Upload
marius-ilie
View
100
Download
7
Embed Size (px)
DESCRIPTION
About Africa
Analiza culturală a unei arii geografice presupune analiza tuturor elementelor care formează în ansamblu cultura. Trebuie, de obicei, să se plece de la elemente istorico-geografice, peste care se suprapun celelalte elemente, cum sunt tradiţiile, vestimentaţia, mentalităţile, particularităţi legate de locuinţă şi locuire, arhitectura tradiţională şi evoluţia acesteia, alimentaţia ca mod tradiţional de reprezentare, credinţele şi religia în general, prin tot ceea ce presupune ea, adică ansamblul de construcţii şi ritualurile practicate.
Cultura naţională reprezintă ansamblul valorilor materiale şi spirituale ale unei societăţi, ajunse pe un anumit prag al dezvoltării istorice. Pe lângă faptul că fiecare naţiune îşi are cultura sa, specificul ei diferă de la o treaptă de evoluţie la alta, în funcţie de sistemul de valori pe care îl produce şi îl adoptă.
Arta este o formă de manifestare a culturii, care trebuie să se exprime prin operele de artă şi literatură. Între acestea, un rol esenţial îl au artele plastice, artele decorative, artele muzicale şi creaţiile literare.
TURISM CULTURAL
TURISMUL CULTURAL – COMPONENTE ŞI CARACTERISTICI
ACULTURATIA
ARTA CULINARA
TRADITIONALA
VESTIMENTATIETRADITIONALA
EVENIMENTECULTURALE
ARHITECTURA
ARTA
MONUMENTE
TRADITII
OBICEIURISI
MENTALITATISOCIALE
PEISAJ CULTURALMONAHAL
TURISMCULTURAL
PEISAJUL
CULTURAL
MONAHAL
OBICEIURI SI
MENTALITATI
MONAHALE
IMPORTANTA SI
INFLUENTA
SOCIALA A
VIETII
MONAHALE
ARHITECTURA
MONAHALA
(manastiri, biserici
catedrale, schituri)
EVENIMENTE RELIGIOASE
IMPORTANTE
CU ROL
CULTURAL
ARHITECTURA SI
ROLUL EI IN
TURISMUL CULTURAL
PRINCIPALELE
STILURI
ARHITECTURALE
INFLUENTA
TURISTICA A
ARHITECTURII
OBIECTIVE
IMPORTANTE
IMPORTANTA CULTURALA
A STILULUI
ARHITECTONIC
POTENTIALUL
ECONOMIC AL
SOCIETATII
MENTALITATEA SOCIALA
FLUXURILE TURISTICE
EVENIMENTE
CULTURALE
FESTIVALURI CONGRESE INTRUNIRI
MUZICA PICTURA SCULPTURA FILM STIINTA ARTA
OBICEIURI SI
MENTALITATI
SOCIALE CU ROL
IN
TURISMUL CULTURAL
OBICEIURI SI
MENTALITATI
SOCIALE CU ROL
IN
TURISMUL CULTURAL
OBICEIURI ANUALE
SAU
ANOTIMPUALE
OBICEIURI ANUALE
SAU
ANOTIMPUALE
OBICEIURI
FAMILIALE
OBICEIURI
FAMILIALE
OBICEIURI
COMPORTAMENTALE
OBICEIURI
COMPORTAMENTALE
COMPORTAMENTUL
DE PRIMIRE
AL OASPETILOR
COMPORTAMENTUL
DE PRIMIRE
AL OASPETILOR
INCLUDEREA
TURISTILOR IN
VIATA
COMUNITATII
INCLUDEREA
TURISTILOR IN
VIATA
COMUNITATII
OBICEIURI
RELIGIOASE
OBICEIURI
RELIGIOASE
OBICEIURI
LEGATE DE
EVENIMENTE ALE
NATURII
OBICEIURI
LEGATE DE
EVENIMENTE ALE
NATURII
TURISMUL CULTURAL AFRICAN
Obiective:
-Stabilirea importantei studierii vechii culturi africane;-Mentionarea primilor locuitori în ţinuturile Africii negre, culturile şi elementele lor caracteristice;-Intelegerea tipurilor şi modalităţilor de exprimare a culturii africane;-Intelegerea particularităţilor culturii africane;-Stabilirea notiunii de turismul cultural si particularizarea lui in tarile africane.
