221
STELIAN Topar.rA Presa Uniyersi tafi Cluieanil.

58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

STELIAN Topar.rA

Presa Uniyersi tafi Cluieanil.

Page 2: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

rsBN 973-9354-96-3

Page 3: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

@ 2000 besa Universitaril Clujeand. Totte drepturile rezervate.Reproducerca lntegralii sau parfiall a textului, fiir6 acordul editurii,este intezisl gi se pedepsegte conform legii

Tehnoredactare computerizati: Codrufa Slcelean

Universitatea "Babeg-Bolyai"Presa Universitarii ClujeanlDirector: Horia Cosma

Str. Republicii nr. 24

3400 Cluj-NapocaRON44.NIATel. : (+40)-64 -405.352

Fax: (+40)-64-191.906

rsBN 973-9354-96-s

Pr. Conf. Dr. STELIAN TOEANA

TNTRODUCERE IN STUDIULNOULUI TESTAMENT

VOL. I

TEXT $I CANON. EPOCA NOULUI TESTAMENT

Edi{ia o II-a, revizuitd gi tmbundtdlitd

Presa Universitari Clujeani2000

Page 4: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

F amiliei Si p drinyilor,tln gdnd de recunoStinld, prin uceastd carte.

Profunde mu\umiri D-lui Ec Vasile Moldovan,

Director at B.C,R Clui'Napoca, S,C. "Electro-plast" S.A. Bistri\a, ptecum gi Pr. Iosif Hulpe,

pentru ajutorul acordat tn vederea apotifiei acestei

lucrdri a teologiei biblice romilneStl

CUPRINS

Pag.

cuvANT iNamrr LA EDITIA A rI-A """""""" e

PREFATA .."""""""""""11

LISTA ABREVrERrLOR.......... """""1s

INT'RODUCERE .......... """""""""""'17

A. INTRODACERE GENEML{ iN STUOTUT NOULUI

TESTAMENT """""""""'21

I.ISToRICULINTRODUCERtrSAUISAGOGIf,IBIBLICE....zI

II.

..47

Page 5: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

6 5tulian Tofand

III. ISTORIA EVOLUTIEI FORMARII CANONULUINOULUT TESTAMENT.............. ..................... 61

1 ). Notiunea de c anon gi criteriile canonicitii1ii................... ......... 622). Definitivarea incheierii canonului Noului Testament

in primele 4 secole cregtine...... ........ 68a). Canonul Noului Testament la Pdrinlii Apostolici............. 7lb). Apologefii .secolului II Si mdrturiile lor despre coleclia

de cdr li canonice ale Noului Testament..........,................ 7 6Excurs: "Fragmenful Muratori".... ...... 85

c). Canonu l Noului Te s tament in se colul LlL.............,........... 1 03d). C anonul Noului Te stqment tn secolul lV................,,,....... I 12

- in Biserica de Risirit ............172Excurs: Epistola a 39-a festivd

a Sf. Atanasie cel Mare.... .....1I7- in Biserica de Apus ...............127

e). Canonul Noului Testatnent Si problema teologicdq cqnonului in Bisericil.e protestante ..........132

IV.ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREA TEXTULUINOULUI TESTAMENT.............. .......................147

1). Originalele Noului T'estament.. ........148a). Forma extemd a originalelor ...........,..... .....148b). Materialul de scris ..................749c). Limba originalelor Noului Testqment..............................154d). Scrierea originalelor Noulai Testament...........................159e). impdrfirea textului biblic Si autografele Noului Testament...160

\. Transcrierea cdrlilor Noului Testament

Si cauzele coruperii textului ....1642). Textul clr,tilor Noului Testament plstrat pind ui................168

a). Manusc rise Papyrus Si codici majusculi .......................... 1 69b). Traduceri vechi ale textului SfAfi Si importanla lor

pentru critica textuald....... ..,...178- traduceri striene.. ..................179- traduceri latine...... .... ...........185- traduceri coptice......... ...........190- alte traduceri (gotic[, armeanL georgianl) .................... 1 93

Introducere fn Studiul lrioului Testament

c). Citqtele Sfinlilor Pdmnli Si ScriitoribisericeStiai primelor veacuri creStine ....I97

d) Edilii critice ale Noului Testament ..............1993). Tiplrituri $i edi+ii critice rominegti alc Sfrntei Scripturi.......210

B.ISTORIAEPOCIINOULAI TESTAMENT. ........243

I. LUMEA GRECO-ROMANAiN rpoca NouLr[ T8srAMENT.............. .....244

1). Situatia politicl.Imperiul Romei........ ,...............2442), Filosofra. Principalele curente filosofice..... .........252

a). Stoici.smul .................. ..,...........254b). Epicureismul.............. ............261c). Gnosticismul...........,..... ...........271

3). Situafia religioas[... ......279a). Panteonul greco-roman................. ..............281b). Religiile de mistere ..................282c). Cultul tmpdratului ...................288

II. ILTDAISMUL EPOCII NOTILTII TESTAMENT.............. .....293

l). Principalele gruplri religioase ........293a). Fari,seii.. ..............293b).9aducheii................... ..............300c). Esenienii ..............303d). Cdrturar1i................. ...............309e). Sinedriul ,.....,.....,.312f.Irodienii ...............316g) Zelofii.... ..............317

3). Diaspora iudaic[. Filon din Alexandria gi importanfadoctrinei sale pentru lumea iudaismului elenizat ....,.............324

a). Organizarea diasporei iudaice ....................326b). Prozelitismul Si propaganda religioasd a diasporei iudaice.32Bc).Iudoismul elenistic al diasporei .........,.........330d). Reaclii anti-iudaice ......:.......................,......338

Page 6: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

4). Situalia politicl a iudaismului................ .............339a). Dinastia irodiand...,,. ...............340

- kod cel Mare ..,....,,., .............340- Fiii giurmagii lui hod ccl Mare,,,.,, ...........347

b), Procuratorlt rom*tt ,.,.............356- Rqimul procurEttrilor ..........356- Pdmll Froourutor1,, ,...............3s8. Uldmll proourEtod .,....,.........362

Cl, Rwaile oanlm Romll gt heepulul nttnet iudaice .............367

III. DESCOPNRIRII,E DE I,A QUMRAN $I IMPORTANTALOR PENTRI.] S'T IJDIU I, NOULUI TESTAMENT ......... 373

1). Manuscrisele de la Marea Moart[ ......................375a). Imp r ej ur dr i le de s c op e r i ri mqnu s c ri s e I or :

isloricul Si cuprinsul 1or............... ...............375b). Datarea manuscriselor de la Qumran - vechimea acestora .387

2). Qumranism pi cregtinism........... ......396a). "Esenianismul" Sf, loan Botezdtorul

Si aMfuttuitorului lisus Hristos............. .....397b). Comunitatea de la Qumran Si Biserica primard.

A inJluenlat e s eni ani smul cre S tini smul? ..........,.............. 408c). Impo rtanta manu s cris e lor de la Marea Moartd ............... 414

c. BTBLIOGRAFIE SELECTIV4........... ..................421

CUVANT INAINTELA EDITIA A tr.A

Reeditarea volumului de fa!d, intr-o noui edilie, era

programal^d a avea loc abia dup5 publicarea urmltoarelor trei din

Introducere tn Srudiul Noul Testament, volt:rrltl II gdsindu-se deja, la

momentul apariliei prezentei reeditlri, in faza finald de lucru. Dar

epuizarea rapida a primului volum, in mai puljn de o jumltate de an,

de la aparifie, cft gi numeroasele solicitdri, venite din toate pirlile,

adresate at6t Editurii "Presa Universitari Clujeani',, cit gi autorului,

de republicare a volumului, ne-au determinat si purcedem la

reeditarea lui.

Volumul, apdrut infr-o edifie reirultd gi imbundt[fiti nu con]ine

substantiale modificiri, totugi c6teva caracteristici trebuie subliniate:

a) in volumul de falA apare pentru prima oarl intr-un Manual

sau Introducere tn Sndiul Noului Testament, in literatura de

specialitate rom0neasci, textul latin al Fragmentului Muratori Si

textul grecesc al Epistolei a 39-a festive a Sf Atanasie cel Mare.

b) Cele douf, texLe sunt insofite de traducerea lor in rominege,

precum gi de cdteva repere privind locul gi semnificalia lor in gi pentru

canonul Noului Testament.

c) Textele nu apar in capitole separate, ci in form6 de

"Excurse", inserate, la locul potrivit in tematica respectiv6.,

Page 7: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

t0 Stelian Tofand

d) Aparatul bibliografic a fost imbunlt5lit cu titluri de

referinff, atilt in ceea ce privege bibliografia celor doui teme noi,

amintite, cdt qi a altor capilole gi subcapitole ale lucrf,rii.

e) Textul a fost gi el uqor imbundtilit, in sensul unor

reformuliri de fraze, propozifii etc. dar frrd si se modifice sensul ori

structura capitol elor respective.

Sper ca acest volum s5 fle, pe mai departe, de folos atdt

elevilor gi studenfilor osdrduitori in cele ale Teologiei, c6t gi publicului

larg cititor, dornic de a afla gi chiar de a aprofunda cunogtinfe noi din

tamicul gi captivantul studiu al Noului Testament.

Autorul

PREFATA

Obiectivul major, concentra! al studiilor biblice, ramificate inmai multe discipline covergente, este, pe de o parte, facllitaneastabilirii unui text al Noului Testament, cdt mai aproape posibil de celoriginar, prin alrtaliza gi comparalia manuscriselor, traducerilor dinprimele secole cregtine, a citatelor biblice prezerfre in operele SfinlilorPirinli, intr-un cuv6.nt, prin prezentarea complexitifi intregului proces

al evoluliei sale, de la forma originarS, pini la cea de azi, iar, pe de

a7t6 parte, in explicarea gi interpretarea acestuia in duhul inlelesului

autentic pe care aghiografii sfinli au vrut si-l imprime acestuia tnscrierile lor.

In acest cadru de studiu gi cercetare biblici se impun a flldmurite doua direcfii fundamentale:

a) - probleme de introducere generald, in care urmeazd a fiabordate cunogtiinfe legate de istoria canonului Noului Testamenl

evolulia textului, mediul de aparilie al cirfilor sfinte, cadrul istorico-

religios in care acestea atv5,zu;t lumina z.lei etc.

b) - probleme de introducere speciald -itn care se lrateazA,inparte, fiecare carte a Sfintei Scripturi, cu intreaga gami de informalii

legate de autor, destinatari, timpul scrierii, autenticilatea scrietii, scop,

teologia cuprinsului c[r]ii etc.

Limitele cronologice gi istorice ale acestui cadru de analizd sunt:

I - in timp - epoca lui Alexandru cel Mare (sec.IV. i.Hr.) gi

pAn[ la a doua gi ultima mare rlscoalt fudaicd, impotriva

cotropitorilor romani ai Palestinei (L32-135 d.Hr.)

2 - in spafiu- Palestina qi Imperiul greco-roman.

3 - in mediul religios, cultural,social, politic gi

economic al vremii- Istoria poporului iudeu qi a lumiigreco-romane.

Page 8: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

in aceasti ordine de idei, lucrarea pir. rect. dr. Stelian Tofan[,intitulatd "Introducere in Studiul Nourui restament; Text si canon.Epoca Noului Testament", vol. I., care va apdrea la edifura "presaUniversitarf, clujeanf,", ctuj-Napoca 1997, trat6nd tocmai problemede Isagogie generalf,, legate de studiul biblic al Noului restament, se

prezintl ca un material de baza, cuprinzAnd primul stadiu alcunogtinlelor, indispensabile abordirii subiectelor din r/rapaurmltoare, legate de complexitatea problemelor care constituieobiectul de studiu al Introducerii speciale.

Avdnd in vedere cd autrecut aproape 70 de ani, de c6nd n_amai aparu! in teologia romdneasci de specialitate, o Introducere instudiul Noului restamen! de la aceea, pe atunci, dar r[masf, la fel gi

aa, mult documentata "Introducere in sfintele Cdrli ale TestamentuluiNou", a Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu, Cemiuti, 1929, o nouf,Introduccrc in studiul Noului Testament, adusi ra zi cu informalia gi

biliografia dc specialitate, sc impunea de la sine.

De aceea, salutirn cu toatd cf,ldura iniliativa gi curajulP5.rintelui stelian Tofan[ de a se fi inrolat la un astfer de efort, de aincerca elaborarea unui prim volum de Introducere in studiul NouluiTestament, din seria atrei, cdte intentioneazr a scoate atdt de necesare

pentru teologia romdneasci, in general, gi pentru studiul biblic, inspecial.

Volumul de fa![ se inscrie astfel, ca o prim[ etapi intr-unproces de innoire gi documentare de specialitate, care poate qi trebuie

s[ fie l5rgit, irnbogf,fit gi imbunltiflt prin noi lucriri de acest gen.

CAt privegte fondul lucrf,rii, confnutul este desfrqurat pe

spafiul a douf, capitole mari. In prima parte sarrl abordate problemelegate de istoria formirii canonului gi evoluliei textului, cu toatesubcapitolele ce lin de problematica respectivd, precedate de

Pt efald 13

introducerea de rigoare in studiul disciprinei. ceea ce refine atenfla inaceastd primi parte, este un capitol binevenit, in care autorul prezintd"

un succint, dar, in acelagi timp, detaliat istoric al tlplririi textului sfdntin limba romini.

In partea a doua, care constituie gi noutatea volumului de

fa!a, este prezentat cadrul istoric al epocii Noului restament, incadratiintr-un larg spectru de probleme care o caracterizeazi, precum:principalele curente filosofice cu care s-a confruntat cregtinismul infaza sa ini,tiala, gi implicit evanghelia M6ntuitorurui Iisus Hristos,Iudaismul epocii Noului restament $.a., parte incheiali cu analiza uneiprobleme, deloc lipsitr de actualitate gi importanfi pentru studiulNoului restament, fapt oglindif de altfel, in imensur numir de lucrf,ri

Ei studii apdrute in lard gi striinitate, gi anume, Descoperirile de la

Qumran.

Prin felul in care este expus materialul, pirintele LectorStelian Tofani dovedegte, din nou, prin lucrarea sa, ci stf,pdnegte binemetoda teologicf, gi gtiinfific[ de cercetare gi expunere sistematici,

analitici gi sintetici, a problemelor de specialitate, intr-un limbajacademic, clar gi fEri ambiguitifi.

Ceea ce ne refine atenlia in mod deosebit este bogatul aparut

bibliografic cu care opereazA autorul gi care demonstreaziprofesionalism in abordarea subiectelor gi o deosebit5 orientare inliteratura de specialitate, mod academic de lucru, cu care pirintele

Stelian Tofani ne-a familiaizat deja, prin prima sa lucrare: "IlsusHristos, Arhiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei,,, Cluj-Napoca1996. Cele peste 1000 de note bibliografice care oferl o laryd gand de

rnformalie, sunt mai mult decAt un argument in acest sens.

Agadar, lucrarea Pirintelui Stelian Tofan[ corespunde pe

deplin unei necesitdti, de mult simlite in teologia romdneasci de

Page 9: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

specialitate, motiv pentru care o recomandam ca fiind de un real folos

Bucuregti, 21.X1.1997

la Sirbatoarea -"Intrarea tn

Bisericd a Maicii Domnului"

Pr. prof, dr.

CONSTANTIN CORNITESCU

Decanul Facultilii de TeologieOrtodoxi, Bucuregti

gi ajutor, studenlilor teologi, elevilor seminarigti, preofilor qi nu inultimul rind publicului larg citilor, din ce in ce mai numeros, interesatgi dornio de a Eo inifia gi ln probleme gi cunogfinfe specific teologice,cer! margtc benello spectrul culturii generale, individuale. av6nd inreolell timp gl darul, tot mai evident probat astdzi, de a trasa o nouiorlonterc gi un nou curs viefii,

LISTA ABREVIERILOR

ANTFBBBBJRL s LibraryBORBZ : Biblische ZeitschriftBb : BiblicaBeO : Biblica et OrientaliaCSCO : Corpus Scriptorium Christranorum OrientaliumEIB : Editura Institutului BiblicETR : Etudes theologiques et religieuses, MontpellierEthL : Ephemerides Theologicae LovaniensesEvTh : Evanghelische TheologieGB : Glasul BisenciiHTR : Harvmd Theological ReviewJBL : Journal of Biblical LiteratureJJS :Journal ofJewish StudiesJTS :Journal ofTheological StudiesJThSt : Journal ofTheological StudiesMA :MitropoliaArdealuluiMMS : MitropoliaMoldovei gi SuceveiMO : Mitropolia OltenieiMThSt : Miinchner Theologische StudienMbThST : Marburger Theologische StudienNF :Neue FolgeNTSt :New Testament StudienNTTS :New Testament Tools and StudiesO : OrtodoxiaOrchr : Oriens ChristianusPSB : Parinfl gi Scriitori bisericegtiRB : Rer,ue BibliqueSNTSB : Studiorum Novi Testamenti Societas BuletinST : Studii TeologiceStD : Studies and DocumentsThWNT : Theologisches Worterbuch zumNeuen TestamentThZ : Theologische Zeitschrift (Basel)ZNW : Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft

Page 10: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

INTRODUCERB

in galeria de valori perene ale literaturii universale , cere 27 decdrli care formeazi canonul Noului restament, ocupi un loc apartr..

Ele n-au fost arese in mod deliberat, ci mai curdnd s-au impusde la sine primelor generatii cregine, fiind apoi reunite treptat intr-oculegere separati, consideratd gi cinstitf, ca Sfrnti Scriptura, subnumele de "Noul restament", alrturi de carfle care formau canonulnumit al "Vechiului Testament,,.

Lucrarea de fali nu-gi prop,ne insf, si anarizeze fiecare ca.rte aNoului restament, in parte, ci ea abordeazi doar acele probleme,specifice pdrlii generale ale unei Introduceri in studiul NouluiTestament, accentuindu-se, in mod speciaf cadrul gi contextul istoric,politic, social, religios, cultural, in care au apdrut cirlile sfinte, modulin care au fost reunite intr-o coleclie unitari, istoria textului etc.

Textul Noului restament reprezinti norma de bazd" a credinleicregtine, inspirand de-a lungul istoriei numeroase vieli eroice, celebre,de cele mai multe ori, rrmase anonime. Mai mult, cuvAntul sfhnt qi-apus pecetea atat de pregnant pe etica individualr sau colectivf,, peIiteratura, arta, viala sociali gi culturali a ciirizafi intregi, inc6t le-aschimbat, nu o datd, din temelii, infieagalor structurf, exiatenfialr.

Nevoia unei [ntroduceri in studiul Noului restament, care sd-ll'arnlliarizeze pe cititor cu intreaga gamf, de cunogiinte care fin derstoria textului sfbnt, inveqnicit in slova inspirati a colectiei de cirfisllnte neotestamentare, rez;u.htd, asadar, din insigi semnificafla giinsemnitatea pe care cuvdntul sfiint o are in viafa gi istoria omenirii.Agadar un studiu complet al canonului Noului resiament, privit inintreaga complexitate a evoluliei sale istorice se poate impune gi

Page 11: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

19

18 Stelian Tofand

numai datorit[ rolului exccpfional pe care l-a jucat gi continui si-ijoace, ca tcxt sfenL ln istoria Bisericii, ca $i in istoria lumii, in general.

Cititorul zllolor nosilro rlsfoind paginile Noului Testament,

lntr.una dln edlfllle modcrno do Biblici, sprc cxemplu, va gisi un textplln de eletlhte, e6t dln punct do vodore editorial, cit gi din punct de

wdero mlllftlc; dc eceec vo Ii grou s[-gi dca searna de diversitatea qi

60mpl0xlBtoB dooumsntolor cnre stau la baza textului tipirit gi nici de

gnofmsle dlflcutt[[ ivite pc parcursul stabilirii, descifrlrii qi evaluarii

&coitof documonto, ori a etapelor prin care a trecut textul de la forma

lul originartr, p0n[ la cea de astdzi. Rispuns la probleme de acest gen,

carc fac pafte din insugi procesul care caracterizeaziirrtreaga istorie aevoluliei textului sfbnt, ca exprim6nd in sine vorbirea lui Dumnezeu

citre lume (Evr. 1, i), oferd o buni parte din conlnutul aceshri volum,

Elaborarea lucririi de fafn a alut ins6. la bazL doud scopuri

principale: unul de catedrd, incercAnd a pune la dispozilia studenlilor

nn material de studiu care sf,-i famlliaizeze cu cunogtinte gi notiuni de

Introducere generalf,, indispensabile etapei urmltoare in studiul

aprofundat de Isagogie speciali, iar altul de informare generald

pentru tofi aceia care doresc sI se inilieze gi sunt interesafi inprobleme teologice neotestamentare, mai pufln ajunse la cuno$infa

cititorilor in anii de dinainte de 1989, dar gi pentru cei care doresc

sf,-gi reimprospiteze cuno$inle de acest fel, acumulate cu ani mulli

urmt.Lucrarea se prezinti ca primul din cele 3 volume de

"Introducere in Studiul Noului Testament", pe care intenflonez sile public, urmitoarele dou[ fiind deja in curs de pregitire (Vo1.II - Sf.

Evanghelii qi Faptele Apostolilor; Vol. III. - Epistolele pauline,

sobornicegti gi Apocalipsa). Nucleul volumului de fald l-a constituit

seria de cursuri predate intre anii 1993 - 1997 Ia Facultatea de

Teologie Ortodoxi din Cluj-Napoca, amplificate insi, in textul

lucrlrii, la nivel de documentare. Obiecflvul major pe care l-am

Introducere

urmarit prin prezentul volum a fost acela de a comprima intr-un cadruunitar datele mai releva.fte referitoare la textul Noului Testament gi

evolutia sa, istoria formlrii canonului biblic, epoca Noului Testament,

descoperirea manuscriselor de la Marea Moa(a date care, mai ales

cele care formeazi obiectul de amlizi al plr]ii a doua, lipsesc at6t dinIntroducerea tn ,sfintele cdrli ale Testamentului Nou a profesorului

Vasile Gheorghiu, Cernaufi 1929, cdt gi din Manualul pentruInstitutele Teologice (Studiul Noului Testament), Ed. a II-a, Bucuregti

t977.

in abordarea gi tratarea acestor probleme am fost mereu

condus de convingerea cf, mesajul Noului Testament poate fi in{eles gi

mai bine, daci nu lipsec cunoginfe de genul celor enumerate mai sus,

mai ales cele legate de cadnil socio-cultural, politic, religios etc., alprimului veac cregtin, care costituie dealtfel, contexful istoric aldescoperirii lui Dumnezeu insugi, in Fiul S[u, Iisus Flristos.

Lucrarea nu-qi propune si investigheze eshaustiv temele

abordate sau si aduc[ nouti]i deosebite in domeniu, ci ea se

incadreazi in coordonatele de cuprins general gi particular, specific

tuturor Introducerilor in diverse discipline gi care nu sunt opere de

creatie, ori de etalare a unor rafinate subtilit[fl de reflecfi, ci, inprimul rind, lucrf,ri de informare pi transmitere de date elementare,

bazate pe lucrdri anterioare, similare, cdrora vin a le intregi informafiagi a le ac1otaliz.a aparatul bibliografic cu literatura de specialitate,

rorn0neascf, qi strf,inf,, izilnd in primul r6nd scopul didactic, de

catedri.

Probleme de amSnunt pi implicalii teologice deosebite,

referitoare la subiectele tratale, nu sunt abordate, intrucflt am socotit cinu-gi gf,sesc locul intr-un volum de Introducere cu specific de

informare generali. Pentru aminunte, in acest sens, cititorul poate

apela la lucririle qi studiile prezentate in notele dezvoltate la subsol,

Page 12: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

care insofesc si ilustreazi textul sau [a Bibliografia selectivi, de lasfhrqitul clrfii,

CEt privoqte partoa ultim[ a lucrtrrii, tn care este tratatiproblema ducopcrlrllor do la Qumran, am socotit necesar si introduc&cgrt cepltol ln volunr, fln&nd Boama, ?n special, de doui considerente:

| . do lntpoft&nla evonimentului qumranit - aducerea la luminf,a ntunurcrirelor do la Marea Moartd, fiind cea mai pretioasiderooperire ftr:ut[ plin6 acurn in domeniul studiilor biblice, generdnd

6l inrpulsionflnd ceroetf,ri ample ale crror rczultate s-au agernut instudii gi lucrdri de arverguri.

2 - de faptul cI acest domeniu n-a irfrrat spre tratare giaprofindare in nici unul din manuaiele de studiu al Noului restament(pentru Seminarii gi pentru Institutele Teologice), apirute pdna inprezent.

Ca o concluzie generald,. doresc s[ afirm cf, lucrarea de fafAeste o continuare a strrdaniilor r,rednicilor inaintaSi, ostenitori incimpul biblic, gi, in acelagi timp, un tnceput deschis intru toateperfectibilitllii.

De asemenea - gi nu in ultimul r6nd - exprim profundemullumiri gi aleasi recunoqtinti prrintelui prof. dr. constantinCornitescu, care a prefafat volumul; Cristinei $ova (culegereamaterialului pe calculator), Editurii "presa universitari clujeanf,,,,reprezentantllor s. c. " Electroplast I' Bistrija, D-lui vasile MoldovarlDirector al B.c.R. cluJ, pe ajutorul cf,rora s-a clddit apaitjavolumuluide fa![, precum gi familiei, cea mai jertffih pe parcursul elaborariilucririi, oferind autorului conditiile gi timpul liber necesar incropiriiel.

Autorul

A. II{TRODUCERE GENERAIA iIV STUOruTNOULUI TESTAME]){T

I. ISTORICUL INTRODUCERIISAU ISAGOGIEI BTBLICE

Rolul unei "Introduceri", ca disciplini biblici, in general, esteacela de a analiza" problema apar$ei crrfilor Sfintei scripturi,coleclionarea lor in canonul vechiului gi Noulur Testamen! potrivitunor criterii bine definite de Bisericr (inspirafie gi apostolicitate),precizarea timpului incheierii acestui canon, stabilirea textului originaral scrierilor sfinte, precum si analiza" fiecdrei cf,r,ti in parte, problemecare privesc autorul, timpul, scopul, imprejurlrile, destinatarii scrierii,cuprinsul etc.

Disciplina Introducerii biblice se prezinti astfel ca o ramuri astudiului biblic strict istoricd, care prin clarificarea problemeloriunintile mai sus, oferd astfel elemenlele primordiale, necesareintelegerii textului cirfilor sfinte considerate gi scrieri istorice, apdrfisintr-un spaliu qi timp istoric bine determina! facilit6nd in acelagi timpgi gisirea celor mai bune gi potrivite metode de interpretare a textelorcu un grad ridicat de diflcultate in intelegerea sensului lor.1

Problemele de introducere in cdrtile sfintei Scripturi se tratau intirnpurile vechi impreund, atit cele referitoare la vechiul restament,cdt gi cele ce priveau Noul restament. in timpurile mai noi, insiproblemele ivite in cdmpul de studiu biblic al Noului restament aurcclamat, tot mai mult, necesitztea ca problemele de introducere

' W.G. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament,Marbrug 19g3, p.5.

Page 13: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

2322 Stelian Tofand

referiloare la cirfile Noului Tcstament sd fie tratate separat de cele aleVechiului Testament.

Primul c6ro separd introducerea in studiul cirtilor NouluiToatamonl, do eeo a ctt4ilor veclriului restament, a fost teologulcatslic Rlehar.l simon (+1712) carc se ocupf, in studiile sale numaidc lntreidueorou in osrlilo Nclului Testament.2 Dupi un timp deFuEpectero a lnnoitoaroi nrunci qtiin[ifice a savantului Richard Simon,Biseriot rornano-catolicd s-a vf,zut obligatl sI se asocieze, qi ea,postum, la omagiile inflf,cirate pe care le-a stdrnit acfiunearcvolu[ionarului prezbiler al oratoriului din paris. Agadar, $tiintaInlroclucerii in Noul Testctment tncepe cu Richard Simon.

Cel dintdi teolog romano-catolic care apreciazi, dupa meritactivitatea gtiinfifrci a lur R-rchard Simon, pe terenul introduceriibiblice, a fost Leonard Hug (+1846), care scrie o Introducere incirlile Noului Testament3, distingdndu-se prin competenja gi

maturitatea gtiinfifici cu care abordeazl problemele isagogiceneotestamentare, lansAnd ipoteze curajoase.

Preocupf,rile isagogice sunt insl mult mai vechi. inceputurilelor au fost identifrcate inci in literatura creqtinf, a veacului IIa, iarnumele pe care il poarti ca disciplinf, i-a fost dat in veacul V, de citreieromonahul Adrian, membru al $colii din Antiohia (ucenic al Sf.Ioan

Hrisostom) gi autorul lucririi eioayc,rlil els rds 0e[as ypaQris

(Introducere in Dumnezeieqtile Scripturi).s

2 Vezi amdnunte Dr. Grigore T. Marcu, O Stiinld noud: Istoria vremurilorneotestamentare, Sibiu 1946, p.8.

1 l:inl"iturry in die Schriften des Neuen Testamerfis,2 vol. Tiibingen 1808, ed. a IV-a,1847

' La Mcliton, episcop de Sardes, in lucrarea fi rc.tels (Cheia) (Cf Eusebiu deCezareea, Istoria bisericeascd,PSB vol.13, Edit. Instituhrlui Biblic qi de Msiunea Bisericii Ortodoxe Rom6ne, Bucuregi 1987 , cartea a IV-a, XXVI, 1-14, p.175).

5 Cf. Gr.T. Marcu, op.cit,p.8

Istoricul Introducerii

La obargia acestor preocupd.ri isagogice sti grija Bisericiicregtine - a celei de Rdsdrit, in special - de a consena gi rlsp0ndicunogtinlele privitoare la imprejurarile in care au fost intocmite texteleinspirate, la autorul gi scopul scrierii, gi de a preveni denaturareaacestor informalii prin transmiterea lor, de la o generafle la alta, pecale exclusiv orald.

ll

d

pcntru a se putea ivi primejdiile uitdrii sau falsifictrii 1or gi prea unanimdconvingerea cd ele cuprind exclusiv adevdrul revelat.

odatf, cu aparilia primelor erezii, c6nd au inceput, din motiveclogmatice, sf, fie contestate unele cf,rli sau pnrfi din cirlile sfinte, s-alhcut simlita gi nevoia apariliei primelor Introduceri, sau nofiuni deintroducere in cdrlile sfinte, a$a cum au aprnrt infazainifiala in unelescrieri ale Sfinfilor P[ringi.6 Totugi, destul de hmpuriu au aprrut giprimele tratale sau scrieri speciale, av6nd menirea de a introduce pecititori in infelegerea gi cunoagerea cirlilor Sfintei Scripturi, drumulin aceasti direcfie fiind deschis de Biserica de rf,sf,ril, urmatd. 1a scurttirnp, de cea apuseani.T

1) Istoricul literaturii Isagogiei biblice in Biserica de REsErit

o primi lucrare meniti s6-i introduci pe cititori in cunoaqterea

5i intelegerea cf,4ilor Sfintei scripturi este lucrarea EpiscopuluiMeliton de Sardes, apdnid pe la anul 170 qi intitulati ,,fi rl.e[s,,

'' (lt. Prof. dr. Galaction Liviu Munteanu, Compendiu de Introducere fn cdrsileNoulsi 7rt;o*enr, (manuscris), Cluj 7941, p.7; pr. dr. Vasile Gheorghiu,lnlroducerea in sfntele cdrli ale Testamentului nou, Cemil\t1929, p 30.

' ll,i,lnm.

Page 14: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

(clavis, sc.Sacrae Scripturae),8 Lucrarea nu mai existi a*,izi, dar dinanaliza fragmentelor caro au mai r[mas din ea, consemnate in lucririale lui lrineu, clernont Alexandrinul, origen, Dionisie aI Alexandriei,Eure re6o f,a,o, s-a concluzionat cf, scrierea continea ollffi oblgnuif tropi bibtici ra care se adiuga gi expricarealorl0 lucrflrii ora, sc pore, mai mult ermineutic, dec6tlmgoglc

Tot ln acost timp apare qi lucrarea in 5 clrfi a lui papias,oplrcop do llierapolis din Frigia, intitulati "Explicdri la cuvintelelhtmrutlul", in care Papias se ocupl, ?n general, de origineaovangheliitor. rr

Primul scriitor bisericesc, insi, care igi intitulea za ltcrarea saintroductiv[ eioayolil eis t&s Oeias ypo,gris este ieromonahulAdrian, ucenic al Sfintului Ioan Hrisostomur. $i aceasti lucrare aremai mult un cuprins ermineutic, dar prenntd, un progres, tn ceea ce

8 A se vedea Eusebiu de Cezareea,Istoia biseiceascd,p.lZ5.s Ctl LG. Munteanu, op.cit.,p.7.r0 in anul 1884 cardinalul Pitra a publicat in limba latin6 sub numele lui Meliton,

episcopul de Sardes, o scriere dup6 codicele Clmamontan, din sec. X, tipcompendig intitulatr "clavis". Lucrarea e impdrfit6 in mai multe capitole: cap.l -

. fErE sd conlind weun subtiflu, ftateaza despre membrele lui Dumnezeu - pdrintele,ardtand care e insemnarea lor tropicd in sfenta scripturd; cap.2 - ingirE membreleFiului lui Dumnezeu celui intrupat qi aratE care e insemnarea acestor4 cap.3 -vorbeqte despre creaturile cele mai inalte; Cap.4 - deqpre nle, arttgi timpuri; cap.5- despre numerele din Sfdnta scnpturft cap.6 - despre lume qi pdr,tile ei; cap.7 -despre lemnele cele neroditoare; cap.S - despre diferitele numiri ale oamenilor;cap.9 - despre dilbrite nume de edihcii, cap 10 - despre metale; cap.1l - desprep[sdri; cap.12 - despre vietd{r, cap.13 qi 14 - despre cetE}i gi provincii. rauri,lacuri, popoare gi numele 1or ebraice etc ln aceastE formE dezvoltatE scriereaoriginar6 fi r.l"ets a lui Meliton, se pare c[ a fost alcdtuitE mult mai rlrzfu, petimpul carolingienilor, pe baza scrierilor pErinlilor bisericeqti latini, mai alesAugustin (Cf.G.Hanuctq Realenqtclopddie, Theologie und Kirche, 3, Aufl.,Leipzig 1903, XII, art.Melito, p.556, dupd V.Gheorghiu, op.cit.,p.30_31).

rr vezi Eusebiu de cezareea, Istoria biseiceascd, cariea arrr-a,39, r-r7, p.r42-144.

Istoricul Introducerii

pnvegte preocuparea isagogici a continutului, fap de scrierea luiMeliton de Sardes.r2 Dar cea dintai operi de introducere in Risdrit, inintclesul restrdns al cuvanturui, este, dupi pdrerea unor bibli$il3,lucrarea numitf, "Xr5uorlrus inltopos rfrs 0ios ypflOis,, (,'Synopsis

scripturae Sacrae"), atribuitf, in general Sfflntului Atanasie,irrhiepiscopul Alexandriei (+373) in lucrare se mentioneazd cttoatescripturile sfinte sunt inspirate de Dumnezeu, dupf, care se inqirdclrfile vechiului Testament gi ale Noului Testamen! preocup6ndu-sedc autorul, timpul aparifiei, cuprinsul lor qi traducerile vechiuluiTestament. frcute panr la acea data in limba greac6. Lucrarea seincheie cu mentionarea unor scrieri din Sf6nta Scriptur4 care la datarcspectivf, erau socotite pierdute. 1 a

O alti scriere care s-a pistrat purt6nd, la fel, numele de Synopsd- xiluorliLs rfrs na),aias ct rsl rar.ufrs dLa@rircr1s este atribuiti, de ceirrru mu{i specialigti, sfantului Ioan Hrisostom.l5 in predoslovietutorul lucririi arati motir.ul pentru care cele douf, Testamente aleSfintei Scripturi, unul se numege vechi, iar altul nou, ingirdnd apoioilrlile canonice ale Noului Testamen! 4 Evanghelii, FapteleApostolilor, 14 epistole ale Sfhntului Pavel gi 3 epistole catolice. Se

prezinti apoi cuprinsul fiec6rei cirfi a vechiului Testament incepAndcu Geneza qi sfbrgind cu cartea profetului Naum-16

tn a doua jumhtate a sec. V, diaconul Euthaliu din Alexandria,tnai tdrziu episcop in Sulce (orag necunoscut), din Egipt, transcriecilrlile Noului restament, afard de Evanghelii, le imparte in versete gi

l' (:t. LG.Munteanu, op.cit., p.7

'' ( I 1. V. Gheor ghil,, op. ci t.,p. 32 gi L. G.Munteanu, op. cit., p.7 -g,t't lhid"m.t'lltidem

"' Lr,.Jzrea se aseamdnd in multe privinle (puncte) cu Sinopsa lui Atanasie. AmbelelLrcrdri au fost folosite secole de-a randul in gcolile mEndstireqti din R. ca manualeirrLroductive in studiul Shntei Scripluri: (Cf. LG. Munteanu, op.cit.,p.g).

25

Page 15: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

26 Stelian Tofand

sectiuni, punand in fruntea fiecireia continutul, adaug6du-1e apoianumite observatii introductive. I 7

La sfirqitul sec. v ajunge la mare inflorire qcoara teologicdnestoriani din Nisibi. intre reprezentanfii acesteia se disting, petir0mul studiilor biblice, Paul supranumit persa. in trmp cefunctiona ca profesor de studiu biblic la gcoala teologicr din Nisibi,Paul scrie o Introducere in cdrtile biblice (compendiu) gi care sebucurf, de o mare autoritate in biserica nestoriani.ls

Un contemporan al lui Paul persa a fost Cosma numitIndicoplevstul, negustor din Alexandria, care dupi mai multecilatorii intreprinse in orient, intri in cinul monahal, desfEqurflnd obogala actiitate literard. Dintre scrierile lui s-a pistrat doar una,intitulata "Topogralla creStind" Qqptoruvt"rrl conoypcQ'ua) in 12 c[r]i.in cartea a Y-a, Cosma vorbegte despre autorii, scopul gi cuprinsulc[rfilor Sfintei scripturi.le tmportant de amintit este gi lucrareapatriarhului Constantinopolului Fotie (+891), numita,,Amphilohia,',cuprinzSnd 325 de capitole adresate mitropolitului Amphilohie deCyzic. O mare parte din aceste capitole se ocupd de intreblri exegeticegi isagogice.20

lrr a doui jumltate a sec. XI este de remarcat actiitateabiblicda arhiepiscopului de Ohrida, Theophylact, care scrie mai multecomentarii la crrlile Sfintei Scripturi. in fruntea fiecirui comentariu segasege o introducere care oferd informatii despre autorul, locul,motivele scrierii, prezentAnd gi cuprinsul car,tii pe scurt.2l

t7 Cf. Dobschiitz, in Realenqklopeidie... 5, arl Eutalius, p63l-633, dupa V.Gheorghiu, op. cit., p. 34, noLa 3

" Scrierea s-a pierdu! dar metoda sa de predare a studiilor biblice devine cunoscutEprin Iuniliu Africanul, cel care l-a cunoscut pe Paul la Constantinopol pe bazainformaliilor primite de la Patrl Persa, Iuniliu scrie gi el o intoducere (compendiu),in care se pare cd va fi urmat metoda de predare a lui Paul. (Vezi V, Gheorghiu,op.cit., p.35).

te lbidem,p.3620 lbidem.2l ,, .,

l DIAem.

Istoricul Introducerii

Contemporanul siu, monahul din Constantinopol EuthimieZigabenul, dezvoltd" o recunoscutd activitate literard gi biblic6, petimpul impiratului bizantin Alexie Comnenul (1081-1118), scriindnllmeroase comentarii la clr,tile Sfintei Scripturi, gi abord6nd, cu multicompeten!f,, o serie de probleme de isagogie.22

Urmeazl acum o perioadl grea pentru Biseria de R6s6ri!marcati de cdderea Constartinopolului, cdnd secole de-a r6ndul nurnai apare nimic nou pe tlrdmul studiilor biblice. Abia in sec. XVIII gi

XIX studiile teologice gi, cu precidere cele biblice, incep s6 reinvie gi

si fie marcate de noi orientdri gi direclii de specialitate.in acest timp, fiecare biserici na,tionali incepe s[-gi aibd propria

sa literaturi de specialitate, in limba sa national6.23

2). Istoricul literaturii Isagogiei bibtice in Biserica de Apus

a). in Biserica romano-catolicd

Prima scriere in Apus care incearcS. o introducere a cititorului incunoa$terea Sfiatei Scripturi este socotit Fragmentul Muratori2a.l,ucrarea prezintl carlile Sfintei Scripturi care trebuie considerateoanonice, precum gi timpul qi scopul scrierii lor.

''2 rbidum

I il Biserica romdnE apar acum primele lucr6ri de specialitate in domeniul biblic,dintre care amintim: Timotei Cipariu, $tiinln Sfintei Sciptui, Blaj 1854; Nifonlliligescu, Isagoghi sau Introducere tn cd4ile Scipturii, Bucuregti 1858;Melchisedec, Introducere in sfintele cd4i a Vechiului Si Noului ASezdmhtt,2 vo7.,

lagi 1860; Dr. Ilarion Pugcariu, Isagogicd, adecd Introducere tn cunoscinlacd4ilor Sdntei Sciptui, Sibiu 1878; Iuliu Olariu, Introducere in cd4ile sdnte aleTestamenhtlui vechi Si nou, Caratsebeg 1903; Ion Cornoiu, Introducere tn Cd4ileNoului Testamezll, Bucureqti 1903; L Scriban, Cars de introducere tn Noul'l' es tament, Bucureqti 1 924

)r Fragmentul a fost gdsit cle invE{atul Muratori intr-un codice <lin bibliotecaArnbrozian[ din Milan, care il gi publicd pentu prima oar6 in anul 1740.ll'ragmentul dzteazi. de la sfdrqitul sec.Il qi inceputul sec.III. (Vezi amdnunte inlegirturd cu vechimea gi importanla acestui fragmen! la Diacon Dr.Grigorie T.Marcu, Fragmentul Mura to ri, Slbiu 1 9 44, 26 p.)

2'7

Page 16: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

2928 Stelian Tofand

Primul teolog din Apus care se ocupi in rnod special gi constantcu studiul Sfintei Scripturi este donatistur rychonius din Africa, pe lamijlocul sec. al rv-lea. in jurul anului 3g3 el scrie o lucrare intitulatf,"Liber de septem reguris", in care cauti sf, stabileasci 7 reguli pentrucercetarea qi aflarea sensului autentic al unui text biblic. cartea seprezinti caprimaincercare a unei ermineutici biblice teoretice.2s

Contemporanul lui Tychonius, Fer. Ieronim scrie uncompendiu literar:istoric care poartd tithtl "De viris illustribus,, siincare pe intinderea a 135 de capitole prezintddatele biografice cele maimteresante ale scriitorilor bisericegti din primele 3 secole ale bisericiicreqtine. in pnmele 9 capitole Fer.Ieronim vorbege despre autoriisfinli ai Noului Testament gi imprejurf,rile in care au scris.26

Prietenul lui Ieronim, Fer. Augustin, episcopul Cartaginei(+430), prezinti in lucrarea sa',De doctrina christiana,', compusi pela anul 39727, o prirare generali asupra cuprinsului dogmatic al sfinteiscripturi si d[ citeva reguli, dup6 care trebuie studiat[ SfbntaScripturf, gi aflat intelesul autentic al textelor sfinte.28

2s cele 7 reguli sunt redate de Fer.Augustin in lucrarea sa ,,De doctrina chisfiana,, ,IiI, c 30-37 (Migne, PL 34, sr-90). Regulile lui rychonius rrateaza: 1) DespreDumnezeu gi hrrpul lui Biserica; 2) Despre trupul impdr{it al lui Isus }Listos,intrucdt biserica se compune din buni gi rdi; 3) Despre indreptare qi lege; 4) Despreintreg qi p6(i1e lui; 5) Despre timpuri; 6) Despre repetErile din srEnta scriptur5(tipuri 9i anletipuri), 7) Despre diavolul 9i trupul lui (aderenlri sei). cf. J.Haupleiter, in Realencyklopcidie, I'heol.unde Kirche, 3 Aufl. 20, 190g, art,Ticonius, p. 851-855).

26 scrierea a fost compusd in arrul 392 pe c6nd se gEsea la Betleem cu problemeisagogice Fer. Ieronim se ocupd qi in epistola Ad pammachizz, precum qi inprecuvantrrile la traducerile gi comentariile pe care le face la Sfdnta ScripturE(Cl.V. Gheorghin, op, cit., 40).

27 Exegelii Schiifer-Meinertz, Einleitun.g in das Neue Testamenl, paderborn 1913,p 4, susfin cE Augustin ar fi inceput aceastd scriere pe la anul 396, dar ar fitermrnat-o abia la anl 426

'* LG. Munteanu, ctpcit.,p.9

Istoricul Introducerii

O introducere care se apropie, intr-un fel, de Introducerilecontemporane, este cea a lui Iuniliu Africanul, consilier alimpiratului Iustinian, qi care poarti titl.ul "Instituta regularia divinaelegis libri duo". Ltcrarea este compusi pe h anul 551 qi este dedicatiepiscopului Primasiu din Adrementum. in cartea I a lucr5.rii autorulvorbegte, sub formf, de intrebiri gi rispunsuri, despre attoritate4autorii, impirlirea qi ingirarea cirfilor Sfintei Scripturi, precum gi

despre felul in care se exprimi Smffa Scipturf, despre Dumnezeu gi

fiinta Sa. Carteaall-atrateazi despre lume, om, profefiile VechiuluiTestament gi ale Noului Testament gi implinirea 1or, precum gi despre

expresiile tipice al Vechiului Testament.2e

in secolul MI, Isidor din Sevilla (+636), un sflrguincios

colector de matenal gtiintific, produs de cultura romani pdnl in timpulsiu, compune o voluminoasd operf, intitulali "Etymologiarum libriXX" in cartea a VI se ocupi "de libris et offrciis ecclesiasticis", unde

aratd care sunt cf,rlile Sfintei Scripturi, vorbind apoi despre inspiralia

gi autoritatea lor canonicf,, despre materialul de scris, despre sdrb[torigi j ertfele Vechiului Testament.

30

P0ni in sec. XI teologia biblicI apusean[ nu mai cunoage

noutili gi nici personalitafi de referinBi tn domeniu. Teologia se

mullumea si reproduci ceea ce se $ia pdnf, atunci despre cirlileSfintei Scripturi.

Din sec. XI teologia a inceput sf, se ocupe in Apus mai mult de

limbile biblice. Faptul acesta a dat un nou impuls studiului

2e Scrierea lui Iuniliu nu este orrginald, ci a fost alcdtuitl a$a cum autorul alirmE, dupd

cursurile pe care profesorul nestorian Paul Persa le linea la gcoala teologicE dinNisibi Scrierea aceasta s-a bucurat de mare autoritate in biserica occidental6, f,rind

ltlltzatd in gcolile teologice ca manual de intooducere , pdnd lAnfu, in evul mediu.(C1. Miihler, inRealencyklopadie, Theol. trnd Kirche,3 Aufl. 9, 1901, art. IuniliusAliicanus, p 634-635, dupd V. Gheorghiu, op.cit.,p.42).

"'Ci LG. Munteanu, op.cit.,p10.

Page 17: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofond

problemelor de isagogie biblicd, insi, cu toate acestea, multf, vremedisciplina Introducerii biblice va urrna acelagi drum bitltorit in trecut.

intre teologii care se ocupf,, totugi, de probleme de introducerebiblic[, pot fi aminti]i acum Hugo de St.Victor (+1141), Toma deAquino (+7274), acesta din urmi fixdnd in lucrarea sa ,,Summa

theol.ogiae" cdteva reguli ermineutice. Tot ceea ce se gtia apoi p6ni insec. XIV despre canonul cf,rlilor sflnte, despre autorii, originea gicuprinsul 1or, despre anumite reguli ermineutice, cuprinde NicolausLyranus (+1340) in prevucantarea la comentariul siu biblic "postiilqperpetua in universa Biblia" .31

Un renumit cercetitor al Sflntei Scripturi, de la inceputul sec.

XVI, a fost Santas Pagninus (+1541), care scrie o Introducere incirlile biblice intitulatd "Lragoge seu introductionis ad sacras literasliber unicus", Lyon 1528 gi 1536 Si aceastl scriere, ins6, este de

cuprins mai mult ermineutic, expunAnd pe larg intelesul tropilorbiblici.32 A doua jurnitate a sec. al XVI-lea a dat studiilor biblice uncrudit cercetdtor in persoana lui Sixtus din Sienna, eweu botezat(+1569). Opera sa mare de introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi opublica la Venetia in 1566 sub titlul "Bibliotheca sancta et praecipuiscathol.icae ecclesiae quctoribus collecta", in 8 cir!i.33 Lucrarea este

scrjsf, cu multf, erudilie gi trateazi despre c5rlile canonice aleVechiului qi Noului Testament, despre autorii, cuprinsul, limbascrierilor, precum gi despre comentatorii Sflntei Scripturi, incepdnd cusec. III ;i incheind cu cei contemporani lui. Opera a fost consultatf,rnult de invifalii timpurilor ulterioare.

Inspirat de Sixtus, publici cdfva ani mai ttran cardinalulBellarmin (+1621), o oper5. vast5, in 3 vol., in Iugolstadt, intre anii1 5 8 1 - 1 5 82, intitulata: " Di s putati one s de controve rsiis christi anae fi dei

rt Vezi L.G. Munteanu, op.cit.,p.7l.V. Gheorghiu, op.cit.,p,46t' Ibid"*L lbidurr,.

Istoricul Introducerii

adversus huius temporis haereticos". Bazatd pe cuno$iinte profundeale Sfintei scripturi gi tradiliei bisericegti, rucrarea rui Bellarmin seprezintd ca cea mai erudita care s-a scris in apdrarcacredinlei bisericiiromano-catolic e, imp otriva prote stantilor. 3 a

in anul 1597 apare de sub tipar lucrarea iezuitului Salmeron,intitulatd "Proregomena bibrica", in 16 volume, ra Madrid. Lucrareacuprinde pe l6ngi un comentar 7a cdr[ile Noului Testament gii mp ortante disertafiuni teolo gi ce de cuprins exegetic_isagogic. 3 s

Minusul tuturor lucrf,rilor amintite p6nr acum este acela cd, nuprecizeazd clar care sunt probremere de care trebuie si se ocupedisciplina Introducerii bibrice gi nici nu fac cercetdri amdnunliteasupra problemel0r de care se ocupi, rezumandu-se 1a a pubrica doarinformatiile pe care le delin in direcfiile abordate.

Richa ureazi insiqi direcliile

de car Metoda deccrcetare pe care o aplici este cea istorico-criticd, verificdnd, dupdcaz, veridicitatea informafiilor istorice. prima lucrare publicati este olntroducere in carflle vechiului Testamen! intitulati: ,,Histoire

critique du vieux Testament", paris 167g. Datoritd unor pdreri prealiberale pe care le-a exprimat ?n lucrare, in faza inilial[ este interzisdpublicarea ei, apoi datoritd atacurilor vehemente indreptate impotrivasa- demisioneazd. din congrega[ia oratorianiior, dupi care publiciirrtre anii 1689-1693 cele trei mari opere de introducere in cirfileNoului restamen! care ii gi conferi numele de ,,prrinte alintroducerii istorico-critice in Sffinta ScripturE". cele 3 lucrurisrrrrl: "rllsroire critique du texte du Nouveau Testqment,- Roterdam1689; "Histoire critique des versions du Nouveau Testament,

" lhidem,p.47

'" lhid"-.

3l

Page 18: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

1532 Stelian Tofond

Roterdam 1690; "Histoire critique des principctux commentateurs du

Nouveau Testament" - Roterdam 1693.36

Meritul mare a lui R.Simon a fost gi acela cf, el este cel dintiicare a deosebit introducerea de istoria biblicl qi a despiifitintroducerea in carfile Vechiului TesLament de cea in cirtile NouluiTestament.3T

Cel dintdi teolog romano-catolic, care a apreciat just contribuf,aincontestabili a lui R. Simion pe tirAmul introducerii biblice, punand

in umbrf, intregul arsenal de atacuri polemice la adresa lui R. Simon, a

fost, aga cum s-a mai amintit la inceputul capitolului, Leonard Hug(+1846), care prin introducerea sa in c5rfile Noului Testament

trmeazA acelagi stil de abordare a problemelor qi aceeaii metodl de

lucru ca qi inaintaqul siu.38

Dintre autorii timpului mai nou care qi-au canalizat preocupf,rile

teologice in direclia disciplinei Introducerii (sau Isagogiei) in Noul

Testament, amintim pe cei mai semnificativi: Adalbert Maier,Einleilung in die Schriften des Neuen Testaments, Freiburg 1852;

Joseph Langen, Grundr{3 der Einleitung in das Neue Testament,

Freiburg 1868; Vigouroux, Manuel biblique, Pais 1878; Alois

Schiifer, Einleitung in das Neue Testament, 1898; E. Jacquier,

Histoire des livres du Nouveau Testament, 1928-1935; H.J. Vogels,

t6 Extensiunea acestor opere este de peste 2000 pagini. Vezi Reus-Nestle, inRealeneyklopridie, Theol. und Kirche,3 Aufl 1906, art. Richard Simon, p.361-366.

37 NoutElile cu care Richard Simon s-a impus in gtiinta wemii qi metoda noud

inaugurati de el in cercetarea qi studierea cidilor sfinte au n^6scut insd o adevdratd

literatur5 de polemicE cu lucrdrile lui, printre care amintim teologi ca: Louis Ellies

du Pin, cu lucrarea "Dissertation preliminaire ou Prolegomenes silr la Bible",

Paris 1899, Ei care primegte r5spunsul direct de la R Simon, apoi teologul

Martianay, I.F. Marchini q.a., care n-au reugit sd diminueze cu ceva valoarea

qtiinlificn a lucrdrilor lui R.Simion (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.49-50; LG.Muntean, op.cit.. p.l2).

" L. Hug, Einleitung in die Schiften des Neuen Testaments,2 vol., Ttibinger. 184'7,

Ed.aIV-a.

Istoricul Introducerii

Orundri/3 der Einleitung in das Neue Testament, 1925; M. Goguel,Introduction au Nouveau Testament,Pais 1922-26; J. sickenberger,Kurzgefa/|te Einleitung in das Neue Testament, 1939; A. Merlglntroductionis in sacrae scripturae libros compendittm, paris 1940;L.Y aganay, Initiafi on d la criti que textue lle ne qtes tamentaire, 1934; p.

Morant, Introductio specialis in libris NI, Roma 1950; K.Th.Schflfer, Grundrit3 der Einleitung in das N.7., 1952 A. Robert etA.Feuillet, Introducfion d lct Bible, Paris 1959, Z vol.3e, J.Schmidt-A.Wikenhauser, Einleitung in das Neue Testament, Freiburg 1956;

l(.H.Schelkle, Das Neue Testament eine literarische und theologische(ie,ychichte, 1963; A.Vogtle, Das Neue T'estament und die neue

Katholische Exegese,I Grundlegende Fragen zur Entstehung undI ii genart des Neuen Testaments, 1966.40

b). in Biserica protestantd

- Curentul dogmatismului ortodox

Imediat dupi ivrrea protestantismului M.Luther, din motiveclogmatice, elimini. drn canonul Noului Testament toate acele cd4i sau

seoliuni din cdr,ti, care dupd concepfia sa, erau vidit impotrivarrrhrturisini sale de credinla. in rest, el respectd. gi mf,rturisegte

caracterul divin al Sfintei Scripturi, socotind-o singurul izvor inrnaterie de credinld, pe aceasti direcfie aparind qi primele lucriri de

"' La alcatuirea acestei introduceri aphrute sub ingrijirea lui A.Robert gi A.Feuillet gi-ru adus conkibutia bibligti de marc[ precum: C.Bigue, M.E.Boismard, J.Bonsirven,I illrnbier, J.Carmignac, Mgr.L.Cerfaux, A.Feuillet X.L6on-Dufour, S Lyormet,A Miclrei, J Trinquet g.a. Vea A. Robert..., irtroduction.., pag. de titlu 9i pag.3.'r(' o lista dezoltatla literaturii isagogice a telogiei catolice contemporane. Vezi W.G.

Kiimmel, Einleitung.., p.9.

Page 19: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Steliqn Tofand

Introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi. in acest sens amintim pe

Matthias Flacius Illyricus, care compune o lucrare de cuprins numai

ermineutic gi pe care o nume$e "Clavis Scripturae sacrae"; MichaelWalter cu lucrarea "Oficina biblica noviter adaperta", Lipsiae 1636;

Joh. Heinrich Heidegger, Enchiridion biblicum, 1681, g.a.al

Pnn aparilia poliglotei din Londra in anul 1657 se constatifaptul ci prin ea s-a dat un impuls, mai ales, cercetirilor asupra

textului cirfilor sfinte, celelalte probleme introductive r[mdndnd insfera de abordare tradiflonali specifici pAn[ la acea dati. in acest gen

sunt scrise Introducerile teologilor protestanli, precum: John Mill(Oxford 1707); Wettstein (1730); Bdngel (Tiibingen 1734); l.G.Pritius (170a) q.a.

Ceea ce apare suprinzitor la acegi teologi e faptul c[ nu se

simte asupra scrierilor lor in sens pozitiv influenla lui Richard Simon,

care tocmai atunci inaugurase un drum nou in studiile biblice qi pe

ca^re teologia protestantd de mai tdrnt il va ciuta ct atAlaasiduitate.az

Totugi, ca adoptdnd in parte ideile lui R.Simon 9i frcdnd un pas

inainte in istoria formali a textului Noului Testament, trebuie socotit

teologul protestant L David Michaelis (+1791) cu scrierea sa:

" Enleitung in die gdttlichen Schriften des Neuen Bundes", GOttingen

1750, ed,.a IV-a 1788. in prima edilie, singura deosebire, fa!5 de cele

antecedente, este introducerea limbii gernane; inspiralia Sfintei

ar Introducerile respective sunt departe de valoarea qtiinlihc[ a celor catolice 9i care

au lbst amintite, dar ele srmt primele tncercEri de abordare a problemelor de

exegezd biblicE, de studiu al iimbilor originare, de inspiralie biblicd, precum qi de

stabilire a raportului dintre Scripturd gi tradilia bisericeascS, pe care o retuzau.

(Vez-r V. Gheorghiu, op.cit.,p 54)a2 Dimpokiva Irkoducerea lui John Mill, tiparit[ in anul 1707, spre ex., sau edi{ia lui

Pritius, cautA sa restabileascd autenticitatea acelor cAteva secJiuni din Noul

Testament, contestate oarecum de R.Simon, lu6nd chim atitudine impotriva

metodei lui. (Vezi L.G.Munteanu, op.cit.,p 73).

Istoricul Introducerii

Scripturi este respectatd.43 in edilia a lll-a (1777) insi impartelntroducerea in doui p5rfi: generala gi speciall gi stiruie in continuare

asupra inspiratiei cdr,tilor Noului Testament. fn edifla a IV-a,abandoneazd teza inspiraliei biblice, ocupdndu-se numai de istoria

tcxtului. Ca inspirate Michaelis socote$te numai acele cirti care au ca

autor direct un Apostol. Din acest punct de vedere pentru Michaelis

canonul Noului Testament nu se mai prezinti ca un tot unitar, ci

irnpirfit in douf,; in cdrfi apostolice (inspirate) Si cdrli neapostolice

(sau neinspirate).aa

Privit de pe pozilia unor astfel de concepfi teologice, Michaelis

poate fi socotit precursorul lui Semler, care va abandona definitivproblema inspiraliei Noului Testament gi va rupe frapant legdtura cu

prostestantismul ortodox. in acest sens, in teologia protestantl

Michaelis sti undeva la riscrucea dintre protestantismul vechi ortodox

gi cel nou, ralionalist, nlscut sub influenla fllosofiei panteiste a luiBaruch Spinozza, care pretindea ci rafiunea trebuie sd exercite

intotdeauna judecata supremi gi definitiv[ gi a deismului venit din

Anglia qi Franta. care nega categoric existenla qi influenfa unei ordini

supranaturale $i care inund[ nefast spiritul gi cugetarea teologilor

protestanfi din Germania.

'l'A se vedea in amlnunte Udo Schnelle, Einleitung in das Neue Testament,(iottingen 1994,p 16.

'ra l'omurd de la acest principiu Michaelis se intreab6 referitor, spre ex. la Evanghelia

dupa Marcu, I-uca gi F.Ap.: "Das Markus - und Lukasevangelium sowie die

Apostelgeschichte stammen nicht von Aposteln, dann warum sind sie zum Kanon

zu rechnen, obgleich sie nicht als inspiriert gelten ktinnen". (J.D. Michaelis,Einleitung in die gr)ttlichen Schiften des Neuen Bundes, G<ittingen 1788, p.100,

dup6 U.Schnelle, Einleifi,mg. , p.16-17). Acelagi lucru ll afirm[ Michaelis gi

dcspre epistola citue Evrei: "Selbt der vortreffliche Brief an die Hebr2ier wird nurtlann fiiLr gdtlich gehalten werden k<innen, wenn er von Pauli Hand ist.. wtire er das

nicht, so bleibt er immer der vortreffliche Brief...aber inspirirt unttiglich,."(lbidem, p 82, respectiv p.16)

3534

Page 20: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

36 Stelian Tofand

- Curentul criticii rationaliste gi a gcolii tiibingiene

Secolul al XIX-lea cade in miezur celui mai agitat anotimpistoric prin care au trecut vreodatl qtiinlele teologice.

Asen'it complectamente panteismului devastator a lui spinozza,care investise raliunea cu exercifiul judecifii supreme, JohannesSalomo Semler (1721-1791) dd lovitura de graf,e inspiratiei divine acrrtilor Noului restament. Acestea sunl socotite drept operr purorneneasci, apdruti in sec. [I cregtin, din cuprinsul lor ar,6nd valoaredoar preceptele morale. Restul este mogtenire pur iudaica.asRespingdnd categoric inspiratia biblici Semler trateazi c[rflle NouluiTestament numai din perspectivf, pur istorica, ajung0nd sr fac6deosebire intre cuvdntul lui Dumnezeu in smnta Scripturf,, intrucdt -afirmi el - "in Sftnta Scripturd existd capitole (pdrti) care n-au avutimpctrtanld decdt doar in trecut si care azi nu mai slujesc uneiimbundtdlirr morale a omului... sfanta scripturd si Cuvdntul luiDumnezeu trebuie deo.sebite deoarece aceastd deosebire este evidentddin insdsi cdrlile scripturii..."a6 cuvantul lui Dumnezeu este ace14 inconceplia lui Semler, care il face pe om, evident, mai bun moral.

Din aceastd perspectivd, Semler face deosebirea gi intre Religiegi Teologie, in timp ce Religia inseamnl - in concepf,a sa - evlaviasrnceri care trebuie practcatd de tof, creqtinii, Teologia este doar unansamblu de metode necesare pregatirii giinflfice a teologilor.., Astfel

ar Vezi Gr.T. Marcu, O Stiin;d noud. .,p 14.oo

C1. J.S. Semler, Abhandlung von freier tJntersuchung des Canons,I, Halle 1771,p.7-5, dupa u. schnelle, Einleitung..., p.l7 DeosebireatransantE intre cuv6ntul luiDumnezeu gi Scriptura Semler o raporbazainmod special la vechiul restament.

a7 "wahrend die Religion die von allen christen zu ribende rechte Frdmmigkeitumta8t, versteht Semler unter Theologie die zur fachlichen Ausbildmg derTheologen notwendigen Wissenschftilchen Methoden,'. (Vezi U. Schnelle, op.cll.,p 18)

Istori cul Introducerii

prin critica sa negativd, apiruti ca o consecin!tr fireascf, a faptului cIcl trata legdtura dogmatici a creginismului desprinsd de religiarcvelati, l[sdnd si mai subziste din ea doar acele reziduuri abstractenumite, de obicei, religie nafurali, Semler se constifuie ca "pdrinte alrationalismului biblic", inaugurdnd critica ralionalisti protestanti.

Semler n-a scris practic o Introducere in sensul strict alouvdntului, dar intr-o serie de monografii, concepute toate in spiritcritic negativ, a abordat multe din problemele introductive.

Sustinerile lui Semler au stirnit, firege, vii reacf,i gi critici chiarla adresa lui, dar cu toate acestea in secolul sf,u, mai ales in Germania.s-a lucrat mult in noua directie inauguratS.

Tipica pentru aceasti fazd a Isagogiei biblice raflonaliste, laprotestanti, este opera de lntroducere a lui Joh. Gottfried Eichhorn,intitulati "Einleitung in das Neue Testament",5 vol., Gottingen 1804-1827. Noutatea cu care a venit Eichhom in cdmpul studiilor biblice alost lansarea ipotezei existenfei unei evanghelii primordiale scrise.a8

Acelagi punct de vedere ralionalist in studiile biblice ilrcprezifid. gi Introducerile lui A. Hiinleino', J.E.Ch. Schmidtso sau L.llerthold.5l

in fala acestei critici rationaliste, porniti pe o panticomplectamente negativd, lncep si se ridice insf,, destul de cur6nd,voci impotnva acestor exageriri. in aceasti direcfie se impune

tcologul Wilhelm Martin de Wette, care prin lucrarea sa "Lehrbuch

n* Cl. V. Gheorghiu, op.cit.,p.56.'r'' A. Hedein, Handbuch der Einleitung in die Schiften des Neuen Testaments,

llrlangen 1794-1800; ed a2-a,1801-1 809.

"" JE.CIT Schmidt, Histoisch-Kritische Einleitung ins Neue Testament, GiessenI 804 qi 1808

'r t,. Berlhold., Historisch-Kitische Einleinhmg in srimtliche kantonische andapohryphische Schriften Alten und Neue Testament, Erlangen, 1812-1S19. Betholde de p6rere cd poate descoperi pretutindeni evanghelii primordiale, scrise in limbaaramaicd. (Cf V. Gheorghiu, op.cit., p.57).

37

Page 21: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

38 Stelian Tofand

der historich-kritis'chen Einleitung in die Kanonischen Biicher des

]{euen Testament,s", Berlin 1826, lanseazd ideea cf,, in cercetarea

aminunlitf, a problemelor de introducere, in cirlile Noului Testament,nu se mai pot neglija rezultatele, concluziile gi opiniile cercetirilortrecute, specifice protestantismului dogmatist ortodox.52 Consecinfa

acestei idei este cI critica biblic[ devine de acum mai sceptici gi maicircumspecti, nisc6ndu-se chiar o gcoalf, numiti "sceptici-rationalistf,".s3

Curind insf, at6t impotriva rafonalismului, cdt gi impotrivascepticismului, in special a lui De Wette, se ridici teologul Heinr.Ernst Ferd. Guericke, care in lucrarea "Neuetestamentliche[sagogik", Leipztg 1868, sustindnd punctul de vedere gi criticavechiului dogmatism, apf,rf, inspiralia intregului canon al c64i1or

Noului Testament. originea gi autenticitatea 1or.5a

O schimbare radicalf, in tratarea introducerilor protestante inNoul Testament o va aduce din nou gcoala Tiibingianl, numitd astfel

dupi inifiatorul ei, profesorul din Tiibingen Ferdinand ChristianBaLur (1792-1860) 55

t' Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.5753 yezr L.G. Munteanu, op.cit., p.14 intre reprezentanlii acestei gcoli pot fr amintdi

Carl Aug.Gredner cu lucrfile: "Einleitttng in das Neue I'estament", Halle 1836 gi

"Geschichte de.s Neuentestamentlichen Kanons", publicatd dulE moartea sa, de

D.Volkmar, Berlin 1860, Eduard Reuss, "Die Geschichte der hl. Schriften des

Neuen Testaments" , Halle 7842- ed.a VI-a 1 887 g.a.

