în Dumnezeu arevaloare; ceea ce provine din Dumnezeu, şi numai aceea, este NoulIerusalim. Tot ceea ce este din om trebuie lăsat la o parte. Răpirease bazează pe acest lucru. De ce unii vor rămâne afară? Deoarece eiau atât de multe lucruri care nu sunt din Cristos; şi nimic din ceeace nu este din Cristos nu poate fi adus în cer. Nimic din ceea ce nu îşiare originea în cer nu se poate întoarce în cer. Tot ce este al pămân-tului trebuie lăsat pe pământ; în timp ce tot ceea ce provine din cerse poate întoarce în cer.

LUMINA ORAŞULUI SFÂNT

Apocalipsa 21:11 descrie acest oraş ca „având gloria lui Dumezeu.Lumina ei era ca o piatră foarte preţioasă, ca piatra de iaspis, clarăca cristalul.“ Iaspisul a fost deja menţionat în Apocalipsa 4. Ioan L-avăzut pe Cel care şedea pe tron, a cărui înfăţişare era ca a iaspisuluişi a sardiului. Cel pe care Ioan L-a văzut şezând pe tron era la fel ca


iaspisul. Cu alte cuvinte, semnificaţia iaspisului este Dumnezeuvăzut, Dumnezeu făcut vizibil. Atunci când omul va sta înaintea tro-nului, Dumnezeu i se va descoperi ca iaspis. Iată cum Îl vom recu-noaşte atunci când vom merge acolo, nu acum, când suntem aici.Ceea ce înţelegem noi astăzi în multe domenii este foarte obscur;dar în acel oraş, gloria lui Dumnezeu va avea strălucirea iaspisului.Aceasta înseamnă că, atunci când Noul Ierusalim se va coborî pepământ, noi vom fi capabili să-L vedem pe Dumnezeu Însuşi.Niciodată nu-L vom mai înţelege în mod greşit şi nici nu va mai finevoie ca vreodată să întrebăm care este raţiunea vreunui lucru.Lumina Noului Ierusalim este la fel de clară ca cristalul, fără nicio urmă de amestec. În ziua aceea totul va fi transparent şi ne va fiarătat într-un mod clar. În ziua aceea noi Îl vom vedea pe Dumnezeuşi Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu.

LOCUITORII ORAŞULUI SFÂNT

Versetele 12-14 spun: „El [oraşul] avea un zid mare şi înalt şiavea douăsprezece porţi, şi la porţi doisprezece îngeri, şi avea înscrisenume, care sunt numele celor douăsprezece triburi ale fiilor lui Israel:spre est trei porţi, spre nord trei porţi, spre sud trei porţi, iar sprevest trei porţi. Şi zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, iar pe eleerau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielu-lui.“ Câţi sunt incluşi în acest om corporativ? Ni se spune că numelecelor douăsprezece triburi ale lui Israel sunt scrise pe porţi, iar numelecelor doisprezece apostoli sunt scrise pe temelii. Aceasta ne aratăcă oraşul îi include atât pe sfinţii din Vechiul cât şi pe sfinţii din NoulTestament.

Acest lucru poate fi dovedit dacă citim câteva pasaje din Scriptură.Luca 13:28-29 spune: „Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţivedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii în împărăţialui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară. Şi vor veni de la est şi de lavest, de la nord şi de la sud, şi vor sta la masă în împărăţia luiDumnezeu.“ Deci împărăţia lui Dumnezeu îi include pe Avraam,pe Isaac şi pe Iacov, care îi reprezintă pe sfinţii Vechiului Testament.Cei care vin de la est, vest, nord şi sud îi reprezintă pe sfinţii NouluiTestament. Aceste două grupuri de oameni participă în împărăţialui Dumnezeu; prin urmare, ei toţi vor intra în Noul Ierusalim.


Evrei 11:8-10 spune: „Prin credinţă Avraam…a locuit ca străin înţara promisiunii ca într-o ţară străină, făcându-şi locuinţa în corturiîmpreună cu Isaac şi Iacov, co-moştenitorii aceleiaşi promisiuni; căciel aştepta cu dor oraşul cu temelii, al cărui Arhitect şi Constructoreste Dumnezeu.“ Oraşul la care se face referire în acest pasaj esteNoul Ierusalim. Numai acest oraş este un oraş care are temelii, alcărui Arhitect şi Constructor este Dumnezeu. Versetul 13 spune:„Toţi aceştia au murit în credinţă.“ „Toţi aceştia“ sunt Abel, Enoh,Noe, Avraam, Isaac, Iacov şi mulţi alţii. Versetul 16 continuă:„Dar cum s-ar spune, ei tânjeau după o ţară mai bună, adică unacerească. De aceea, lui Dumnezeu nu Îi este ruşine să fie numitDumnezeul lor, căci le-a pregătit un oraş.“ „Ei“ din versetul 16 sunt„aceştia“ din versetul 13. Aceasta ne arată că sfinţii VechiuluiTestament au o parte în Noul Ierusalim. Pentru toţi sfinţii din VechiulTestament, începând cu Abel, Dumnezeu a rânduit un oraş, NoulIerusalim. Ei toţi au o parte în el. Versetele 39-40 spun: „Toţi aceştia,obţinând o bună mărturie prin credinţa lor, nu au obţinut promi-siunea, deoarece Dumnezeu a prevăzut ceva mai bun pentru noi,pentru ca ei să nu poată fi făcuţi perfecţi fără noi.“ Dumnezeu i-aţinut pe toţi sfinţii Vechiului Testament în aşteptare; de aceea ei încănu au obţinut acel oraş. El le-a poruncit să aştepte pentru ca atât eicât şi noi să putem merge acolo împreună. Deci, atât sfinţii VechiuluiTestament cât şi sfinţii Noului Testament vor fi în Noul Ierusalim.

Efeseni 2:11-14 spune: „Prin urmare, amintiţi-vă că odată voi,neamurile în carne, cei numiţi necircumcişi, …la acea vreme eraţiseparaţi de Cristos, înstrăinaţi de statul Israel şi străini de legămin-tele promisiunii, neavând nici o nădejde şi fără Dumnezeu în lume.Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odată eraţi departe, aţi ajunsaproape în sângele lui Cristos. Căci El Însuşi este pacea noastră,El, care a făcut din cei doi unul singur şi care a dărâmat zidul dedespărţire de la mijloc.“ De la versetul 11 la 13 este folosit pronumele„voi“; dar în versetul 14 este folosit pronumele „noastră.“ Când estefolosit pronumele „voi,“ se face referire la sfinţii din Efes; dar cândeste folosit pronumele „noi,“ se face referire atât la sfinţii iudei câtşi la sfinţii efeseni, precum şi la toţi sfinţii din Vechiul şi din NoulTestament. Cristos este pacea noastră şi El a făcut din cei doi unulsingur, dărâmând zidul de despărţire de la mijloc. Versetul 15 spune:


„Abrogând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, pentru a-i creape cei doi în El Însuşi într-un singur om nou, făcând astfel pace.“Cuvântul „doi“ din acest verset corespunde cu „cei doi“ din versetul14, şi se referă atât la sfinţii Vechiului Testament cât şi la sfinţiiNoului Testament. El nu se referă la relaţia dintre om şi Dumnezeu.Oare era posibil ca Dumnezeu şi omul să fie creaţi împreună pentrua deveni un om nou? Nu. Acest pasaj se referă atât la sfinţii dintreneamuri cât şi la sfinţii dintre iudei, atât la sfinţii VechiuluiTestament cât şi la sfinţii Noului Testament.

Versetul 16 spune: „Şi să-i împace pe amândoi într-un singur Trupcu Dumnezeu prin cruce, după ce prin ea a ucis vrăjmăşia.“ A-i împăca„pe amândoi într-un singur Trup“ cu Dumnezeu înseamnă că atâtsfinţii Vechiului Testament cât şi sfinţii Noului Testament sunt împă-caţi cu Dumnezeu. Versetele 17-19 spun: „Şi venind, El a anunţatpacea ca evanghelie vouă care eraţi departe, şi pace celor care erauaproape; căci prin El ambii avem acces într-un singur Duh la Tatăl.Aşa că voi nu mai sunteţi străini şi călători, ci concetăţeni cu sfinţiişi membri ai casei lui Dumnezeu.“ Sfinţii din Efes nu mai erau străini,ci concetăţeni cu sfinţii şi membri ai casei lui Dumnezeu. Versetele20-22 spun: „Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, CristosIsus Însuşi fiind piatra unghiulară; în care toată clădirea, fiindansamblată laolaltă, creşte într-un templu sfânt în Domnul; în careşi voi sunteţi zidiţi împreună într-un locaş al lui Dumnezeu în duh.“Astfel, locaşul lui Dumnezeu îi include pe toţi sfinţii din Vechiul şidin Noul Testament. Avraam, Isaac şi Iacov sunt acolo, iar noi deasemenea suntem acolo. În concluzie, în timpul cerului nou şi alpământului cel nou, toţi cei care au viaţa lui Dumnezeu vor fi incluşiîn Noul Ierusalim.

ORAŞUL, PORŢILE ŞI ZIDUL

Să continuăm să citim din Apocalipsa 21. Trebuie să acordămo atenţie specială zidului cetăţii. Versetul 12 spune: „El [oraşul] aveaun zid mare şi înalt.“ Versetul 15 spune: „Cel care vorbea cu mineavea o trestie de aur ca măsură pentru a măsura oraşul, porţile şizidul lui.“ Versetul 17 spune: „Şi i-a măsurat zidul, o sută patruzecişi patru de coţi, după măsura omului, adică a unui înger.“

La început, Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, iar şarpele


a putut să intre în această grădină pentru a-i vorbi Evei. Aceasta nearată că în jurul grădinii nu exista nici un zid. Iniţial Dumnezeua intenţionat ca Adam să păzească grădina. Cu alte cuvinte, intenţiaSa a fost ca Adam să fie zidul grădinii. Totuşi, Adam nu a păzit-o,şi astfel Satan a intrat. Dar cum rămâne cu Noul Ierusalim? NoulIerusalim are un zid. Pe de o parte, un zid include, iar pe de altăparte, el exclude. El include şi păzeşte tot ceea ce este în interioruloraşului, şi exclude şi respinge tot ceea ce este în afara oraşului.Când există un zid care înconjoară oraşul, el are rolul de a separaceea ce este în interiorul oraşului de tot ceea ce este în afara lui;el are rolul de a diferenţia cele două categorii de lucruri. NoulIerusalim este omul cel nou pe care Dumnezeu a dorit să-l obţină.Omul cel nou se află în prezenţa lui Dumnezeu şi este separat de totceea ce este afară. Şarpele nu se mai poate strecura înăuntru. Existăun zid, o separare, o distincţie. Orice posibilitate ca şarpele să intredin nou a fost anulată.

Când Noul Ierusalim este descris, primul lucru care este men-ţionat în afară de gloria lui Dumnezeu este zidul. Deci, separareaeste unul dintre cele mai importante principii din trăirea unui creştin.Dacă nu există nici o separare, creştinul nu are nici o valoare. Trebuiesă existe o linie care să diferenţieze ceea ce este spiritual de ceea ceeste carnal. Noul Ierusalim are o separare, o linie de hotar, şi dinaceasta noi trebuie să învăţăm o lecţie. Tot ceea ce este din Babilontrebuie respins, în timp ce tot ceea ce este din Dumnezeu trebuieprotejat. A construi zidul unui oraş nu este un lucru uşor, deoareceSatan urăşte un zid mai mult decât orice altceva. Când Neemia s-aîntors la Ierusalim pentru a construi zidul, Sanbalat şi Tobia au venitşi au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a opri construcţia. Neemiaţinea într-o mână o suliţă, iar cu cealaltă mână construia zidul.De aceea, trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne facă în stare săpurtăm arme spirituale, pentru a lupta cu răutatea spirituală dinlocurile înalte şi pentru a menţine principiul separării.