Primii locuitori în ţinuturile Africii negre, culturile şi elementele lor caracteristice
În ultimii ani s-au descoperit multe din istoria Africii. Maimuţele antropomorfe trăiau în Africa acum 1 milion de ani. Multe fosile ale acestora s-au descoperit în ultimii 60 de ani.
Erau maimuţe antropomorfe sau oameni asemănători cu maimuţele?
Problema este încă nerezolvată datorită faptului că veriga de legătură între strămoşii comuni ai maimuţelor şi oamenilor şi acea fiinţă care a pregătit calea spre Homo Sapiens nu a fost încă identificată
Descoperirile din Africa de est, mai ales Uganda şi Kenya, cuprind nu numai primele dovezi existente până acum cu privire la Homo Sapiens, îndreptăţind astfel concluzia unor antropologi pe care până acum nimeni nu a infirmat-o, ca Africa ar fi fost leagănul omenirii
Aproximativ în jurul anului 5000 î.Hr. au apărut în Africa tipuri umane noi. Printre ele, tipul negru sau negroid era predominant. Urmele cele mai timpuri ale acestora provin din zone africane foarte apropiate între ele: un craniu fosil şi alte câteva fragmente, dintr-o aşezare mezolitică de lângă Khartoum (Sudan) şi un alt craniu şi câteva oase găsite sub un strat gros de lut la Asselar, în Sudanul de Vest.
Aceste popoare par să se fi înmulţit după mileniul al V-lea î.Hr. Dovezile care permit această afirmaţie sunt cele 800 de cranii descoperite în valea Nilului pe cursul inferior, provenind din Egiptul predinastic, adică înainte de anul 3000 î.Hr.
Particularităţi ale culturii şi turismului cultural în Africa
A ne referi la Africa din punct de vedere cultural nu înseamnă s-o marginalizăm şi să scoatem în evidenţă elementele de cultură europene, care aici lipsesc.
Tipuri şi modalităţi de exprimare a culturii africane
Este vorba de altă lume, care trăieşte şi a trăit dintotdeauna călăuzită de alte principii decât cele pe care le-am văzut şi admirat la europeni.
Şi Africa, indiferent de aria geografică la care s-ar face referire, găseşte suficiente resurse ca să pună în evidenţă o cultură reală. Ea se găseşte în literatură, dans, obiceiuri, tradiţii şi credinţe, vestimentatie, arhitectura rurala si urbana.
Pe continentul african sunt răspândite cele mai diverse specii de literatură populară. În cadrul acestuia, se reliefează clar diferite stiluri.
Apariţia stilurilor e legată de anumite spaţii. Astfel se poate spune că povestea de coloratură orientală există numai în zona cele mai diverse specii de literatură populară.
Africanii trăiesc într-un mod simplu şi, în mod normal şi cultura lor se exprimă la fel de simplu. Indiferent că este vorba de literatură, arhitectură, artă, ea redă totul într-un mod simplist, aproape de natură.
Africa atrage turişti. Prin ce?
Această lume veche este încă nedescoperită pentru cei mai mulţi, indiferent de tehnica şi tehnologia disponibilă. Este deosebit de interesantă concepţia despre lume, despre apariţia ei în rândul africanilor. De aceea trebuie să spunem că avem de-a face cu un fenomen ce nu poate fi subliniat suficient: o parte esenţială a tuturor fenomenelor din sfera concepţiei asupra lumii, pe care secolul al XIX-lea denumit cu predilecţie „progres cultural” şi care a constat într-o dislocare a modului de a simţi viaţa, dislocare cauzată de o accentuare mai puternică a raţiunii, a însemnat în realitate o alunecare spre sărăcie.
Încadrarea geografică a societăţilor tradiţionale africane
Comparând cele două zone africane: de la nord şi de la sud de Sahara, constatăm că evoluţia lor este diferită.
Influenţele europene şi asiatice sunt prezente şi destul de bine vizibile în nord, prin artă, realizarea monumentelor şi construcţiilor, a modului de viaţă, a relaţiilor interumane, a ocupaţiilor de bază.
În sud influenţele sunt probabil – după cum apar în anumite documente, destul de puţin vizibil păstrate.