5a in acelagi curent se inscriu qi Ilermann Olshausen cu lucrarea "Die Echtheit dervier Kanonischen Evanghelien", 1823 qi Augustin Neander cu lucrarea

"Geschichte der Pflanzung und Leitung der chistlichen Kirche durch die Apostel",Ilamburg, ed. 5,1862 (Vezi V. Gheorghiu, op.cit.,p.58).

t' Ditttr" lucririle cu care s-a impus pe tir6mul criticii biblice amintim: "DieChristuspartei in der kointhischen Gemeinde", 7831', "Paulus der Apostel Jesu

Christi", i845, eda II-a 1867; "Krifische Untersuchungen ilber die kanonischen

Evangelien", 1841', "Das Chislenthum und die chistliche Kirche der drei ersten

J ahrhunderte" . ed.a 3 -a, 1 863. (Vezi qi L. G. Munteana, op. cit., p 7 5).

Istoricul Introducerii

nu-i altceva decat rezultatul descompunerii lumii romane57, iarscrierile Noului Testament nu trebuie socotite drept produsul unorpcrsonalitltr religioase, ci, in strdnsr legrturl cu istoria creginismului,sirnple documente ale diferitelot faze din evolufia lui primari. cheiacunoa$tedi aceslei istorii avem s-o gisim in controversa dintre pavelqi ceilalli Apostoli; intre reprezentantul unui creptinism universal, liberdc preceptele Legii mozaice, gi suslintrtorii unui mesianism legat detoate practicile religioase iudaice. in a doua generalie de cregtini,aceast5 lupti gi-a mai pierdut din intensitate, frcandu-se concesii dinnrnbele p[r!i, pentru salvarea existen]ei creginismului in falr-rtacurilor iudaice gi prgine, precum gi in fala tendinlelor dizolvantegnostice.

o teologie paulini gi iudaizanti constituie fundamentul pe cares-a cladit biserica. impf,carea acestor teologii a fost sigilati princornpunerea canonului Noului Testamen! in care tolaTitatsaApostolilor este recunoscuti ca supremf, autoritate, ca qi candrriciodati n-ar fi existat intre ei weo divergenli Scrierile Noului'l'cstament stau, deci, intr-o strinsi legdturi cu disputele din bisericaprimard, flecare avandu-gi locul gi rolul sf,u in ri.stimpul dintre anul 40rl Hr., cdnd au inceput aceste dispute gi anul 200 d.Hr., c6nd acesteas-au sfhrgit prin impdcarea partidelor. crrlile Noului Testament au fostscrise fEri exceptie, fie in interesul susfinerii controverselor, fie inscopul impicirii.ss

"' Vczi amdnunte in acest sens la Gr.T. Marcg Mythos. De la Epistolele pastomle sipdnd la dl.Lucian Blaga, Sibiu 1942, p.22 urm

" (ll Gr.T. I\{arcu, O Stiinld noud..., p.15. Teza resepctivd nu era cu des6v6rgrerroul, ea circuldnd in alte forme cu mult inainte.

t" vezi in acest sens F.chr. Baur, Die Einleitung in das Neue Testament alsthaologische Ws.senschaft, Th.ib (T)9, 1350, (463-566), 478 p., U. Schnelle,()p.cit., p 19:20 - ideile expuse in rezttmat.

39

Page 22: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

Astfel este limpede - spune Baur - motir,ul pentru care gisimscrieri in Noul Testament atribuite lui Pavel Petru gi Ioan, cindneautenticitatea lor este evidenti. Autorii de mai ttrzbt at pus in guraprimilor parteneri ai controverselor, idei care aparfineau timpului lor,penlru a le imprima mai multi autoritate. Devierea punctului de

vedere al acestor autori, de la conceplia ini[a15 a apostolilor, eraimposibil de a mai fl controlat6 dupd cdteva generalii.

Din scrierile atribuite lui Pavel gi ucenicului siu Luc4 se poatereconstitui evolufia din s6nul partidului paulin, iar din epistolelecatolice, evanghelia lui Matei, Marcu, scrierile ioaneice, se poate

urmdri direclia celorlalfi apostoli gi biruinla lor asuprapaulinismului.5e

Ca opere scrise in cea mar veche perioadf, cregtini, inainte de

anul 70 d.FIr., trebuie privite cele patru mari epistole pauline:

Galateni, I-[I Corinteni gi Romani, precum qi Apocalipsa lui Ioan, ca

document impotriva paulinismului gi ebionililor. Documentul celei

mai inalte sinteze este Evanghelia a IV-a, compusi dup[ anul 160

d.Hr, qi cireia ii urmeazi epistola I Ioan. Din acelaqi timp, rezull5 qi

epis.Il Petru, iar cu pufin inainte epistolele pastorale. Celelalte scrieriale Noului Testament aparfin perioadei incerclrilor de impf,care dintrecele dou[ partide, a$a cum este cazul Evangheliilor sinoptice qi

Faptele Apostolilor.Evangheliile sinoptice in forma lor actualf, au putut reanlla

numai din tendinlele de impf,care ale disputelor specifice sec.Il, prinprelucrarea unei scrieri fundamentale, itdaizarfie, a lui Matei gi a unei

scrieri mai vechi, strict pauline, a lui Luca. Evanghelia lui Marcu s-a

niscut din celelalte doud, aga explicdndu-se faptul c6, e atilt de

incolord.6o

te lbidu*. Vezi qi LG. Munteanu, op.cit.,p 15

uo Ibid"m, p 16 hoblema aceasLa este tratat6 in mod special de lucrarea lui Chr.Ballrt'. "Kritische Untersuchungen ilber die Kanonischen Ettangelien", TUbingen

1847.

Istoricul Introducerii

cartea Fap. Apostolilor are ra bazi. ideea punerii in paraleli aApostolilor Petru gi Pavel, reprezentanfii celor doud partide giittcercarea unei identificiri a fapteror E inv{iturilor 1or, in scopulc6gtig[rii intregii cregin6t6fi pentru lozinca: "pstru qi pavel',.61 Dintrecei mai renumiti adepgi ai qcolii riibingiene amintim pe E.Zeller,elcvul acestuia Albert Schwegler62, Gustav vorkmar63 gi mai alesBruno Bauer, cel care impinge cntica gcolii tiibingiene dincolo deorice extremi, declarflnd in lucrdrile sale6a ci toate scrierile Noului'lcstament sunt neautentice gi scrise mult mai tdrzil, intre anii 'lo-t3od,Hr. creginismul, in viziunea lui, este un produs al flrosofiei greco-romane.u'

vederile gcoti riibingiene sunt impdrtigite in afara Germaniei,lntre a$i de englezul samuel Davidson66 gi francezul ErnestRcnan67, acesta din urmr contestand categoric chiar divinitatea luilisus Hristos.

ul lbid"m. Ideea este dezoltalA in amdnwrt in lucrarea lui Chr. Baur: ,Das

chistentum md die chistliche Kirche der drei ersten Jahrhunderte,', Tubingen,1863, Ed.3-a. Periodicul de publicisticE al gcolii riibingiene, plin de lucrEri asupracreqtinismului primar este "Theologische Jahrbilchei, lg42-lg5:., iar din anul11167, revista din Leiden numitd "Die theologische Tiydsschifr'qi la caresolaborea?A in special criticii olandezi.

il A, schweglertn lucrarea sa "D4s Nachapostoliche Zeitalter in den Hauptmomentenseiner Entwicklung", Ttibingen 1847, prennt1 evolufia cregtinismului in timpulupostolic gi postapostolic exact pe linia lui Chr. Baur.

u'(1, Volkmar,iidezvoltLrdeile saleinlucr6iTe:,,Marh,u tmd die Slmopsis,,,Leipzig1870;"Jesus Nazarenus", Zurich 1882, q.a.

'( l)intre acestea amintim: "Kitik der Evangeliez',, Berlin 1850-52; ,,Kitik derpaulinischen Biufu', Berlin 1850-52;',Chistus und die Cdsarm,,,Bedin 1g77.

un V,.:zi V. Gheorghiu, op.cit., p.60

'o Lrrcrarea sa remarcabild este "An introduction to the New Testamenf, ,3 vol., 1g4g-5t.

rr {)pcra sa capitaldin care igi e4pune ideile sale este'. "Histoire des oigines dui'Iui.ttianisme" , Paris I863-82.

4t

Page 23: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

4342 Stelian Tofand

- Curentul $colii neo-critice gi al opozitiei Tiibingiene

Direcfia acestui curent a incercat, prin reprezentanlii lui, oapropiere intre qcoala Tiibingiann, cu extrernismul ei qi punctul de

vedere tradilional cregtin, referitor la scrierile Noului Testament gi

care s-a oglindit, in cea mai mare parte, in operele protestantismuluiortodox.

intre reprezentanfli mai semnificativi ai acesfui curent amintimpe: Albrecht Ritschl, care in lucrarea sa "Entstehung deraltkatholischen Kirche", 1857, aruti. ci intre Apostolii primi gi

Apostolul Pavel a existat o armonie de vederi, gi numai tactica lormisionari ii deosebea; apoi pe H.J. Holtrmann, care in lucrarea

"Lehrbuch der historisch-kritischen Einleitung in das Neue

Testament", 1892, accenttteazi. faptul cI Introducerea in NoulTestament trebuie si se ocupe de Istoria canonului qi nu de invif5turadespre canon, de unde rentltd, misiunea ei de a cerceta gi prezenta

aparilia gi colecfia in canon a celor 27 cdrf- ale Noului Testament.68

Holtznann imparte disciplina Introducerii in Noul Testament in douipf,rtr: una generali, care se ocupi de problema canonului gi istoria

textului, gi alta special[, care se ocupi de fiecare carte in parte din cele

27 ale Noului Testament (autor, destinatari, timpul scrierii etc.).6e

Alte doua nume care s-au remarcat in direcfia acestei gcoli sunt

William WredeTo pi A. Jiilicher". A. Jii{icher concq)e Introducerea

in Noul Testament ca o disciplind strict istoricf, Sitrateazd in lucrarea

68 ILJ. Holtzmarrn, op.cit.,p. 11, dup6 U.Schnelle, Einleitung...,p.200.6e lbid"m.70 W.Wrede, Uber Aufgabe und Methode der sogenannten neutestamentlichen

T'heologie,1897 Am5nunte in legdturd cu orientarea sa biblic6 vezi U.Schnelle,op.cit., p,21

tl A. Jiilicher, Einleitung in das Neue Testament, Ed.6, 1906.

Istoricul Introducerii

sa istona in parLe a fiec[rei cirti, a Noului Testamen! istoria canonuluigi istoriatex-tului.T2

Poa[ia caracteristicil a reprezentanf,lor acestui curent poate ficaracterizatd, de urmfltoarele idei pe care le-au susfinut:

- scrierile Noului Testament trebuie cercetate in contextul

istoriei cregtinismului originar, intre Apostolul Pavel qi ceilalfl

apostoli neexist6nd divergenle radicale, aga cum afirma Baur.

- baza bisericii o formeazL p6g6no-creqtinismul.

- Evangheliile sinoptice au la baza lor dou[ evanghelii

;:rimordiale, idee conqetizati intr-una din ipotezele problemei

sitioptice aga-numita "Zweiquellentheorie".- Faptele Apostolilor nu au de autor pe Luca, el scriind numai

accle secliuni cu "noi", cunoscute sub numele de "Wirstiicke".- dintre epistolele pauline, autentice sunt numai cele 4 epistole

mari (Galateni, Romani, I-II Corinteni).

- toate epistolele catolice sunt neautentice, precum gi

livanglrelia alY-a.7'impotriva criticii qcolii Ttbingiene gi a celei neo-critice s-a

rrdicat insi curAnd o puternici opozif,e, reprezentatt de teologi de

prestigiu, respingind poziliile tiibingienilor, unii, din punct de vedere

critic-istoric, iar a$ri, din punct de vedere dogmatic confesional.

Unul din cei mai reprezentativi teologi ai opozifiei fali de

curcntul ttibingian este J.Chr. K.von Hofmann, intemeietorul gcolii

din Erlangen. Modificind concepfia inaintagilor despre inspirafie,

llofmann arati cd toate cdrtile Noului Testament sunt autentice qi deci

irrspirate.Ta

/r Vczi U. Schnelle, op.cit.,p22./' Vczi V. Gheorghiu, op.cit., p.62.

''r t-lonceplia sa despre autenticitatea cErlilor Noului Testament qi-a expus-o inlucrdrile: " Einleitung in das Neue Testament' , publicatd posturn, Nordlichen 1881,

Page 24: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

44 Stelian Tofand

La catedra studiului biblic al Noului Testament din Erlangen, iilrrmeazi ucenicul sru Th. zahn, care in lucrrrile sale75 se strIduiegesi demonstreze cd gtirile tradifionale despre canonul Noului restamentsunt suficient de fondate gtiinlific pentnr a fi acceptate gi reprezentate.

Munca inceputi de teologii de marc6 ai curentului opusextremismului gcolii critice ttibingiene a fost preluati gi continuat[ cusucces de referinfa de mari teologi contemporani, inlre care amintimpe werner Georg Kiimmel care tn opera sa de Introducere in cir,tileNoului TestamentT6, apiruti it:_ 2l de edilii, rf,m0ne in tradiflainaintagilor sf,i H.J. Holtznann gi A. JulicherTT; philipp Vielhauer(1914-1977), care prin opera sa apiruti in L975 gi intitulati:"Geschichte der urschristlichen Literatltr", realizeazfl, in ceea ce

priveqte introducerea in cirlile Noului Testamen! ',idealul unei istoriia literaturii vechi",8 in sensul cE a concentrat toals elementele careprivesc o lucrare de strictf, specialitate a unei discipline ca cea

amintitf,; Martin Dibelius (1383-1947), dascdlul lui Vielhauer, culucrarea "Geschichte der urschristlichen Literatur", 1926, WilliMarxen, care in Introducerea s{' arat6" cd, "Noul Testament este o

carte numai a Bisericii gi este inspirati".8o

in centrul istoriei contemporane a dezvoltirii Introduceriibiblice, ca disciplini gtiinfific5-teologici, stau teologi de marenume ai protestantismului, devenit aproape tradifional, dintre care

qi "Die heiligle Schrift des Neuen Testaments zusammenhangend untersuchf,,1862

'75 Dintre lucrdrile sale amintim dou6 mai importante: ',Geschichte desneutestamentlichen Kanon^s", Erlangen 1888 qi "Einleitung in das NeueTestament't ,Ed. a3-a, Erlangen 1907.

'6 "Einleitung in das Neue Testament", ed.21, Marburg 1983.11 YezilJ. Schnelle, op.cit.,p22.78 lbidem,p,23.7e Einlritung in das Neue Testament, Gutersloh I 963.to W. Marxsen , op.cit.,p.23.

Istoricul Introducerii

amintim: americanul Brevard S. Childs8r, G. Streckertr, U.Schnelles3, E. Schweizert*, E. Lohse85, H. KiisterE6, D. Guthrie8?,R.M. Granttt, R.M. Harrisonse, O. Cullmanneo.

Astlzi, Introducerea in car,tile sfintei scripturi a devenit ogtiinfi biblic-teologic-eclesialr, avdnd bine fixat rolul siu qi delimitatlprecis sfera sa de cercetare, dovedindu-se indispensabih studiuluibiblic Ai teologiei ca $nnt4 in general.

rr,B.S. Childs, The New Testament as Canon: An Introduction, London 19g4. inItrcrarea sa el afirmd cd"dezvoltarea canonrlui Noului restament nu afost numaiun proces al istoiei, ci tn pimul rfrnd o lucrare a lui Histos fnviaf, , p.21.

fr (;, Strecker , Litemturgeschichte des Neuen Testaments,Gottingen 1992.rt lL Schnellg Einleitung in das Neue Testammt,Gottingen 1994.fa

l'1. schweizer, Theologische Einleih,tng in das Neue Testament, GNT2, GottingenI 989

f t U. Lohse, Die Entrtehung des Neum Testaments,stuttgart 1990,

rn I l. Koster, Einfiihnmg in das Neue Testaments,Berlin 1980.

U t). Guthrig The Pauline Epistels, N.T. Introduction,lg6l.rr

l{. M. Grant, A Hi stori cal Introduction to the New Testament, 19 64.ru t{.M. Harris on, Introduction to the New Testament,1964.plr

O, Cullmann,Einfi)hrang in das Neue Testament,7968

45

Page 25: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

II. NECESITATEA, DISCIPLINELE, IZVO.dRELEs'ruDruLUI NouLUr TESTAMENT, ivlrAnlrREA

cAnlrroR Sr METoDE DE cERCETARE

Sfhnta Scripturdo ca mijloc sau cale de trasmitere a Revelalieidivine supranaturale, cat gi ca depozitard a unei bune p[rf din ea,cuprinde o dubli coleclie de cdrfi: colectia vechiului restament qicolectia Noului restament. Prima coleclie cuprinde revelafia fbcutiprin patriarhii vechi gi prin prooroci intr-un interval de timp denproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V i.d.Ffu.), fiind unapregatitoare, cuprinzdnd adevdrurile religioase fundamentale, dar nulnsfl in toata amploarea lor. Ea este indispensabili, dar nu absoluti.el ,4dtrua coleche cuprinde descoperirea supranaturali frcuta nu prinItttennediari, ci direct prin Dumnezeu F'iul (In.8,12; Evr.1,l) gi pusinpoi, o parte din ea, in slovi inspirati de unii dintre Apostoli saulJccnici ai Apostolilor in primul secol cregtin. Faptul descopeririidirecte gi nemrjlocite a acestei din urmd Revelafii ii conferituperioritatea nedefinitr fali de prima, desrvdrgind-o: "sd nu socotifia,d am venit sd stric Legea sau Proorocii,. n-am venit sd stric, ci sdlmplinesc" (Mt.5,I7).

cu aceastr a do,a coleclie se ocupi Studiul Noului restament.

l) Nofiunea de "Noul Testament'r

Prima colecfie de clrli sfinte, care se incheiase in sec. V i.d.Hr.,H lfrsl numitlin greaca vorbiti de pe wemea M6ntuitorului 6lo0rirrl

sl l'rul: Diac. Dr. Nicolae r. Nicolaescu, pr. prof. dr. Grigorie Marcu, pr. profDr. tiofron vlad, Pr, Prof. dr. Liviu G. Munteanu, studiul Noului Testament,l\ltttntal pentnt Instittttele teologice, Ed a dou4 Bucureqti 1977. p.5.

Page 26: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

48 Stelian Tofond

(leg[mdnt). La apailia colecfiei a doua de cIr,ti sfinte, pentru a se faceo distinctie de colectia prim4 cea din urmf, a fost numitiBlp,l"r.a u€us 6ua0rirrls (rcauufls Sr.a0rirqs), carfile Legtrm6ntului Nou(LegflmdntulNoD.e2

Numirea de 6r.a0rir4 (LegImant), dati celor doul colecfli decir,ti sfinte, a aparut in momentul in care autorii Septuagintei (primatraducere greceascl a cdrfilor sfinte cinstite de iudei) au traduscuvdntul ebraic n t 1) @erit), care insemneazA,'legdmLat,,"invoial5", "pact"", prin cuv6nful grecesc 6La0rircq. Avdnd in vedere cf,Legea lui Moise din coleclia Vechiului Testament reprezenta unlegdmdnt inae Dumnezeu gi poporul ales, termenul h t I : se

potrivea destul de bine ca tiflu la in,r;eaga colecfe de cir,ti'rnrrt.apdrute inainte de Mdntuitorul.

Cu toate ci traducerea termenului ebraic pdn grecescul

5ro0qrr1 n-a fost cea mai potrivitf,, mai corespunzltoare fiindtraducerea prin ouu0r(rcq sau oriu0qpa, (inlelegere, semn, convenfie),schimbarea traducerii in timp, cu tot efortul ftcut de traducitoriiAquila qi Spnmach'4, t-& mai devenit posibili, ea trecdnd de lacolectia cir,tilor sfinte vechi gi la colecfa cea nouf,. TermenulSrcr0qrq cu care traducitorii Septuagintei au tadus cuv6ntul ebraicinseamnl ceva mai mult decdt un simplu acord pe care l-a frcut oparte contractaflti cu cealaltS. Termenul 6ua0rir4 inseamnd un pact, o

invoial4 care a intervenit inte douf, sau mai multe persoane, in

e2 rbidem, p.6.et Vezi Dr. Vasile Gheorghil, Introducere in Sfintele Cd4i ate Testamentului Nou,

Cern6uli 1929,p.11.ea Avand in vedere c6 grecii obignuiau a reda noJiunea de legEturd, invoiald, pact, carc

a fost incheiat intre dou6 sau mai mufte pArli contractante, de reguld egalindreptElite, prin termenii ouu0f6r'1 sau o6u04pc, traducdtorii Aquila gi S).rnmach

traduc termenul prin cuvintele amintite mai sus, socotindu-le mai potrivite cusenzul cuvdntului originar. (Cf. V. Gheorghln, op.cit.,p.72).

conditii bine stabilite gi care are caracterul unei dispozilii, a uneiorinduiri, pe care cel in drept o dicteaza gi pe care cel cu care a fostincheiattr trebuie si o execute. Daci dispozilia respectivf, este ultimapc care cel ?n drept a frcut-o inainte de moartea sa, atunci termenul6le0rirr1 are inlelesul special de dispozilie din urmi sau tesiament.es

Traducdtorii Septuagintei nu vor fi luat termenul 6La0rircq inintelesul acesta, gtiind din cuvintele lui leremia (31,31 urm.), cIlcgltura pe care Dumnezeu a fEcut-o pe muntele Sinai cu poporulisrtrelitean nu este una frcuti pentru totdeauna gi c[ va fi inlocuitIltrintr-o alta nouf,.

Termenul 6La0rirq poate s[ aibl pentru "cei 70" numai inlelesulclc dispozilie, aSezilmdnt care a intervenit intre Dumnezel, cuepomnce$e, qi poporul ales, care s-a obligat pe muntele Sinai lailscultare.

e6

Pe la mijlocul sec. II d Itu cdnd Sfhnta Scriptura a fost tradusiItr lirrrba latin[ (Itala), grecescul 61a.0{rq a fost tradus prin latinesculttil!,tlamentum". Nici aceastl traducere nu este deplin corespunzf,toare,

rlur are totuqi o justificare in citatul din Er,rei 9,15, unde 6r.a0rir<q are

tcrrsul de "dispozitia din urmd". Aici se aratl clar ci Mdntuitorulllristos prin moartea sa pe cruce a incheiat cu omenirea un aqezimdntil()u, care ramAne definitiv, deoarece cel care l-a incheiat a murit.Fcr. Augustin atage aten!1a asupra acestei nepotriviri, fdrf, ins[ a putea

rcltirnba ceva, fapt pe care il va face totugi Fer.Ieronim, traducitorulVulgatei, care va traduce cuvdntul n 5 ] J , at6t in Vechiul'l'cstarncnt, c6t qi in Noul Testamen! cu exceplia locului din Ew.9,l5),

;trin latinescul "foedus" (alian!5, pacl convenlie). Ieronim ptsteaz[",krltr;i, pe mai departe numirea de "testamentum" pentru cele doui

ot ('l V.(lheorghirt, op.cit.,p 72

" n ," vedea in amdnunt inlelesurile cuvAntului 6ro0114 in TheologischesWiiltr:rbuch zum Neuen Testament (ThWNT), vol. 2, Sfuttgart-Berlin-Kc,,1n, 1990,ulieol . Johonaes Behn gi Goltfried QueU, \rurtlrytr1, om1qxq pag. l0S-138.

Page 27: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

5150 Stelian Tofand

colecfii de cirli sfinte ale Sfintei Scripturi, astfel cI din limba latjrrd..

aceastd numire a trecut aproape in toate limbile moderne. eT

2) Necesitatea studiului Noului Testament

O simpl5 lecturare a textului sfbnt al cirfilor Noului Testamen!fie ea qi repetatS, precum gi cunogiinfele individuale numai, oriputerea de pdtrundere a raliunii, nu oferi posibilitatea descifrlrii gi

inlelegerii exacte a sensului pe care aghiografii sfinfi au voit s6-1

imprime cuvintelor sfinte care confin adev5rurile de credinfifundamentale 9i dupi care trebuie si se cilf,uzeasci viala cregtini, inefortul constant de dobdndire a mdntuirii. Din acest minus a decurs,

aqadar, necesitatea studierii cirfllor Noului Testament gi nu numaicitirea lor, precum gi intreprinderea unei cercetiri gtiinlifice asupra

textului sfbnt, care alcatuiegte un studiu complex, imp[r1it in maimulte drscipline qi axat pe o gam[ diversificati de metode de analizd" a

tertului: filologici, istoricf, etc.

in acest sens, un studiu complex gi sistematic al NouluiTestament, care si ofere intelegerea qi pitrunderea sensului textuluisfhnt, c61 mai aproape de cel originar, trebuie sI ia in considerarecdteva aspecte:

a) importanta gi necesitatea studiului imprejuririlorexterne ale aparitiei textului, a studiului limbii in care a scris

autorul, a culturii epocii sale, sau a sa personal[, starea de spirit inmomentul scrierii etc.

e7 N.L Nicolaesat, op.cit., p.6, Tertullian a incercat gi el sE dea c6rtilor ShnteiScnpturi o numire mai generald care sd corespundd mai bine cu cuprinsul acestor

cdrfi, numtndu-le "instrumentum", termen specific juridic care inseamnE act de

dovadtr. Tertulliaa credea cd aceastl denumire s-arpotrivi Shntei Scripturi intrucAtcfuJrle ei cuprind cele mai bune dovezi de credinj6 pe baza cErora se pot respinge

invdldturile greqite Termenul irsd n-a gdsit ecou in r6ndul scriitorilor bisericegti.

(V. Gheorghiu , op.cit., p.74).

Necesitatea, Disciplinele, Izvoare le Studiului

b) dificultatea traducerii textului originar al scrierii sfinteIrrtr-o limba veche, ce nu se mai vorbegte qi din a cdrei vocabular,grccii de azi, mai folosesc doar o jumitate.

c) textul sfbnt cuprinde pe ling[ adeviruri naturale qi adevlruritupranaturale, descoperite aghiografilor fie prin vedenii, fle prinproorocii, acliuni gi imagini simbolice, fie prin pilde, aseminiri etc.,

nga incdt pe unele nici chiar autorii nu le-au putut descifra deplin.AplicAnd la descifrarea acestor expuneri doar regula generall- atensului literal, u$or se poate ajunge la erori.

d) multe din adevirurile de credintI, continute de textul sfEn!depflgesc ratiunea, trebuind, in acest cM, st se facf, apel la norma0rodintei pentru primirea lor.e8

Aqadar, problema restabilirii unui text cdt mai aproape de

origirrar gi a interpretdrii 1ui corecte, a devenit azi o preocupare de

brud a teologiei, in general, qi scopul imediat al Studiului biblic, inipecial. $i-aceasta, cu atat mai mult, cu cet incl Origen, la abia douiteoole numai de la aparilia acestei dumnezeiegi opere se intreba: CineIunl autorii c[r,tilor sfinte? Ce culluri au avut? Ce inteles au dat ei&nrrmitor cuvinte?

De unde diferenlele, nu pufine, de la text la tex! de la traducere,

ln traducere? etc. Pentru limurirea tufuror acestor probleme, giinlele

1t nr I an e c onstituie un indisp ensabil auxiliar.

3) Disciplinele Studiului Noului Testamentee

Studiul aprofundat al clrfilor Noului Testament s-a concretizat

ln rr lrndtoarele discipline biblice:

'n N. l. Nicolae sat..., Studiul Noului Testament, p.7.BU hrlirrmaliile subcapitolului de fald sunt luate exclusiv din manualul pentru

Itrstrtutele teologice "Studiul Noului Testament", Bucureqti 1977,pag.8-9,pe carc

Itr-irtn socotit suhciente pentru ilustrarea specificului liec6rei discipline biblice a

Noului Testarnent.

Page 28: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

52 Stelian Tofond

a) Introducerea sau isagogia cdrtilor Noului TestamentObiectul introducerii in cirpile Noului Testament este de a

urmf,ri soarta acestor cirli din momentul aparifei lor pdni in zilelenoastre. Ea igi grupeazh materialul intr-o parte generali gi altaspeciali. in partea general[ - introducerea in cirlile NouluiTestament se ocup6 de: istoria canonului Noului Testament; istoriatextului Noului Testament; istoria traducerilor Noului Testament. tnpartea speciall - se analizeazA la frecare scriere: problema autorului,imprejurarile scrierii, scopul, destinatarii gi limba scrierii,autenticitatea, integritatea ei etc.

b) Arheologia biblici - este disciplin[ mai nou6, care petemeiul cercetf,rilor djrecte, oferi informalii privind imprejuririlesociale, geografice, politice, culturale, religioase ale timpului scrierii qi

apariliei cirlilor canonului Noului Testament.c) Istoria gi gramatica limbii originare (grecegti) a Noului

Testament. $i ea este o disciplind de origine mai noui al cirei obiecteste cunoagterea limbii in care au fost scrise cf,rtile Noului Testamentpentru ca exegetul si poati mai uqor addnci sensul cuvintelor, care.intraducere nu pot fi redate cu maximf, fidelilate.

d) Istoria epocii Noului Testament - stabileqte cadrul istoric aldatelor qi evenimentelor cuprinse in clrfile Noului Testamen! infunclie de istoria poporului iudeu gi a lumii greco-romane (de laAlexandru cel Mare, p6na la ultima mare riscoald" iudaica - sec. IVi.Hr. - 135 d.Hr.).

e) Hermeneutica biblic[1oo- inceputurile acestei disciplinebiblice igi au rf,dicinile inci in sec. II, in lucrarea episcopului Melitonde Sardes - q rci.els (170 d.I{r), in care apare iista celor mai obignuititropi biblici gi explicarea lor.

100 lnformalii detaliate in leg[turd cu Ilermeneutica biblicd ca disciplind de studiu; a

se vedea lucrarea Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Erminentica Biblicd, Oradea,

199'7

Ne ce s i tat ea, D i scip line le, Izv o are I e Stu diu lui

Obiectul hermenticii ca disciplind este de a fixa princrpiile gircgulilc cu ajutorul cf,rora si se poatr face o exegezi corectd a SfinteiScripturi gi in special a Noului Testament.

Hermentica se imparte in trei capitole mari:- Noematica - se ocupi cu teoria sensurilor Sf.scripturi- Euristica - se ocupf, cu aflarea qi identificarea sensurilor in

dilbrite texte biblice.- Proforistica - se ocupf, cu aplicarea senzului celui mai

;rol.r'ivit textelor biblice, dificil de interpretat.f) Exegeza sau interpretarea Noului Testament - este cea mai

vochc qi cea mai importanti dintre disciplinele Studiului biblic.Lixogcza este tot at0t de veche ca gi clrtile Noului Testament, chiarApostolii simlind nevoia explicirii unora dintre inviliturileM0rrtuitomlui lisus Hnstos. CAnd M6ntuitorul Hristos rosteyte pilda$etrtilnitorului, Apostolii I se adreseazl cu cuvintele: "T6lcuiege-nettoult pilda aceasta" (Mt.13,36). Nevoia interpretirii textului sfhnt se

Fc$inltc cu at6t mai mult qzi, cdnd intre noi gi epoca MdntuitoruluiFlrisl.os s-au interpus secole integi.

Din precizarea obiectulur, rezu'lli evident gi limitele interpret[riiEx0ts0tice. Numai interpretarea care igi propune s[ deslugeasciIttlclcsul dat de autorul sfbnt scrierii lui, este exegeticd. in momentulItt carc acest obiectiv e depiqit, urmirindu-se gi alte tendinle, ca:

Hp0rarea intelesului dat de autor anumitor adevdruri sau aplicareaBQestor adevd.ruri pe terenul vielii practice, nu mai avem o exegezdptttil, ci unamixt5, ce are caracter apologetic, dogmatic, omiletic etc.

g) Teologia Noului Testament - are in vedere o sistematizare a

Htlovf,rurilor de credinff, evidenliate de textele sfinte. Ea este odisciplini sistematici spre deosebire de exegezi, care este analitici.

4'1 lzv oar ele Studiului Noului Testament

Materialul documentar folosit de toate disciplinele neotes-lnrucntare este oferit de:

53

Page 29: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Necesitatea, Disci nele, Izvoarele Studiului

Cea mai veche grupare a celor 27 de cd$, dateaz-d din sec. II,flirrtl ?rnpirfiti in Evanghelii 9i Apostol dupf, obignuita impirflre auhr"f rlor Vechiului Testament - Lege gi Profeli. prima grupi cuprindeIivrrrrgheliile, care infrtigeazi viafa qi actiitatea M6nluitorului Iisus

Nr.

c rt.tt.

Denumirea scrierii

Epistola all-a cl-/:re Corinteni

Prescurtare

II Cor.

Cuprinsul

13 cap.t) Epistola citre Galateni Gal, 6 cap.

l0

It.ti-

Epistola citre Efeseni Efes. 6 cap.

Epistola catre Filipeni Filip. 4 cap.Epistola citre Coloseni Col 4 cap.

.1 Epistola I citre Tesaloniceni I Tes. 5 cap.

t4 Epistola a II-a cdtre Tesaloniceni II Tes. 3 cap.

ls Epistola I citre Timotei I Tim 6 cap.l(r Epistola a II-a cdtre Timotei II Tim. 4 cap.

l7 Epistola citre Tit Tit 3 cap.

ln Epistola cdtre Filimon Fil25 vers.

(1 cap.)l9 Epistola citre Ewei Er.r 13 cap.

:0 Epistola sobomiceasc5 a Sf. Iacob Iac 5 cap.

ll1)

Episola I sobornioeascri a Sf. Petru IP 4 cap.

Epistola a II-a soborniceasc[ aSf. Petru

IP. 3 cap,

l3 Epistola I sobomiceascd a Sf Ioan IIn 5 cap.

)4

(

/

Epistola a II-a soborniceascd a

Sf. IoanII L1 I cap.

Epistola a III-a sobomiceascf,

a Sf. loanIII In. 1 cap.

Epistola soborniceascl a Sf. Iuda Iuda I cap.

Apocalipsa Apoc. 22 cap.

a) Cdrfile Noului Testament - folosindu-se numai editiilecntrce gi traducerile ceie mai bune.

b) Hotdr[rile Sinoaderor ecumenice qi locare ate Bisericiic) operele Sfintilor pdrinti qi scriitori bisericeqti, in care se

dezbat probleme biblice neotestamentare.d) Scrierile profane (iudaice, eline gi latine), care confin

indicafii referitoare la imprejurdrile religioase, culturale, sociale,politice, economice ale epocii apariliei crr,tilor Noului restament.

e) operele mai importante are teorogilor cregtini caro seocupi cu shrdiul Noului Testament.

f) Predoslovii, precuvintdri, prefete ra diferite editii areBibliei.

g) Rezultatul cercetdrilor gtiintifice asupra epociiM0ntuilorului (arheologie, i storie etc. ).

1 0 1

5) implrfirea clrfilor Noului Testament

Noul Testament cuprinde un nurnir de 27 de cdr[i:

Nr.crt.

Denumirea scrierii Prescurtare Cuprinsul

1 Evanghelia dupa Matei Mt 28 cap.2 Evanghelia dupi Marcu - Mc. 16 cap.-') Evanghelia dupd Luca - Lc. 24 cap.4 Evanghelia dupi Ioan - In. 21cap.5 Faptele Apostolilor F.Ap 28 cap.6. Epistola catre Romani Rom. 16 cap.t. Epistola I cf,tre Corinteni I Cor. l6 cap.

'0' Cl. Strdiul Noului |'estament..., p l0: V. Gheorghiu, op.cit., p.25-26.

Page 30: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

56 Stelian To/and

Hristos, iar a doua (Apostolul) descriind activitatea Sf.Apostoli qi aucenicilor lor in mijlocul lumii iudaice qi pig6ne.102

Mai recenti este impirf,rea clrfllor Noului Testament in treigrupe, imparlire orientati dupd cuprinsul cflrtilor gi dup[ genuriliterare:1 03

a) cdrfi cu caracter istoric - dintre care fac parte Sf,Evanghelii, care preztnti din diferite puncte de vedere viafa gi operaM6ntuitorului Hristos gi Faptele Apostolilor, un volum care insolegteEr,'anghelia lui Luca gi care contine descrierea cfltorva fapte are unorApostoli gi ucenici ai lor dupi incheierea vielii p[mantegi ai lui Iisus,pun6ndu-se accentul in mod special pe lucrarea misionari aSf.Ap.Pavel.

b) clr{i cu caracter didactic-doctrinar - incluzdndu-se inaceasti categorie epistolele Sf.Pavel gi epistolele sobornicegi.

c) clr{i cu caracter profetic - singura cartn aNoului Testamentaparfindtore acestui gen fiind Apocalipsa, descriind prin acliunisrmbolice, vedenii qi descoperiri supranaturale prezentul gi viitorulBisericii lui Fkistos in lupta definitivi cu puterea celui rdu qi victoriadeplind asupra acestuia. Datoriti stilului simbolic Ai a moduluimetaforic de descriere a actiunii, Apocalipsa este incadrati gi inrliteratura apocalipticf, .

Cdrfile Noului Testament pot fl grupate gi dup[ autorii lor.10a

Toli scriitorii Noului Testament au fost evrei, cu excepfla Sf.Luc4care a fost de origine plgdn. Trei dintre ei, Matei, Petru gi Ioan au fostmembri ai grupului apostolic, iar Marcu, Iuda gi Iacob au fost uceniciai Apostolilor, fiind activi in viata Bisericii primare gi aflAndu-se astfel

'o' Cl.\r. Gheroghiu, op. cit., p 78.I03 Unii exegefl ataSeazd, acestei imp5rfiri gi o altd categorie de scrieri gi anume aqa-

zise "personale": I gi II timotei, Tit, Filimon, tr gi Itr Ioan. (Vezi Merril C.Tenney, New Testament Surve1,, 1961, tadrx in rom6neqte sub titlul Studiu alNoului Testament, Aadea 1991. p. I 1 i .

Ioa Vezi M C. Tenney, op.cit., p.771 .

lVecesitatea, ', Izvoarele Studiului

lr co*lact nemijlocit cu grupul apostoric inc[ inainte de moartea lui

lata o scheml a impirfirii cirlilor dupi autori:

-Ev. dupa Ioan-Epist. I Ioan-Epist. II Ioan-Epist.III Ioan

Epistcdtre RomaniEpist.I CorinteniEpist.II Corinteni

GalateniEfeseniFilipeniColoseniI TesaloniceniII TesaloniceniI TimoteiII TimoteiTitFilimon

Evrei (autorul epis. cltre Evrei nu

Page 31: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

58 Stelian Tqfand

Pentru uzul particular gi pentru cercetiri gtiin$fice, cattileNoului Testament au fost imparlite in capitole gi versete. impa4irea

este de dati mai nou5, degi este redusl de unii pinf, in sec. III. Actualaimpdrtire in capitole dateazi din sec. XIII, de la cardinalul gtefan

Landgton (+1228), care, dupi aparilia tiparului, a fost adoptatd intoate edifiile tipirite ale Bibliei. Actuala impirfire in versete dateazf

de la editorul Robert $tefan, care o introduce in edilia Vulgatei din1549.105

6) Metode de cercetare'ou

Scopul urmf,rit in Studiul Noului Testament este:

a) - de-a stabili un text al Noului Testament c6t mai aproape

de textul originar, prin cercetarea qi comparafia manuscriselor, a

lecfionariilor, citatelor gi traducerilor din primele secole cregine, cu

ajutonil filologiei comparate, paleografiei gi arhe ologiei.

b) - de a scoate intelesul autentic exprimat de autorii NouluiTestament in scrierile lor.

Metoda clasicf, de cercetare este metoda istoric[ gi care

domind pdni la sfbrqitul sec. XVII. in folosirea acestei metode,

pS.rerile Sfinflor PdrinF, sunt supremul argument. Dar evolu,tia

giinfelor profane, in cursul sec. al XVII-lea, ridic[ pentru Studiul

Noului Testament o seami de probleme care nu mai pot fi rezolvate

numai cu metoda istoricf,. Lovitura de grapie o dd acestei metode, indomeniul biblic, metoda criticd istoricl inauguratl de RichardSimon prin trei lucrf,ri ale sale apdnrte la Rotterdam intre 1689-

105 Cf Nicolae L Nicolaescq Op. cit, p.11.to6 Vezi pentru acest capito! la fel N.I. Nicolaescu..., Studiut Noului Testament,

manual, p.11-13.

l(r93.107 Cutoate cS lainceput Richard Simon a fost aspru criticat de

crrrtf'ralii sii catolici, cateva decenii mutArmmetoda lui este adoptatinl)roapc in intregime, mai intAi de protestantr, apoi gi de catolici. prin

rtcastf, noui metodi, "criticd istoric6", se introduce principiulcclcctlrilor directe cu intreg aparatt/r giinjifrc asupra textului Noului'l'cstarnent. Din metoda lui Richard Simon, se dezvolti in cursul sec.

nl XVIIIJea metoda "istorico-criticd", o imbinare a metodei istoricecu oca critic6, metodi intrebuinfat[ p0ni ua. Prin aceasti metodi, pe

tle o parte, se line seama de pdrerile SfPirinfl gi a1e scriitorilorItiscricegti, atfitin ceea ce pnvegte puritatea textului, c0t gi in ceea ce

ltrivcgte interpretarea lui - intrucdt Sfinf,i P-'-F au fost mai apropiati

dc tirnpul Mintuitorului gi de mentalitatea epocii Lui, au awt ladispozilie texte mai apropiate de originarul Noului Testament, dec6t

il0i cei de azi etc. - iarpe de altiparte, se folosegte de intreg arsenalulpLiin[ific al timpului nostru, in investigafii directe asupra textului.('lind ambele puncte de vedere sunt de acord, se trage o concluzie

Itgrrrf,; cdnd nu, problema cercetdrilor rimdne deschisf, in atenfla

lpccialigtilor, care cauti noi mijloace pentru soluf,onarea problemelor

de irrfclegere qi interpretare a textului.

tn Protestantism, din metoda inaugurati de Richard Simon se

dezvolti trei metode mai insemnate:

I - metoda critico-istoric[, adoptati de protestantismul

rronsorvator qi reprezentatd in domeniul biblic prin Fr. Delitzsch, Th.

Ztrlrrr. B WeiB etc. Deosebirea fafa de metoda istorico-critici este ci se

dlt inldietate cercetdrilor critice cu mijloace gtiinfifice asupra textului,dol,ozile istorice venind numai ca o confirmare arezullatelor obflnute.

2 - Metoda criticl liberalS (critica negativi), cu principalele

tlotul gcoli: gcoala tiibingiand extremisti, intemeiatf, de F.Chr.Baur,nviind urmagi pe Zeller, Renan, gi dusi p6n[ la extremd de Volkmar,llt'rrrto Bauer; gcoala neocriticl intemeiati de A.Ritschl cu urmagii

l"' V,:zi enutnerarea lap 5

Page 32: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Hilgenfeid, Julicher, wrede etc. prin aceasti metod[, cir,tile NouluiTestament sunt cercetate ca gi oricare alte clr,ti ale literaturiiuniversale, inspiralia este contestati, dovezile patristice suntnesocotite. s-ar mai putea vorbi gi de o metod5 criticr istorico-literarS, care igi indreapta toati atenfia asupra formei textului,inarmati cu i,treg aparatul firologic de aa. cel mai insemnatreprezentant al ei fiind Ed.Konig.

Toate aceste metode de cercetare, folosite in studiul NouluiTestament de protetantismul modern au generat in sdnul lui aparifaunor noi directii in interpretarea Sf.scripturi, marcate gi ele nu de maipufine exageriri. Dintre acestea amintim cdteva:

- interpretarea existenfialisti- mterpretarea profund psihologic[- interpretarea feminista- interpretarea materialisti

- interpretarea intertextuali etc.108

Toate aceste noi directii de interpretare ale sf.Scripturi watd, cdtde mult s-a ?ndepirtat protestantismul modern de duhul patristic alintelegerii gi interpretini autentice a texhrlui sfrnt, inspirat deDumnezeu.

vezi amdnunte in legifurd cu fiecare dintre aceste direclii de interpretare qiconsecintele aplicabitulii lor: lrorst Klaus Berg, Ein wort wie Feuer, Mtlnchen\992.

llt. ISTORIA EVOLUTTET FORMARTT CANONULUTNOULUI TESTAMENT

studiul biblic impune, ca o premiza a sa, o literaturi biblici deproporlii fixe: intinderea acesteia este stabiliti, in mod tradifional, in€rutonul Noului restamen! incr din perioada marilor controversetsttlogice, in care toate cele 27 de c6r!i sunt considerate de BisericaOftodoxa canonice, adicf, normative pentru m6ntuire.

Sfhrgitul veacului intdi cregin, glsege toate cir,tile carededtuiau Noul Testament la destinafile lor. lns6 nu toate car,tilellOului TesLament au fost cunoscute de la incepu! de tofl cregtinii;

potrivi, este foarte probabil, ca foarte multi dintre primii cregtininu li vizuttoate Evangheliile, sau toate epistolele Sf. Pavel, inainterltrgitul secolului intAi cregtin. itt afard de aceasla, multe dintre

liile apocrife, Faptele apocrife, epistolele apocrife erau inla[ie in cursul secolului aldoilea, fiind acceptate de mu{i cregini.Itind aceste imprejuriri s-au ridicat gi se ridici intrebf,ri ca

', Pe baza ciror criterii au fost accepatate unele cdrti ca fiindice iar altele au fost respinse? Pebaza ciror criterii qi cind celeEvanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele pauline, sobomicegi

Apocalipsa au fost adunate laolalti alcituind canonul Nouluiin timp ce alte scrieri, aproape la fel de vechi, au fost

? Cend s-a incheiat acest proces de selectare gi colectionare acare urmau a forma canonul scrierilor Noului Testament?I la aceste intrebari gi ldmurirea imprejuririlor gi timpului

ici clrlilor Noului Testament constituie problema canonuluiItti 'l'estament.loe

"lltr dicse sammlungen und schlilSlich die sammlung des Neuen Te.stamentsJntk,nd(n sind sucht die Kanonsgeschichte aufzuklciren', (W.G. Kiimmel,liuleitmry..., p.421; vezi gi Merril C. Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu,lp r'it,,1t.757).

Page 33: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

62 Stelian Tofand -udt'1ilo canonice gi cele necanonice poate fi socotitr ca fiind produsulutloi congtiinfe spirituale crescande a Bisencii, recunoscdnd qi

dolinritand astfel ceea ce este canonic, de ceea ce nu este canonic. celpttfirr doui sunt criteriile dup[ care s-a atribuit scrierilor NouluiTgtlrrnrent calitatea de " canonic e"'. apostoli ci tqte q si inspi rapa divind.

a). Apostolicitatea - scrierite Noului restament suntrrBpostolice" intrucat au fost scrise de Apostoli, fie direc! fie mijlocit.Dlntrc cele 27 de cf,4i, cel pufln 2l i$i au originea nemijlocit de laApostoli: Matei, Ioan, Petru qi pavel, iar resful de gase au aceeagi

Ollgilrc, insd mijlocit, prin ucenici ai Apostolilor: Marcu, Luca, Iacob,Iudu ri autorul epistolei citre Evrei, care trebuie si fi fost unul din]ltttra.iul apropiat al Apostolului Pavel."' Marcu qi Luca, in scrierilelEr, rodau cu fidelitate predica sf Ap. petru, respectiv pavel, ai cdror

au fost. Sf Iacov, ca gi Sf Apostoli petru gi Ioan, a

majoritatea cirhlor au fost acceptate imediat de Bisericf,, dartot aqaeritat numele de "st6lp" al Bisericii din Ierusalim (Gal. 2,9-10),

cunoagte gi faptul cd au existat unele care au fost acceptate w ezrtdi SL luda a fost fratele Sf. Iacov qi continuatorul misiunii sale.1r,

sau la o datf, tArzie, ori chiar deloc, sau dreptul lor de a fi incluse

canon, contestat parlial sau definitiv. Prejudeclfile localeb). Inspiru{ia - Sfl Scripturd. privit[ tn general, cuprinde

preferinfele individuale ar fi putut influenfa soarta includerii lor in ia lui Dumnezeu, cur,6ntul pe care Acesta l-a adresat neamului

canon, dacf, s-ar fi luat in considerare numai opinia uneiosc in vederea m6ntuirii, transmis mai int6i pe cale orali gi fixatrnai tdrzu, in scris. Aceasti fixare in scris a Revelaliei s-a frcutcregine, sau numai a unei persoane. In ciuda acestui fapf ceea ce

influen]a harismei Duhului sfiinl adicd prin inspira]ie, care estepersoanf, sau o comunitate a respins, aacceptatalta, fard"rezerve,

ce, 'in cele din urmi, s-a ajuns la un consens unanim sub actiuneaDuhului SfAnt, de iluminare prin intermediul cireiaI transpune in scris Revelalia divindl15.cilduzitoare a Duhului Sffint in viata Bisericiillz, Distinctia

de lucrlri care puteau h atribuite in mod corect unui autor. (Vezi Merril

Iir n trrh,,rnt" in legdtur6 cu controversata problemE a autorului epistolei citre Ewei,vezi l)r.I-ect.Dr. Stelian Tofand, Iisus Histos, Arhiereu vesnic, dupd epistolatlrllttt

lr{ t,t ,l/llt t'ltt l, inspiraliei divine, vezi pr. prof. Vl.

lfrrlllrceanu, Inspitalia Sfntei Sciptun, in "Ortodoxia',, XfV, rc. +, tSiZ, p +ZO;l/, {,ilrcorghiu, op.cit., p764; Konstantin B. Kallinikos, Die hermineurischen

1) Nofiunea de "canon" gi criteriile canoniciti{ii

Cuvdntul "canon" este o latinizare a cuv0ntului grecesc ',Ku\frv,',

care insemna "trestie" gi care, datoriti intrebuinf[rilor variate aleacestei plante pentm a misura qi pentru a ttasa, cuvdntul a ajuns sd

insemne "bit", "liniar", "linie impirtiti", coloanf, mirginit[ de linie gi

de aici, listi scrisd sub forma unei coloane"o rau6y insemneazi, de

asemenea, reguld salo standard, de aici derivdnd sensul secundar alCanonului, acela de listl de cirfi pe care Biserica le recunoagte cafiind Scripturi inspirate, normative pentru credinli gi mflntuire.lrt

Contrar principiilor folosite in cea mai mare parte a lucririlor,literare, canonul Noului Testament nu poate fi stabilit numai pe bazapaternitdlii scrierilor. Canonul nu poate fi stabilit in intregime nicinumai pebaza acceptf,rii c[rflor lui numai de Biserici. Se cunoage ci

tro Ct. Oscar Cullmann, Noul Testanrent, Bucuregi 1993,p.177,rrota1.t'r Ct'. Diclionar bitrlic, Oradea 1995,p.179.ln gramaticE "canon" insemna o

de procedur[, in cronologie, un tabel de date; in ]iteraturd a ajuns s6 insemne o

Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu , op.cit., p.768).t12 Vezi qi Men'il C. Tenney, op.cit.,p.366

Page 34: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Aqadar, toate scrierile colecfiei Noului Testamen! ca parte aScripturii, sunt socotite inspirate de Dumnezeu, intrucdt Apostolii, caautori ai lor, au fost organele mijlocitoare ale revelaliei divine fEcutilumii prin mandatul primit de la M6ntuitorul de a propoviduiEvanghelia la toate neamurile gi prin darur Duhului sfEnt primit laCincizecime - puterea inspiraflei divine.

tn cuvdntarea pe care Mdntuitorul o fine Apostolilor cu prilejultrimiterii lor la propoviduire tine si precizeze acest adevrr care se vaimplini:

"Vel fi duSi la dregdtori Si la regi pentru Mine, spre mdrturielor Si pdgdnilor. Iar cdnd vd vor da pe voi tn mdna lor, nu vd ingnjilicum sau ce veti vorbi, cdci se va da voud in ceasul acela ce sd vorbi\i;findcd nu voi sunteli care vorbifi, ci Duhut ratdlui vosffu este caregrdieSte in voi" (Mt. 10,19-22; Mc. 13,11; Lc. 12,11). Iar cu pu[ninainte de Patimi, in cuvtntarea de desplrfire, Mdntuitorul mai spuneApostolilor Sdi "Dar Mdngdietorul, Duhul Sfint, pe care-Lva timiteTqtdl, tn numele Meu, Acela vd va tnvdla toate qi vd va aduce amintedespre toate cele ce v-am spus" (ln. 14,26). Agadar, Apostolii transmitmai departe, oral sau scris, ceea ce au invf,fat de la Mdntuitorul prinDuhul. Iar ceea ce au scris maitirzitt nu va fi decdt o parte din ceea ce

Prinzipien der orthodoxen Kirche, in "Wahrheit und VerlOfndigung"; MchaelSchumans nrm70 Geburstag, Band I, Miinchen - Paderborn - Wien 1967, p.420;Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Autoritatea Sfintei Scriptui in Biseica Ortodoxd,in "Ortodoxia" , 2. ),980, p.225; sa.u def,rnilia adoptati. de Comisia interortodoxd ingedinja de lucru de la Chambesy - Geneva (1971) care a definit irspiralia ca o"acliune particalard a Sf, Duh asupm consfiinlei credinciosului, a spiitului sducare face ca acesta - in deplindtatea facultdlilor sale si manifestdndu-se actiy -vorbind, scriind Si compundnd - sd deyind un mijloc de comunicare adescoperirilor prottenind de la Dumnezeu, dupd veSnica Sa voinyi,', in"Ortodoxia" , rv. 1, 1972, p 145.

Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului

iu predicat oral sub asistenla gi inraurirea Duhului. Deci gi ceea ce autltenut pe hdrtie era tot de la Duhul.116

Referitor la caracterul de scrieri inspirate a cf,rtilor NouluiT€stament, Sf Ap. Pavel ii scria lui Timotei: ,,Toatd Scriptura este

lfiq,t7ct76 de Dumnezeu Si de folos spre invdldturd, spre mustrare, sprelndrcptare, spre tnlelepciunea cea tntru dreptate clesdvdrsit, astfel ca@lnul lui Dumnezeu sd fie bine pregdtit pentru orice lucru bun, (IlTlttt, 3, 16-17).Iar Ap Ioan mirturisege clar in Apocalips6 ci a fostlndornnat de insugi Domnul si scrie ceea ce i s-a descoperit (Apoc.l,l I l 19,9)

Apostolii ingigi sunt congtienli gi mirturisesc ci misiunea gi

lEtlvitatea lor, fie oralf,, fie scris6, se desfrgoarf, sub auspiciile puteriililVlne, a$a cum le-a promis Mantuitorul, care ii ?nt[rege gi ii

zit. in acest sens, Sf.Ap Pavel scrie Efesenilor: ,,prin

rire mi s-a dat aceastd taind, precum pe scurt apucai a vd, De unde citind, puteli sci cunoasteti priceperea mea tn taina lui

cqre nu s-a ficut cunoscutd fiilor oamenilor din alte veacuris- a descoperit acum Sfinlilor Sdi Apostoli Si Prooroci prin

/ie" (Efes.3,3-5). fn epistola cltre Galateni, Sf. Pavel afirm5Evanghelia sa nu este de obArgie omeneasci. "pentru cd n-am

<t, nici n-am fnvdlat-o de la om, ci prin descoperirea lui lisus(Gal.l,l2). La fel le scrie Corintenilor: "Ci noud ni le-a

t Dumnezeu prin Duhul Sdu, fiindcd Duhul toate leleazd, chiar Si addncurile lui Dumnezeu" (l Cor. Z,l0-13)."ASadar, ne tnfiliqam tn locul lui Hristos, ca Si cum Dumnezeu

lnclemna prin noi" (II Cor.5,20); precum gi Tesalonicenilor: ,,...

voi cuvdntul ascultdrii de Dumnezeu de la noi, nu ali luatl\lttl omenesc, ci precum este adevdrat, cuvdntul lui Dumnezeu,

,S'i lucreazd intru voi cei ce credeli" (I Tes. 2,13). Iar Sf. petru

"... prin cei ce intru Duhul Sdnt trimis din cer v-qu

65

Vuzi qi V. Gheorghiu, op.cit.,p.759-760.

Page 35: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr

propovdduit Evanghelia" (I Ptl,l2). Aqadar, mdrturiaTestament este evidentf, in sensul c5: 1). mesajul transmis de Apostolieste cuvdntul lui Dumnezeu gi 2).ci a produs un efect asupra celorI-au auzt gi au crezut in el. Convins de autoritatea cuvdntului siu, ca

gi cuv6nt al lui Dumnezeu, Sf. Pavel mai scrie tesalonicenilor: "

vreunul nu ascultd de cuvdntul vostru prin epistold, pe acela

in.semnali Si sd nu mai aveli cu el nici un amestec, ca sd-i fie ruE

(II Tes 3,14).

Coleclia epistolelor Sf Ap Pavel a ajuns sI facf, parte din-

la o datf, timpurie, deoarece in episola soborniceasci II Petru 3,15-lautorul face aluzie la aceasti colecf,e ca la un grup de scrien

trebuie sf, fie acceptate ca Si "celelalte Scriptui". Faptol cd,

"neqtiutori qi nestatornici le rdstdlmdcesc" dovedeqte

acestor scrieri ca fiind dumnezeieqti qi care meriti toattr atentia

unele ce sunt canonice.l17

Dar caracterul inspirat al ci$lor Sfintei Scripturi o dovedesc

rI7 Merril C. Tenney, op.cit.,p.368IIB Sf Atanasie cel Mare, Epistola cdtre Marceliu, Mgne, P.G.,26,422.IIe S[ Ioan Damaschin, Despre credinld,Migrte, P.G., 94,7775.I20 Sf. Ioan Hrisostom, Omilia a II-a la Genezd,Migoe P.G.,62,28.

Istori cul Evo lulie i Formdri i Canonului

licripturii: "Cdnd aghiografii au scris ceea ce le-u ardtat qi le-a spus

lltu,t' Hristos, trebuie sd ne pdzim de a obiecta cd El insuSi n-a scrisileiaostq... fiindcd tot ceea ce El avoit ca noi sd cittm despre lucrurilegl c'tnintele Sale, El le-a poruncit ca la niqte mdini sd scrie,,.l2r inl0olagi sens se exprima gi Sf. Irineu c6nd spunea cd""scripturile suntdailtvdrSite, deoarece cuprind graiul Cuvdntului lui Dumnezeu Si alDuhutui Lui".t22

Dar inspiratia scrierilor Noului Testament mai rcatlti gi din celpUftt inci trei motive:

- din continutul lor intrinsec, sau din hristocentrismul lot - toate

frfurd ca subiect central persoana gi lucrarea M6ntuitorului Fkistos.liile sunt schile biografice, Faptele Apostolilor relateazl.

e istorice ale lucrdrii Sale mdntuitoare, epistolele avAnd uninut doctrinar teologic qi practic ce eman[ din raportarea noastrd

porsoana divino-umani a lui Iisus Flristos, iar Apocalipsa prezicdnd,

lpocial, relalia Lui cu viitorul eshatologic.

- din efectele lor etice Si spirituale tnviala omenirii.

391, Augustin, Despre acordul Evangheliilor, Migne, P.L., 34, 1070^ dupd

Frclllrrcrrnu, art. cit.. p.47 447 5.

ll, lrtncr, ,,lclversus haeresis,2,28,4,dLlipl.Y. Gheorghiu, op.cit.,p.762.

67

marturiile externe, venite din partea Sfinfilor P[rin1i gi scriitoriBisericii. tn acest sens, Sf. Atanasie cel Mare scria'. "fiilor, t Toate scrierile redau gi inspiri gdnduri umane, putdnd influenla

Scriptura noastrd, atdt cea veche, cdt Si cea noud, este insuflatd g6ndirea umand, dar o transformare ontologici a ei o pot

Dumnezeu Si de .folos este pentru tnvd,tdturd, dupd cum este scris".l E[ numai scrierile inspirate ale Noului Testament. Efectul lor

fn aceleagi cuvinte s-a exprimat despre caracterul inspirat al Scri profund transformator de congtiinfe, l-a probat gi il probeazicregini de aproape 2000 de ani, in tdirea adevdrului revelatqi Sf. Ioan Damaschin'. "toatd Scriptura este de Dumnezeu ins

qi foarte fotositoare".lle Sf. Ioan Gurd de Aur, accentuAnd faptul Eltrc cregtinii identificati plenar cu lkistos gi cu Evanghelia Sa.

Dumnezeu este autorul principal al cirfilor sfinte, suia'. " Scriptu dc slabi ar fi cregtinii in urmirirea idealurilor, ei s-au deosebit

sunt scrisorile pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor".l20

Vorbind de colaborarea divino-uman5 la scrierea

in curgerea timpului, de lumea pdgdnd, in mijlocul clreia, locmai datoriti puterii ce emana din adevf,rul carf,lor sfinte pe

Fer. Augustin avea sf, scrie gi el despre caracterul inspirat al le citcau

v.

Page 36: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

- din mdrturia istoricd a Bisericii cregtine care va ardtavaloareaatribuiti acestor cirfi, in special in evolufia formf,rii canonului NouluiTestament in primele patru secole cregtine.123

2) Definitivarea incheierii canonurui Nourui restamentin primele 4 secole cregtine

in rnarea lor majoritate, crrtile Noului restament sunt scrieriocazionale, unele fiind adresate anumitor comunititi, altele unorpersoane anume, iar altele av6nd caracter eflciclic. Toate au fost scriseaproximativ intre anii 43-98.

Scrierile apostolice, in general, erau socotite de cregini un bunspiritual comun gi indispensabil, de aceea c6nd apdrea o scriereapostolicI, indiferent de caracterul ei particular sau enciclic,comumtf,tile cregtine principale incercau si o aiba in proprietatea lor,copiind-o Era un titlu de cinste pentru o comunitate s[ aib[ cdt maimulte din scrierile apostolice.

Schimbul de epistole intre diferite centre qi comunitd! creqtine,este recomandat chiar de Apostolul Pavel. rata. ce scrie el colosenilor:"$i dupd ce scrisoarea qceasta se va citi de cdtre voi, faceli sd se

citea,scd Si in Biserica Lqodicenilor, iar pe ceq din Laodiceea sd ocitili Si voi" (Col. 4,16) (adicit" epistola cdtre Efeseni) Apoi epistolacitre Galateni a fost adresatd tuturor "bisericilor din Galatia" (Gal.1,2),iar epistola I citre Corinteni "credincioSilor din Corint Si tuturorcare invocd numele Domnului nostru lisus Hristos, tn tot locul', (ICor. 1,2). Epistolele Sf. Petru sunt adresate bisericilor din cele 5provincii ale Asiei rnici (I Pt. l,l: II pt. 3,1); Iacob scrie,,celor 12

I23 Amanunte in legdturl cu aceste criterii de recunoaqtere a inspraliei cdrfilor sfintealc Scriptuni, a se vedea M.C. Tenney, op.cit.,p.366-368.

tttntntii din imprdstiere" (rac. 1,1), iar Apocalipsa este scrisr pentrut'r:lc 7 biserici ale Asiei proconsulare (Apoc. 1,1 1).

Aceasti rdvnd cre{tind ne-a dat, asadar, primele coleclii der'irli ale Noului Testament. Aga se explicl de ce Sf.Ap petru

lccomandi. cititorilor s5i scrierile Sf.Ap. Pavel (II pt. 3,15-16) qi de cesl Luca vorbea de mai multe incerciri de a se scrie opere evangherice

ltiirril la el (Lc. 7,7)"0.

La sffirqitul sec. I, aproape simultan cu aparifla ultimei cf,rf, aNoulur Testament, cel pufin in cdteva centre mari ale Bisericii suntuollcfionate cele mai multe cirli canonice. Acest lucru era importantttu uumai pentru pS.strarea intacti a cuprinsului EvanghelieiMtintuitorului, ci gi pentru ingridirea falsurilor. De altfel, Sf Apostolire 6i ingrijesc ca scrierile lor sf, nu poati fi falsificate sau inlocuite,Itrrlrr:iind citjtorilor semnele dupi care si le cunoasci autenticitatea. intl(rust sens, SfAp. Pavel scrie Tesalonicenilor: "Salutarea cu mdna

tttt'tt, a ltti Povel: acestq este semnul meu Si orice scrisodre a;a orllrrr" ([ Tes. 3,17). Curierii scrisorilor aveau de asemenea mandatulrlu ir gtrranta originea lor apostolici.

Pe aceste temeiuri s-a clf,dit concluzia ci la sfErgitul sec. I a fost

Itrolroiat canonul Noului Testamen! canon normativ pentru toate

fililrUnititile125.

P[rintii apostolici, Sfin]ii Pinn]i gi scriitori bisericegti din sec.

ll lV. prin folosirea gi citarea cdrtilor Noului Testament inHtltunrontarea multor idei din operele lor, nu fac altceva decdt sd

Ittlnrcitsca aceastd concluzie. Iar daci in sec. II-IV s-a pus uneori intltxrrrr;ic canonicitatea unor cirIi, aceasta nu s-a fEcut decdt din raf,uni

;ttrr lrcrsonale sau prudenfi exagerati in apirarea adevirului cregtin. inqrr(' lV de altfel, Biserica se gi pronunfi oficial, in c0teva Sinoade

tt1 t'l ,\ltdiul. Noului Testament-p.74| !' lltltl(tttt

Page 37: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

locale, asupra numirului cirtilor canonice, ale colecfiei NouluiTestament.

care a lbst calea qi procedura pe care au folosit-o singularele giizolatele comunitf,li gi biserici cregtine ale creqtinismului primar, ca sdintre in posesia crr[lor sfinte ale Noului restament, este foarte greuastdzi, din lipsa de informatii clare, a se demonstra. Totugi precizanea,care dintre reprezentantli bisericilor veacurilor primare le ctrnosc, letttilizeazd, gi le citeazd in scrierile lor ca $i carfi sfinte, poate creionaintr-un fel, chiar gi sumar, drumul pe care l-a luat istoria culegeriiacestor cirfi sfinte intr-o coleclie de cirfi canonice.

in general, canonul Noului Testament nu s-a forma! a$a cum s-ar putea crede, prin adifionare, ci prin eliminare.l26 La inceputul sec,al Il-lea, au mai fost alcituite nu numai Evanghelii gi Fapte apocrife,ci qi un mare num[r de alte scrieri cregine, precum cele ale pdrinjilorapostolici, care, chiar daci nu puteau avea pretentia plasdrii la origini,nu aveau totuqi in principiu o autoritate inferioari fati de cea ascrienlor care fac azi parte din Noul Testament.

Elaborarea canonului Noului restament a fost deci rodul unuiproces derulat, pdnf, la fixarea finatq de-a lungul mai multor secole.

Faptul decisiv il constituie insd apari,tia ideii de canon. Acestunportant moment e plasat in jurul anilor 140-150, atunci c6ndBiserica a ajuns la convingerea cf, nu mai putea controla de unasrngurd tradiliile ce se inmulfeau necontenit. in acest corfext, ea asupus orice tradifie unei norme superioare, tradilia apostolicd fixat[ inscrieri precis determinate, singurele delinitoare ale valorii canonice.

Iatf, rnotir.ul pentru care caracteml apostolic atribuit unei scrieria rnfluenfat alegerea fEcut5. in anumite cazttri, pentru a puteaintroduce in canon o carte ce nu avea drept autor un apostol, a fostnecesar sd se stabileascd ulterior o relatie intre acesta qi un apostol. sepoate afirrna in acest sens ci, de fapt, conceptul de "canon" derivi in

'26 Ct-. Oscar Cullmann, NoulTestam.enr, Bucuregti 1993, p.179

Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului

lilod direct din cel de "apostolr2T in cadrul Bisericii, apostolul are ofLrre 1ie unic5, irepetabili: el e martor ocular. Ca urmare, doar scrierilegnro apa4ineau unui apostol, ori ucenicului unui apostol au fostlocotite ca qi garanfii ale puritifii mf,rturiei cregine.