Oraşul are douăsprezece porţi şi douăsprezece temelii, iar petemelii sunt numele celor doisprezece apostoli ai Mielului. Aceastaindică faptul că în oraş totul se bazează pe principiile împărăţiei luiDumnezeu care au fost predicate de către apostoli. Efeseni 2:20 spune:„Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor.“ Aceasta înseamnă


că revelaţia pe care apostolii au obţinut-o este temelia NouluiIerusalim.

Porţile sunt pentru intrare şi ieşire, dar de ce pe ele sunt scrisenumele celor douăsprezece triburi ale lui Israel? Domnul Isus a spuscă mântuirea vine de la iudei (Ioan 4:22). De la Israel noi am învăţattot ceea ce este în legătură cu Dumnezeu. Legea a fost dată lui Israel,răscumpărarea este cunoscută prin Israel, iar mântuirea a venit dela Israel. De aceea pe porţi sunt scrise numele celor douăsprezecetriburi ale lui Israel.

Oraşul are trei porţi spre est, trei porţi spre nord, trei porţi spresud şi trei porţi spre vest. În fiecare direcţie există câte trei porţi.De obicei, porţile se află într-un loc convenabil pentru intrare şi ieşire.Prin urmare, deoarece acest oraş are porţi pe toate cele patru laturi,înseamnă că el este localizat într-o poziţie centrală şi că este centruloricărui lucru. Noul Ierusalim este capodopera din centrul inimii luiDumnezeu.

Slavă lui Dumnezeu! La porţi sunt doisprezece îngeri care păzescintrarea (Apoc. 21:12). Înainte heruvimii păzeau calea către pomulvieţii, dar acum pomul vieţii din oraş este păzit de îngerii de la porţi.Îngerii sunt duhuri slujitoare (Evr. 1:14), şi va veni ziua în care aceştiîngeri vor fi supuşi bisericii.

Apocalipsa 21:15 spune: „Şi cel ce a vorbit cu mine avea o trestiede aur ca măsură pentru a măsura oraşul cu porţile şi zidul lui.“În Biblie, aurul reprezintă tot ceea ce este din Dumnezeu. Faptul căoraşul este măsurat cu aur înseamnă că oraşul poate fi măsurat custandardul lui Dumnezeu şi corespunde standardului lui Dumnezeu.Trebuie să căutăm gloria lui Dumnezeu, sperând că vom puteasatisface standardul lui Dumnezeu în ziua în care vom fi măsuraţi.

Versetul 16 spune: „Şi oraşul este pătrat, iar lungimea lui este lafel de mare ca lăţimea. Şi a măsurat oraşul cu trestia, găsind o lungimede douăsprezece mii de stadii; lungimea, lăţimea şi înălţimea luisunt egale.“ În Biblie mai este menţionat şi un alt loc a cărui lungime,lăţime şi înălţime sunt egale, şi acel loc este Sfânta Sfintelor dintemplu. „Locul preasfânt avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci decoţi lăţime şi douăzeci de coţi înălţime“ (1 Împ. 6:20). Lungimea,lăţimea şi înălţimea sunt egale. În Biblie, numai Sfânta Sfintelor dintemplu şi oraşul Noului Ierusalim au lungimea, lăţimea şi înălţimea


egale. Cu alte cuvinte, în cerul cel nou şi pământul cel nou, NoulIerusalim devine Sfânta Sfintelor pentru Dumnezeu. Când David i-adat lui Solomon modelul pentru templu, el i-a spus: „Toate acestea…Domnul m-a făcut să le înţeleg scriindu-le cu mâna Lui pe mine,şi chiar toate lucrările acestui model“ (1 Cron. 28:19). Totul din templua fost construit conform revelaţiei divine. În cerul cel nou şi pământulcel nou, Noul Ierusalim este însuşi templul lui Dumnezeu. Tot ceeace constituie oraşul este ceva în Dumnezeu. Nu există nimic care săfie în afara Sa.

Apocalipsa 21:17 spune: „Şi i-a măsurat zidul, o sută patruzeci şipatru de coţi, după măsura omului, adică a unui înger.“ Oare astăziputem spune că măsura unui om este egală cu cea a unui înger?Nu, niciodată. Dar când măsura unui om va fi egală cu măsura unuiînger? Domnul Isus a spus că în înviere omul va fi egal îngerilor(Luca 20:36). Cei o sută patruzeci şi patru de coţi vor fi revelaţi atuncicând măsura omului va fi egală cu măsura unui înger. Cu alte cuvinte,în interiorul oraşului totul este în realitatea învierii. Slavă luiDumnezeu, printre toate lucrurile incluse în acest oraş nu existănimic care să nu fie în înviere. Tot ce este mort şi tot ce este din omeste în afara oraşului; dar înăuntru totul este înviat şi din Dumnezeu.Învierea reprezintă ceea ce este din Dumnezeu. Tot ce este din om,odată ce moare, nu poate fi înviat niciodată; dar tot ce este din Dum-nezeu, deşi trece prin moarte, va învia iarăşi. Tot ce nu poate fi legatsau ţinut de moarte se numeşte înviere. Când ceea ce îşi are origineaîn noi trece prin cruce, este adus la un sfârşit; dar nimic din Dumne-zeu nu poate fi atins de moarte.

Când Ioan a consemnat descrierea oraşului, numărul pe care ell-a folosit pretutindeni a fost doisprezece sau un multiplu de doispre-zece — douăsprezece porţi, douăsprezece temelii, doisprezece apostoli,douăsprezece triburi, etc. Zidul oraşului este de o sută patruzeci şipatru de coţi, care reprezintă produsul dintre doisprezece şi doisprezece.Doisprezece este numărul folosit în veşnicie. El este cel mai preţiosnumăr din Biblie. În prima parte a Apocalipsei, cifra şapte este desîntâlnită — şapte biserici, şapte sigilii, şapte trompete, şapte potire,şapte îngeri, etc. Dar în ultima parte, numărul doisprezece apare demulte ori, ca în cazurile menţionate deja. Cifra şapte simbolizea-ză perfecţiunea, iar numărul doisprezece de asemenea simbolizează


perfecţiunea, dar aceste două numere nu sunt complet identice. Şapteeste compus din trei plus patru, în timp ce doisprezece este compusdin trei înmulţit cu patru. Întrucât Dumnezeu este Dumnezeul Triunic,numărul trei Îl reprezintă pe Dumnezeu, în timp ce patru estenumărul care reprezintă creaţia, cum ar fi de exemplu cele patruvânturi, cele patru anotimpuri şi cele patru creaturi vii. Când treieste adăugat la patru, înseamnă că Dumnezeu îi este adăugat omului.Ce plenitudine şi perfecţiune este atunci când Creatorul este adăugatcreaturii! Dar tot ceea ce este adăugat poate fi şi scăzut, şi în consecinţăpierdut din nou; deci această plenitudine nu este durabilă. Dar înNoul Ierusalim, unirea lui Dumnezeu cu omul nu mai este ilustratăde cifra şapte, ci de numărul doisprezece. Unirea nu mai este trei pluspatru, ci trei înmulţit cu patru. Înmulţirea este o unire perfectă, cevacare nu poate fi separat niciodată. Când Creatorul Se contopeşte cucreatura rezultă doisprezece, iar doisprezece este numărul uniriiperfecte. În cerul cel nou şi pământul cel nou, Dumnezeu şi omul vordeveni una, şi nu vor mai putea fi separaţi.

AUR, PIETRE PREŢIOASE ŞI PERLE

Din ce materiale este construit acest oraş? Versetul 18 spune:„Şi zidul era construit din iaspis.“ Deja am observat iaspisul. Am văzutcă strălucirea oraşului este ca iaspisul. Înţelesul acestui lucru esteacela că, atunci când contemplăm gloria oraşului, noi privim la adevă-rata imagine a lui Dumnezeu. Cunoscând adevărata imagine a luiDumnezeu, omul poate să-L cunoască pe Dumnezeul care şade petron. Dumnezeu nu este departe de om, şi nici nu este un Dumnezeuimposibil de cunoscut.

Aşa cum am văzut, funcţia zidului oraşului este de a separa ceeace este înăuntrul oraşului de ceea ce este în afara lui. Faptul căacest zid este făcut din iaspis înseamnă că separarea se bazează peceea ce este văzut în adevărata lumină a lui Dumnezeu. Deci, sepa-rarea are la bază faptul de a vedea ceea ce Dumnezeu cere, ceea ceEl caută. Dacă unui om nu îi este clară cerinţa lui Dumnezeu, atunciel nu va avea nici o separare.

Să citim în continuare versetul 18: „Şi oraşul era aur curat, casticla transparentă.“ Cu alte cuvinte, tot ceea ce este în oraş este dinDumnezeu. Aurul simbolizează ceea ce este din Dumnezeu, ceea ce


se află în noua creaţie a lui Dumnezeu. Petru a spus că noi suntempărtaşi naturii divine. Înăuntrul fiecărei persoane care-I aparţine luiDumnezeu există o parte care este din Dumnezeu. Înainte de a fimântuiţi, totul din noi era carne, totul era natural; nu exista absolutnimic de natură spirituală. Dar atunci când L-am primit pe Domnul,Dumnezeu Şi-a împărţit viaţa Sa în noi. Acesta este aurul pe care Elni l-a dat. Înăuntrul nostru există o parte din aur, ceva care cu adevărateste din Dumnezeu. Totuşi, este regretabil că, deşi avem acest aur înnoi, el este amestecat cu multe alte lucruri; el este un aliaj (amestec).Noi avem natura lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp avem în noi multelucruri care sunt complet diferite de Dumnezeu. Acesta este motivulpentru care cea mai mare parte a lucrării lui Dumnezeu cu copiii Săieste aceea de a-i reduce, nu de a adăuga ceva la ei.

De multe ori oamenii ar vrea să obţină mai mult de la Dumnezeu,să fie umpluţi cu Duhul Sfânt şi să-L cunoască mai bine pe Cristos.Toate aceste lucruri îşi au locul lor. Există o mare nevoie de a obţinemai mult din Dumnezeu, de a fi umpluţi cu Duhul Sfânt şi de a cu-noaşte mai mult din Cristos. Dar există şi o altă nevoie — nu decreştere, ci de reducere. Lucrarea fundamentală a lui Dumnezeueste aceea de a ne reduce. Dumnezeu face această lucrare din ziuaîn care am fost mântuiţi, iar instrumentul folosit de El în aceastălucrare de reducere este crucea. Rolul crucii este acela de a anula;nu de a aduce lucruri în noi, ci de a lua lucruri de la noi. În noi existăatât de mult rebut. Există atât de multe lucruri care nu sunt dinDumnezeu, care nu-I aduc glorie. Dumnezeu vrea să înlăture toateaceste lucruri prin cruce, pentru ca noi să putem deveni aur pur.Ceea ce Dumnezeu a pus în noi este aur pur; dar, din cauză că în noiexistă atât de multă zgură, atât de multe lucruri care nu sunt dinDumnezeu, noi am devenit un amestec. De aceea, Dumnezeu trebuiesă depună mult efort pentru a ne face să vedem lucrurile din noicare aparţin sinelui nostru şi care nu-I pot aduce glorie. Noi credemcă, dacă Dumnezeu ne vorbeşte, vom descoperi că ceea ce trebuieînlăturat este mult mai mult decât ceea ce trebuie adăugat. Creştiniicare sunt deosebit de puternici în suflet trebuie să ţină minte călucrarea lui Dumnezeu în ei prin Duhul Sfânt este aceea de a înlăturalucruri din ei şi de a-i reduce.