Dintre aceştia, cei din Cultura San prezintă cel mai pregnant elemente de autenticitate. Păstorii hotentoţi, de aceeaşi rasă, cu o limbă apropiată, dar având un mod de viaţă mai avansat şi le numesc pe rudele lor care trăiesc din vânătoare şi cules din zonele aride, cu apelativul de „san”.
În acelaşi timp, europenii, după secole de-a rândul i-au confundat cu hotentoţii, o populaţie care poartă denumirea de „oamenii tufişurilor”, apelativ notat pentru prima dată de Peter Kolb în 1719.
FAMILIE DE BUSCHMAN
FAMILIE SI TIP DE LOCUINTA
FEMEIE BUSCHMAN
BARBAT BUSCHMAN
SURSA: http://goafrica.about.com/od/namibiaatravelguide/ig/Namibia
Mici de statură, media de înălţime a bărbaţilor fiind de 1,57m, iar al femeilor de 1,47m, cu pielea gălbuie, ochi mongoloizi, păr scurt,ondulat în smocuri, steagotipi, ei prezintă o serie de caracteristici antropologice explicabile doar printr-o adaptare succesivă la un mediu special: activitatea de prădător în savana uscată, ochii mongoloizi şi culoarea pielii sunt legate de procesele de selecţie la adaptarea la vânt continuu, mari diferenţe de temperatură, iar steagotopia, adică depunerile de grăsimi caracteristice pe pântece (abdomen) se datorează unor procese de selecţie pentru păstrarea echilibrului de apă şi sare, în cazul privărilor îndelungate de apă.
Există o atracţie din ce în ce mai mare pentru zonele aride ale Africii şi de analiză a acestor grupuri de populaţii specifice. Cei mai mulţi turişti, călători sau persoane interesate de viaţa acestora sunt din statele Europei de Vest şi Nord sau din America de Nord. Ei rămân uimiţi de posibilitatea şi capacitatea de adaptare la un mediu atât de dur, însă această viaţă-veşnic în căutarea hranei şi a celor necesare supravieţuirii – îşi lasă amprenta pe aspectul lor îmbătrânit prematur.
Aceste „vizite” lasă urme destul de mari în sânul comunităţilor de boşimani, deoarece sunt destul de sensibili la bolile pe care le pot lua de la vizitatori. Rezistenţa lor este destul de redusă în acest caz.
Morala acestei societăţi este morala respectului reciproc şi a egalităţii în drepturi. Sunt considerate infracţiuni majore: furtul de alimente, pângărirea sălaşului copiilor şi încălcarea teritoriului altei grupe. Judecarea se face în general pe microgrupe de vârste şi sex, în cazuri extreme ajungându-se la un fel e „judecată divină”.
Ideea îmbrăţişată de mulţi europeni, călători şi teoreticieni din secolul al XIX-lea, că „boşimanul crede că e bine doar ce-i convine lui”, se bazează pe axioma falsă a moralei creştine şi axiologic în afara condiţiilor concrete
„Omorârea copiilor gemeni, părăsirea bătrânilor incapabili de a continua peregrinările în tufiş în aşteptarea morţii, pot fi considerate acte de cruzime dacă le rupem din contextul istorico-economic dat. Dacă luăm în considerare că un copil trebuie alăptat timp de 4 ani, din cauza hranei greu digerabile, dacă acceptăm că supravieţuirea grupului e legată de completarea alimentaţiei pe terenuri noi de culegere, putem înţelege gesturile reprobabile – având drept singură conduită morală ideea sacrificării pentru supravieţuirea colectivităţii”
Cultura Nuba din Sudan este astazi amenintata de anihilare. Interese economice se incruciseaza cu motivatii religioase, si acestia risca genocidiul doar pentru ca respectand propriile traditii isi decoreaza corpul cu tatuaje, piercing si sangele animalelor sacrificate .
Oferta culturală şi potentialul turistic al Africii negre
Pentru formarea unui stil propriu de natură autentic africană, o importanţă mult mai mare a avut-o apariţia unei separări rezultate timpuriu din concepţia magică asupra lumii şi, în afară de aceasta, dintr-o formă ludică încă arhaică a respectivei concepţii, anume separare în direcţia sărăcirii constând într-o timpurie constituire a unei vieţi profane – aproape exclusive. Acesta este hamitismul propriu-zis.