Canonul nu s-a forma! totugi, ca urnare a unei serii de deciziiptccise Ca{ile admise ulterior s-a.u impus de la srze membrilorEhcricii; atunci c6nd se compari, spre exemplu, confinutul celor 4

Evunghelii cu cel al evangheliilor apocrife, trebuie admirati siguranla

$tccierii cregtinilor din acele timpuri, siguranfi in care teologia vede

lgcrnrea Duhului Sffint, prezent atilt in aceste scrieri, cdt gi in viafaconrruritalilor care le receptau.l2t

a). Canonul Noului Testament la Pdrintrii Apostolici

O prima mdrturie despre un "canon" al Noului Testament laitul veacului I gi inceputul celui de al doilea este aceea a unuia

cei mai vechi reprezentartlt ai bisericii Orientale din Palestina

Alexandria, gi-anume Barnaba. in jurul anului 96 d.Hr. acesta

o epistoldlze, foarte cititi in biserica veche. Din cuprinsul ei se

r observa cf, autorul cunoagte Evanghelia lui Matei, pe care o(Mt. 2J4)130, qi se pare, ct qi pe cea a lui Ioan, apoi Faptele

lor, epistolele Sf. Pavel cltre Romani, Efeseni, Filipeni,Ewei, Iacob, I-II Petru gi Apocalipsa. Autorul nu le inqirE

numele, dar face afuzlila citate din ele.13r

lll !l,l,l,'nr, p.l8o.lu ll,l,l,,n,.lle V.,zi tritducerea romdneascd a acestei epistole in PSB, vol. I, Bucureqti 1979,

1r l{te-139lil('l w.G. Kiimmel, op.cit.,p.427lil N,, ,. l-au referiri precise in Epistola lui Bamaba la Evanghelia dup5 Marcu 9i Luca

aurr opistolele I-II Corinteni, Galateni, I-II Tesaloniceni, Coloseni, q.a., dar nu;x,rrlrrr cir nu le-ar fi cunoscut, ci simplu, pentru faptul cd probabil nu va fi fost

11

Page 38: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

O alti mirturie, intre primele, despre existenta unei colectii acirtilor sfinte ale Noului Testament in epoca Pf,rintilor apostolici, ogisim la Sf. Ignatie, ucenic al Apostolului Ioan, care vorbegte inscrierile sale132 despre <iayyi.l,r.ou gi &ndor.l.or, pe care le pune allturide "Lege" qi "Prooroci""3. Ce a inleles el prin aceste cuvinte reztltldin citatele folosite de Pinnfii Apostolici contemporani lui: SfVarnava, Sf Policarp gi Sf. Clement RomanuT, care in scnerile lorcileazd, din cele patru Evanghelii, din Faptele Apostolilor, din aproape

toate epistolele pauline qi din epistola I Petru. Toate aceste citate suntinsolite de formulele. "SJiinta Scripturd zice" sau " Scriptura zice" .

Dar poate ce1 mai vechi document care clteazA weuna dincarflle Noului Testament a fost "Epistola I cdtre Corinteni" a fuIClement Romanul, datatA in jurul anului 90 d.Hr.l3a, scrisf, de laRoma qi inclusd in Codex Alexandrinus, gi care cuprinde citate dinEr,rei, I Corir-teni, Romani gi Evanghelia dup[ Matei.

Trebuie sd mai amintim gi faptul ci Policarp din Smirna inScrisoarea sa cdtre Filipenil3s aratd cd" el cunogtea bine Evangheliile

dupf, Matei qi Luca, epistolele pauline (IJI Corinteni, Romani,

nevoie sE se rel-ere 1a ele in argumentarea tezei pe care o hata. (Vezi V,Gheorghiu. op. cit., p.77 0 -77 7).

B2 Dupa ce Ignaliu conduce biserica din Antiohia timp de 40 de ani, pleacd la Roma

unde sul'er6 moarte de martir. in drum qpre Roma scrie 7 epistole pentu Bisericiledin Efes, Magnesa, Tralles, Roma, Filadellia, Smima gi una cEke Polycarp,episcopul Smirnei. in aceaste epistold, Ignaliu citeazA dttBvanghelii, mai pulin dinMarcu, din epistolele pauline, Iacob, I-II Petru, I-[ Ioan, Apocalipsa (Vezi V.Gheorghiu, op.cit., p771, W.G. Kiimmel, op.cit., p.425; O traducere inrom6neqte a acestei epistole, vezi PSB, vol. I, had. gi note de D. Feciom,Bucuregti 1979,p 145-1 91)

"t C1-. V. Gheorghiu, op.cit.,p777.r3a Vezi Dicfionar biblic, p. 180 qi Merril C. Tenney, op.cit. , p.369 .

rr5 Scrisoarea sau Epistola c6tre Filipeni, scris6 de Policarp de Smima se crede tot mai

mult cd a lbst compusd din doud scrisori, scrise la date diferite qi anume, cap. 73-74, cca. 115 d.Ik., iar restul, cca. 135 d.lh. (Vezi Dic{ionar biblic, p 180).

Lrtoricul Evolulie i Formdri i Canonului

(lnluicni, Efeseni, I-II Timotei, Coloseni, E.r,rei), citand gi din I petru

f i I loan. "o Fiind ucenic al Ap. Ioan gi un bun prieten a lui Ignaflu dinAtttiohia, care utilizeazd milt Evanghelia dupf, Ioan, este foartepttthrrbil ca gi Policarp sf, o fi cunoscut. Motivul pentru cEre nu citeazA

dltr eu. nu cste cunoscut.

Un alt repezentant al Bisericii din Asia Mici este papias,

Ehcopul de Hierapolis din Frigra, ucenic Ai el al Ap. Ioan qi prieten

BU ['olycalp."' Din lucrarea sa "l.oylcou ruprarriru i(riyqsts" in 5

khlnrc, in care a incercat sf, adune gtirile despre cuvintele gi faptele

tlltrilorrlui, care mai circulau pe atunci gi care nu erau fixate inllr scrierile apostolice, potri\,lt fragmentelor care s-au mai pistrat

ett la Eusebiv. de Cezareea, se poate obsena cd Papias avea

inlil despre Evangheliile dupa Matei, Marcu gi Luca, precum qi

Fnptole Apostolilor gi epistolele catolice. I 38

itttr-un manuscris pS.strat in Biblioteca vaticani din Roma, din

al lXJea, existi gi o importanti mdrturie a lui Papias gi despre

ia dupa loan. "'

Yelt W.<;. Kiimmel, op.cit., p.426427. Yezt traducerea acestei scrisori gi citatele

dltt lnrlilc arnintite in cele 14 capitole ale Scrisorii, in PSB, vol. I, trad. gi note de

[l l'i'.,iorrr, lSrrcureqti 1979, p.208-214.IFnpiir,l uscuftase pe Evanghelistul Ioan gi-l insolise pe Policarp" (Cf. Irineu,

'tlltlnt ttreziilor, V, XX)CII, 4, d.upd Eusebiu de Cezareea, Istoia..., p 142, nota

ln4 r

El l,lurclrlu de Cezareea, op.cit., cartea a 3-a, XXXX, 15-16, p.144; vezi

flflAtturrle ln Bruce H, Metzger, The Carion of the New f'estament. Its Orogin,,{*velrrlrrncnts and SigrLihcance, Oxlbrd 7987,p.51-56 9i Lllrich H. J. Kiirtner,fupinx v,,n l-lierapolis Ein Beitag zur Geschichte des tiiihen Christentums,

.CJFIttrrHcrr, 1983

['l f' tJltcrrrghiu, op.cit., p.772 Aceeaqi mErlurie a lui Papias despre Evanghelia

hl lrrcrr o ghsim gi in manuscrisul 1b1. 44 din biblioteca regald din Stuttgart. in*FHHlfl nrlirturie se mai spune c5 Ioan irsuqi a dictat lui Papias evanghelia gi c6 l-afflltial 1ra Marcion. (C1. Th. Zahn, Einleitung in das Neue Testament, 7906,p lnnl

t-t

Page 39: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofond

in Biserica de Apus, o mlrhrie insemnati despre existenfa

canonului Noului Testamen! in acest timp, este cea a lui Clement,

episcopul Romei.roo in junrl anului 95 d.Fk. Clement adreseazi o

epistoli Bisericii din Corintlal, in care ii invitd pe corinteni si citeascd

epistolele Ap. Pavel adresate lor in urmf, cu aproximativ 40 de ani 9i

in care vor gisi solulii necesare pentru stingerea diferendelor dintre ei,

cuvintele Apostolului fiind "duhormicegti"- in ea glsim aluzii gi la

citate din Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni, I-I

Timotei qi Tit. De asemenea, se pot int6lni gi "multe idei Si

chiar pasaie tntregi din Epistola cdtre Evrei".la

Clement cunoagte gi epistolele I-II Petru 9i Iacob. Nu face,

schimb, aluzii la scrierile lui Ioan Apostolul, probabil, din motivul,

el va fi scris inaintea acestuial43. ftl toate scrierile sale,

introduce citatele Scripturii cu cuvintele: "l€yeu n YpcrQ{"

"ral (tepa 6E rpeQfi )'Lyet".taa

O lucrare mult cititi in aceste timpuri a fost 9i scrierea

scris[ c0ndva pe la inceputul secolului II, undeva in

sau Egipt, intitulata "invdldtura celor 12

I4 Cf. Eusebiu, op. cit., cartea a 5-a M, 2, p.796.

'u' Epistola este cuprinsi in Codex Alexandrinus (sec. V). (Vezi Eusebiu ", op'

cartea a 3-a, XVI, notz 66,p. I 17)- Epistola e tradusE 9i in romane$e in PSB, vol'

trarl. qi note D. Fecioru, Bucureqti 1979, p.37-104.ra2 Cf Eusebiu, op.cit., cartea a 3-a, )OO(VItr, l, p.741. in ac'est capitol Eusebiu

cezareea atribuie paternitate paulind Epistolei c6tre Ewei, iar pe clement

socotegte wrul dinte posibilii traducdtori ai acesteia: "... ea (epistoh cdtre

fost socotitd ca/dcdnd parte din operele Apostolai Pavel, cdci acesta

in scris evreilor trebuia sd o facd tn limba matemd, iar de traducerea ei s-al

tngijitfe Evanghelisnl Luca, fie Clement despre care vorbim. Ultima pdrere

cea probabild din picina asemdndii stilistice dintre Epistola cdtre Evrei Si

lui Clement, precum Si din pricina tnrudirii ideilor din ambele sciei"'ra3 v. Gheorghiu, op.cit.,p173.tu Yezt W.G. Kiimmel, op.cit., P 427.

Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului

(0rtrct1{ rf,ry 6or6<ra &noodk:v).'ot La baza celor doui cii - calea

vlo[ii qi a mor,tii - despre care se vorbege in lucrare, sti respectarea

tau nerespectarea principiilor noi de via!5 cregini de care vorbege

Nurrl 'l"estament, f6c6ndu-se aluzii la aproape toate scrierile. Mai pufnOllntc in lucrare sunt Evanghelia dupi Marcu, Filimon, I-ilI Ioan.1a6

lmportant de menlionat pentru acea$e perioadl sunt $i alte doulJucrnri intitulate "Epistola cdtre Diognu;tr4l A care autorul 1qi

lnterrrr:iazA expunerile sale pe cele scrise in"lege qi profefi",precum gi

fi " 1,,'vanghelii Si scrierile apostolice", citAndu-se in mod special

iile dupl Matei qi Luca, precum gi Romani, I-II Corinteni,

Filipeni, I Timotei, Tit, I Petru gi I Ioanlas, Si "Pdstorul lui

Umu't4e, care face speciali amintire de cartna Apocalipsei, cea care

Ffvlt de model autorului in compunerea scrierii.

I)ac[ rlmtn in epoca P[rinfllor Apostolici, necitate anumite

nlc Noului Testament aceasta nu inseamni ci ele nu fEceau parte

oolc 2 grupe: Evanghelii gi Apostol, ci numai cA din ele nu s-au

Anlfutturl" in legdttr[ cu lucrarea "Didahia celor 12 Apostoli", vezi PSB, vol. l,ogti 1979,p.15-33.

' (ihsorghiu, op. cit., p.713-77 4.

ttl oi este necunoscut, darin cap. 11 al lucrlrii el se intitrleaz6 "irv6pcel al

llru'". (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.774 gi traducerea rom6neasc6 a

Irr l'SB, vol. 1, Bucureqti 1979, p.331-347).

t fbst scrisZ undeva l6ng5 Roma sau poate chiar in Roma de un oarocare

lirrte al unui episcop pe nume Pius I (141-157) qi face amintire de ea Sfrrn r c il $i clteazl in scrierea sa C ontm ereziilor (hirleq C ontra ereziil or, lY,

11 - l'tlllorul lui Herma, trad. rom in PSB, vol. 7, p.217-317). La sfhrqihrl

rlut e ltllc ltornani, Sf. Pavel salutE intre a[ii qi pe un oarecare Hermas (Rom.

f {1 1rr, urrrc C)rigen il identificd cu autorul scrierii '?dsrorul...", dm care nu e(Vtrzi 1;,ir"o, Scieri alese, partea a [-a, Exegeze la Noul Testament.

llttgllciune. Filocalia, in PSB, vol. 7, tad, Pr.prof. T. Bodogae, Pr.prof. N.

/,rrricrr l,u[cu, Bucuregi 1982, p.l5 9i 313 gi ldem, Scnei alese, partea a

75

74

ll l'Slt. vol. tl, p.275),

Page 40: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

76 Stelian Tofand

scos argnmente in favoarea cel,or analizate in scrierile Parintilapostolici.

b). Apologelii secolului II gi mdrturiile lor despre colecfiade cdrli canonice ale Noului Testament

Secolul II este epoca mirturiei apologetilor cregtini. intre ceiat apirat cu r0l,ni gi convingere invifdtura credinlei cregtine, at6tfala iudeilor, cdt gi pdgdnilor, 1a loc de frunte se situeazi Sf. IMartirul 9i Filosoful, grec de origine, din Siriar50.

in lucririle sale "Dialogul cu iudeul Trifon"tsl gi cele

"Apologii"\52, Sf. Iustin aratil cdin fiecare duminicf, la serviciulde la tsisericd se

(memoriile apostolice),

profelilor)1s3.

citea rd, d,nopurlp ovei;pma titv aq rq, ouyypq,pFr,0(rq, rrriu npoQrlrf,ru (

Sf. Iustin inlelege prin "memoriile Apostolilor", aga dupi cinsuqi afirmS, Sf. Evanghelii c0t qi Faptele Apostolilorls4. El citnazA

mai multe ori in scrierile sale texte din Evangheliile sinoptice ca

yiypenraL iy rds anoprurlouer5pr aot rirl &nootol,rivl55 gi afirma in

t50 O prezentare documentatd a vielii operei teologice a St. Iustin Martirul, vezi L.

Bamard, Justin Martyr, his Life and Thought, Cambridge 1967.

'5' Lucrarea "Dialogul cu iudeul Tifon" a lbst tradusl qi in rom6negte inApologeli de limba greacd, vol.. 2, Bucuregi 1 980, p.89-259.

152 Informalii despre Iustin Martirul qi Frlosoful gi lucrdrile sale vezi la EusebiuCezareea, op.cit., cartea a 4-4 \{If 3-8; )C, 6-10; XVI; XV[; XVtrI; c'artea a

VIII, 9; XXVII 4. Cele 2 Apologii ale Sf Iustin a fost tradusE qi in rom6nege,

PSB, vol 2, Bucuregti 1980, p.25-89.153 Vezi Sl. Iustin Martirul 9i tr)losoful, Apologia I, 66,3, trad. rom. PSB, vol.

p 70 qi \Y.G. Kiimmel, op.cit.,p.429.154n.ttDtaemt55 Cf . Dialogul cu iudeul Tifon, PSB, vol. 2, 707,3, p.211 qi 104,7, p.216. Yea

W.G. Kiimmel. op.cit., p.429

Istoricul Evo lutiei Formdri i Canonului

oxprcs cA aceste "memorii" au fost compuse de "Apostoli sau de

Unna$ii 10r"156. intre scrierile inlelese de el ca ',memoriileApostolilor", nu include operele Sf. Ioan (Evanghelia, epistoleletobomicegti gi Apocalipsa), dar este pufn probabil ci Sf Iustin si nufl cunoscut scrierile Sf. Ioan. Explicafia ar fl ci, pentru tezele sale i-au:lrr.jit mai mult celelalte scrieri de care face amintire, gi mai pufin ale

8ll [oan's'. Mai pufn citate rim6n qi unele epistole pauline qi

:oborbnicegi (Filimon, Efeseni, [I Petru, I-[ Ioan qi Iuda)158.

Ucenicul sf,u Tatian Sirianull5e, devenit mai tdrziu, dupl ce

pArll se gte creginismul, inlemeietorul sectei encratitilorl6o compunepontru tara sa o "Armonie a Evangheliilor" otnoscuti sub numelettllhtlcsaronul lui Talian" sau "Cele patru Evanghelii tn una

ilngprd"161, din care rcz;irtA o buni cunoagere a celor patm

[?vnr rghelii canonice I u2.

** lhi,lrrr,103,8. Iustin in{elege prin "urmagii Apostolilor" Evangheliile dup6 Marcu

St 1,rca, p.214.

A4t cxplic6 Prof. V. Gheorghiu lacuna Sf. Iustin, ven op.cit., p.776.

Vczi W,G. Kiimmel, op.cit.,p429.Vtrzi Il,usebiu..., op.cit.,4, XVI. 7-9; XXIX. 1-7; 5, XlI. 1-8, XXVII 4; 6,K]1.1

llutehiu de Cezareea prenrtA doctrina 1or, astfel "aSa-nttmilii "encratifi"Ittttlimu ablinerea de la cdsdtoie, respingdnd vechea crealie o lui Dumnezeu Sittlllrilind naiv pe cel ce a Jdcut pe bdrbat Si pe femeie tn vederea nasteii de fii. Eiltt'il'(tnizau abyinerea de la aSa-numitele elemente tnsuflefite, prin care, tnNenillumirea lor fald de Dumnezeu care a creat tntreaga lume, tdgdduiauHtr'lttluirea celui dintdi om..." (op.cit., cxtea a4-a, XXD(. 2-5, p.178)

f 'f, llusebiu, op.cit.,4,)O(X.6.t'l W,G. Kiimmel, op.cit., p.432 Diatesaronul lui Taflan s-a bucurat multE yreme

Itt hrserica siriacd de mare autoritate, inlocuind evangheliile canonice. Abia'f 'lrtrrxloret, episcopul din Cyrus, a pus cap[! la anul 423. ace*ei stdri de lucrun,lttltrxlucAnd iaraqi in biserica siriacd, evangheliile canonice. (Cf. V. Gheorghiu,l1t r'i1,, p.777)

7't

Page 41: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

intr-o alti scriere a sa"Cuvdnt cdtre Elini", Talian crteazd din

Faptele Apostolilor gi din mai multe epistole pauline ca: Romani, I

Corinteni, Efeseni, Coloseni, Tit qi Ewei163.

Un reprezentant de seami a bisericii siriace din a doua jumitate

a sec. II, es[e Teofil, episcopul Antiohiei Siriei.l6a

El scrie in jurul anului I 8 1 d.FIr. 3 car,ti adresate hi Antolicr6s , o

Armonie a Evangheliilor Si potrivit mdrturiei lui Eusebiu gi lucrarea

"impotriva ereziei lui Hermoghun"'uu, la alcltuirea cf,reia, folosind

multe mirturii din Apocalipsi, Teofil citeazA in lucririle sale din

Epistolele pauline: Romani, I Corinteni, Coloseni, pastorale 9i Elrei,

precum qi din epistolele catolice Iacob 9i I-II Pstru, numindu-le

" sfintele Scripntri ale autorilor inspirali"t67 ,

O bogat[ activitate literarf, desfrgoari, in aceeaqi vreme,

reprezentantul bisericilor din Asia Micd, Meliton, episcopul

Sirdes.,ut in anul 176 inainteazd impdrat,lui Antoniu Piull6e

Apologie pentru apdrureacredinlei cre$ine, in care vorbe$e despre

Scripturi, menlionand mar multe locuri din cele 4 Evanghelii, F

Apostolilor qi Apocalipsi, aritand cI toate cele profelite in V

Testalnent s-au implinit intocmai in timpul 9i inMantuitorului Iisus Hristos. Se pare cf, in lista lucrSrilor

Meliton, prezentatd de Eusebiu de Cezateea, se gdse$e fl

tut 'latirn nu citeazd gi epistolele cdtre Timotei, pentru motive ugor de dedus,

linem seama de faptul cE Sf. Pavel ii recomandd lui TimoGi pufln vin

sldbicirmile lui trupeqti (Ibidem).r6a Cf, Eusebiu, op.cit., 4, XXIY, p-174.155 Vezi aceste ca1ti traduse gi publicate i:r romdneqte fu PSB, vol. 2, Bucureqti 1

p 267-368.166 Cf. Eusebiu, op. cit., 4, XXIY, p.L74.

'u7 Cf. w.G. Kiimmel, op.cit.,P.432.168 Cf. Eusebiu,op.cit.,4, XXVL 1'p.175',W'G' Kiimmel'Einleih'tng"''p'433'r6e Potrivit cronicii lui Eusebiu (la anul 170), Meliton, episcop de Sardes' a

Apologia sa nu c6tre Marc Aureliu, ci c[tre Antoniu Piul. (cf Eusebiu, op.cif.,

XXVL 1, nolz 724,P. 175).

Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului

0omcntariu probabil la cafiea Apocalipsei, daci acest lucru ar insemna

fuorarea cu tiflu1 "Despre diavol Si Apocalipsa lui loan"170.

O mirhrrie importantf, deqpre canonul cir,tilor Noului'l'ostament, din prima jumitatea a sec. II, este gi aga-zisul "Canon" allul Marcion, ereticul, scris in junrl anului 744 d.Hr.l7r Marcion era

cfi6inar din Sinope, din provincia Pont, unde tatil sf,u era episcopl72.

Datoritf, atitudinii sale exagerat antiiudaice, ajungAnd sA

ft;pingl intreg Vechiul Testament, este aspru criticat gi exclus din

icf,. Pleaci la Roma in cele din urmi gi, nefiind nici acolo

de Biseric5, incearci sd otgarizeze o Biserici proprie cireia iio noul Sf. Scripturi, un nou canon al Noului Testamenl care sf,

lipsit total de influenle iudaice. "Canonul" sdu consta din

lia dupd Luca, deSi a respins primele dou[ capitole care

de nagterea din fecioari, din l0 epistole ale lui Pavel,

epistolele pastorale gi Ewei. Lista lui incepea cu Galateni,

ctrre urma I-II Corinteni, Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni (pe

n numil-o Laodiceni), Coloseni, Fitipeni gi Filimon.r73

"C)anonul" lui Marcion a stdrnit o reacfle violenti in Bisericf,.

c[ oponenlii lui s-au ridicat in apdrarea cir,tilor pe care el le-a

s, c dovada clard. a autoritSgii lor. Irineu l-a atacat violenl iar

lurr a scris cinci cir,ti tmpotriva erorilor lui.l'o in ce mdsur6, insi,

nt'errsttr listd la Eusebiu, op. cit., 4, XXIr'I, 2, p.77 5.

W.(,i, Kiimmel, op.cit., p.430.

rrtlc despre Marcion gi activitatea s4 vezi Eusebiu de Cezareea, op.cit.,

a 4ar,Xl.4-9;){n34. XIV.5-7; XXD(.2-3; cartu.a 5-4 XVL2l etc.

Morfll C. Tenney, op.cit.,p.371; W.G. Kiimmel, op.cit., p.430-431; I(Th., Marcion und die dltestem Prologe zu den Paulusbriefen, Kyriakon,

rt, .1, Quasten I, 1970, p.135 urm gi Pr.prof.dr. Ioan Coman, Patrologie,

l, lf trcrrr cgti 1984, p408412

79

l,l,i, ('rrman, op.cit., p.471

Page 42: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

80 Stelian Tofand

Marcion in mod cu totul intenfonat gi motivat a renunlat la c5r,tile

Noului Testament pe care le amintegte, este astizi lncf, o etigmd.'1s

Canonul arbitrar stabilit de Marcion scoate in eviden!6 2

adeviruri. 1). cirlile pe care le-a inclus in "Canonul" s[u erau

considerate indiscutabil autentice; 2). cd{.lle pe care le-a respins erau

socotite canonice de marea majoritate a contemporanilor sii.

Pentru cunoa$erea extensiunii canonului Noului Testament in

sec. II, in Biserica Apuseand, de o deosebiti importanll este

"Fragmentul Muratori", un manuscris latin cf,ruia ii lipseqte incepuful,

aparfindtor sec. vIL g6sit in Biblioteca ambrozianS din Milan 5i editat

pentru prima oari de invilatul Ludovico Muratori in anui L740.176

Documentul a fost compus in sec. II, in jurul anului 170 d.FIr., de un

autor necunoscutlTT iar pentru c[ limba lui prezintf, multe greutafi de

r15 Y eziW.G. Kiimmel, op. cit., P.431,r75 unii teologi au atribuit acest manuscris lui Ipolit de Roma, dar s-a dovedit

atribuirea nu este intemeiati. (Cf. W.G. Kiimmel, op'cit., p'435, 9i HCampenhausen, Die Entstehung der Chistlichen Bibel,7968, p284) -

Antonio Muratori, unul dintre cei mai mari istoriografi italieni qi invdlat renumit

a nascut la 27 Oct. 16'72 in Vigrola. Duph ce intr6 in randul clerului, devine in

l6g5 bibliotecarlaBibtiotecaAmbrozianE dinMilano. cinci ani mai tatziu (1700

trece in serviciul familiei princiare d'Este, la curtea din Modena, unde ip6n6 la moarte (23 ian. 1750) firncJnnile de arhivar 9i bibliotecar. AmEnuntt

despre prodigioasa qi variata sa oper6; veztitt Lexikonftlr Theolo.gie und Kirche

vol vI[, 1935, call. 381 urm Dup[publicare fragmentul s-a bucurat de o aten]i

deosebita din partea cercetatorilor, iar bibliografia referitoare la el este irners6.

studiu de referinla, in acest sens, este cel al lui G. Bardy in Dictionnaire de

Blbie. Supplement, vol. 5, Paris 1957t77 in privinla autorului s-au presupus, de-a lwrgul timpului, foarte multe ipoteze.

mai adese4 luat in calcul, ca autor al documentului a fost Hipolit al Romei (1

235). tmpotriva acestei ipoteze s-au ridicat obiecJri in primul r6nd, totala t6cere

documentului in privinla epistolei cdtre Evrei, de care Hipolit este interesat,

amintire de ea, in scrierile sale, precum 9i opinia autonrlui cE Apocalipsa a

scrisa inaintea epistolelor pauline. A se vedea amdmrnte in leg6tur5

controversata problema a autorului: 'Ih, Zaht, Miscellanea 1/, Hypolifus,

Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului

orl)rimare, se crede cI e o traducere defectuoasi in latini a unui

original grecesc.rT8 Presupunerea este totugi greu de dovedit.

Ft'ngrncntul de document care s-a pistrat dd o listi a scrierilor Noului'festanrcnt impreuni cu o descriere a originii gi confinutului lor. Ceea

CS rcicse din aceasti listi qi descriere este faptul cI in sec. II, creginiitlltr Rorna socoteau canonice; 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13

€pisl.olc pauline (epistola cdtre Ewei nu este amintiti), unele epistole

€Elolioe (mai pulin Iacob gi Petru) gi Apocalipsa. De cele ale lui Iuda

fl loan, autorul afirmi cd au putut sd nu fie compuse de cei doi

Aprlstoli. ci numai s5. le poarte numele pe nedrep! precum "Cartea

lnle lcpciunii lui Solomon", poartf, numele lui Solomon. 17e

Fragmentul mai cuprinde qi scrierea "Apocalipsa lui Petru" giinsurprinzitor "inlelepciunea lui Solomon". Este mentionat de

ea "Pdstorul lui Herma", dar scrierea nu este consideralS

riviti pentru inchiniciune"'. "in catholicam ecclesiam recipi non

1tr.r80 rrBl poate fi :uttlizatpe cont propriu, dar citirea lui in cadrul

ui divin este prohibitf, pentru ci autorul acestei cilti nu line nicignrpul profepilor, al cf,ror numf,r este complet gi nici de soborul

Vr,rlirsscr des Muatorischen Kanons, in NKZ 32, 1922, p.411436', l.I.J.l,uglrrnge, Rerue Biblique, XXV, 1926,p.83-88 9i XL[, 1933, p 161-186; V.

[trt]ct il propune ca autor pe Melilon de Sardes; J. Capman incearc6 sE

tlutrrorrstrcze cd tiagmentul a lEcut parte din Hipotipozele lui Clement

Alt'xrrrrtlrirril Vezi Bruce H. Metzger, The Canon of the New Testament, Oxford

l qHT

W,(,J, l(iimmel, op.cit.,p.434;EL von Campenhausen, Die Entstehung...,p.283Mnt t'cccnt P. Henne (La datation du Canon de Muratori, it Revue Biblique 7993,

lr r,l '75) a ajr.ms Ia concluzia cd Fragmenful este de provenient6 apuseand gi

rlqlr,nzh ([in sec. al Il-lea Amdnunte in leg5turd cu vechimea, formatul, cuprinsul,

llttlrnt lrur[a lragmentului Muratori pentru Noul Testament, vezi Diac. dr. Grigorief' Mtrcu, Fragmentul lv,Iuratori,Slbnt 7944.

l.'l W.(;. Kiimmel, op.cit., p.435.

lhhlunt

8l

Page 43: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

82 Stelian T,

Apostolilor, cdrora le-a fost incredinlati culminafla descopenn

frcute de Dumnezeu oamenilor".18l

Importanla acestui document consti, agadar, nu numai

mirturia pe care o di despre existenla in r.remea aceea a unui

aproape cuprinzdtor despre Canon, ci gi pentru incertitudinile

referitoare la omiterea sau lrcluderea unor scrieri care ulterior au

respinse ca apocrife. Urmarea practici a includerii sau exlcluderii

scneri in canonul Noului Testament, a fost acceptarea

neacceptarea citirii ca lecturi biblice la cultul divin a unor pericope

aceste scrieri, fapt care, cu timpul, pentru unii a devenit chiar

cnteriu dupf, care se putea distinge canonicitatea ori necanonict

unei scrieri.l*2

Listei cirlilor canonice enumerate de fragment

inceputul.l83 Fragmentul incepe cu o propoz\lie teclari care

referire la Evanghelia dupf, Matcu, urmf,toarele amintind

dupa Luca, despre care se afirmf, cd e a treia din ;irul celor

canonice.lto Sunt amintite in continuare Evanghelia dupi loan,

din cei 12 Apostoli ai Domnului, precum 9i Epistolele sale.

Faptele Apostolilor se afirmi cd sunt scrise tot de Luca

"preabunul Teofil", iar lipsa gtirilor despre moartea lui Petru,

cdlitoria Sf, Pavel in Sparia, ftagmentul o pune pe seiuna faptulut

"Luca n-a fost martor ocular al acestora".l85 Referitor la epistolele

Pavel. fragmentul Muratori mdrturisegte ci insuEi autorul lor arutd c

de unde qi motivele pentru care scrie: corintenilor le interzicea

r81 Ct-. Gr.T. Marcu, Fragmentul...,p.78tB2 lbidem,p.431r8r Unii specialiqti nu exclud posibilitatea ca acel inceput s6 h cuprins 9i

Veclriului Testament (Vezi V' Gheorghiu, op. cit., p 77 9).Iua in cele precedente va h fost vorba de Evangheliile dupd Matei qi Marcu' (Cf

Ktmmel, Einleitung..., P 43 5),rt "Di" Passio Petri und die Reise des Paulus yon Rou. nach Spanien berichtet

nicht, weil er sie nicht miterlebt hat" . (Cf. W.G. Kiimmel" op.cit',p'435)'

Istori cu I Evo lupiei Formdrii Canonului

l)t'o voca dezbinirt Galatenilor le interzice circumciziunea; Romanilor

le sr;ric despre folosul scripturilor sfinte etc, Apostolul scrie ca gi Ioan

G&tt'c 7 Biserici: Corint Efes- Filipi, Colose, Galatia, Tesalonic Ai

Ftttttt Corintenilor gi Tesalonicenilor a fost nevoit si le scrie, pentru

lndrcptarca lor, a doua oari. Este mentionat, de asemenea, gi faptul c[fuostolul a scris gi unor persoane particulare, fiind amintite astfel

fttlrlolole citre Filimon, Tit gi douf, cf,lre Timotei186.

ln fragment mai este amintit gi faptul ci Sf Paul ar fi scris incicpistole, una citre Laodiceni qi alta citre Alexandrini, aceasta

rrlml pled6nd in favorul ereziei lui Marcion. Aceste epistole -

ll0 l]ragmentul - nu pot fi primite in "Biserica catolicf," pentru cil( loate dmesteca mierea cufagurele".181

in afar[ de cirlile amintite, mai sunt considerate canonice gi

lui luda, cele doud ale lui Ioan (I-il Ioan) qi Apocalipsa lui

'I'rccerea sub tf,cere a Epistolei cdtre Ewei, de cf,tre autorul

tcntului, se va fi datorat, probabil, faptului ci Novalienii cdutau

ilrtorneieze rigorismul lor exagerat pe un loc riu tnleles din

It1 ((,,4), la fel inttmplAndu-se qi cu Epistola lui Iacob, care

alt, "credin1a fird fapte este moartd" (2,26), iar Epistola a II-a

Itctru, i se va fi pirut indoielnic[ datoritf, locului din 3,5.10lrr O traducere gi o prezentare in detaliu a Fragmentului

ori" va fl expusi la sffirgitul acestui capitol, intr-un Excurs,

$pccial acestei probleme.

. Vczi Ei V. Gheorghiu, op cit.,p.780

'lu, I'attlusbiefe, die aus hdretischen Kreisen stammen, wie die Biefe an die

'ttrcr ocler Alexandiner, werden zurl,tckgewiesen; man Kdnne nich Galle mit

tni:sc'lten". (Cf W.G. Kiimmel, op.cit., p435; Yezr qi Gr.T. Marcu,

83

Irr rrrniinunt katat[ aceast5 problemE \a Th. Zahn,

tnrtttlichen Kanons, Leipzrg und Erlangen, tr, 1906,

Geschichte des

p.1-143; W.G.Vut

t t 1

t. t' i t., plJ 43 5 437, V. Gheorghiu, op. cit., p.7 81-7 82

Page 44: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

84 Stelian Tofond

O ultimi marturie a sec. II, despre canonul Noului Testament o

ofer[ Sf. Irineu, episcopul Lyonului (+ 202), care gi-a ciStigat

cultura gi fonnalia sa teologicf, in Rf,s[rit.18' in lucrarea sa "Adversus

Haeresis", Sf Irineu df, dovezi clare c[ tn vremea sa cele 4 Evanghelii

erau un fapt axiomatic fiind comparate cu cele 4 co$uri ale

plmAntului gi cu cele 4 v6nturi ale cerului.leo El citeazd' adesea din

Faptele Apostolilor qi afirmd, uneori in mod explicil ct citeazt

Scriptura. Epistolele lui Pavel, Apocalipsa 9i unele epistole catolice,

degi nu sunt citate in mod explicit ca Scripturd, sunt privite cu mult

respect (in special primele douf,), in ele g[sindu-se o sursi primari de

doctrini qi autoritate la care trebuie si facem apel in caz de

conttoverse. Impotriva aqa-zisei "cunoaqteri ezoterice" a adversarilor

sf,i, Sf Irineu pune accert pe tradiliile Bisericii pe cale le socotegte de

origine apostolici. in aceste tradilii. Scripturile Noului Testament i$i

au un loc de primf, autoritate. Se cunoa$e, de asemenea, ci el a

respins cu hotdrare epistola cdtre Ewei ca flind nepaulinf,, amintind, la

fel, mai pu,tin de Filimon, II Petru, III loan, Iacob qi Iuda.lel

in concluzie, se poate afirma ci apologef,i sec. II folosesc, ca

fiind socotinte canonice aproape toate scrierile Noului Testament, cu

excepfia epistolei catre Filimon, 5i III loan. Mai pulin folosite au

epistolele cdtre Ewei, II Petru, Iacob, Iuda 5i Apocalipsa'

,8e Irineu era originar din Asia Micd qi se n,*e c6 a avut ocazia ca sd-l aud[ qi

cunoascd pe Polycarp, episcopul Smirnei. (Vezi Pr. Prof. LG. Coman', op'cit'

p 130-132 9i 148-150 qi Eusebiu de Cezareea, Istoria biseiceascd,2, XItr-XIV;

3, X\4II 2-3, XXILZ4: 4, VII 4-9, X-XI; XN 1-2; XXD( 1-2; 5, XXIV 1l-18;

XXVI-XXVIII etc.)

'eo Este vorba, aqadar, de o "evanghelie in 4 forme" (ei:ayy{"uov tetpopl6pQov),

Numdrul lor de 4 este prehgurat in viziunea apocalipticE a celor 4 fiare

I,4 urm; 10,14; Apoc 4,6 urm.); in cele 4 legStwi pe care Dumnezeu le-a

cu omemrea: Adam, Noe, Moise 9i Hristos. (Cf. Irineu, Adversus Haeresis

lll,ll,2, dupdProf. dr. LG. Coman, op.cit.,p.21)-Ier V. Gheorghil, op.cit.,p.782; WG. Kiimmel, op.cit.,p.433-

..__.__ Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului g5

pllrrrclor doul se explicS, prin conlinutul 1or de mai mic6 rmporta4i,lHt' lrtlrcbuintarea mai rard, a celor din urmi se datora faptului ci mulliElotici pretindeau a-qi intemeia erorile lor pe citate din ele.1e2

Excurs : " Fragmentul Muratori "

Originalul latin aI "Fragmentului Muratori"re3 este insofit derea lui, publicata pentru prima oari integral in literatura biblic[

noirsci de specialitate.lea Excursul va cuprinde gi cdteva reflecliitturginea cuprinsului qi, in special, valorii Documentului MuratoriCoctt ce pnvegte atestarea canonului Noului Testament in sec. II.

toxtul fragmentului:

l. "Fragmentul Muratorium"

[. <... > quibus talnen interfuit et ita posuit.Ter-

llltium evangelii librum secundum Lucam.

Lucas iste medicus, post ascensum Christi,

cum eum Paulus quasi itinerisles studiosum

.5 secum adsumpsisset, nomine suo

ex opinione conscripsit, dominum tamen nec ipse

vidit in came, et ideo, prout assequi potui!ita et a nativitate Iohannis incipit dicere

Quartum evangeliorum Iohannis ex discipulis

Vprr W. l( Kiimmel, op.cit. , p.434; Studiul Noului Testament,manual .., p. 16.-lprlrrl csto proluat din Bruce M.Metuger, The Canon of the New Testament. Il'slhlttltt, l)evelopment mdSignficance,Oxford 1987, Anexa4, Appendix, p.305-307.

lhrr tttrrcrrtul a mai fost tradus dup6 acelaqi text, de Pr.Ioan Barbu in tpza sa de

dttr,lrrtrrt nepublicatd incd, cu trtld, Istoia formdrii Canonuui Noului Testament

Fthl t'n,ttcolul al lV-lea, Bucureqti, 1999,p 219 urm.

*lth,l lrr 'l'h.Zahn,Geschichte des neutestamentlichen Kanons, vol.Il, p. 139.

Page 45: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

I st or i cul Evo lulie i Formdri i C an onu lui 8786 Stelian Tofand

tzl10 cohortantibus condiscipulis et episcopis suis,

dixit: "Conieiunate mihi hodie triduo et quid

cuique fuerit revelatum, alterutrum

nobis ennaremus. "Eadem nocte reve-

latum Andreae ex apostolis, ut recognos-

centibus cunctis Iohannes suo nomine

cuncta describeret. Et ideo, licet varia sin-

gulis evangeliorum libris principia

doceantur, nihil tamen differt creden-

tium fidei, cum uno ac principali spiritu de-

clarata sint in omnibus omnia de nativi-

tate, de passione, de resurrectione,

de conversatione cum discipulis suis

ac de gemino eius adventu,

primo in humilitate despectole6, quod fu-

it, secundo in potestate tegali prae-

claro, quod futurum est. Quid ergo

mirum, si lohannes tam constanter

singula etiam in epistulis suis profert

dicens in semetipsum'. Quae vidimus oculis

nostris et auribus audivimus et manus

nostrae palpaverunt, haec scripsimus vobis.

Sic enim non solum visorem se et auditorem,

sed et scriptorem omnium mirabilium Domini per ordi-

nem profitetur. Acta autem omnium Apostolorum

sub uno libro scripta sunt. Lucas "optimo Theophi-

lo" comprendit, quae sub praesentia eius singula

gerebantur, sicuti et semota passione Petri

evidenter declaral sed etprofectione Pauli ab ur-

be ad Spaniam proflciscentis. Epistulae autem

Pauli quae a quo loco vel qua ex causa directae

sint, volentibus intellegere ipsae declarant:

primum omnium Corinthiis schismae haereses in-

terdicens, deinceps Galatis circumcisionem,

Romanis autem ordinem scripturarum, sed et

principrum earum esse Christum intimans

prolixius scnpsq de quibus singulisln neces-

se est a nobis disputari, cum ipse beatus

apostolus Paulus sequens predecessoris sui

lohannis ordinem non nisi nominatim septem

ecclesiis scribat, ordine tali: ad Corinthios

prima, ad Ephesios secunda, ad Philippenses ter-

tia, ad Colossenses quarta, ad Galatas quin-

ta, ad Thessalonicenses sexta, ad Romanos

septima. venun Corinthiis et Thesalonicen-

sibus licet pro correptione iteretur, una

tamen per omnem orbem terrae ecclesia

diffirsa esse dinoscitur, et lohannes enim in a-

pocalypsi licet septem ecclesiis scribat,

tamen omnibus dicit. Verum ad Philemonem uruIm

et ad Titum unam et ad Timotheum duas pro affec-

tu et dilectione, in honore tamen ecclesiae ca-

tholicae, in ordinatione ecclesiasticae

disciplinae sanctificata sunt. Fertur etiam ad

t5lLaodicenses - alia ad Alexandrinos Pauli no-

mine finctae ad haeresem Marcionis et alia plu-

14 quae in catholicam ecclesiam recipi non

l,4l

40

t5

20

25

30

45

50

55

60

65

t3l35

te6 lbidem.thtlem, lttp'd B.Metzger, op.cit, p.306

Page 46: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T

potest: fel enim cum melle misceri non con-

gruit. Epistula sane Iudae et superscripti

Iohannis duae in catholica habentur et Sapi-

entia ab amicis Solomonis in honorem ipsius

scripta. Apocalypses etiam Iohannis et Pe-

tri tantum recipimus, quam quidam ex nos-

tris legi in Ecclesia nolunt. Pastorem vero

nuperrime temporibus nostris in urbe

Roma Hermas conscripsit sedente cathe

dra urbis Romae ecclesiae Pio episcopo fratre

eius: et ideo legi eum quidem oportet, se pu-

blicare vero in ecclesia populo neque inter

prophetas completo numero, neque inter

apostolos in fine temporem potest.

Arsinoi autem seu Valentini vel Mi l tiadis

nihil in totum recipimus, qui etiam novtrm

Psalmorum librum Marcioni conscripse-

nrnt una cum Basilide Asiano Cataphry-

gum constitutore (... )

Istori cul Evolu{iei Formdrii Canonului

hlurlio. dupi inallarea lui Hristos, (4-5) dup[ ce Pavel l-a luat cu sine

$6 pr.: unul instruit in drept201 (6) a compus-o in numele s1u202, dupe

p[rorco conformf, tradifleizo3 (6-7). Totuqi el insugi nu l-a vdztfi pe

[/ll,t "*ia

" quasi ut iuris studiosum" a fost in]eleasE qi interpretat6 in mod diferit de

uAlre specialiqti in acest sens A llarnack (in Sitzungeberichte der kaniglichtttvultichen Akademie der Wissenschafien, Berltn, 1903, p. 273), care a relinutlltttr. rr indicat cE in limbajul tehnic al dreptului roman expresia s-ar putea referi latlll lNrrti()r sau expert in legi, care a fost in serviciul unui demnitar roman. Degi

Huitiltn (itulature era frecventd inainte de vremea Digestelor lui Iustinian (publicate

Itr I tl;. a^sllel incdt a putut fi la indem6na traducdtorului Fragmentului,nrmeni nuI $trris nici o ipotez[ sintagmei grecegti pe care o traduce - acceptAnd, bineir{eles,

9F rttrr'rst car:ron a fost scris inilial in greceqte. O ipotezE in sprijinul interpretErii luiHutttrrok este aceea a lui Joseph Lamari6 care, in Saint Chromace dAquilde,

tln tlu Canon de Muratoi, Revue des Etudes Augustiniennes, XXIV (1978),

l(ll-102, este de pirere cE textul latin al Fragmentului pare sE fi constituit o

lrurttru Chroma{iu de Aquileea, care, in Comentaiul sdu La Matei (scris intre

6i 4fl7), vorbegte despre Luca mult mai clar decdt Fragmentul, astfel'. "Lucasl)ominum in catne non vidit, sed quia entditissimus legis erat quippe qui

l'uuli apostoli in omnibusfuit, instntctus gratia Dei ipse apostolontm Actaexposuit et evangeliam nomine suo conscripsit." Yei Bruce B.

t', op cit, p 305, care prezinl[ gi alte variante de interpretare gi Ion Barbu,r'll .1t.'222

J[tv(:flc expresia "nomine suo" M.J. Lagrange, itI-e canon d'Hippolite et le

dt: Muratoi, Rerue biblique, XLII (1933), Paris, p. 173, nota 3, e de

t, r:lr Luca nu ar h putut scrie Evanghelia in numele s6u, szo referindu-se lalnlivrrl cel mai apropiat (Paulus), iar pe nomine il transcrie It numine,

| "crr asentimentul sdu" (al lui Pavel). Ipoteza nu pare ^zi cea trrli)tm.

ttltttnt)nt,, "dupd p6rerea generah", adicd potrivit tradiliei, intruc6t expresia este

h rrrci ca echivalent al lui i( drofrq = "din auzite, prin tadilie". Lagrange

11f 1,ry|c clr ex opinione se referd lapdrerea lui Luca, traducAnd nomine (:numina)lt\ t)lilni()ne conscipsit "a scrie cu asentimentul sdu (al lui Pavel), ceea ce le

,,r l,trr:a) socotea de cuviinl6". Zahninlocuieqte ex opinione at ex ordine,

urrl rrl lui rcuOe(iq = "Ia rdnd, unele dupl altele'', "rAnd pe rAnd", "succesiv"

8988

t6l70

l7l75

80

2. <Fragmentul Muratori> traducele qi explicalii la

(1) ..1a carelee oricum a participat $i astfel ie-a intocmit.200

(2) al treilea rdtrd cartea evangheliei dupi Luca. (3) Acest

teu La traclucerea gi explicarea textului am folosit spre comparare gi lucrarea Pr.

Barlru, I.stoia formdrii .. ,221unn. gi pe care o qi citez.tee Termenul quibus se referd desigtu la predicile Sfhntului Apostol Petru.200 Text,l se refer6 la Sl-.Marcu cel care a agternut in scris, in opera s4 o bun6

din activitatea kerigmaticd a Sf.Ap.Petru.I ttrrr l, 31. (Vezi I. Barbu, op.cit.,p.222).

Page 47: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

90 Stelian T'

Domnul in trup qi, de aceea, pe cat a putut dobdndi20a, (8) aga a

inceput sf, spun6205 - de la naqterea lui Ioan. (9) A patra dl

evanghelii este a 1ui Ioan, (unul) dintre ucenici. (10) Fiind

(si scrie) de citre ucenicii206 9i episcopii2oT s[i (11) (le-)a zis: "Posti

impreun[ cu'ot mine trei zlle, de a*dzi, 9i ceea ce (12) ni se va

descoperit fieciruia (12-13) sf, povesteascd fiecare dintre

celorlalli". in aceeagi noapte (14) i s-a descoperit lui Andrei, (

dintre apostoli, (15-16) ca Ioan sI le consemneze pe toate, in nume

s6u. cu asentimentul tuturor. $i de aceea, deSi (17) in fiecare carte

2a't assequi, sE dobAndeasca informafii, si priceapd'2n5 dirnre, sd rclatezc- sd descrie.,ou Pnn termenul condiscipulis nu trebuie inleleqi ceila[i apostoli, pentru c6 mai jos

aphrea Anclrei cu acest nume "condiscipolii" sunt deci ucenicii 1ui Ioan intre

(Ibidem, p.223).207 episcopii sunt cei c6rora li se adreseaz[ Ioan in Apocalipsa qi aI cSror

este.208 Duwqote,5erv apare insb la Sfhntul lustn,ApolI,6l, 2; PSB, 2,p' 66'

20e pluralul epistulis indica cel pulin doud Epistole ale Sfhntului Ioan.

I stori cu I Evo lu,ti e i Formdri i C ano nului

llt lirsl. scrise intr-o singurf, cmte.210 Luca redacteazd" (36'1 pentrulrltt'eu-alcsul Teofr1"211 toate cele ce se petreceau (37) in prezenJa lui,

dttptt ourn arati lamurit, lf,sdnd la o parte gi pdtimirea lui Petru, (38)

der pi plccarea lui Pavel din otag212 (39) cdnd a pornit spre Spania. Iar

Eplrtolcle (a0) hi Pavel, care, din ce loc sau din ce pricin[ sunt

Ultrrisc, (41) ele insele o arata. lamurit celor ce vor si inleleagd'. (42)

de toate Corintenilor, interzicind ereziile schismei, (a3) apoi

rilor2i3 - circumciziunea, (44-46) iar Romanilor le-a scris mai

llnr,li lunlru Domnul swrt enumerate patru carli (Evangheliile), pentru toli apostolii

Etlu rrtlrrrisZ o singur[ carte (Faptele), presupurLdnd respinse apocrifele de tipul

li111iltlr l.ui Pavel.

t'l l,rrt:rr [,3

J.elr votba de Roma

I tlrrrrr /, din textul latin inainte de "Galatenilor" poate apafitrc cuvdntului anterior

"l 'rr ttrlt:ttilor" (tpb6 Kopw0iouq) cf. B. Metzger, op.cit.,p.306, nota 6.

lil l(utrrrrrri tru este menlionatl ordinea cdr!ilor Vechiului Testament.

lttttt,i1tium, autonrl vede in Hristos raJiunea supremE qi initia16 a Vechiului

leElntrrt:rtt, al-u.mAnd prin acesta superioritatea celui Norl cf M.J. Lagrange,

,rrr r'i,l , l) l7-5, nota 1.

t'l ll. l\4ctzger, op.cit,P. 795.

9l

evangheliilor se invali lucruri diferite, (18) totu$i nimic nu risi lurg eviden{iind ordinea2la scripturilor, dar 9i c[ Fhistos este

din credinla credincio;ilor, (19-20) de 'ureme ce in toate irrl2r5 acestora. Despre fiecare dintre acestea (47) trebuie sI

proclamate de cdtre un singur gi stapanitor Duh, toate cele despre (21 )ultrn'r, de vreme ce insuqi fericitul (48) apostol Pavel, urmand

nagtere, despre pf,timire, despre inviere, (22) despre conviefuirea rriitla predecesorului sau (49) Ioan"u, nu scrie pe nume decAt la

ucenicii s[i (23) ca qi despre indoita sa venire, (2a) mai intdi 0 (50) biserici, in ordinea aceasta. c[tre Corinteni, (51) prima,

in umilinla- ceea ce s-a tntflmplat, (25\ a doua oar[ in strf,luci fo Elbseni, a doua, citre Filipeni, a (52) treia, cf,tre Coloseni, a

puterii imp[rf,tegti, (76) cea ce are s[ se intdmple' Agadar ce este cltre Galateni, (53) a cincea, cf,tre Tesaloniceni, a $asea, c[tre

ri, (5a) a $aptea. insi deqi pentru Corinteni 5i pentru (55)de mirare dacf, Ioan inf5ligeazi cu atAta consecvenlA (28)

eveniment trf,it chiar qi in epistolele2oe sale, (29) zicdnd despre si

Ceea ce am vdzut cu ochii (30) noStri $i am duzit cu urechile'

Ioniceni innoie$e (epistolele) pentru indreptare, (56-57) este

urtoscut totugi cf, existi o singuri Bisericf, rf,spAnditi pe tot

mdinile (31) noastre au pipdit, acestea vi le-am scris' (32\ Cdci rirtsrrl pf,mdntului; caci gi Ioan in (58) Apocalipsi, deqi scrie la

el se declard nu numai privitor 9i ascultitor, (33) ci 9i scriitor al hiserici, (59) totuqi vorbe$e tuturor. intr-adevf,r, (Pavel i-a scris)

minunilor Domnului la rind. (34) insi faptele tuturor Apostolilor (3 Filirrron, una. (60) 9i lui Tit, una 9i lui Timotei doui, din (61)

Page 48: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

92 Stelian Tofand

afectiune qi iubire, totugi, spre slava Bisericii (62) universale au fost

consacrate2lT in rdnduiala (63) disciplinei bisericegi. Circuli chiar (o

epistold) c[tre (64) Laodiceni, alta, cf,tre Alexandrini, (65) niscocitein numele lui Pavel, in (spnjinul) ereziei lui Marcion gi multe (66)

alteie, care nu pot"* fi acceptate in Biserica universali: (67) cf,ci nu epotrivit sf, fie amestecatd fierea cu mierea.2le 1Ot) Desigur, epistola luiIuda qi doui mai sus menfionate ale lui Ioan (69) sunt ind[tinate inBiserica universalf,; gi220 inlelepciunea (70) scrisi de citre prietenii

Solomon in cinstea acestuia. (71-72) Acceptim gi Apocalipsa lui Iqi a lui Petru doar, pe care"'unii dintre noi (73) nu o doresc cititiBisenci,. Iar Hermas (74-76) a alcituit Pdstorul foarte de cur6nd

wemile noastre, in oraqul Roma, pe c0nd gedea pe scaunul biserici

oragului Roma episcopul Pius, fratele (77) acestuia. $i de

desigur, se cuvine si fie citit; el (78) insl nu poate fipoporului in bisericd nici intre (79) profeli, numdrul (acestora)

complet, nici intre (80) apostoli, wemurile acestora fiind la(81) Iar dintre cele ale lui Arsinous sau din cele ale lui Valenttn

2t1 sanctificate. in text apare s-cificate, pe care Z*r il propune significate,

abrevierea din tert este mai frecvent tttllizath pentru prima form6.

citAndu-l pe Ongen, (XXXI in Luc.) spune c6 Pavel insugi este cel care

Epistolele, cf. MJ. Lagrange, op.cit, p. 175, nota 6. Cf. B. Metzger, op'cit,

195ztB non potestin loc de non possilnt,probabil o traducere literala din greacd,

liind Ia neutru plural. (Ibidem)

"n Patonomaza, care poate h sesizatb gi in traducere, ca 9i gomparaJia, famil

latinilor, au constitgit argumente in sprijinul celor care at aftrmat cE textul origi

ar li lbst in 1atrn6. Poate tl ins[ vorba de o adaptare a unui proverb grecesc

poate ce autonrl a fhcut o citare din (ori o aluzie la) tertul grec aI Pdstorului

Hermas (Mand. V, 1,2: "miere qi pelin amestecate"). (Ibidem).220 T. Zahn (op.cit., vol II, p 66) 9i a[ii presupun 9i aici omisirmea unei nega]ii; ar

deci, de citit: "nu qi . " (Cf. Ibidem)

'21 quo*: "pe care" - adicd pe aceasta drn urmd, referindu-se la Apocalipsa apocrifE

lui Peku

Is toricul Evo luliei Formdri i Canonului

Mlllitdcs (82) nu primim absolut nimic; ace$tia au compus chiar oEilttl (l'13) carte a Psalmilor pentru Marcion, (84-85) impreunf, cu

Enrl I rdcs, intemeietorul asiatic al catafrigienilor <. . . >

3. Conlinutal gi semrur.ficayia "Fragmentului Muratori"

Ceea ce se poate constata la o prim[ lecfura a "Fragmentului"ctl acest document nu este un canon in sensul stdct al cuvdntului,

o simpli listd de titluri, ci este o formi de introducere ln Noulcnt. Autorul nu intocmege numai un catalog al cdr,tilor

de cf,tre Bisericl drept autoritative, ci le discut6, adf,ugdnd

i istorice gi refleclii teologice. Aceste comentarii ne permit slr unele concluzii in privinfa modului in care autorul inlelege

lvclo gi normele care au stat la baza procesului de formare a

I u i N oulur Te stament. 222

P r e zentarea confinutului F ragm entului

00lt compusf, in canonul Noului Testament.

u) Cuprinsul Canonului Noului Testament

dupd " Fragmentu I Muratori'|

- Iivangheliile (aliniatele l-33)

Cu toate cf, Evanghelia dupf, Matei nu apare explicit in- cf,ruia ii lipseqte inceputul -, putem fi siguri ci ea a fost

prima. De asemenea, ceea ce s-a pdstrat din primul rdnd se

lir Sffintul Marcu. iar propozilia mutilati trebuie si fi spus cd

il nu a fostmartor ocular latoate cele pe care le consemneaz5, ci

fre lirrg la .Iohannes Beumer, Das fragmentum Muratoi und seine Rabel,'l lturrlrrplic und Philosophie, XLVII (1973), pp. 534-550 qi la Helmut Burkhardt,

lf ltw ttnd MaBsttibe der Kanonbildung nach dem Canon Muraton, Theologische

/ et I rr I r r r ll, XXX (197 4), pp. 207 -21 1, dupE Bruce M Metzger, op. cit, p, 196

93

Page 49: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofona

ci le-a scris intemeiat pe mdrturiile unuia sau mai multor martori, .223

oculan.

DespreSffintulLucainschimbsesprrnefrrd,rezervecinuafost martor ocular, dar cil, "dupf, ina{area lui Hristos", sub autoritatea

Apostolului Pave1, al clrui colaborator a fost, a scris cea de a treia

Evanghelie, incepAnd cu relatarea na$erii Sfeffuhi Ioan Botezitorul'

in afar[ de faptul ci Luca este denumrr medicus (cf' Col' I' 1-4: O

lorpoq b oyorr',irog), cele mai mulle informalii despre el par a

preluate din introducerea Evangheliei sale (Lc I' l-4).'z2a ^ -- -r- -,::'^-*--ir,

"eea ce privegte oiigirr.u celei de a pa*a Evanghelii,

rhndurileg-16niseoferao..,.tadarexpresividescriere:''Fiindemnat (s[ scrie) de citre ucenicii 5i episcopii sli (Ioan le-)a zi

"Postili tmpreund cu mine, (incepdnd) de astdzi' .(timp

de) tre,i,zile -

ceea ce ni se vafi descoperirfiecdruia (dintre noi) sd ne povestim un-otir,,ir".

in aceiaqi noip'n i '-o des"operit lui Andrei-(unul) dint,

-oporroti, cd loan (trebuie) sd le consemneze pe toate' tn numele sr

cu asentimenlul tuluror". Afirm0nd despre Luca (r'6) qi despre Ioan

ril ci au scris, fiecare, "in numele sdu (propriu)" ' au.l

iiog*untutui vteasf, spuni c6, desi-ei inqisi au f"-1"1]T:1il ?:

ii ,i"g*.r. autoritili in privrnla ielor consemnate in scrierile lor'

cazul lui Luca autoritSlilt tJlt pat a fl Sfbntul .PT:l,$i -'*"j*"rr1lorrot. in prefala

'Evanghetriei sale' in cazul lui Ioan

u,rrorito,.u divina 5i umanf, este consemnat[ cu claritate: re

divin[ qi aprobarea ucenicilor care il urmau' inten]ia autor

documentului fiind aceea de a investi Evanghelia lui Igan

autoritatea comuni u .tlo' doisprezece Apostoli' O.i'.inenA! lyl t

incheie ca o concluzie expliciti coleclia Evangheliilor canomce'

,"i"-f Fragmentuhzi accentueazf, semnificalia deosebiti a z

Evanghelii, cate a sintetizat invilitura ",'o: U:O'Ye::: ::ut.-Lbl.v,aL) ----

le Luca _ au datnvangtretii - in perspectrva celor spuse c

despre tradi1ii Particulare "'

,r, Ibid"*.'?o lbide*.zz:^Ib,idem Vezi qi I. Barbu, op'cit ,p' 227 '

Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului

- Cartea "Faptele Apctstolilor" (aliniatele 34-39)

in ordinea fireascf, urmeazf, carbea faptele Apostolilor,

trdnotat^i de Luca pentru "prea alesul Teofil" - apelativ preluat din

Evnnglrelie. Afrrmafla "faptele tuturor apostolilor au fost scrise tntr-o

llngurci carte" poate fi indreptatl impotriva lui Marcion, care ilHctttillca pe Sfhntul Pavel cu singurul Apostol, sau poate fi o aluzie

impotriva numf,rului crescdnd - in acea vreme - al c[rtilorilb de "Fapte ale Apostolilor". Totodatl autorul confirml faptul

l,uca nu relateazt orice lucru legat de Sfinfii Apostoli, ci

neazd numai ceea ce a fost observat de el insuSi. De aceea

rru nrenfioneazdnici martiriul lui Petru, nici cf,ldtoria lui Pavel in

- Epistolele Sf.Ap.Pavel (rdndurile 39-68)

Dupi Cartea "Faptele Apostolilor" urmeazf, emrmerarea a

il)Iczece Epistole ale Sffintului Apostol Pavel' Autorul afirmi c[au tbst trimise bisericilor in urmf,toarea ordine: Corinteni (I 5i

lilbseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, Tesaloniceni (I qi II) 5i

rri Facdnd un fel de panntezA autorul observi cf,, deqi Pavel

rlo rloui ori Corintenilor 9i Tesalonicenilor pentru a-i indrepta, el

rrdrcsat nominal numai la gapte biserici, urmdnd exemplul

:sorului s[u Ioan"226, din respect pentru el. Ioan, scriind celor

c biscrici in Apocalipsi, s-a adresat de fapt uneia singure, Bisericii

salc "rispindit[ pe tot cuprinsul pimdntului". Pe 16ng[ acestea,

I l+,grllt:s a tradtx prodecessoris "mai sus amintitul" Ioan westcott a presupus c5 ilCesr,trrrrr-rrz6 pe Ioan ca hind apostol inainte ca Pavel sd devind la rAndul sdu

fi;rrrrilrrl, Stcnrlahl a sugerat c[ pentru autorul Fragmentului inspiratia profeticS ar

trrtrrlitrri criterill principal al canonicit6Jii unei scrieri, mai inainte chiar de

ftnlunilrrt.oa apostolicl. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 197, nota 18.

Page 50: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

continui autorul, Pavel a mai scris patru Epistole unor

particulare: cite una lui Filimon qi lui Tit 9i dou6lui Timotei.

au fost scrise "din afecliune si iubire", dar "au fost consacrdte s,

slava Bisericii universale, tn rdnduiala disciplinei bisericeSti" .

Pe l6ngd aceste trersprezece Epistole originale'

remarcd existenla a douf, scrieri care promoveazb erezia lui Marcton

care au fost atribuite in mod fals lui Pavel. Acestea nu trebuie s5

primite in nici rt17 cM de cf,tre Biserica Universalf,, cdci"nu e

sd fie amestecatd fierea cu mierea" . Este vorba despre o epistolf,

Laodiceni 5i de alta citre Alexandrini. se $ie c6 epistola

epistolei "cdtre Alexandrini" pare afi aceea cf, autorul se refertr la

scriere care nu a ajuns pina la noi'"1

- Alte Epistole (aliniatele 68-71)

tn continuar e Fragmentul menfioneazd Epistola lui luda

Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului

Hvnnghelia apaaa,insi el nu exclude alte interpretdn.'2r in acest sens

Pglcr Katz"n propune in loc de duas in catholica, cum de fapt apare in

ffiarrtrscris, s5 se citeascd dua(e) sin catholica'. "doud pe l0ngf,

(opistola) catolicf," ("soborniceasc6"), corespunzdnd unui original

lfoeusc care consemneazd" 6uo oUv ro0ol"trfi. C.F'.D. Moule230

kuoptil in principiu varianta latini, dar propune 6uo zrpdg ko0okrriuoriginal.

Agadar, daci epistolele I gi II Ioan au fost traduse in latin[rnt dc III Ioan, nu ne r[mane decdt si presupunem ci a existat o

rudl cAnd in Biserica apuseanf, n-au fost in uz decflt I gi II Ioan qi

['l rt1t.t:i1.,P.797

h 'l'1rc ,lohannine Epistle,s in the Muratorian Canon, Joumal of Theological

iltt,lics. N.S., VIII (1957), p.273 9rwm.ht'l'fu llirth of the New testament,London, 1962,p 206,rcta 1 (Cf. Ibidem).tttn lttltt)ren rpsias" (r6ndu1 70) nu trebuie raportat la Biserica UniversalS, cum

lttFnulrunc Ilamack, nici la inlelepciunea ins5;i, cum o face Lagrange, ci laFlrrlrrrrrrrrr, cum afirm5 T. Zahn,; cf. Campenha\sen, op.cit.,p.247,nola 205, dup[

F l\lt'tzgor, op.cit..p 198

$ rr vtxlca amEnunte in acest sens, Ibidem.

t'l l't'r lcronim,Praef. in Libros Salomonie, P.L. )C(VI[, col. 1308 (Ibidem). O

lillrlrrrrurc a ercestei idei in literatura romdneasc6 Yezi Studiill Vechiului Testament,

97

Laodiceni amintiti in col. rv, 16 n-a fost aTtceva decdt un exemplarlitrgmentul Muratori se refere la aceste doui epistole.

Epistolei canonice cdtre Efeseni, ci Marcion gi-a intitulat o versiune in mod cu totul neageptat este citati in continuare, carteasa la Efeseni - "cf,tre Laodiceni" 9i ci existi o bine cunoscutf, ( iunii" "scrisi de citre prietenii lui Solomon in cinsteatfunu)epistol[ pseudo-paulin[ av6nd acelaSi titlu. in privin]a epi

i4"231, socotiti deci de cf,tre autorul Fragmentului tn fe1 de

"cltre Alexandrini" nu existi nici un indiciu in plus care si ajuteomagial[. pentru a justifica expresia ab amicis Salomonis

elucidarea patemitSlii acesteia. Mu{i cercetatori au presupus cd I 70), unii teologi au sugerat cI autorul manuscrisului a cititacestnumearfidesemnatf,Epistolac6treEltei,daraceastanu cxprcsia greacd Lnb Otfuirvoq ("de cdtre Filon"), cum auin nici o a1t[ sursf, ca fiind adresatf, Alexandrinilor, iar textul ei

llns cf, ar fi fost in original, interpretdnd-o drept bzd qiX,rov ("de

prictenii")232. Deci automl Canonului l-a socotit pe Filon drept

ll cf,rfii cunoscute sub numele de "inlelepciunea lui Solomon",

u cAre, de altfel, a fost destul de raspdnditd in tradigia apuseani."'

dovedegte cu nimic ci ar promo va ereziamarcionitl' in stadiul

al cercetdrilor, cea ma1 satisfac[toare solulie oferitd

doui Epistole ale lui Ioan. S-a discutat mult dacf, aceasta fbrmula

desemneazi prima 5i a doua Epistola a lui Ioan, sau pe a doua 5i

treia. Bruce Metzger este de p[rere c[ ar putea fi vorba de II qi

Ioan, intrucdt autorul s-a referit deja la I Ioan atunci c6nd a

221 lhidem

Page 51: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

Rdmine o enigmi canza includerii acestei c6rti tntr-o listiEvangheliilor gi Epistolelor creqtine, a clrei solutionare, ori de cite ori

a fost permisA, nu a fost niciodat6 pe deplin concludentf,.

- Apocalipse (aliniatele 71-80)

Catalogul propriu-zis se incheie cu doui apocalipse: a lur

Ioan gi a lui Petru. Despre aceasta din urm[ autorul documentului

afirmd: "unii dintre noi nw voiesc a fi cititd tn Bisericd".

constatare di de presupus cd textul Apocalipsei, pus pe seama lui

Petru era citit in adunirile de cult ale wemii, dar nu era receptat itoate bisericile.