Trăsătura remarcabilă a Noului Ierusalim este aceea a aurului,


a aurului pur. Acolo nu există nimic care să conţină vreun amestec;totul este în întregime din Dumnezeu. Unica lecţie pe care Dumnezeuvrea ca noi să o învăţăm astăzi este aceea că tot ce vine din noi nu estedecât zgură. În afară de aurul care este în noi, tot ce vine din noi esterebut. Când este adăugată aurului, bunătatea noastră este zgură; cândeste adăugat aurului, zelul nostru este zgură. Tot ce este de la noieste zgură. Cu alte cuvinte, tot ce nu este din Dumnezeu este zgură.Nimeni nu poate să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună că areceva cu care poate contribui. Dumnezeu cere aur pur. În Noul Ierusalimtotul este aur pur, fără nici o zgură. Va veni ziua în care noi vomvedea că tot ce nu este din Dumnezeu se află pe cruce. În Noul Ierusa-lim totul este din Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să-Şi atingă scopul.Dacă Dumnezeu spune că va fi aur pur, atunci va fi aur pur. Nu existănimic care să poată fi amestecat cu lucrarea lui Dumnezeu.

Versetele 19 şi 20 spun: „Temeliile zidului oraşului erau împodo-bite cu orice piatră preţioasă; prima temelie era iaspis; a doua, safir;a treia, calcedon; a patra, smarald; a cincea, sardonix; a şasea, sardiu;a şaptea, crisolit; a opta, beril; a noua, topaz; a zecea, crisopraz;a unsprezecea, iacint; a douăsprezecea, ametist.“ Ce implică pietrelepreţioase? Există o diferenţă fundamentală între pietre preţioase şiaur. Aurul este un element chimic, în timp ce piatra preţioasă nueste un element chimic, ci un compus. Aurul este un element deoareceDumnezeu l-a creat astfel; el a fost făcut în mod direct de cătreDumnezeu. Dar o piatră preţioasă este formată din variate tipuri deelemente, compuse împreună printr-un proces chimic care are locîn pământ, sub căldură şi presiune, într-o perioadă de timp foartelungă. Cu alte cuvinte, pietrele preţioase nu reprezintă ceva dat deDumnezeu în mod direct, ci ceva produs în om de Duhul Sfânt, prinmult efort şi mulţi ani de ardere. Lucrarea Duhului Sfânt pe pământeste aceea de a ne trece în mod continuu prin încercări, aşa încâtnoi să avem tot felul de experienţe şi să devenim pietre preţioaseînaintea Sa. Prin urmare, pietrele preţioase sunt rezultatul discipli-nării noastre de către El.

Să ilustrăm acest lucru. Naşterea lui Isaac reprezintă aur, darexperienţa lui Iacov este piatră preţioasă. Isaac a fost un fiu născutprin promisiunea lui Dumnezeu. El nu a suferit niciodată şi nu a greşitniciodată în mod flagrant. Dar cazul lui Iacov a fost complet diferit.


El a suferit foarte mult şi a trecut prin multe încercări. Mâna luiDumnezeu a fost asupra lui tot timpul. Zi după zi şi an după an,Dumnezeu a introdus câte ceva în Iacov, făcându-l să devină o piatrăpreţioasă.

Viaţa pe care Dumnezeu ne-a împărţit-o este aurul, în timp ceviaţa pe care Dumnezeu o constituie în noi este piatra preţioasă.Zi după zi, prin tot felul de împrejurări, El ne formează în imaginealui Cristos. Aceasta este piatra preţioasă. Dumnezeu nu Se opreştedoar la faptul de a ne da o porţie din viaţa lui Cristos; El vrea caviaţa lui Cristos să fie introdusă în noi. Pe de o parte, trebuie săînţelegem că, dacă nu ar exista în noi viaţa Domnului, noi nu am fideloc diferiţi de cum eram înainte de a fi mântuiţi. Dar pe de altăparte, după ce L-am urmat pe Domnul timp de cinci sau zece ani,fiind disciplinaţi şi trataţi de către El, o parte din viaţa lui Cristosa fost constituită în noi prin Duhul Sfânt. În noi există ceva carea fost format de Domnul, şi aceasta este piatra preţioasă.

Nu ar trebui să fii surprins atunci când Dumnezeu te pune înmod continuu în foc ca să arzi. S-ar părea că toate lucrurile prin careceilalţi oameni trec sunt bune, dar lucrurile cu care te confrunţi tunu sunt nici prospere, nici uşoare. Ba chiar eşti greşit înţeles sauatacat de alţii; ţi s-au întâmplat mai multe lucruri decât oricui altcuiva.Dar trebuie să înţelegi că toate acestea nu sunt fără o cauză.Dumnezeu te arde în mod continuu; Duhul Sfânt lucrează pentrua constitui mai mult din viaţa lui Cristos în tine, pentru ca astfel tusă fii transformat în imaginea Sa.

În Apocalipsa nu găsim doar un singur fel de piatră preţioasă, citot felul de pietre preţioase. Unele sunt iaspis, altele safir, altelecalcedon, altele smarald, altele sardonix, altele sardiu şi alte feluri.Toate aceste pietre preţioase sunt produsul arderii. Ele nu au fostformate de Dumnezeu într-un singur moment, ci au fost obţinutedupă ce au fost prelucrate prin anii lungi ai lucrării lui Dumnezeu.Piatra preţioasă nu ne-a fost dată la creaţie, şi nici nu este ceva ceam obţinut atunci când am devenit o nouă creaţie. Piatra preţioasăeste formată în noi zi de zi, prin lucrarea de ardere a lui Dumnezeu.Ea este o substanţă care este pusă în foc în mod constant. Când focularde într-un anumit fel, un anumit mineral este topit în aceastăsubstanţă, iar ea devine un anumit tip de piatră preţioasă. Când


focul arde într-un alt fel, el face ca un alt fel de mineral să fie dizolvatîn această substanţă, şi astfel devine un alt tip de piatră preţioasă.Diferite metode de topire a anumitor minerale împreună formeazăvariate tipuri de pietre preţioase.

Pietrele preţioase reprezintă lucrarea Duhului Sfânt. Când am fostmântuiţi, noi am obţinut natura lui Dumnezeu; dar din acel moment,zi de zi, Duhul Sfânt a introdus natura lui Dumnezeu în noi, pentru canoi să aducem roada Duhului. Nu există numai o singură roadăa Duhului. Există dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare,bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi multe altele.Duhul Sfânt trebuie să lucreze în noi în mod continuu pentru a neface să aducem toate aceste feluri de roadă. Când am fost mântuiţi,Dumnezeu Şi-a împărţit viaţa în noi. Dar roada Duhului nu este cevace ne este împărţit de Dumnezeu. Noi aducem aceste roade numaiatunci când Duhul Sfânt lucrează înăuntrul nostru într-o anumitămăsură. Astfel, piatra preţioasă este ceva format în noi prin DuhulSfânt, prin intermediul a numeroase şi variate împrejurări.

Dumnezeu nu numai că ne-a împărtăşit natura Sa, dar zi de zi Elface din noi un anumit fel de oameni, care să poată aduce glorienumelui Său. Când ai fost mântuit, tu ai obţinut natura lui Dumne-zeu; iar când eu am fost mântuit, am obţinut şi eu natura Sa. În aceastăprivinţă, toţi creştinii sunt la fel; toţi au obţinut natura lui Dumnezeu.Dar în zilele următoare, poate Dumnezeu te-a pus în anumite împreju-rări pentru a-ţi da anumite experienţe. Poate El te-a lăsat să treciprin anumite încercări, anumite dificultăţi şi anumite suferinţe, pentruca tu să devii un creştin ca şi crisolitul, calcedonul, sardiul, sau vreoaltă piatră preţioasă. Dumnezeu lucrează în fiecare creştin pentru casă devină un anumit tip de piatră preţioasă. Noi toţi avem în comunaurul înaintea lui Dumnezeu, dar după ce devenim pietre preţioaseînaintea Lui, fiecare primeşte o anumită formă.

Ceea ce Duhul Sfânt formează în noi prin intermediul împrejură-rilor va dăinui pentru totdeauna. Când un creştin primeşte mai multetratamente într-un anumit fel, el va învăţa mai multe lecţii în aceaprivinţă. Aceasta va produce în el un caracter remarcabil, un caractercare nu se va pierde după câţiva ani, ci va rămâne pentru veşnicie.Ceea ce el a obţinut va fi pentru totdeauna o piatră preţioasă înNoul Ierusalim.


În mulţi dintre copiii lui Dumnezeu, care au umblat cu El timp dezece sau douăzeci de ani, există ceva introdus de Dumnezeu prin DuhulSfânt. Nu numai că Dumnezeu le-a împărţit ceva, ci ei înşişi au devenitacel ceva, şi acesta este însuşi constituentul lor. Ei au fost disciplinaţide Duhul Sfânt timp de mulţi ani. Trecându-i prin multe încercări şiexperienţe, Duhul Sfânt a format în ei un anumit fel de viaţă. Cei careîi cunosc bine pe aceşti fraţi recunosc că într-adevăr a fost realizatceva în ei. Ei nu posedă doar viaţa pe care Dumnezeu le-a dat-o, ci şiviaţa transformată pe care Duhul Sfânt a introdus-o înăuntrul lor.Ei nu au doar o simplă viaţă în schimb, ci o viaţă transformată. Aceastaeste piatra preţioasă. Piatra preţioasă este ceea ce a fost format în noiprin lucrarea de ardere a Duhului Sfânt. Noul Ierusalim va fi umplutcu aceste pietre preţioase.

La acest punct trebuie să înţelegem cât de inutil este să punemaccentul numai pe doctrine. Niciodată nu ar trebui să credem că,dacă am cunoaşte ceva multă teologie sau învăţătură scripturală,am avea un folos. Acestea nu sunt de prea mult folos. Numai ceea ceeste imprimat în noi prin ardere de către Duhul Sfânt are valoare.Dacă ceva nu a fost imprimat într-un anumit lucru prin ardere, atunciacel ceva va dispare printr-o uşoară ştergere. Ce valoare spiritualăare ceva care poate fi înlăturat din noi printr-o uşoară ştergere?Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să citim Biblia; dar înseamnăcă ceea ce citim are valoare numai atunci când Duhul Sfânt, prinardere, imprimă lucrul citit în noi. Toate pietrele preţioase au ieşitdin foc. Pentru a avea pietre preţioase, avem nevoie de foc. Fără focnu va exista niciodată o piatră preţioasă.

Pentru acest motiv, niciodată nu ar trebui să refuzăm încercărilecare vin peste noi în împrejurările noastre. Niciodată nu ar trebuisă refuzăm disciplina Duhului Sfânt, şi nici nu ar trebui să ne plân-gem atunci când mâna lui Dumnezeu ne strânge şi ne închide într-unfel sau altul. Cât de legaţi şi de presaţi ne simţim de multe ori!Cum ne-ar place să scăpăm de toată robia şi limitarea şi să fim eliberaţipentru un timp! Dar nu trebuie să uităm că ne aflăm în mânaformatoare a lui Dumnezeu. El ne formează, pentru ca într-o zi noisă devenim pietre preţioase. Dumnezeu nu ne-a dat doar viaţa Sa,ci de asemenea El lucrează în noi într-o asemenea măsură încâtnoi vom avea o calitate specială. Iată ce formează Duhul Sfânt în noi


prin toate împrejurările pe care Dumnezeu le îngăduie, şi acest lucrueste numit piatră preţioasă. Atunci, la ce ne foloseşte să avem doarcunoştinţă sau doctrină? Numai ceea ce imprimă Duhul în noi prinardere are valoare. Numai atunci când un creştin a primit ceva prinardere el va putea să predice mesaje din ceea ce cunoaşte în realitate,mai degrabă decât din ceea ce cunoaşte din cărţi. Numai ceea cea fost imprimat prin ardere în noi de către Duhul Sfânt este piatrăpreţioasă. Orice altceva este lemn, fân şi trestie.

