Bariere și obstacole în comunicarea didactică

• Stud. Diana-Elena Cucu• Grupa H3112

Bariere și obstacole în comunicarea didactică

În practica educațională s-a constatat că în planul relației dintre profesor și elevi, apar obstacole.

Barierele care stau în fața oricărei comunicări, inclusiv a comunicării didactice sunt de o mare diversitate.

De ce credeți că nu putem comunica, în calitate de profesori, cu un elev?

Spre exemplu, noi, în calitate de profesori, putem comunica cu un elev pentru că:

-este obosit,-este bolnav, -are dificultăți de concentrare,-are un vocabular mai puțin bogat,-este marginalizat de către colegii săi, -se crede persecutat de profesor, etc.

Comunicarea didactică este o relație între un emițător (în general, reprezentat de profesor) și un receptor (în general, reprezentat de elevi), în interiorul căreia un mesaj (o informație) circulă de la unul la celălalt prin intermediul unui canal.

Emițător Receptor

Canal

Orice proces perturbator al comunicării didactice normale poate fi un obstacol în calea realizării unei comunicări didactice cât mai eficiente.

Mesaj

Schema comunicării

Provocare:Comentați imaginea de mai jos. Ce tipuri

de bariere comunicaționale apar în imaginea de mai jos?

Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să explicăm, să influenţăm, să educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare urmărim întotdeauna câteva scopuri principale: să fim receptaţi, să fim înţeleşi, să fim acceptaţi, să provocăm o reacţie (o schimbare de comportament sau atitudine).

Atunci când nu reuşim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că ceva în derularea comunicării nu funcţionează corespunzător, adică ceva a interferat în transmiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de barieră în calea comunicării.

Barierele specifice, cauzatoare de blocaje comunicaţionale, pot fi clasificate astfel: fizice - Legate de mediul în care se desfăşoară comunicarea. De cele mai multe ori, în mediul rural condițiile nu sunt proprice învățării. În sala de clasă poate fi foarte rece, elevii stau cu hainele pe ei. Sau, căldura excesivă generată de bătaia soarelui poate fi și aceasta o barieră în calea formării elevilor.sociale - Referitoare la tradiţii, religie, obiceiuri, statut; culturale (nivelul de pregătire, limbaj); Profesorul nu stăpânește bine cunoștințele de specialitate la materia predată, sau nu se adaptează la cunoștințele elevilor. Limbajul folosit de profesor trebuie să fie cunoscut și de elevi. Profesorul dacă utilizează cuvinte necunoscute de elevi trebuie să le explice.personale -Din cauza trăsăturilor de personalitate a interlocutorilor. semantice - datorate limbajului tehnic, de specialitate, jargonului; cognitive- generate de informaţii incompatibile cu valorile instituţiei. Spre exemplu, profesorul începe să le vorbească elevilor săi despre preferințele sale politice.Psihologice-emotivitate, afectivitate, agresivitate, stări care pot veni atât din partea emițătorului, cât și a receptorului. Un profesor prea emotiv, poate fi ușor dominat de elevi, de aceea reușește mai greu să se impună în fața lor. Oferirea unei afectivități pentru câțiva dintre elevi, poate fi negativă deoarece ceilalți elevi se vor simți nedreptățiți, lipsiți de atenție, notele se pot pune nedrept. Agresivitatea în rândul profesorilor nu este o soluție de impunere în fața clasei. Profesorul este dator să gestioneze orice situație cu calm și tact pedagogic.ambientale - se referă la contextul în care are loc comunicarea (spaţii, zgomote etc.); manageriale- presupun incapacitatea de a asculta, rezerva de a exprima păreri, schimbarea modalităţilor de comunicare; organizatorice-apar ca urmare a diferenţelor din circuitul ierarhic, lipsei timpului şi filtrării mesajului.

Aceste bariere pot fi înlăturate dacă există:

*deschidere spre dialog, acest lucru trebuie să vină de ambele părți;*angajament în îndeplinirea obiectivelor propuse;obiectivele trebuie stabilite de la început; *cunoașterea elevilor; *competenţă profesională din partea profesorului, care știe să se comporte cu elevii;*capacitate de analiză rapidă a punctelor tari şi slabe ale unui dialog pentru a modela elevii;*echilibru emoţional; *deschidere spre schimbare; *creativitate.

Marchand (1956) descrie astfel profesorul model:

„El se profilează în faţa elevilor ca un exemplu, nu abstract şi impersonal, ci concret, direct pentru fiecare elev. El este un exemplu de eroism şi curaj pentru copilul pe care îl ştie înfricoşat şi şovăielnic, un exemplu de modestie pentru cel care se arată prea orgolios; un exemplu de iubire dezinteresată pentru cel pe care îl bănuieşte lacom;…este un singur şi de neînlocuit exemplu. El poate să adopte această atitudine numai pentru că nutreşte faţă de elevii săi cea mai deplină dragoste, plămădită din abnegaţie şi uitare de sine”.