Documentul menlioneazi in continuare lucrarea

Hermas2'4, plasat in secliunea literaturii apocaliptice, probabil

cf, aceastd scriere conline 5i ea o serie de viziuni. Enumerarea ei

Canonul Muratori nu ne poate surprinde, ?ntrucdt s-a

(fragmentar) siin codex sinaiticws (secolul al IV-lea). AceastS carte

fost compusf, de Hermas, "foarte de curdnd tn vremile noastre" '

pasajul citat este obscur gi incoerent, el sugereazi totugi ci

nu a fost scris in epoca apostolica 9i de aceea nu artrebui sf, fie citit

serviciul divin in relalie cu profelii sau cu aposlolii, dar,

prestigiul fratelui autorului, "desigur se cuvine sdfie citit", probabil

aduniri parficulare sau la mici intruniri neoficiale.235

in secliunea apocalipticii se constati o interesarti evolufle

receptdrii, cuprinzdnd trei etape. intr-o primd etapd au existat

apocalipse: a lui Ioan, a lui Petru 9i Pdstorul lui Hermas; in cea de

Manual pentru Institutele teologice, E<l Institutului Biblic qi de Misiune

Bisencii Ortocloxe RomAne, Bucureqti, 1985, p 402403 (Vezi L Barbu, op'

p 229).

"a Despre lucrarea Pdstontl lui Hermas, vezi Pr.prof'Ioan G'Coman,

vol.I, Bucuregti, 1984, P 173-188'2t5 Vezi B. Metzger, op.cit., P- 199

Istori cul Evolu{iei P-ormdri i Canonului

ilorn etapd existi numai doui (a lui Ioan gi a lui Petru), iar cea de a

lruia etapd trmeart" sf, se constate cf, numai Apocalipsa lui Ioan este

apostolicf,. Primul stadiu a fost deja dep[git. in cel de al doilea stadiu

te alli autorul. tn ciuda simpatiei sale pentru Pdstorul lui Hermas,

E000pt[ personal numai dou[ apocalipse. Cel de al treilea stadiu se

lRtrcvede in mornentul in care autorul ii mentioneazd pe cei care

Ecccpta numai Apocalipsa Sffintului Ioan. Degi el nu impirtigegte

Ecost punct de vedere, totuqi nu aduce in discufle motivele pentm

fpspingerea Apocalipsei lui Petru. De fapt, pare a-i lipsi orice criteriu

llgtrr pentru solutionarea problemei. A treia etapd, a recepti.rii, este pe

tnlc dc a se impune.:16

- Cdrli excluse (aliniatele B1-85)

Textul ultimelor cinci r6nduri ale Fragmentului este atdt de

at,incdt aproape c[ este indescifrabil. Cu toate acestea se pare

lextul se referf, la o seamd de carli respinse total. Sunl citati ca

rri ai lor Arsinous qi Miltiades"' - doi eretici obscuri - qi Valentin -noscut

Ipotezele privitoare la cirfile excluse gi la ereticii combituf, inI Muratori par a fl mult mai numeroase, ins[ cele expuse

sus par a fi mai plauzibile.

llttlcm.Irr rnarLuscris apare forma Mitiades, care este de obicei transcrisd Miltiades. IJnItroutanist cu numele Miltiades este mentionat de cdtre Eusebiu de Cezareea

lllit cccl., V, XVI, 3), dar aceast6 precizarc nu este lipsiti de dubiu. in traducere

trrrrr, llusebiu de Cearreea, Istoia Bisericeascd, tadrcere, note gi comentarii de

lf r'. lrro 1'. T. Bodogae, PSB nr. I 3, 7987, p.204.

Page 52: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian

b'1 Valoarea Si semnifi.catia 'tDocumentului Muratori'q

La o atalizd sintetici a datelor furnizate de acest document

poate constata cd lista intocmiti imparte clrfile in patru categodi:

a) mai intai cA4ile care se bucurl de autoritate generalfl 9i

sunt: cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, treisprezece Epi

ale Sfhntului Apostol Pavel, Epistola 1ui Iuda, dou[ (probabil trei

Epistole ale lui Ioan 5i Apocalipsa lui Ioan,

b) Apocalipsa lui Petre, mult discutatl carte pe care

refuzit si o citeascd in Bisericd;

c) in al treilea rAnd existf, o carte, Pdstorul lui Hermas, cane,

deqi respins[, se cuvine totuqi a fi cititd in particular;

d) carlile eretice care sunt excluse cu totul.

in stabilirea criteriilor canonicitf,lii cirlilor o ispeciali o are terminologia folositi. Pentru ca4ile socotite canon

este folosit verbul recipere ("a recu[oa$te", "a primi" - aliniatele

72, 82). Alte verbe folosite s:unt haberi ("a accepta") ca qi

("a socoti sfhnt", "a sfinti", "a consacra" - rdndul 63)' Alte dou[

pentru stabilirea canonicitilii unei c6rfi sunt: a) citirea publici

serviciile cultului divin gi b) apostolicitatea directa sau

pentru ca o carte s[ fie considerata autoritativf, pentru Bisericf,,

necesar si aibi ca autor un martor ocular al evenimentelor sau care

lr ascultat relatarea evenimentelor de la un martor ocular (Apostol

ucenic direct al Apostolilor). Pe acelaqi plan cu apostolocitatea sti,

conceplia autorului, ProfePia. 23e

238 pentru acest subcapitol reddm aproape integral aprecierile 9i maliza

DocumentuluidecdtreteologulBruceMetzger,op.cit.,p,Tgg-20l.AsevedeaI.Barbu, op.cit., P. 23 1 urm.

21e ,,pastorului lui Hermas" i se reluzd statutul de carte canonicd, intrucdt autorul

este socotit printre profeli qi nici printre Apostoli (vezi aliniatele 70-e0).

Istoricul Evolulie i Formdrii Cqnonului

Un motiv cu totul special care apare destul de des in text este

3El ul ccumenicitS.lii. Autorul se referd de doui ori la Bisericavcrsal6, iar o dati cuvAntul catholica este folosit singur, probabil

t'oli.:rire la Biserici, qi nu la Epistola (I) a lui Ioan. Aceasti. Bisericdurta, fiind "rdspdnditd pe tot cuprinsul pdmdntului',. Legat de

ivul ecumenicitifii este mentionarea numdrului de $apterttritlli destinatare ale Epistolelor Sf[ntului Pavel. Degi Apostolul

unor biserici locaie, Epistolele sale sunt destinate Bisericiivclsale, ca qt Apocalipsa lui Ioan. De altftl, numf,rul gapte are un

tt t i stic, implicAnd plenitudine gi universalit ate.2a1

Dintre clrlile canonice care nu sunt menlionate in listdinr I Ei II Petru, Iacob gi Epistola cf,tre Er,ryei. Dintre acestea, cea

rrrrprinzdtoare omisiune este cea a lui I Petru, epistola folositi de

tttulfi scriitori bisericegti timpurii, at6t in Apus, cit gi in R[s[rit.posibil, a$a cum au presupus Zalm qi a$ii, ca la origine lista s[ fiIttut T Petru, dar omiterea ei si fi fost datoratd neglijenleirltrlui.2-41

Ansamblul documentului relevi nu atdt caracterul siuiv - c6ci nu este un "canon" in adeviratul infeles al cuv6ntului,

miti dcgrabd, pe acela de declaralie explicativi privitoare la o stare

lirpt aproape definitiv constituiti. Singura diferenfi de opinieprintre membrii Bisericii acelei wemi este ttilizarea

ttliltsei lui Petru. Afirmarea gi argumentarea autenticitlfii celor

livarrghelii implici respingerea evidenli a evangheliilor apocrife

crrculau in epoci. tn acelagi timp este sesizabil un oarecare

tpologetic in maniera in care autorul se refer[ la acordul celor

C'l I(ristcr Stendahl, The Apocalypse of John and the Epistles of Paul in the

ililnrlrtrian Fragment,it Current Issues in New Testament Interytretation. Essays

511 lpnnnr of Oxo Pipe4 ed. de W. Klassen gi G.F Snyder, New Yorlg 1962, pp.

J 1r, .145, dup6 B. Metzger, op. cit,, p. 200. Vezi gi I. Barbu, op. cit.,p.232,['f fl. Mctzger,op, cit.,p.20O

l0t

unii

Page 53: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

103r02 Stelian T,

firarc Ai ru.lugustin,Tiibinge4 1971' Ibtdem

Istoricul Evo lulie i Formdri i Canonului

l$rrstof ilor, este Evanghelia lui Ioan, ea reprezentand forma concretS,

a mlrturisirii de credin{I a comunitf,tii. "in teologia sa despre

ts ca Logos-Dumnezeu Si a unei pe cdt posibil intime legdturi a'ii cu El, Evanghelia lui loan cuprinde acele idei cdre puteau

\ril creStinismului victoria asupra iudaismului qi

i,s'mului".2a5

Concluziondnd, se poate afrrma cd Fragmentul Muratori are,

EituJiul descoperirilor qi al cercetErilor de p0ni acum, o remarcabillpentru cunoagterea constituirii canonului cf,rflor Noului

Atestat in cea de a doua jumitate a secolului al II-le4in forma in care il cunoage Origen in secolul al III-lea qi

u al Cezareei in secolul al IV-lea gi, in fond, gi noi, la sfhrgitul

i al XX-lea, acest canon a constituit o autoritate supremf, qi inio dc credintf, gi in materie de istorie bisericeascl.

l. Canonul Noului Testament tn secolul III

l)c o mare autoritate in acest secol sunt, cu precldere, pf,rerile

dascali ai qcolilor catehetice din Alexandria Si Cezareea. Un

rollrczentant al Bisericii gi gcolii catehetice din Alexandria, de

rtul sec- al III-lea, a fost Clement Alexandrinul, urmagul lui

Irr scricrea sa, in 8 cirfi, intitulatt Stromate'4u sa.u dupi numele

"etle lui Titus Flavius Clement stromate sau note gnostice

lilosofiei celei adevdrate"241 , folosege expresiile "Vechiul gi

r,lt, lrri Clement Alexandrinul au fost traduse in romAnegte de Pr.prof.dr.

rr liccioru, in coleclia PSB, ru. 5-6, Bucuregti 1982. in haducerea respectivE

I r r sri r r umai 7 citrtr la Stromate gi rut 8 c6te existd in original

patru Evanghelii in privinla punctelor esenliale ale adevf,rurilor

ir.Ot"f" ir-..u de a doua jumltate a secolului al Il-lea' ttTl:

descoperitunnumdrconsiderabildecontradicliiimaginaresaurealedintr-un anumit punct de vedere - ln Evanghelii' Mai tfltru' adversa

ai Bisericii, ca imp[ratul Iulian sau unii manihei' le-au adoptat

uropfili.ut. in orice caz, autorul Fragmentulul accentueazi acot

,r**n.ntrola2 explicflndu-lprin aceea c6" autorii cir'tilor sfinte

l[sat ciliuzi]i de acelagi Duh care proclami in realitate "canonicil

cirlilor Prin insPiralie'

in relatarea autorului, despre procesul crelrii celor

Evanghelii, s-ar mai putea intrevedea o replic[ datd atAt alog

(gruparea eretic[ din Asia Mic[ de udt'l1 "t T::t:t:-tl*:lt":;

aceasta, respingerea exptiiita a diferitelor scrieri eretice' declarati

atare, ne di de inleles c6 nu poate fi' vorba decit de o situz

polemicf,.2a3.

tntr-un context asem[nf,tor' este relevant

autorului in leg[turf, cu Epistola cf,tre Romani: "Hristos este temt

Qtrincipium) Scripturilo''l Chiu' uY T::::.,:1i""::Yr',"iY:":;;;:;;;'*""i'***iiscriptunlorvechiuluirestament'toteste, dupi cum reiese cet pulin indirect din spusele autorului' m[s

canonicititii scrierilor Noului Testament'2aa

Singura scriere remarcatd' de autorul Fragmentului'

criteriu decisiv ar canonicitafli, in virtutea autoritilii

-*t.*tt*t*resimlit6iauni irl ""':

inke Evangheliile canonice' vezi e e zwi

die Evangelien; Ihre polemische B der

'o' lbid"*,P. 201, resPectiv 233

'M lbidem f iu tehl u de Cezareea, I st oria bi s ei ceascd, p.23 6.

Page 54: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

105

104 Stelian Tofand

Noul Testament"2a8, iar din multele Evanghelii

canonicitatea doar la Patru.

Acelagi num[r de cir]i, ca qi Stromatele, cuprind 5i operele

numite Hipotipoze in care Clement oferd exfrase rezumative

irtreaga Sf. Scripturi neotestamentarf,, amintind 9i de

"cdrfi controversate", cum sunt Epistola lui iuda, precum 9i cele

epistole soborniceqti, apoi Epistola lui Barnaba gi Apocalipsa

Petru'ae

ReferilorlaepistolacdtreEvrel,ClementAiexandrinulatribuie sf. Pavel, afirmand ci a fost adresata el-reil0r in limba

/bst scrise mai tntdi"253. Iar referitor la Evanghelia Sf' Marcu'

2aB Stromate,4,27,134',5,13,85, I6,100; 11 '107

(\'/eztinPSB vol 5)'

2aq Ct, Eusebitt, oP.cit.,P.238250

Ct-. Eusebiu de Cezareea , op'cit , cartea a VI-a' 74'2'p'238'

?5r Probabil sE he vorba <1e Panten (Eusebiu, op'cit''p 238' nota 70)'

252 Cl. Eusebin, oP.cit., VI, 14,4'

"' Ibid"m,M, 14,5, P.238

proprie, iar Luca dupl ce a tradus-o cu grijf,, a editat-o pentru elini

limba 1or. Aqa s-ar explica faptul c[ limba acestei epistole

aseamdni cu cea a Faptelor Apostolilor'"o Clement mai explici

motilul pentru care epistola citre Eltei nu incepe cu cuvintele "lapostol.ul,",cum ar fi de a$eptat, 5i anume' pentru faptul ci elteii

pornifi impotriva apostoluiui datoritl predicirii sale la ne

Motiwl acesta este apoi din nou reluat de Clement-$i explicat

"Dupd cum spunea odinioard un fericit prezbrtefsl' DQmnul a

trimis la evrei ca Apostol al Celui Atotputernic' aSa tncdt Pavel

modestie Si din respect -fald de Mdntutitorul n-a vrut sd se intitult

apostol al evreilor, intrucdt fiind in primul rdnd dascdl Si apostolt 25'.

;r;;;,;;";;;;;;"'chip excep|ionat s-a putut adresa qi evreitor" '2s2

Tot in lucarea Hipofipoze, Clement relateazi' in acord

tradilia vechilor prezbiteri, pdvitoare la ordinea evanghelitl

urmf,toarele'. "dcele Evanghelii care conlin spila nearnului lui Iisus

Istori cul Evo luliei Formdri i Canonului

Elttlr.rltzit imprejuririle scrierii: "dupd ce Petru propovdduise public

frvilitura creStind in Roma Si Jdcuse cunoscutd Evanghelia cu

t Duhului Sfant, mulli din cei ce ascultaserd aceste predici au

pe Marcu, ca unul care tl tnsolise pe Petru de multd vreme Si

pd,ttrase in amintire cele spuse, sd pund tn scris cele

ptltluite. AflAnd de aceastd dorinld, Petru n-ar fi intewenit nici

,tt\-l impiedice, dar nici ca sdJ incurajeze".754

'l'ot de la Clement ne-a parvenit gi informalia potrivit cireia Sf.

t lrr 1l scris o evanghelie duhovniceascd'. "Cdt despre loan, cdnd a

, ltt ttrmd de tot, cd tnvd,tdtura privind omenitatea Mdntuitorului

,linl pusd tn lumind (in celelalte evanghelii) lq tndemnul

'u[ilor sdi Si fiind luminat de Dwhul SJiint, a alcdtuit evanghelia

lru'(, a mai duhovniceascd'zst (decdt celelalte n.n.).

Precum relese din mirtuira lui Eusebiu de Cezareea2tu, Clement

Ei epistolele soboroniceqti, qi qtie ci Apocalipsa este scrisi de

Iilrril Este adevdrat ci clement citeazi gi din Epistola lui Barnaba,

l)itlahie, Pf,storul lui Herma, Apocalipsa 9i Sintagma lui Petru257,

htr lo atribuie acestora niciodatf, autoritate divinS, cit6nd din ele cu

alc "unii zic", Si nu "scriptura zice", "Domnul zice" sau 'reste

, cu ciue Clement introducea citatele Sfintei Scripturi. Astfel el

o tlistrnclie clariintre lileratura canonici qi cea necanonici.

tlrmagul lui Clement la conducerea $colii catehetice din

ntlrizr a fost marele invdlat Origen. El s-a ocupat indelung cu

triblice scriind un numir impresionant de explicf,ri la Sf.

rlt. putAnd fi socotit intemeietorul criticii textuluiz58, cu

c prin monumentala sa operi de adev[rati criticl textualS

lhhletn, Yt. 1 4, 6-1, p 238

fttr/errr, Vl, 1 4,7, p 238.

#lrlprrr, VI, 14,1, p.237 -238

lbt, I n n Y c tl qi lV. G. Kiimmel, .B-i n I e i tun g..., p.43 4

L (,ilrcrrrghiu, op.cit.. P 784

Page 55: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

t06 Stelian Tr

,,Hexapla,,25n, care cupdnde textul traducerilor rcalizate pdnl in timpul

sdu, a$ezat pe 6 coloane $i compar6nd traducerile intre ele'

in scrierea sa"De Principiis", Origen avea sA afirme origi

divinf, a scrierilor Noului Testament, spundnd: "Cdrlile canonice

sunt un proclus al spiritului omenesc, ci operd a Duhului Sfant'

Semnul a,tnoasterii lor este originea apostolicd Si tradilia unanimd

Bisericii".260 Iar cdrlile Noului Testament pe care el le

canonice sunt: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor' toate episto

pauline, mai pufin epistola citre Er,,rei, dintre epistolele sobornice$i:

loan, I-II Petru 9i in cele din urmf, Apocalipsa'

in Omitia a 7-a la cartea losua, Origen consemneazd acest

astfel. "Cdnd a venit Domnul nostru lisus Hristos"' a trimis ca

peApostoliisdicarepoartdtrdmbilafrurnoaseiqicerestiitnvdldturiintdi, Matei, tn Evanghelia sa, face sd rdsune trdmbila preoleascd

I s to r i cu I Ev o luli e i F-ormdri i Canonului

l1ipt,rtole, el trimite trdznetul tmpotriva perelilor lerihonului Si aruncd

la plntdnt, pdnd la temelii, todte md$indriile rdzboinice ale idolatriei,

dle rtpiniilor greSite ale filosofitor."262Origen cunoagte de asemenea ci unii se indoiesc de

Enuonicltatea epistolelor II-[I Ioan, Iacob 9i Iuda263.

Iteferitor la cele patru Evanghelii socotite canonice de Biserica

lui siu gi implicit de el, Ongen se pronun!f, asupra ordinii lor,

gi amf,nunte asupra autorului lor, astfel: "Dupd cum am prins din

ie, ln legdturd cu cel.e 4 Evanghelii, care sunt Si singurele

,;cute fn Biserica, cdtd se a/ld sub cer, mai tntdi a fost scrisd

"rlupd Matei", cel care fusese inainte vame;, iar apoi a devenit

il al lui Iisus Hristos, qi pe cdre a redactat-o pentru credincioqii

ti clin iudaism compundnd-o in limba ebraicd- A doua

lie este cea "dupd Marcu", pe care a compus-o dupd

rdrile pe care i le-a dat Petru, care de alt'el tl qi numeSte "fiu|"

ln Ttrima sa epistold soborniceascd (I Pt. 5,1j). A treia este

ia "dupd Luca", cel care afost ldudat de Pavel (II Cor. B,l8-

9; lt 't'im. 2,8; Col. 4,14) Si care d fost compusd pentru creqtinii

trt(nili dintre pdgdni. Ultima dintre toate este evanghelia "dupd

Origen se pronunja 5i asupra paternit[fii epistolei citre Er'rei,

rrrult decat oricare dintre contemporanii sii, 5i totodati poate cel

ruproape de adevf,rul pe care il comporti enigma Noului

nt - epistola citre Evrei. Iati ce scrie el in Omilille sale'. "Cdt

,l't(' construc:lia stilisticd, epistola numitd "cdtre Evrei" nu qre

ldtea graiului sctu a exprimdrii din celelalte scrieri ale

rtttlulr,ti, ci in compozilia ei se foloseqte mai ales de tntorsdturi de

l'l Origen, Scieri alese (partea I), in PSB, vol. 6, trad. in rom. Pr' prof''I llrrrlrrgae, pr. prof. dr. N. Neaga 9i Zorica Lafcu, BucureStil98l,p.247.

Vr,r r W. G. Kiimmel, op. cit., p.437 9i Eusebiu, op.cit., YI, 25, 8, 10, p.249'

!r' r 1 t,)u sebiu, o p. cit., -V\ 25, 4-6, p.248-249.

L0'l

apoi Marcu, Luca Si loan fecare au ldsat sd sune trdmbi

preoyilor. Petru a rdsunat Si et prin 2 trdmbi! ale Epistolelor s'

chiaiir qi Iacob Si luda. $i la rdndul lui' Ioan ldsa sd se reverse'

Episto,lele sale, trdmbila.'u' Si Luca, asemenea Si el' relatdnd Fapi

Apostolilor. Cdt despre cel din urmd dintre apostoli (Pavel)' cu tt

cd zice: "Mi se pare cd pe mine Dumnezeu m-a ardtat ca pe cel

urmd dintre Apostoli" ( Cor' 4,9); totuqi' prin trdmbilele celor I

z5eManuscrisul original al Hexaplei s-a p6strat rur timp la biblioteca dtn Cezateea'

odatl cu venirea arabilor s--a distrus' in tgZS' F' Field din Oxford a incercat

reconstituire a Hexaplei pebazafragmentelor aflate' An ea se cere imbundtalitE'

2uoorigen, De principiis..,t,lt. Exprimari ale lui **T. ut:L:",tTl:::<lumnezeiesc al m6rturiil0r scripturistice gi despre superioritaGa fata de dovez

cunoaqteri-i omeneqti, vezi oriien, Scieri atese f$:"-1 t::O:1illl' J"l

Bucuregti 1982, p302 urm', capitolul: "Despte imp5rdlia Sf' Scriptun qr

trebuie ea cititd 9i inJeleasd'1" Ei cap V, "Toatd Scriptura cea de Dumnezeu rIls

este o singurf, oarte", P 335 urm'26r in unele manuscrise ale ,,omiliei la losua" figiiriJazi qi Apocalipsa intre cartile

Ioan. A se vedea P. Lagrartge, Histoite ancienni du canon du Nouveau T

Paris 1933, P.95 urm.

Page 56: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

108 Stelian Tofond

fraze elineSti, lucru pe care il recunoatte orice om care se pricepe cdt

de cdt la felurile diferite de exprimare. De altfel, cd ideile din aceastd

epistold sunt minunate Si cu nimic in urma celor din epistolele

apostolice recunoscute, acest lucu e adevdrat cd-l va aproba oricine e

atent lq lectura epistolelor Apostolului... cil despre mine, dacd ar fisd-mi dau pdrerea, aq spune cd ideile sunt ale Apostolului, dar

limbalul si compozilia sunt ale cuiva care finea minte invdldtura

Apostolului Si care redacteazd aqa-zicdnd cu mintea lui cele spuse de

dascdlul sdu. De ceea, dacd vreo bisericd crede despre aceas

epistold cd-i opera lui Pavel' n-are decdt sd o facd, pentru cd

intdmpldtor au transmis-o cei vechi ca fiind a lui Pavel. Dacd ne-am

intreba totuqi cine a scris epistola, trebuie sd rdspundem cd numai

Dumnezeu o Stie. Tracli|ia aiunsd pdnd la noi o atribuie fieClement, episcopttl Romei, fie lui Luca, autorul Evangheliei Si

Fa pt e I or A p o s to li I o r" .26s

Meritul mare al lui Origen este ins6 acela de a fi cel

stabilegte pentru prima oari, care scrieri ale Noului Testament

aprobarea unanimd a Bisericii 5i care sunt acelea asupra cirora exi

indoieli. De remarcat sunt cele 3 clase in care el imparte scrienle:

1. Din prima clasi fac parte aqa-numitele scrieri 6po'x'o1or5p<

sau &uuurlppnte - adicf, "acelea asupra cdrota nu existi indoieli

Biserica lui Dumnezeu de sub cer" 9i in care sunt enumerate: cele

Evanghelii, 13 epistole pauline, I Petru, I Ioan, Faptele'Apostolilor

Apocalipsa.

2 A doua clasi de scrieri o formeazi cele

upQLpa)J"dpeva - adicd, cele asupra cirora existi indoieli tn privi

canonicitdlii lor Ei intre care se numiri: II Petru. II-[I Ioan' Ev

lacob qi luda.

265 Ct-. Eusebiu de Cezareea " o p. c it., -Vl, 25, 1l -1 4, p'249-250' Amdnunte in

cu patemitatea epistolei cdtre Evrei in Bi'serica de Rasfuit contemporan6 cu

a se vedea Pr. lect. dr. Stelian Tofan6, op.cir., cluj-Napoca 1 996, p.3U-J l. I I li llrnrncl, op.cit.. p 438.

Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului 109

Origen mai stabileqte qi o a ffeia categorie de scrieri numiteh1 - din care fac parte scrieri care au fost respinse ca fiind flalsuricc. citate fiind aici o serie din scrierile apocrife266.

Urmagul 1ui Origen la conducerea gcolii catehetice dinria, gi invllicel al siu, cu numele Dionisie, devenit mailArzllual Alexandriei (247-265) qi care stitea in corespondenji cu

ii din Egipt Asia qi Roma gi se bucura de mare autoritate lnI ltisericii se lasd atras intr-o disputi cu episcopul Nepos din

un hiliast notoriu, care atacd, $coala alexandrini pe motiwlalegorice a textului din Apocalipsf, 20,3 ufin., el

zAnd o interpretare hteralt a acestuia. Lucrarea lui Neposriva alegoristilor" , foarte bine primita in multe cercuri cregtine,ricnteaz.d pe Dionisie. Staruinfa lui Nepos in eroarea hiliast5,

ndu-se la Apocalipsd, il determin[ insi curdnd pe Dionisie la orc pripiti, declarAnd Apocalipsa intr-o lucare a sa, "Desprelnle", drept carte necanonicf,267, renun!0nd Ia autoritateaicit a ei, nemaisocotind-o scriere a Ap. Ioan, ci a unui prezbiterlclc Ioan, justificAnd deosebirea intre Ap. Ioan gi prezbiterul

pritt diferenla de stil qi vocabular care existi intre Apocalipsl gi

lia dupa Ioan'u*.

l)irr acest moment incep disculiile in jurul canonicilalii acestei

;i carc dweazi, in R[sdrit un secol, mulfi Sf. Piri"F gi scriitorii temdndu-se s[ o mai aminteasci intre c[rfile canonice $i se

rlirr ea, fiind trecuti sub ticere ori de cdte ori se punea problema

lui cdrtilor canonice ale Noului Testament.

lln reprezentant de seami a Bisericii africane

lll a fost Tertulian. Chiar dac[ destul de

de la inceputulcurdnd dupi

Htrrirrtunl,e in acest sens la W.G. Kiimmel, Einleitung..., p.437438.r u rr lEcut Dionisie in Rds5rit, din carzz hiliaqtilor, la Roma face preotul

r:u deosebirea c[ acesta declard direct Apocalipsa carte apocrifE,

irlurtirrtl-o operE a ereticului Cerint qi aceasta pentru motivul cd ea vorbe$e inprca clogiogi despre un Israel spiritual, ceea ce nu era dupd gustul s6u.

t ,\lruliul Noului Testament...,p 17 gi W.G. I(immel, op.cit.,p.438).

Page 57: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

Dintre mirturiile de referinli in ceea ce prive$e evol

canonului in sec- III, un 1oc important il ocupa gt

26e Vezi V. Gheorghiu, oP'cit',P185'

Istori cul Evo lutiei Formdri i Canonului

bhericii dillnIN

Cartagtna, Sf. Ciprian (+ 258). Acesta face adeseori

tstbt'irt1e in scrierile sale, in special in lucrarea "Testimonia" Iaritatea cdr,tilor sfinte", pe care le imparte in "lege" gi "evanghelii"

Qu'c sunt normative pentru viafa creqtin[. Sf. Ciprian afirmi ci cele

livrrrrghelii formeazi o unitate, iar dintre epistolele pauline rimdneiilizata numai epistola citre Filimon gi cea cf,tre Evrei. Dintre:tolcle sobornicegti citeazd, doar pe I Pstru qi I Ioan gi aproape

lacob, II Petm, II-III Ioan gi Iuda. Apocalipsa este insi citati de

I (,liprian in foarte multe locuri ca gi "scriptur6 sfiintf,"u2.Agadar, mirturiile Sf. P5rinli gi scriitori bisericegi din sec. III

c5" in Biserica, atdt cea de Rislrit, cdt gi in cea de Apus, erauitc ca sfinte qi canonice: 4 evanghelii, Faptele Apostolilor, 14

pauline (in Apus cu oarecare indoieli asupra epistolei citre) Si 4 epistole sobornicegi (I Pelru, I Ioan, Iacob gi luda),

totugi indoieli cu privire la canonicitatea epistolelor luigi Iuda. Mai pufln citate au fost de la Dionisie incoace:

ipsa, II Petru, II-ilI Ioan, dar nimeni nu le-a socotit insl

l,t mirturiile sec. II qi III ar mai putea fi adiugate gi atitudinealor epocii. Unii dintre ei, precum: valentinienii, vasilidienii se

u pentru canonicitatea Evangheliilor, Faptelor Apostolilor gi

clor Sf. Pavel, dar aproape tofi erau impotriva canonicitif,ielor sobornicegti. O mdrLurie semnificativd pentru aceste

ri oste gi aEa-zisul Canon al lui Marcion, oiginar din Sinope,

provincia Pont, tatil sf,u fiind acolo episcop, canon care a apirutinI etrului 144 d.Hr.273

lil a manifestat o af,'tudine rtdt de antiiudaic[, incdt a repudiat

Vr:chiul Testament, caut6nd si stabileasci un canon al Nouluitrerrt lipsit de orice in{luenle iudaice. Astfel, recunoagte intre

lii doar pe cea a Sf. Luc4 degi a respins din ea primele dou[

l/, l(Unrmel, op.cit., p.447. Vezi qi Fahey A. Michael, Cyprian and the Bibel:

,iltt, /t, r rr' l' I t i rd-C entwy E x e ge s i s, Tubingen 1 97 7, p. 4 3 urm.

rlc in leg[tur6 cu Canomrl lui Marcion, a se vedea W.G. Kiimmel, op.cit.,

lIl

110

Testamenti,,,dinmotir.ulciscrierilesf,scripturicuprindceleclare dovezi impotriva tuturor neadevf,rurilor gi ereziilor26e.

Tertulian imparte clrfile "Instrumentului Nou" in

categorii:''instrumerrtulevanghelic''9i''instrumerrtulapostoliuprila categorie intrd cele 4 Evanghelii, care ;Tt tt'i:t d: I T:itvtut.i Si Ioan) 9i de 2 ucenici ai apostolilor (Marcu 5i Luca)' iar in

Oo.,u "ut.gorie

include: Faptele Apostolilor' epistolele lui Pavt

Apocalipsa qi I loan. Epistolele Sf' Pavel sunt in numir de 13'

care 9 sunt scrise citrei biserici, iar 4 cdttepersoane singulare',

Despre epistolele pastorale, atacate puternic de M

Terhrlianutrroecf,eletrebuiesf,sebucuredeaceeaqiautoritatecalegea, profefli qi evangheliile' Referitor la-epistola :Uttt-"*"]jt^l't J.., .. pare, in "Insrumentul apostolic"' crede cf, e scrisi

Barnab4 dar menlioneazi faptil c[ se bucura in biseric[ de o

irnbrifiSarea cre$inismului trece in secta montanigtilor, atitudinea

falA de cdrlile Sf. Scripturi a rimas constantil. Terhrlian numt

c[rfile "Testamentutui Vechi qi Nou", cum se intitulau, pe vremea

cirlite Sfintei scripturi, cu un termen juridic: "Instrumentum utrius

mare autoritate decit "Pistorul 1ui Herma"270' Dintre epi

catolice, cea a lui Iacob nu e menlionati intre cdrlile care 1

"instrumentul apostolic", la fel ca qi I Petru'

Un reprezentant de profundf, erudilie teologicd a

apusene a fost gi ucenicul Sf' Irineu, I,Oo'-n; ::111episcoputul din Roma, Calist' Hypolit ofer[ o mirturie importa

ceea ce priveqte car[ea Apocalipsei, dat[ fiind situirlia ei din acel

gi anuml, ca La se bucura de cea mai mare autoritate ca s1 carte

gi ca arrtorul ei este Iouo' '"""col 5i apostolul Oomnutui''?]- ^

z1o lbidem,p.7g6.

"' $i p" statuia lui Hypolit, care a fost allatb in 1551' se poate citi o noti{E

prioege Apocalipsa. (Ci V' Gheorghiu, op'cit' p'786' Pr' prof' LG'

op.cit.,vol. tr, P 56)

41il ,l l I

Page 58: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

capitole, care vorbesc de na$terea din Fecioari a lui Iisus Flristos,

utrlizeazil doar 10 epistole pauline, excluzand epistolele pastorale

Ewei. Lista lui incepea cu Galateni, dupf, care urma I-II Cori

Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului

Elrrrrisic vizavi de Apocalipsi, ci o socotegte ca fiind scrisi de

ulloan.277

O altl mirturie importantd a inceputului secolului al IV-lea, inco privegte starea canonului Noului Testament in acel timp, a fost

rcopul Petru din Alexandria, dugmanul lui Origen.

Din fragmertele scrierilor sale se poate remarca faptul cd el

carfi canonice: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor,Sf. Pavel, inclusiv epistola citre Ewei qi I loan. Dacf, el a

$0u nu Apocalipsa, nu se cunoaqte.278

Dar cea mai insemnati mirturie a sec. IV, in R[s[rit, cu privire

Cnnonul Noului Testarnent, rimAne elelul lui Pampfil, istoriculiu de Cezareea. Datele aduse de el cu privire la extensiunea

lui Noulur Testament sunt rezultatul unor cercetiri istorice,

cu sf6rqitul sec. L

Ilusebiu face deosebire, din punct de vedere istoric, intre cir,ti

nu fost recunoscute de toli ca qi cdrfi sfinte gi cirli controversate,

nd cf,rfile Noului Testament in 2 grupe mari, alf,turi de care

n;cazd qi o a treia grupA de scrieri, dar care n-au fost amintite ca

td parte din canon, decAt cu mici excepf,i, neinsemnate

Aceste grupe sunt urmf,toarele:

| . c:drti recunoscute ca Si canonice de toli, numite 6prol"oyo6peua

dln care frceau parte: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, 14

rlr: pauline "gi dacf, i se pare cuiva (tlye$aveu1\ qi Apocalipsa".2Te

atrtudine fa!d, de Apocalipsi se datora faptului cd Eusebiu a

lur rfrare adversar al hiliasmului, care se intemeia pe Apocalips[

tlf l'trrll Dr. Liviu G. Munteanu, Compediu de introducere,p.22l.

Ctt ltr'. V. Gheorghiu, op.cit., p.789 gi LG. Munteant, op.cit., p.227.

€'I f,]uschiu de Cezareea, Istoriabiseiceascd,ITI,25,l-2,p127;W.G. Kiimmel,

$tnltttrtng...,p 439

113

Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni (pe care el a numit-o

Laodiceni), Coloseni, Filipeni 9i Filimon'274

Dup[cumerafiresc,CanonrrlluiMarciona$arnitoviereein Bisericd. Sf. Irineu a fost primul care a luat atitudine impotriva

iar Tertulian a scris 5 cd4i, combitdnd erorile lui'275

Totu$i,canonularbitrarstabilitdeMarcionademonstratlucruri:

t. - carfile pe care el le-a inclus in canon erau considerate

indiscutabil autentice.

2. - cdrfile pe care le-a respins erau socotite canonice de

majoritate gi considerate ca av6nd autoritate canonic['

c)). Canonul Noului Testament in secolul IV

din ApocalipsS, pe care le socote$e "cirfi apostolice" qi "scril

sfinte", c[r(i mai pu]in citate in sec' III' De remarcat este faptul ci

1). in Biserica de RIs5rit

in ceea ce privegte problema extensiunii canonului N

Testament, sec. IV aduce limpezime definitivi'

Conducltorul$coliidinCezareeaPalestinei,lainceputulIV, era un admirator al lui origen, prezbiterul Pampfil (+309)'

Referitor la atitudinea sa fali de cirlile canonice ale Nou

Testament, este de notat faptul cd. el ctteaza din dpistola citre Evrei

studiase in Alexandria nu s-a lisat influenlat de curentul creat

2?4 Cf. Merril C. Tenney, epistola cdtre Ewei op'cit',p'377'

'1t lbidum.276 El este cel ce pune bazele renumitei biblioteci din cezareea 9i de care s-au

toti cei ce i-au urmat. (Cf. V' Gheorghit', op'cit''p 788)

Page 59: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian 7i

2. cdrli asupra cdrora au existat anumite tndoieri sau aumai pufin folosite in sec. II-ru - numite dvr(t"<y6p,<va _ gi dinfEceau parte. II Petru, II-III Ioan, Iacob gi Iuda.280

3. scrieri care pe nedrept au fost atribuile apostolilor, motipentru care nu trebuie incluse in canon, numite "yriea,'. intreEusebiu enumera. Faptele rui pavel, "pistorul lui Herma',"Apocalipsa lui Petru", "Epistola lui Barnaba,', ,'Didahia celor IApostoli" qi apoi "Apocalipsa lui Ioan", ,'dacd wem- aceasta fiirespinsi de unii. iar de alfii fiind primiti intre cele recunoscuterr28l. 1.

iei Formdrii Canonului

lmportant de amintit in acest context este gi canonul B_j al unuinl clin Antiohia, din anul 341, canon care a rntrat in randrrlrnnclor apostolice, gi in care se ingiri carlile sfinte ale ambelorrrrrente. intre cele are Nourui Testament sunt enumerate cele 4

in randul acestor scrieri Eusebiu plaseazd gi "Evanghelia dlEwei"282, "care place mai ales acelora dintre evrei care au primitHristos"'o'.

in ceea ce privegte criteriile dupi care si se stabilcanonicitatea unei cirfi, Eusebiu socotege cd apostolicitateacriteriul principal. ln acest caz, intrucdt Eusebiu nu se indoiaapostolicitatea "artilegomenelor", ren/rtd ci gi acestea frceaudin canon.

Un fapt mai trebuie insf, menfiona! qi anume cd in anul 33Eusebiu primege de la imparatul constantin cel Mare incredintareascrie Sf. Scriptura in 50 de exernplare. Eusebiu duce Ia indepliacest mandat, ctptinzdnd in canonul Noului Testament 26 de c

deci toate cele canonice, cu exceptia Apocalipsei.28a

De aceeagi importanfl este qi m[rtuiia Sf. CirilIerusalimului, care intr-una din Catehezele sale din anul 348, ti

280.,.,1 Dtdem

2Br Cf. Eusebiu, op.cit., In, 25, 4, p.127.

'u2 Poate fi vorba de rm Targum erl Evangheliei dupE Matei sau de un "Diatesaron,,,armonie a Evangheliilor, compusl pentru uzul evreilor.

28r Eusebiu, op.cit.,lll,25, 5. Tot Eusebiu de Cerureeane fuformeazd c[ "EvanghelcEtre Er'rei" era prefuiti mult de lregesip, de clement Alexandrinul (stromate,a5,5) qi de Origen (Corn Ioan 2,81, op. cit., IY, 22, 8, p 17 l).

284 L.G. Munteanu, op.cit.,p222.

lltclii' 14 epistole ale sf. pavel, 2 epistole ale lui petru, 3 are ruilacob gi Iuda. La urm6 sunt amintite gi Faptele Apostolilor. DeIrpsi nu se face amintire, fiind considerati carte cu cuprinsios, ca qi cele douf, epistole are lui clemenl Roman t gr

,litufiile apostorice, care erau enumerate in canon imediat dupdllo ctnonice.286

Sf. Grigorie de Nazianz, trecdnd peste susceplibilitateasorilor sf,i, pune Apocalipsa alituri de Eyanghelia Sf. Ioan

Ittt,r-i astfel, dupi mai bine de un secol, locul cuvenit in canonulIt

/'7, numind-o "Scriptur5 sfhnti,,.288[)ar mdrturia cea mai insemnati a acestui secol IV, aparfine Sf.sic cel Mare (+ 373), care in Epistola saJbstivd a 39_(t.face o

['l I' ( llroorghin, op.cit., p 791; L.G. Munteanu, op.cit., p.222lht,l,'n,

Ul N. l. Nicolaesct...,studiul...,p 18.['l,fr,r /,,., (C uvdntdri 29,17 ; 30 "9; 40,45; 42,9)dupd V. Gheorghiu, op. cit., p.7 92

Page 60: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

116 Stelian

distinclie netd intre "Scripturile irupirate de Dumnezeu...

pdrinlilor noStri de cdtre cei care auJbst martori oculari Si slujitoriCuvdntului de la inceput" gi aga-numitele " scrieri tainice"

ereticilor, d0nd o lista a cdrtilor Noului Testament, care

intru totul canonului nostru de a*dzi. Lista lui Atanasie a cuprins:

Evanghelii, Faptele Apostolilor, lacob, I-II Petru, [-[-III loan,

Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, ITesaloniceni, Ewei, I-II Timotei, Ti! Filimon gi Apocalipsa. "Aces

- spunea Atanasie - sunt izvoqrele mdntuirii... Si nimeni sd nu

sau sd scoatd ceva din ele" .'8e

in scopul rezolvirii definitive a problemei canonului

Testamenf la Sinodul local din Laodiceea, din anul 360, in canonul

se stabilegte regula potrivit cf,reia la serviciile divine sd se fi

numai c6rlile canonice, urmAnd ca in canonul 60 si se dea lista

c[r!i in numir de 27, identici cu cea de azi,'no

Aproximativ in aceeagi perioadd de timp scrie 5i

Amphilochiu de Iconiu o epistolf, in versuri citre Seleuc 9r

cuprinde intre altele gi o lista a cirlilor canonice qi inspirate

Vechiului gi Noului Testament. Lista cf,rtilor Noului Testament

identic6 cu cea a Sf. Atanasie, dar cuprindea in schimb menliunea

mai sunt inci unii care socotesc, pe nedrept, episLola c6tre Elteifiind neapostolic6, pun la indoiali canonicitatea Apocalipsei, dar

pe nedrept gi resping dintre epistolele catolice pe celelalte cu

epistolei lui Iacob, I Petru gi I Ioan.2e1 Ceea ce este importanl

menliunea fdcuti de Amphilochiu este accentul pus pe cuvintele

nedrept", fapt care denoti opinia unanimf, a Bisericii Rasaritului

28e Cf. W.G. I(immel, Einleitung..., p440: "... Zu diesen soll niemand

hinzuftigen noch etwas von ilnen wegnehmen"

"o lbidn^, p 439; L.G. Munteanu, op.cit.,p 233; Nicolae I. Nicolaescu'..,

p 192et yeziV. Gheorghiu, op.cit., p.793 9i W.G. I(immel, op.cit.,p 439.

ptivirrla acceptirii frrtrezervd. de acum inainte, a canonicititii celor17 de cirfi ale Noului restamenl aga cum astizi sunt cinstite deElsorica.

Daci in secolul urm6tor, atilt in Ris5ri! cdt gi in Apus, maici$ din rdndul celor sobomicegi sau chiar Apocalips4 care nu

citate in scrierile sfl Pirinli gi scriitori bisericegti2e2, faplnleste cuI intamplitor qi dictat de rafluni cu totul de moment qi in funcfie de

e abordate

Jlxcurs: Epistola a39-a festivi a Sf.Atanasie cel Marernt

1. Preliminarii. incd din primele zlle ale ofensivei saleriva anenilor SfAtanasie cel Mare a inteles ci lupta se df,dea pe

Scriptunlor qi cd era in interesul dogmei si existe o imaginea confinutuluilor.2eo Cu toate acestea, a agteptat pdna in anil 367r a promulga un canon al Sfintei Scripturi, in cea de a XXXW_a

festivd a sa. in concluzie, acest canon apare in urma uneidocumentS.ri, gi, dupi propria afirmafie, la indemnul unor

ilcgitimi".2es

Canonul a fost alcituit cu scopul de a-i feri pe credinciogi deiciile pricinuite de lectura clrtilor apocrife2e6, frecvente in. mai ales ci ereticii igi intemeiau o serie de invifituri pe astfel

cf,t'li. Aga cum s-a putut vedea inci din anul 348 (sau 350) Smntul

Vrrri W.G. Kiimmel, op. cit., p.440.

tl ;,,,,r",,1r,r"u gi traducerea epistolei am folosit pe l6ngI B.Metzg er, The Canon oflht Nulv Testament,p.2l0-212,Pr.Prof.dr.Ioan G.coman, patralogie,Bucuregti,

lUllr'. vol III, p. 107-219 9i LBarbu, op.clt.,p.279wm.t'l [4.,]. [,agrange, Histoire ancienne du Canon du Nouyeau Testament, pwts,lUtt, gr 134.

Elf fl. Mctzger, op.cit., p. 2ll.E [ ,lcrrn Ruwet, Le Canon alexandrin des Ecitures saint Athanase, Biblica,ll(X lll t{oma, (1952), p.I.

lt'7

Page 61: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

118 Stelian Tt

chiril al Ierusalirnulur oferea o lista a car,tilor Noului restament.din canonul Sfhntului chiril lipsege Apocalipsa, semnificativfaptul ci el se consideri dator si precizeze - ca qi sfantul Atanasie -calitate de episcop, care anume erau cirf,le sfinte recunoscute cade citre Biserici, intrucat ambii episcopi socotiserd, grav pericocirtilor apocrife pentru credinla cregtind. odatd publicat[ oficial liacestor cf,rli, orice apocrifr era stigmatizati Si semnalatipentru a se feri de ea. Degi ambii episcopi au oferit c0te o list6acelagi scop, "Atanasie pare a fi primul prelat care s-a folositpozilia sa din fruntea unei dioceze intinse qi importante pentru aocupa cu problema canonului biblic" .2e7

Catalogul Sfhntutur Atanasie are pentru istoria bisericiiimportanf[ deosebiti, deoarece este pentru prima dati c6nd,Alexandria, autoritatea bisericeascd face cunoscut care sunt scrierrecunoscute, de cdtre ea, drept ci.r,ti sfinte, anul 367 marcdndprima datd'ra care extensiunea canonului Noului restament coincica declaralie oficialf,, cu numf,rul de douf,zeci qi gapte deacceptate astazi drept canonice."t

Exista un vechi obicei, iniliat se pare de Sf6ntul DionisieMare"', ca episcopul Alexandriei sd scrie, dacd.era posibil, in

Itrori"

urr sccole bune inainte, iar dintre cei care s-au succedat la conducereafti,roasei Biblioteci din Arexandria e de-ajuns s6-r amintirr l.i p"Eratostene din cyrene (c.275-rg4 i rrr.l, care a calculat cu un inartfrad de precizie circumt'erinfa pimantului gi ale cirui xporoypoqto,

lTf:"'"i}lB]3" -..r.are stiinlificd de a rixa datele istoriei'iotitice;l literare.3.r intr-un astfel de context ", ;;;*r;;r;#HJTl*::::ll.llt-1 n1+i are. crestiniietji upa* h Biserica egipteaniru a se informa despre data s'rbdtoririi pagtelui. Aceste ir-r"r-ut ipuse la dispozilia Bisericii apusene de c6tre .pir*p;fR;;;,

siriene de cdtre episcopul Antiohiei. in ce context se poaterune cd Epistolele festive ale episcopului Alexanoriei aveau o!i suficient de marein acest context astfel de comunicdri pastorale anuale este

ii: l1"t^ ",1.'llrr]:rl drscutirii ei altor probleme teologice, ?ni de cea a datei sarbltonrii pagtelur, pr..u_ "rr"

*^iiri;;i;,,;2*:,,::i:"TlyAtanasiecerMare3Di"o;;;";,;;;"pat proliferarii il;#

Vczi L Barbu, op.cit.,p 2g0

dfl, cur'and dupd sf,rbitoarea Epifaniei, o aga-numitf, Epifestivd3,,adresati bisericilor gi m[nistirilor egiptene de sub autori

L0t privegte efectul anrt de aceastd epistold in afara Egiptului, sunt incE multerurrhiguitEti. in orice caz, existd suficiente motive sd credem cE recunoagtereatrrtru:or celor gapte Epistole soborniceqti in Rds[rit a fost promovatd de aceastdelristols Pe de altd parte insd, ea nu a reugit s5 indepdrteze opozilia fa+fi cleAlrrrcalips[ marufestat' in afan Egipt,lui. tn ciuda declaraliei clare a sfinfutuiAlurrasie in favoarea ei, aceast, urtimd carte a Noului -l.estament

a tebuit sd agteptelltclr nrult timp pentru a-gi cuceri un loc stabil in RasErit, din catua,reticefelorrrrovooate de hiliasm. De fapt, "numSrul de doudzeci qi qapte de c,(i ale Nourui'J'eslument s-a imp,s derrnitiv in Biserica greac[ abia prin secorur al X-lea,,, cfwcrner Georg Kiimmer, Einleitung in das Neue Testament,HeiclerbergtT, 1973,p'14l: "von den enthartenen griech. Iandsehriften nt. Texte enhalten bis int;t/ilbyzantinische zeit nw serrr wenige die Apk, wrd die meisteri griech.llrrrrtlschriften der Apk- bieten dereri Ter

"rrt*a"r als Teil eines Kommentars,tl.r'zusammen mitnichl biblischen schriften. Das wird erst vom r0/1 r Jh. anlarrpsarn anders Man kann darum sagerl dap sich die zail vot27 KanonischenFle lrrrften des NT in der griech. Kirche erst etwa im 10. ft. endgiirtfu durchgesetzthnl "

sa, prin care le informa despre data Pagtelui gi a inceputuluiMare. Odati cu stabilirea datei Pagelui, aceasti epis oldstabilea qi datele tuturor sirbitorilor dependente de pagele arespectiv. Pe de alti parte, este bine cunoscuti reputafa invlfafilorAlexandria in privinla calculelor astronomice, clrora li se dedi

2e1 YeziB. Metzger, op.cit.,p.211298,t.r1otaem.

"'A se vedea Pr.Prof loan G. Comqrr, patralogie,Btcuregti, 19g5, vol.2, p. 410.300 Ertotol"l ioptcrotrrrl, "Epistold de slrbf,toare',, "EpistolE solemn6", al do

termen tiind tradus uneori qi prin cuvanful "festald". Aceste scrieri sunt cunoscgr sub denunrirea de "Epistole pascale" sau "pastorale,. (yezi B.Metzger, op.p.212 LG.Coman, op. c it, p.470).

Page 62: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Istoricul Evo luliei Formdrii Canonului

itepoug d(plovtau tds tre1op€vorg &noxp(xpoug,

.i bpt,rvuprd tf,iv dlrp)f,rv pr.p),fov, nupoxatrf,r,

dr nepi 6v Enfotcro$e, repi todtt.rv x&1,)

Tpdgu 6rd te tr)v &vd1x1v xai rd 1pr]oupov rfo

121

apocrife, r[spdndite indeosebi de citre meletieni' Pe de alti parte'

.:----r ^-rorii .,1" il Roma (340-341), fusese solicitat de ciY -1:1 ^- O{i-+^; S^rinfrrti

c[ o list6 a cirfilor Sfintei Scripturi'

c[r]ilor canonului 367 sunt aceleaqi

sec. fV', cate ar Putea fi infeles 5i

flrind rezultatul activit[fi Sf'Atanasie Mare'

Prezentim in cele ce urmeazi textul Epistolei3qa Si

ei- apitrutipentru prima oar1intr-un Manual de Introducere in

Noului Testament, in literatura rom6neasci de specialitate'

Stelian Tofand

2. Textul EPistolei

TOY AYTOY

EK THE NO. EOPTAETIKHE ENETONHE

i \rilrlxuv€L)

tt llt( I (r)F€VOL

ir rrr yt,or)€,

flePi tf,rv ..}e(t'-rv 1Pogf,'v

'A11 'enetSri nepi fev tirv cripettxiv ipvrio']1pev

vexpiv, nepi 6E hp6' ri'rg i16vturv Trpfu otorrp(crv to\ rle(

Tpdqdg, ,oi tpoBonl"" *h'-t' rig €lporle *Tt11"t:.1*ffi:;'il"a".0"r'" j"6 .is &nr6rros xoi fis &p6tr1

,^rrrmtrv dn5 tfrg rruvoupT(crs tf,rv dvtlprirov' xcri trou

ror y"ri Histoire "ac6phale'' et lndex syn

d'Alexandrie. Lrtroduction, texte critique'

avec la collaboration pour 1'6dition et la taductron ou LcxL€ Dv'.Yuw *- ,.lcl

Albert, coll. "sources Chr6Jennes"' nr'317' Paris 1985' p' 302-303'lotal02'

B.Metzger, oP'cit', P' 213'

too Textul este preluat u'-,*'^tt M Metzger' '!" '"."': "1,*:I?,,1

[H;:^#J;;;;; '13' care larandui sau preiatexttil grec dupr edifia

Pericles-Pierre Joannou P:ontifi"area Coy"::":!""i!"!:':li.O')-r',:,1:i';;:;:;,;;;;";";';;";',ronn'ro'"i"oto[,"Disciptinegdn'lrateantiquet)IX s.), t. Il'. Les canons au' p"n' C'""' (Luft'n'^Cl.""l''K2:]!'!)n"fiiJ::

"1";';;"'"i",;;;t;;;^"*""' Roma' 1e62' pp11-76' o buna editie este et

dirt Neutestamentliche Ap;:i;p;'" in ileutsche (Jbersetzung' Herausgegeben

aE. Me),),t,rv 5e to6tov pvlpovederv, Xp{oopar npdg

v rIS tpautou t6),p1g t(, ,)"{ td e'tra11e}.uord

l,€1t.rv xci ailtdg. 'EneLSri nLp rrv€€' inelefprpav: - \r / ) / \€crurors td l.el6pevcr dn6xpugcr xtxL' prlar rc[urcr,

0eonve6ot6 'rptxqi, nepi iS in).rpogoprj.')Ip€v, xoOrig

6oosv rdE notpdor.v oi &n'&p1frg c/ut6nruL xcri Lrnrp€toL

td tr51ou, 'L6o\e xcilto(, rrpo:upun€vtu nopcr' lvloftovirv xcri po06vtr. &vt.rrlev'e!frg ix.}€o.'}Gr tcr' xavovuf6pevo

nupo6o.l€vra te .licx etvou Bupl,(u,'(ta ixcrotog, er pev

xatalvf,r tiv n),ov1odvtutv, b 8L xorlopdg 6rapeivag

p1 ndtruv ilropupvlox6pevog.-\A\r^lra)F\To' 5t qg xcrrvrlE ld)tLv o(sx bx'vrp(ov e1ndv.'Eott 1ap

, Eba11€trLcx t€ooopo, xatd Mat.)dov, xtxtd Md,pxol, xand,

iiv xcri lrrrdvvlv ettcr petd tdtcr l-lpdfero &noot5l,ov, xcli

rtrui xcr.)otrlxcri xcr),o6lr€vcxt tirv &noot6\ut *wd,, oUtt.rg

p€viev p(a, f1€tpou 8e 56o, e"rtcr 'lodvvou tpdig, xcxi petdloo6rx pio npdg Fopoioug, eltcx npdg Koprvrlioug 66o,

trretd tdto rpdg l-a),dtoE, xcri i!frg Trpdg Egeo(oug, eltoOr).rnmpfoug, xoi npdg Ko).ooocrdg, xoi peto'toita npdg

rxiE 56o, xai i1 npdE Eppo(oug, xai eir$ilg npdg pev

rov 66o, npdS 6e T(tov p(a, xcri teleuto(cx n Tp6S

rva picr xai ndltv 'ltodvvou Anoxdl,ur.f.rr.g,

Tcri)tcr nnTcri ourryrfou, tbore tdv 6r.$f,rvta ipgopfio.lcuiv to6toug p6vor.g td p'uoeBe(og Stscroxal,dov

Edgar Hermecke u a, Tiibingen' 1968' l' 30'

1:).(!etcrr. prlSeig todtotg inuBcdttr€tt.r, iqsl todturv

Page 63: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

122 Stelian Tofand

&goupio.,lu.r tr. l-lepi 8t todtt.rv b x6pr.og EoSSouxo(oug li.,i6uotiner, ),€1r,-rv. fl),av&o.)e pr) et66teg tcx\ 1po9o! p$L rr)v

66voprv a'utiv, tfrs 6k'louScr(oug napriver. 'Epeuv&te ta\Tpcgds,6tu cr'utcr( duor.v dr. pcptupdoou nepi ip6.

'A},tr €vexd 1e nle(ovog dxp$e1olg rpoorf+urt xai tdto1pdgt.,v &volxoit-rg, d.rE 6tl 'Lorr xai Etepcr BuBtrfc to6tttv

Elt,rrlev, oir xovovt!6pevu lr€v, tetunrr.rp€va 8t lcrpd t6vnut€pf,rv &voltvrioxeorlcrr tds d,ptv npooepxop€vorg xcrl

poutrop€vorg xauq1do.lar. tdv ,is eiloepe(cg )'61ov. Iog(oIo),opf,rv'rog xoi Eog(o Etpo'X rai 'Eo',}fip xci 'lou5irl xciToB(og xui ArSalrj xcrtroup€vr1 t6v &noot6)'uv xoi b l-loupriv.

Kcri 6lrrs, &lctnrpo(, xdxe(vav xcvovrfop€vt-rv, raito6tt-rv dvulrvuroxop€vov, oirSapdr ti,v dnoxp6gt.rv l-Lv(prl,

&),)d alpettxfiv istLv ir(voLo, lpog6vtcuv 1)ev 6te r)€l'ouot

cr'utd, xopr(op€vttv 5I xcri lpoorur)€vtrrrv a'utriig 1p6voug, ivoriE ncr),clrd npog€povteg, np6gcrotv €1t^totv &rcxt&v '€x toiltou

toJg &xepaioug.

3. Traducerea Epistolei

'f Din cea de a treizeci 9i noua Epistol5 festivl a acelu

<Sfflnt Atanasie>Despre dumnezeiegtile Scripturi rr

intrucdt am amintit despre eretici ca despre niSte morli,

de,'pre noi tnsine ca de unii care delinem dumnezeiestile Scriptu

spre mdntuire - Si pentru cd md tem ca nu cumva' precum a scns

Pavel Corintenilorio5, ca pulinii dintre cei curati sd fie inldturali de I

simplitate $i puritate prin uneltirea oamenilor, tncepdnd atunci sd

t'llttrscd altele, aSa-numitele apocrife, fiind fnselayi de asemdnarea denume cu cel al cdrtilor adevdrate - ingdduili-mi, vd rog, desi qtilidetltre qcestea, sd vd scriu Si eu despre ele, ca sd vi le amintesc, atdtp€filru nevoia, cdt Si pentru folosul Bisericii. $i amintind aceste

l\rruri, md voi folosi, pentru a-mi fndreptdli tndrdzneala, de formuladtrttrtghelistului Lucai06, zicdnd St eu; "Deoarece" unii "au incercat,tfi ulcdtuiascd" pentru ei tnSiqi aEa-numitele apocrife Si sd le

atn(lslece cu Scriptura insuJlatd de Dumnezeuto', despre care "amfost

1u deplin tncredinlali a$q cum le-au ldsat pdrinlilor "cei ce le-au

Wl';trl cu ochii lor de la inceput Si care au fost slujitori ai Cuvdntului,am gdsit gt eu cu cale", tndemnat de frali legitimiiqs, cunoscdndu-le

ile lt inceput, sd prezint lo rdnd cdrlile cuprinse tn canon3qe Si

lftn,s'm.ise prin tradifie, incredinlate spre pdstrare ca unele care sunt

1l rhtmnezeieqti, astfel incdt-fiecare, dacd afost tnselat, sd-i condamnepo c'ci care l-qu tndepdrtat de la calea cea dreaptd, iar cel cqre ahlnms pdnd la capdt curat sd se bucure amintindu-Si-le din nou.

Cdt despre <cdrtile> celui Nou, iardqi nu trebuie sd pregetdmti lc numim. Acestea sunt: patru evanghelii: dupd Matei, dupd

lnl,rrc'u, dupd Luca Si dupd loan. iar dupd acestea Faptele Apostolilorqt l,jti,s'tolele numite soborniceSti, ale apostolilor - Eapte, astfel: una alul ltcob, iar doud ale lwi Petru; apoi trei ctle lui loan Si, dupd

ttt't',\'lea, una a lui luda; (apoi) - cdtre Romani, apoi doud cdtre('ut'1y719ri, iar dupd dcestea cea cdtre Galateni,' qi apoi, cdtre Efeseni,

,tltt)i cdtre Filipeni Si cdtre Coloseni {i, dupd acestea, cdtre'll,vrloniceni - doud, Si cea cdtre Evrei; Si, tndatd, doud cdtre Timotei,

""'/\lLrzicprobabillacitatuldupqlucal, 1-3. .,/t"'r'l Il Tim. III, 16, Probabil c[ se referi aicinumai la Vechiul Testamentt"n fr{oLoE, '1egitim" ca opus al tui v6r}o6, 'helegitim", degi se refer4 la cregtini in

r rrrrrpiua{ie cu ereticii, ar putea sugera fapful cd sfbnful Atanasie a cunoscutt r r rptu{irea c64i1or Noului Testament

rrrtr | { r Kcr\/ovla 6pevo, probabil cele inscrise in catalogul ohcial.

ei Formdrii Canonului

'ot Aluzi" la citatul din Corinteni XI, 2-3.

Page 64: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr

iar cdtre Tit - una Si, la sfarSit, una cdtre Filimon. Apoi Apocalipsa lu

Ioan.

Acestea sunt izvoarele mdntuirii, care sd-l sature pe

insetqt din cele ce se aJld tn ele: numai prin acestea se bineves

buna pietate. Nimeni sd nu adauge la acestea ceva, Si nici sd

scoatd din ele cera.t'o Cdci pentru acested ti mustra Domnul

saduchei zicdnd: "Vd rdtdcili neStiind Scripturile, nici putetea lorilliar pe iudei ti indemna: "Cercetali Scripturile cdci ele sunt cele

mdrturi s es c despre Mine ".

Dar pentru qi mai multd exactitate (rirp$eiaQ adaug Si

lucru, cdci scriu constrdns: cd existd qi alte cdrli tn afard de acestea,

care nu sunt cuprinse tn canon, dar care au fost rdnduite de

pdrinpi pentru a fi citite celor care se apropie acumt" Si vor sd

invdlali despre cuvdntul credinlei (evlaviei). inpelepciunea

Solomon Si inyelepciunea lwi Sirah qi Estera qi Iudit Si Tobrt

invdlatura numitd a Apostolilor Si Pdstorul.

$i astfel, iubifitor, atitintre cele curpinse in canon, c6t qi (intre

care se citesc. niciieri nu se aminte$e despre apocrife, ci

niscocire a ereticilor, pentru ci le scriu c6nd vor, dar le fac placute

le adaugi ani, ca si aibf, prilej, infili;0ndu-le ca vechi, pentru ca

ingele apoi pe cei curali (neintinaii).

4. Semnificafia 9i valoarea Epistolei

Analizdnd, agadar, fragmentele de mai sus, se poate

c6 intenlia autorului a fost aceea de a alcf,tui un canon unitar

rro Cf Apoc 22,78-79.1lt cf.Mt 22,29rr2 Expresi.a rdg iiptt ttpooepyopLvorg este probabil o formuld pentru

catehumenilor.

Sflrrtclor Scripturi, care si reflecte lrraditiabisericeasci gi sr-i apere peitrciogi de influenlele nefaste ale ereziei.

irr cazul vechiului Testament, Sfafful Atanasie exclude cirfilelcrocanonice3l3, ingf,duindu-le doar ca lecturi edificatoare. cele

gi gapte de c[r,ti ale Noului Testament actuale sunt stabiliteringurele canonice; ele se afla in ordinea urmitoare: Evanghelii,

c Apostolilor, cele qapte Epistole sobornicegti, Epistolelelinc (cu cea citre Ewei intercalati intre II Tesaloniceni gi I

oi), incheindu-se cu Apocalipsa Sfhntului Ioan, Ca gi cir,tiletiului Testament, ele sunt socotite "izvoare ale mAntuirii care sf,-lt'c pe cel insetat din spusele ce se aflf, in ele" cici "numai prin

sc binevesteqte dreapta credinta". in sprijinul acestei declaraflicclrivoc, autorul citeazh trei texte scripturistice care scot in[[, fiecare in felul sdu, caracteristicile Scripturilor inspirate:

i si nu adauge la acestea ceva, gi nici si nu indiperteze din ele

" (cL Apoc. 22, 78-19); cici despre acestea ii mustra Dommrl pe

ohci zicdnd: "Vf, r[tdcifi negtiind Scripturile" (Mt.22,29)... iar pe

ii indemna: "Cercetali Scripturile, clci ele sunt cele care

risesc despre Mine". (in 5, 39)."

Accentul pus pe caracterul exclusiv al cartilor ce compun

ul Ei pe faptul ci este ?ncheiat, are, fireqte, o strdnsf, legf,tura cu

[ia teologici a Sfhnhrlui Atanasie, concep]ie socotiti in aceastl

'l tolrrric sI remarc6m, c5 mai inainte, in jurul anului 350, Sfantul Atanasie fbcea

dprrnt,hire intre cl4ile inspiraG gi c6rfile canonice. Nu o dat5 el a citat ca fiindlllx;rtrrrtr: anurnite c[rfi care mai tdrziu vor fi excluse din Epistola sa festivd din1lr /. ;rrinlre aceste cdrli s-au numdrat Itr Ezdra (= I Ezdra din Biblia noashE) gi

l\ltt,,r'ul lui Hermas. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 2102.12, dup[ Jean Ruwet, Iel'ttrttt tlexandrin des Ecitures. Saint Athanasie,inrev. Biblica 33, Roma 1952,

ltl

Page 65: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

StelianIstoricul Evoluliei Formdri i Canon ului 127

rtinric prin Cuv6nf iar in sprijinul argumentajiei sale il aduce pe

5qr (F'ac.I, 1), cartea "foarte folositoare" a Pdstorulul qi pe SfAntulPavel (Ew. XI, 3). Mentionarea Pdstorului intre Cartea

ii Ei Epistola citre Evrei ne d5. limpede de inleles cd, dupdSEntului, Pdstorul era o carte inspirati in aceeaqi misur[ cu

Itc dou6. DeSi invdldtura celor doisprezece Apostoli (Didqhid)

siltc cihti in weo alti lucrare, este de presupus cd eru socotiti o

inspiratS, de vreme ce Sfhntul Atanasie o menfloneazA intltr a XXXIX-a festivd inaintea Pdstorului. Ambele scrieri sunt

dc data aceasta, clar delimitate de cirdle canonice

Agadar, in Epistola a XXXIX-a festivd din anul 367, canonul

27 de cirfi ale Noului Testament este promulgat cu toatiPentru Sffintul Atanasie cel Mare, purtitorul de cuvdnt al

alexandrine a timpului, acest canon al Noului Testament

rrie izvorul desf,vflrgit, intangibil gi de nedepagit a1m6ntuirii.317

Mcsajul sdu, mereu actual, este, prin unnare, faptul ci Sfintele

i ale Vechiului gi Noului Testament sunt divine, inspirate,

c primite qi acceptate de Biserica cSlf,uzitoare spre mdntuire,

i urm6nd a face distinalie categoric[ intre cele eretice gi cele

le 0.