Cultura hamitiţilor din nord şi în special a celor nomazi este impresionantă. Viaţa lor cotidiană nu este niciodată atinsă de vreo relaţie oarecare. Aici ea se manifestă în gestica oamenilor prin pasiune, pofta de luptă, setea de posesiune, ambiţie, care capătă de cele mai multe ori amplificări şi asprimi teribile.
Creşterea vitelor a imprimat şi ea hamiţilor din deşerturi şi stepele Africii de Nord de astăzi acea asprime înfricoşătoare pe care o vedem întrupată îndeosebi în „creaţii literare” ale triburilor din Pustiul Nubiei. Nu există aici „operă literară” sau povestire, care se transmite pe cale orală de la o generaţie la alta, care să nu includă tâlhari, hoţi şi luptă pentru a păstra ceea ce au.
Viaţa şi ocupaţiile hamitiţilor
Hamitismul n-a trecut direct de la starea de vânători şi culegători a oamenilor la cea a crescătorilor de animale. Mărturia picturilor rupestre nu trebuie greşit înţeleasă; creşterea cămilelor a fost cu siguranţă precedată în regiunea nord-estică de o creştere a vitelor şi, de asemenea, de folosirea intensă a măgarului; dar acest din urmă animal nu a adus nicăieri modificări fundamentale în cultură.
Influenţa exercitată de creşterea vitelor asupra culturilor din această zonă poate fi deosebit de bine identificată în Africa.
În Africa de est şi sud-est fulbii şi mai ales massaii, iar în sud, hotentoţii pot fi consideraţi drept prototipuri.
Stilul modului de a simţii viaţa, legat de aceste tipuri, poate fi recunoscut, într-o înclinaţie evidentă spre întreprinderi războinice. Hotentoţii dovedesc aceasta prin cruzimea ritualurilor de ucidere a boilor, massaii cu casta lor de războinici, iar fulbii cu fanaticele lor mulţimi de războinici şi genii războinice.
Sat de masai si vetimentatie de sarbatoare
Nu e nicio îndoială că vitele au adus un puternic impuls în hamitism. În fond, toţi aceşti pricepuţi crescători de animale din regiunea de cultură etiopiană a Africii trebuie caracterizaţi drept pe jumătate hamiţi. În acest fel, este posibil să observăm efectele paideumatice ale creşterii celor mai importante animale domestice, efectele celorlalte animale domesticite de om.
Dintre ele porcul şi calul se situează la poluri opuse.
Pe pământ african şi în special în Egipt, calul nu a pătruns înainte de secolul al XVIII-lea î.Hr. şi atunci fiind folosiţi la carele de război.
În Africa s-au „născut” eroi legendari, care nu aparţin ca idee de locurile lor. Sunt la origine eroi împrumutaţi, aduşi, dar au găsit condiţii de acceptare şi păstrare încât întreaga regiune central-estică africană se bazează pe existenţa lor, ca elemente culturale reprezentative.
Anumite populaţii de agricultori deţin animale fără însă a avea mentalitate pastorală:
chokwe din Angola s-au convertit la creşterea vitelor, fără să renunţe la agricultura (cultura plantelor);
ASPECTE CULTURALE ALE POPULAŢIEI CHOKWE DIN ANGOLA
Populatia serer din Senegal, se foloseste de bovine pentru a obţine îngrăşământul natural necesar cultivării câmpurilor şi pentru sacrificii.
ASPECTE CULTURALE ALE POPULATIEI SERER
SURSA: www.accessgambia.com/information/serer.html
Lăsând la o parte aspectul literar – oricum slab reprezentat în Africa în cea mai mare parte, dovezile existente sunt destul de puternice în privinţa transmiterii obiceiurilor şi tradiţiilor ce fac referire la creşterea animalelor. Mossi au anumite obiceiuri, care se transmit din generaţie în generaţie. Unul dintre acestea este cel referitor la animalele domestice; boii sunt încredinţaţi peulilor pentru transhumanţă, caii sunt hrăniţi în grajd şi nu au decât funcţie de prestigiu (asemănător populaţiilor din centru-est), măgarii sunt animale de povară, caprele şi oile sunt crescute în scop alimentar.
Ţăranii africani sunt patri sau matriliniari, trăiesc uneori în ceea ce unii istorici au numit arhaic, iar în trecut este posibil să fi făcut parte din mari imperii.