Morala: Profesorul trebuie să fie dedicat elevilor săi. Aflându-se în fața elevilor, el constituie un model, un dirijor

D. Sălăvăstru prezintă şi o altă categorie de perturbări sau obstacole în comunicarea didactică, care ţin de natura relaţiilor valorice ale partenerilor acestui tip de comunicare.

Conflictele de natură morală, precizează autoarea, îşi au originea în mediul familial din care provine elevul.

Tot astfel, şcoala, educaţia, sunt opere de dirijare socială, care pun accentul pe acţiunile normate şi pe respectarea normelor. Unii elevi însă, resimt aceste cerinţe ca atentate la libertăţile individului, ca restricţii.

Perturbări la nivelul canalelor de transmisie

Perturbările la nivelul canalelor de transmisie pot fi provocate, mai întâi, de tot felul de zgomote: declanşarea alarmei unui autoturism, şuşotelile elevilor în bănci, căderea unei cărţi sau rechizite pe duşumea, neadecvarea vocii educatorului etc. De asemenea, distanţa prea mare a elevilor faţă de profesor (în sălile de clasă spaţioase sau amfiteatre) poate obstrucţiona transmisia mesajului.

Una dintre cele mai cunoscute perturbări ale canalelor de transmisie o reprezintă pronunţia deficitară din partea profesorului care, în cursul transmiterii se poate amplifica.

De asemenea, defectele de auz la unii elevi determină ca transmisia de la profesor să nu fie receptată în mod satisfăcător.

Perturbări determinate de natura domeniului cognitiv 

O serie de perturbări ale comunicării didactice sunt determinate de nestăpânirea în suficientă măsură a limbajului sau comunicării în contextul unor discipline şcolare: matematică, fizică, biologie, filozofie etc, situaţie în care pentru a înţelege este necesar ca elevii să înţeleagă cuvintele de specialitate din domeniul respectiv.

Ei trebuie să fie posesorii unor competenţe cognitive (pentru a înţelege informaţiile ştiinţifice) dar şi a unei competenţe lingvistice (să cunoască sistemul respectiv de semne care exprimă conţinutul de idei specializat). Evident că elevii trebuie să înveţe treptat limbajele respective, iar profesorii să folosească termenii pe care elevii îi cunosc.

3. MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII  

Pentru o comunicare eficientă trebuie să se respecte o serie de reguli cum ar fi:

-să se utilizeze mesaje adresate la persoana I focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe comportamentul interlocutorului, prevenind relaţiile defensive în comunicare. Procesul de comunicare este mai complet, se pot comunica emoţiile şi descrie comportamentele fără a face evaluări şi atacuri la persoană;

-să fim spontani în exprimarea opiniilor personale, să nu ne impunem punctul de vedere. Manipularea este şi ea o formă de comunicare însă transmite un mesaj de nonacceptare şi neîncredere în deciziile luate.

-să ascultăm cu atenţie, căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a răspunde, care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare. Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de interlocutor.

-să evităm stereotipurile şi prejudecăţile deoarece duc la opinii negative despre ceilalţi, sunt cauze ce duc la discriminare şi chiar la violenţă.

-să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi noi de rezolvare a unei situaţii. Uneori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea sa de a-şi rezolva singură problema.

-să nu criticăm interlocutorul, critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte persoane.

-să evităm ameninţările şi pedepsele. Insistând în aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea unei probleme ori situaţii, se vor genera sentimente negative;

-să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin argumentare logică, fără a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;

-să nu dăm dovadă de superioritate pentru că aceasta determină formarea unei relaţii defectuoase de comunicare. Egalitatea înseamnă acceptarea necondiţionată şi respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul său de cultură sau pregătire profesională;

-să dăm posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului, a ascultării reflexive, a discutării posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative etc.-să folosim tactica devierii când dorim să schimbăm cursul conversaţiei de la preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări;-să citim limbajul corpului, concentrându-ne atenţia pe factorii cheie: expresia feţei, tonul, ţinuta corpului sau gesturile.

BIBLIOGRAFIE:

1. Baban, A., Consiliere educaţională, Editura Ardealul,Cluj-Napoca,2001.2. Iacob, L., Comunicarea didactică , în Psihologie şcolară (coordonator A.Cosmovici, L. Iacob), Editura Polirom, Iaşi, 1998.3. Liliana Ezechil, Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002. 4. Pânişoară, Ion –Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004. 5. Săucan- D. Şt., Specificitatea comunicării didactice în contextul comunicării interumane, în Competenţa didactică, Editura ALL Educaţional, Bucureşti, 1999.