Uneori, când ne aflăm în prezenţa unui frate în vârstă, simţimcă realmente el umblă cu Domnul. În el există o viaţă care îl caracte-rizează foarte mult; ea a devenit natura lui specială. Nu putem decâtsă ne înclinăm înaintea lui. S-ar putea ca alţii să aibă o slujbă maimare decât el şi să-şi fi asumat o lucrare mai mare, dar el are o viaţăabundentă; înăuntrul lui a fost format ceva prin Duhul Sfânt. El areo calitate specială, ceva care a ieşit din foc; el este o piatră preţioasă.În prezenţa unei asemenea persoane, nu putem decât să ne înclinămşi să spunem: „Cum am vrea ca şi noi să avem ceva care să fie atâtde inspirator, atât de impresionant!“ Nu cuvintele sunt cele care îiinspiră şi îi ating pe oameni, ci ceva care a trecut prin foc.

În Noul Ierusalim există pietre preţioase. Fără pietre preţioase,Noul Ierusalim nu va veni niciodată în existenţă. Dumnezeu arenevoie de pietre preţioase. El are nevoie de un grup de oameni caresă exprime calitatea pietrelor preţioase. O, fie ca Dumnezeu să neelibereze de superficialitate! Numai ceea ce Duhul Sfânt a introdusîn viaţa noastră are valoare sau utilitate.

Versetul 21 continuă: „Şi cele douăsprezece porţi erau douăspre-zece perle; fiecare dintre porţi era, respectiv, dintr-o singură perlă.“Noul Ierusalim este constituit nu doar din aur pur şi din pietre pre-ţioase, ci şi din perle. Perlele nu sunt formate prin ardere; ele suntrezultatul unui proces de formare gradată, care are loc în interiorulunei creaturi marine care a fost rănită. Prin urmare, semnificaţiaunei perle este viaţa care rezultă din moarte. Perla reprezintă viaţaeliberată de Domnul Isus în aspectul ne-răscumpărător al morţii Sale.

Matei 13 vorbeşte de asemenea despre o perlă. La cine se referăaceastă perlă? Ea se referă la biserică, pe care Domnul a format-odin moartea Sa. El a fost gata să vândă tot ce a avut pentru a cumpăraaceastă perlă. Perla reprezintă ceva pozitiv, nu ceva pasiv sau negativ.


Ea este biserica, omul cel nou, pe care Dumnezeu doreşte să-l creeze.Înăuntrul unei asemenea Persoane nu există nici problema păcatului,nici problema răscumpărării. El a fost dispus să vândă totul pentrua obţine această perlă. De aici ne dăm seama cât de preţioasă esteviaţa care este în întregime din Cristos. Cât de preţioasă este eapentru Dumnezeu, şi cât de preţioasă este ea pentru Cristos!

În Noul Ierusalim, perlele funcţionează ca porţi ale oraşului.Aceasta înseamnă că tot ce este din Dumnezeu începe de aici. Cu altecuvinte, pentru ca omul să obţină viaţa în prezenţa lui Dumnezeu,viaţa nu trebuie să fie ceva din om, ci din moartea lui Cristos, dinaspectul ne-răscumpărător al morţii lui Cristos.

1 Corinteni 3:12 spune că clădirea spirituală ar trebui să conţinămateriale din aur, argint şi pietre preţioase; nu din lemn, iarbă saupaie. În 1 Corinteni 3 sunt aur, argint şi pietre preţioase; dar înGeneza 2, în grădina Edenului, erau aur, pietre preţioase şi perle —argint nu era deloc. În Apocalipsa 21, în Noul Ierusalim există iarăşiaur, pietre preţioase şi perle, dar nu există argint. Care este semnifi-caţia acestui lucru? Aurul, pietrele preţioase şi perlele — aceste treiarticole — se găsesc atât în grădina Edenului, cât şi în Noul Ierusalim.Aceasta înseamnă că aurul, pietrele preţioase şi perlele sunt dinveşnicie în veşnicie.

În veşnicie, Dumnezeu nu a plănuit să aibă argint, deoareceargintul este simbolul răscumpărării. Dumnezeu a ştiut că oameniivor păcătui şi că vor avea nevoie de răscumpărare, dar răscumpă-rarea nu a fost în planul Său veşnic. În lucrarea lui Dumnezeu existărăscumpărarea, dar în scopul Său veşnic nu există răscumpărarea.Prin urmare, în această privinţă, Noul Ierusalim este la fel ca şi grădinaEdenului — în el nu există argint. Aceasta înseamnă că în veşniciaviitoare noi vom fi aduşi în stadiul în care nu va mai exista nici o urmăde păcat. Totuşi, astăzi noi nu putem să trecem cu vederea sau săsubestimăm argintul. Dacă astăzi cineva crede că nu are nevoie deargint, trebuie să ceară îndurare de la Dumnezeu. Noi nu putemcontinua fără argint. Dacă nu avem argint, nu avem răscumpărare, şinu putem face nimic. Dar răscumpărarea nu are nici un loc în scopullui Dumnezeu. În Noul Ierusalim nu vom găsi deloc argint. Aceastane arată că Dumnezeu va şterge toată istoria păcatului, deoarecerăscumpărarea nu este inclusă în acest oraş. În Noul Ierusalim oamenii


nu vor mai avea nevoie de răscumpărare, deoarece ei nu vor maipăcătui. Dumnezeu ne va aduce pe un teren atât de solid, încât nu vamai fi posibilă o altă cădere. Înăuntrul nostru există o viaţă care nuare nimic comun cu păcatul şi care nu necesită răscumpărare. Aceastăviaţă din noi este din Cristos şi este Cristos Însuşi. Aşa după cumCristos Însuşi nu are nevoie de răscumpărare, tot astfel noi, cei careavem o parte din viaţa Sa, nu vom mai avea nevoie de răscumpărare.De aceea, în veşnicie nu va mai fi nevoie de argint.

Îi mulţumim lui Dumnezeu că astăzi avem răscumpărarea Sa.Îi mulţumim lui Dumnezeu că, deşi am păcătuit, sângele lui IsusCristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Totuşi, Dumnezeune-a împărtăşit viaţa Fiului Său, o viaţă care niciodată nu are nevoiede răscumpărare. Într-o zi vom trăi doar prin această viaţă, iar istoriapăcatului va dispare. Argintul răscumpărător nu va mai fi de nici unfolos.

Trebuie să vedem că nici căderea nu este în scopul lui Dumnezeu,nici răscumpărarea nu este în scopul lui Dumnezeu şi nici împărăţianu este în scopul lui Dumnezeu. Căderea nu era în scopul luiDumnezeu; ea a avut loc pe parcurs. Răscumpărarea nu este în scopullui Dumnezeu, ci ea este soluţia la problema căderii. Iar împărăţianu este nici ea în scopul lui Dumnezeu, ea este de asemenea soluţiala problema căderii. Din cauza căderii există răscumpărarea, şi dincauza căderii există împărăţia. Toate aceste lucruri nu sunt decâtremedii; ele nu sunt scopul lui Dumnezeu. Totuşi, niciodată nu artrebui să subestimăm răscumpărarea şi împărăţia. Dacă nu ar fi fostrăscumpărarea, nu ar fi existat nici o posibilitate de rezolvarea problemei căderii. Şi dacă nu ar fi existat împărăţia, oare problemacăderii putea fi rezolvată? Cu toate acestea, trebuie să reţinem căDumnezeu nu l-a creat pe om ca să păcătuiască. Dumnezeu l-a creatpe om pentru propria Sa glorie. Această linie este dreaptă; aceastălinie cerească este dreaptă.

De asemenea, Apocalipsa 21:21 spune: „Şi strada oraşului era aurpur, ca sticla transparentă.“ Strada este un loc pentru comunicaţie,şi din moment ce strada oraşului este din aur pur, oamenii caremerg pe ea nu vor fi niciodată murdari. Astăzi, cei care s-au scăldattot au nevoie să-şi spele picioarele (Ioan 13:10) pentru a-şi menţinepărtăşia cu Dumnezeu. Când umblăm pe strada acestei lumi, este


imposibil să nu adunăm ceva praf, şi astfel părtăşia noastră cu Dum-nezeu este frustrată. Dar în ziua aceea nimic nu ne va putea murdări;nimic nu va putea împiedica părtăşia noastră cu Dumnezeu. În veş-nicie nu va mai fi nimic care să ne întineze; viaţa şi trăirea noastrăvor fi în întregime sfinte.

Sfârşitul versetului 21 ne spune că oraşul este „ca sticla transpa-rentă.“ Cât de mult din situaţia noastră actuală nu este transparent!Dar în viitor, în prezenţa lui Dumnezeu, noi toţi vom fi transparenţi.Totuşi, chiar şi astăzi nu ar trebui să avem multe ascunzişuri sauvăluri. Nu ar trebui ca înaintea oamenilor să simulăm că suntemevlavioşi pentru a le câştiga lauda. Ipocrizia, simularea şi vălurile —nici unul dintre aceste lucruri nu este transparent. Când condiţianoastră reală nu este atât de bună, dar noi simulăm că suntem bine,nu suntem transparenţi. De multe ori cuvintele şi acţiunile noastresunt foarte nenaturale. Îi imităm pe alţii în vorbirea noastră,în conduita noastră şi în felul în care facem lucrurile. În atât demulte feluri noi îi imităm pe alţii în loc de a fi noi înşine. Aceastaînseamnă a nu fi transparent. Orice artificialitate şi imitaţie nuînseamnă transparenţă. Cu certitudine noi nu trebuie să trăimînaintea lui Dumnezeu printr-o sfinţenie fabricată de noi înşine. Tre-buie să reţinem faptul că adevărata spiritualitate constă în a ne purtacrucea. Sfinţenia plină de robie nu este sfinţenia Duhului Sfânt.Teatrul şi simularea trebuie în întregime abandonate.

Prin urmare, trebuie să mărturisim multe lucruri. Între fraţi şisurori trebuie să învăţăm să ne mărturisim unii altora şi să nu neacoperim păcatul. De fiecare dată când am păcătuit împotriva altora,nu ar trebui să încercăm să justificăm păcatul pe cale raţională,ci să-l mărturisim. Fiecare creştin ar trebui ca astăzi să fie deschis,căci în acea zi, în prezenţa lui Dumnezeu, noi toţi vom fi transparenţi.Strada din Noul Ierusalim este transparentă ca sticla. Acolo totuleste vizibil. Din moment ce în ziua aceea va fi astfel, astăzi trebuiesă învăţăm să fim asemenea oameni — reali, transparenţi, careniciodată să nu simuleze ceea ce nu sunt.