2). in Biserica de Apus

Itt Apus, asupra canonului Noului Testament existau practic

indoieli ca gi in Risiril cu deosebirea c[ Apocalipsa era mai

trtacatf,, deoarece hiliasmul nu era aici atflt de puternic

rtat ca gi in Rlsdrit; in schimb, epistola cltre Bwei318 gi

'l lV, Schneemelcher, op.cit,p 45 giL Barbu,op.cit,p.281rril () ounoa$te, dar o atribuie lui Bamaba; Ambroziaster, comentariul anonim

ulrtrlrrlclc pauline gi pud6nd denumirea respectiv6 dup6 numele lui Arnbrozie de

privin!5 "uimitoare pentru secolul al IV-lea"'3'o Este de

faptul'cl Sfhntul Atanasie a fost interesat inci dinainte de

acestei Epistole s[ aibd o Scripturf, unitari penau intreaga Biserici'

admiterea Epistolei cf,tre Evrei (respinsi cu precf,dere in Apus) I

Apocalipsei (respinsd de obicei in Ris[rit) poate fi inteleasi ci

incercaredepunereinacordatradilieirf,sf,ritenegiaceleiapusene.DeosebitdeinsemnatesteqifaptulabarrdoninrEpat

imparJirea cirlilor in trei categorii dt 11*1ft@: i""11fEusebiu de Cezarcea(recunoscute de toli' indoieinice qi false)' S

Atanasie cunoa$te numai scrierile recunoscute sau cuprinse in

(rcrvovt(6pevct) gi apocrifeie, inventate de eretici' Este drept

afara acestor douf, categorii el admite ca lectur[ (dvoytvoror6

citeva scrieri de invdlatura cregtin[ qi edificare spirituali' cum

invdldtura celor doisprezece Apostoli Si Pdstorul ltti Hermas' 1

ceidecurAndconverti,tigicareurmeazisdprimeasclbotezul'caccentueazf, faptul ci ele nu fac parte din canon 9i cf, au

statornicite de cdtre Pf,rinti'315

Pe de alti parte, privind ansamblul operei Sffintului

putem constata o t'otolit in privinla inspiralei ca4ilor sfi

receptarea lor in canon'

tn acest sens. in jurul anului 350' daci nu chiar mar

Sfintul Atanasie afirmi d"'p" unele carli oare nu fac parte din

;;; irrpoo. in tratatul Despre intruparea Cuvdntuluiil6' :

aceast[ perioadi, Pdstorul lui Hermas apare in mod evidet

*rr*r. in aceasti lucrare, Sf6ntul Atanasie arati cdtotul a fost

Ia Wilhelm Schneemelcher, Bibel: Die Entstehung des Kanons des''

T estaments,in fn"ofogittt'" Realenzvklopiidie' Band M' Berlin-New York'

p.44-tt' Vezi gi L Barbu, oP'cit,P' 286'316 Vezi Sf' Atanasie cel Mare, Despre intn'ryarea Cuvdntului' introd' qi note

prof. D. Stiniloae in PSB nr 1 5 ' Bucuregti' 1 907' p' 92 urm' r, e liruizr r-a lbst atribuit cdndva, se limiteazE Ia a enumera 13 epistole pauline,

Page 66: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

lstoricul Evolutiei Formdrii Canonului

Itrdrr gi una a lui Iacob). Nu este crtatil, agadar, epistola c[tre Ewei,dosprc care Philastriu gia ci unii nu-l consideri pe Sf. Pavel autor al

El, ci pe unul din insolitorii s[i, fle BarnabE fie Luca sau chiar€loment Romanul. Despre Apocatipsi afirmi cf, numai acei care nuBtlRosc gi nu voiesc sf, infeleagi puterea Sf, Scripturi leapldiApocalipsa. care este o scriere a Apostolului Ioan.323

0 m[rturie a Bisericii africane gi care dateazi de la sfhr"situl sec.

IV cstc ai Codicele Claramontanut. in lista cirtilor canonice ale

Iui Testament pe care o oferi, sunt consemnate: cele 4 Evanghelii,

rtfolcle lui Pavel, 7 epistole catolice, Apocalipsa gi Faptele

rslolilor. Dintre epistolele Sf. Pavel, lipsesc, din rationamente

rroscute, epistolele I-II Tesaloniceni gi Filipeni. Despre epistola

Is Hvrci se credea cf, este scrisl de Barnaba. De observat este cie mai cuprindea qi Pf,storul lui Herma, Faptele lui Pavel gi

ipsa lui Petru, probabil din motivul cf, erau des citite inicil.,324

Din jurul anului 360 dateazA gi in Apus o listi a canonului

lui Testament, numitf, dupa descoperitorul oi, istoriograflrlhtr Mommsezr, in anul 1886, intr-un manuscris datAnd din sec. X

npirrfin6nd bibliotecii Philipp din Cheltenham,"Canonul

ian", care inqirf, dupd nume cirlile Vechiului Testament qi

Noului Testament. Dintre cirtile canonului Noului Testamen! lista

: cele 4 Evanghelii, 13 epistole pauline, Faptele Apostolilor,

lipsa, I-il-ilI Ioan qi I-II Petru.325

r29t28 Stelian T'

majoritatea cirlilor soborniceqti au fost mult timp "necunoscuto

canonici gi ci are de autor pe Sf Ioan, apostolul' care a

Evanghelia alY-a."oHilariudePictavium,devenitinanul355episcopal

cetili,recunoa$eorigineaapostolicigicanonicitateaepistoleiciEvrei, cit6nd, de asemenea, mult in scrierile sale Apocali

"aposlolului Ioan" 321

Episcopul Lucifer de Calaris, din Sardinia (+ 370)'

bine Orientul, care ;i-a lf,sat amprenta asupra formafiei sale

nu eziti a cita Epistola cf,tre Ewei, care in Orient s-a bucurat a1

intodeauna de autorttate apostolici; in schimb nu aminte$e nic

Apocalipsa, iar dintre epistolele sobornicegti nu citeazi 5i nict

amintegte de II Petru 9i III Ioan322'

Se impune a fi menfionat aici 9i Scrierile despre eretici

episcopului Philastriu dintre anii 383-387' in care eI consem

faptul ci ereticii leapada "scrierile canonice" 9i se lin de

ilio.rif." intre scrierile canonice Philastriu menfoneazi: cele

Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 epistole ale lui Pavel gi 7 epistr

care sunt scrise "de alli apostoli" (2 a lui Petru' 3 ale lui Ioan' una a

trmstritten geu'es en." (Ibid en)'r" Cf. v. Gheorghiu, op.cit',p'193 qi W'G' Kiimmel' op'cit''p 442'

12t lbidemt" Ct'. w.G. Kiimmel, oP'cit',P'442'

irrainte de epistolele Sf. Ioan gi dupitrrl consemneazi cuvAntul "una sola"326-

epistolele Sf Petru,

care dupi concepfla

Fhllrutrtu, De haer. 60, 88, 89, dupd V. Gheorghiu, op.cit,,p.785.

f'l I "t;. Muntcanu, op.cit.,p.233.

lbl,l,'n. 1447 Yezi gi V. Gheorghit4 op.cit., p.794 9i N.L Nicolaescu, op.cit.,

n luI' i,lrnlrrkrc Joharinis III (una sola), epistulae Petri II (rura sola),.." (Cf. W.G.

Sllrrrrrrcl" op.cit., p.447 gi care in ceea ce priveqte cuvintele dintre paranteze se

Page 67: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

orlodoxagiromano-acatoicis.arfireferitlaEpistolaluilacob\tdf'l ,in text, deci, ar fi fost: "Iacob Ltna sola" Si"Judae und sola" '

De mare autoritate se bucura in Occidenl in acelagi timp' Ferici

Ieronim, care, tn timpul gederii sale 1a Roma (intre 382-385) face

revizuire a textului canonului Noului Testament la

Istori cr.il Evo luti ei Fonndrii Canonului

ttth preqedinlia episcopului Romei Damasus I (366-384), in care s-a

lnccrcat s5 se stabileascf, qi canonul cir,tilor Sf. Scripluri in Apus.3"

Reloritor la cuprinsul canonului Noului Testament, pf,rerea papei

Drunasus I era cd acesta cuprinde: cele 4 Evanghelii, Faptele

Apostolilor, L4 Epistole pauline (inclusiv Ewei), Apocalipsalr6postolului Ioan" gi cele 7 epistole catolice. Dintre acestea II-III Ioan

3lurr atribuite prezbiterului Ioan, iar epistola Sf. Iuda este atribuiti lui

ludn Zelotul.333

Ceea ce este sigur este cI papa Inocenliu I, in anul 405, la

unui episcop galican, care este canonul roman al Noului

arnent. rispunde prin a numi canonul Sf. Atanasie cu 14 epistole

line gi 7 epistole sobomicegti.33a

Fira indoiali cd gi Fericitul Augustin33s sub influenia lui

irn. impartage$e pf,rerea Sf. Atanasie cu pri'r'ire la canonul

lui Testament, iar apoi sub influenia qi la indemnul Fer. Augustin,

le africane din Hippo (393) 9i Cartagina (397) declati toate

a 27 de cirfi ale Noului Testament ca gi canonicet'u, in Bisericd

pcrmis a se citi numai din acestea.

Ne pare cd hotararile Sinodului nu ar exista in original, ele fiind contopite cu

Irrrllirlirile papilor de mai tdrziu (sec. IV) Gelasiu 9i Hormisda. (vezi v.(lhcorghiu, op.cit., p.795). Am6nunte ln legdhr6 cu "Dectehm Gelasianum",

rlrre ir ol cuprinde sau nu hotEr6rile Sinodului amintit a se vedea E. Schwarlz, Zum

llrc'retum Gelasianum, in ZNW, rr 29,7930, p.161 urm.

( I N.t Nicolescu, op.cit.,P79-20.('l lnnocenz l, Epist.6, dupe W.G. Kiimmel, op.cit.,p'442, nota 20

#t llr,r'. Augustin, De doctina christiana,2,73

lrrtstl irsd plreri cd Sinodul de Ia Flippo ar fi decretat canonice numai 13 epistole

prrrrlirrc, consemn6nd formularea: "Pauli apostoli epistulae tredecim. Eiusdem ad

lliltruteos una" gi numai la wr a1t Sinod din Cartagina din 419 se va fi formulat:

" l'rtrtli upostoli epistulae quatordecim" . (Vezi W'G. Kiimmel, op'cit.,p'442).

131

episcopului Romei, avdnd la baza lucr[rii sale cuprinsul canonu

atanasian. iar dupf, o gedere a sa in Rf,sirit' men'tioneaz5 lnt

scrisoare32e din 394, in mod expres canonul lui Atanasie' ca fiind

"Devirisillustribus",dinanul3g2,toaleindoielileexprmate

adevdrat, dar nu-;i ascunde total relinerea sa cu privire la ongrt

paulinf, a epistolei citre Evrei' Tot Fer' Ieronim adunf, in lucrarea

timpul siu asupra onginii apostolice a scnerilor II Petru' Iacob' I

Ewei qi Apocalipsa, de unde rentltA ci inci existau indoieli seri

spre sfrrgitul sec. IV asupra canonicitdlii cdrf,lor amintite'33o

Este posibil, deqiinparte controversat33l' faptul ca sub infl

lui Ieronim, care la r6ndul slu se glsea sub o oarecare intluen]i

R[saritnlui, aga cum s-avdzut, in ceea ce prive$te atitudinea fa!f,

canonul Noului Testament, sf, se fi finut in anul 382 un Sinod la

442)t' Urrii teologi protesta{i cred od acel "una sola" ar fi un protest impotriva

SinoduluirEsdriteandelaLaodiceea,undeSf6ntulurloanis-auatribuitEpistole, iar SfAntului Petru dou[. P[rerea nu e. v3rlsimttn,-titltil O

Sinoadele de la Hippo qi Cartagina, t-ac acelaqi lucru' (Vezi Diac'

Nicolaescu..., oP cit', P.79)t" Diac. N.L Nicolaes cu, op'cit', p 19; V' Gheorghiu' op'cit'' p'794' L'

Munteanu, o P. cit. - P.223't" Hieronymu s, Ep. ad I' aulinum, 53,8,dup6 W' G' Kiimmel' op' cit" p'442' nolz l330 Vezi W.G. Kiimmel, op.cit', p'442'

"'Ibidum.

Page 68: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

133t32 Stelian

Cu aceste hotdrdri romane gi africane s-a hotirdt astfel de

canonul Noului Testament in Biserica de Apus."'Hotirdrile ami

alf,turi de cea din Laodiceea, suttt consfinlite apoi pentru

Bisericd de Sinodul ecurnenic Trullan (892) 5i de Sinodul

ecumenic (787).338

e). Canonul Noului Testament qi problema teologicd

a canonalui in Bisericile protestante

Biserica proteslant[, in general, tn ciuda tuturor

ridicate de reformatorii sec. XVI, a preluat qi respectat

Noului Testament pe care i l-a oferit Biserica veche aqa cum ea

hotirit in tntinderea qi cuprinsul s[u."'De altfel, pentru Luther "canonic este ceea ce

aposLolic".3a0 Dar el inlelege cuvantul "apostolic" intr-un dublu sens

intr-un mod inooerent de exprimare: odatd inlelege prin "

ceea ce au scris Apostolii, odati modul de exprimare apostolic ln

337 in practic6 insl se pare c[ n-au fost fbculi imediat pagi hot6rdtr qi defrnitivi

aceastd direclie Astl'e1, epistola cStre Ewei lipsea in continuare din

manuscrise qi chiar codici (Codex Boernerianus paragraful 38, I c;

pseudoaugustinian din sec v), iar cassiodor nu cunogtea pe la mijlocul sec.

nici un comentariu la Epistola cStre Ewei. Pe de a1t5 parte s-a gisit, p6nE

mi.llocul Evului Mediq scrisoarea apocrifE a lui Pavel c6tre Laodiceeni

manuscrisril Vulgatei Acestea sunt totugi exceptii, aflrmA biblistul W G

care n-au pus sub semnul intrebarii faptul c6 ire Biserica de Apus de la ince

sec V, canonul Noului Testament era socotit incheiat w 27 de carfi (Cf' W

Kiimmel, op. cit., p.442443)3tB Cf. Diac. N.L Nicolaescn..., op.cit.,p.79.tt' cf. w.G. Kiimmel, op.cit., p.446.roo A se vedea in acest sens, in am6nunl conceptia lui Luther dezvoltatA la

Bornkamm, Luthers Vorreden zur Bibel, 1967 qi W.G. Kiimmel,

Vorreden zum Neue Testamenl, in "Reformation und Gegenwart", I\4bThST

1968, p.12 urm

Istoricu I Evol u tie i Formdri i Canonului

€lttur dacl o scriere nu e scrisl direct de un Apostol. Daci duhul

ffe$titt pulseazi int-o scriere, ea este apostolic[, chiar daci ar vorbioa luda, Pilat, Irod etc., iar dacf, nu pulseaz[ duhul cregtin, ea nu e

icf,, chiar dact ar vorbi prin ea Petru sau Pave1.3a1 Din acest

de vedere, Luther a pus la sfbrgitul Noului Testament 4 din cele

lcrieri neotestamentare controversate in primele secole, precum:

la cdtre Ewei, Iacob, Iuda gi Apocalipsa gi firi a le socoti larul celorlalte.342

Luther face critica canonului cirfilor Noului Testament nu din

de vedere istoric, ci doctrinar-subiectiv. Cnrlile care i se pflreau

\'tlorizeazt teoria sa despre indreptarea omului numai pnn

F, le socoteste "cf,r,li principale". intre acestea numdrd

rclia dupi loan, Epistolele citre Romani, Galateni gi I Petru.

laltc cirli, sus,tine Luther - sunt de mai pufin[ importanln. in ceea

plive$te epistola citre Ewei, Luther susfine ci pe 16ng[ "aur curat,

ouprinde gi lemn, paie gi fhn", iar de autor il are mai curand pe

lo, decdt pe Pave1.3a3

[nll'r r:unr se exprimd Luther in acest sens: "Auch ist das der rechte Priifstein alle

fillilrcr zu tadeln, wenn man sicht, ob sie Christum treiben oder nicht. Was

('ht'isltm nicht lehret, das ist nicht apostolisch, wenn es gleich Petras oder Paulus

lalilt; wiedettrm was Christum predigt, das ist apostolisch, wenn es gleich Judas,

ll,uttttts, Pilatus und Herodes tdte". (Cf. Luther, Votede z'tm Jk, dupE W.G.

lill rrr rnel, op. cit., p.446)

I rrurrl opistolei cltre Ewei avaiatin MErturisirile de credinlE protestante, existdnd

ll rrt;r:st sens diferenle intre ele: spre exemplu "Confessio Belgica" (1561) o citeazE

t+r rr 14-a epistold a lui Pavel, in timp ce "Confessio Galicana" (1559) qi

"ll'tttntinster Confession" (1647) o include intre epistolele catolice. (Cf W.G.

hllmmct, op. cit., p 447).

Vr,rr V. Gheorghitt, op.cit.,p 803.

Page 69: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

Canonicitatea epistolei lui luda o punea la indoialf, din moti

c6 ea se referea la cartea apocrifd a iui Enoh 5i este foarte inruditf,

epistola a II-a soborniceascf, a Sf. Petru.3aa

Epistola lui Iacob o atacd puternic, afirm6nd despre ea cf,

" cLtrat r)e paie" , "pentru ci lupta impotriva lui Pavel qi a Sf Scripttu

iar Apocalipsa este catalogatd de Luther ca nefiind carte inspirat6.3a5

O atitudine asemf,ndtoare fali de Apocalipsi are qi Ulr

Zwingli, care o socote$e neinspiratS, alirmdnd cf, 9i cele 5 epi

catolice, controversate in Biserica veche (antoilegomena) nu pot

puse alf,turi de celelalte Scripturi sfinte.3a6

Calvin nu se pronunli asupra autorului epistolei cltre Ewei

se indoiegte de canonicitatea epistolelor II Petru, II-III Ioan, Iacob

luda, ftrd ins[ a se pronunfa, in acest sens, in mod expres'

nu o comenteazf,, fiindu-i o carte neinleleasf,'347

Andreas Bodenstein de Karlstadt, imparte clrfle NTestament in 3 clase in funclie de autoritatea car:e le-a fost conferiti

Biserica veche. De gradul suprem de autoritate (libri primi ordinus)

au bucurat cele 4 Evanghelii gi Faptele Apostolilor. in a dc

categorie, cele cu o autoritate mai micf, (libri secundi ordini

Andreas Bodenstein a inclus cele 13 epistole pauline, I Petru 9i I

iar in a 3-a categorie, a celor de infimi autoritate (libri tertii ordini

enumera epistola citre Evrei, Iacob, II Petru, II-[I Ioan' Iuda

Apocalipsa.ro, i, consecin!f,, Martin Schemnitz, considerf, cele

t" A se veclea amlnunte in acest sens: 'I'C' Greenfield 9i If Stone' The Book

Enoch and the Traditions of Enoch,Numen 26, 1979, p'82; Pierre Grelot'

el ses ecitures, inRB, 82,7975,p 488498'to'Luther, Obersetzung des Neuen Testaments,

Gheorghiu, op. cit-, P.803.3a6zwingli, Auslegung der Schlufireden, Berrrcr

Gheorghiu, oP.cit', P 803.to1 lbidem.ta8 Ibidem.

Istoricul Evoluliei Formdri i Canonului

€6lli contestate de Andreas, direct "apocrifele Noului Testament,'.3ae

Swlngli respinge doar Apocalipsa, zwinglienii recunoscind totuqi ca qi

Bgl v i r r i i canonicitatea tuturora. 350

Cu timpul insd, at6t reformalii cit gi luteranii incep a revizuinea lor radrcald, fata de canonul Noului Testament. incerc6nd a

rnai face deosebiri atdt de radicale in privinfa autorit[lii canonice a

ilor Noului Testament, a$a cum s-a fEcut imediat dupi Reformd. inI acestei direclii noi de orientare, loh. Gerhardt' recomandd", ca

lc c[r[i din canonul Noului Testamen! care au fost controversateva in Biserica veche, si nu mai fie numite apocrife, ci doar numai

canonici secundi ordinis", sa,u "deuterocanonice". P0nd lalocurl sec. al XVIII-lea, teologii protestanf rlmdn insd credincioqi

ilor amintifilor reformatori din sec. al XVIlea.Dar Johann S. Semler (1725-1791) emite un principiu nou, qi

fiecare credincios este indreptdtit ca personal sI se pronunle

u valorii canonice a fiecf,rei c[rti a Noului Testament.

uosc6ndu-le numai pe acelea in care, ca gi Luther" simte puls6ndI cvanghelic apostolic.352 Principiul lui Semler poate avea

inle extrem de plgubitoare, mai ales atunci cdnd este vorba de

roa in viala practici a adevlrurilor cuprinse in paginile cdrfilorItri Testament, pentru cd orice adevdr incomod in trdirea gi

lui in viala morald, practicl, poate fi socotit simplu,rtic, iar ca justificare a atitudinii respective se contesti

icitatea gi autoritatea ctnlli care il deline.(lAt de departe a mers principiul lui Semler gi care au fostrrfcle sale negative pentru autoritatea Sf, Scripturi in via,ta

rcii. std mirturie $coala criticd Tiibingiand, care a inglobat in

t't N. l. Nicolaesctr, op.cit., p 20.

llryl*ttrlttlt ( J crh ard, I-o ci. theolog., II, 1625, dup6 V. Gheorghiu, op. cit., p.8O4

['l N, l. Nicolaescu, op.cit, p 20.

135

t34

Wittenberg 1522, duPd

Disputatiory 1528, duP6

Page 70: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

t37t36 Stelian T'ofand Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului

frlltfilc "cu noi" (w'rrstiicke) din cartea Faptele Apostolilor. Restulte ticrilor sunt neautentice356, negAndu-se gi inspiratia biblici.

Multe idei insa din teologia sec. al XV[I-lea, cu referire laHtilrrdinea fa!5 de canonul Sf Scripturi, in general, gi al Noului'l'r,stiunent, in special, s-au repercurtat gi in teologia protestant5

Eotflcmporani, cu deosebire in problema teologiei canonului3sT .

in cadrul intruninlor teologice privind problema Scripturii, unfttr irnportant il ocupi ?n teologia protestanti contemporanf,, problema

E6ttonului Sfintei Scripturi. Teologii protestanti ai secolului trecut, ca

fl coi contemporani, cerceteazi cu mult interes istoria formiriilbritelor c[rti sacre, unitatea lor internd, validitatea lor ca mirturie

irttd a Revelaf,ei.

Din acest punct de vedere, pozi[ia marelui teolog Karl Barth,

oxomplu, vtzavi de canon, este cea tradifionali, mentin6ndu-se pe

r dc vederi a ortodoxiei protestante qi insemnflnd in acest sens o

1ic in teologia protestanti, un curen! in timp ce qcoala de la

, a lui Rudolf Bultmann, adopti o cale proprie, adecvati

tgllmului bultmanian al demitizirii gi al interpetlrii existenlialiste a

tiplrrrii, constituind, agadar, un alt cutent, o alt[ direcfie pe care s-a

in luarea de atitudine fali de canonul Sf. Scripluri. Acestea ar fitloul direclii mari pe care s-a mers in teologia protestanti

cnrporanf, in abordarea teologici, critici a "problemelor

Clanonul Noului Testament este dupi K. Barth, qi dup[rirlir" sa, culegerea de mf,rturii fixate qi transmise in scris asupra

rrrt:r lui Iisus, mf,rturii care intemeindu-se pe cele ce au vizut gi

rrrnrtorii invierii lui Hristos, aveau sf, devinf, lreptat atestiri

lhr,lrtn

A rrt' vcrlca amdnunte, Appel Nicolaas, Kanon und Kirche. Die kanonkrise im

It"ttltNan Protestantismus als kontroyerstheologisches Problem, Paderborn 1964,p.1ilH r t7

sAnul ei figuri proeminente ale teologiei protestante precum Vol

Bruno Bauer 9.a. Adeplii acestei 9co1i au ajuns 1a concluzia ci in

Bisericiiprimareauexistat2dtrec!|l,contradictorii-petriniipaulinii,care s-au combf,tut reciproc, tmp indelungat' atdt oral cdt

scris- impdcdndu-se abia pe 1a mijlocul sec' II' d6nd na$ere Brsel

catolice. Pe fondul unor astfel de conceptii' adeplii gcolii ttibingi

atribuie timpului apostolic (pand in anul 70 d'Hr') numai E

primordiali a lui Matei (Urmatthiius) 9i Apocalipsa' care rept

punctul de vedere petrin-iudaistic, scrierea primordiali a lui

iurt ku.;, precum 9i cele 4 Epistole mari pauline - Romani' I

corinteni si Galateni - carc reprezintf, punctul de vedere paulin.3s3

tn timpul post apostolic (70-140) ar fi fost scrise drn pa

iudaiqtilor sau petrinilor Evanghelia iui Matei 5i Epistola lui lacob'

din partea paulinilor, Evanghelia lui Luca' Faptele Apostoli

Epistolele cf,tre Efeseni, Filip eni, Coloseni I-II Tesalon*ti1--::'l

lu t[rzr.tt, dup[ anul 140, ar fi fost scrise Evanghelia dupS

epistolele pastorale, cele ale lui Petru 9i ale 1ui Ioan'"4 Aceste atil

e*primat , duc, firesc, la concluzia neautenticitSlii s

exprimate, contestfindu-se originea 1or divin6' decimindu-se

intreg canonul Noului Testament' De altfel' au 9i existat voci in

sens, aftrmindu-se ci toate scrierile Noului Testament nu

#h#;'Ir'"it.dtt "t"n ,,'"t tdrzitt'abia dupi anul 1c0 d'Hr',s5

Teoriile 5i exageririle tiibingienilor au fost respinse ins[

$coala mai noud literar-criticd, pilstrdnd numai *l* U*r]"o]l'^tlQa'uulu ,tLq' "vwv' "'-' -'

evolulioniste despre gerrez;. primei biserici creEtrne' In ceea

prir.qt. canonul Noului Testament' adeplii Wotir resne]1v111;tt

autentice nu numai cele 4 Epistole mari pauline (Romani' I

Corinteni 5i Galateni), ci 5i Epistola citre Filipeni' I Tesaloniceni

t" Vezi V. Gheorghiu, oP'cit', P'805'

'50 Ibidurn.155 lbidum.

Page 71: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului

in privinla numAruhi carfilor canonice ale Scripturii, K. Barth

rcgunoa;te pe cele 66 cdt\i biblice, dar pune la indoiala integritatea 9i

Cnracterul definitiv al canonului astfel stabilit 5i se pronun!5 pentru

llhurtatea cercetdtorului de a aprecia asupra validit[Fi cf,rfilor sacre

Ittl a eventualei includeri in canon a unor scrieri pdnf, acum inci

nc(:lnoscute ca normative. Canonul este, prin ufinzre, in concep]ia sa

ll1 nlonument in permanen!f, verificabil qi perfectibil, operi la care

€Ftc indatoratd, desigur, Biserica in ansamblul ei.361 Se poate

f60snoa$te aici, uqor, continuarea, prag;,ic, a ideilor lui Semler, din

l€ucul anlerior lui Barth, dupi care orice credincios este indreptilit ca

'potsonal sA decidd asupra canonicitilii fiec[rei cd\i a Noului

TBsloment.352

Atitudinea pe care Barth o recomandi Bisericii in problema

ului, este aceea de deschidere 9i de ingiduinli prin care ea sd

lc si aprecieze eventualele noi aprofunddri asupla evoluliei

€afionulni. sf, fie in permanen!f, pdstrdtoare a canonului, veghind la

6hservarea lui gi rectificarea eventualelor modificf,ri gregite ale

nia. Prin urrnare, el line si sublinieze cf, Biserica nu este garantul

toril"ifii divine a canonuiui, ci numai martorul ei.363

in cealalti direclie, Rudotf Bultmann, ca qi a\i teologi

0r.rori lui, manifesti fap de canonul biblic al Noului Testamen! cu

itrl cdnia se ocupA indeaproape, o atitudine eclecticd 9i

minatorie. Dintre Evanghelii, Bultmann o refine, ca exprimAnd

ila kerigmi, pe cea a lui Ioan, 1[s6nd pe plan secundar pe

llnoptici. Dintre epistolele pauline, Bultmann consideri ca nedemne

dtr calitatea de sursd temeinicd a teologiei lui Pavel 9i, deci, ca

*t lhi,l,nt,p 460*r A sc' vcdeaN.L Nicolaescu,op.cit.,p20.*r o tlezvoltare a ideii respective la Karl Barth, a se vedea dogmatica sa,

"l,rtgnntique" I,71, La doctrine de la Parole de Dieu, Ed' Labor et Fides, Geneve

l')51, p 16-23.

139138

normative ale Cuvflntului lui Dumnezeu $i care impreun6 cu ct

veterotestamentar, mogtenit de la sinagoga iudaicf,, au a

Scriptura.358 A recunoaqte canonul biblic' inseamni a rec

starea de fapt cu care venim in contact in viala Bisericii' a unei

;ffd;;;:;r, * se poate spune defin ftiva -in viala Bisericii3se

in ceea c. prive$e rolul Bisencii in stabilirea 9i fixa

canonului Noului Testament, Karl Barth minimalizeazil total apr

acesteia prln reprezentanlii ei la solulionarea problemei respective',{o rrnqnnnrr care insea

iracceplrunea sa primar6' termenul de "canon"' care inseam:

"regula adevirului", se 'eferi

in acelapi timp la conlinutul doctrtnar

la inventarul de texte recunoscute drept sacre. Este exclus - cre

Barth - ca Biserica s[-qi fi putut da ea insf,gi aceastf, -.i1'1

adevlrului". Biserica nu e qeatoarea canonului' ci numai nrimito,

acestuia, ca a unui fapt implinit de la sine' in sAnul comuni

ecleziale. Istoria canonului biblic este foarte complex[ 9i niciodati

depiin incheiatf,. Barth subliniazi astfel.lli: t:^Ttt]:t",:*::

protestant al independenlei canonului biblic fa![ de autontat'(

ecleziali qi de hot6r6rile ei..uo El fne si proclame aparilia de la sine

canonului in viala Bisericii, in s6nul comunitilii primare' ca

premergitor oriclror hotdrdri ecleziale. "tll],?, ::1':lT:"::i"::l;il;l;;"..rf" *t K' Barth ei a discipolilor sf,i' crealie a pri

comunitf,li creqtine, alcatuita dintr-o sumA^d; scrieri t::"::t:"

il;;;;;i-ur,o, ,".irri qi care, asrfel consrituite, ca reguld

adevirului, au premers deciziilor sinodale' referitoare la ele' deci

care nu au tbcut decit sd consfinleasci o stare de lucnri deja

in viala Bisericii

; "^""*;

,""*"ron a la theologie evangelique, tradfr Fernantl

Labor et fides, Gcnve-ZLiLrich 1962' p 28'

15e lbidemt60 Amenuntereferitor la concep1ia lui K Barth fap de canonul biblic' a se vedea

Nicolae Macsim, Concepsii protestante mai noi despre sf. scripturd, (teza

doctorat), Iaqi 1975, P'459462

Page 72: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

741140 Stelian Tofand

neautentlce, un numAr de 6 epistole, fi anume; Epistola citreColoseni, II Tesaloniceni, I-il Timotei gi Tit.36a

in privinla atitudinii bultmaniene cu privire la canon

relevante aprecierile unui contemporan al siu gi teolog de

formafie, M. Barth. Acesta afirma ci Bultmann "a falsificat teolo

paulind despre Hristo,s' Ei Bisericd, neglijdnd afirmafiile ace

epi.ttole cu privire la Hristos Si Bisericd, cu privire la HristosDomn al lumii Si al Bisericii, la omul nou creat ln Hristos,profePiile veterotestamentare relative la Parusie qi ladoctrinei Si a tradiliei creStine. Excluderea integrald din

epistolelor pauline a scrierilor menlionate, rezultd dintr-un apriorimetodei sale, ale cdrei consecinle sunt imense. Bultmann Stie

bine cd qnumite pasaje din respectivele epistole sunt in contradi

cu rezultatele cercetdrilor sale qi tocmai de aceea le respinge.

remarcile sale qsuprct mitologiei, Bultmann tnvdluie

,semiobscuritate afirmaliile pauline capitale asupra lui HriignordnduJe ln antropologia sa qi subordondnduJe in soteriologia

unui pragmatism grosier. Teologul existenlialist reduce

paulind in chip exclusiv la doctrina justificdrii, deSi, tn reali

Pavel. nu trateazd despre aceasta in epistolele sale decdt uneori nu.. t 365prtn dluzil... .

Ucenicul lui R. Bultrnann, Gerhard Ebeling, observf, cf,

teologia protestanti din sec. al XIX-lea se fEcea deosebire

principiul fomal al lui "Sola Scriptura" 5i principiul materialjustific[rii prin credinfi (So1a fidae), problema Canonului 9i

textul Sf. Scripturi fiind interpretate in funclie de principiul

tuo Vezi Pr. N. Macsim, op.cit., p.462.365 C1-. Markus Barth, La mdthode de Rudolf Bultmann dans "La Thdologie

N o uv e au T e s tam ent ", in ThZ, j anvier-fewier 1 9 5 5, trad franc. E. Blancy, ETR,

2,1956,p 15-16.

Istori cul Evolu{iei Formdri i Canonului

Entc reprezinti un fel de "canon tn canon".366 Acest fapt se intemeiap6 uorceplia cf, simpla recunoaqtere a canonului biblic nu poate

SBrtulta gi o interpretare corecti a Scripturii. tn consecinla, ar fiitf, adoptarea unei atitudini libere qi critice fala de insuqi

I biblic, gi chiar ideea unei revizuiri posibilie a acestuia.367

rlar, ideea pe care G. Ebeling o reprezenta era aceea a unui "cqnon'Al,v " corecturilor, imbunltdtirii., laindemdna oricui. 368

O conceptie similarf, fap de canonul biblic manifesti qi colegulbultrnanian Ernst Kdsemann. Problemea fundamental5 la care se

bril Kiisemann in legituri cu canonul Sf. Scripturi in general gi allui Testament, in special, este aceea a posibilitilii de a funda, pe

lui, unitatea Bisericii uestine in ansamblul ei, sau de a gasi princdiul canonului calea teologici adevirati pentru apropierea

Biserici.36e Agadar, prin ridicarea unei probleme noi, de strictaiLate teologici, Kiisemann devine un teolog ecumenist,

indu-gi exegeza sa pe frga$ul ecumenicitf,tii.

Dar cercetirile ermineutico-exegetice aveau sf,-l conducf, pe

mann la concluzia cA nu tot ce este Scripturi este qi cuvdnt

tghelic gi cf,, prin unnare, nu toate car,tile Sf Scripturi trebuie

xielcrate gi linute ca inspirate divin. Canonul Scripturii, inI cirlilor salc, nu formcazi, dupi pdretea sa, o unitate

xolubili. in mdsura in care el reprezinti produsul unei seleclii

ti tardive, limitele sale rim6nAnd mereu nesigure, canonul

somnul unei dezvoltdri deosebit de complicate, la originea cdreia

A tr: vedea amdnunte in acest sens, Gerhard Ebeling, "Sola Sciptura" und das

lttriltlem der Tradition in "Schrift und Tiadition", Ziiich 1963, p.106-108.

A rc vedea amhnunte in legdturE cu conceplia lui Ebeling, despre canonul biblic lalrt', N. Macsim, op.cit.,p.466.

/\ sc vedea amdnunte, W.G. Kiimmel, Notwendigkeit und Grenze derItcttllstamentlichen Kanons, in Zeitschrift fiir Theologie rurd Kirche, 17, 1950, p.

Jl/..1l3lhtrlm,p 467.

Page 73: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

s-ar afla apocaliptrca iudaicl qi la flnele clruia s-ar plas4Kzisemann, "catolicismul" primar, in sensul de primf,institu,tionald, dezvoltare care va fi fost determrnati gi de

religioase profunde ale epocilor de redactare respective gi care

pus amprenta puternic pe canonul Noului Testament.

Privit astfel, in structura sa, canonul Noului Testament, apare

fafa lui Kiisemann ca un "complexio oppositorum", respectiv ca

amestec de elemente contradictorii, o simpli arsamblare de clr$i,

date frri o ordine logic[ gi cronologici care si stea labazalor.Date fiind astfel contradictiile interne din cuprinsul

rentltd dupd Ktisemann, cf, nu existi cilton fixat sau susceptibil de

fixal odatf, pentru totdeauna.3To Canonul Noului Testament este

document istoric datind de aproape 20 de veacuri, timp in care

continutul siu se vor fi putut strecura unele sensibile modifiTraducerea in diferite limbi a Bibliei comporta in chip inevi

asemenea modificf,ri. Pe de alti parte, in canonul Scripturii nu nitransmis decdt un simplu fragment din tradifia creqtind primarf,;

mare parte din materialele tradilionale rdmdnAnd in afara

Astfel, nu ne este posibil a descoperi in acest fragment decdt

minimum din ceea ce se va fi petrecut realmente in istoria

in forma in care s-a pdstrat plnd aA, canonul este, dupd

operi incompleti qi arbitrud, conlinind in cuprinsul siu un

considerabil de elemente contradictorii, ca reanltat al unei

arbilrare qi tardive a Bisericii qi purtAnd amprenta epocii in care a

alcdtuit.371

in ce priveg te timpul cdnd se va fi incheiat procesul de se

cf,rtilor canonului Noului Testament, Kiisemann este de pdrere

acesta trebuie si fl fost secolul al IV-lea, degi esenfialul

Noului Testament va fi existat deja incf, de pe ia jum[tatea sec. al

t'o cf. N. Macsim, op.cit.,p 470t't lbidem

I storicul Evolulie i Formdri i Canon ului

lott,"' in concluzie, Scriptura este pentru Kiisemann, o operd. literariElttoneasci, iar nu o carte sacri, inspirati de Dumnezeu.

Cu toate acestea, edifiile moderne ale Noului Testament dinricile protestante, trec6nd peste aceste exagerS.ri, numird intreile lor toate cele 27 de cirti ale Noului Testament, recunoscAndu-

, practic, canonicitatea

in urma tuturor celor expuse in legituri cu problema canonuluilui Testament, se impun citeva concluzii generale'.

a) Din datele expuse aici este evident ci nu toate cirlile actuale

Noului Testament erau cunoscute sau acceptate de toate bisericileItasSrit qi din Apus in perioada prirnelor patru secole creqtine.

c, precum Evangheliile, au fost cunoscute din cele mai vechi

rpuri; altele, cum este Epistola cdtre Er.rei, erau cunoscute, dar

vitc cu multd susceptibilitate, datoriti faphrlui cf, nu se gia cu

itudine cine este autorul lor; iar altele, precum II Petru sau II-Il, rlu au fost menlionate deloc, sau locul lor de drept in canon fiindtlisputat.

b). Nici una din cdr,tile canonului Noului Testament nu a fost

de bisericile creqtine datoriti unei obligativitdli ecleziastice.

iliile care au discutat canonul Noului Testament nu s-au tinut

t in sec. al lV-lea, c6nd Noul Testament devenise deja Scriptura'lcu

c). Aparenta refinere cu care au fost acceptate in canon unele

l)r'ccum Iacob, II-ilI Ioan gi Iuda nu inseamni cf, acestea au fost

c dc autenticitate. Epistolele Filimon, II-ilI Ioan gi Iuda sunt c6r[tlc scurte, incdt ele au fost citate numai arareori gi, in afarf, de

. clc au fost adresate unor persoane al c6ror loc de reqedin!5 s-

plrlca sf, nu fi fost prea bine cunoscut. Spre deosebire de epistolele

rntui, care au circulat prin toate provinciile, epistolele mai miciHu l)utut si intre in atenlia generali decdt atunci cflnd au fost cerute

r43142

E liiiscmann, Exegetische Versuche und Besinungen, Giittingen 1960,p.270-271

Page 74: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

t44 Stelian T'

in mod expres sau cand persoanele sau grupurile cirora le-au

adresale le-au adus in atenlia generalf,'

d). Aqadar, varialiile din cadrul canonului s-au

condipiilor gi intereselor locale. Ele au demonstrat cf, in ci

insistentelor exagerate zNupra minunilor, bisericile 9i conducatorii

nu au acceptat orice manuscr$ care se intdmpla sf, poarte numele u

apostol, sau care suslinea cd prearrti int6mpliri 5i inv[!f,turi care

mai fuseserd relatate pAnf, atuncr.

inerente qi puterii sale dinamrce'

0. O analizl a diferitelor ctfi' cit'ate, a listelor 9i canoanelor

prirnele 4 secole, va ardia ci cele mai disputate 5i mai omise cdr'ti

fost Iacob, Iuda, II Petru, II-[I Ioan, Elnei 9i Apocalipsa' Pot

propuse cdteva motive pentru care aceste cirfi au fost negl4

Epistola lui Iacob a fost adresatd eweilor din Diaspor[ 9i conli

porirr. elemente doctrinare irrteresante care si faca apel 1a g6ndii

speculativa a cregtinilor greci; Epistola lui Iuda' II-U Ioan sunt atit

. _ - Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului 145

prirnarl gi de ce a fost primiti cu indoieli de teologii primelor treiRttrolc. Cdt privesc motivele indoielilor la adresa Epistolei citre Ewei

fl Allocalipsa, ele au fost amintite pe parcursul capitolului.g) Concluziile teologiei protestante mai timpurii sau

€ontcrnporane, au despuiat Noul Testament de orice autoritate divini,Ec0nd astfel aproape imposibili aplicarea general[ sau particulari a

ldcvltrului lui.

h) Canonul Noului Testament contine cuvdntul plin de

al lui Dumnezeu gi revelat lumii in scopul mantuirii ei.

scurte, incit confn prea puflne lucnrri care s6 fie de interes general'

p1us, ele au al'ut 5i un caracter personal sau semipersonal p

.orgrrotot 1or, aqa incdt este posibil ca ele si nu fi fost puse

circulafie la fel de repede ca qi lucrf,rile mai extinse in con]inut

autorilor 1or. A II-a epistoli a lui Petru a fost discutati p6n[ pe

lui Eusebiu de Cezareea,

Fer Ieronim afirm[ c[ Pnriniii Bisericii au ezitat si

aceastiepistolidatorititstiluluieiatdtdediferitdelPetru.probabil greu Oe gtiut r'reodatd dacd nu cumva aparenta difl

dintre II Petru 9i I Petru nu se datoreazAinintregime faptului c[

a folosit doi secretari diferifi' Faptul cf, epistola a fost scrisi unui

de cregtini aflali la granilele lumii creqtine' pentru o anumit[ sr

urgenti, poate explica de ce a fost atAt de pulin cunoscuti de Bi

Page 75: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

IV. ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREATEXTULUI NOULUI TESTAMENT

in capitolul precedent s-a arifiat cI toate cele 27 de ci{r ale

Noului Testament, fiind inspirate de Dumnezeu, s-au bucurat de la

Ittccput de autoritate canonicf, in Biserici. Istoria textului Noului

Tcstunent, tema capitolului de fali,,vaincerca si faci dovada p[stririilntryritdlii acestor cf,rti, adicl s[ rdspundf, la intrebarea dacd texhrl 1or

I'u pisrat in decursul veacurilor, in forma sa integr6, a$a cum a ieqit

de sub pana aghiografilor sfinti, sau nu?

Specialigii deosebesc, de obicei, o integritate dogmaticd

(nrutcriala) a textului, adicd o scriere este integrf,, auturticfl, dacd n-a

B[l'orit nici o alterare in ceea ce priveqte fondul ei de in'r,1!aturi, qi o

lnt(gritate criticd (formal[), o carte fiind integri din acest punct de

Votlcre, dacf, ea n-a suferit vreo schimbare nici in forma ei exterioari.

Itttegritatea critic[ o garanteazi gi pe cea dogmatici; in schimb

lltlcgritatea dogmatic[ nu o presupune gi pe cea critic6. Totugi, in

6[nul din urmi, alterarile in text nu pot sf, depiqeasci o anumitf,

lfmitti. pur formalf,. lar dacd au intervenit alterdi, in curgerea

thttpului, in textul cirfllor sfinte ale Noului Testamenl se poate

0onstata azi numai cu ajutorul manuscriselor biblice pistrate, a

Iuticlilor pi citatelor Sfintilor P5rinti, precum gi a traducerilor vechi qi

[lni rroi. probleme care vor constitui subiectul de analizd, la modul

gstrr:ral, al caprlolului de fafi.

Page 76: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

1. Originalele Noului Testament

a). Formo externd a originalelor Noului Testament

in antichitate foarte arareori autorii igi scriau cf,rfile cu

proprie, de obicei, ei igi dictau, gdndurile qi scrierile lor unor "scriide meserie", de reguld unor sclavi, care erau in misurf, si scne

dictate, cdt se poate de repede qi care se numeau tahi

(taluypdQor). Acegia uzuau de foarte multe abrevia,tiuni qi semne

care foarte pufini, gi aceia numai iniliali,le puteau descifra. Din

motiv scrierile 1or trebuiau transcrise de alli scditod, cu scri

frumoasf,, numili caligrafi (rail,r.ypriQou). Cele transcrise

coleclionau apoi cu dictatul original de cf,tre anumi,ti

(6uop0r,rtau), iar cei care urmau a intocmi apoi cartea se

b i b li o gr afi (B LB.l, LoypriQo L ). "'$i autorii Sfintei Scnpturi, ca qi Sfinlii Pnrinli 9i

bisericegti trebuie si fi procedatlafel.3la Despre Sf Ap. Pavel se

cd nu gi-a scris epistolele sale cu mAna sa proprie, ci obiqnuia sI

dicteze unui ucenic din anturajul siu, urmdnd ca el si adauge cu

sa proprie numai binecuvintarea finalf, 9i salutul (I Cor. 16,21;

4,18; II Tes. 3,17 q.a.).Ala, spre exemplu, din epistola cdtre

(16,22) aflf,m ci ea a fost scrisf, de Terlius, un sclav incre$inat.

urrnare, unul din ucenicii sii, mai obignuit cu meqtegugul scri

3" Cf. N.t Nicolaescu, op.cit.,p.29; V. Gheorghiu,op.cit.,p.812; LG.

op.cit., p 226.yo

Despre Origen se spune c5 a alr-rt la dispozilia sa 7 tahigrafi 9i tot pe atdlia

gi libran. (Cf. N.t Nicolaescu..., op.cit.,p.29).

. _. Istoria, Critica fi Transmiterea Textului 149

[hcca pe tahigraful375: "Vd imbrdlisez in Domnul, eu, Terlius, care amgati,s epistola".

In ceea ce priveqte pe ceilalfl autori ai Noului Testament nunici o informatie din scrierile lor, in acest sens, dar se poate

ca gi ei vor fi procedat la el ca Sf.Ap. Pavel, cel pulin dinmotive:l) - timpul pentru Apostoli era foarte prelios, propordduirea

liei M6ntuitorului lisus Flristos, absorbindu-i cu totul2). - aproape toli autorii Nou1ui Testament aveau ucenici care

nugteau scrisul.

3). - cdnd apar scrierile Noului Testament existau dejarrrrrititi cregtine puternice care respectau atdt de mult pe Sf.

li, incit bucuros jertfeau pentru ei bani, in scopul angajlriifilor4). - este de presupus ca unii Apostoli si fi cunoscut mai pu,tin

I scrisului, ori nu erau prea obignuifi cu el, de aceea nu se

li angajat sf,-gi scrie personal operele 1or.'76'franscrierea prin caligrafi va fi fost fEcuti insf, cur6nd latoate

ilc Noului Testament, intrucit textele, urmdnd a fi citite inititi cregtine, trebuiau si fie ugor descifrabile.

h). Materialul de scris al originalelor Noului Testament

('are a fost materialul obignuit de scris pe care au fost scrise

rtlclc Noului Testament, nu se spune niciieri in mod expres, degi

El l,,ln Flrisostomul este de pdrere cd Epistola cdtre Galateni ar fi fost scrisd inlltltr.l,tiruc de mAna proprie a apostolului Pavel. Fer. Ieronim ins6, nu e de acord cu

ItAt r,tcrr S l. Ioan }lrisostom gi afirmd cd numai partea din urmE a epistolei (6,1 1-18)

nt li lost scrisd de Ap Pavel (Cf. V. Gheorghil, op.cit., p.813). Nu este exclus ca

Flrlnlnlr:lc mai mici, precum cea cdtre Filimon, sE h fost scrisE direct de Apostolul

Fgv,'l

ii ! Nlcolacscu..., op cit.,p 30.

Page 77: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr

in II Tim. 4,13 Apostolul Pavel amintege de pelrppdua

iar Sf. Ioan, in II Ioan 12, vorbegte de xdprrls ftaftie de

Totugi se poate presupune, ca autorii sfinfi igi vor fi scris scrierilepe un material de scris din cel mai ieftin qi mai in uz pe

respective.

Din descoperirile arheologice"', unele cu totulale secolului trecul se poate trage concluzia cd. cele mai multeoriginalele Noului Testament vor fi fost scrise pe hdrtie de papiDe altfel, Pliniu cel Bitr6n3'u consemneazi, faptil ci materialulscris cel mar des folosit pe timpul siu, era h6rtia de papirus.

H0rtia de papirus se obfinea din tulpina tresliei "papyrus",cregtea in cantitili mari in linutul mlf,ginos de la virsarea Nilului;Centrul de fabricalie al haftiei "papynrs" era oragul Fajun, din Egi

de Nord.380 Pentru a ob,trne din trestia "papyrus" hdrtia de scris, p

era recoltatd intr-o anumita perioadl a anului gi sortata dup[ mlrigrosime qi finefe. Apoi cu ajutorul unor culite fine, tulpinile

erau curi{ate de coaja 1or, tf,iate la o lungime de 40-50 cm, iar

moale era tAiati tn bucifi lungi gi sub]iri sub forma unor

F0giile erau apoi a$ezate una lAngi alta pe o suprafafi tare de len

suprapundndu-se pulin la un capit. in mod similar, mai multe

377 lntr-u a djn caseie vechiului orEqel Herculanum, care in ariul 79 d.Hr a

ingropat de lava lulcanului Vezuviu, s-au descoperit la lurele sec. aI XD(-lea

manuscrise de pe vremurile de atturci, deci din cele apostolice, care erau scrise

hdrtie de papims. $i in localitatea Fajium din Egiptul de mijloc s-au

fragrnente de papirusuri aparfinitoare sec. III d.Fk. qi care cuprind chiar un

despre Cuvintele Domnului dc la Matei 26,31 wn (Vezi V. Gheorghiu,

p.815) 9i LG. Munteana, op.cit.,p227).37* Cf. Pliniu cel BltrAn, Histoia naturalia, 13)1, dnp:a V. Gheorghiu, op.

p.815.lte Planta numil5 papyrus cregte gi ast[zi in Egipl pe marginea r6u1ui Nil p6n6

in61!ime de aproape 4 m380 N.I. Nicola escu,... op. cit., p 30.

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

$l'nu a$ezate transversal, una pesto alta, una cu structura verticali,g$n[rlta cu cea originalf,. lipindu-se una de cealaltr prin simpla loviret lor cu un ciocan de lemn. Foile astfel lipite se puneau sub teasc

tlru a se suda cit mai bine gi a primi o suprafafd cdt mai netedf,.

suprafala nu era destul de neteda, se netezea pe deasupra cude pumice (Bimstein) sau cu un os mai mare de pegte. Dupf, ce

inile erau indreptate qi suprafala finisat4 se oblinea o coalf, detlio alba, dar care cu timpul se ingSlbenea. H6rtia astfel preparati se

dup[ format qi calitate

Aprecierea hArtiei de papyrus se fEcea dupi lilimea ei, duplsc orienta qi preful. Pliniu cel Bdtr6rt'8r amintegte de 9 sortimente

) de hdrtie de papyrus. HArtia din clasele 1 qi 2 avea o litime de

rxirrrativ 24 cm gr se numea in cinstea membrilor din casa

"augusta" gi "liviana". Flirtia din aceasti categorie era

numai de curtea imperialf, gi de cei mai bogali oameni. Cu

runti pescarii slraci din Galileea, precum gi SfAp. Pavel nu vor fis pc aceastf, hirtie atit de scumpd. Autorii sfinfl vor fi scris pe oio inferioarf, gi mai ieftinI, probabil de prin categoriile a 5-a, cu o

de I 8 cm, sau chiar a 6-4 care avea o lifme de numai 14 cm qi

sc labrica in localitatea Sais din Egipt.

Cea mai scumpd hArtie de papyrus era cea din categoria a 9-4rtf, in onoarea impiratului Claudiu, "claudiana" gi care era formati'l lbi de papyrus, avAnd in5{imea de 35 cm, iar lf,limea de 20 cm,

lrlirtia "clqudiqna" se putea scrie pe ambele plrfi, intrucitaveau structura verticali. 3 82

Pcntru o scriere scurtf, va fl fost suficienti o unicf, foaie de

tyrrrs Pentru scrieri mai mari gi opere giinfifice era necesar insl unnrai mare de foi de papyrus. Acestea nu se legau in caiete, ci se

lrllrriu cel BItrAn, Histoia naturalia. 73,27

lr lt I 5.til6

llu,l,'nt.

ls1150

urm., dupd V, Gheorghiu, op.cit.,

Page 78: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

160 Stelian Tt

Incepdnd cu sec. VII, forma literelor tncepe si se schimbe,devenind tot mai lungi, mai inguste qi aplecate spre dreap6.Prescurtirile devin gi ele tot mai numeroase. scrierea aceastanumele de "semiunciald". Totugi in codicii care erau destinaticitire la culful divin, in aqa-numitele ',1ec!ionarii,', scriereauncial6, in fonna sa dreapti qi elegantii, predomini pana ?n sec. IX.Manuscrisele'copiate cu scrierea unciali sau semiuncialr, poarttridenumirea de manuscrise " majusculeu .408

Dar prin sec. IX se incetdtenege tot mai mult scrierea cursivll(sau minuscul6), irl care literele sunt mai mici, legate una de alta giinclinate spre dreapta. De obicei, scrierea aceasta era folositi detahigrafi c6nd scriau dupr dictare, sau de negustori gi militari. tntrucftera o scriere mai miruntS, ea se mai numea Si minusculd.a@

Originalele Apostolilor au fost scrise, desigur, cu unciale(majuscule), majoritatea codicilor biblici din primele g secore sunl dealtfel, majusculi. Daci autorii sfinf, vor fl avut la dispozifie caligrari,este pufin probabil. corectorii gi caligrafii sunt folosifl abia mai taraula transcrierea cf,rfilor Noului restament. codicii minusculi eraunumai cei destinafi uzului particular. Din sec. IX, scrierea cursivtr(minuscul[) incepe si faci tot mai mult concurenp celei majuscule,astfelc5" in sec. X o inlocuiege definitiv.

Q. inptufirea turtului biblic ai outografele Noului Testament

Codicii primelor secole cregtine nu conflneau, a6a cum s-aa.rdltat, semne de punctuaf,e. Abia prin codicii sec. al fV-lea apar"spfuitele" qi "accentele", iar din sec. W, apar prescurtirile precum gi

semnul intrebrrii gi virgula.al, Din acest motiv citirea cuvintelor gi

408 lbidem,p.82B.aoe N.L Nicolaesca, op.cit.,p.32.4'o L.G. Munteanu, Introducere... p.229

inlocuiege in buni parte papymsul, urmind ca in sec. v s[ domine.Pcrgamentul era pregrtit din piei de capri, oaie, vifel sau antilopi,acesta din urmi fiind foarte fin. pielea se rf,dea pe ambele pir,ti, seargdsea gi apoi se vopsea in diferite culori. pergamentul era mult maiscump decdt h0rtia de papyms. Avea tnsd marele avartaj, ci era multmai durabil, se put€a scrie pe anrbele fefe, putlindu-se chiar gerge saucorect4 dacd, era nevoie, scriindu-se din nou. 386

spre deosebire de papyrus, pergamentul se rndoia in trei saupatru foi, formdnd un caiet, numit ',tetras', sau ,'tedradion,,. Mai multecaiete legate la un loc formau un volum sau codice, numit de greci"tevchos" - r6u?(os. Sub aspectul calit6fii gi pergamentele cunoscdeosebiri. Dupi materialul intrebuinla! existau pergamente dure saufine. Pergamentele superioare erau vopsite de obicei in culoarepurpurie, scriindu-se cu cerneald de aur sau de argmt. invelitoareacodicelui se fEcea din material cdt mai rezisten! de obicei din lemninvelit in piele sau stofd pretioasr. cu timpul s-au ferecat chiar in aursau argint, infrumusefandu-se cu gravuri sau piehe prefoase. codiciicei mai mari aveau dimensiunile 45 x 40 cm, iar cei de mijloc 30-20cm.

Lilimea codicelui liind mai mare dec6t a papynxului, pentru ase putea respecta alinierea r6ndurilor, se scria in coloane inguste. Ocoloanf, cuprindea aprox. 16-18 silabe qi cca. 36 litere. Dupr numtrnrlrandurilor qi coloanelor, se fixa r,aloarea codicelui. c6nd s-a inceput a

Iar in sec. tr pregdtirea acestui material ajunsesg se parg chiar la un arume gradde imbun6tElrre, mai ales in oragul Pergam din Asia McE, unde fabricanlireuqiser5 sr taie pieile in foi at6t de subtiri ca pi hdrtia de papyr. De la oragulPergam acest material de scris gi-a pdstrat pdfurd azi denumirea de "pergament',degi nu se mai lbbricd aici (nepyapr,rluitpq.rppriua), (Cf, V. Gheorghiu, op.cit,p.825-826).

t86 Existau cazuri cdnd se gtergea scrisul urrui intrg codice, scriindu-se deasupra alttext. Scrisoarea veche rlmEnea insd desful de transpare,ntE. Un astfel de codice se

numea palimsest sau rescript (ex. C-04-Codex Ephraemi Rescriptus).

153

Page 79: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

155154 Stelian Tofand

se scrie Sf Scripturf, pe pergament, pantru a putea fi folosite c[rlilesfinte mai ugor la ser\,rciul divin, s-a scris in codici mai mici, uniicupnnz6nd numai Evangheliile, a[ii Faptele Apostolilor, ori epistolelepauline sau cele sobomicegti.38T

incepdnd cu sec. X, pentru scrierea manuscriselor biblice s-a

folosit Si hdrlia de bumbac. numiti "chartz bombycina", descoperiti

de chinezi gi care, incep6nd de prin sec. VIII, prin mijlocirea arabilor,

a fost cunoscuta gi in Europa. La inceput hdrtia de bumbac se folosea

numai pentru transcrierea manuscriselor biblice destinate uzuluiparticular. Pentru intrebuinlarea liturgicl se folosea tot pergamentul.388

Dar incepAnd cu sec. XIII. tot numai pentru uzul particular, se

folosegte un alt material de scris, mai ieftin gi mai bun, gi annme

hdrtia de zdrenle, fabricatiin Europa.

c). Limba originalelor Noului T'estament

Cu exceplia Evangheliei dupd Matei, care a fost scrisi in limba '

aramaicd, vorbitf, de iudeii din Palestina din sec. V i.Flr.38e, toate

celelalte 26 de cirfi ale Noului Testament au fost scrise in limba

greaci..'no in acest fap! se poate observa o infeleaptf, hotar6re a

Providenlei divine pentru inlesnirea r[spdndirii Evangheliei impdr[fl ei

in lume. Prin vastele cuceriri ale lui Alexandru Macedon 9i ale

urmagilor lui, iimba gi cultura greacf, se rf,spdndesc p6ni la Tigru gi

Eufrat gi pAna la cataractele Nilului. CAnd pe ruinele acestui imperiu

tt'Aqu, spre exemplu, Cassiodorios Qnst. div. litt.7-9 11) a copiat integra Sf

Scripturd in 9 codici de pergament (Cf V. Gheorghitr, op.cit. , p.827).

388 Nicolae L Nicolaescu.. ., op.cit.,p.37.38e Vezi A. Robert, A, Feuillet, Introduction a la Bible..., p.194-195; W.G. Kiimmel,

Einleitung in das Neue Testament..., p76 urm; Udo Schnellg Einleitung in das

Neue Testament.. , p 258 urm, N.I. Nicolaescu..., op.cit., p.52'53 q a.

3e0 N.I. Nicola escu..., op. cit., p.28

Istoriq, Critica Ei Transmiterea Textului

se clf,degte irnperiul roman, mai puternic qi mai vast, cultura qi limba

greacf, trec gi in Italia, Africa de Nord, Europa de Vest 9i de Nord.

Astfel, prin aceasti limbl gi cultur[, se deschide larg drumul

Evangheliei lui Hristos spre toate popoarele civllizate ale timpulur.3ei

Limba gteacil in care s-au scris gi pf,strat documentele Noului

Testament, nu este insi limba clasic[ greceascf,, limba folositi de

Platon, Dernostene $i aryii, in scrierile 1or, ci "greaca de rdnd" san

lirnba numiti "dialectul comun" (rcoLvr\ 6Lri'l"ertos sau

ellrlu Lrcr\ 6 ud..l.et<rcros). te2

Limba greact a Noului Testamerfi rcptezintd, aqa cum arati

morfologic gi elementele ei fundamentale, un amestec al dialectelor

atic, ionic gi grec apusean, impestrilat cu multe barbarisme locale din

diferite ![ri ale imperiului, toate fuzionand, dupf, cuceririle lui

Alexandru cel Mare, in formarea unei limbi unitare, cu puline

au descins greaca bizatfiinit

f, limb[ ajunge la o formd

specific perioadei a treia de

lormare a limbii grecegti, numita elenisticd, dup6 perioada homericf,

(sec. VIII-VI i.FIr.) 9i atici (sec. VI-IV i Hr')

Limba Noului Testament apar,tine ins6, unui stil care nu este

modelat de face

prezentare a sofiei

acesteia se $iin[.l'heophrast, c6t gi in scrierile de medicin[ ale Scolii lui Hipocrate'

paralele contemporane la gteaca Noului Testament pot fi gdsite in

scrierile filosofice populare, cum sunt, spre exemplu, discursurile lui

llpictet, sau in documente comerciale ale wemii, care sunl cunoscute

din papirusurile descoperite datdnd in epoca respectivS 9i din scrierile

;" rbid"*,p.29

"'1 lbid"m; Dicfionar biblic P 763

Page 80: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

152 Stelian T,

lipeau una de marginea dreapti a celeilalte, atatea, cate erau

Lipite astfel, un numir mai mare de foi, dideau aspectul unei

lungi de hdrtie de papyrus, numindu-se "volumen". Cum hdrtia

papyrus era un material de scris foarte fragll, in scopul pistririi pe

timp cit mai indelungat, parilglica de papyrus se in-Egura de obicei,

scrisoarea inlIuntru, in jurul unui ba! cilindric, care se lipea

marginea dreapti a ultimei foi de pap1,rus. Volumele de papyrus a

diferite marimi.383 Pentru ca volumele mari si nu fi prea

cititorului, exista obiceiul ca operele intinse sf, se scrie in douf,

mai multe volume de papyrus. Volume1e, care aparlineau unei

erau legate cu curele, fixate de capetele betelor cilindrice qi se

in cutii special construite in rafturile unei biblioteci.

Scrierea pe hirria de papyms se frcea in coloane (

colometrica), de la stinga la dteapta, literi cu literf,, separat.

scris se folosea un condei (otil'os sau rcrilepos - III In. 13) care

inmuia intr-o cerneald fEcut[ dintr-un amestec de gum[ gi funi

(rd i.r€l.ru - II Cor. 3,3; II In. 12) gi care maitilrzit afostinlocuitlcerneala pregatita din gogoage de ristic (noix de gal1e, Galltipfel).384

Papyrusul era, asadar, cel mai ieftin material de scris, era

mai intrbuinlat, dar se qi uza foarte repede. Este sigur cI origi

Noului Testament au fost scrise pe papirus, fiind un material

accesibil Sfinlilor Apostoli, aga explicdndu-se, in parte, di

timpurie a originalelor

Sec. III gi IV reprezintd epoca luptei dintre papyrus

pergament.3ss in sec. IV, pergamentul, material mai

tt3 Cel mai lung papyrus tecunoscut este marele "Papyrus llatis', cwe dateazA

prin anii 1160 i.Hr., este lung de 40 m 9i se gEse$e in muzeul b'ritanic din

(Ct'. Dicfionar Diblic, p.965)184 lbidem.r85

Se pare insl cd mult mai devreme s-a inceput a se scrie pe piei de animale. inc6

t51

lutorilor Noului restament, este dificil de stabilit, cu exceplia cazuluiIor directe sau a expresiilor imprumutate din textul Septuagintei.exemplu, Sf. Luc4 folosege orpresii ebraice din Septuagint4

il, in mod deliberat pe cdnd autorul Epistolei cite Erzrei, foarteiliaizat cu textul Septuagintei, folosege in orprimare un stil literarfoarte complex gi subtil in acelagi timp.3e6 Astfe! limba Noului

are caracterul unui idiom al dialectului comun, primindle de "idiomul elenisf'.3e7

Autorii clrfilor Noului Testament, confruntEndu-se insf, ininism cu multe noflruri noi, pentru care limba greacd" nu poseda

i corespunzltori, au fost obligafl sf, frureasci gi unele cuvinte

ori s[ dea celor vechi, tnsemnlri qpecifice cregine. A;a sun! spre

, cuvintele: Idyos, elluyyl)'rcv, trrc.l,r1o[a, rlorus, 1dpus,gtc.3e8

Daci toate aceste particularitiili lingvistice mai sunt prezente inI pe care-l posedim azi, qi astfel sf, se poatl trage o concluzie

pra felului in care ni s-a pf,sffat textul, in sensul cdt de aproape sau

dcparte se gf,sege de cel originar, se poate constata dint-oie critici a textului sfiint cu texhl altor documente scrise, din

epoc[, cu caraster profan.

Dupi o prezerrtare in linii generale a caracteristicilor limbiigrecegi a scrierilor Noului Testament se poate face o

int6 prezentare a caracteristicilor stilistice individuale ale fiectrruial Noului Testament. Evanghelia dapd. Marcrz este scrisf, invorbiti a omului de rdnd3ee; Matei Si Luca folosesc am6ndoi

I lui Marcu, dar fiecare corccteaz5. Si crzeleazd stilul lui. Stilul lui

Atrtlrrrunte in acest sens gi mai ales problema aqa-numitei "aborddi aramaice,, illpxtul Noului Testament vezi Dicfionar biblic, p.764-765.

t'f N. I. Nicolaescu..., op.cit., p.29

llttle rn.

1\ xe vedea W.G. Ktmmel, op.cit.,p.56 urrn; A Robert..., op.cit.,p.797 wm.trmpul lui Cicero (Ad. Atic. , 13,24) se puteau intAlni in Roma unele volume de

Page 81: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

159158 Stelian Tr

Matei este mai pufin distinctiv dec8t al lui Luca. El scrise intr-o

gramaticali, sobri qi culti, avAnd qi unele elemente marcante

Septuaginter. Luca este capabil sd atrng[ culmi stilistice inalte

tradifia atica, dar revine adesea, in porfiuni mari, la stilul i

sale sau la o rcouui1 foarte modesti. La amdndoi evangheligtii,

aramaic al textului iese in evidenli, tn special in vederea

directe.aoo

Limba Evanghelistullr loon este o greaci comparati de mu{icea a lui Epictet, dar cei mai mulgi cercetf,tori s-au pronunlat pentru

roLufi scrisf, de un autor a cdrui tipar de gdndire gi limba materni

fost aramaice.ao'

Sf. Pavel scne intr-o greaci viguroasi, cu o schimbare de

care poate lt observati cdnd se comparl epistolele sale timpurii cu

de la sfErgitul vielii. Spre exemplu, schimbarea de stil din Epi

cdLtre Efeseni sau din Epistolele Pastorale este at6t de izbitoare,

pe mulli i-a condus spre ipoteza unei compuneri pseudonime.,

Epistola cdtre Evrei este scrisi intr-o 1imbf, grcacd foarte ingrijitf,,

un autor familiar cu frlosofia alexandrini gi cu tipul de gandire

exegezi exemplificat de Filon, dar spre deosebire de acesta, limba

stilul Epistolei sunt puternic influenJate de textul Septuagintei.ao3

tn Epistola soborniceasci a Sf-Ap. Iocob, se poate intilni,

greacdfoarte "iudai c1"ooo;pe cdnd Epistola 1oi luda 9t' I-il Petru i

o greaci intortocheati 9i foarte complexf,.aot

400 Amdnunte la A. Robert.. ., op.cit., p.231 urm.

ao' cf. Di4ionar biblic, p 765.

ao2 Yezi A. Robert..., op.cit.,p.491 urm gi p.523 urm.; W'G' Kiimmel, op'cit',

urm gi 326 urm.aor Amanunte vezi A. Robert..., op'cit., p.535 urm, Pr'Dr' Stelian Tofan6,

p 29 urmaoa Cf. Diclionar biblic, p 765.

aos lbidem,p.766

In concluzie, se poate afirma cd limba originaleror Noului'l'ostament a fost "greaca inleleasd de popor,'aou, d* folositi cudil'erite grade de mf,iestrie stilistic6 pentru a exprima un mesai, carepcntru propoviduitorii lui, a fost mesajul unui Dumnezeu viu,preocupat de relafa omului cu Sine. Aceasti Evanghelie a modelatlimbajul gi sensul acestui mesaj in aga fel incdt Ei disciplinelelitrgvistice, necesare pentru analiza lui, au devenit, in urtimf, instantr,pflr'!i din teologie.

d), Scrierea originalelor Noului Testament

in primul secol cregtin se folosea scrierea numiti unciald (sathtttjusculi), numirea derivind de la latinescul "uncia". indic6nd cu

imalie minmea gi formatul literelor (aproximativ 2 cm). Litereleforma pdtratd sau rotundd, scriindu-se una dupi alta, fEri nici o

tur[ gi fEri semne de punctua]ie, Aceasti scriere se mai numege gi

:uld Si era folositi la scrierea operelor religioase, istorice,frce gi la inscrip]iile pe monumente.