Unii trăiesc încă în ierarhia şi regulile unor regate a căror autoritate descreşte treptat până la eşaloanele cele mai modeste, cel puţin în măsura în care sefii sunt capabili să o impună supuşilor lor. Ei sunt oameni ai pădurilor, precum bemba sau lele, ori ai Sahelului ca mossi, oameni ai munţilor cu altitudine medie, precum chagga.
Tipuri de reprezentare artistica
Monumente – arta prezentarii unei stari sociale
Arta africana exprimata prin dans
Obiceiuri si traditii populare de nunta din Africa Centrala
Arhitectura rurala
Locuinte temporare din Sudan
Locuinte permanenta di Djibouti
Locuinte permanenta di Djibouti
Sat din Malawi
Sat din Malawi
Sat din Zambia
Contructia unei locuinte in Botswana
Activitati specifice lumii africane
Tesutul covoarelor in Sudan si Malawi
Agricultura si arta culinara in Zambia
Activitati specifice lumii africane
Activitati specifice lumii africane
Prelucrarea bumbacului in Zimbabwe
Ferma agricola din Botswana
Invatamantul african
Centru social de protectie a copilului din Malawi
Invatamant primar in Botswana
În Africa neagră există popoare care nu au creat niciodată state sau care nu au fost niciodată organizate de un cuceritor.
Sunt în general ţărani patri sau matriliniari, trăiesc în pădure la marginea acesteia sau în savană şi nu cunosc proprietatea individuală.
Pretutindeni se practică cultul strămoşilor, iar ideea metempsihozei este foarte răspândită. În nord, deasupra fluviului Zair, accentul este pus pe zeul creator. În sud, o zeiţă a pământului este in centru atenţiei majorităţii triburilor, dar sunt prezenţi şi alţi zei precum ai ploii şi spirite ale savanei. Acolo unde există o „regalitate” se întâlnesc mituri referitoare la întemeietorii dinastiei.
Societatea tradiţională a fost numită în mod curent până nu de mult ”societate primitivă”
Omul societăţii primitive (tradiţionale), nu este deloc un individ primitiv; gândirea sa nu este deloc pelagică, greu de înţeles. Etnografii au demonstrat că „primitivii” posedă o mare capacitate inventivă în domeniul lor guvernat de necesităţi. Există în toate societăţile primitive o valorizare pozitivă a muncii făcute pentru colectivitate.
Oricare ar fi fost adevărata succesiune a migraţiilor, cert rămâne amestecul boşimanilor cu negrii şi poate cu hamiţii, luând astfel naştere strămoşii majorităţii africanilor de azi.
Unii antropologi au fost de părere că în cele mai vechi timpuri a locuit în Africa un alt tip uman, ale cărui trăsături nu erau nici negroide, nici asemănătoare boşimanilor (baskopoide). Ei l-au denumit tipul "hamit".
POPULATIA BEMBA
SURSA: www.purepiano.com/zambia.htm
În Africa ne este cel mai simplu să înţelegem faptul că a existat o limitare a puterii transmiterii culturii – ea limitându-se la ceea ce s-a transmis direct, doar pe calea învăţător-discipol, tată-fiu, mamă-fiică. Acest lucru îi conferă denumirea de „tradiţională” sau „specială”.
Cultura africanilor este mereu surprinzătoare prin componente, descoperirea logicii îmbinării creând mari dificultăţi. Totuşi, acest mediu este deosebit de solidar şi surprinzător de rezistent la schimbări, dovadă o mulţime de elemente care au supravieţuit sistemelor de aculturalizare colonialiste.
Tendinţa de „homeostază”, conservatorismul exagerat, oralitatea aproape exclusivă, caracterul totalitar al acestei culturi în care gestul banal al mâncării devine gest esenţial, unde fiecare are un reflex cultural-sunt caracteristici speciale ce impun cu necesitate postularea existenţei de sine stătătoare a acestui tip de cultură.
Societăţile tradiţionale diferă în multe privinţe de societăţile europene actuale cu care suntem obişnuiţi. Există instituţii, necesităţi şi valori diferite, nemaivorbind de răspunsuri culturale, care în mod necesar sunt diferite, ele definind modul de viaţă specific, „identitatea şi personalitatea unui popor”. Există un „pluralism necesar al culturilor”
Fenicienii, popor semit, au disparut, dardespre ei se studiaza si se fac cercetari siastazi. La inceputul sec. VI î.e.n., faraonul Nechao a platit pentru o expeditie feniciana în jurul Africii cucirca doua milenii înainte de Vasco da Gama.