TEMPLUL ŞI LUMINA ORAŞULUI

Versetul 22 spune: „Şi în oraş nu am văzut nici un templu, căciDomnul Dumnezeu cel Atotputernic şi Mielul sunt templul său.“


Aceste cuvinte sunt deosebit de preţioase. Ştim că în Ierusalimulvechi-testamental exista templul. La acea vreme, când omul doreasă aibă părtăşie cu Dumnezeu, el trebuia să meargă la templu.Templul era locul pus deoparte pentru Dumnezeu, şi omul trebuiasă meargă acolo pentru părtăşia cu Dumnezeu. Totuşi, în NoulIerusalim nu va exista nici un templu, deoarece Dumnezeu şi Mielulvor fi templul oraşului. Aceasta înseamnă că în acea zi părtăşia dintreDumnezeu şi om va fi intimă şi directă; va fi faţă către faţă. Omul nuva mai trebui să meargă într-un loc special amenajat pentru părtăşialui cu Dumnezeu.

În Vechiul Testament, în templu exista o perdea. Nimeni nu puteasă meargă dincolo de perdea şi să intre în prezenţa lui Dumnezeu,cu excepţia Marelui Preot, şi numai o singură dată pe an. Astăzi, înbiserică, perdeaua a fost sfâşiată. Acum noi toţi putem intraîn prezenţa lui Dumnezeu pentru a ne închina Lui în duh şi în adevăr.Dar în ziua aceea Dumnezeu şi Mielul vor fi templul oraşului. Nu vamai trebui să mergem la Dumnezeu, pentru că El va fi exact acolounde vom fi şi noi. Astăzi noi mergem la Dumnezeu, dar în ziuaaceea vom trăi în prezenţa Sa. Dumnezeu şi Mielul sunt templuloraşului. Prin urmare, dacă nu învăţăm să trăim în Sfânta Sfintelorastăzi, suntem cei mai nesăbuiţi oameni. Astăzi, perdeaua a fostsfâşiată, iar noi putem intra în Sfânta Sfintelor cu îndrăzneală.Nu trebuie să stăm afară.

Versetul 23 spune: „Şi oraşul nu are nevoie de soare sau de lunăcare să strălucească în el, căci gloria lui Dumnezeu îl iluminează,iar lampa lui este Mielul.“ Acest pasaj este conectat cu versetul prece-dent, care se referă la templu. Dumnezeu şi Mielul sunt templuloraşului, iar gloria lui Dumnezeu luminează oraşul. De aceea, nu maieste nevoie de soare sau de lună ca să-l lumineze. Ştim că în templulvechi-testamental curtea de afară era luminată de soare sau de lună,iar Locul Sfânt de lumina lămpii. Dar în Sfânta Sfintelor nu existanici o fereastră; lumina soarelui şi a lunii nu putea pătrunde înăuntru.Şi în ea nu exista nici o lampă, ca în Locul Sfânt. Gloria lui Dumnezeuasigura lumina. La fel, Noul Ierusalim nu este luminat de soare saude lună, ci de gloria lui Dumnezeu. Aceasta revelează faptul că întreguloraş va fi Sfânta Sfintelor. În viitor, biserica va deveni însăşi SfântaSfintelor.


„Lampa lui [a oraşului] este Mielul.“ Gloria lui Dumnezeu estelumina, iar Mielul este lampa. Aceasta ne arată că chiar şi în NoulIerusalim va exista ceva indirect. Dumnezeu ca lumină va străluciprin Miel ca lampă. Aceasta nu este o referire la răscumpărare,ci o indicaţie a faptului că nimeni nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeuîn mod direct. Dacă cineva vrea să-L cunoască pe Dumnezeu,el trebuie să o facă prin Miel — acest lucru rămâne valabil chiar şi înveşnicie. Omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu numai prin Cristos.În afara lămpii noi nu putem vedea lumina; tot astfel, fără Cristosnoi nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Indiferent de împrejurări,Dumnezeu încă mai locuieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia.Numai când suntem în Cristos Îl putem vedea pe Dumnezeu.

Versetul 24 spune: „Şi naţiunile vor umbla prin lumina lui[a oraşului]; iar împăraţii pământului îşi vor aduce gloria în el.“ Aiciar trebui să remarcăm un lucru. Toţi oamenii pe care Dumnezeu i-aobţinut în dispensaţiunea patriarhilor, în dispensaţiunea legii şi îndispensaţiunea harului, vor deveni o mireasă care în ziua aceea Îi vafi prezentată lui Cristos. Toţi oamenii care la sfârşitul perioadeiîmpărăţiei încă vor fi în viaţă şi nu vor fi înşelaţi de Satan, vor fitransferaţi pentru a deveni poporul de pe noul pământ. Aceşti oamenisunt naţiunile menţionate în versetul 24. Toţi cei care locuiesc înoraş vor avea trupuri înviate; ei sunt fiii şi împăraţii. Totuşi, cei carevor fi pe pământul cel nou încă vor avea un trup de carne şi sânge;ei sunt oamenii şi naţiunile pământului. Împăraţii pământului suntconducătorii naţiunilor.

În Vechiul Testament, cortul era aranjat astfel încât se afla încentrul taberei israeliţilor. Trei triburi locuiau la est, trei la vest,trei la sud şi trei la nord. Acest lucru este consemnat în carteaNumeri. Poziţia Noului Ierusalim este similară cu cea a cortului luiDumnezeu. Zidul oraşului are câte trei porţi în fiecare direcţie: spreest, vest, sud şi nord — în total douăsprezece porţi. Aşa cum celedouăsprezece triburi locuiau în jurul cortului, tot astfel naţiunilevor locui în jurul Noului Ierusalim. Faptul că naţiunile vor „umbla“prin lumina oraşului înseamnă că naţiunile pământului vor veni laNoul Ierusalim, iar drumul lor către Noul Ierusalim va fi călăuzit delumina oraşului.

„Gloria“ pe care o vor aduce împăraţii pământului se referă la


gloria care aparţine împăraţilor pământului. Ei îi vor da oraşuluigloria teritoriului lor. Aici, „glorie“are acelaşi înţeles cu „glorie“ dinGeneza 31:1 (VAS) (trad. Cornilescu: avere, bogăţie). Ea înseamnăcel mai bun produs al ţării. Cu alte cuvinte, în noul pământ împăraţiipământului vor aduce cel mai bun produs al localităţilor lor şi îl vorprezenta oraşului sfânt ca pe un dar.

Apocalipsa 21:25 spune: „Şi porţile lui nu vor fi închise cu nici unchip în timpul zilei, căci acolo nu va mai fi noapte.“ Faptul că porţilenu se vor închide în timpul zilei revelează că în cerul cel nou şipământul cel nou încă va exista diferenţa dintre zi şi noapte. Naţiunilevor putea veni în oraş în timpul zilei. Dar „acolo nu va mai fi noapte“ — în oraş nu va mai fi noapte. Întrucât cei care locuiesc în oraş voravea trupuri înviate, ei nu se vor simţi niciodată obosiţi; ei Îl vorputea sluji pe Dumnezeu în mod constant, zi şi noapte.

Versetul 26 spune: „Şi ei vor aduce gloria şi onoarea naţiunilor înel [în oraş].“ Acest verset se referă la împăraţii din versetul 24.Împăraţii pământului nu vor aduce în oraş numai gloria lor, ci şigloria şi onoarea naţiunilor.

Versetul 27 spune: „Şi nimic comun sau cine practică urâciuneasau minciuna nu va intra în el, ci numai cei care sunt scrişi în carteavieţii Mielului.“ Tot ce este din om şi tot ce aparţine cărnii estecomun. Prin urmare, nimic din ceea ce aparţine omului şi cărnii nupoate intra în oraş. Numai ceea ce este din Cristos şi din DuhulSfânt poate intra; nimic altceva nu poate intra. Atunci când Scripturase referă la „cine practică urâciunea,“ ea se referă în special la cei cepractică idolatria, iar când vorbeşte despre cei care „practică min-ciuna,“ ea se referă la relaţia cu Satan, deoarece minciunile suntde la Satan. Cei care sunt în legătură cu idolii sau cu păcatul nu potintra în cetate. Numai cei ale căror nume sunt scrise în cartea vieţiiMielului pot intra.

În cerul cel nou şi pământul cel nou vor exista numai două feluride locuitori. În primul rând vor fi cei care au fost mântuiţi prinsânge — ei vor locui în oraş iar numele lor vor fi scrise în carteavieţii. În al doilea rând, vor fi cei care vor fi fost transferaţi dinmileniu — ei vor continua să trăiască şi vor fi locuitorii noului pământ.Numele lor de asemenea sunt scrise în cartea vieţii, dar ei nu vortrăi în oraş. Ei nu vor putea decât să intre şi să iasă din oraş.


RÂUL CU APA VIEŢII ŞI POMUL VIEŢII

Trebuie să analizăm ceea ce ne va arăta Dumnezeu la sfârşit.Versetele 22:1-2 spun: „Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, străluci-toare ca cristalul, care ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mieluluiîn mijlocul străzii sale. Şi de o parte şi de cealaltă a râului era pomulvieţii, producând douăsprezece fructe, dând rod în fiecare lună; iarfrunzele pomului sunt pentru vindecarea naţiunilor.“ Aici ni se re-aminteşte versetul 7 din capitolul 2 al Apocalipsei, care spune: „Celuicare biruieşte îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este înParadisul lui Dumnezeu.“ Pomul vieţii este plantat în Paradisul luiDumnezeu. Din moment ce pomul vieţii este în oraş, înseamnă căNoul Ierusalim este Paradisul lui Dumnezeu.

Întorcându-ne la cartea Genezei, în capitolul 2 observăm căDumnezeu l-a creat pe bărbat ca un tip al lui Cristos şi pe femeieca un tip al bisericii pe care El a dorit-o. După aceea, Dumnezeu i-aplasat pe cei doi, bărbatul şi femeia, în grădina Edenului. Astfel, înGeneza 2 avem bărbatul, femeia şi grădina. Apoi, în Geneza 3 a apărutşarpele şi ei au căzut; ca rezultat, Dumnezeu i-a izgonit din grădină.În Apocalipsa 21, pe cine vedem în Noul Ierusalim? Acolo este Mielul,Cel pe care-L reprezenta Adam în Geneza 2; El este în întregimepentru Dumnezeu. De asemenea, acolo este soţia Mielului, simboli-zată de Eva în Geneza 2; ea este în întregime pentru Cristos. NoulIerusalim este soţia Mielului şi de asemenea este Paradisul luiDumnezeu. În Geneza 2 erau trei entităţi — Adam, Eva şi grădina.Dar în Apocalipsa 21 şi 22 sunt doar două — Mielul şi oraşul. Oraşuleste mireasa şi în acelaşi timp Paradisul; femeia şi Paradisul audevenit una. Femeia din Geneza putea fi alungată, dar femeia de lasfârşitul Apocalipsei nu mai poate fi alungată.

Unii oameni ar putea să se îngrijoreze şi să întrebe: „Ce se vaîntâmpla în veşnicie? Dacă şarpele va interveni din nou — ce vomface atunci?“ Putem răspunde spunând că este imposibil ca acestlucru să se întâmple din nou, deoarece în veşnicie Dumnezeu Însuşiva locui în oraşul sfânt. Slavă Lui! În Geneza El a făcut o grădină,o grădină care nu avea zid şi care nu era bine păzită. De aceea şarpeleşi păcatul au putut intra. Dar în final Dumnezeu obţine un oraşmenit să protejeze. Este imposibil ca oraşul să fie implicat vreodatăîn vreo cădere. Femeia şi Paradisul sunt atât de uniţi, încât nimic


nu-i mai poate separa vreodată. De acum încolo, această femeie numai poate fi izgonită cu nici un chip.

