Click here to load reader

Atest de Finantere

  • View
    224

  • Download
    5

Embed Size (px)

Text of Atest de Finantere

CAPITOLUL1: SURSE PROPRII DE FINANTARE A UNEI AFACERI

1.1 Capitaluri proprii, rezerve , profit

CAPITALUL este, in esenta, orice forma de bogatie folosita pentru producerea unei bogatii mai mari a firmei. El se gaseste intr-o afacere sub diferite forme: numerar; stocuri; utilaje si echipamente. De exemplu, intr-o afacere producatoare de bunuri materiale, utilajele si echipamentele sunt folosite pentru realizarea de produse necesare satisfacerii anumitor cerinte. Venitul obtinut din vanzari va fi folosit pentru achizitionarea unei cantitati mai mari de materii prime pentru o posibila extindere a activitatii sau pentru cumpararea unor echipamente suplimentare. Ciclul continua, capacitatea intreprinderii (si eventual rentabilitatea) crescand pana se atinge punctul diminuarii veniturilor marginale. in acest fel, capitalul initial al patronului a contribuit la obtinerea unei bogatii suplimentare atat pentru intreprindere cat si pentru societate in general. Managerii financiari identifica in mod obisnuit trei categorii principale de necesitati de capital: capital fix; capital de lucru; capital suplimentar. Capitalul fix este necesar achizitionarii fondurilor fixe ale intreprinderii. Aceste fonduri sunt destinate producerii de bunuri si prestarii de servicii nu si vanzarii. Cladirile, echipamentele, masinile nu sunt transformate in numerar in timpul derularii afacerii, astfel incat banii investiti in aceste active fixe tind sa fie "inghetati", deoarece nu sunt folositi pentru alte scopuri. Cantitatea de bani necesari nu se rezuma doar la sumele necesare inchirierii unui magazin, achizitionarii de echipamente si cumpararii stocului initial. Exista multe alte costuri care cer cantitati considerabile de bani. Cele mai multe afaceri nu sunt imediat profitabile, intreprinzatorii trebuind sa le sustina pana cand vor aduce venituri. De asemenea, ei trebuie sa finanteze creditele clientilor pana cand se vor realiza noi venituri. Capitalul de lucru (circulant, fondul de rulment) reprezinta fondurile temporar necesar derularii activitatilor pe termen scurt. El poate fi determinat ca diferenta intre activul si pasivul curent. Necesarul de capital circulant se datoreaza fluxului de casa neuniform cauzat de fluctuatiile sezoniere normale. Schimbarile neprevazute ale cererii, vanzarile pe credit si sezonalitatea sunt cauze frecvente ale variatiei fluxului de numerar al oricarei firme mici. Fondul de rulment este folosit in mod normal pentru achitarea notelor de plata, finantarea vanzarilor pe credit, plata salariilor, precum si pentru unele situatii neprevazute. Creditorii fondului de rulment spera ca patronul sa obtina un numerar superior pentru asigurarea rambursarii imprumutului la sfarsitul ciclului de productie/vanzare. Capitalul suplimentar este destinat extinderii afacerii sau modificarii obiectului principal de activitate al acesteia. Creditorii capitalurilor suplimentare acorda imprumutul pentru aceleasi motive ca acelea ale capitalului fix. Intreprinzatorul trebuie sa evidentieze distinct cele trei categorii de capital in cadrul planificarii financiare. Desi ele sunt interdependente, fiecare are surse de finantare proprii si efecte distincte atat asupra afacerii cat si asupra cresterii pe termen lung a acesteia.

REZERVELE reprezint surse ale societilor comerciale constituite pe baza rezultatelor pozitive obinute n activitatea de exploatare, primelor de emisiune, diferenelor din reevaluare, diferenelor din rscumprarea aciunilor proprii i din alte resurse.

Ele se mai numesc si profituri capitalizate i au rolul de a conserva capitalul social.

Contabilitatea financiar reflect i delimiteaz rezervele constituite n urmtoarele categorii: rezerve legale, rezerve pentru active proprii, rezerve statutare i alte rezerve.

a) Rezervele legale se constituie, potrivit legii n vigoare i sunt destinate protejrii capitalului social. Ele se constituie la sfritul anului, obligatoriu, n cot de 5% din profitul brut contabil, anual, pn cnd ating 20% din capitalul social. Se utilizeaz pentru acoperirea pierderilor precedente.

Rezerva legal constituie deducere fiscal, respectiv se scade din profitul brut nainte de impozitare (nu se impoziteaz).

b) Rezerve pentru active proprii

Ele se constituie la sfritul anului din profitul net i se utilizeaz n cazul rscumprrii activelor proprii, pentru a acoperi diferena nefavorabil dintre preul de rscumprare, mai mare, i valoarea nominal, mai mic.

c) Rezerve statutare se constituie numai dac sunt prevzute n statutul societii sau n contractul de societate, aplicnd procentul din statut asupra profitului net.