Faraonul Nechao II, din sec. VI î.e.n. s-aamestecat în luptele dintre iudei si babilonieni,oferind adapost iudeilor. În anul 1870, unexplorator a descoperit în Rhodezia, pe fluviulZambezi, bogate zacaminte de aur, dar se pareca fenicienii si evreii antici au ajuns acolo. ÎnAfrica de Sud a fost descoperita o populatieasemanatoare semitilor, care se ocupa cumestesugul, negustoria, dar nu eramonoteista.În Madagascar, în schimb, au fost gasitinegri care afirmau ca fac parte din tribul ZafiIbrahim (fiii lui Abraham), cu o vechime de2600-2700 de ani (conform istoricilor).
Arii de veche locuire si cultura in AfricaRolul fenicienilor in evolutia culturala a Africii
Prezenta fenicienilor este marcata prin scrierile vechi existente astazi in Muzeele din tarile africane, in special cele nordice. Ei sunt mentionati ca in jurul anului 600 î.Hr., egiptenii ii plăteau pe fenicieni ca să exploreze Africa de vest
În Cartagina ei făceau schimburi de mărfuri cu localnicii africani, cumpărând fildeş preţios, piei de animale şi lemn.
Cartagina - a fost fondată de către comercianţii fenicieni conform legendei, de prinţesa Dido. Oraşul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 e.n
Amplasamentul sitului arheologic Cartagina din Tunisia
Arii de veche locuire in Africa
Mohammédia (Apeductul roman Djebel-Cartagina )
Mohammédia (Apeductul roman Djebel-Cartagina )
Conflictele permanente pe care le-a avut cu diversele colonii greceşti în secolele al V-lea şi al IV-lea î.Hr. nu i-au împiedicat ascensiunea. În această perioadă, Cartagina a fost supusă unei puternice influenţe culturale greceşti, dar rămâne permanent aliată cu etruscii.
Incepand cu anul 264 i.Hr.Cartagina s-a confruntat cu Imperiul Roman intr-o serie de lupte violente cunoscute sub numele de razboaiele punice.
Influenta greaca si etrusca in
cultura africana
În secolul al II-lea î.Hr. oraşul număra mai mult de 300.000 de locuitori şi era după Roma, Alexandria si Antiohia al patrulea oraş al Imperiului roman.
Cartagina a fost centrul creştinismului primar în nordul Africii chiar de la sfârşitul secolului al II-lea exista în Cartagina o mare comunitate creştină.
Basilica Damous El Karita – este cel mai mare lacas de cult crestin din Cartagina. Sapaturile au oferit fragmente de inscriptii, sarcofage si mai ales doua importante basoreliefuri din marmura, unul reprezentand “Nasterea lui Isus anuntata pastorilor”, iar celalalt “Adoratia Magilor”, ambele pastrate la Muzeul Cartaginei.
Cartagina (Teatrul roman)
Cartagina in perioada romana
Influenta romana in
cultura africana
Cartagina (Termele lui Antoninus Pius, 146-162 d.C.)
Lumea Egiptului antic este atât de diferită, atât de aparte de toate celelalte din Europa şi din Orient, încât lasă o amintire de neuitat prin intensitatea strălucitoare a imaginilor.
Egiptenii sunt singurul popor din lume a caror credinţa în puterea magică a aurului s-a concretizat în lumea materială. Numai astfel putem înţelege pe deplin importanţa aurului sub forma podoabelor care erau înmormantate odata cu ei: aurul nu era doar un metal sfânt, dar avea şi menirea să împodobească şi să umple cu forţa magică. Înzestrarea mormântului cu aurul strălucitor al sarcofagului, mobilierului şi al podoabelor garanta nemurirea, deoarece erau din materia soarelui.
Egiptul si lumea lui
Egipt, cea mai veche civilizaţie, cu peste 7.000 de ani vechime, cu o cultură şi artă impresionantă, a suscitat dintotdeauna un viu interes datorită remarcabilei moşteniri istorice lăsate de civilizaţiile faraonice, greceşti, romane şi islamice, făcând din Egipt o ţară unicat pe harta turismului internaţional, aici aflându-se una dintre cele 7 minuni ale lumii, singura care a mai rămas, de altfel, Marea Piramidă a lui Keops.