Pentru a se putea da literelor aceeaqi mf,rime gi a se scrie cdt

i drept, paginile se liniau. Linierea se fEcea cu ajutorul unui ac

tulit, cu care se trasa linia, sau cu ajutorul unei tiblile, peste care

intjnse fire de ali in formi de linii. Pe aceasti tablip se apf,sa

iu de pergamen! pe care se imprimau urmele liniilor de pe tiblili.lttla dintre gire era de obicei egal[ cu inil]imea literelor. De

irrrca literelor gi formatul codicelui depindea qi numf,rul qirelor,t-.-Y- - -:..407ilrcapea pe o pagrna. '

llurltut

Itt ('odex N (01) existi 48 de gire pe o paginS, in Codex B (03) o pagind are numai,l,r tlu ;rrc, iar in Codex H (015) al epistolelor pauline o pagind numdrE numai 16

lltr, ((l{. V. Gheorghiu, op.cit.,p.827).

Page 82: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

160 Stelian Tr

incepdnd cu sec. VII, forma literelor tncepe s6 se

devenind tot mai lungi, mai inguste gi aplecate qpre

Prescurtirile devin gi ele tot mai numeroase. Scrierea aceastanumele de "semiunciald". Totuqi in codicii care erau destinaticitire la cultul divin, in a;a-numitele "lecfionani", scriereauncial5, in fomra sa dreapti gi elegantS, predomin[ pdni in sec.

Manuscrisele copiate cu scrierea unciali sau semiuncial[,denumirea de manuscrise "majusculeu .408

Dar prin sec. IX se incetElenege tot mai mult scrierea(sau minuscul6), in care literele sunt mai mici, legate una de attainclinate spre dreapta. De obicei, scrierea aceasta era folositiltahigrafi c6nd scriau dupi dictare, sau de negustori gi militari.era o scriere mai mirunti, ea se mai numea Siminusculd.a@

Originalele Apostolilor au fost scrise, desigur, cu(majuscule), majoritatea codicilor biblici din primele 8 secole suntaltfel, majusculi. Daci autorii sfinli vor fl avut la dispozifie calieste pulin probabil. Corectorii gi caligrafii sunt folosili abia maila transcrierea cf,rgilor Noului Testament. Codicii minusculinumai cei destinali uzului particular. Din sec. IX, scrierea

(minuscul6) incepe si facd tot mai mult concurenli celei maju

astfel c5" in sec. X o tnlocuiegte definitiv.

Q. impibgirea textului biblic gi autografele Noalui T,

Codicii primelor secole cregine nu confneau, aga cumarnfiaL sernne de punctuafe. Abia prin codicii sec. al lV-lea"spiritele" gi "accentele", iar din sec. IX, apar prescurtirile precum

semnul intreblrii gi virgula.alo Din acest motiv citirea cuvintelor

NB lbidem,p.828.aoe N.I. Nicola esct, op. cit., p.32.410 L.G. Munteanu, lztroducere... p.229.

lnlocuiege in buni parte papyrusul, urmtnd ca in sec. v s[ domine.Pcrgamentul era pregf,tit din piei de caprf,, oaie, vigel sau antilopr,acesta din urmi fiind foarte fin. pielea se rrdea pe ambele p[r,ti, sesrgtrsea gi apoi se vopsea in diferite culori. pergamentul era mult maiBcump decdthdrtia de papynrs. Avea ftrsi marele avafiaj, cd era multmai durabil, se putea scrie pe arnbele fele, put6ndu-se chiar gerge sauoorectE daci era nevoie, scriindu-se din nou.,E6

Spre deosebire de papyrus, pergamentrl se indoia in trei saup[tru foi, form6nd un caiet, numit ',tdras,, sau ,'tedradion". Mai muheoaiete legate la un loc formau un volum sau codice, numit de grecirrtcvchos" - curos. Sub aspectul calitEfii gi pergamentele cunoscdeosebiri. Dupi materialul intrebuinJa! existau pergamente dure sauflnc, Pergamentele superioare erau vopsite de obicei in culoarepurpurie, scriindu-se cu cernealI de aur sau de argtrnl. lnvelitoareaoodicelui se fEcea din material cdt mai rezisten! de obicei din lemntnvclit in piele sau sbofE prefioasr. cu timpul s-au ferecat chiar in aurmu argint, infrumusefandu-se cu gravuri sau piehe pretioase. codiciiooi mai mari aveau dimensiunile 45 x 40 cm, iar cei de mijloc 30-20Gm,

Ldfimea codicelui flind mai mare decflt a papymsului, purAu al0 putea respecta alinierea rdndurilor, se scria in coloane inguste. OColoand cuprindea aprox. 16-18 silabe gi cca. 36 litere. Dup6 numirulf&ndurilor gi coloanelor, se fixa valoarea codicelui. Cdnd s-a inceput a

Irrr in sec. II pregdtirea acesh,ri material ajursesg se pare, chiar la un anrme gradtlc imbundtElire, mai ales in oragul Pergam din Asia McE, unde fabricanliirouqiserd sd taie pieile in foi at6t de subfiri, ca gi h6rtia de papyr. De la orayrllfcrrg66 acest material de scris gi-a p5stat pdbni, azi denumirea de ,,pergament',

rlogi nu se mai fabr-icd aici (nepyaprlul Lrqgpdyo). (Cf V. Gheorghirl op.cfl.,p tt25-826)

tlo l'lxistau caanri cdnd se $ergea scrisul urrui intrg codice, scriindu-se deasupra altlcxt Scrisoarea veche r[m6nea ins6 desful de transpment[. un astfel de codice se

rttrrnea palimsest sau rescript (ex. C-M-Codex Ephraemi Rescriptus).

153

Page 83: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

155154 Stelian T,

se scrie Sf Scriptur[ pe pergament, pentru a putea fi folositesfinte mar uqor la serraciul divin, s-a scris in codici mai micicupnnz6nd numai Evangheliile, a{ii Faptele Apostolilor, ori epipauline sau cele sobornicegti.3sT

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

lo clidegte imperiul romal, mai puternic gi mai vasl cultura Ei limbagteaca trec qi in Italia, Africa de Nord, Europa de Vest gi de Nord.

Astfcl, prin aceasti limbd gi culturi, se deschide larg drumul

Evtrngheliei lui Hristos spre toate popoarele civllizate ale timpului.3el

Limba greacd, in care s-au scris gi pS.strat documentele Noului'l'cstament, nu este insi limba clasic[ greceasc[, limba folositi de

lrlatorL Dernostene $i alfli, in scnerile lor, ci "greaca de rdnd" sa:u

lirrrba numilf, "dialectul comun" (rcouur\ 6r.ril"ercros sau

r ll,r1u r.ri1 6 Lci.trerrros).3e2

Limba greacd a Noului Testament reptezirfii, aga cum aratiluorfologic gi elementele ei fundamentale, un amestec al dialectelor

ettlt:, ionic Si grec apusean, impestrifat cu multe barbarisme locale din

dilbnte !6ri ale imperiului, toate fuziondnd, dupl cuceririle luiAlcxandru cel Mare, in formarea unei limbi unitare, cu pufne

dilbren[eri dialectale; este limba din care au descins greaca bizanlind"

;i cca modernl. ln sec. III i.Hr., aceasta limb[ ajunge la o form[

lilcrari, numindu-se dialectul alexandrin, specific perioadei a treia de

lirrrnare a limbii grecegti, numiti elenisticd, dupd perioada homericl

(soc. VIII-VI i.Hr.) gi atica (sec. VI-IV i Hr ).Limba Noului Testament aparfine insd, unui stil care nu este

frtxlelat de educafia literar[ formalf,, ci face parte dintr-o tradifle de

prczentare a materialelor tehnice qi a filosofiei practice. Antecedentele

trcr.:sl.eia se pot urmiri in scrierile gtiinlifice ale lui Aristotel,

llrcophrast, cdt gi in scrierile de medicina ale qcolii lui Hipocrate.

f,rrralele contemporane la greaca Noului Testament pot fi gdsite in

turierile filosofice populare, cum sunt, spre exemplu, discursurile lui

liprctel, sau in documente comerciale ale wemii, care sunt cunoscute

tlrrr papirusurile descoperite datdnd in epoca respectivd 9i din scrierile

1"tll,trlem,p29

''" ll,i,l"m. Dicfionar biblic p.763

Incepdnd cu sec. X, pentru scrierea manuscriselor biblicefolosit Si hdrtia de bumbqc, rumiti "charta bombycina,,,

de chinezi gi care, incepdnd de prin sec. 'VI[, prin mijlocirea

a fost cunoscuti gi in Europa. La inceput hdrtia de bumbac se

numai pentru transcrierea manuscriselor bibtice destinatepartrcular. Pentru intrebuinlarea liturgici se folosea tot pergamentul.

Dar incepAnd cu sec. XIII. tot numai pentru uzul particular,folosegte un alt material de scris, mai ieftin gi mai bun, gi

hdrtia de zdrenfe, fabricatiin Europa.

c). Limba originalelor Noulai Testament

Cu exceplia Evangheliei dupd Matei, care a fost scrisi in /laramaicd, vorbitd de iudeii din Palestina din sec. V i.Flr.38e,

celelalte 26 de carfi ale Noului Testament au fost scrise in ligreaci."o in acest fapt, se poate observa o inleleapti hotirfireProvidenlei divine pentru inlesnirea rispdndirii Evangheliei

in lume. Prin vastele cuceriri ale lui Alexandru Macedon gi

urmaqilor lui, limba gi cultura greacd se rf,sp6ndesc pAni la TigruEufrat gi pdni la calaractele Nilului. CAnd pe ruinele acestui imperiu

"' A$u, spre exemplu, Cassiodorios (In.st. div. litt. 1-9.11) a copiat integra Sf,

ScripturE in 9 codici de pergament. (Cf. V. Gheorghin, op.cit.,p.827).388 Nicolae L Nicolaescu.. ,,op.cit.,p.37.

'8e Vezi A. Robert, A, l-euillet, Introduction a la Bible...,p.194-195; W.G. Kiimmel,Einleitung in das Neue Testament..., p.16 wm', Udo Schnelle, Einleitung in das

Neue Testamenr.., p 258 urm; N.I. Nicolaescu..., op.cit.,p.52-53 q a.

3e0 N.L Nicola escu..., op. cit., p 28.

Page 84: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

161156 Stelian Tt

unor scriitori din perioada elenistici, in special de facturlAcest stil a oferit un mediu convenabil pentu prezentarca

de interes general pe care dorea sf, le transmiti Biserica primarS,

limb[ pe cutre, probabil, o invdlau sElinii atunci c6nd intrau

societatea greco -romani.'n'

Limba respectiv6 avea o fiadi,tie intelechrah, dar nu

proprietatea unei clase de invifafi, nu era limbajul uzual de

Alele, dar avea legituri cu acesta, ceea ce nu avea limba literariLimba Noului Testament, de 1a particularitilile specifice

Apocalipsei, la stilul foarte hgrijit d lui Luca sau al

Epistolei citre Ewei, se incadreazi in aceastiffadif,e comunf,. Nu

un dialect separat, dar aspectele sale caracteristice derivl din zubi

trataf din cadrul lingvistic oferit de Septuaginta 5i din amprenta

materne a majoritifii scriitorilor sfinfi. 3ea

Greaca "KoLvi1" se mai caractnizeazl gi prin pierderea

atenuarea multor subtilititi ale limbii din perioada clasicf,, pri

reducere generali a forlei particulelor, conjuncpilor,

intrebuinjarea redus6 a optatir,ului qi aproape deloc in conformitate

canoanele limbii clasice vorbite in Atica; distincfia dintre perfect

aorist nu este respectatl de multe o4 trdsituri reflectati frecvent

variantele textuale, etc. 3e5

Limba greacf, a cf,rfilor Noului Testament are insi 9i

pronunlat colorit semit, cuprinzind ebraisme 5i aramaisne, gi

in primul rdnd, datoritl faptului ci, cu excep]ia Sf Luca to]i

Noului Testament au fost iudei de origine. Ebraismele igi au

originea gi in Septuaginti, texhrl sfiint cunoscut 9i folosit in peri

scrierii textului Noului Testament. Precrzatea tnsf, a gradului

influen!5 a Septuagintei, cu coloratura semitici a textului ei,

3e1 lbidem,p764.lea lbidem.1et lbide*

Istoria, Critica Si Transmiterea Textuhti

pt'opozifiilor era foarte anevoioas[, motiv care a necesitat impd.rflrealsxtului in propozifli, sectiuni gi capitole. tncfl din timpul c6nd se

flrlosea papirusul, aparre o aga-zisi impf,rlire in ,'stihuri,,, stihtttscmn6nd cuvintele scrise intr-un gir, care consta de obicei din 16-1g

tllnbe gi 36 de litere. Dupi numirul acestor rdnduri era apreciat[mnrimea gi prelul unei scrieri.all

O primi impf,rlire a textului Noului Testament (cel puf,n laBlturnite cirfi), pentru scopun liturgice, este cunoscutd inc6 din epocap0tristica. in acest sens, despre un anumit fel de secliuni (pericope)

lllurgice, amintesc Clement Alexandrinul, Arnmonius Saccasalz gi

tu de Cezareea.

In sec. al IV-lea Eusebiu de Cezareea, pentru scopuriiirr[ilrcc, face o impf,rtire a Evangheliilor in 1162 de sectiuni,

ilirrd qi l0 tabele evanghelice, numite canoane, cuprinzdnd toatet'ile comune ale celor patru Evanghelii.al3 tn acest scop, EusebiurLr: textul Evangheliilor astfel: Evanghelia dupi Matei in 355 de

iutri, Evanghelia dup[ Marcu in233 de sec]iuni, Evanghelia dupi,in 342 de secliuni, iar Evanghelia dupf, Ioan in 230 de sectiuni,lrind notate pe marginea textului.aia

lhnltn, p230

lilhrsulirlui Ammonius Saccas, invdt6torul tui Origen, i s-a atribuit pe nedrep{ inru,r' lll, o impdrfire a textului Noului Testament in sec{iuni, intr-o aga-numit6

hllrrtc a sa"Avmonia Evangheliilor" . Se pare cd este vorba de o confuzie de nume.

A r,xistal, intr-aderrdr, un cregtin cu numele Ammonius, contemporan lui Eusebiu{g ('r:zirreea oare a compus un fel de "Armonie a Evangheliiloy'', gi care a fostlltr;rnr lit/r in secliruri liturgice (Vezi N.I. Nicolaesclu^, op.cit.,p.32).

ll 1rt ttrrLtl tabel trece toate secliunile evanghelice comune celor 4 Evangheliqti; in alll-lsrr ccle oomune la 3 Evangheligti (Matei, Marcu gi Luca); in al III-lea cele

Errtumc lrri Matei, Luca qi Ioan, ire al IV-lea cele comune lui Matei, Marcu gi Ioan;

Itt rrl V-lca, al M-lea, a1 MIJea, al MII-lea qi al IX-lea cele ale lui Matei qi Luca;

f4rrlrr 5i Marcu, Matei gi Ioan; Luca qi Marcq Luea gi Ioan, in sfhrqit in al X-lealler r loatc locurile proprii numai cAte unui evanghelist. (Cf. L.G. Munteanu,tffrr't/,p231)

lhr,lun.

Page 85: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

162 Stelian Tr

Tot din sec. fV dateaza qi o imparlire a textului Evangheliilor

capitole, dar care nu corespunde capitolelor de azi, precum gi

implrfire in stihuri, atribuiti lui Evagrie din Pont.al5

In sec. al V-lea Euthaliu imparte textul Faptelor ApostoliEpistolelor pauline gi sobornicesti in "Kefalleea", Kefaleon fiipericopf, citit[ Ia o slujb[ divini.al6

in sec. VII, Euthaliu din Alexandria, din motive

imparte textul cirlilor Noului Testament, in secfiuni scurte,

"stihoi", separdnd intr-un stih atdtea cuvinte, c6te exprimau o uni

sensului. Metoda de scris in astfel de stihuri poartil denumirea, de

Eutha"liu incoace, de stihometricd.at1 La finele flecirei cirli era

numirul stihurilor.

Opera lui Euthaliu ajunge generali abia in sec. al X-lea. Ea

reprezentat un progres in ceea ce privea impirfirea textului sf5nt, dar

awt $i un dezavantaj, in sensul cf,, un rdnd cuprindea uneori

c0teva cuvinte, rimdnind astfel mult spafiu go1, Pentru a se

insd materialul de scris, s-a inceput a se pune la sffirgitul stihului

punct sau o liniufi, dupf, care se incepea stihul urmitor.

procedeu insernneaz[ inceputul interpuncliei, care se perfecteazl 9i

introduce in toate manuscrisele, devenind generalf,, abia in sec. al

lea. a' t

Foarte de timpuriu se vorbe;te insi 5i de impdrfirea

Noului Testament in capitole, dar care nu are in vedere configurafia

azi a capitolelor Noului Testamenf ele fiind doar ni$e p6rfi

textului, care se impuneau prin conlinutul lor. Tertulian aflrmi cltimpul siu, in biserica african5,, buc[file care ulmau a se

serviciul divin, erau liber alese. in sec. fV, tot in Africa,

a[ N.L Nicola esat, op.cit., p.33.o'u lbidr-.

'L Amannnte in legiturd cu scrierea stihometricd, vezi V. Gheorghiu, op.cit.,p.832,418

C1'. LG. Munteanu, op.cit.,p 230; N.L Nicolaescu..., op.cit.,p.33.

lctviciul divin erau fixate insf, lecliuni (pericope) precise din

ovarghelii gi apostoli. Fenomenul se generalizeazi,in scurti weme inlntrcaga biserici, lectiunile fiind scrise intr-o carte apmte, numititt l,e c pi onar" (trcl.oyri8 La, lectionaria). Daci lecfionaml cuprindea numai

poricope evanghelice, el purta denumirea speciali de "Evangelistariu"

lnlr " Ev angeli ari u" (<r3ayyel, uor d.p vov, evangeliarium); daci cuprindea

nurnai pericope din Faptele Apostolilor, epistolele pauline sau

Irttr ornice gti, se numea " P r axap o s to lon" .41e

in codicii grecegti ai sec. al IX-lea, pericopele destinate pentru

leoturi in duminici qi sarbitori sunt insemnate cu note marginale, de

obieci inceputul cu ot (crpXq), iar sffirgitul cu t (te]"os). Se intAlnesc,

de asemenea, in codicii acestui secol qi aqa numitele " Sinaxarion" , un

Itrdice al pericopelor din intreg anul, iar in unele gi aga-numitultt

n t i n o I o gi a", un indice pentru zilele sfinfllor. 420

implrfirea de azi a textului in capitole dateazA din sec. al XIII-leir, dc la cardinalul $tefan Langton, cancelarul Universitilii din Paris

( I 1228), iar in versete de la editorul Robert $tefhn, care o introduce

pcntru prima oari in edilia Vulgatei din anul 1548.421

Autografele Noului Testament au dispirut de timpuriu, probabil

Ittcil din prima jum[tate a sec. II, intrucdt nici un Sfrnt Pdrirte, ori

tcriitor bisericesc nu fac referire la vreunul din aceste autografe.

(lulrzele pierderii lor au fost multiple: perisabilitatea materialului de

rclis: intrebuinlarea fbarte mare in comunititile cre$ine primare, etc.

Ipoteza unor teologi mai vechi care suslin cI Tertullian in

ilricrca sa "De praescripfione haereticorum" s-ar fi referit la unele

rrrip,inale apostolice cate ar mai fi existat pe wemea sa, in comunitSlile

Inclropole, este astdzi aproape parasita. Este aproape sigur ci'l'crtuallian, prin cuvdntul "archeia", inlelegea traduceri sau transcrieri

4t" ll,idom1!r lltident.r'l \\,.G. Kiimmel, op.cit.,p.437

Page 86: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

vechi, dupa originale. Daca Tertullian ar fr vizat, pirn"archeia", originalele apostolice, este atunci imposibil ca in luptacontra lui Marcion si nu se fi referit niciodati la aceste originale.De asemenea, afirmaliile cf, pe wemea lui petru din Alexandria311) s-ar mai fi pf,strat in Efes originalul Evangheliei dupi Ioan, caEvanghelia dupi Matei. copiati de Varnava, in Constiantinopol, orifragment din Evanghelia dupl Marcu, in Venefia, ramdn si

legende aparfinf,toare sec. al VII-lea.a23' La intrebarea, pusi nu o dati, de-a lungul wemii: Daci o

scrisi sub inspiratie divini se poate pierde sau nu?, rispunsul este

singur: inspirafia divini nu o poate feri qi nici nu o feregte de acflr6u intenlionate, de vitregiile ori neglijenta timpului etc., pentru ase pierde.

fl. Transcrierea cdrgilor Noului Testament Si cau4ele

textului

La scurt timp dupd aparifie, c5.r,tile Noului Testament

transcris in zeci gi sute de exemplare, qi-aceasta din mai multe moti1 - caracterul enciclic al unor scrieri,2 - intrebuinfarea deasi a unor texte care se foloseau la

3 - dorinla multor comuniti,ti qi a foarte mu{i creqtini de aposeda personal, fie in sAnul comunitilii, fie in casi, etc.aza

Dar pe misurf, ce se inmulteau transcrierile, cre$ea gi

introducerii de schimbi.ri fie intenfionate, fie neintentionate, de

copigti. Astfbl, inci de la inceputul sec. III sunt semnalate o

422 N.I. Nicolaescu..., op. cit., p.33o" Ibidn*.414,t.t

. tDtaem,p.i+.

t1r,: variante la textele transcrise. Cele mai multe sunt insitu I n I e nli ona t e, rczatltate dir|.

1 - Lipsa de atentie la transcriere, copiatorul citdnd neglijenthxtul care urma a fi transcris. Ochiul putea ugor si schimbe, agadar,

lhorole aserndnitoare A gi A, sau H gi N, ori E gi 0, etc., mai ales cdnd

lct'iorca nu era destul de clari. Uneori at cdnfi chiar gire (rdnduri)

Itttrogi din text mai ales in cantrlle in care se intAmpla ca r0ndul

ltlrttf,tor sd inceapd la fel ca cel precedent. Aqa s-a omis in Codicele D((15) versetul pcrcripLor. oL rl.d,r.oyres (Lc. 6,27) din sirul fericirilor,

€nrc toate incep cu cuvintele "purd,puou o'1".o"

2 - Ahe alterdri de text s-ar explica, apoi, prin faptul cd cel care

th a auzit defectuos textul dictat, sau l-a infetes gregit. [n acest sens

oontribuit mult la alterdrile de text mai ales faptul cI limba greacit

1rl, care se vorbea in timpul apariflei cirfilor Noului Testament nu

ldcea deosebire intre vocalele o gi o, daci sunt lungi sau scurte,

rn tot aga intre e gi 11 La acest neajuns a mai contribuit gi

rtnenul itacismului, in urma cdrura vocalele r, n $i u se citeau toate

1i r, la fbl qi diftongii or gi eL iar diftongul crr ca qi e Aga se explicirrl ca in unii codici intAlnim oo[ in loc de oil; e'r.6e in loc de '[6e:

is irr loc de ripfrs etc.o'o

Mai grave sunt insi alterdrile de text ivite in urma unor eroritlirmate, intre care se numirf,:

l) Jt tdecata pripitd a copitorilor, care credeau uneori cf, trebuie

Itrlocuiasci unele parlicole, conjunclii sau prepozilii, cu altele care

rc pf,reau mai potrivite cu textul. A$a s-au inlocuit adeseori

tltrrrcfiile KCrl cu 6e sau invers, ori 6L cu o0u, sau oiy cu y&p etc.; orirzitiile <Ls cu fu qi invers, sau repl cu r)n€p, apoi particolele iirr. cu

rr ctc. Nu arareori au fost cazurile cdnd reminiscente dintr-un loc

V r:,, r y. Gn"o, ghiu, op. cit., p.820; L G. Munteanu, op. cit., p.237.

lltrltnt

16s

Page 87: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

166 Stelian T,

paralel au fost introduse in ceidrart. Aqa au fost adiugate dqcuvintele rirolrl &rorioere (Mt. 13, r 4) din locul paraler de la Isaia (6,inca gi cuvintele nopeJ0r;tL rsl eint rri, ,i,e6 rourri.bisericeqti au fost introduse adeseori cu cuvintele: Lniv 6

^ipuosprOqr&r.s arlroi, cuvirte care mai pe urmr auintratchiar in tertjzjZ) Alte schimbdri in texte, qi nu pufine, se datorer

incercirilor copiatorilor de a corectq unele erori gramaticale gi a se

Confrunt6ndu-se azi manuscrjsele pf,strate, s-a ajuns la0orrcluzia ci aproape nu existf, verset al Nouiui restament care si, nunihri mai multe variante in textele transcrise, in traduceri gi in citateleSll Parinfi Astfel, oercetirile critice mai noi au ajuns la concluzia cinzi oxista peste 350.000 de variante la textul Noului Testament.a30

Explicalia numirului imens de variante la textul Noului'l'cstanrent, unii cercetatori il pun pe seama primelor 3 secole, c6nd, intll)oca persecutiilor, creptinii n-au putut lucra nestingherili iatlirrrscrierea textelor sfinte, sau, dupi unii, pe seama ereticilor. ultimapllrcrc este pufin fondala, intrucdt falsul eretic se rezumd cel mult laolirrrinarea unor cuvinte sau pericope din text, care se contrazic cu

tlrrctrina lor qi nici intr-un caz, la corectarea lor.

Dupf, conceplia lui Origen, adeviratele catze ale coruperii

loxtului ar fi:

I - lipsa de atenlie a copiatorilor,

2 - corecturile bine intenlionate ale copigtilor,3 - reaua intenlie in denaturarea textului,4 - tendinla unor copiqti de a limuri anumite texte qi pericope,

flprlrorlt obscure,

-5 - dictatul defectuos etc.o3'

Primele incerciri de restabilire a unui text critic s-au fbcut pe la

flttclc sec" III, de invSfali ca Origen, invilicelul acestuia Pieriu, care

A prrs fali in fa!6 textul mai multor manuscrise biblice, compar6nduJe

;i corcct6ndu-le in acelaqi timp: Pamfil din Cezareea Palestinei,

llttclonul lui Origen, cate a copiat o serie de manuscrise, c6ut6nd sd

ltnslrczc cel mai fidel textul cf,rlilor sfinte. in jurul anului 300,

F;rtsr:opul Hesichiu din Egipt a recenzat din nou traducerea

r"' ('l N.L Nicolaescu..., op.cit., p 34a't ll,t,l"tn.

textului o formi, cat mai corect gramaticalf, qi un stil c0t maigrecesc

Aga, spre exemplu, a fost schimbat genitiwl absolut €,t 06r,srlroi din Matei g,2g, din pricina datir,ului care urma, in ii,0dvrL srlApoi in locul nominatirului rlp€po*pds s-a pus la Matei 15,32Marcu 8,2, actzativul temporal f1p€pos rpds, care din punct deal clasicismului grecesc era rlar corect gramatical. La textul din2,20 dttpd, acuzatir,ul rlu yuu&1rca, participiul f1 .1,€youou, care stf,nominativ, a fost inlocuil- cu actzatiwl, mai corect gramatical sidy L?yo,touv.a28

3). Incercarea :urror copigti de ct da unor texte. care li senu destul de clare, tn tnleles cdt mai aproape de priceperea.Din aceste motive termenul abstract 5urca,Loo6ur1 de la Matei 6,1, ainlocuit cu tennenul mult mai concret il.eqpoorSurl. Alti dat6 copiqi-au permis chiar a explica textul insugi. Astfel in loc de narlpau tralscris direct 'Iarori$, sau in loc de youds airroi au scritpap lry rcaL 'Ioot'1g. Uneori au eliminat din text chiar cuvinte care nuse pdreau copiatorilor pe plac, ca spre exemplu nporrdroros (Mt. 1,25)sau ou6l d ul6s (Mc. 13,32).42e

421 lbidem,pB2la" Ibirle*.a2e Ibidem,p BZ2

Page 88: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

Septuagintei. Recenzia sa s-a bucurat in Alexandria gi in iBisericf, din Egipt, de cea mai buni primire.a3z

Cam in acelagi timp s-a ocupat gi prezbiteml LucianAntiohia, intemeietorul $corii exegetice de aici. cu criticabiblic, incercflnd sd elimine, in primul rafld, adaosurile inemotivat in textul cirfilor Nourui Testament. Dupi nu preasucces al incercirilor sec. al III-lea in restabilirea unui text criticNoului restament, s-a reugit totugi acest fapt la inceputur sec. ar IVlea, c6nd textul recenzat a fost grupat in adevdrate.famirii de tacteunii critici (Bengel gi Tischendore sunt de pirere ci la inceputul r

al IV-lea ar fi existat 2principale familii de texte: asiatice (bizantiSi africane (alexandrine), pe c6nd allii, in frunte cu J. Griessuslin ci ar fi existat chiar 3 famllii de texte critice:occidentale qi africane. a'3

Ceea ce este important insf,, este tofugi faptui camultime de variante nu au atins qi alterat integritatea dogmaticicuprinsului cirtrlor sfinte ale Noului Testament.

2. Textul clrtilor Noului Testament pistrat pflni

Nici o alti carte a literaturii universale nu a fost atdt decopiati, tradusi ori transcrisi ca gi c[rfile intregii Sf. Scripturi,general, qi a Noului Testament, in special. Numai in textcdrtile Noului Testament s-au pf,stra! dupi unele estimlria3a, in85 manuscrise papyrus, peste 268 manuscrise majuscule, peste 2manuscrise minuscule si 2193 leclionare.a3t Dintre acesteE cel

412 yeziV. Gheorghiu, op.cit.,p.823; L.G. Munteanu, op.cit.,p.4g4 lrn.433 W.G. Kiimmel, op.cit.,p4g4 urm.o3o yed ri Aland, Bericht der stiftung zur Fdrderung der nt. Textforschungfilr

Jahre 1970-1971, Mrinster 1972,p 10 urm.o" Cf. w.G. Kiimmel, op.cit., p 455.

e;ttstolele pauline qi Faptele Apostolilor, carte care a fost copiatf, fierlirrrpreu,, cu Evangheliile, fie cu epistolele paurine. Mult mai redus.src numirul manuscriselor care cuprind epistolele sobomiceSti gilillrtc mic al acelora care cuprind Apocalipsa.a36Nici un originar insa al Noului restament nu ni s-a pastrat p6n5

'sr'rzi' ceea ce poseddm noi in prezent sunt numai copieri sauIru'scrieri are textului Noului Testamen! mai murt sau mai pulin

er'rcr'c- sau citate are Sr parinfi ori scriitori bisericegi, dupd cere maivcchi texte transcrise, originare, sau recenzate. A restabili din acesteg,1lii, transcrieri gi citate vechi, un text c6t mai aproape de textul,l'rgirnr, constituie misiunea sau sarcina criticii texfualeSotrlcmporane.

'rrrlt au fost copiate Evangheliile, astfel c5 doud treimi diu numiruI

"]:l::::|::i:1.,_olo,1.: cuyind texlur evangheriilor Urmeazd apoi

Textul ediliilor critice de astdzi se axeazl, aqadar, pe:I - manuscrisele gi codicii majusculi din papyms qi pergamen!2 - vechile traduceri ale textului sf6n!3 - citatele Sf. pirinfr.

u) Manuscrisele papyrus Si Codici majusculi

Jrr rrlirr'l de aceste manuscrise mai existE rmele care cuprind intreg Noul Testament.Ar'r:stca sunt oarecum Biblii complete, intruc^t cuprind gi cdrfile vechiuluiIt'slttttlent, dupd traducerea Septuagintei. Exist6 in acest sens aproximativ 5 BibliiIttrttt tttlciale ( N, A, B, c, ...) gi vreo 56 Minuscule. Dintre toate acestea, numaiirrtljsg;" M (01) cuprinde intreg textul Noului I'estamen! cereralte inregistr^ndIrrrrltc lacune flil.G. Kiimme\ Einleitung. , p a55).

168i Transmiterea Textului 169

Page 89: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Ii

- manuscrise evanghelice

- manuscrise la epistolele pauline- manuscrise la Faptele Apostolilor qi epistolele sobornicegti- manuscrise la Apocalipsf,.

Manuscrisele qi codicii Noului Testament poartd,diferite numUnii au fost numiti dupi locul de unde provin, a[ii dupl localiunde se pdstreazi, alfii dupi proprietarul de odinioarfl sau dup[circumstante ori particularrtitgi care le sunt caracteristice.

in anul 1751 criticul gi profesorul din Basel Joh. Jac. W(+1754) introduce un sisten de catalogare a manuscrineotestamentare numerotanduJe pe cele majuscule cu literele marialfabefului latin sau grecesc. iar pe cele minuscule cu numereleAstfel, avem: A = codicele Alexandrin, B : codicele Vatican, Ccodicele Ephraemi Rescriptus etc. Dar pe misuri ce numdrul codicbiblici majusculi a crescut, prin noi descoperiri, n-a mai ajunsnumerotalea lor literele alfabetului latin, trecAndu-se la cel grecesc

chiar ebraic, unul in continuarea celuilalt.a37

Sistemul lui Wettstein de catalogare qi numerotare

rnanuscriselor aveainsi gi unele inconveniente gi neajunsuri. Aga,

exemplu, s-a insemnat cu litera B un manuscris evanghelic dinIV, dar cu aceeaqi literi B s-a insemnat la Apocalipsd un alt

sec. VIII. Pe de altd parte, se poate constata faptul cicodice purta mai rnulte insemniri. Spre exemplu, Codicele

poarti pentru Evanghelii semn[tura 367, perfLnt Faptele Apostolilorepistolele sobornicegti numf,rul 146, pentru epistolele pauline

182, iar pentru Apocalipsi nr. 23,438 Complic6ndu-se, in acest

catalogarea manuscriselor, sistemul lui Wettstein a fost cruend

abandonat. Ludnd in considerare sciderile sistemului de catalogare A

"' W.G. Kiimmel, op. cit., p.455433 Vezi amdnunte in legdturi cu neajunsurile sistemului de catalogare a lui Wettsteir;

V. Gheorghiu,op.cit., p 837 9i LG. Munteant,op.cit..p.232.

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

Ittatruscriselor biblice a lui Wettstein, Hermann Freiherr von Soden,

grt'olbsor la Berlin, introduce in anul 1902 un nou sistem de

lnvcntariere a manuscriselor biblice. El nu urmdrege prin catalogarea

Ittiutuscriselor numai distincfia dintre codicii majusculi gi minusculi,

frc care, de fapt, o qi abandoneazi, ci qi stabilirea cuprinsului qi

voulrimii fieciruia. Astfel el distinge 3 grupe de codici:

- litera 6 (6La0rircn) - desemna codicii care cuprind interpretirile

Noului Testament,

- litera e (eiayyfi,Lou) - desemna codicii evanghelici,

- litera cr (dn6ocol"os) - desemna codicii care cuprind epistolele

apostolice, F.Ap qi Apocalipsa.a3n

Sistemul lui Hermann von Sodeq degi foarte bun, fiind destul

de complicatooo, s-& incercat de multe ori simplificarea lui.

in acest sens, C.R. Gregory introduce, in anul 1908, un nou

lrstcm de numerotare a manuscriselor biblice.aal El pdstreazi,

drroscbirea dintre majuscule gi minuscule. Gregory numeroteazf,

llccare codice biblic majuscul cu o cifri arabl precedati de un 0, iar

corlioii minusculi, fiecare in parte, cu o cifri arabd simpli. Astfel

cotliccle Vatican B (la Soden Sl), primegte la Gregory numerotarea 03

([(]3) etc.

Papirusurile au fost insemnate in sistemul amintit, cu litera P gi

ur cKponentin cifri arabi - PT,P2, P3 etc., iar Leclionariile cl'tlitera

{''' W.G. Kiimmel, op.cit.,p 456; N.L Nicolaescu, op.cit.,p.36.{t" l.i.:lrlerea principald a sistemului lui Soden consta in faptul c6, intr-un viitor

rnrocare, admit6nd caztl, cd inlr-o bibliotecd oarecare s-ar alla mai multe

Irrrrrruscrise din acelagi secol, n-ar mai putea fr catalogate dupd acest sistenl

tlcoarece numlrul stabilit de Soden penlru tur anumit secol era deja ocupat de alfirotlioi (Vezi amanunte V. Gheorghiu, op.cit., p.838 qi W.G. Kiimmel, op.cit.,

p .1,56)

rrr l,rr claborarea gi introducerea sistemului lui Greogory a colaborat qi profesorul

rrrrrrAn Dr. Vasile Glreorghiu, Vezi amlmurte: V. Gheorghiu, Reformele recente

l)( tcrenul citicii textului cdrlilor Testamentului Noz, CemEuti 1909.

t7l

Page 90: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

172

L insotitS, la fel, de un exponent in cifri arab[ - LI, LZ etn.Avindu-se in vedere simplitatea de catalogare a manuscriseror biblioferitd de sistemur Gregory, acesta a r6mas acceptat pand a*azi,maj oritatea specialigtrlor de criticd. textuald.

Manuscrisele neotestamentare pe papyrus au, a$a cum s_aarttat, o insemnitate deosebitd pentru critica textuara, av6ndu-sevedere vechimea lor, care primeazd in fata pergamentelor majlnfie Papyrusurile cele mai importante amintim.

P52 - este cel mai vechi fragment de text al Noului restamentdateazd, de la inceputul sec. II. Confine doar un fragmentEvanghelia dupf, Ioan cap. 18,3 I37.443

P64 qi P67 - contin fragmente din Evanghelia dupi Matei,cdror text nu se indepdrteazd prea mult de textul critic Nestle.din sec. II-III d.Hr.aaa

P45,P46, P47 - contin 126 de foi, cu scriere foartedin 3 Papyrusuri - volum. p 45 (o singurf, pagind aflati la Vrconline fragmente din cele 4 Evanghelii qi Faptele AManuscrisul se prezinti ca fiind cea mai veche mirturie ascurt, egiptean la Faptele Apostolilor gi dateazi din sec. III. p46 (pafte din manuscris aparfne Universitd]ii din Miinchen)epistolele pauline in urmitoarea ordine: Romani (de la cap. S,inainte), Er.rei, I-II Corinteni, Efbseni, Galateni, Filimon, Coloseni,I Tesaloniceni. Manuscrisul P46 conf,ne cea mai valoroasi mdrturietextelor pauline nerecenzate ale sec. ll. Dateazd, din jurul anului 200Hr. P 47 confine un fragment din Faptele Apostolilor de la cap.p6ni la 17, oferind cel mai vechi text la Faptele Apostolilor, nu insdcel mai bun gi dateazil din a doua jumf,tate a sec. IILaa5

ao2 YedW.G. Kiimmel, op.cit., p 456aa3 lbidem,p.457

lDtAem.045 W.G. Ktmmel, op.cit., p.458. Amdnunte ln legdturd at, p47 ase vedea J

Istoria, Critica Ei Transmiterea Textului

P66 - confine in intregime Evanghelia dupi Ioan cap. L-I4, iartlo la cap, 15-21 doar in fragmente. Dalr;az} din sec. [I gi se prezintA ca

1l P4-5 (la Faptele Apostolilor) un precursor al textelor egiptene laFivanghelie.aa6

P72 - contine fragmente din Epistola lui Iuda gi din epistolele:obomicegti I-II Petru. Drteazd,, se pare, din sec. III-N qi este scris de

Un oopist, de limba matemd., coptici. Manuscrisul oferl cel mai vechr

text pf,strat la cele 3 epistole, iar in unele fragmente conline un textilai bun chiar decdtB.aal

P75 (cunoscut gi sub denumirea de Papyrus Bodmer X[V-XV) -

Sorr[ine fragmente din Evanghelia dupi Ltca 4,34 - 18,18; 22,4 -14,.53 qi din Evanghelia dupf, Ioan 1,1 - 13,10. Se presupune cf,

mluruscrisul ar fi cuprins cele 4 evanghelii canonice qi ar fi fost scris la

lnccputul sec. III. Textul manuscrisului este aproape identic cu cel din

E qi sc prezintd., fEri indoiala, ca o primi formf, atextelor egiptene.aa8

Trei Fragmente de Pap;,ms, dat6nd din sec. IU-ry, sunt pentru

fltrnra textulur sf6nt de o deosebiti importanjf,:

P37 - conline un fragment din Evanghelia dupl Matei 26,19-52.

Dtrtcaza din sec. III-IV, are o scriere majusculi pi se gisegte in posesia

Urrivcrsitilii Michigan. Prin textul siu, care oscileazi intre B gi D, se

a fi cea mai veche dovadf, a unui "Mischtext" din Egipt.aae

lhillem',Il. Ilunger, Geschichte der Texti,tberlirfr*ng,I,7961, p 82 urm.{r Arrrainunte in legdturE crtP72 vezi: E. Massaux, Le texte de la I Petri d Papynts

lhnlner Wn e72), in EThl 39,1963,p.626 urm.; J.N. Birdsall, The Text of Jude

ttt l'72,itt JThSt, HS 14,1963, p.394 urm.

,(,1. Kiimmel, op.cit., p.459460 Pentru o paraleld intre textul manuscrisului P75

qr lcxtul codicelui Vaticamrs, a se vedea: C.L. Porter, Papyras Bodmer W and the'l t,rt ty' Codex Vaticanus between Pap 75 and Codex Vaticanus in the Text of John,

,\tulies in the History and text of the New Testament, Festschr KW" Clar( StD

)t). l9(:7, p 71 urm.; I( Aland, Die Bedeutung des P75 fiir den Text des Neuen

Itttrtments, Studien zur Liberlieferung des Neuen Testaments und seines Textes,

AN l'lr, 2, 1967, p. 15-5 urm.su ll',t;. Kummel, op.cit.,p.460

Stelian Tt 113

Studien zur Geschichte des giech. Apk. Textes,Il, M.Th.St., I, 1955, p.109 urm

Page 91: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

P48 - contine fragmente din Faptele Apostolilor,sec. III gi se gisege astitzi in biblioteca Laurentiana dinTextul manuscrisului prezint[ o marturie a rdspdndirii"apusean" al Faptelor Apostolilor, in sec. III, in Egipt.a5o

P81 - contine fragmente din I petru 2,20 - 3,7.4-12,sec. V gi se afla azi la Barcelona (Seminario dellanuscrisul dovedegte aflnitifi marcante cu p72, B qi

sahidice.451

P74 (Papyrus Bodmer XVII) - confine fragmentemanuscris datdnd din sec. vII, cuprinzdnd aproape jumitate dinFaptelor Apostolilor, (inceputul 9i sfirqitul textului fiinddeteriorat), precum qi fragmente din epistolele soborniceEti.prezintd, afinitifr cu cel din N, gi A, in ceea ce privegefragmentelor din Faptele Apostolilor.a52

Dupd datele paleografiei, in afar6 de manuscrisele decei mai vechi codici ai Noului Testament, dateazA din sec. IV,mai noi din sec. al XVI-lea. Drntre Codicii greceqti aiTestarnent mai importanti gi mai cunoscuti amintim:

N - Codex Sinaiticus (01 Gregory) - Codicele dateaza dinIV qi cuprinde intreg Noui Testament in limba greaci. in plus,cupnnde Vechiul Testamenl Epistola lui Barnaba $i o partePastorul lui Herma. Codicele a fost descoperit de invf,latulTischendorf in anul 1844 gi 1859 in ministirea Sf. EcaterinaSinai, care l-a gi adus in Europa. Tischendorf socotegte manuscrisul{iind unul din cele 50 de exemplare pe care Eusebiu de cezarceascris la. ordinul impdratului constantin cel Mare in anul 331

J50.,,,I Ol4en|.

at' Ibid"m. S. 'Daris,

L)n nuovo frammento della Frima Lettera di petro ( petr. 2,j ,12, Papl,Tslogica Castroctavian:a2, 7967.

452 W.G. Kiimmel, op.cit.,p 460-461.

Istoria, Critica Si Transmiterea Texlului

c 43 de foi descoperite de Tischendorfin 1844 au fost publicate

('rxlcx Friderico-Augustanus in anul 1846. Codicele intreg (347

tt lbst publicat, in facsimil, in anul 1862 de citre guvernul rus inrlc cxemplare. Codicele se gisege astitzi in British Museum din

dupl ce a fost vtndut acestuia, ln anul 1933, din muzeul din

tgrad, de regimul sovietic, pentru l00.000lire sterline.a53

lJ - Vaticanus (03 Gregory) - Codrcele dateazi din sec. IV qi a

la inceput intreaga Sf Scripturf, in limba greacd, pe spafiul a

lbi de pergament. Astf,zi, din Vechiul Testament lipsege

tul, iar din Noul Testamenl Er.rei 9,15-13.25,1-ll Timotei, Ti!qi Apocalipsa

'l'extul este scris in trei coloane qi reprezirtd pe cel revizuil de

iu. in jurul anului 1000, datorit[ degradlrii cernelii, scrisul a

rcinrprospf,tat cu o noud cerneald,, prevtnfi cu spirite gi accente 5i

ot in aproximativ 2000 de locuri de 2 corectori (B2 gi B3).asa

rurrul 1550 codicele a ajuns in posesia Bibliotecii Vaticanului.

prima oarf, a fost editat de cardinalul Angelo May, aplr0nd

in 1857, dupi 3 ani de la moartea sa.ass

A - Codex Alexandrinus (02 Gregory) - Codtcele a fost scris in ajumitate a sec. V, in Egipt, probabil in Alexandriao'u, de unde

liirziu, patriarhul Cyril Lucaris, l-a diruit in anul 1628, regelui

ici, Carol I. in anul 1753 regele Georg II il daruie$e muzeului

llurl,'n,p 461462.

Vezr arndnunte W.G. Kiimmel, op.cit.,p.461

( l. N.L Nicolaescu..., op.cit., p 36; V. Gheorghiu, op.cit.. p.839; L.G'

lll u ntcanu, o p. cit., p.233 -23 4.

l,S. Skeat, The Provenance of the Codex Alexandinus, irt JThSt, NS 6, 7955,

1r .)l j urm., este de pirere cd ConstarLtinopolul ar {i locul, mai probabil, unde ar filosl sc'.ris codicele

t75

Page 92: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

britanic din Londra. Codicele cuprinde, in grecege, intreag4Sc,ptur', cu mici lacune, precum gi Epistolele lui Clemeni ICorinteni. Codicele numdrf, 773 de frle.asl

C - Codex Ephraeni Rescriptus sau parisiensis (04codicele este numit rescript, deoarece textul biblic a fost raspergament in sec. al XIIJea, iar pe acelagi pergamer,t biblic s_atraducere ?n limba greacd a 3g de lucrdri ale Sf Efrem Sirul,ajutorul unor substanle chimice, Tischendorf a reugit sf, recitextul biblic care este scris apoi per extensum. in anul 1

Tischendorf reuqegte sd publice Noul restam ent atat cdt adescifra. Manuscrisul este format din 200 de file gi se giseqte aziproprietatea Bibliotecii Nationale din p aris. as 8

D - Codex Cantabrigiensis sau Codex Bezae (05 Gredateazt din sec. V-VI. Cuprinde numai Evangheliile gi FApostolilor in limba greaci gi in traducere latin6. Manuscrisulpdstrat intr-o Bibliotecf, din Frant4 iar in timpul rIzboaielor relisidin sec. al XVI-lea, manuscrisul a dispirut. A fost descoperitreformatorul Beza, care l-a ddruit Bibliotecii Universit6tiiCambndge.a5e

D2. - Codex Claromontanus (06 Gregory) - dateazhdin sec.

cuprinde Epistolele Sf Pavel in limba greaci gi in traducere latini.fost proprietatea lui Th. Beza, care l-a descoperit in Clermont qi aeditat de Tischendorf in anul 1852. codicele e important qi pentru

057 w.G. Kiimmel, op.cit.,p 462asg Jbidum Vezi aminwLte in legdtur5 cu acest codice gi R.W,Lyon, I

of Codex Ephraemi Res*iptus, NTSt, 5, 1958-1959, p.260 urm.o5ecl w.G. Kiimmel, op.cit., p.462463. Amznunte vezi J.D. yoder, Concordancc

to the Distinctiye Text Codex Bezte, NTTS, 2, 1961 .

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

o lista a cirlilor canonice. Astizi se gisegte la Bibliotecatnnllt din Paris.a6o

1,,', - Codex Laudianus (sau 08 Gregory) - dateazi din sec. VIVll pi cuprinde Faptele Apostolilor in limba greac[ gi latin[.

a fost descoperit in Sardinia de Arhiepiscopul Laud, care l-aItibliotecii Universititii din Oxford. Acest codice a fost folosit

:ctiitorul Beda Venerabilul in comentariul siu la Faptele

111

ll3 - Codex Cctislinianus - dateazi din sec. VI gi

rlin Epistolele pauline. Cele 41 de foi ale codicelui

cuprinde ose pistreazd

lR Paris, Kiev, Moscova, Leningrad, Athos.ou2

(i - Codex Boernesianus (012 Gregory) - numil dupl inva]atul

nor, clruia i-a aparginut. Dateazi din sec. IX gi a fost descoperit inirca Sf. Gallen. Cuprinde textul Epistolelor pauline, lardla cf,tre Elrei, cu o traducere latini interliniard. Codicele se

c aziinDresda.a63

W - Codex Freerianus (032 Gregory) - dateazd, probabil din sec.

.V A fost editat de H.A. Sanders, in New York 1912, iar azi se

c la Washington. Textul este indeaproape iniudit cu cel al

i oc lui Cantabrigiensis. a#

lltrtlant, p.463.

f, I N, L Nicolaesct, op.cit., p 37.*l ll,t,lom

*' IV.( ;. Kiimmel, op. cit., p.463.h^

I l, i, l r, * 9i L. G. Munte anl., op. cit., p.234.

Page 93: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

0. Codex Coridethi (7jB Gregory) - dateazi din sec.este un codice evanghelic. Azi se afl6la Tbilisi.a65

H. Codex Euthalianus (015 Gregory) - este mfragmentar, confin6nd Epistolele pauline gi dateazA, se pare, dinVII.466

To! ceilalfi codici unciali sunt fragmentari Ei dateazd, diepoci mai apropiatl de noi.

b) Traduceri vechi sle textului sfiil qi importanla lorpentru critica textu ald

DupI pdtrunderea gi rispdndirea cregtinismului in spalii gi

popoare care nu vorbeau Ei nu cunogeau limba greacf,, s-a inecesitatea traducerii textului sfEnt in limba maternf, apopoare. A$a a apIrut potrivit cu spaliul de rispdndirecregtinismului, mai int6i traducerile siriene, latine gi coptice.istoria textului sffint, vechile traducen ale Sfintei Scripturi, sunt de

mai mare insemnitate, intrucAt ele se referl la scrieri gi

grecegi de tex! care sunt mai vechi decdt manuscrisele, cuprtextul sfbnt, cunoscute gi ajunse p6nd 1a noi.

Cele mai vechi qi mai cuprinzdtoare manuscrise grecegti

Noului Testament, ca spre exemplu, P.45 gi P.46, provin deinceputul sec. III, iar cel mai vechi codice (Vaticanus, B), cupriaproape intreg Noul Testament, igi are originea in sec. IV, pe

cele mai vechi traduceri siriene gi latine, igi au originea in sec. II,cele coptice la lnceputul de sec. III.467 Totugi, referirea la

465r.,)Dlaem.466,r.rtDMem.ou7 A ." vedea amEnunte, in acest sens, \Y.G. Kiimmel, Einleitung in das

Testament, p.465466

Ituduceri vechi gi folosirea lor ca mirturii model pentru originalitateat$ritrrlui sffint grecesc, trebuie fEcutf, cu maximi precau,tie, intrucdt niciE lraducere nu redd, in modul cel mar fidel, originalul, chiar gi atunciofurd sunt foarte fidele textului. subtrlitrili qi caracteristici specifice

flttrbii grecegti, care exprimi o mzlre vaietate de profunzimi ale

textului (spre exemplu exprimarea in aorist, in mediu-pasiv etc.), nu

Vor putea aproape niciodatd si fie redate exact intr-o traducere. Totugi,precoulia abordarii acestor traduceri nu sif,begte cu nimic valoarea lor0e liind unele din mirturiile cele mai vechi ale textului sfhnt.

- Traducerile sirienein Siria gi in par,tile invecinate creqtinismul a inceput s6 se

fitpundeasci incd din timpurile apostolice, astfel cd literatura

trligioasa a inceput si infloreascl la Sirieni inci de timpuriu. in acest

tgus, Hegesip, ajuns la Roma pe la mijlocul sec. II, face amintire inle lui de unele pasaje din "Evanghelia dupl Ewei"468, din

Evanghelia siriaci" gi indeosebi din cea scrisd in limba ebraici.a6e

in timpul domniei impiratului Marc Aureliu un sirian pe nume

rdczan alcituiegte nigte "Dialoguri " 470, impotriva marcionitilor gi

orlpcteniilor altor invalituri rdtdcite, traduse apoi in grecege de

icii sii. Bardezan trebuie si fi cunoscut ca si poatd combate pe

Mnlcion gi erezia sa, Sfhnta Scripturi dintr-o posibil5 traducere

tlfirrcil Presupunerea este confirmatI, de faptul cd, mai tAran,lllllticrn Sirul amintegte cI exista pe vremea lui, de multi vreme, o

tfarlrtccre siriacl a Sfintei Scipturi, care eratn intrebuinlare generuldla€teftinii din Siria gi pe care Fer.Ieronim avea ocazia si o cunoasci,

*r l',rrrlc ti vorba de un targum al Evangheliei dupi Matei, ori de un ,,Diatessaron',, o

r\rrrronie a evangheliilor, compusd pentru u21 evreilor.*t t' I l,lusclriu de Cezarea, I stoia bisericeascd,'[,/, 22, 9, p.172.lt"

f 't tttltc "Dialogurile" btrfrgr,teaz6. gi unul foarte iscusi.t "Despre destin,, adresatrrrrrri ozrrecareAntoniu. (Vezi Eusebiu de Cezareea, op.cit.,ly,30,3, p.179).

179

Page 94: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

180

mai tdtzi:u, dar din care, mf,rturisea el, nu mai ingelegea uneleale ei.a1l

Din vechile traducen siriene existi astdzi mirturii dreferitoare numai la Sfintele Evanghelii.al2 Doui suntmanuscrisele cunoscute astdzi din aceste vechi traduceri. Unulcodicele Syrus curetonianus (syrcur sau syc), descoperit de willicureton in anul 1842, intr-o veche mrndstire din Egrpt si pubricat,acelagi, in anul 1858473. Manuscrisul apar,tindnd ,... V, cuprir:fragmente dintr-o traducere foarte veche siriacf, a evangheliilor.Celllalt codice este Syrus Sinaiticus (sylsrn sau sys) gi adescoperit de surorile Agnes Smith Ler.l,is qi Margaret Dunlop Giin ministirea sf Ecaterina din muntele Sinai, in anul 1g92, undegdsegte gi astizi. Manuscrisul este un parimpset apar,tindnd sec. IVV gi cuprinde, la fel, textul evangheliilor, dar cu mari lipsuri.aTs

Din cercetirile intreprinse de speciarigi asupra acestormanuscrise s-au constatat douf, lucruri:

I - este vorba de una gi aceeaqi traducere veche siriac42 - manuscrisele prezintd, cel mai vechi text siriac

evangheliilor.aT6

4'r Cl. V. Gheorghiu, op.cit.,p.gig.472 Un studiu amanrurlit in aceastd problemi a se vedea A. voobus, studies in the

Gospel Text in Syiae, in CSCO I 2A, 1951.413 Astdd se gdseqte in Muzeul britanic din Londra.aTaManuscrisulcuprinde:

Mt.l,l-8,22;10,32-23,25;Mc.16,1g-20; Lc.2,4g_3,16;7,34-16,72', 17,1-24,44,111,1-42; 3,6-7,52; B,t2_19; 14,1129. (Cf. W.c. Kiimmet,op.cit., p.468), oscar cullmann, Noul Testqment, Ed.Humanitas, Buc. 1993, p.1g,

o7'W.G.Kiimmel, op.cit.,p.46g; V.Gheorgfur, op.cit.,p.g60 redEpericopele pe caro

manuscrisul Ie conline, folosind o edi{ie publicati la cambridge, in anul 1g94, cleR.L. Bensly, Harris 9i Burkitt

q6 lbid"*

Istoria, Critica ;i Transmiterea T'extului 181

Din informaliile istoricului Eusebiu de Cezarcea se pot afla gi

Ello rnirturii despre traducerile siriene ale texfului sfiint. Astfel se

lfltmtl cd Tatian Asirianul, care a trait o buni parte din viafa sa laflottt,t, dupi ce a fost eliminat din biserica cregini datoriti practicilor

conceptiilor sale extrem de ascetice, fiind promotorul secteiroti1ilora77, se intoarce in juml anului 172 in Orient 5i spre sfbrgituli de a doua jumitnfl a sec. II, alcituiege o Armonie a

heliilor, numiti Diatessaron, salu"Cele patru Evanghelii tn una'.478 Lucrarea sa care circula la sf6rgitul sec. II qi inceputul sec.

I ln limba siriac6, a fost atdt de bine primit6, incdt aproape cd a scos

uz, pentru mult timp, evangheliile despdr,tite ale celor patru. _. l1al$11.' -

Aceasti "Armonie a Evangheliilor" s-a pierdut cu timpul-ituirea ei fiind aproape imposibilfl, folosindu-se numai izvoare

ndare sau terfiare. Astfel un fragment de Pergament pistra!inzfrrnd o descriere a Patimilor Domnului in limba greaci gi

indnd inceputului de sec. III, este, cred speciali$ii, o bucatf, dinoriginar al lui Tafian. Dar datoritf, dimensiunilor extrem de

fsdusc ale fragmentului, concluzii pertinente nu se pot tragea8o, de

trt't Dusebiu de Cezareea, op.cit., rV, 29,7-3, p.178, secta encratililorptopovdduiau intre altele ablinerea de la clsitorie, consider6nd-o pierzanie gi

rlcsfiAu, osAndind grav pe Ce1 ce a fEcut pe blrbat gi pe femeie in vederea naqterii

rlcr llilts ll,irl"rr, IY,29,6. Amdnunte in leg6hrd cu Diatessaronul lui Talian a se vedea:

1,. l,cloir, Le Diatessaron de Tatien, L'Orient Syrien I, 1956, p208 urm. Idem,

l,'original syiaque du commentaire de S.Ephrem sur le Diatessaron, in Bb,40,l')59, p.959 urm; W.G.Kiimmel, op.cit., p467-468; B.M.Metzger, Tatian's

l)ttlessaron and a Persian Harmony of the Gospels,IBL 69,1950, p.261 urm.l'' M,l,trr.iein acest sens st6 qi un Cornentar la Diatessaronul lui TaJian, al Sf.Efrem

lrirrrl. scris in jurul anului 360 (Cf.V. Gheorghiu, op.cit., p.860, nota 2 qi W.G.lriimmel, op. cit.. p.467.

{Itr Vozi amanunte W.G. Kiimmel, op.cit.,p.467

Stelian T,

Page 95: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T'

accea pirerile specialiqtilor sunt irnpirf,te cdnd e vorba si se

precis originea, locul scrierii, limba etc.

Dar pe l6ngi Sfintele Evanghelii trebuie sf, se fi tradus insiriacd gi celelalte cirti ale Noului Testament, intrucflt SfEfrem(sec. lV) face amintire de o veche traducere a Sf.Scripturi,limba.siriacd..asl Dar intrucAt mf,rturii directe in acest sens nu exi

totul rarndne Ia stadiul de simple presupuneri, care pot si exprimetot atilt de simplu gi realitatea.

Cea mai veche traducere gi adesea cea mai intrebuintatd

biserica siriani a primit cu timpul numirea de "Pesitta" (syrP). Se

ci autorii acestei traduceri nu sunt cunoscuti. ei succedfurdu-se in tiin marea opera de traducere a cf,rfilor Sfintei Scnpturi.a8?

tn urma unor cercetiri minulioase asupra textuluisirrace, specialistul in materie F.C.Burkitta83 a ajuns lareprezentatil gi de alli cercetf,tori contemporanio*a lui ca

Pesitta, prezentatd de codii sirieni cei mai vechi, nu ar fi mai veche

prima jumitate a sec. V, gi cd ar avea de autor pe episcopul Rabb

ou i Cl. V. Gheo rghitt, r.t p. c i t., p. 86 1 ; W. G. Kii mme| o p. cit., p.4 6 9, numai indirectamintire de o astfbl cle mdrturie.

432 Aceasta e ste pErerea prof-. V. Gheorgh irt, o p. c i t., p.86 7 .

aLt Evangelium Da-Mepharresche, s.Anm. 54,II,p. 1 00 urm., dupd W. G. Kiimop.cit., p.469, nota 58.

a8a Evogels, Flandbuch der ne.utestamentlichert Texthritik,Miinster 1923, p.136,utt in "Via1a lui Rabbulas din Edessa" scrisS la scurt timp dupd moartea lui - Cf. f,'.

Burkitt, (Jrchristentun im Orient, Tubingen 1907 , p.25-51, dup6 V. Gop.cit ,p 862, nota4

Istoria, Critica TTansrnitere a Textu lu irn ipoteza ci aceastd tradifie ar fl adevarati, atunci se poate

uoncluziona cd trebuie si fi existat ?naintea lui alte traduceri vechiririene i, care sa fi aparut respectivere "clevieri', qi pe care Rabburascr. acum chemat a le indrepta. cu aceastd ocazie, episcopul Rabbulasvtr 1l "modernizat" intrucdtva qi limba veche siriani, numai agaexplic6ndu-se faptul citraducerea pesitta din codicii sirieni, scriqi prin!iec. v-vl, nu mai prezintd" vechea limbi siriand din sec. II-II.486 printlflrare, vechimea altor traduceri siriene preced pe cea a pesitter. La

trtrducerea Pesittei trebuie sd fi awt ioc inainte de sec. tV. in acests[2, ca mr mai poate avea de autor pe episcopul Rabbulas, autorul (saueutorii) ei, rimdnand inviluigi de anonimat.as8 Agadar, stabilirea

183

din Edessa (+436), despre care circula o tradiFe veche, care afirma 0xtcH atat a vechimii Pesittei, c6t qi a autorului ei, rfmdn probleme"prin tnlel.egerea lui Dumnezeu, care i s-a dat, el a tradus ise oricf,rei cerceti.ri. Cel mai vechi codice care cuprinde

VI, pistrat inTes'tament. . din limba greacd, tn cea siriacd... din cauza cerea Pesitta, este codicele Ambrozian din sec.devieri ale lui".a85 Flbl ioteca din Milano. a8e

in stabilirea unui text critic grecesc alcerile ulterioare siriene, precum traducerea

Noului Testamen!Philoxenianl gi cea

V, ( ;heorghiu, op.cit., p.862

' t 'l W. G. Kiim mel, op.cit., p 469 .rr Arrrlrnunte in legdturd cu vechimea pesittei a se vedea: a voobus, Das Alter der

I'r'tchitta. Prchr 38,1954; M. Block, The New Testament peschitta and itsl'n,dacessors, SNISB,1950, p51 urm.; ldem, Rabbula of Edessa and theI'rx:hitta,BJRl 33, 1g50, p 203 urm.

fu l'r', prof. r. prof. dr. Nicolae Neaga, pr. prof. Gh,llttrna, p , Studiut Veclriului Testament, manual pt.Irrstitutele p.99.

Page 96: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

In,l

I{arclensl, pun la dispozifie mijloace mai eficace dec6tanterioare lor.

Traducerea philoxeniana GVph) are ca promotor al ei

episcopul monofrzit din Mabug (Hierapolis) 10ng5 Eufrat, caresa aib4 in scopuri polemice, o traducere siriacf,, care s[ redea c0texact textul grecesc, il attorizeazi la arul 50g pe horepiscopulPolycarp sd intreprindd o noud traducere a sfintei scnpturi in li.siriani. Se pare ci acesta va fr reizuit din nou pesilta.4eo Texte

- Traducerile latineodati cu rf,spdndirea creqtinismului la popoarele din afara

Rnmci, in provinciile din sud, nord gi vestul imperiului roman, inll'ica de Nord, in Galia gi in spaniE in spafiul cirora nu se cuno$tearru se vorbea limba greacd", s-a ivit cerinla imperioasf, a traducerii

flntoi Scripturi, in limba latini, limba oficiali a statului roman. c0nd,gi de citre cine s-a frcut prima traducere, in limba latinq a

Iui sffinl, nu se cunoagte, dar in a doua jumdtate a sec. I[ se pareca cxista deja. Problema stabilirii vechimii traducerilor latine aului sfhnt depinde de rispunsul la controversata intrebare, daci

vir Tertullian cunoqtea, la sfbrgitul sec. II, traducerea unorbiblice in latina, de care se pare cL ar face amintire in lucrarea sa

l)c monogamia" (cap.ll), cu mentiunea cf, uneori textul latin nurda cu cel grecesc.a'o ceea ce este sigur este faptur cf, ia mijlocurlll existau in uz in Africa, qi ltalia texte ratine gi care se

cntau reciproc.o" Totuqi, inc[ nu exist[ printre specialiqti otitutc de opinii in ceea ce prive5te problema existenlei unei

tlrrluceri originare latine qi care trebuie sf, se fi frcut in Africa dupdI grecesc, sau au apdrut gi coexistat impreunl mai multeceri deodati. Probabil ci istoria traducerii in latini a unor pf,rfi

t Noul Testament va fl ar,ut cursuri diferite.Sigur este insi faptul cd se pot constata existenla a cel pulin trei

fnnne de texte latine diferite: un text african, artul european qi altul:plniol gi ci. nu existi indoiald ci cea mai veche formi de texl latinEtlicrau corespunde intru totul cu mirluria aga-ziselor texte

I I llt, aflate de Harris gi Lewis in mdn[stirea sf.Ecaterina, din sinai. Textul lor alirsl publicat pentru prima oarE de A s Lewis qi D Gibson la Londra in anul 1g99.( (' l, W. G. Kiimmel, c p. cit., p.47 0 qi \/. Gheorgh il, o p. cit., p g64.

lur A s,: vedea W.G.Kiimmel, op.cit.. p.47?.

Stelian Tr

lucrarea sa s-au pf,strat prea pufine, doar cdteva fragmente din Isaia4 Epistole sobornicegti ([-m Ioan, II petru, Iuda)ael

Un secol mai tdrzi,t, Thomas din Harkel (Heraclea),maitarzi, episcop de Hierapolis, intreprinde ra anul 616 o revizuiretextului traducerii Philoxeniene dupi nigte codici grecegtidin Alexandria, cuprinz6nd bxtul Noului Testament. prindiacritice (obelus gi asterisc) gi cu variante marginare, Thomas voiaarate raportul dintre textul siu qi textul originar grecesc, intredorea sd lie un acord tnai exac.,.ae2

in afard" de traducerile amintite, a mai existat o traducere sirigl anulne, una Iicut6 in dinlecfurl siric-palestinian(Westarammaisch). Se pare ci traducerea este o prelucrare avechi sirian, tEcuti pentru Melchifi, cindva prin sec. fV.an3critica textuali traducerea respectivi are un rol neinsemnat.

ae. un shrdiu aprofundat privind versiwrea philoxeniand. vezi s.A. voobus, NeyDates for the solution of the probrem Concerning the philoxenian version,Spiitus et v eitates, Festschr.K, Kundsin, 1 95 3, p. I 69 urm.