Versetul 22:1 vorbeşte despre un râu cu apa vieţii, care se află înmijlocul străzii oraşului. În Geneza erau patru râuri, dintre caredouă întotdeauna i-au asuprit pe copiii lui Dumnezeu. Babilonul eraconstruit pe râul Pison, iar Ninive pe râul Hidechel. Copiii luiDumnezeu întotdeauna au fost chinuiţi de aceste două râuri. Dar înNoul Ierusalim există numai un singur râu — râul apei vieţii. Acestrâu îi dă omului viaţă şi bucurie. Psalmul 46:4 spune: „Este un râuale cărui şuvoaie bucură oraşul lui Dumnezeu, Locul sfânt alcorturilor Celui Prea-Înalt.“ Acest râu Îi produce lui Dumnezeuo bucurie specială. Apa acestui râu porneşte „din tronul lui Dum-nezeu şi al Mielului.“ Tronul este la singular deoarece Dumnezeu şiMielul stau pe un singur tron. Aceasta înseamnă că domnia lui Cristoseste domnia lui Dumnezeu.

Versetul 2 spune: „Şi de o parte şi de cealaltă parte a râului erapomul vieţii, producând douăsprezece fructe, dând rod în fiecare lună.“Din nou este folosit numărul doisprezece. Ce înseamnă că pomulproduce douăsprezece soiuri de fructe şi îşi dă rodul în fiecare lună?Acesta este un fel de a spune că totul este satisfăcut, şi că aceastăsatisfacţie este pentru veşnicie. În fiecare lună există viaţă. În veşnicienoi vom continua să-L cunoaştem pe Cristos şi vom continua săprimim viaţa Domnului, fără nici o întrerupere — nu va exista nicio lună în care să nu existe fructe. Aceasta înseamnă că nu va existaregres. Astăzi noi vedem ceva foarte trist — ceea ce Scripturarevelează ca fiind evaluarea omului. Oamenilor de la douăzeci laşaizeci de ani li se atribuia o anumită valoare, dar celor care aveaupeste şaizeci de ani li se atribuia o valoare mai mică (Lev. 27:3, 7).Acesta este un regres, dar în veşnicie nu va mai exista regres.Va exista viaţă nouă şi fructe noi în fiecare lună.

Totuşi, chiar şi înainte ca Noul Ierusalim să vină în fiinţă, noitrebuie să căutăm o nouă experienţă a vieţii în fiecare lună. Expe-rienţa specială pe care am avut-o cu douăzeci de ani în urmă nu maieste proaspătă, şi nici nu ne mai poate fi de ajutor astăzi. Nici experienţade acum cinci ani nu mai poate fi proaspătă şi nu ne mai poate fi defolos astăzi. Nu putem trăi prin fructul pomului vieţii din lunile trecute.În fiecare lună trebuie să continuăm să avem fructe proaspete. Înaintea


lui Dumnezeu trebuie să primim viaţă în mod continuu; trebuie să-Lprimim pe Cristos. Nu numai că avem nevoie de fructe în fiecarelună, dar avem nevoie de diferite soiuri de fructe în fiecare lună.Nu putem fi satisfăcuţi înaintea lui Dumnezeu având numai o micăporţie, o anumită parte. Trebuie să învăţăm să-L cunoaştem pe Domnulîn multe aspecte; trebuie să aducem tot felul de roade.

Versetul 2 continuă: „Iar frunzele pomului sunt pentru vindecareanaţiunilor.“ Fructele reprezintă viaţa; frunzele, îmbrăcăminteacopacului, reprezintă conduita noastră exterioară. Domnul Isusa blestemat smochinul deoarece avea numai frunze; nu avea nici unfruct. El avea numai conduita exterioară, fără viaţa interioară.În cerul cel nou şi pământul cel nou, naţiunile nu vor avea nici păcat,nici moarte, nici durere, nici blestem şi nici vreun demon. Acestgrup de oameni, naţiunile, vor continua să trăiască pe pământ avândoraşul sfânt în mijlocul lor. Ei vor fi vindecaţi prin frunzele DomnuluiIsus, ceea ce înseamnă că faptele Domnului Isus vor fi exemplul lor.Noi vom avea fructele pomului vieţii, iar ei vor avea frunzele. Urmândconduita Domnului Isus, ei vor fi capabili să trăiască în bunăstare înmod continuu; şi în felul acesta naţiunile vor locui împreună în paceşi binecuvântare.

În versetele 1-2, strada, râul apei vieţii şi pomul vieţii sunt legateîntre ele. În Noul Ierusalim, oriunde găseşti strada, vei găsi şi râulapei vieţii, şi oriunde găseşti râul apei vieţii, vei găsi şi pomul vieţii.Cu alte cuvinte, oriunde va exista activitate va fi râul vieţii şi pomulvieţii. Aceasta înseamnă că, atunci când învăţăm să-L urmăm peDomnul, întreaga noastră conduită ar trebui să includă râul apeivieţii şi pomul vieţii. Atunci totul va fi bine. Strada este locul undeoamenii se pot mişca. Pentru a ne mişca trebuie ca toate activităţilenoastre să fie bazate pe pomul vieţii, nu pe pomul cunoştinţei bineluişi răului. Când viaţa dinăuntrul nostru generează activitatea,rezultatul va fi revărsarea râului apei vieţii în Duhul. Revărsareavieţii este strada noastră, calea noastră. Dacă viaţa Domnului Isusnu se mişcă în noi, pur şi simplu nu putem umbla. Dacă nu existăviaţa Domnului şi dacă nu există revărsarea râului apei vieţii înDuhul, noi nu ne putem mişca. Judecând dacă un anumit fel de a acţio-na este bun sau rău după propria noastră înţelepciune, noi plantămpomul cunoştinţei binelui şi răului, nu pomul vieţii. Dar dacă


acţionăm potrivit cu mişcarea vieţii dinăuntrul nostru, rezultatul vafi acela că apa vieţii va curge către alţii. Toate aceste lucruri suntlegate între ele. Toată lucrarea lui Dumnezeu este bazată pe pomulvieţii şi rezultă în râul apei vieţii.

ÎN VECII VECILOR

Versetul 3 spune: „Şi nu va mai fi blestem.“ Slavă lui Dumnezeu:Geneza 3 va trece în întregime şi nu va mai exista nici un blestem.Tot ce a fost introdus în Geneza 3 poate fi rezumat în cuvântul blestem.Chiar şi moartea este un fel de blestem. Totuşi, în cerul cel nou şipământul cel nou nu va mai exista blestem, şi nu va mai exista moarte.Istoria păcatului se va încheia; omul Îl va glorifica pe Dumnezeu.

Versetul 3 continuă: „Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fiîn ea.“ Aici situaţia nu este ca cea din Geneza 3, când Dumnezeuumbla în grădină în răcoarea zilei. Aici, Dumnezeu domneşte; aicieste localizat însuşi tronul Său. Grădina a devenit acum oraşul, loculîn care Dumnezeu este întronat. „Şi robii Lui Îi vor sluji.“ Ce vorface robii lui Dumnezeu în veşnicie? Ei Îl vor sluji. Niciodată să nucredem că în veşnicie nu vom avea nimic de făcut. Nu, noi vom firobii Săi pentru totdeauna, slujindu-L.

Versetul 4 spune: „Şi ei vor vedea faţa Lui, şi numele Lui va fi pefrunţile lor.“ Întreaga noastră lucrare pentru Domnul trebuie să fiecondusă de părtăşie. Adevăratul serviciu pentru Domnul este înpărtăşie. Slujirea de unul singur nu este suficientă; trebuie să existepărtăşie. Ei Îl vor sluji şi vor vedea faţa Sa. O, de câte ori Îl vedem peDumnezeu noi deja am făcut lucrarea Sa. Dar trebuie să spun căputem face această lucrare numai după ce Îl vedem pe Dumnezeu.Nu ar trebui să facem lucrarea şi să regretăm în mod constant — aceasta nu este părtăşie. Dumnezeu să ne elibereze de orice gen deserviciu care nu este în părtăşie, şi El să ne păzească, ca niciodată sănu îndeplinim vreo lucrare după a cărei înfăptuire să nu mai putemavea părtăşie. După ce am terminat lucrarea, niciodată nu ar trebuisă ne simţim mândri, mulţumiţi de noi înşine sau suficienţi. Fie caDumnezeu să ne elibereze de orice gen de serviciu care nu rezultădin părtăşie şi care nu este în părtăşie, şi fie ca El să ne facă în staresă rămânem în părtăşie chiar şi după ce am terminat lucrarea.Slujitorii lui Dumnezeu nu numai că vor avea părtăşie cu El, dar


„numele Lui va fi pe frunţile lor.“ Aceasta este mărturia lor; aceastaeste ceea ce vor vedea cei care-i vor privi. Oricine va şti că aceştioameni sunt poporul lui Dumnezeu.

Versetul 5 spune: „Şi noapte nu va mai fi; şi ei nu mai au nevoie delumina vreunei lămpi sau de lumina soarelui, căci Domnul Dumnezeuva străluci peste ei.“ În acest oraş noaptea este eliminată. Lampa estelumina produsă de om, iar soarele este lumina naturală. Întreagalucrare a omului şi toate mijloacele sale naturale nu vor mai fi de niciun folos, deoarece totul va fi vizibil. Poate astăzi suntem confuzi şi nuvedem clar. Chiar după ce am îndeplinit un anumit serviciu, s-ar puteasă nu ştim unde ne aflăm; dar în ziua aceea nu va fi aşa.

Ultima clauză a versetului 5 este cea mai importantă. „Şi vordomni în vecii vecilor.“ Acesta a fost scopul lui Dumnezeu în creaţie.În Geneza, scopul lui Dumnezeu a fost ca omul să guverneze, iaracum El a atins acest scop — omul guvernează. Acest lucru nu vaavea loc în mileniu. Acest pasaj din Scriptură, Apocalipsa 21 şi 22,nu este o descriere a mileniului, ci a veşniciei. Ei vor domni înveşnicie şi vor domni în vecii vecilor. Atunci, scopul iniţial al luiDumnezeu va fi atins.

Dumnezeu a vrut ca omul să stăpânească asupra pământului şisă-l distrugă pe Satan. Acum omul domneşte, iar Satan a fost aruncatîn lacul de foc. Scopul lui Dumnezeu cu omul pe care l-a creat a fostatins. Pe de o parte, Dumnezeu a vrut ca omul să fie ca El Însuşi;iar pe de altă parte, lucrarea pe care Dumnezeu a stabilit-o pentruom a fost ca acesta să guverneze. Acum am văzut o mireasă — de aur,glorioasă şi frumoasă — având tot felul de bogăţii înăuntrul ei. Ei nu-ilipseşte nimic şi este fără pată, rid sau alte asemenea lucruri.Mai mult, ea este sfântă şi fără cusur. Ea este într-adevăr îmbrăcatăcu glorie. Astfel, ceea ce s-a vorbit în Efeseni 5 despre bisericaglorioasă s-a împlinit. Ce lucrare vor face cei din biserică? Ei vordomni în vecii vecilor.

Am putea spune că planul lui Dumnezeu poate fi frustrat, dar nupoate fi împiedicat niciodată. Începând cu creaţia, lucrarea lui Dum-nezeu a suferit multă frustrare. De fapt, se părea că lucrarea Sa eradistrusă şi planul Său nu va reuşi niciodată. Dar Dumnezeu Şi-aatins scopul în Apocalipsa. Există un grup de oameni din aur pur,care este ceva din Dumnezeu. Ei sunt plini de perlă, care este lucrarea


lui Cristos. Şi ei sunt umpluţi cu pietre preţioase, lucrarea DuhuluiSfânt. Ei vor domni în vecii vecilor.