Ele sunt constituite cu scopul de a tempera dorina acionarilor pentru ncasarea de dividende mari n dauna unor obligaii mai importante ale societii, sursa lor reprezint profitul net obinut anual. Se utilizeaz pentru creterea capitalului social.

d) Alte rezerve se constituie facultativ din profitul net pe baza hotrrilor Adunrii Generale a Acionarilor sau Asociailor, n anii n care rezultatul exerciiului este pozitiv.

Se utilizeaz pentru acoperirea de pierderi precedente, pentru creterea capitalului social, pentru finanarea unor investiii de relansare, ct i pentru acordarea unor dividende n anii n care valoarea profitului este mic sau unitatea i ncheie activitatea cu pierderi.

Se folosesc i pentru acoperirea unor diferene rezultate din operaii de rscumprare a aciunilor proprii pentru a fi anulate.

Evidena rezervelor constituite prin capitalizarea beneficiiilor i din alte resurse stabilite prin lege, se evideniaz prin contul de pasiv 106 Rezerve, dezvoltat pe 4 conturi sintetice de gradul doi:

1061 Rezerve legale

1062 Rezerve pentru aciuni proprii

1063 Rezerve statutare

1068 Alte rezerve,

ce corespund categoriilor de rezerve pe care le poate constitui i folosi o societate comercial.

n creditul conturilor menionate se nregistreaz constituirea rezervelor din profitul net al exerciiilor financiare precedente, din primele de emisiune.

n debitul conturilor se nregistreaz utilizarea rezervelor pentru mrirea capitalului social.

Soldul creditor al contului reflect rezervele delimitate ca surs de finanare durabil a activelor patrimoniale.

PROFITUL, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca produs al utilizarii capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste costul de productie. De aici, rezulta ca profitul este avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune, operatie sau activitate economica. Prin urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine profit.Privit ca diferenta intre pretul de vinzare si costul de productie profitul, mai precis profitul total are doua componente: profitul normal si profitul supranormal sau economic. Profitul Profitul normal reprezinta acea parte a profitului pe care o realizeaza si insuseste intreprinzatorul (agentul economic) in calitatea sa de proprietar al factorilor de productie. Ca venit al proprietarului care este si intreprinzator, profitul normal nu se include in costul de productie. Acesta corespunde venitului care ar reveni intreprinzatorului daca el ar inchiria capitalul sau altui intreprinzator, sau daca ar lucra ca salariat la acesta. Prin urmare, profitul normal reprezinta minimum de profit pe care o firma trebuie sa-l obtina pentru a functiona in continuare. in acest caz, nielul venitului total incasat se identifica cu cel al costurilor de oportunitate, ceea ce inseamna ca pe baza incasarilor se poate asigura continuarea activitatilor la aceiasi parametrii functionali. Profitul Partea de profit ce se obtine ca venit peste costul de productie indiferent daca acest venit este produs al unor factori de productie inchiriati sau ca urmare a jocului concurentei pe piata, reprezinta profitul supranormal sau economic. in timp ce, profitul contabil reprezinta excedentul de venit net peste costul contabil, profitul economic reprezinta diferenta dintre venitul total al firmei si costurile de oportunitate ale tuturor intrarilor (factorilor) utilizate de aceasta intr-o perioada de timp. Adesea, teoria generala a profitului are in vedere acest tip de profit. Profitul normal, indiferent daca se investeste in factori de productie care intra in proprietatea intreprinzatorului sau agentului economic, in general are aceeasi natura, este consumat ca venit personal de catre acesta, facind parte din profitul total, dar intrind in costul de productie la fel ca orice cost.

1.2. Surse de obtinere a fondurilor

Dupa ce s-au evaluat cerintele de capital necesare pregatirii si initierii afacerii, se va determina capitalul pe care intreprinzatorul il va pune la dispozitie, fata de cel care il va imprumuta. Este, desigur, posibil ca intreprinzatorul sa aiba tot capitalul necesar pregatirii si initierii afacerii, insa de cele mai multe ori este nevoie sa se apeleze la imprumut. Recunoasterea nevoii de imprumut este deosebit de importanta, intrucat subcapitalizarea duce de cele mai multe ori la esec. Prin urmare, intreprinzatorul trebuie sa planifice cu atentie cerintele de capital ale firmei. Una din sursele principale de capital o reprezinta resursele financiare proprii. Daca sunt insuficiente, se va imprumuta de le prieteni, rude sau institutii financiare. imprumutul este riscant intrucat el trebuie garantat cu bunurile personale sau cele ale firmei. De aceea, intreprinzatorul trebuie sa imprumute doar suma care ii este strict necesara. Ca urmare, finantarea trebuie planificata cu multa atentie. O combinatie potrivita a capitalului propriu cu cel de imprumut care sa acopere atat cheltuielile de pregatire cat si cele de lansare este de dorit. Una din modalitatile c

Search related