4er Studiul Vechiului Testamen! p.g9.4e2 Cf W.G.Krimmel, op.cit.,p 470.*e3 Inilial s-a

ir anul 10

publicat pcunosc inc6 doud manuscrise care au acest text, unul dat6nd din 1104 gi altul din

Page 97: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

186 Stelian Tofand

"vestice".4e6 in acest sens, denumirea textului vechi latin de ,'Itara,,

desemndnd o traducere latinf, veche , mitmd, a textului sfint nucorectd, deoarece Fer. Augustin inlelegea prin aceastd denumire,indoiali, nrunai o formi de text europeani a traducerii vechii latinptextulur Sfintei Scripturi. ae7

Textul acestor traduceri, prin copieri dese, a inceput ins[ sialtereze atet de mult, cd s-a simflt imperios nevoia corectirii lui.cum orientul prin stridurntele unor mari reprezentarir ai sii,Origen, Hesichiu etc., ajunsese sd. aibf, un text recero:rt, corectSfintei Scnpturi, Occidentul nu putea neglija acest fapt. Depapa Damasus ii traseazr sarcini Fer. Ieronim si faci o recenzietraducerilor latine gi sd realizeze o traducere unitarr a Bibliei. in384 Ieronim prezintd. Papei textul revizuit al Evangheliilor,weme dupi aceea qi pe cel al celorlalte clrfi ale Noului TPentru Evanghelii Ieronim a ar.ut la bazi un text latin pe carecorectat dupa vechi manuscrise grecegti.ae8 Asupra principiilorcare s-a condus in revizuirea gi corectarea texfului, Fer. Ieronimexprimd. in Prefala care a insolit manuscrisul Evangheliilor,Damasum", unde afirmd:

I - ca n-a voit sd facd o traducere noui. ci a revrnfittextul vechilor traduceri latine, ciutdnd sd-i dea sensul carecel mai bine cu textul grecesc.

ae6Pentru amdnunte in acest sens a se vedea W.G. Kiimmel, op.cit. p.472 S1

bibliogralre indicat6 de el Ia cap. "Die lateinischen (Jbersetztmgen,, p.470471.4eicf. Fer. Augustin, De doctrina Chistiana II, 152: "h ipsis autem

irrterpretationibus Itala caeteris praeferatur", dupE W.G. Kiimmel, op.cit., p.472,r.ota 77: "Die Bezeichnrurg des altlateinischen Textes als ',Itala" ist falsch daAugustin mit dieser Bezeichnung zweifellos nur eine europziische Form deraltlateinischen ubersetzung meint". compard gi J. schildenberger, Die Itala ileshl. Augustinus, Colligerefragmenra, Festschr.A. Dodd, 1952, p.g4 urm.

4e8 Cl-.W.G. Kiimmel, op. cit., p.473

2 - avdnd inaintea sa codici foarte buni grecegi, el a indreptatflttntai acele locuri, care i se pf,reau cd nu redau destul de bineln[clcsul autentic al textului originar.aee

3 - prevede cI mu{i nu vor aprecia dup6 merit lucrarea s4 darFtc congtiinta cd a stat in slujba adev5rului.5o0

Dupi tenninarea indreptarii texhrlui Noului Testamentsol

lororri m incepe reviztirea traducerilor cirfilor vechiului Testament,

dttpii recenzia hexaplari a Septuagintei, dupf, care traduce direct dinoriginalul ebraic, in latinf,, cirfile Vechiului Testament. in aceastilllilnctr are de adversar chiar pe prietenul sdu Augustin care vede initonfia datl de Ieronim textului ebraic o diminuare a autorititiiEcptuagintei, in uz general, inci din timpul apostolic.502

[n jurul anului 405 traducerea Vechiului gi a Noului Testament

E lfrst incheiati, insf, traducerea s-a impus destul de greu, intrucAt nutltt irr spatele ei o autoritate bisericeasciso3, astfel ci numai in sec. VIII

{u'Arll'"I la Evanghelii Ieronim a indreptat aproximativ 3500 locuri de texl.( (ll.W.G.Kiimmel, op. cit., pAT).

t0" (ll. V. Gheorghiu, op.cit.,p.867.lfll l'culru celelalte c6rfi ale Noului Testament au existat voci qi mai existd qi azi, in

rcnsul, dacd au fost revizrite de Ieronim sau nu qi cdnd a alut loc aceastE realizare,Nlu care texte vechi latine qi grecegti au stat la baza wrci astfel de revizuiri Eittdrcpt5ri a texh.rlui: "Fur das tibrige Neue Testament ist es dagegen sehrfraglich,rth die Revision ilberhaupt etwas mit Hieronwus zu tun hat und wann sie

ulstanden ist. Ebenso mufl vermutlich fur die einzelnen Teile des Neuen'l'r:;taments, die Frage leweils verschieden beantwortet werden, welche lat. Texte

rtttrl welche griech. Textform der Reyision zugntnde liegen". (Cf. W,G. Kiimmel,o1t.cit., p.473). in acelagi sens se exprimd qi II Zimmermann, Untersuchungen

zur (ieschichte der altlat. Uberlieferung des 2.Kor,BBB 22, 7965;F-l_nwew, The

lleclieval History of the Latin Vulgate, The Cambridge History of the Bible, tr,l\)69,p 102 urm gi 514 urm.

"'',\ I r rl i ul Ve chiului T e stam ent, p.86.t"'

n stt'"I Papa Leon cel Mare (440-461) qi Hitariu (461468) ttllizeazAin scrierile lorrrrrrnai in parte Vulgata. Nici pe timpul Papei Grigorie cel Mare (590-604)

187

Page 98: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

188 Stelian Tofand

valoarea gi valabilitatea vulgatei a fost asiguratds'a. Iar numele slucinste "Vulgata" in sensul de "allgemein verbreitetrrs05 1-u primitla sfirgitul ewlui mediu.

Curdnd insi gi textul Vulgatei datoritl deselor copieri numai pastrat curat. Adesea vechi citate ale traducerilor latine, uchiar fraze clasice latine, puteau fi intdlnite in recenzia lui IeroniAstfel ci s-a purces la indreptarea textului Vulgatei

Dupd o prirnd incercare nereugitd a abatelui Magnus AureliCassiodorius (+562) de ?ndreptare a textului lucririi lui Ieronim, pesfhrqitul sec. VIII, impiratul Carol cel Mare traseazd.teologului Alcuin (+804) si indrepte textul corupt al Vulgatei.consultf, mai multe manuscrise vechi ale Vulgatei, corecteaz.dqi-l predl in anul 801 irnp[ratului. Ce1 pufin doud secole noulnumil "Biblia Alcuini" sau, "Biblia Caroli Magna,, a fost scutitialterari, bucurdndu-se in Occident de autoritatea cuvenitf,.so6

trecerea acestui timp s-a ivit din nou necesitatea unei corecturi, pe

o realizeazi mai intai, cardinalul Petrus Damiani (+lsupranumit de unii "al doilea Ieronim", urmat fiind apoiArhiepiscopul de Canterbury Lanfranc din Bec (+1089), a

recenzie a devenit normativi mult timp pentru copiile Vulgateiin Franta qi Anglia.soT

traducerea veche latind nu cedase incE pretutindeni locul Vutgatei. Papaaprobd folosirea acesteia, dar in scrierile sale fiilizeazA in schimb, alternativ,vechea traducere latind cu rccerzia lui Ieronim. Abia Isidor din Sevilla (+636) afaminti cd recerzia lui Ieronim ar fr in inkebuinlare generald. (V. Gheorghiu,op.cit.,p 867).

'ot Beda Venerabilul (674-735) afirmE cE pe wemea sa vechea traducere latjrf,disp6ruse, in intrebr-rinJarc generald liind numai recenzia lui Ieronim. (W.G.Ktimmel, op.cit., p 473').

lDtdem.5au lbid"m.ta'" Ibid"m.

_ Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 189

Dupd infiinlarea unor noi Universit[,ti in Occident qi care voindsfl aibi un exemplar al Vulgatei, normativ pentru ele, se pucede laIccenzarea textului Vulgatei, fiind inzestratin acelaqi timp cu un bogatBp.ual critic. Dintre toate aceste texte s-a bucurat mult timp, de oronrarcabild autorilate, textul Universitltii din Paris, numit

"l'uri,sius" san'texemplar Parisiense" intocmit in jurul anului 1230,

tlcvcnind astfel, curAnd, "textus receptus" aI Bisericii occidentale.s08

Dar textul Vulgatei pierde cu timpul din nou din claritate, de

llcocA, qi sub presiunea protestantismului care se ivise, biserica

f0rn.m5-occidental6 hotirf,gte o noul recenz;rre a texfului Vulgateipentru a deveni un adevdrat text biblic. Faptul acesta intrl in sarcina(,lonciliului Tridentin, care dupl ce s-a exprimat in gedinlele sale din

Z"il rnartie qi 1-3 aprilie 1546 asupra canonicitilii gi autoritifii clrlilorStintci Scripturi, hotiraqte in gedinla din 4 gi 8 aprilie autoritatea

Vulgatei ca text auterrtic pentru inlreaga Bisericf, apuseand.to'

Cum o edifie autenticd, hotirdtd, de Concil se lSsa agteptati,

Ptrpa Sixtus V dispune elaborarea unei edifi oflciale a Vulgatei,

Runlih "Sixtina", dupf, o consultare a celor mai bune manuscrise

0xistcnte precum: codicii Amiantin, Fuldens, Toletanus, Carolinus

otc 1r0 Dar intrucAt "Sixtina" continea destul de multe gregel! dupl

tttccrcari repetate ale unor papi de revizuire gi reeditare a textului

Eihlici Sixtine, dar frri gregeli, reugege acest fap! in cele din urm4dupil multe eforturi Papa Clemens al YIII-tea (1592-1605), texhrl

€diliilor Vulgatei, apirute sub egida Papei Clemens WII, purtind

dBttrrmirea, de atunci, de "Vulgata Clementind".

ttrr Vr,zr V.Gheorghiu, op.cit., p 869.

"tu ".,u, lrtec ipsa yetus et vulgata editio, quae longo tot saeculotam usu in ipsa

tt'r'l.t,.sia probata est, in publicis lectionibus, disputationibus, praedicationibus et

tt:ltrtsitionibus pro authentica habeatur, et ut nemo illam reicere Etovis praetextu

r r t u I c ut v e I p rae sumat. " (Dupd W. G. Kiimmel, op. cit., p.47 4).tl|

lltirlttnt.

Page 99: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

190 Stelian T,

Dup5. cdteva edilii imbunitifte, in cele din urmd. textul celeia III-a edilii clementine, din 159g, devine p6,i astrzi textullatin oficial al Bisericii catolice.511

Cdt privege numlrul manuscriselor Vulgatei,pirerea specialigtilor, necunoscut.sl2 Cel mai(Sangallensis) provine din sec. V, iar cel mai bunAmiatinus, din sec. VIII. din Florenta.513

Istoria, Critica pi Transmiterea Textului

C6t privegte timpul in care s-au intreprins aceste traducer!l0ssta nu poate fi determinat cu exactitate. Unele considerafii de ordin

lfioric indreptafesc presupunea cf, inceputurile acestor traduceri

*gbuie si fi avut loc cdndva, cdtre incepufiil sec. III sau tn a doua515

a sa.

Sf.Antonie (251-356), p[rintele viefii cenobite, nu cunogtea

llntlrt greacd, fapt care rcntltd" din descrierea vietii sale ftcuti de

blugraful sdu pe nume Athanasiu.t'u

Faptul cd acesta se retrage in pustiu fiind ad6nc impresionat de

p6ricopa despre "tdndrul bogat" (Mt.19,16 umr.), pe care va fi auzit-o

Eltirrdu-se in biserici, poate duce la concluzia cd pe la mijlocul sec. IIIFxlsta in Egipt Sf6nta Scripturi tradusl in limba coptici qi care era inUr,irr Bisericf,.

Cam in acelaqi timp trdia in Egiptul de sus un c5lugdr pe mrme

Pnhomie (292-348), care atrf,sese in jurul siu un numir considerabil

de nronahi, infiin!flnd prima minlstire cu numele Tabenna din

Tlrr:bais. Potrivit regulelor monahale pe care Pahomie le scrie pentru

ltAnilstirea sa, nimeni nu era admis in mf,nistire dacd, nu cunoqtea cel

prrlin Noul Testament qi Psalmii. Cum insf, cei mai multi cSlug6ri erau

Ittdigcni, necunoscAnd limba greacil, puteau si cunoasci, in acest caz,

Noul Testament gi Psalmii numar dintr-o posibili traducere coptici alc\tului cirlilor respective.5" in care diaiect s-a {bcut prima traducere

eopticS, este greu de precizat. Probabil ci se va fi fEcut ln cel

lfolrairic, vorbit in Egiptul de Jos, unde pf,trunde mai intii creginimul

;i rrnde se va fi simlit, eviden! lipsa unei traduceri a Sfintei Scripturiitr linrba copticS.

tF W.(). Kiimmel, op.cit., p475 De. aceeagi p5rere este qi prof. Y. Gheorghiu,rtp ci|.,p.814

trn ('1. Athanasitt, Vita s.Antonii,P.G. 26,541.944 ss, dupd V. Gheorghiu, op.cit.,

p,ll74, nota 1.

'r' ( : l V. Gheorghiu, op. cit., p 87 5; Sudiut Vechiului Testament, p.97.

191

acesta este,

vechi manu

manuscrrs

- Traducerile copticetn timput pf,trunderii cregtinismului in Egip{ limba

derivati din cea egipteanf,, era divizata in mai multe dialecte, dicare se disting in mod deosebit trei: dialectul vorbit in Egiptul dentmil Memphitic sau Bohairic, dialectul vorbit in Egiptul de mijnumit Basmuric sau Faiumic, qi dialectul Sahidic sau Thebaic-in Egiptul de Sus.5'a

Sfhnta Scriptura s-a tradus in toate cele trei dialecte,stAnd, in acest sens, fragmente de traduceri pistrate gi publicatetimp. Cele mai insemnate traduceri ale Sfintei Scripturi s-au ftcutdialectul sahidic gi in cel bohairic, darnici un codice n-a pf,stratrespectivele traduceri in intregime.

5rt lbidem; V. Gheorghiu. op.cit.,p 873, LG. Munteanu, op.cit,p.Z3g-239.imbunntatit al edi,tiei clementine fat[ de cea Sixtin6 se aratE in cele aproxi4900 de corecturi in text. Amdnunte in legdtur6 cu istoricul qi autoritateaclementine ca text recept in Biserica apuseand a se vedea documentatul studiupr. prof. dr. Nicolae Neaga, Vulgata, il1 "M.A ,,

, m.4-6, 1965, p.275-287 .

5r2 Totuqi se apreciazr a h peste 8000 la num5r. (cfvoobus, .s/zdies in the Gospeltext in Syiae, CSCO, l28, 1951).

5t3 Cf.W.G. Kiimmel, op.cit.,p 4145Ia Aceste dialecte nu s-au perindat succesiv, ci au existattoate deodald,frind socotito

evoLulii loca]e ale limbii demotice Odatd cu scurgerea timpului aceste dialecte auincetat a mai fi vorbite, llind inlocuite de limba arab6. Limba copticd a rzmas in uzpAn[ astbzi, dar numai in Biserica CoptrcS- (Sndiul Vechiului..., p.90).

Page 100: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

Se pare c[ traducerea s-a frcut de pe texhrl grecesc nerecen

fapt cunoscut din felul traducerii. Multe cuvinte grecegti,

particolele, c0te n-au ar,ut corespondent in limba capticf,, aunetraduse.

1. Tradacerile bohairice - Vechimea traducerilor bohairicecontroversatS. Dar faptul ci textul lor se aseamdnd cu cel dinSinaiticus (76) gi Vaticanus (B), care provin din sec. IV, gi cI variade text "vestice" sunt mai pujine decdt tn traducerile sahiconchidem cd traducerea lor se vafi Jdcut cdndva cdtre sJiirSitulIII Si tnceputul sec. IV.s18

2. Traducerile sahidice - provin probabil din sec. III, darmai vechi manuscris pistrat proune din sec. IV. Textul manuscri

concordl foarte bine cu textul Papirusului P75 gi cu textul codi

Vaticanus (B). Totugi manuscrisul conline multe variante de

"vestic", in special textul Evangheliilor gi al Faptelor Apostolilor.5leToate traducerile coptice sunt de o importanfi

pentru cunoagterea textului Sfintei Scripturi incl inainte de epocaOngen. Textul lor este foarte asemlnf,tor cu textul traduceriilatine.

t'B Amemrnte legate de vechimea traducerilor bohairice, a se vedea W.G. Ktimmel,;op.cit.,p.475; J,.L Koole, Studien zum koptischen Bibeltext,BhZNW,17,1936;RKasser, Les dialectes coptes et les yersions coptes bibliques, Bb,46, 1965, p.287urm.: P. Weigandt, Zur Geschichte der kopt. Bibeliibersetzungm,Bb,50, 1969,p.80 urm.

ste Cf W.G. Kiimmel, op.cit., p 475. Dinliteratura cle specialitate care s-a ocupat doproblematraducerilor sahidice, aminfim: IL Thompson, The Coptic Version of theActs of the Apostles anrl the Pauline Epistles in the Sahidic Dialect, 1952; RKasser, Papynts Bodmer XlX, Epitre aux Romains 7,1-2,3 en sahidique, 1962. ObunE edi,lie criticd, in 3 volume, fEcut5 in baza tuturor manuscriselor copticocunoscute, cu bogat aparat critic a publicat G. Horner, in Oxford la anul I 91 1 .

- Alte traducenDintre alte traduceri vechi care provin din trecutul indepirtat al

htorici textului biblic aproape nici una nu s-a frcut dupf, texhrl vechiEfccesc, de aceea nici nu constituie mirhrrii directe pentru vechimea gi&tttcnticitatea textului carfilor Noului Testament. Excepfie face totuqifturnai traducerea gotici, apartinttoare sec. IV.

Pentru celelalte traduceri secundare in arabd, etiopiani q.a.,

toxlul traducerilor armene gi georgiene s-a atdtat a fi un text critic debnzit. $i aceasta pentru ci traducerea armeanf,, a$a cum reiese dinSltrtte, a awt la bazd texlul vechi sirian a lui Tafian, cu care se pare c6le inrudegte ca limbi, iar textul georgian pistrat in manuscris l-a awtln hazi pe cel armean.

Totugi, cdt privesc arumite amAnunte referitoare lamnrruscrisele amintite, specialigtii nu au incd o unitate de vederi. Afust, spre exemplu, cea mai veche traducere armeani a EvangheliilorUn Dratessaron sau un Tetraevanghelium?s2. Este o intrebare la carehtr s-a dat incf, un rf,spuns.

Agadar, pentru analiza textului sirian gi al celui grecesc, care ail[t la baza acestuia, traducerile armene qi georgine au un rolllrrportant.5"

AvAnd in vedere toate aceste constatiri, o succinti prezentarc aBocstor traduceri, se impune, totugi.

- Traducerea goticd

Dupa increginarea golilor, episcopul gi incregtin[torul acestuipol)or, UIfila (310-380) s-a ingrijit si dea poporului gotic o Liturghie;i tlaclucerea Sflntei Scripturi. in acest scop, Ulfila a intocmit mai int6itttt alfabet gotic din litere grecegi gi vechile rune gotice.

tr" S. l,yonnet, Les origines de la yersion armenienne et le Diatessaron, BeI 73,le5()

Ei | ,t. Molitor, Die Bedeutung der altgeorgischen Bibel fir die neutestamentliche'l'crtkitik, BZ, NF 4,1960,p.39 urm.

Page 101: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

194 Stelian Tofand

Traducerea lui {.Jlfila s-a flcut dupi textul grecesc recenzat gi,

cuprins intreaga SIEnti Scripturf,, cu exceplia cirfilor RegilorVechiul Testament Nu se gtie daci Ulfila a frcut traducerea S

Scripturi inainte sau dupd trecerea sa la arianism .t" Tradtcereaa Bibliei a fost cunoscutl Sf Ioan Gur6 de Aur, care se ingrijea ca isi fie cititd in Biserica "SfPaul", din Constantinopol, caregoti1or.523 Traducerea lui Ulfila a fost in uz la poporul gotic p6ndsec. IX, c6nd se pierde urma ei, dispirAnd odat6 cu ea qi limba goticil.

O buna parte din aceasti traducere este cuprinsf, in "Argenteus"t'4, descoperit in sec. XVII gi care confine cea maiparte a Evangheliilor. Din analiza acestor fragmentespecialigtii au ajuns la concluzia cd, traducerea s-a frcutSeptuaginta, reeenzia lui Lucian, fiind destul de fidela.

Agadar, traducerea Sfrntei Scripturi in limba goticd realiin sec. IV qi avdnd labazA textul grecesc, are un rol importantcritica textuali.

- Traducerea armeand

in timpul imediat de

Biserici, la serviciul divin,dupi increginarea armenilor525,

se folosea limba sirianS. Cea di

"' St dirl l/echiului Testament, p.92', Y. Gheorghirl op.cit., p.879', L.G.op.cit..p.237.

521,t.rIDlOem-

524 "Codicele Argenteus" a fost scris cu litere tle aur gi de argirrt pe

purpuriu, injurul anului 500, inltafua, pentru curtea regald goticd Iniflal avea

de foi gr cuprindea toate evangheliile. AstEzi num5rd numai I87 de foi gi cuprinumai zece capitole din Evanghelia dupd Matei, 13 din Ioan, 17 din Luca gi 13

Evanghelia dupf, Marcu in prezent codicele se aflE in posesia biblioteciiUniversitllii din Upsala (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.880), LG. Munteanu,op.cit., p.237).

525 DupA o veche tradilie creqtinismul la armeni ar h de origine apostolicd, Tadeu,

unul din ucenicii M6ntuitorului, dupd ce a vindecat pe Abgar, regele Edesei, ar fivenit in Armenia unde l-ar fi botezal pe regele armean. Dar din epistola lui

lstoria, Critica Si Transmiterea Textului 195

tttttluccre a Sfintei Scripturi in limba armeani o face patriarhul Isaac(lnu Sahac 390-440), cu ajutorul lui Mesrob, crl care, mai intdi,

lltrbilcsc un alfabet propriu armean (cu 36 litere), apoi incep a traduce

Blflt l,iturghia, cdt qi Sfhnta Scripturi, din codicii sirieni, dupd Pesitta,

ll ttcavAnd nici codici grecegti, nici cunoscitori ai limbii grecegi.'fraducerile arnene dupl text grecesc, incep dupi Sinodul din

E[cs (a31), c6nd patriarhul Isaac, participant la Sinod, primegte unglemplar al textului grecesc dupi care inrpreunf, cu Mesrob purced la0 lt'aducere armeanf, a Sfintei Scripturi din grecegte. in acest scop sunt

tflrrtigi in Alexandria doi ucenici de ai lui Mesrob, Josef gi Etnac,pontru ainvdtp,limba greacd, astfel ci la intoarcere, toli intr-un efort

Fottrun, ajutali gi de istoriograful Moise din Horone, traduc Sfanta

Bcripturd in limba armeand dupfl textul grecesc hexaplar.526

Ttuducerea redf, textul grecesc cu mare fidelitate, intr-o limbiBtnrcana chsici, elegant5.

Textul traducerii armene este tip[rit pentu prima oard de

opiscopul Oscam Vartobied, in Germania, in anul 1666. Edifla a fost

l'otilllrit[ apoi in repetate r6nduri (1668; 1698, Constantinopol 1703,

Verrcfia i710, Petersburg 1810 etc ). O edifie criticd a Bibliei armene

prrblicl mai intdi loh. Zahrab, in Venefia, la anul 1789, dar numai

toxtrrl Noului Testamen! urmdnd ca Biblia intreagil sd aparf, in edifie

eritic6 in anul 1805, la Venefia, urmati apoi de o noud edifie, intr-o

ttttrluccre neoanneanl , realizatd la Paris in 1825,s27

l)ionisie din Alexandria, citre Armeni, despre care aminteqte Fer.Ieronim, (De

v ir is illustribus P .L 69 ,23 , 71 8), reiesg c[ s6mrinJa evanghelicS s-ar h rdsp6ndit inArrnenia, abia pe la mijlocul sec.III. (Cf Y.Gheorghin, op.cit., p.881).

:/o ( lcroclEri mai noi conchid ci onginalul dupd care s-a Ecut traducerea, nu ar apr{ine

rricr uneia din recerziile cunoscute ale textului hexaplar, traducerea fEcdndu-se

probzrbil dup5 codici de provenienJe diferite (Constantinopol, Alexandria, Efes).

( t' l'. S tudiul..., p 91).r" (ll V, Gheorghiu, op.cit.,p 883; L.G. Munteanu, op.cit.,p.231 .

Page 102: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

Valoarea critica a traducerii :umene pentru criticaconsti in aceea cd este o traducere fidela, literald, iar texhrlpistreazf,, in codicii mai vechi, gi semnele critice are rui origen.

- Trqducerea georgiand sau grux,indPopoml georgian, de la poalele munfilor C.atcaz, a

cregtinismul de la armenii vecini, in sec. fV, in timpul lui Corcel Mare. Se pare ci de la armeni au primit gi alfabetul, Liturghi4pe originalul armean, traducdndu-gi probabil apoi gi scriptura. L6nda realizal aceastl traducere nu se poate preci za cu exactitate, ucercetltori opindnd pentru sec. VI, a{ii pentm sec. VI[. La fel, nucunoa$te exact, dacf, traducerea georgian[ s-a fEcut dupi texannean sau dupi texl grecesc.trt in general, limba g.orgrana a fosteste pufin sfudiati, de aceea nici traducerea georgiani nu aindeajuns studiati critic.

Traducerea georgian[ s-a publicat pentru prima oard,laTibili,anul 1709, apoi la Moscova 1723,1743,petersburg lgl6, lglg etc.prefala ediliei din 1743 se arat6 ci texhrl a fost corectat in multedupf, textul Bibliilor ruseqti.52e

Pdnf, nu se va rcaliza o reyizuire criticl a traduceriiea nu intrd in calcul larevinrireatexfului grecesc.

Cdt privege o alti traducere, gi anume cea etiopianii, qidestul de veche, aparf,ndnd perioadei dintre sec. IV_V, fe(probabil dupd textul Septuagintei, recenziaalexandrinis3r, ea estemici importanff, pentru critica textuald a Septuagintei, deoarece textultraducerii nu s-a pdstrat in forma sa cea mai veche, ci intr_o form6 dgdati mai tfuzie, cu multe revizuiri gi schimbdri, iar codicii manuscrigi,

pleda pentru o traducere georgianE IEcutI lnStudiul..., p.92).

t"')o

ru,o" n,, p.gii., s tudi u t..., p 93

ln care s-a pistrat textul, sunt de dat6 recentd5ll, prezentAndVttriafii de text.

c) citatele sfinTilor Pdrinli qi scriitorii bisericegti ai primelorveacuri creqtine

Pentru stabilirea integntifii dogmatice, dar qi critice sau verbaleE tcxtului biblic, consultarea operelor sfinlilor pirinli gi scriitoribiscriccgti ai primelor veacuri cregtine, constituie un mijloc de

fltx.lumentare dintre cele mai ehciente.

citalele biblice din operele Sfinlilor pirinfl 9i scriitoriihlsoricegti sunt importante pentru critica textualf, biblici din treipuncte de vedere:

1) redau un text al Noului Testament dintr-o perioadd din carenu oxisti mirturii directe ale unei traditii manuscriptice, decdt foartelzttlate gi sporadice.

2) pot fi toate localiz,ate geografic, ceea ce inlesnegtedctcrmirnrea clari a grupelor de texte locale, a aparif,ei gi dezvoltiriilur, spre deosebire de textul manuscriselor care expriml deja o etapiuottturati a evolutiei textului specificS. momentului aparifiei lor, Mu{idirrtLe Sfinlii Pnrinfl au scris in perioade de timp anterioaretttmuscriselor in care s-a pistrat texful sfhn! fiind sigur mai aproape

rlc lcxtul originar.

3) analiza criticf, a citatelor Sfintilor pirinpi gi scriitorihisoricegi dau o imagine clarf, gi asupra unor curente care auI t t 11 u enlat odinioari evolutia dezvoltirii tertului. 532

Evaluarea acestor citate este totuqi dificil de realizat pe de ollrrtc, datoritl faptului cI cea mai mare pafie a lor, prezente in

f ll ('.:l mai vechi codice care pEstreaz[ textul traducerii etiopiene apar\inesec. al XI[-lou

11r Vr:zi amantmte W.G. I(immel , op.cit.,p.476

Page 103: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

198 Stelian Tr

manuscrisele opereror Sfinflor pirinti, au suferit unere modificirirecrtarea lor in timp, de unde nevoia unei editii critice aSfinlilor Pf,rinfi, iar pe de altl parte, datoriti faptului ci foartenu citeazd textual, ci de cele mai multe ori liber, din memorie, ceeaa concurat lesne la ivirea de variante textuale. La toateconsra-tiri se adaugi apoi gi fuptu1 cf, multe din citatele lor au fostacomodate, corectate in textul biblic de copigtii lucrrrilor lor. inscnitorii bisericegti nu citeazd intotdeauna precis, cu indicarea clartrlocului din cirtile sfinte.

Cu toate acestea, firegte ci aceste imprejurf,ri gi constatiriscad cu nimic din

'aloarea documentari a acestor citate in

dovedirii integritSlii esentiale a textului biblic. citatele lor mrneglijate nici chiar de critica verbali atextului, iar o noufl edif,ea operelor scriitorilor bisericeqti va ridica gi mai mult valoarea criticlcitatelor din Sfbnla Scripturi. 533

Cercetarea Si analiza citatelor biblice din operele SfiPdrinli constituie, agadal un ajulor prefios 5i pentru grupareaa mirturiilor textuale biblice. in acest sens, teologul M.E. Boismardincercat sf, arate, intr-un studiu documentatt o, cd din textul SfintiPirinti, de dinainte de aparifia marilor manuscrise din sec. IV, se

reconstrtui o formf, criticf, a textului, care s-a pierdut in manuscrigrecegti ulterioare, astfel ci, concluzioneazi autorul: ,,un text cdtaproqpe de cel autentic nu se poate cdstiga, decdt din ciSfin1ilor Pdrinti,"53s

s'3 studiul.".,p.95

"4 \4E. Boismard, Citique textuelle et citatictns potristiques,RB,5T, 1950, purrn

515 " -. au.s dem Text der vdter vor der Zeit der grofien Handschiften der 4.Jh,

Textform rekonstniieren lasse, dte in den giech. Handschriftenverloren

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

Dintre edifiile critice ale literaturii patristice, care, luate int'ogul lor, nu sunt totugi complete, amintim:

- 'rDie grieschischen christlichen Schrifsteller der erstenJahrhunderterr, editati de Academia din Berlin in 1897,lctat[ fiind ultenor gi cu autori gi opere din sec. IV-U.- "Corpus ecclesiasticorum Latinorum", editatil de Academia

Vienain anul 1866.

- "Corpus scriptorum christianorum orientalium'r, 1903.- "Patrologia orientalis" 1903.

- rrCorpus christianorum", Seria Latind 1954.- "Sources Chr6tiennesr', seria greaci qi latind lg4l.s36

Cea mai rf,sp0nditf, edifie a literaturii patristice, nici ea insf,plct6, este edi{ia Migne. in aceasti edilie autorii greci sunticafi de la Pannfii Apostolici p6nd la Fotie in 104 volume, iar de

Fotie p0nf, la Vissarion (1453) in 58 volume, iar autorii latini de larrllian (+ 240) pAnA la Papa Inocentiu al III-lea, fut 217 volume;

coleclie numirdnd, a;adar, 364 de volume.'t"Nefiind nici aceasti edilie completi, s-a simlit mult lipsa unei

critice moderne pentru opere patristice. Astfel, de cur6nd, ode specialigi din Berlin qi Viena fucreaztrtn colaborare la o

edilie patristici. Lucrf,rile corporaliei din Berlin ap[rute p6nise citeazi cu inilialele C.B. (Corpus Berolinese), iar a celei din

Viena C.V. (Corpus Vindobonense).

d) Editii critice ale Noului Testament grecesc

De la descoperirea tiparului in sec. XV, critica textului biblic a

Uunoscut remarcabile progrese qi aceasta pentru cf, striduinla Bisericii

dlrr totdeauna a fost aceea de a avea un text sfEnt cdt mai fidel gi mai

Hpft)apc de cel originar.

t'u (ll w.G. Kiimrnel, op.cit.,p.478. o ingiruire a ruror edilii critice, dar mai vechi,lrrrrtc gi pe autori in parte, vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.855-856.

t'' t'l Studiul Vechiului..., p 95

199

sei, so dafi der Urtext nur noch aus den Vciterzitaten zu gewinnen sei.,,Boismard, Citi que textttelle...,p. 3 98)

(ME.

Page 104: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

terminati abia in 7517, cu patru luni inainte de moartea cardinaruTotugi ea apare pe piafd abia in a.t:r.ltl 1522, dupl ce primise aprobaPapei pentru tiplrire in anul 1520.53e

1' Biblia porigrotr din Arcata (comprutensis) numiti aga droragul Complutum : Alcala, din Spania. Ea apare la iniliativa gistrddania cardinalului Francis Ximenes (1437-1517). o partnNoului Testament apare trpariti in 1514, dar intreaga op.re .

Istoria, Critica Si Transmiterea Tertului

t,tlihtm"54t, n-a aurt labazd decAt doi codici din Basel, pe care

rrs ti corecteazd, d.updt alf doi codici, iar alte patru manuscrise le

tlttl doar ocazional. Pentru Apocalipsf,, Erasmus a awt Ia

i1ic, se pare, un singur manuscris pe care i l-a pus la dispozitielin gi care la Cap.22,l6 se intrerupea, capitolele urmiloare

rdu-le cu unele greqeli din Vulgata, direct in limba greacd,.

rrl cdiliilor urmf,toare (1519542, 1522,152'7,1535) corecteazA, pe

ttri, textul destul de defectuos al primei edilii Pentru editia a IV-all7) Erasmus a utilizat gi textul Bibliei Complutene.

Fiind mai mult opera unui librar pentru scopuri comerciale,

til in grabi qi av6nd 7a bazi doar cdter,a manuscrise de dati mai

edifia lui Erasmus este inferioari Bibliei Complutene. Cuacestea, ediflile lui Erasmus, tipirite in mii de exemplare, a

tat mult timp, alituri de Poliglota Compluteani, o inrAurire

asupra formei textului ediliilor viitoare.5a3

in acest sens, ediliile urmitoare avAnd la bazi cele doui texte,

pB carc il corecteazA qi il imbunitifesc, se inscriu intr-o aga-zisd a

iltttttt ,/itzd sau perioadd din istoria criticii textuale biblice.5aa

Primele edifii care inaugureazd aceastl noui etapf, sunt cele

pfltrtr ale lui Robert $tefan, prima apd,ruti in anul 1546, a doua in

anrrl 1549. A treia edifie, care vede lumina ttparului in anul 1550,

rlctlicata regelui Henric al Il-lea, poarti supratitlul de "Editio Regia" Si

le distinge pnntr-un tipar de calitate remarcabilS. Pentru aceasti

otlilic, R.$tefan folosegte ca text debazA edilia ultim[ a lui Erasmus

'" l'.S. Nlen, Opus epistolantm Des.Erasmi Roterdami, I\ m.402, dup6 W.G,

l(iimmel, op.cit.,p 479,nota 1; Oscar Cullmann, op.cit.,p23.t tr '1

""tul edi{rei din 1 51 9 a fost folosit de Luther pentru Noul Testament, fiind textul

tlc bazh al traducerii sale (Ibidem)

''r' l'entru contribulia operei lui Erasmus in domeniul criticii textuale biblice, a se

vcdea B. Rieike,Erasmus und die nt. Textgeschichte,TI1Z,22,1966, p.254 urm.

"'' w.G. Kiimmel, op.cit.,p479

201

Textul Bibliei complutene este impf,rfit in doulcoloana din st6nga cuprinde trp[nt textul grecesc, iar cea dino traducere latind,, care prezintd unele diferente fafi degrecesc. too

2. Edifia "Erasmus"Tipograful Froben, din Basel, cunoscdnd cI va apare Biblia

Ximenes, voind si o ia acestuia inainte, il roagi pe ErasmusRotterdam (1464-1536), in anul r5l5 sd se ingrijeasci de tipiriuner edilii a Bibrier. Erasmus accept5 gi in anur 1516 publici-tex.tulgrecesc al Noului Testament. Edifia sE aprruti in grabi, dupi cum el.insuqi mafturise$te intr-o scrisoare din 1516: ,,praecipitatum

verius

"t Paoi in anul l5r4 s-a tipdrit in '1imba greacd"numai prrfi din Nour Testament(Mlano 1481, Vene{ia 1486 qi 1498, Tubingen 1514). OV.c. Kirmmet, op.cit.,p.478)

5re [biclem, p 479; Oscar Cullmann, Noul Testamenl, Bucuregti 1993, p.22.

540 Vezi V. Gheorghiu , op.cit., p.g42.

Page 105: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

202 Stelian T'

(1535), pe care o reproduce aproape intocmai, dar frti,a neglija te:Poliglotei complutene. Texhrr acestei editii este prev5zut gi cuaparat critic (a marginea foii) in care consemneaza variantele15 manuscrise pe care le-a mai consultat. Editia a fV_a, apiruti in1551, la Geneva, introduce pentru prima oarr impar,tirea texturuicapitole gi versete, pishati pdrrt azi, cuprinzdnd gi textul vurgateist6nga) gi textul lafin a lui Erasmus (la dreapta).sas

Demne de remarcat sunt gi edifiile textului grecesc alTestament publicate de Theodor Beza,la Geneva intre anii I1604 (5 edif,i). Degi a ar,ut la baza texfiil ediliilor lui R.gtefan,Beza nu intervine prea mult in texful lor, forosind, in mod curifoarte pulin, textul celor doi Codici Cantabrigiensis gi Ccare se aflau in posesia sa. Pentm edifiile din urmi folosegte qiPesittei precum Si parF din vechi traduceri arabe.sau

Edifrile sec. al XVIIJea se caracteri zeazi pintr-un efortconsolidare, in cea mai mare parte, reugi! a textului prelucratirnbunltifit din ediliile secolului anterior. in acest cadru se inscrie,o incercare reugiti, edifia publicati de Abraham giElzevier, in anul 1624, avdnd Ia bazi textul edifiei ',regegi,, aR.$tefan gi ultima a lui rh.Beza. in elaborarea edi{iilor rui Elzeviers-au folosit deloc manuscrise noi, ci numai texhrl ediliilor principale,tipdrite pdni atunci (Ed. a 3-a a lui R.$tefan, a 5-a a lui Erasmus,P oliglota Compluteani).

Textul edifiilor lui Elzevier, numit chiar de autori, in prefaBediliei a ll-a din l633s47, "texfi,ts receptlts,t, s-a bucura! mai ales inProtestartism, de o mare autoritate, fiind considerat, mult timp, ca

5ot lbid u-; L. G. Muntean 4 op. cit., p.243; y . Gheorghirl op. cit., p.g44.546 W.G. Krimmel, op.cit.,p.479.5a7 Iata propozilia din Prefala ediliei a II-a din 1633 prin care se amrnla textul edifiei,

ca fiind "textus recepfus"'. "textum ergo habes nunc ab omnibus receptwn, tn quonihil immutatum aut coflltptum demus,,(dup6 W.G. Kiimmel, op.cit.,p.4g}).

= Istoria, Critica fi Transmiterea Textului 203

flltttl inspirat pan6 in cele mai mici detalii.5as Texhrl a fost, in repetateri, retipdrit de The British and Foreign Bible Society.Ediliile poliglote care au urmat, r,poliglota din Antwerp€tr",t pe cheltuiala regelui Filip al Il-leq sub ingrijirea teologului

Arias Montanus, in anul 1571; rrPoliglota din paris", apd"ruti'dnii 1629-1645 qi "Poliglota din Londra", publicati de Brian

lon, in ,otil 1657, nu mai atlabazd texte ale unor manuscrise noi,rcproduc, in fond, textul Poliglotei Complutene, folosind numai cu

izolat variante din edifiile lui Erasmus gi R.$tefan.sae

Poliglota din Londra publicI pentru prima dat5, in notifieiniare (sub textul grecesc), variantele codicilor Alexandrin,

iensis gi Claramontanus, precum gi al unor minusculi.critic al edilei respective nu face altceva, dec6t si arate c6t

doparte sti "textus receptus", de textul codicilor vechi care au fostsulLati. in acest sens, Poliglota din Londra, inatgareazA o epocdtll in istoria criticii textuale biblice a clrei noti caracteristici este

lUpt u impotriva "texhrlui recept".

In aceastd ordine de idei, editiile critice ale sec. al XVII-leain in textul recept (este adevf,rat, cu destul de multi relinere, fapt

fc nu va mai putea fl sesizat un secol mai t6rziu) gi sunt prevf,zute,

;tlrrs, cu aparate critice minutios intocmite, conlindnd principii aleUttei critici textuale giintiflce, venite ca rezultat al unei munci asiduuedg unalizd a manuscriselor, traducerilor, citatelor sfinlilor pdrinfl,

ptor;um gi a unei cercetdri crescdnde in domeniul istoriei texhrluiblhlic

Cu aparat critic au lucrat, incep6nd cu sec. al XVII-lea, teologifl cdilori precum John Mill, carc editeaziNoul restament grecesc la0rlirrd, in anul 1707; J.A.Bengel, care in edifia critici publicatr la

t# lhi,lr,m,p 480.t{' Arrrxnunte despre caracteristicile frecdreia a se vedea v. Gheorghiu, op.cit.,p.g45-

X,l(;: LG. Munteanu, op.cit., p 244.

Page 106: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

204 Stelian T,

Tiibingen, in anul 1734, numegte in aparatul critic, variantele decare sunt preferate textului recept; J.J.Wettstein, de la care apdnd a*Fm insemnarea manuscriselor majuscule qi minusculetsodesemnat in text locurile care trebuie sf, fie corectate gi

Johann Jacob Griesbach (+1812), care pe baza unor primetodice, este cel dint6i, care, in mod prudent, este adeviral schi"textul recept" insugi, in multe locuri.551 prima editie a textuluiTestament a lui J.Griesbach apare la Halle in arul 1774-1775 Siurmat[ de edifia a doua in anul 1796 (l volum) gi 1806 (II volum).s52

"Textus receptus" este abandonat aproape in intregimecu sec. al XIX, care marcheazd" de altfel o nou[ etapd in icriticii textului sf6nt. Pionierul acestei noi epoci este prof.Lachmann (+1851), care pe baza celor mai vechi manuscrisea traducerilor latine gi a citatelor din Sflnlii P[rin]i, incearcIrestabileasci textul biblic in forma cea mai veche specificf,de sec. trII sau inceputul sec. IV, respingind, in aceastidefinitiv "textul recept". 553

Edifa sa, epocali la aparifia ei, este tipdriti la Berlin, in7842, fiind retipiriti de opt ori pdnd in amrl 1850

551 lbidem. DupE ce compard o mu{ime de manuscrise cu citate scriptwisticeShnlilor P6rinlr qi cu traduceri mai vechi (armeanE, siriacd), J.Griesbachcd existl trei familii mari de codici biblici gi trei recerzii diferite ale textului:recenzia occidentale - reprezentat6 prin codicii Cloramontanus gi Contabrigi(D=05 gi 06) 9i prin traducerea latin[ Itala;2. recenzia alexandrini -prin Origen este ndscutd din cea occidentali gi se caracterizeazh pir. faptdcorecteazd erorile gramaticale qi stilistice ale acesteia; 3. recenzia bizantinl -amestec dintre primeie doud (Cf V. Gheorghiu, op.cit., p.84S qi LG. Mop.cit., p 244).

tt' W. G. Kflmmel, op. cit., p 480; L G. Munteanu, o p. cit., p.244 -245.tt' W.G. Krimmel, op. cit., p.480

i== Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 205

in elaborarea editiei sale, Lachmzurn s-a condus dupl urmitorulprltcipiu: Daci ambele categorii de texte, orientale qi occidentale5sa

$unsuni., hotf,rdrea este datf,; dac5 textul lor nu concordf,, atunci au

pfloritate codicii A B.C. in cazul in care intre textele orientale ar

tltista dezacord, priontate au atunci textele occidentale. Daci insi se

Bt,nshtf, dezacordtir in ambele categorii de texte, neputdndu-se da o

IOlufie satisfbcitoare, atunci o variantf, se pune in text, iar alta laffflrgine.555

Strf,daniile qi rezultatele ob,tinute de Lachmann in domeniul

€fiticii textuale au fost continuate de Constantin V.Tischendorf(+ n74).

Acesta il dep[gegte chiar pe Lachmann, intrucdt nu se

fful[umegte numai cu munca de cercetare a textului folosit in Biserica

€lo$tind veche, in sec. IV, ci purcede la reconstituirea gi indreptarea luiEolnpleta.

C.Tischendorf a ar,ut gi qansa, nu numai de a cerceta, in timpul

$f,lltoriilor sale gtiinlifrce intreprinse in Occident qi Orient, documente

gtcoogi gi latine foarte vechi, ci chiar de a descoperi codici noi,

precum codicele Sinaiticus (N : 01), ori de a colecf,ona gi publica alji$orlici vechi (Ephraemi rescriptus, Laudiensis, Parisiensis $.a.).

Prcoildere in text df,dea insf, Codicelui N 9i B, traducerilor celor mai

vechi, citatetor Sfinfilor PAr'*F din sec. II, III qi IV.556

Printr-o munci criticd,, ordonati Tischendorf editeazil intre anii

ll{41-1872, opt edilii diferite ale textului Noului Testament grecesc.

firliliitc critice ale lui C.Tischendor! chiar dacd au avut gi unele

tta I.rchmann deosebe$e numai douE grupe de texte: grupa oriental5 - repryzentatirlc codicii A(02) B(03) c(0a) 9i Origen; qi grupa occidentali - din care fac parte

t,odicii D(05 gr 06), traducerea Itala gi PAfintrii Tertullian, Crpnan, Hilariu etc. gi

tr irduoerea Vulgata (Cf. L.G. Munteanu, op.cit., p 245-246).t^'lhidem,p246.

t'" W.(]. Kiimmel, op.cit.,p.480, O. Cullmann, op.cit.,p.23.

Page 107: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

206 Stelian Tr

scideri5s7, ilustreazr intreaga evolutie a criticii textuluiTestamen! pdni a se ajunge la stadiur de a se fi putut, in marerestabirr starea textului din sec. rv. Aparatul critic care a iruediliile sale, neegalat pdnd, astdzi, face din opera sa un ajutor girnstrument de lucru indispensabil pentru criticacontempotani.s58

Paralel cu c.Tischendorf lucrea zain Angria, dar independeutinsf, dupf, principiile critice ale lui Lachmann, samuel prides

munci de cercetare de aproape 30 de ani, a fost edilra critic[profesorilor din Cambridge, B.p. Westcott (+1901) Si J.A.HI(+1892), publicati in anii lggl-1g92, in doui volume. primulcuprinde textul propriu-zis, iar volumul doi, cuprindeprincipiile de critici textuali, precum gi cdteva reflecfii pe

ilnor locuri mai importante din textul Noului Testamort, O11I ttdlgtprobleme din punct de vedere al criticii de text.560

penrru edilia respectivf, codicele B constituie reproffisttul*tt:xtului neu1ral"561 gi este hotardtor in restabilirea textului ori$ry,multima mare editie qiticd, a textului Noului Testament,-provln€

dc la inv[latul Hermann Freiherr von soden (+r9r4). er iniliaa rurdrurn nou in incercarea criticii textuare de a restabili textul grco d

lui Testament" citmai aproape posibil de cel originar gi anume, nuai prin consultarea codicilor vechi, ci in primul r6nd, prin u

"ro,bazf, textul codicilor mai noi, care reflecti variante desprinse dintul vechi.

'l'regelles (+1875), care publici o edilie criticl nour a texhrluial Noului Testamen! intre anii rg57-rg79,la Londra. prin apirr aefi consultat un numrr mai mare de texte vechi decdt Lachmann. edirsa se deosebege de a acestuia, iar de cea a lui rischendorf (I ediprin aceea de a fi consurtat qi intrebuinlat mai exact traducerile vqi citatele Sfinfilor pdrinli.s5e

Prima mare redactare a texfului grecesc al Noului Talcituit, dup6 principii metodice foarte riguroase, rezurtatul

"' Spr" exemplq edilia a IV-a ap[rutE in anul lg4g, la Leipzig,pErdsegtedirectoare ale rui Lachmann, dupd care a lucrat pdn, ah'rc! gi apropie teJ,lfoarte mult de "textus receptus" (Cf.V. Gheorghiu, op."it., p.g5l qiMunteanu, op. cit.

" p.246).

tt' "... d* beispielos reiche Kifische Apparat macht dqs werk bis heute zuunentbehrliihen Hilfsmittelfiir jegliche textlcritische Arbeit.,, (Cf. W.G. Kii

Rezultatele cercetitorilor sale re-a publicat in scrierea dei: 'tDie schriften des Neuen Testaments in ihrer dltestenText g e s t alt h e r g e s t e llt aufgr u n d ihr er Text g e s ch i cht e t,

intre anii 1 91 1-1 91 3563

ll,l". westcott and F.J.A Hort, The New Testament in the oiginal Greek (Te*.crr notile marginare qi apmat critic rarocuri speciale (1gg1) vor.I 9i vor.Il. princrpiiils uriticd textuale - I 882.

wcstcott 9i rrort, mergdnd pe linia lui Bengel gi Griesbach, delimiteazE, spredooscbire de aceqti4 trei gnrpe de tete:I ' tcxtul alexandrin, care s-a format pe ra sfArgitul sec.Il, care ins6 nu s-a pEsha!drrr se regEseqte in operere rui origen, ciril al Arexandriei, in traducerile .oiti"" qillt codici precum: y, C, L, E, X, Z etc.

| ' lcxtul occidental, av6nd ca reprezentanli, codicii D(05 qi 06), traducerea vecherlrirroir qi cea veche ratinE, precum gi operele pdrinlilor turtir,, Linzu, Hippori!Muthodiu g a.

I . textul neutral, r6mas mai nealterat qr reprezentat prin codicii B(03) 9i (01).(Vtrzi 4r5rr*," Oscar Cullmatn, Noul Testament, Buc.l993, p.l9_20; y.(Jltcrrrghiu, op.cit., p.852; LG. Munteau, op.cit., p.247 qi W.G. Kiimmel,r11r,r,il., p.485486.

W, ( ;. Kiimmel, op.cit., p.4ll.| 'r r rrrr rl volum publicat in 1 9 1 1 cuprinde dovezile textului Noului Testamen! formalrr crrrc s-a pdstrat gi istoria texhrlui vechi, iar vorumur rI, apErut in r 913, .,rp*a"

op.cit.,p.487).sse lbidem; L.G. Munteanu, op.cit.,p.247.

Page 108: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian

Edilia lui Soden a dez,amtgrt, in cele din urmf,, pe

specialigi 5i aceasta in primul r6nd prin faptul de a nu fi datcuveniti citatelor din Sfinfii Pdfinfi, foarte importantereconstituirea textului originar.56a

Edilia critic6, a cdrui text este astazi folosit gi acceptat de

textualf,, este "editia Nestle-Aland". Dr. Eberhard Nestleprimi editie la Stuttgart, in anul 1898, urmatd" foarte curflnd deedifli. Practic editia E.Nestle56s nu oferi un text nou, ci unsintezd" rentltat din edif,ile Tischendorf, Westcott-Hort gi B.Winsotit de un aparat critic intocmit dup[ cele mai riguroase normecritic6 textuali.566

in anul 1904. edilia "Nestle" este adoptati de "SocietateaBritanicd" (British and Foreign Bible Societl) gi tipiriti carecept".

La edilia a22-atipdriti, in anul 1956 a colaborat qi Kurtautor al unor lucriri de valoroasi critici qi istorie a textului originarNoului Testament. Un an maitirzia, cdnd apirea Edif,a a 23-a (lEnryin Nestle, fiul lui Eberhard Nestle, lasi conducerea lucririi inlui Kurt Aland, care a asigurat ulterior gi aparifia ediliei a 25-a

anul 1963, in editura "United Bible Societies".567 in cadruledituri, reniltatd din fuzionarea Societitilor Biblice

textul insotit de apmatul critic Ai completdri. Texhrl propriu-zis este publicatedilie specialh ap-arut6,1a Gcittingen, in anul 1913, intihrlatE: "GiechischesTestament, Text mit Apparat". (Ibidem, nota 8).

5uo II Soden deosebeqte trei forme de text: 1) - textul alexandrin, alc6tuitAlexandria de Hesychius, in jurul anului 300; 2) - textul din Cezareea, alPamfil, din anul 300 9i 3) textul din Antiohia, a lui Lucian elaborat, la fel, in ianului 300. Din aceste trei forme de te{e, crede el, trebuie reconstifuil

originar. (Cf V. Gheorghin, o p. c it., p. 8 53 ; L. G. Munteanu, o p. c it., p.247).56s Nouum Testamentum Graece cum apparatu citico curavit, Sfuttgart 1898.5u6 W.G. Kiimmel, op.cit.,p.483tu' Ibidem.

gllglozi, scotianS., olandez1. gi germand, a apirut la Londra, in anul

1966 "The Greek New Testament", ingrijit de cunosculii specialigiAland, Bruce M.Metzger, Matthew Black, Carlo M.Martini qi

llon Wikgrensu', texl care nu se indepdrteazA prea mult de Editia" gi care pind azi se arati de neinlocuit,

La aII-a edilie a acestei pretioase lucrdri din anul 1968, apare

, in spirit de colaborare ecumenisti qi teologul romano-catolicM.Martini, de la Institutul Pontifrcal din Roma.

Astfel, prin eforturile depuse de inv5lalii secolului trecut, in, qi ai celui prezent, in special, critica textuali a ajuns sf, ofere,

direclii de cercetare, inaugurate gi valorificate ingenios, ca spre

plu, gruparea codicilor in familii dupd importanla textului,idarea importanlei traducerilor vechi gi a citatelor din operele

ilor Pinnti, elaborarea unor aparate critice intocmite dupf, cele

i riguroase nofine cerute de critica texfului, un text biblic grecesc

[ic cu o formi gi sens cdt cdtmai aproape de cel originar.

"'n ,Arrrzinunte in legltur6 cu edi{ia citati a se vedea RP. Markham qi E.A. Nida,lnlnfxtduction to the Bible Societies, Greek N.T., 1966.

Page 109: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr

3. Tipdrituri 9i edifii critice rom6neqti ale Noului T

Locul gi rolul Sfintei Scripturi in viala Bisericii, in general;

creStinului, ?n particular, ca texl sfant, inspirat de

presupune in mod evident gi necesar qi "tf,lmf,cirea" acestuia itt

maternf, a celor care il ascult[ qi-gi potrivesc via]a dupidivine.

De altfel, insdgi voinla dumnezeiascd este ca fiecare

incregtinat si aibi posibilitatea sf, audi, s[ citeasci gi

propovSduiasci cuvAntul sfhnt, care exprimi mesajul, voinla

vorbirea lui Dumnezeu citre lume (Evr.1,l), in propria sa limbf,.

in acest sens, temei sfhnt pentru traducerea cuvdntului

Dumnezeu in limba fiecirui popor esle indeosebi dumnezei

porunci dati de M6ntuitorul nostru Iisus .Flristos Sfinfllor

Apostoli, in preajma ina{6rii la cer, c6nd le traseazd

propoviduirii Evangheliei impdriliei la neamuri:"Mergeli in

lurnea ,ri propovdduili Evanghelia la toatd

(rcr1pr3(ace ro e0a1y€.[uov n&aq ri1 rrloe L - Mc.16,15 ) Faptul

Apostolii "pornind, au propovlduit pretutindeni..."

krlpvluv ravruyov - Mc. 16,20) , arati clar ci ei indeplinesc

divin, strf,duindu-se si ducf,, in intreaga lume veche,

Evangheliei gi s6'l fac[ cunoscut in limbile pe care le vorbeau

inlelegeau cei cdrora li se propovdduia. Faptui devine evident la pri

Cincizecime cregtinf,, cdnd Apostolii, plim de Duhul S

propoviduiau in limbile popoarelor de fa!I, fapt consemnat de Sf.

in Faptele Apostolilor 2,6-8'. "... mu$imea s-a tulburat, cdci fiecareauzea pe ei vorbind in limba sa... Si se minunau zicdnd: iatd, nu

aceStia care vorbesc toli Galileeni. $i cum auzim noi fiecare limba

noctstrd, tn care ne-am ndscut?"

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

in aceastd ordine de idei, prima Cincizecime cregtinf, este

pecetluire a dreptului la existenld al limbilor Si prin ele alktr de pe pdmdnt"s6e.

Astfel, greqitl a fost opinia celor care suslineau cdndva cd

ia se cuvine a fi propoviduiti numai in'sreuna din limbileite - unilateral qi nejustificat - "sfinte" (ebraica, greaca qi eventual

, "Sfdntd" este limba oricdrui popor, cdnd in ed se preamdreSte

u, a$a cum vrednic de cinste este inaintea Domnului, tot

ul care cdntdrit fiind cu negreSalnica cumpdnd a Evangheliei,

wt vdcli a fi fost Ltn "deqert" .57o

Din aceastS perspectiv5. lucrarea binecuv6ntati inceputi la

ta Cincizecime cregtini, se cuvenea a fi demoltati gi desiv6rEitila sffirgitul veacurilor, in orice limbl omeneasci, limbileelor sfinlindu-se prin insigi a$ezzrea lor "tn slujba Cerului

vdt pe pdmdnlt 571

Interesul qi grga pentru traducerea textului sfbnt in limba

itd de tofl rom6nii n-a lipsit nici poporului nostru, cire weme

ungati l-a citit qi ascultat in grai latinesc, grecesc sau slavonesc.

oceea de mai bine de cinci veacuri, are gi poporul romdn Sfhnta

Boriptura intreagf, (sau pirfl din ea) "intoars6" pe grai rom6nesc.

Mttrturii despre acest fapt stau primele texte scrise in limba rominiGnro dateazd din sec. al XV-lea sau de la inceputul sec. al XVI-lea, iar

€erlc: dintdi manuscrise care cuprind texte biblice, in traducere

Jonrineascf,, provin din nordul Transilvaniei gi au apirut pe la sfhrgitul

tu' n rtfel se exprima episcopul academician Nicolae Colan, in discursul de receplie

solemnh la Acadenia rorn6ni, din 28 mai 1945, intitulat: "Biserica neamtilui qi

r r nr tatca limbii romdneqti", Bucuregti 1 945, p. 1 3.

t"' ('1. Pr. prof. dr. Grigorie T.Marcu, Noul Testament de la Bdlgrad in contextul

i,tlotic-literar al Bibliei romdneSti - 325 de ani de la tipdirea /ui, Ar rev."M.A.",

rrr I-3, 1974, p 85,

''t ll,idem.

2rt

Page 110: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

212 Stelian T,

sec. al XV-lea sau prima jumitate a sec. al XVI_lea.

.,__ Istoria, Critica Si Transmiterea Texrulul !t '

- Psaltirea gcheianl Manuscrisul numirl 530 do pfdnl S frcris pentru uz lirurgic, de trei copigi diferili pe rtng[ ird$nrr-zsa manuscrisul mai cuprinde gi cateva texte arorc dairrl gi Noul restament precum: cdntarea rui Moise, Rugtrcruncr

l0l, rnama lui Samuil, cdntarea Sfintei Fecioara Maria etc., precumBlnrbolul Atanasian. psaltirea poarl2i denumirea de ,'$cheian[,'

.rrmele lui D.c. Sturdza-scheianu (din Scheii Braqor,ului), marei.nur de documente istorice gi care in lgg4 a diruit-o Academiei

acestor prime traduceri fuseserd ins6 scrise cu muft timp inaiobargia lor pierz6,du-se in ceala wemii. Traducerile ajunse p6n[ rasunt copr tdcute mai tarziu de caligrafi ale cSror nume nu necunoscute.5" prin urnare putem si credem gi si afirm5m cf,cuprind o limba 5i o teologie cu mult mai veche decdt data aparilor, o limba qi o teologie care circulau de multi weme, mai alescdlugiri misionari, in toate regiunile locuite de rom6ni. in a",privin!5- se poate concluziona ci traducerile biblice, ca de altfel giale carfilor de cult, ori de inviflturi cregtinf,, au apdrut pe uncuhural pregitit cu anticipatie, de aceea, in momentul in care

' Psaltirea voroneteanr. Manuscrisul prezinti mai int6i textulal Psalmilor gi apoi traducerea lor in limba romdni, frazelei alternfind cu cele slavone. Manuscrisului ii lipse sc azi

elc 58 de file. A fost descoperit in anul 1gg2, fu Ministirealttc[, de renumitul folclorist Simion Florea Marian, a*ilatdtr-sc in posesia Academiei Rom6ne. Lucrarea marcheazaun pas

in incercarea de scoatere a limbii slavone din cult gitirca ei cu limba romAnf,.575

' Psaltirea rrurmuzachi. Manuscrisul poarti denumirea duplelo istoricului bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi, inifiatorul

ici de documente ale Academiei Rom6ne. cdt privege vechimea1tt igirrea manuscrisului, p[rerile specialigtilor sunt imprr,tite. Unii

ri sunt de pirere cd Psaltirea ar fi copia unui manuscris derrrar veche; dupi concluzia altor specialigti, ne-am afla in posesia

t\tttu'lrro5s" (100 de ani de la apariliu Bibliei lui $aguna), in rev.,,M.A.", nr.ll_l2,Iur8, p.785.

Prrrll N.L Nicolaescu, art.cit.. p.494. AmEnunte in legdturd cu psaltirea $cheiand,

H H(! vsdea: LBianu, Psalfirea $cheiand, Bucureqti 1gg9; N.Iorga, IstoiaIttetrtmii religioa.se pdnd la 1d88, Bucureqti 1904; Al.piru, Literatura romdndt,rrr h,, cd.II, Bucureqti 1962.

l'crt:ctf,rile inteprinse pdnd astazi n-au pufut totugi stabili daci este vorba de oltrrrlrrccrc fEcutr in sec al XM-lea sau este vorba de utilizarea de caligraf a uneiItirrlrrccri romAneqti cu mult mai vechi. (vezi N.r.Nicolaescu , art.cit.,p.494).

574

putut difuza prin intermediul tiparului au fost bine oripretutindeni

Intre primele traduceri ale textului sfutei Scripturi inrom0ni, descoperite p6nf, acum tn manuscrise, enumerim:

- Codicele Voronetean - descoperit in anul lg71 laVoronet, de prof. Grigorie Crefu din Huqi: este un manuscrisformat mic, lipsindu-i multe file, indeosebi de la inceput giEste scris pe hdrtie de in, iar cele aproximativ g5 de foi. c6teexrstd, cuprind aproape l1 capitole (XVIII, I4_XXVIII, 3l) dinFaptelor Apostolilor, apoi Epistola sf.Iacob, Epistoia I a sf.petru gibu,i parte din epistola a II-a a Sfpetru. codicele a fost studiatpublicat de prof dr.Ioan Sbiera la cernaufi in lgg5. originalulpdstreaz1' azi in Biblioteca Academiei Rom0ne din Bucuregti, Limcodicelui este foarte veche, prezentdnd, incl fenomenulscrierea este cu litere cirilice, iar textul este implrlit numaipericope (lectiuni), fard a fi delimitat pe caprtole qi versete. 573

Page 111: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

214 Stelian T,

autografului traducatorului din slavonegte.5T6 Se crede cdar proveni din Maramureq avdndu_se in vedere limba,caracteristicile h6rtiei- deqi, copistul, dupa parerea unorgr-ar avea originea in sud-estul rransilvaniei. Atat morfologia,lexicul cuprind foarte multe cu'rnte mogtenite din strilpatrimoniu latin, numeroase provincialisme, precum qi unelegi influen{e ale limbii slavone, din care s_a fEcutManuscrisul dateazd", ca gi celelalte, amintite arterior, din sec. al

Istoyia, Critica gi Transmitere.a Textului

- Tetraevanghelul slavo-rom0n, tipf,rit de Filip Moldoveanul

$ibiu, in juml anului 1550, aceasta fiind prima tip[rituri bilingvf,

lora noastr[.580

- Tetraevanghelul - tipdnt de diaconul Coresi qi diaconul

r, la Braqov in anii 1560-1561, dupl o traducere mai veche,

cum rezulti din introducerea lui Coresi la Catehismul din 1559

creqtini buni .socotird Si scoaserii cartea den limha sdrbeascd

limba rumdneascd" .581

- Praxiul (sau "Lucrul Apostolesc" adici Apostolul), tip[rit tot

Coresi la Bragov in anul 1563, precum gi Psaltirea sa, tot de la

din anul 1570, amdndoui lucririie flind tipirite dupi vechi

ceri maramure$ene, din care au fost scoase, ca ;i din celelalte

turi coresiene, caracteristicile fonetice ale graiului

rnuregean, inl5turitf, topica limbii slavone, iar multe din,incialisme au fost inlocuite prin cuvinte de largf, circulalie intre

ii clin cele trei l5rigoare rom0negti.582

- Pslatirea slavo-rorndnd,, tipdtitA de Coregi la Bragov in anul

177 Si care poarti insemnarea'. "eu diacon Coresi, dacd vdzui cd mat

limbile (-neamurile) au cuvdntul lui Dumnezeu in limba lor,

noi Rumdnii n'avdm.. drept aceea, fralii miei preufilor, scrisu-

aceste Psaltiri... de qm scos din Psalfirea sdrbeascd pre limba

ftfin(lneascd sd vdfie de in/elegdturd" .583

- Tetraevanghelul slavo-rom6n, tipdrit de diaconul Coresi, tot

In lJra$ov, in anul 1580, tot dupd o traducere mai veche.5to Tiperiturile

iH" ( 'l . Nicolae I. Nicolaescu, art.cit., p.496lqt

I l, i rlent. f,. G. Muntean4 op. cit., p.247.

'x) ll,klem. Un exemplar din aceast6 traducere se g5se$e pdstrat la Muzeul Na{ional de

Antichitati din Bucureqti.ifl' N.l. Nicolaescr4 afi.cil.,p 496.

'^'t ll,idu^.

215

lea sau inceputul celui de al XVi-lea, cuprinzAnd gi elrotacismului.577

- Evanghelierul din Londrain anul 757 4 inMuntenia.5Ts

- manuscris vechi rom6nesc,

Agadar, manuscrisele amintite se impun ca unele dinvechi mirturii despre existenla unor traduceri are sfinteiromdnegte. s7e

cele

sacru stau gi

biblice traduse

Dar intre aceste prine traduceri ale textuluimai vechi gi mai importante tiplrituri de cirtilimba romdnd qi destinate uzului liturgic:

576,,.,lDldem-

511 lbidem,p195.