Acum, după ce am văzut scopul lui Dumnezeu şi felul în care Ellucrează, ce ar trebui să facem? Să organizăm o întâlnire de trezire?Să deschidem un seminar? Sau să ne întoarcem la munca noastrăde acasă ca de obicei? Ce facem noi aici? Dumnezeu face un lucrumare. Când comparăm lucrarea Sa cu a noastră, cât de incompleţine simţim! Dumnezeu să Se îndure de noi, pentru ca având o aseme-nea viziune să plătim preţul întreg. Odată ce ai o viziune, vei fi schim-bat. Dumnezeu să ne dea o viziune a ceea ce face El şi a ceea cecaută El. Fie ca El să ne arate tipul de oameni pe care El doreştesă-i obţină şi cât de preţios este lucrul asupra căruia El Şi-a fixatinima. Dacă vedem aceste lucruri, vom striga: „O, cât de mic sunt!Cât de multă atenţie mi-am acordat mie însumi!“ Şi vom spune:„Dacă Dumnezeu nu lucrează în mine, nu voi putea să fac lucrareaSa niciodată. Numai atunci când Dumnezeu Însuşi Se mişcă (acţio-nează) în mine cu marea Sa putere pot să merg înainte aşa cumtrebuie.“ Această mare viziune trebuie să ne înfrângă. Ea trebuie săne arate că starea noastră de astăzi nu poate satisface niciodatăinima lui Dumnezeu. Speranţa noastră este aceea că Dumnezeu ne vada această viziune. Odată ce am văzut-o, îi vom oferi întreaga noastrăfiinţă; fiecare parte din noi va fi schimbată. Astăzi noi avem acestedouă alternative — să fim biruitori sau să fim rataţi. Cum am puteasă ne permitem să slăbim în rugăciune? Dacă neglijăm rugăciunea,nu vom fi niciodată biruitorii lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul Isus, marele Păstor al oilor, care a înviat dintrecei morţi, să ne susţină şi să ne conducă cu marea Sa putere, pentruca de acum înainte şi pentru totdeauna noi să-I aparţinem Lui, să neconsacrăm Lui pentru totdeauna, să-L slujim pe El pentru totdeaunaşi să mergem pe calea Sa pentru totdeauna. Domnul să se îndure denoi acum şi în veşnicie. Amin.

APENDICE

BIRUITORII �I MI�C�RILE DISPENSA�IONALEALE LUI DUMNEZEU

Lectur� biblic�: Apoc. 12.

Conform Bibliei, s�m3n6a femeii va zdrobi capul vr�jma5ului.S�m3n6a femeii din Geneza 3 se refer� /n primul r3nd la DomnulIsus, dar biruitorii au 5i ei o parte /n aceast� s�m3n6�. S�m3n6afemeii include /ntreaga biseric�, /n special biruitorii. Chiar dac�Domnul a zdrobit capul lui Satan, el /nc� este la lucru. Zdrobirea luiSatan de c�tre femeie este un fapt /mplinit /n copilul de parteb�rb�teasc� din Apocalipsa 12. Unicul Biruitor /i include pe to6ibiruitorii (v. 10-11).

MI�CAREA DISPENSA�IONAL� A LUIDUMNEZEU%&%'ACUM) (VERSETUL 10)

C3nd Dumnezeu G5i schimb� atitudinea fa6� de un anumit lucru,El face o mi5care dispensa6ional�. Fiecare mi5care dispensa6ional�introduce noua cale a lui Dumnezeu. Cea mai important� mi5caredispensa6ional� a Sa se afl� /n Apocalipsa 12. El vrea s� pun� cap�tacestei epoci 5i s� introduc� epoca /mp�r�6iei. Scopul S�u nu estegeneral 5i comun. Cum poate El s� aduc� aceast� epoc� la un sf3r5it5i s� introduc� o alta? El trebuie s�-@i aib� instrumentul S�udispensa6ional. Iat� ce vrea Dumnezeu s� fac� ast�zi.

NEVOIA DE COPILUL DE PARTE B�RB�TEASC�

R�pirea copilului de parte b�rb�teasc� pune cap�t epocii bisericii5i introduce epoca /mp�r�6iei. Copilul de parte b�rb�teasc� Gl face peDumnezeu capabil s� Se mi5te (s� ac6ioneze). Dac� nu exist� uncopil de parte b�rb�teasc� 5i nu are loc o r�pire, Dumnezeu nu poateface oFmi5care dispensa6ional�. Niciodat� nu ar trebui s� uit�m c�Dumnezeu poate fi limitat. El /l a5teapt� pe om /n toate mi5c�rile


Sale. Legarea lui Dumnezeu /n cer se bazeaz� pe legarea noastr� pep�m3nt; dezlegarea lui Dumnezeu /n cer se bazeaz� pe dezlegareanoastr� pe p�m3nt. Totul depinde de biseric�.

Dorin6a lui Dumnezeu este ca fiin6ele create s� trateze fiin6elecreate c�zute. Conform scopului S�u, /ntreaga biseric� ar trebui s�-ltrateze pe Satan; totu5i, biserica a falimentat. De aceea, ridicareabiruitorilor devine o necesitate. Scopul lui Dumnezeu este /mplinit/n biruitori deoarece ei lucreaz� /mpreun� cu El. Putem observaprincipiul biruitorilor peste tot /n Cuv3ntul lui Dumnezeu. PentruaFface o mi5care dispensa6ional�, Dumnezeu Se bazeaz� /ntotdeaunape un grup de biruitori.

MI�C�RI DISPENSA�IONALE �N CUV�NTUL LUI DUMNEZEU

Dup� crea6ie, via6a s-a desf�5urat /ntr-un mod obi5nuit. ApoiDumnezeu a /nceput cu Avraam. Dumnezeu i-a ales pe Avraam 5i peSara. El a dorit o na6iune, dar El a /nceput doar cu doi oameni.Dumnezeu a lucrat asupra acestor doi, aleg3ndu-i dintre toatecelelalte na6iuni, pentru a produce o /mp�r�6ie de preo6i. Avraam5i-a p�r�sit rudenia 5i 6ara. Datorit� alegerii lui Dumnezeu, Avraama fost mai mare dec3t Abel, Enoh 5i Noe. Se pare c� ace5ti oameni dela /nceput au fost foarte obi5nui6i. Ei nu au avut nici o valoaredispensa6ional� pentru Dumnezeu, dar Avraam a avut. Apoi Dumne-zeu a spus c� s�m3n6a sa va merge /n Egipt 5i va r�m3ne acolo timpde patru sute de ani. Aceasta a fost urm�toarea mi5carea a luiDumnezeu.

Dumnezeu l-a ales pe Iosif, nu pe fra6ii s�i, 5i l-a adus /n Egipt.Iosif a guvernat /n Egipt. Ac6iunile lui Dumnezeu au fost /ndreptatespre bine. Iosif a fost un biruitor /n Egipt. El 5i-a ar�tat puterea /n/mp�r�6ie 5i cunoa5terea de Dumnezeu prin vise. Dumnezeu f�cuseo mi5care dispensa6ional�. El a pus un biruitor /n Egipt; El nu a pusacolo pe cineva care putea fi /nfr3nt. Acesta este un principiu allucr�rii lui Dumnezeu.

Dup� patru sute de ani, a sosit timpul ca ei s� ias� afar�. AtunciDumnezeu l-a ales pe Moise. F�r� evenimentele din primele c3tevacapitole din Exod, niciodat� nu ar fi existat un exod din Egipt. Moisea ie5it din ap�. El a avut un exod din ap�. Apoi el a avut un exod dinEgipt. Moise a fost triumf�tor asupra mor6ii. Dumnezeu l-a ales pentru

BIRUITORII @I MI@CNRILE DISPENSATIONALE 155

a trata poporul Israel. Moise a locuit la palat, care era EgiptulEgiptului. Nu numai duhul s�u a p�r�sit Egiptul, ci 5i trupul s�uaFp�r�sit Egiptul; /n consecin6�, Dumnezeu l-a ales. Cei care pot spunenumai ?Du-te,B dar nu ?Vino,B nu vor avea nici un rezultat. Toatemi5c�rile dispensa6ionale ale lui Dumnezeu sunt bazate pe un singurom. Acesta este un principiu al biruitorilor.

C3nd na6iunea Israel a vrut un /mp�rat, oamenii l-au ales peSaul. El era cu un cap mai /nalt dec3t to6i ceilal6i, dar toat� abilitateasa era /n capul s�u. Totu5i, Dumnezeu @i-a ales /mp�ratul S�uF1peFDavid. El era un /mp�rat chiar 5i c3nd se afla /n pustie /ngrijinddeFoi. El nu fugea c3nd venea un leu, ci mergea /mpotriva lui /nnumele Domnului. Teama nu este o atitudine regal�, dar atunci c3nda venit Goliat, Saul s-a temut. Prin contrast, David s-a /ncrezut /nDomnul 5i s-a dus s� lupte /mpotriva lui Goliat. Oricine este cuadev�rat /mp�rat poate fi /mp�rat /n orice loc. Mai t3rziu, DavidaFdevenit un slujitor al lui Saul. C3nd Saul a devenit vr�jma5ul s�u,David aFavut ocazia s�-l omoare, dar nu a f�cut-o. Oricine nu se poatecontrola pe sine nu este vrednic s� fie /mp�rat. Gn Israel nu aFfostnici un /mp�rat mai mare dec3t David. Numai el a fost numit/mp�ratul David, deoarece el a avut o valoare dispensa6ional� pentruDumnezeu.

C3nd israeli6ii au fost lua6i /n captivitate timp de 5aptezeci deani, Dumnezeu tot a avut o mi5care dispensa6ional� pentru Israel,din cauza lui Neemia; el a fost un adev�rat biruitor. Chiar 5i /n timpce slujea unui /mp�rat str�in, el se preg�tea s� se /ntoarc� laIerusalim. El nu a fost atins de @u5an 5i de treburile palatului. Dincauz� c� l-a c35tigat pe Neemia, Dumnezeu a putut face o mi5caredispensa6ional�.

La /nceputul Noului Testament, un grup de oameni speciali Gla5teptau /n Ierusalim pe Domnul Isus: Ana, Simeon 5i to'i cei carea5teptau r�scump�rarea lui Israel (Luca 2:38). La /mplinirea timpului,a5teptarea lor L-a adus pe Domnul Isus. Dumnezeu nu va face lucrurile/n mod automat; El va a5tepta ca copiii S�i s� lucreze /mpreun� cu El.

Domnul are dou� lucr�ri pe p�m3nt: r�scump�rarea 5i zidireabisericii. Biserica este zidit� pe ?aceast� piatr�B (Mat. 16:18). Apostoliiau fost primii care au stat pe aceast� piatr�. Chiar dac� au fost slabi/n carne, duhurile lor nu au fost slabe. Din aceast� cauz�, cei doispre-


zece apostoli au o pozi6ie special�F1Fnici chiar Pavel nu este socotit/mpreun� cu ei; ei au fost un instrument dispensa6ional. Pavel aspus c� el era mai ne/nsemnat dec3t ultimul dintre apostoli. Apostolii5i ucenicii au a5teptat zece zile, rug3ndu-se /n Ierusalim. Ei ar fiputut spune: ?Avem o mare lucrare de f�cut dup� aceste zile; acumar trebui s� ne odihnim.B Gn loc de aceasta, ei s-au rugat. Erau o sut�dou�zeci, dar unde erau ceilal6i care-L urmaser� pe Domnul? Esteclar, nu to6i vor lucra /mpreun� cu Dumnezeu. Ace5ti o sut� dou�zeciau fost biruitori.