Autoritatea Egipteană de Turism a identificat 8 categorii de atracţii cultural -turistice şi tipuri de turism :
- Egiptul faraonic- Egiptul Greco-Roman- Egiptul Islamic - Muzee- Safari - Conferinţe- Oaze- Egiptul modern
MASTABA- prima forma de manifestare culturala a monumentelor funerare
Cuvântul 'mastaba' provine din limba arabă, unde înseamnă 'bancă'. Nu ştim cum le numeau vechii egipteni. Ridicate din cărămizi de lut şi, uneori, din piatră, aceste movile uriaşe acopereau încăperile mortuare care erau săpate adânc în pământ şi unde se ajungea printr-un puţ foarte lung.
Piramidele au evoluat din mormintele mastaba şi se pare că prima piramidă în trepte, monumentul a fost iniţial un “mastaba” în jurul căruia s-au aşezat lespezi pătrate tot mai mici.
TEMPLE EGIPTENE
Abu Simbel – Complex format din două temple de piatră din sudul Egiptului, pe malul vestic al Nilului.
Templul Luxor – Construit de Amhotep al III-lea şi Ramses al II-lea.
Templul memorial al lui Ramses al II-lea – Construcţia principală dedicată cultului funerar
Tipuri de temple
Templele pe care egiptologii le numesc 'palatele zeilor' se apropie de ceea ce înţelegem noi printr-un lăcaş de închinăciune.
Acestea erau temple importante, dedicate unei singure zeităţi sau mai multora, dar şi temple mortuare, închinate unui faraon mort (şi devenit zeu).
Arta medicala si prima mumificare
Isis îl cheamă în ajutor pe Anubis zeul cu cap negru (culoare ce simboliza renaşterea). Cu răbdare acesta adună la un loc membrele, le freacă cu ulei, le înfăşoară în bucăţi de pânză, confecţionând prima mumie.
La inceputul lunii ianuarie 1998 a avut loc scanarea mumiei faraonului Tutankhamon cu ajutorul unui computer tomograf foarte performant. S-a presupus ca mumia a fost degradata atunci cand descoperitorii sai i-au indepartat bijuteriile de pe corp. In afara de Tutankhamon, oamenii de stiinta examineaza multe alte mumii din Valea Regilor.
SECRETELE PIRAMIDELOR
Cum se construiau Egiptenii antici au fost nişte arhitecţi deosebiţi, având în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe terra, şi singura minune a lumii antice păstrate până azi - Piramida lui Kheops.
Pentru ce se construiau
Cel mai puternic zeu era Ra, zeul soare. Egiptenii credeau că forma pe care o are piramida imită razele solare spre pământ. Tocmai de aceea, unii regi erau inmormântaţi chiar în piramide, deoarece se credea că asta ajută la trecerea conducătorului de pe lumea aceasta, pe lumea cealaltă, unde avea viaţă veşnică.
Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din granit.
PIRAMIDA LUI KEOPS
SFINXUL
Sfinxul: nu există nici o inscripţie care să reprezinte anul construirii. Ultimele teorii spun că Sfinxul a fost construit în timpul celei de a IV-a Dinastii de către Khaf - Ra (Chefren, Kefren), în anul 2500 i. Hr., după construcţa piramidei acestuia. Numele de Sfinx vine de la cuvântul grecesc “shingo” care înseamnă “a strangula” şi grecii l-au folosit pentru prima dată numind o creatură fabuloasă care avea capul unei fete, corpul unui leu şi aripi de pasăre care îşi strangula victimele.
Corpul are o lungime de 73 m şi o înalţime de 20 m. Numai labele au o lungime de 17 m iar partea din spate de 52 m. Capul are 6 m înălţime şi 4 m lăţime, iar numai ochii au 2 m înălţime. Nasul şi barba lipsesc, doar barba fiind expusă la Muzeul Britanic. În trecut, statuia a fost pictată: roşu pentru faţă şi corp şi galben cu dungi albastre pentru cap. Au avut loc câteva restaurări şi în timp s-au adăugat noi blocuri de piatră, dar păstrarea acestei statui este încă o problemă.
Arta decorarii interioare in Africa de Nord
Arabii si rolul lor in arta decorativa africana