MI�C�RI DISPENSA�IONALE �N ISTORIA BISERICII

Gn istoria bisericii, prima mi5care special� a fost Reforma.GnFaceast� mi5care dispensa6ional�, Dumnezeu l-a folosit pe Luther.Fra'ii (Brethren) au fost 5i ei folosi6i. Darby, Groves 5i Grant au fostinstrumentele Sale. Dup� trezirea din Tara Galilor, a /nceput o nou�mi5care a lui Dumnezeu. At3t Evan Roberts c3t 5i d-na Penn Lewis5tiau despre r�zboiul spiritual; ei 5tiau cum s�-l trateze pe Satan.Adev�rul /mp�r�6iei a /nceput s� fie cunoscut /n 1924. C3nd EvanRoberts a fost v�zut dup� o absen6� de zece ani, el a spus: ?M-amrugat rug�ciunile /mp�r�6iei.B De fiecare dat� c3nd Dumnezeu vreas� fac� o mi5care dispensa6ional�, El trebuie s�-@i ob6in� instru-mentul.

Suntem noi la sf3r5itul epocii? Dac� suntem, atunci /mp�r�6ia va/ncepe cur3nd. Dac� o mi5care dispensa6ional� este aproape, atunciDumnezeu are nevoie de un instrument. Doar o lucrare general� numai este suficient�. Copiilor lui Dumnezeu le lipse5te viziunea; einu v�d gravitatea 5i intensitatea situa6iei. Acum este oFproblem� dedispensa6iune. Simplul fapt de a fi un bun slujitor al Domnului numai este suficient; acest lucru nu este de prea mare folos pentruDumnezeu. V� rog s� remarca6i c� nu spunem c� acest lucru nu estede nici un folos. Ce facem noi pentru a pune cap�t acestei dispen-sa6iuni? Ce facem noi pentru a introduce epoca viitoare? Acesta esteun timp special, deci exist� nevoia de cre5tini speciali care s� fac�oFlucrare special�.

Ast�zi Dumnezeu a5teapt� copilul de parte b�rb�teasc�. Numair�pirea poate precipita evenimentele din Apocalipsa 12:10. Dumne-

BIRUITORII @I MI@CNRILE DISPENSATIONALE 157

zeu are o ordine, 5i El lucreaz� potrivit cu aceast� ordine. Ochii S�iau p�r�sit biserica; acum ei sunt asupra /mp�r�6iei. Un biruitorlucreaz� conform principiului Trupului. Principiul Trupului anuleaz�sectarismul 5i individualismul.

Dup� r�pire, femeia va fi persecutat� timp de trei ani 5i jum�tate.Mul6i al6ii dintre copiii ei vor trece prin necaz, dar Dumnezeu /i vap�stra. A fi un biruitor nu este /n primul r3nd pentru a sc�pa denecaz. Trebuie s� vedem ce valoare are r�pirea pentru Domnul, nupentru noi /n5ine.

Dintre toate mi5c�rile dipensa6ionale, cea cu copilul de parteb�rb�teasc� este cea mai mare, deoarece ea /nl�tur� puterea omului5i puterea lui Satan 5i introduce /mp�r�6ia. Tr�im /n timpul cel maiprivilegiat; noi putem face cel mai mult pentru Dumnezeu. Luminane va ar�ta calea, dar t�ria $i puterea ne vor face capabili s� umbl�mpe ea. Pentru a fi folosi'i acum trebuie s� pl�tim un pre' mare.

DESPRE DOI SLUJITORI AI DOMNULUI

Gi mul6umim Domnului pentru faptul c�, de mai mult de optzecide ani, slujba pe care Watchman Nee 5i colaboratorul s�u WitnessLee au adus-o Trupului S�u este o binecuv3ntare pentru to6i copiiiDomnului de pe toate continentele. Scrierile lor au fost traduse /nmulte limbi. Cititorii no5tri ne-au pus multe /ntreb�ri despreWatchman Nee 5i Witness Lee. Ca r�spuns la /ntreb�rile lorprezent�m acest scurt rezumat al vie6ii 5i lucr�rii acestor doi fra6i.

WATCHMAN NEE

Watchman Nee L-a primit pe Cristos la v3rsta de 5aptesprezeceani. Slujba sa este binecunoscut� printre credincio5ii c�ut�tori din/ntreaga lume. Prin scrierile sale mul6i au primit ajutor /n ce prive5tevia6a spiritual� 5i rela6ia dintre Cristos 5i credincio5ii S�i. Totu5i numul6i oameni cunosc un aspect la fel de crucial al slujbei sale, careaccentueaz� practica vie6ii de biseric� 5i zidirea Trupului lui Cristos.Fratele Nee a scris multe c�r6i at3t despre via6a cre5tin�, c3t 5idespre via6a de biseric�. P3n� la sf3r5itul vie6ii sale, Watchman Neea fost un dar d�ruit de Domnul pentru dezv�luirea revela6iei dinCuv3ntul lui Dumnezeu. Dup� ce a suferit pentru Domnul timp dedou�zeci de ani /ntr-o /nchisoare din China continental�, el a murit/n 1972 ca un martor credincios al lui Isus Cristos.

WITNESS LEE

Witness Lee a fost cel mai apropiat 5i cel mai vrednic de /ncrederecolaborator al lui Watchman Nee. Gn 1925, la v3rsta de nou�sprezeceani, el a experimentat o regenerare spiritual� dinamic� 5i s-a consa-crat pe sine /nsu5i Dumnezeului cel viu pentru a-L sluji. De atuncia /nceput s� studieze Biblia /n mod intensiv. Gn primii 5apte ani ai

vie6ii sale cre5tine el a fost mult influen6at de Fra6ii din Plymouth.Apoi l-a cunoscut pe Watchman Nee, iar /n urm�torii 5aptesprezeceani, p3n� /n 1949, a fost un colaborator al fratelui Nee /n China.Gn timpul celui de-al doilea r�zboi mondial, c3nd China era ocupat�de Japonia, el a fost /nchis de japonezi 5i a suferit pentru slujirea sacu credincio5ie fa6� de Domnul. Slujba 5i lucrarea acestor doi slujitoriai Domnului a produs o mare trezire printre cre5tinii din China,care a dus la r�sp3ndirea evangheliei /n toat� 6ara 5i la ridicareaa sute de biserici.

Gn 1949 Watchman Nee i-a convocat pe to6i colaboratorii s�i careGl slujeau pe Domnul /n China 5i l-a /ns�rcinat pe Witness Lee s�continue slujirea /n afara continentului, pe insula Taiwan. Gn urm�-torii ani, datorit� binecuv3nt�rii lui Dumnezeu /n Taiwan 5i /n Asiade Sud-Est, au fost /ntemeiate mai mult de o sut� de biserici.

La /nceputul anilor 5aizeci Witness Lee a fost c�l�uzit de Domnuls� se mute /n Statele Unite, unde a slujit 5i a lucrat pentru beneficiulcopiilor Domnului mai mult de treizeci 5i cinci de ani. El a locuit /nora5ul Anaheim, California, din 1974 p3n� /n iunie 1997, c3nd a plecats� fie cu Domnul. De-a lungul anilor s�i de lucrare /n SUA el a publicatmai mult de 300 de c�r6i.

Slujba lui Witness Lee /i ajut� /n special pe cre5tinii c�ut�toricare doresc o cunoa5tere mai profund� 5i o experimentare a bog�6iilornep�trunse ale lui Cristos. Prin deschiderea revela6iei divine din/ntreaga Scriptur�, slujba fratelui Lee ne reveleaz� cum s�-L cu-noa5tem pe Cristos pentru zidirea bisericii, care este Trupul S�u,plin�tatea Celui care umple totul /n to6i. To6i credincio5ii ar trebuis� participe la aceast� slujb� de zidire a Trupului lui Cristos pentruca Trupul s� se poat� zidi /n dragoste. Numai realizarea acestei zidiripoate /mplini scopul Domnului 5i Gi poate satisface inima.

Caracteristica principal� a slujbei acestor doi fra6i este aceea c�ei i-au /nv�6at pe al6ii adev�rul conform cuv3ntului pur al Bibliei.

Gn continuare oferim o scurt� prezentare a principalelor convin-geri ale lui Watchman Nee 5i Witness Lee:

1. Sf3nta Biblie este revela6ia divin� complet�, infailibil� 5i suflat�de Dumnezeu, inspirat� /n mod verbal de Duhul Sf3nt.

2. Dumnezeu este singurul Dumnezeu Triunic 1 Tat�l, Fiul 5iDuhul Sf3nt 1 care coexist� 5i locuiesc unul /n cel�lalt, /n re-ciprocitate, din ve5nicie /n ve5nicie.

3. Fiul lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu Gnsu5i, a fost /ncarnatpentru a fi un om cu numele Isus, n�scut din fecioara Maria,ca s� fie R�scump�r�torul 5i M3ntuitorul nostru.

4. Isus, un om adev�rat, a tr�it pe p�m3nt timp de treizeci 5itrei de ani 5i jum�tate pentru a-L face cunoscut oamenilor peDumnezeu Tat�l.

5. Isus, Cristosul uns de Dumnezeu cu Duhul S�u cel Sf3nt, a mu-rit pe cruce pentru p�catele noastre 5i @i-a v�rsat s3ngelepentru /ndeplinirea r�scump�r�rii noastre.

6. Isus Cristos, dup� ce a stat /ngropat timp de trei zile, a fost/nviat din mor6i, iar dup� patruzeci de zile S-a /n�l6at la ceruri,unde Dumnezeu L-a f�cut Domn al tuturor.

7. Dup� /n�l6area Sa, Cristos a turnat Duhul lui Dumnezeu pentrua boteza m�dularele Sale alese /ntr-un singur Trup. Ast�ziacest Duh Se mi5c� pe p�m3nt pentru a-i convinge pe p�c�to5i,pentru a-i regenera pe ale5ii lui Dumnezeu /mp�r6ind /n eivia6a divin�, pentru a locui /n credincio5ii lui Cristos pentrucre5terea lor /n via6� 5i pentru a zidi Trupul lui Cristos pen-tru expresia Sa deplin�.

8. La sf3r5itul acestei epoci Cristos Se va /ntoarce pentru a-i luape credincio5ii S�i, pentru a judeca lumea, pentru a lua /nst�p3nire p�m3ntul 5i pentru a /ntemeia Gmp�r�6ia Sa ve5nic�.

9. Sfin6ii biruitori vor domni /mpreun� cu Cristos /n mileniu 5ito6i credincio5ii /n Cristos vor participa /n binecuv3nt�rile divinedin Noul Ierusalim /n cerul cel nou 5i p�m3ntul cel nou pentruve5nicie.

Living Stream Ministry are plăcerea să pună gratuit la

dispoziţia publicului versiunile electronice ale acestor

cărţi. Sperăm că mulţi vor citi aceste cărţi şi se vor simţi

liberi să le recomande şi altora. Cerem ca pentru o bună

ordine, printarea acestor fişiere să fie limitată la uzul tău

personal. Te rugăm să nu postezi aceste fişiere în alte

părţi într-o formă sau alta. Dacă doreşti să multiplici mai

mult decât pentru uzul tău personal, te rugăm să ne

contactezi cu o cerere scrisă la [email protected]. De

asemenea cerem ca toate notele de copyright să fie

respectate conform legilor în vigoare. Aceste fişiere

PDF nu pot fi modificate sau dezasamblate într-un fel

sau altul pentru nicio altă utilizare.

Termeni de distribuire

Documents

Biserica Glorioasa.PDF