"* Cl I* G. Munteanu, op. cit., p.241;V. Gheorghiu, op. cit., p.ggg57e cu problema originii qi timpului in oare s-au realizat primele traduceri

aie Stinlei Scripturi s-a ocupal intre a[ii, pr. prof. dr. Milan p. $esan. Fdocumenta{ie bogatd, analizand gi combdtA.d apoi succesiv diferite teorii aleinv6]alr in aceast6 problemd, pr. prof. M.p.$esan ajrurge la concluzia c6 pritraduceri roma,epti ale Bibriei trebuie s[ h lbst contemporane inte.principalului Molclover. in acord cu academicianur Ion Brianu, profl M.p.localtzeazi, prirnele traduceri romAneqti ale Sfintei Scripturi innLoldove,e din Bucovina (in special la Moldovila), in vremea domniei voiAlexandru cel Brm intrc anii 1402- 14 1 g gi fiind opera unor monahi "pedepsilimult[ gtiin{6", ale cdror nume sunt scrise in "cartea vie}ii". (vezi prof. prof. d4N{ilan P.$esan, originea si timpttl primerot' traducei romiinesti ale sf.nrarSciptuh, Cernduli 1939, p 10a 9i 112)

Page 112: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

!-216 Stelian T,

biblice ale lui Coreqi dovedesc ciromdnesc al Sfintei Scnpturi.

la wemea aceea exista un

i87 Cf Nicolae Neaga, art.cit, p.371.

"- f::-Lo"^:::,".::"-:::"1,":ralsme

,,came,, in toc de ,,trup,,; ,,Sil6r,, din Fac 4e,r0

Epoca primelor edifii ale Noului Teslament qi ale inQBiblii in limba rom,ni incep insi cu palia de la Or.gtie ,pirr;anul 1582, prin ostenelile lui $erban, Iiul lui aG;';;;MSrian'5E5 Tipirirea cuprinde numal primele doud cSrfi din pentaFacerea gi Iegirea, deqi se numegte ,,palia,,, adici vechiur (Testament gi pe care traduc ii le numesc cu cuvinte slavoneIshodul. Totugi in prefafa traducerii se spune ci s_au dat ,,pe,"iTy::!:^ci:c: cd:ti ate tui Moise prooro"ut, patru cdrticheamd "yrstua" (impdrdtesti) Si atli proorctci cdtivq,,.586 Acestedeqi s-au tradus, n-au mai vizut insi lumina tiparului, foarte pndin cauza greutalii de difuzare, rom^nii "*i";;a, ffippreofii 10r si se fereascd de clrf,: tipirite de eterodocai, iar cei trerla carvinism fiind pe atunci destul de pufini. colaboratorii parieifost Efrem Zakan, ,'Dascil

de discilie a Sebegutui,,, $tefan H€"propovdduitorul Evangheliei lui Hristos,,; Mihaii fo.Oug, .*airrtftuleazi "ales episcopur Rumdn,or din Ardear,,; Moise pest"propoviduitorul Evangheliei in oragul Lugoj,, gi Archirie ,,

Varmeghei Hunedoarei" 587

Traducerea s-a fEcut cum se afirmf, in prefafd ,,cu, mareden limba .jidoveascdsss, greceascd qi sdrbeascd prerumdneqscd""', da, cerceti.ri ulterioare au stabilit gi folosirea

585 cf studi,lui u.**1i ffi aurr", de la ordqtie, de pr. prof. dr. NicolaePalia de la OrdStie. t5S2-lgS2,in,M.A.,,, nr 4_6, 19g2,p.309_315.'86 C[ N.L Nicolaescu, op.cir.,p.499.

_ Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 2I,l

iar al vechiului restamenf tipirit la clui, in 1551, de pastorurHeltai, fost elev a1 lui Filip Melanchton, coautonrl confeiunii

ln Augsburg gi al unui text corectat al v,rgatei.se. intr-adevdr,conline unele maghiarisme, caracteristice romdnilor din

ilvania. Totugi, limba traducenr este curgltoare, clard,fEcdnd astfel din traducere un ?nsemnat monument literar

irr anul 1648 s-a tipdrit pentru intdia datiin romdnegte intregTestament, prin osteneala mitropoiitului Simeon $tefan, la

(Atba Iulia). Cartsa poarti titlul "Noul Testament saurea) au Legea Noud a lui Iisus Hristos Domnului nostru',,

de precizarea ci faducerea s-a fEcut din limbile greaci qiTraducerea s-a frcut de ieromonahul Silvestru, fost egumenirii Govora gi de mitropolitul Simion $tefan.

Textul propriu-zis al Noului Testament este precedat de doudprima adresati lui Gheorghe Racoti, principele Transilvaniei.

io mitropolitul ii multume$te pentru sprijinirea tipflririi, scriindu-i,altele'. "cd n-a ficut Dumnezeu oamenii pentru craiu, ce alt

l)umnezeu Si au rdnduit craii qi domnii pentru oameni, ca sd_i

Si sd-i pdzeascd...", iar chemarea acestora ,,este sd poartetle supuSi nu numai trupe$te, ci Si sufleteSte".se2

('1, l)r.I. Popovici, Palia de la OrdStie, Bucuregti I 913, p. 15.

$lnliul Vechiului Testament..., p 101.

('1, Noul festament, tipdrit prima datE il limba romand la 154g de cdtre Simionfrlrrlirn, mitropolitul Trarsilvaniei, reeditat dupd 340 de ani, in edi{ie I'eshvd dinItrllirrtiva gi purtarea de gn3d a Prea sfurlitului Emrliarl episcop al Alba-Iuliei, AlbaItrlirr l988, p 111-112. in cuvintele amintite mai sus, Simion $tefan exprimd douitttrrli llrincipii sociale, foarte inaintate pentru vremea sa: principiul suveranitifli;tttporului qi principiul contractului social. Aceste principii, dovezi aleltr.rrrrlostabilei sale orientEri umaniste, vor fr formulate pentru primadald,pe larg,du lilosolul englez John r,ocke (1632-1704),irtscrierea sa,,Doud tratate despregnwntdmdnt" , apEruti spre sfdrqitul sec.al XVII-lea.

duc la presupurerea ci intre texele consultate va h fost gi unul ebrarc (p.312)t$ Studirl Vechiului Testament..., p.701 .

Page 113: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

2t9218 Stelian Tt

In "Predoslovie citre cititori", mitropolitul Simion $tefanci traducf,torii s-au folosit gi de izvoare sirbegti gi latineqti, pe

cele grecegti gi slavonegti gi cI a lisat netraduse unele cuvinteprecum: sinagogi, poblican, gangreni, unele nume de pietreoameni, lemne, ve;minte "qi altele multe cqre nu sd Stiusdnt... pentru cd alte limbi incd le-au ldsat dsia',se3, rezolvdnd inmod problema neologismelor.

Edilia tipdritd, de Simion gtefan cuprinde scurte

fiecare carte a Noului Testamen! numite tot predoslovii, princititorii sunt informali asupra originii cuprinsului gi caracteruluirespective. Textul biblic este impdrfit in capitole gi versete, iarsugestive in fruntea fiecirui capitol indic[ cuprinsul acestuia.

marginea textului se gisesc Ai succinte indicalii de locuri paralele,

antifoanele gi prohimenele mai des folosite in cult.

Mitropolitului Simion $tefan ii revine marele merit de

contribuit, prin vocabularul qi stilul acestei traduceri, atdt launitdlii de origine a tuturor romAnilor, c0t gi la dezvoltareaunificarea limbii romdne literare vechi. Din aceasti perspectivd,

prefala adresatl cititorilor el inscrie cdteva consideratiipentru strf,dania sa'. "Aceasta tncd vd rugdm sd luali aminte

rumdnii nu grdescu tn toate ldrile tntr-un chip, incd neci tntr-otoli intr-un chip. Pentru aceed cu nevoie poate sd scrie cineva ,

inteleagd toti, grdind un lucru unii intr-un chip, allii tntr-alt chip;vesmdnt, qu vase, au altele multe nu le numesc tntr-un chip".parafrazilnd maxima latineascf, "Verba valent sicut nummltl

mitropolitul Simion $tefan scria'. "Bine Stim cd cuvintele trebuie sd

ca banii, cd banii aceia sunt buni, carii tmbld tn toate gdrile, asia

5e3 Cf. Noul Testament, edi{ie festivd, Alba Iulia 1988, "Predoslovie c[tre cititoriil,p.1 l5-1 16

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

le acealea sunt bune carele le tnleleg tofi; noi drept aceaia ne-

tilit den cdt qm put"ut sd izvodim asia cum sd tnleleagd toli. Iard sd

iuc'd) nu vor intelege toli, nu-i de vina noastrd, ce-i de vina celuia,ttrt riisfirat rumdnii printr-alte ldri, de Si-au mestecat cuvintele cu

limbi, de nu grdescu toli tntr-un chip".tna

[n concluzie, Noul Testament de la Bllgrad, prin calitatea

ii sale a jucat un rol de priml insemndtate in intirirea unitifiigi a culturii noastre, contribuind la impunerea unei nofine,i lexicale, supradialectale, ramAnind, aqadar, un moment de

nlt al limbii romdne, o oglinda a stadiului atins de iimba literarini, la jumitatea veacului aI XVll-lea.ses

Dupf, trei ani, in anul 1651 apare tot la Bllgrad "Psaltirea",olre mitropolitul Simion $tefan gi ceilalli ostenitori ai tiplnturii

din nou asupra insemnf,t[lii limbii nationale in Bisericf,,

ind de la textul din I Cor.14,l9 traducitorii Psaltirii aratd dTaine gi alte " crfnguri ale credinlei drepte" trebuie

ite credincioSilor "cu tnfeles";"iar dacd le vomface acelea in

lmha strdind, tn care nu tnleleg dscultdtorii, ei de acolo ce folos vor

lutt'/.. rugdciunile Si cdntdrile gi alte slujbe dumnezeieSti numai ce-s

ht le$ert tn limbd strdind Si inaintea lui Dumnezeu cd ntt-s voite... Si

g vind se vor pdgubi ceia ce slujesc slujba dumnezeeascd tn limbd

dlriiind, neinpelegdnd-o, cumfac Papii de la Rdm Si cei bdrbali leneqi

rua Noul Testament, "Irredoslovie cdtre cititori", Alba Iutia 1988, p.116. Trebuie

sLrbliniat, penlru a se inlelge caracterul gtiintific al ideilor gi atitudinilor din

"l'refala cdtre cititori", ci sugestiva comparalie intre cuvinte gi bani va fi reluat6 gi,

t:viderrt, imbogSlita qi argumentatd de marele savant B.P.Hagdeu, cu mijloacele

lrroprii epocii sale, in celebra sa tezd privitoare la circula{ia cuvintelor. (in"('uvente den bdtuAni", t[I, partea I, Bucureqti 1881, p.95-105, republicat inlilyrnologicum magnum Romaniae, 1.1, Bucureqti 1886 (Cf. ed Gr. Brflncug,

vrrl [, Bucuregti 1972,p.3242).r" ( ll Prof. dr. Florica Dimitrescu, Importanla lingvisticd a Noului Testament de la

llt\lgrad, in "Noul Testament", AlbaIulia 1988, p 97.

Page 114: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

220 Stelian Tr

Si Patdrii, ce se chiamd pdrinli, care nu Stiu carte Si tncd cdntdnostru si Ave Maria s'i psalmii in limbo strdindJdrd de toatd giaceia, ca Si pdsdrile, carele-s fird de toatd ,tiinla Si tncdgrdiascd, ca Si omul..." se6

in prefala Psaltirii bdlgridene se observi pe de o partetendinld a traducf,torilor de a menaja susceptibilitlfileatotputernici in principatul transilvan astfel cd in loc deCuminecdturi, adopti, de circumstanti, expresia "CinaIEri insa a girbi prin aceasta integritatea numerici a Sfintelorinclus6 in expresia "qi celelalte", iar pe de alt6 parte, asculireaindreptate impotriva papalitj,lii- care fr6na introducerea linahonale in cullul divin.5e7

In anul 1673, la Uniew (Polonia) mitropolitultiplregte 'rPsaltirea in versuri',,|a a cf,rei versiflcare a lucrat ,r

ani foarte cu osdrdie", oglindind expresia at6t aunui ales talentc0t gi a unui inalt patriotism, din partea autorului.ses

Dar cea dintei tiparituri care cuprinde in grai romAnesc

Sfanta Scripturi, este rnonumentala lucrare tipiriti la Bucuregianul 1688, sub titlul. "Biblia, adecd Dumnezeiasca ScripturtrLegei vechi gi a celei Noaud Lege"

Lucrarea numiti mai pe scurt "Biblia de la 1688 sau Biblia$erban Cantacuzino", a fost tipiritl dupi cum este consemnatinsemnare aSezatd. la sfbrgitul textului clrfii Apocalipsei gi

postfa![ separatt, cu stradania dascf,lilor $erban gi Radu Greceanua episcopului Mitrofan al Hugilorse', care qi fac traducerea, aj

t'u Cl. Pr. prol'. dr. Gr. Marcu, S/dnta Scripturdtn "pom rom6nesc',...,p.7905e1 lbid"-.

'e* StudiulVechiului..., p 161; N.L Nicolaescu, art.cit.,p.497.5ee Iipiscopului Mitrofan i-a reveni! clupE cum se menlioneazd intr-o altE

conducerea tuturor lucrdrilor de tipograhe 9i indreptarea cuviatelor,revizuirea manuscrisului gi corectarea gregelilor de tipar.

Istoria, Critica gi Transmiterea Textulul ltl

Ei de episcopul Gherman de Nissa (elenist celebru, doocdrt hlucrului), de Stolnicul Constantin Cantacuzino, car€ tnvtp3

Pndova(Italia) gi probabil 9i de patriarhul Dositei al Ierusalimulul,

scmneazd prefala dedicata domnitorului.

anul.60o

Pentru cdrlile Vechiului Testament, ostenitorii au luat ca bazilucru traducerea fEcutf,, cu c6liva ani in urmd, de renumitul cErturar

dovean Nicolae Milescu Sp5tarul, care in arllJ 1662 se glsea la

1 ca diplomat al Domniei Jirii Romdnegti gi care,

altele, se indeletnicea qi cu traducerea Sfintei Scriptun din

in limba romAnS gi cu care $erban Cantacuzino intrefinea

ri slrflnse de prietenie

Textul originar dupi care s-a tradus a fost cel al Septuagintei,

s-a lua! in schimb, in considerare qi textul traducerii latine-

lgata, precum gi traducerea slavond, gi nu in ultimul rdnd,

ile rom6negi anterioare: cele ale lui Core;i, Palia de Ori$ie,

I Testament de la B5.lgrad etc.601Textu1 biblic este precedat de o

uvdntare a domnitorului c[tre cititori gi de o precuvdntare a

iarhului Dositei al Ierusalimului c[tre Domnitor. in Precuvdntarea

$erban Cantacuzino accenlrcazi in mod deosebit calitatea $i

Ioarea traduceni fbcutf, nu de diletanfi, ci de "dascdli Stiuli foarte

'rrr'(11'. Pr. prof. dr. Grigorie T. }/Iarqt, art.

p.241.t0r Vczi N.L Nicolaesc!, art.cit.,p 501-502.

cit., p.797; LG. Munteantu, op.cit.,

Page 115: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

2?.2

1959, p 38-41.605 \bidem,p 37-38

Stelian Tr

den limba elineascd. . pedepsitfo2 nu numai tntru a noastrd li;'i de limba elinea,ycd avdnd qtiinld ca sd o tdlmdceascd,'.603

Traducitorii Bibliei de la Bucuregti s-au nevoitimbrace cuvintul lui Dumnezeu in grai cu putinf.i de inleles doromdnii, llri considerare la hotarele nefiregti, afirmdnd ciro mdni i dintr-Lt fi n tdnd curd" .604

Biblia de 1688 cuprinde, pe l6nga cirlile din canonul

$i pe cele adiugate in canonul alexandiin. Cele dinalexandrin, numile de traducitori in mod gregit ',apocrife,' sunt:Judit- Baruh, "Poslania" (epistola) lui leremia, CAntarea celorcoconi (=ineri), Ill Ezdra, inplepciunea lui Solomon,lui Iisus Sirah, Istoria Suzanei, Istoria sfErdrnarii idolului Belomorini balaurului, I,I,ilI Macabei. LipseEte Rugiciunea luiDegi nu face parte din canonul biblic, a fost tradusi gi tipiriti. gi

a fV-a a Macabeilor, atribuitd in mod gregit istoricului eweuFlaviu.

Capitolele Bibliei nu sunt precedate de titturi care sicuprrnsul pericopelor. Cdr{ile III qi IV Macabei sunt impdrfitein capitole, iar III Ezdra este impirfitd atfit in capitole gi versete,in 109 pericope.unt Sub raportul artei ttpografice, Biblia luiCantacuzino, operi de proportii considerabile, numirdnd 944

602 Adjeotirul "pedepsili" din acest context (de la verbul grecesc nur6suot = aare sensul de inv6tati, instmili

60r N.I. Nicolaesct,drt.cit.,p 502; Gr.'I. Nlarcu, afi.cit.,p.797ooo Gr.T. lVIarcu, art.cit., p79l CAt privegte valoarea exegeticd gi teologi

traducerii textului sfbnt in iimba roman6, reliefatE ini observa,tii de verispecizrlist. cu analizi directl pe text, a se vedea pr. prof. dr. NicolaeBiblia de la BuatreSti..., (270 de ani de la ti.pdrirea ei), in rev. ,,M.A,', ff, I

Isloria, Cyitica ;i Transmiterea Tgxtului 223

cu c6te 59 r6nduri fiecare, este o adev[ratf, capodoperi pentruin care a apdrut

In acest sens, Biblia de la Bucuregi este consideratf, de Nicolaeca "cel dint6i document sigur de limb[ Iiterari stabiliti pe

tuturor romfinilor6ou. Cet privegte limba traducerii, ea esteafi atdt o sintezi a scrisului romanesc de pAni atunci, cdt

pas inainte pe calea dezvoltf,rii limbii noastre601

Dat fiind faptul cd procurarea unei astfel de Biblii era preaoare pentru credinciogii de rlnd, s-a tipf,rit in anul 17O3, lai, in tipografia dornneascf,, textul rorn0nesc al celor patrulii. Cartea are un format mai mic decdt Biblia de la 1688 qi

irnprimatf, cu caractere mai mari, foarte uqor de citit. Ea poartilt "Noul Testament, acum tip5rit intr-acest chip pre limbaflneascd", urmat de insemnarea: "cu porunca ;.1 cu toatdriala Prea bunului Si indllatului Si iubitorului Io Cosntantjn

Voevod Si cu blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit SiI Plaiurilor Kyr Teodosle". Textul inscris pe copert5 se incheie

lnscmnarea cd tipdrirea ci{ii s-a fbcut "de smeritul intrumahi Anfim lvireqnul" 608

Dupd un veac de la aparifie, Biblia de la Bucureqti a devenit atdtrnr[. incat aproapg nimeni nu mai putea intra in posesia ei.6n'

tdnd acest fapt, Samuil Micu-Clain, reprezentant de seami al

N,lrrrga, lstoia Bisericii Romdne, vol.I, p 402

['1, ,\1. Piru, Biblia de la BucureSfi, in Istoria literaturii rom6ne, vol.I, Bucureqti

1,rr,.1, p 457

N, l, Nicolaescu, afi.cit., p.503.

lhl,d un secol. de la tipdrirea ei, Samuil Micu constatd cd exemplarele "aceleiI'r,t'hi Biblii, atdta s-au tmpulinat,tncdtfoarte rar, sd nu zic bun credincios creStin,

tt l)tk)l iaste la carele sd afld Si nici cufoaite mare pret/drri de mare trapdd Sitttlttrutld nu sd afld ca ,sd-$i poatd nescine cumpdra". (Cf. N.L Nicolacscu,

rl1 r'i /., p 504)

Page 116: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

$colii ardelene, purcede la efectuarea unei noi traduceri romdnegiSfintei Scripturi

Pregitirile pentru editarea unei noi Biblii in rimba romdndfost incepute de petru pavel Aaron, episcopul romhnilor grecatolici, care nu a reugit a traduce dec6t o parte din cirlile vechirTestament. Dupd moartea acestun, munca de traducere a rf,masseama lui Samuil Micu.610 pe atunci, cIlugir la Brai, Samuil Micu rrealizat, de fapt, o traducere noui a crrtilor sfintei Scripturi, ciindreptat mai mult limba Bibliei din 16gg gi a corectatSeptuaginta, vulgata gi dupd alte versiuni, doar ceea ce a socotitnu redf, deshrl de bine ideile din textul originar.6,1

Samurl Micu avea insd intenfla ca noua Biblie s6 fie detuturor rominilor ardeleni. De aceea, a oferit manuscrisul spreepiscopului ortodox Gherasim Adamovici de la Sibiu, care a giguvernatorului G. Banfy din cruj, invoirea de a-l tipiri, motivdndse gdsesc oameni care sd suporte cheltuielile necesare spre a"mqxima sacrorum Bibriorum in varachico idiomate penuria,,6tAfland cd noua Biblie va fi tipdriti la Sibiq Ioan Bob aguvernatorului sd respingi demersul episcopului ortodox gi sr dica manuscrisul in cauzd sa-i fie incredinlat lui spre tipirire, fapt cse gi int0mpla.613 loan Bob dispune instituirea unei comisii carecerceteze textul, si-l inzestreze oJ note gi insemniri. cuparalele, cu titluri succinte Ia inceputul fiec[rui capitol,ilustreze conlinutul lui, precum gi cu o scurtd introducere racarte cu informafi rezumative despre autorul, scopul, timpul"

u'0 Nu s-a putut insd folosit de munca lui petru pavel Aaron, deoarecg cumutirii sediului eparhiei, o brur6 parte din manuscrisele acestuia au dispdrut.

6rr N.I. Nicola escu, art.cit., p.504.6'2 lbid"m.613 Arhiva Guvemurui rransi-rvaniei nr.9935 din anur 1790. citat din

patriarhului Miron Cristea la Biblia Sinodald din 1936.

_-, Istoria, Critica $ Transmiterea ,lbxlulul __*.*_31!

dostinatarii scrierii. inzestrati cu aceste complettrri, lucraroa a fostIrnprimatf, la tipografia Seminarului diecezan unit de la Blaj lntro INoiembrie 1793 qi 15 noiembrie 1795 sub tiflul: ,'Biblia adiclDumnezeeasca Scriptur[ a Legii vechi gi aceei noau[".

Traducerea s-a fEcut dupi originalul grecesc, iar textul confincrcurte note subliniare cu observatii de criticr textuali 5i explicaliiexcgetice la unele versete, acestea din urmf, av6nd uneori caracterQorrfbsional catolic. Prefafa Bibliei expune notiunile introductiveesupra canonului, integritilii, inspiraliei Ei infarlibilitSf,i sfintei$cripturi, ddnd apoi cititorilor cdteva informalii sumare de ermineuticf,blhtica La sfbrqitul textului Noului Testament s-a addugat,trscmnarea Apostolilor gi a Evangheliilor duminicilor gi sdrbrtorilorilnri drn cursul anului liturgic, precum qi a celor incluse in rdnduialautror Taine gi ierurgii.6r4 Biblia corrtine cirlile necanonice gi unelelpocrife, ca IV Macabei, precum gi scrierea: "Despre singur liitorul

atribuiti lui Iosif Flaviu.615

Biblia de la Blaj rcprezinti, agadar, qi a4, o contributienatd la deslugirea romdneascd a cuvdntului lui Dumnezeu din

Vochiul gi Noul Testament gi la dezvoltarea limbii noastre riterare.6l6+.lla N.l. Nicolae sat, art.cit., p.506.

'Stutliul Vechiului Testament... p 102

lliblia de la Blaj nu este insd o traducere des[v6rgitE, care sd r]ea ostenitorilor eirhcptul la criticile doar negative aduse ostenitorilor Bibliei din 16gg gi nici laIrrrrclcle exagerate pe care ei ingigi gi le aduc. comparalia obiectivd a celor doudlf ilrlii fac dovada cd traducrtorii de pe vremea lui $erban cantacuzino cunoqteaugr.irc:a mult mai bine dec6t cei de la Blaj qi cE nu o singurI dat6 aceqtia din urm6 s-ntr Lrllal muit sub influenla vulgatei sau a teologiei catolice spre mirturia celorulirnLate se poate citi in Prefa$a Bibliei de la Btaj, intitulati ,citri cititoriu,',rs(!il ce Samuil Micu afirma: Scriptura tradusd dup[ septuaginta gi editatE lalfttcrrrcati in 1688 "s-au tipdrit cu foarte intunecatd si incurcatd asezare siI'ntt)cmirea graiului romdnesc mai mult osibit de vorba cea de acum obicinritd, sintttt oles de graiul si de stilul cel din cd4ile bisericesti... cdt acea tdlmdcire a ceiilltl,lii mai pre multe locui nepldcutd urechilor auzitorilor iaste si .foarte cu

Page 117: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

Prin contribulia Societalii biblice Ruse, intemeiatd in anul Ia fost tipirit[ o nouf, traducere rom6neascf, a Sfintei Scricunoscut6 sub numele de Biblia de la Petersburg, apErutl in1819. Doud editii ale Noului Testament, apirute succesiv in aniigi 1819, editate de aceeagi Societate biblicd rus5., preced tiBibliei (in anul 1819)

Biblia de la Petersburg se oienteazi dupl textul BiblieiBlaj, din care au fost inlSturate adaosurile episcopului Ioanprecum $1 cartea a fV-a a Macabeilor. La buna reugit[ a

tipirituri au vegheat exarhul Gawiil B5nulescu, pe atunciChiginiului gi Hotinului, ca gi Sfiintul Sinod al Bisericii O

Ruse. Pe l6ngi textele romOneqti existente, traducitorii s-au

de textul slavon, eweesc Ai francez.617

O noui realizare pe tirimul tipdririi textului biblic inrom6n6, vede lumina tiparului in anul 1838 Ia Smirna, concretiintr-o noud edilie a Noului Testamenl purtAnd titlul qi insem

"Noul Testament zl Domnului gi Mflntuitorului nostru IHristos".

Edifia apare in timpul domniei lui Alexandru Ghica Voiedomnul l[rii RomAnegi, in tipografia lui A.Damianov gi Tov.

Testament este tipirit cu litere cirilice, uqor de citit, fEri tifluricapitole. Limba este insd destul de arhaici gi conflnflnd multe

aneyoie de inleles, ba pre altele locuri tocma Jdrd de tnleles iaste, care lucru cu..

mare pagubd sufleteascd iasle neamului Si Beseaicii rcmdnilor... Deci cndnd

indelefiricire m-am indemnat sd md apuc de atAtu ha"u Si sd tndreptez graiul,Bibliei ceii noi dinainte romdneSte tipdntd; iard ntai vdrtos tntnt adndr poci sd

zic cd mai ales Testamentul cel vechiu mai mult de noi de pre cel elinesc ... l-am

tdlmdcit..."6t7 Studiul Vechiutui Testamenl.. p,103; Pr. prof. dr. Grigorie T. }/;arcu, Sfdnta

S cipturd in "pom rorndn e s c ", p 7 92 L G. Munteanu, op. cit., p.247.

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 22',7

{e ortografle.u18 Dupd Unirea Principatelor Romdne, care a deschis un

hou drum activil5lilor culturale, tipdrhea de carfl biblice gi liturgice

tnoopind si capete un dtm mai susfnut. Primil pas pe acest drum ilfreo o nouf, edilie a Noului Testament apdrut[ in anul 1854 la

Bucuregti sub titlul: "Noul Testament al Domnului gi

Mlintuitorului Iisus Hristos", purlAnd sub titlu mentiunea: "cu

vltrocuv6ntarea Prea Sfinlitului Arhiepiscop gi Mitropolit al

Ungrovlahiei D.D.Nifon". Cartea corespunde instr numai in parte

tlllulur ce i s-a dat, intrucdt cuprinde numai cele patru Evanghelii.

Fiocare Evmghelie este precedatl de cate un aqa-numit "Argument",

llt care sunt expuse, foa(rc succittt, citeva noliuni introductive asupra

Btrtorului, destinatarilor, motivelor, scopului, datei, locului 5i

lrrtcgritilii fiec6rei Evanghelii. Capilolele zunt prevf,zute cu tifluri

llrrstrative a cuprinsului lor. Noul Testament ptezintd, un text destul de

hurr pentru stadiul cuno$iinfelor filologice gi teologice a1e timpului

respcctiv 61e

DupS mai bine de un secol gi jum[tate de la apari]ia Bibliei lui

$orban cantacuzino gi dupi aproape gase decenii de la tipirirea Bibliei

Iui Samuil Micu, nevoia apariliei unei noi edilii a Sfintei Scripturi

(lcvcnea tot mai evidenti, fapt cerut apoi tot mai stiruitor gi de

;lrolbsorii gi elevii Seminariilor teologice care fuseseri infiinlate la

lrrpi (1803), Bucuregti, Bttzdu (1836), R6mnicu-Vdlcea (1837), Sibiu

( l 8s0)

Astfel o noui edifie a Sfintei Scnpturi o tealizeazd episcopul

lr'ilotei al Buzaului, care tipdregte intre anii 1854-18-56 - Biblia de la

lluzlu, in cinci vo1ume620, sub titlul "Biblia sau Testamentul vechi Si

"rH Alte cAteva edilii ale Noulul Testament de la Smima vor apare la Bucureqti, dar cu

rrcinsemnate indreptari de limb6 qi de scriere, in anii 1855, 1857 9i 1859. (Vezi

i r rrr[nunte N. I. Nicolaes cu, afi . cit., p. 5 A9).

"t" lbidem.n)" ln anul 1854 apare vol I, in 1855 vol II-III 9iIV, iarin 1856 vol.V

Page 118: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

228 Stelian T,

nou". Noua edifie a Sfintei Scripturi nu este de fapt o traducereci mai mult o retipirire a Bibliei de la Blaj, asupra cireia s-aharnicul vlidici, din considerentele ardtate in "precuv6ntare,,: ',

Bibliile tipdrite in limba noastrd, mai bine tdlmdcitd Si maila lnpeles este cea de la Blal , pe aceasta noi am ale,s-o de a otns'ri mai indreptatii Si mai curdlitd de ziceri tnvechiteobicinuite numai la frapii noStri ardeleni" .621

Biblia de la Buziu cuprinde, ca qi cea de la Blaj,de cdrti, inclusiv denumirea de aprocrife, pentrucanonului biblic alexandrin, precum qi atribuirea cirtiiMacabei istoricului Iosif Flaviu.

acelagi

in prefafa intitulata "Precuv6ntare citre drept ccititori", episcopul Filotei subliniazi citeva adeviruri de

actualitate qi azi:

1 - mai int6i accentueazi inegalabila valoare qi utilitate aSfintei Scripturi, susfin0nd teza cd citirea gi meditarea ei

continui este de neapf,rati trebuin![ pentru mdntuire,

2 - episcopul se piAnge apoi de faptul cf, la noi Biblia se

citege foarte pulin gi "cu dezgust", fl.l numai laicii, spune el,

qi preotii, degi sfintele canoane le poruncesc s-o cifeasci mereu gi

mediteze asupra ei, ca unii care sunt propoviduitorii cuvdntului

Dumnezeu gi vor raspunde inaintea Dreptului ltdecdtor "de

cdtre sufletele norodttlui, cd nu le-au luminat".

3 - recunoagte, ci acest mare neajuns vine nu numai din

"neinvdtf,tura preotilor", cu gi din "marea lipsd a cdrlilorsfinte, in care se afld. Biserica noastrd astdzi".

4 - vlf,dica Filotei constatl apoi cu durere ci Sfdnta Scripturia ajurs "o carte ctdt de rard Si costisitoare, tncdtfoarte raro poate vede"q cinwa, nu numai la creStini, ci chiar Ei .la preofi...

Istoria, Critica Si Tronsmiterea Textului 229

la care nu vede cineva decdt "l,irurghia" (Liturghierul)

Si Molitfelnicul, iar SJbnta Scripturd, coroana cdrfilor,

niciodatd n-a fmpodobit stearpa lor bibliotecd".622

Textul fiecirei cirji sfinte, ?mpflrjit in capitole gi versete623, este

in Biblia de la Buziu de un "Cuvdnt inainte", care pune la

cititorilor nofiuni introductive referitoare la autor,

inatari, scop, locul scrierii etc. Volumul al V-lea care cuprinde

lnul Vechiului Testament, incepe cu o lungl "vorbire despre

fllttta Scripturi" (p.1-16), prezentdndu-se ca o introducere generali gi

pe scurt teme ca: inspirafia Sfintei Scripturi, integritatea

tului sfEnt, impS.rfirea clrfilor Sfintei Scripturi, inlelesul textului

ci Scripturi etc.

Aga cum Biblia de la Buziu se infrligeaz[, ea nu se prezintii

ca o simplf, reeditare a celei de la Blaj, ci in realitate ea urmeazd

llltrl.e multe pericope, pe cea de la Bucuregti, iar in mufte altele pe

tlin Petersburg, astfel ci ea se aratt ca o lucrare de sintez[, nu

riri in privinla limbii, ci gi a traducerii propiu-zise.u'a

Dar pe timpul in care vlidica de la Buzau isprivea lucratea sa,

lo mitropolit al Ardealului, Andrei $aguna, incepea la Sibiu,

rca Bibliei care avea s6-i poarte numele gi care a durat doi ani

( lll5(,-1858)

tlr l,ll.:ilc sunt sistematizate dupd citarea textului Predosloviei fEcutE de N'I.

Nleolacscu, an.cit., p.517

"t l'rtcptie face numai cartea IV Macabei

ll{ l'crrlrLr ilustrarea acestei constatEri a se vedea N.L Nicolaescu, art,cit., p.512, unde

rulorul pune pe patnr coloane te*ul sfdnt spre comparalie, lu6nd textul din

I lle scni 1,10-11 . in prima coloand ageaz6 textul Bibliei din 1688; in a doua coloand

lrt'ccl alBiblieidelaBlaj TTgs,irratreia,texhrlBiblieidelaPetersbwg 1819 giinr r I V-l coloand pe cel al Bibliei de la Buz6u 1 854-1 856.

cele

62t Citat dupd N.L Nicolaescu, art.cil.,p.570

Page 119: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian To

Biblia incepe cu o Introducere ampl[ de caracteristoric gi care poarti titlul: "CunoStinle folositoare despre,lcripturd". Cuprinsul acestei introduceri este imparf,t in cinciavflnd urmitoarea structuri:

1. Despre ?ncep[toriul gi cuprinsul Sfintei Scripturi (p 3-5)2. Despre intoarcerea Sfintei Scripturi in limbilecregtine (p 5-16).

3. Cum cd Sfrnta Scriptura este Cuvdntul cel adevirat al luiDumnezeu (p 16-18).

4. Despre puterea cea dinlduntru a Sfintei Scripturi (p.19).5. Trebuinla Sfintei Scnpturi (p.19-20).

incheiere (p.20 -21).62s

Mitropolitul Andrei $aguna nu revendicd pentru

nici un fel de originalitate. Aceasta ar fi, contraas conceplia sa

limba Bibliei, care "nltmqi o datd se poate face; dacd s-apiedica cea ]nare a traducerii credincioase Si tnlelese qi dacda primit l.imba aceea aqa zicdnd tn insdsi fiinla sa, atunciau de-a mai face slta, ci numqi a o refnnoi Si fndrepta aSa, dupdar Jt reinnoit qi indreptat traducdtorul cel dintdi al Bibliei, de

trdit pdna in vremurile lor... Iard limha noastrd e pom viu,toatd primdvarq se ,schimbd; ramurile bdtrdne Ei Jdrd suc se

cad, dar alta noud curdnd tl tmpodobeSte - toate ale lui se facprefuc, num.ai tulpina rdmdne totdeauna aceeaSi".626

Lirnba romdneascd a Bibliei lui $aguna a fost creati de NTestarnent de la Bilgrad (1648) qi de Biblia de la Bucuregti (1688),

ldngf, aceste traduceri, $aguna a mai folosit qi Biblia tipirit[Societatea ruseascd de la Petersburg (1819), Testamentul Nou,

u" Arn6nunte in legitlr6 cu cuprinsul hecdrui capitol amintit, a se vedea Pr. prof,Gr.T. Marcu, Sfdnta Scipturd tn "pom rorndnesc", p.798-805.

626 Ibiden, p 802

. Istoria, Critica {i Transmiterea Textului 231

llttrirna (1838) 9i Biblia de la Buziu (1854-1856). De Biblia de tan lui Samuil Micu Clain (1795) nu se face nici o amintire.627

Calitatea superioari a textului Bibliei lui gaguna o vf,degtegr risunitoarea polemicf, purtata de marele mitropolit cu IonRidulescu. in jurul anului 1858, c6nd era pe sfhrgite tipdrirea

ici tui $aguna, Ion H.Radulescu incepea sa publice la paris, oroere proprie a Sfintei Scripturi, tipirindu-se doar primele douf,rulc Pentateuhului: Facerea gi leqirea, insofite de o seaml deri publicate cu anexe sub titlul: "Biblice sau Notilii historice,tphice, religioase Si politice asupra Bibliei" (Paris 1858).

O parte din aceste adnotf,ri, dimpreund cu cartea Facerii,Rlldulescu le-a trimis lui $aguna. Nemullumit de cele citite,

lc supune unei aspre critici in "Telegraful Romdn',, aducdndu-iI I tr:liade-Ridulescu o intreitl aclzd".

a) ca laic nu era competent gi nici chemat si sf,vArgeascd o astfel

lucrtro bisericeascf,.

b) a interpretat fals invd!5turile Sfintej Scnpturic) a inlocuit, in traducerea sa, limba curat6 a poporului gi aItilor carli sfinte, cl "o limbd pocitd, .stricatd qi latinizatd, pe

Ittt o intelegea nimeni" 62s

I t lcliade-Radulescu rdspunde acestei critici pe un ton agresiv,

trnlc il determina pe $aguna si incropeasci o Scrisoare pastorald

i1 clerului, infierAndu-l pe I.H.Ridutrescu cu caracterizarea

oirrc: "dcest mirean nu Stie legea creqtineascd"6ze. dAnd

i proportii de eveniment.

Iht,l,'ut

lht l,,nt

Attrnrrrrrrts in legdturi cu polemica $aguna-IHeliade-R6dulescu, gi con{inutulHtlrr,,rrri prrstorale a lui $agwia adresatd clerului qi credincioqilor prin care lua

Elllrrrlrrrr.' kanriantd impotriva gcliunii lui I.Heliade-Rddulesou, irine intenlionati de

tlllf,l, in lirz;r initiall, generatd de nernuilumirea pe care i-o pricinuiau traducerile

Page 120: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

232 Stelian

Biblia de la Buzf,u qi Biblia de la Sibiu au fost, prinbine primite pretuttndeni gi timp de peste o jumitate de

constituit fhntOnile cu apf, rne din care qi-au potolit setea

romAni.

in anul 1867 apare o noud edife a Noului Testament sub

"Noul Testament al Domnului gi Mflntuitorului nostruHristosrr, tipdrit cu binecuvdntarea Prea Sfinf;tuluiMitropolit de Relegea ortodoxi rislnteand din Ardeal gi

Andrei $aguna, Sibiu 1867, Tipografia arhidiecesan[. Edifiaprevd"zttl cu nici o prefafu iar scurte titluri enun!5

capitolelor. Edilia Noului Testament din 1867 reproduce, lngenerale, textul Bibliei din 1856-58, ciruia i-au fost aduse

imbundtiliri, in special, dupi Biblia de la Buziu.u'o O edilie aSfintei Scripturi a mai aparut in anul 1873 la Budapesta, edi

Societatea Bibliei Britanici, dar cdreia ii lipsesc cirlile canonice,63l

O noui edilie a "Noului Testament" apare in anul 1886,

cu aprobarea gi cu binecuv0ntarea Sfbntului Sinod al

autocefale Ortodoxe Romdne.632 De$i se intituleazS "Noul Tedilia cuprinde numai textul Sfintelor Evanghelii. Este o edifie

format mic, conlindnd cu titluri amdnunlite la inceputul

Limba traducerii este mult apropiati de cea bisericeasci de an.

pline de gregeli ale Bibliei editate de propaganda diferitelor societeli biblice

in slujba unor interese sectare, vezi Gr.T.Marclu, art.cit.,p.806-808.uro Spre exemplu, baducerea cuv6ntului oLxovop"La gi a verbului

din originalul grecesc, din Efes 10,1, n-au mai fost traduse prin "irespectiv "si intemeieze", ci prin neologismul teologic "iconomie" qi respectiv

intemeieze sub un cap", ca in Noul Testament de la Smima gi Biblia de la(N.L Nicolaescru, art.cit-, p 515).

Sndiul l/echiului Testament..., p.7 03.

Este prima edilie sinodald a unei tipdrituri biblice apErute dupd recunoagterea

25 aprilie 1885), a autocefaliei Bisericii Chodoxe Rom6ne de c6tre PEcttmenrcb. (Ibidem).

233

Dar editiile iniliate sau patronate de BisericA, n-au fost ins6rele tiparituri ale Noului restament Ei ale intregii Biblii in limba

Dou[ dintre acestea - una scoasi h paris de l.Heliade-lescu6".

hlta editatd la Bucuregti de C.Aristiau'o, r'u sunt reuqite nici cagi nici ca limbd, provoc6nd nemulfumire, alAt in cercurilegi teologice, cdt gi in rAndurile filologilor gi literaf,lor

Un rol insemnat in tipirirea gi traducerea Sfintei Scripturi l-agi il are gi organizalia misionari de origine qi facturi protestartiictatea pentru rispAndirea Bibliei in Anglia gi in striin6tate,, (The

and Foreign Bible Society), irrfiinlati in anul 1804, princf,reia, unic[ in felul ei, s-a reugit sf, se traducd gi tiptrreasci

iu irttreagf,, sau pirfi din ea, in rnai toate limbile qi dialectele[e. In acest sens, un numir considerabil de edilii ale intregii

l,tterlrea semnat[ de pagoptisful I H Rdclulescu, care desfEgura in capitala Franfei

tuliviti4i culturale, se intituleazh "Biblia Sacra que coprinde Vechiul qi NoulI'srlnment" tradusl din hellenesce dupd A quellor septedeci de L Heliade-

ulcscu, Paris 1858. N-a fost tip[ril decAt un singur voltm (272 pag ),care red6

lntr o limba romAn6 "fatrricat6" dup6 italianE, cuprinsul cErfilor: Facere, Ieqire,

l,svitic, Deuteronom, Iosu4 Judec[tori gi Rut. Cu aceeagi reliriere a fost

ItlfirnlrinatI gi cealaltd scriere a sa'. "Biblicele sau Notilii histoice, philosophice,

lYllyitta.se Si politice asupra Bibliei", qi care se voia a fi o introducere filosoficd Iarga istorie gi teologie biblicA. (Amdnunte in legdtwE cu limba st6lcitd folosit5

Ce I I I Radulescu in operele sale amintite, cu exemplihcare pe text, vezi N.Iilltolncs cu, art. cit., p.516

l,ltltrrrcir publicatd iri anul 1859 de C.Aristia poartd titlul "Biblia Sacra... Dinllllnnt ediliune elenica recarectatd. Supra ebraicilor ar.hetipi... BucureSti 1859,,

T'ln,lrrucrea texlului biblic qi explicarea, in note subliniare, a unor cuvinte, arald" c6.

[' At islia cunogtea foarte superficial ]imba rom6nE. Spre exemplificare, iatd prin ce

l€trrrrrrri sau loculiuni explicd c.Aristia cdteva din numeroasele cuvinte neobignuitefiilrrriilc in textul traducerii: allaptant = cellu ce suge lapte; doloase = viclene;tuHlurlc = cuv6ntare rug6torie; kamS = zibalfi proputissim = foarte galu,

ftrrulr,r ioirrir=viitoareinurm[etc. (Cf. N.L Nicolaescu,art.cit,,p5lT).

631

612

Page 121: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

234 Stelian T,

Biblii sau numai ale Noului Testament au fost difuzate,

intermediul ei, intre romdnii dintgrd, cdt gi din strf,initate.635

in cadrul acestei SocietSli biblice apare tn cinci edifliTestament tradus de prof. N. Nitzulescu, dintre care patru ca

aparte (1897, 1906, 1908 gi 1911), iar una incadrati in Biblir1911. Prima edifie poarti. titlul "Noul AgezImdnt", tradus din

originard greacd, Archipdstor Si Mitropolit Primat fiind D,

Gheorghian, profesor la Facultatea de Teologie. Tipdrit cu

Societdlii Biblice Bntanice, BucureSfi 1897". In urmitoarele edi

folosege denumirea curenti de "Noul Testame:nt".

in general, traducerea lui N.Nitzulescu este corectd gi clard,

nici despre ea nu se poate spune cf, este cu ade'v'drat o nouideoarece autorul a luat din traducerile anterioare, mai ales din

de la Buzdu, tot ce i s-a pirut mai potrivit cu textul originar gi

la unele versete s-au fEcutindreptiri dupl textul originar grecesct'5

in anul l92l apare traducerea frcuti de D. Cornilescu

poarti tlthi: "Noul Testament al Domnului nostru lisus H,

63-t Toate ediliile scoase de Societatea biblicd britanic6 trec sub tEcere

traduc[torilor gi ale revizuitorilor texhrlui, c6nd aceqtia n-au alrrt pentru

aduse Societdtii biblice incuviin{area Bisericii din care lEceau parte, colaboraroa

"eterodocqii" putAndu-i expune, din pdcate, la sanctiuni canonice din

autoriti{ii bisericegti. A se vedea, qlre exemplu, carul teologilor

Gh.Erbiceanu gi Ghenadie Enhceanu (Pentru amAndoi vezi, IlRoventa,Noului Teslament la noi tn ulfimii 50 de ani, Bucuregti 1932, p.41). Excepfie

fEcut doar penku prof. N.Nitzulescu, profesor la Facultatea de Teologie

Bucureqti, care se bucura de inlelegerea mitropolitului primat Iosif Gheorghian

pentru D. Cornilescu

Uneori, autorul, in 1ocul traducerii literale, adapteazA traducerea la ceri

dogmaticii ortodoxe Aga este ca21, spre exemplu, cu textul din Evrei 11,3

care il traduce astfel: "Prin credintd pricepem cd veacurile au fost intemeiato

cuv6ntul lui Dumnezeu, ca ceea ce este vEzut sd nu fie fEcut din cele ce se

(N.L Nicolaes a4 art.cit., p.578)

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului 235

de D.Cornilescu, St6nceqti-Botoqani-Bucureqti, Societatea

relici RornAn e, I92 1.637

D.Cornilescu s-a folosit in traducerea sa de textul Bibliei de la

. precum gi de al altor traduceri anterioare rom6ne$i gi straine.

Traducerea lui Cornilescu a fost bine primitd la incepul

u-se foarte repede, motiv pentru care s-a qireeditatin 1922

Dar foarte curAnd traducerea sa a devenit flnta unor indreptilitei din partea teologilor orlodocqi, care au constatat existenfa in

rrl sdu a unor idei eterodoxe marcate in traducerea tendentioasf, a

vcrsete638, precum gi o schimbare cam arbitrard a grarului biblicmotive pentru care autoritatea bisericeascl a declarat-o

oasi gi eretic5, recomandand credinciogilor ortodocgi

Irrrarca acesteia din lectura 1or.

Hxceptdnd aceste lipsuri, traducerea lui D.Cornilescu are totugi

cnlitilli, fiind mai buni decflt cea a lui N.Nitzulescu, La unele

traducerea are caracterul unor scurte glose exegetice63e, iar

o subliniare explic5., inlelesul unor cuvinte ca: Iisus, Hristos,

riu, ioti, cirti, codrant, saduchei, irodieni, vameqi, magi, corban,

ntca Galileii, etc

Cla o concluzie generalf,, referitor la aci';lrtar.ra biblic[ a

iifii Biblice Britanice, se poate spune ci strldaniile depuse de ea

tlrr,jba traducerii gi raspdndirii cuvdntului lui Dumnezet din Sf6nta

i;rtura, in cAt mai multe limbi 5i la un numdr cdt mai mare de

itrrli, meritd a fi apreciate c6t se poate de pozitiv. Dar nu trebuie a

neprecrzat faptul ci Bibliile editate de Societatea Biblic[ sunt

ti' 1:,li1ia nu a apdrut ca iniJrda qi tiparita de Societatea Biblic6 BritanicS, dar

ltrrtlrrcerea lui D.Cornitescu avea sd devind, dup6 cdteva revizuiri, textul pe care

S r re i o tatea Biblic[ il tipbregte p6r6 astnzi. (Cf Merrill C' Tenney, o p. ci t., p.39 6).

li' V,,zi rr prez.entare a Bibiiei lui D Cornilescu qi a erorilor ei, ctt analizA pe tex! la,\ r'lrirI. Conf. dr. Petre L David, Biblia lui Cornilesca, in "GB" nr. 5, 1987.

lru V.zi N.I. Nicolaesc\,art.cit.,p.518, nota 11.

616

Page 122: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

lrlcomplete' fragmentare- rupte de tradifiile cregtine vechi refernumf,rul cdr,tilor care alcdtuies. carorrl Sfintei Scnpturi gipnn traduce.:"-T::*"f, a unor versete, .**;;";#;r_#*,"^^,,,1 ::.:1,:1, 1pT..

ri B_ucureeti Mica Bibtie, ingnjiti deNicodim Munteanu, Arhim.I. Scriban ,r r*. n"i"*t'J.;pdrli alese din SIEnta Scnpturl gi este ilustrati cu icoaneuor.

,o,, ?^.1.o1r.:rlir. sinodali a intregii Sf Scripruri, aparc1e14 pentru,.r;;;"il ; ;l:.?',.", Tfj:t.il,-.",;

:T:::1.;::::_1Iy" baza septuaginta rextul unor crrli preC,ntarea C^nt'ritor, psalmii, prou.ri"t., rd;#;#iilTl::.:.::rl*,

a, revraireasi traducerea-rexrului s_au ocupat oardin afa' precum pr. prof Acad. GaIa C.lr.ti.;,-;*;;#";;_prof dr. Vasile Radu q.a.

in anul 1936, din indemnul gi purtarea de grdd a palMiron Cristea, apare o noud editie a Sfintei Scripturi itraducdtori fiind Gala Galaction gi Vasile Radu, av6nd caseptuaginta. Textur Bibliei din 1936 reprezinti cel mai progreat

236Stelian Tr

pe care il avem p6nd la acea datd. El este precedal de o ,,Intr?n care se prezintd istoricul tipdririi Bibliei la rom6ni. ca o

600 Studiul Vechiului T,estantent . ,p 1046I.,.,

1brclem.6a2 yeziPr. prof dr'. Gr.T. Marcu, Noul Testament de la Bdlgrad..., p 90.

Istoria, Critica {i Transmiterea Textului 237

lui vechiului restamen! consemnat de edifiile Bibliei pdn[ inn,l r

Biblia din i93G intercareazd "Rugiciunea lui Manase,, in urma cepatru car,ti ale Reg,or, spre deosebire de locul ei de ra sfirgitur crrfi

ln acelaqi an (1936) apare Biblia ilustratE la mdnistirea Neamfhind alcaturt de mitropolitul Nicodim, iar ilustratiile de

ll D.$tefdnescu. Dupi un cuvanl inainte, se fac cdteva lrmuriri cut'c la Sffinta Sc,pturi, dupi care trmeazd textul propriu-zis careilrr"^tratpe fiecare pagind, de cdte o icoanr. cdtevardmuriri asupratitfiilor sunt date in partea ultima a cd4il unde se fac ai citevatticri in legiturd, cu arta cregtini.6aa

O nouf, edifle a Bibliei apare in anul 1938, la 250 de ani de ta

[ia Bibliei lui $erban cattaqtzino, prin str[daniile profesorilorlo Radu qi Gala Galaction. Traducerea Vechiului Testamerrl se

tlupl textul ebraic a lui R.Kittel (1937), dar gi dupfl textultuagintei editatf, de R.Rahlfs (I,II 1935), ultilizAndu-se inci gi

I lui A.Merck, publicat la Roma in 1935. Textul sfhnt este

de o substanfiald Prefali in care se arf,ti menirea Sf Scnpturitt pdlrunde ca o relea de apd vie ogoarele inimii Si ale literaturii

ti". Un neajuns al Bibliei din 1938 este lipsa locurilorc.u4t

Tot in anul 1938, Societatea Biblici Britanicd, avAnd aprobarearrlui Sinod, edtteazA Noul Testament, traducitori fiind

rupolitul dr. Irineu Ioan Mihalcescu gi prof. dr. Teodor M.tltcscu. uou

Dintre numeroasele edilii romdnegti ale Noului Testamen! o

lllonlrune speciali se cuvine aceleia cunoscuti sub numele de "Noult'ortrrment de la Cluj", apdn;/-in doul edifii - prima in anul 1942, iar

61t ,\trtrliul L'echiului Testament, p.704.Fil ,, ,lllltltlm

'1' ll,i,lr,nt,p 105 r

'"'t'r'. ;lrof. Gr.T. Marcu, afi.cit.,p.90

Page 123: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

238 Stelian To

a doua in anui 1945, editat de episcopul academician NicolaeMotir.ul care l-a determinat la intocmirea acestei lucriri este

de aulor in Prefafa prirnei edifii: "Ne-am dat seama... cd

fipdrirea Legii celei noi de cdtre marele ierarh Saguna, pdndqu trecLtt aproape l}a de ani. Se cuvenea, deci, sd mai tocmim

graiului sagun.ian, pe trupul vremii de azi".

Aceastf, munci a ?nfeles-o ca pe un imperativ al r,remiizbuciumate, de aceea, in acelagi Cuv6nd de limurire a edif,ei

Colan scria'. "$tiut este cd in zilele de cumplitd vifurnild, ca

acuru, creStinii cautd cuvdntul dumnezeiesc cu mai multd sete,

tn zilele de pace binecuvdntatd. $i e firesc sd fie aSa. Cdci noi,

seomd tn asemenea vremi, unde ar putea sd alerge ei dupii

mdngdiere, dacd nu la nesecata fantdnd de tnlelepciune qi

a dumnezeieStii Scripturi? Pricini ca acestea ne-au indemnat sd

La lumind Si sd punem la indentdnd iubiyilor noEtri fii suJleteSti,

nu Btblia tntreagd, cel pulin Noul Testament al Domnului

Mdntuitorului nos tru Ii sus Hri stos ".6aB

Ceea ce era specific "Noului Testqment de la Clui" din punct

vedere al stilizirii, era faptul ctr textele paralele la Evanghelii,

fdcut numai pe pericope Si nu pe versete, precum 5i o noui sll

titlurilor a$e.zate tn Jrunlea capitolelor, mai aproape de cuprins,

pare, clecdt al edifiilor prececlente.6ae

"Noul Testament de la Cluj" se distinge gi printr-o

tehnica grafici de inalti finutd artistic5.

__ Istoria, Critica fi Transmilerea T,exlului _Jyo noui edilie sinodalr a Bibliei apare in anur 1944, tradusf, dcrr, patriarhul Romdniei. Textul s-a tradus dup[ bel al

iltrgintci gi a altor traduceri slave, franceze $.a.Introducerea dinBibliei ilustrate de la Neamf, din 1936, apare gi in Biblia

ii din anul 1944.

h anul 1951, apare o noui editie a Nourui restament, intr-orro revizuitf, gi imbunititita fa[d de cele anterioare, cu ajutoml

Dgului gi literatului academician Gala Galaction, prof N.popesculn i troplitului Tit. 650

Dupi 280 de ani de la aparifia Bibliei tle la Bucuregi (16g8),in anul 1968. o noua edilie a intregii Biblii, cu aprobarea

ttlui Sinod, avdnd catitlu: 'rBiblia sau Sf6nta Scriptur5".65lPen1ru traducerea Vechiului restament. textul de bazi era aldin 1936, cu trimiterile revizuite qi indreptate are Bibliei- editia

'n, tiparita de patriarhul Nicodim in 1944, exceptie frcdnd carteailor, care s-a tipirit dupi tertul revizuit al psaltirii din anulPentru c5{ile Noului Testament s-a folosit textul ,,Noului

, tiparit in anul 1951.

Aldturi de cirfile canonice ale Vechiului Testament, edilia din, cuprinde qi cdrtile gi fragnentele necanonice, Biblia din 196g,dcosebire de toate traducerile romAneqti de pAnd la acea datd,

inca gi 6 hil4i policrome care stau in serviciul inlelegeriia textelor.65' Biblia apare intr-un tiraj de i00.000 de

;llare.

('l t'|r. Prof. Gr. Marcu, ayt.cit.,p.90 gi 91.

l'rlilir era tipdrit5 cu ocazia impliniii a 20 de ani de neobosite strddanii inr or(luoorea Risericii ortodoxe Rom6ne a patriarhuiui Iustinian ln ce sers Bibliarlrlr 1968 este gi un eveniment bisericesc,'vezi pr. prof. dr. Gr.T. Marcu, Urz

.tt't'ilinent bisericesc: Biblia din l968, tttrev,'8.O.R.", ru,5-6, 1969, p.4g3 urm.

I'r', prof. dr. Gr.T. Marcu, (trt.cit., p.91-92. qi Biblia sau Sffinta Scripturd,llrrerrrcqti 1968 (Cuvdnt cdtre cititori, p 2-3).

6ar Vezi arndnunte in leg[turii cu Noul Testament de la Cluj

fofan6, Vlddica lt'icolae Colan ca biblist, in "Omagiu

Colan" (1 883-1 993), Cluj-Napoca, 1 995,

.- la Pr. asist

rnitropolitului Ni

6asVezi la Pr. Florea Mureg an, (Jn eveniment religios literar, in "Via{a ilustatE",

1942, nt,3, p 9.

6a'C1-. Pr. asist. Stelian Totan5, art.cit.,p.38.

Page 124: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

240 Stelian T'

Tot sub purtarea grlt a patriarhulur Iustinian, apare in1972,la Bucuregti, o noul edi(ie la Mica Biblie (Editura ibiblic gi de misiune ortodox[). in general sunt reproduse

din ultima edilie (1944), pentm Vechiul Testamenl folosindu-se

textul dupd traducerea Bibliei din anul 1968. Aga cum se

in "Cuvdntul inainte", edifia este "de un real folos pentru

Seminariilor teologice pentru studenlii teologi gi, in general,

toli credinciogii. 653

In anul 1975, se retip5.regte traducerea Sfintei Scripturi1968, "cu unele imbunilif,ri ale textului, constind din revizuiritraduceri, pe alocuri, gi din indreptlri de cuvinte, pentru o redare

fideli a inlelesului textului originar.65a Noua edilie prezinti insf6rgit, fald de Biblia din 1968, un tabel cu unitifile de m[surlmonedele menlionate in Sffnta Scriptura.

Cu purtarea de grijd a patriarhului Iustin qi cu

SfEntului Sinod al B.O.R., apare in anul 1982 o nouf, edifie a

Scripturi integrale sub titlul: Biblia sau Sfflnta Scripturl.Vechiul Testament, textul traducerii a fost reprodus dupi cel

ih anul 1975, iN la Noul Testament, dupi traducerea din lg7g.6ss Ca

cele doui edilii anterioare (1968 qi 1975) edilia din 1982 are gi ea

bazi textul traducerii din 1936. Edifia este prevdzuti cu 6 har,ti

legaturi cu Vechiul gi Noul Testament, precum gi cu 2 pagrni

infonnafli, referitoare la unitl! de misuri gi monede mentionate in

Scripturf,, toate aSezate la sf6rqitul Bibliei.

O alti edifie sinodalS tipdritl sub purtarea de griji a P.F.

Teoctist, este "Biblia sau Sf6nta Scripturd" apdrutd in anul 1

Prezintd aceleaqi caracteristici ca gi cea meqtionat[ anterior. Edi

urmf,toare, apirute cu binecuvAntarea P.F. Patriarh Teoctist,

ut' Mi"o Biblie,Bwureqti 1972, pl .

uto Biblio sau Sfdnta Scripturd, Bucuregti 1975, (Cuvdnt cdtre cititori).ut5 Biblio sau Sfdnta Scipturd,Buareqti 7982, p.C7 (CuvAnt cdtre cititori)

Istoria, Critica Si Transmiterea I'exlulul .r ll

conlin nimic in plus fald de cea din 1988, nu mai sunt monlionetoIttorare.

in anul 1993, in editura Institutului biblic gi misftrne al BiscriciiRomhne, apare: "Noul Testament" (comentat) al I.p,S.

eu Valeriu Anania, tiplrit cu binecuvdntarea p.F. plrinte

Teoctist.

Noutatea cu care apare versiunea respectivi in qirul edifiilori ale textului Sf Scripturi constf, in:

L .scurte explicalii, date la unele versete din tex! consemnate inla subsolul paginilor, ftrd sd aibi conotatii de comentariu.

2. succinte Introduceri, a$ezate la incepufui fiecarei cd,rli alui Testamen! cuprinz6nd rezumative informa{ii isagogice

toare la cartea respectiv[, de real folos pentru cititor inliarizarea sa cu unele notiuni generale legate de istoricul,rrutul, contextul apari,tiei cirlii pe care urmeazi. a o citi etc.

3. O reformulare a titlurilor capitolelor, fbcuti, in special, dupf,

f irt critic6 a textului grecesc realizatA de Kurt Aland. Rlmdndnd loc.

pentru unele imbundtd,tiri, editia se prezintd ca una "de probi".656

Ca o concluzie generald,. la toate cele expuse, putem afirma cilru poporul rom6.n, de-a lungul inviforatelor sale pitrunderi prinrile existen{ei sale istorice, Biblia ainsemnat, dar a gi fost frurar gi

ic al unitdfi de limbi, de credinli pi n[zuinli spre creqtere intrulitatea gi congtiinla nafronala.

A st: vcdea "Cuydnt tnainte" de P F. Pdrilte Patriarh Teoctist, p.M, care insoleqter,rlrlit, qi Nota auton-rlui asupra ediliei, p. D(.

Page 125: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

B. ISTOMA EPOCII NOULUI TESTAMENT

Pentru a studia Noul Testament este necesar a-l plasa in mediul

oilre s-a derulat istoria sa qi in care au luat nagtere cf,4ile sale. Acest

iu, sau cadru istoric, este dublu: lumea iudaicl gi lumea p6gani.

Hristos se nage gi vine in lume din neamul evreiesc; primele

je ale Evangheliei se adreseazi lumii iudaice; autorii primelor

i cregtine sunt aproape toli iudei. Prin urmare, studierea mediului

ic se impune. Totuqi in epoca Noului Testament, de care ne

iudaismul n-a constituit o lume inchis5. Pe de o parte,

inul politic al Palestinei l-a plasat pe orbita gi sfera de influenli a

i; pe de altd, parts, in diaspor[ gi mai ales in Egrpt contachl

ilor cu lumea elenisticd a fost din ce in ce mai strdns. $i numai din

simplu motiv, studiul lumii greco-romane se impune exegetului

Noului Testament. Nu e lipsit de importan!5 si mai precizim aici qi

hptul c[ mesajul Evangheliei cregine a ieqit foarte repede din

1ti;locul lumii iudaice pentru a imbrdliqa gi lumea pilgAnh.

Este, prin urrnare, absolut necesar a se cunoa$te caracteristicile

lelilgioase, culturale gi politice a acestor doul lumi, fEri de care o

:ilttnre concretf, a apariliei Noului Testament, intr-un cadru concret,

6;tlo aproape imposibili..

Agadar se va examina in capitoleldurmdtoare in mod succesiv:

1. lumea greco-romanf,

2. lumea iudaici sau iudaismul epocii Noului Testament.

Page 126: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

r. LUMEA GRECo-ROMANA iN Bpoc,q.NOULUI TESTAMENTU',

FIri o minimf, cunoaqtere a mediului, a condiflilorpolitice, culturale, religioase care caracterizau epoca in care atextul sfhnt al Noului Testamen! aga cum s-a amintilcorectf, a lui este profund drminuati. $i intrucAt lara SfEnti in care

petrecut gi realizat istoria mAntuirii neamului omenesc, de care

mirturie textul Noului Teslament, se afla atunci sub ocupafie

e important si prezentim, chiar qi schematic, situagia lumiiromane, incepAnd cu Imperiul Romei.

l. Situafia politicfl. Imperiul Romei

R[spdndirea creqtinismului in primul secol al erei noastre

fbcut intr-un cadru geografic bine determinat: cel al Imperiului

intreaga lume civilizatf, din acest timp, cu excepfia unor regate

cunoscute din Orientul indepartat, era sub dominalia Romei6s8. De

Oceanul Atlantic, in Apus, pdnL la fluviul Eufrat qi Marea Rogie

Risirit, de la Ron, Dunire, Marea Neagr5 qi munfii Ca.ucaz,-la

pdn[ la Sahara, inspre sud, se intindea un singur imperiu vast aflat

ut' o "*pun"re

amdnunlit5 gi o prezentare in detaliu a particulmitElilor

sociale, culturale, spirituale ale lumii greco-romane in epoca Mdntuitorului, vea

!-estugiere et P. Fabrc, Le monde greco-romain au temps de Notre

Peris 193565t A. Robert, .rL Feuillet, Introduction a la Bible, Paris 1959, p.8; Merril

Tenney, Studiu al N oului Testament, Oradea I 99 l, p. i.

efectivi a impS.ratului Romei, numit ln Noul Tostamont"impirat" $ Pt. 2,17), cdt Si " cezan" (Lc. 2,1).

Roma, agezarca originari din care a crescut statul romon,in anul 753 i.Hr., a fost la inceput o comunitate alc[tuit[

unirea mai multor localitafl mici din vecinitate qi era condus6 de

rcgc. Pe la inceputul sec. V i.Hr., a atins un grad avansat de

izare politici, in cadrul unei forme de guvernimdnt republicane.

nlian!5 cu comunititile invecinate gi printr-o lungl succesiune de

ie impotriva etruscilor, din nord gi impotriva altor triburi, dinRoma a devenit stapina peninsulei italice in jurul anului 265 i.Hr.acest an tncepe expansiunea generuld, a cuceririlor in spafii gi

ii mai indepdrtate, pundndu-se astfel inceputurile viitorului mare

romar.

in acest sens, pentm o bun6 perioadi de timp, pdnn prin anul

i.Hr., Roma a fost angajati intr-o mare luptd impotriva CartagSnei,

putere maritima din apusul Mediteranei. Rizboaiele dintrein anul 746 i.Hr., cdnd generalul roman Scipios-au incheiat

rilianus a cucerit cetatea Cartagjna, gergAnd-o definitiv de pe falartului. Roma gi-a stabilit astfel stlpdnirea asupra Spaniei gi

in aceeagi perioadi, Macedonia a devenit provincie roman6, iar

urrna ciderii Corintului, in acelagi an (146 i.Hr.), Ahaia a ajuns sub

lt0nire romanf,.65e

in anul 133 i.FIr., regele Pergamului a murit gi a lisat regatul

rornanilor. Din acest regat, romanii at orgatrtzat provincia Asia.

icle din prlea de Rf,slrit a Asiei Mici au continuat pdnl cdnd

tpci a incheiat cucerirea Pontului qi Caucazului. in primivara

Iui (r3 i.Hr. a ajuns la Damasc, transformdnd Siria in provincie

('l Mcrrill C. Tenney, op.cit.,p.2I l(lllirrg(jn. 1980, p 2). wm

Dd. I-ohse, Unwelt des Neuen Testaments,

Page 127: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

246 Stelian T,

romani. de unde a trecut la cucerirea J[rii Sfinte, anexdnd

Ierusalimul a fost asediat gi in scurtf, weme cucerit.

in acelagi timp, intre 58-57 i.Hr., Iulius Cezar afarmoasele sale campanii din Galia, pe care o cDceregte gi o

in provincie romani. Rivalitatea dintre cei doi generali acurAnd intr-un rdzboi civil (49 i.Fk.), care se incheie in anul 48

prin lupta de la Farsal4 unde Pompei e infr6nt definitiv de Cezar,

in anul 44 i.Hr. Cezar este asasinat. izbucnind din nou rizboiul tBrutus gi Cassius, principalii exponenfi ai conspiraf,ei cdreia i-avictimf, Cezar, se vid acum confi:untafi cu Marc Antoniu gi cu

Octavian, fiul adoptiv al lur Cezat, susf,nuli gi de marele

Lcpidus. Triumvirii c6gigi in bdtilia de la Filipi gi iqiteritoriul, Octavian devenind cur6nd stdpAn qi peste parLea lui Lepi

Dar in tirnp ce Antoniu este preocupat numai de dpentru Cleopatra, regina Egiptului, cu care se gi cisitoregte,

se declara pentru Octavian, izbucnind astfel intre cei doi un

armat, devenit inevitabil qi care se incheie cu bf,talia de la

unde, dupi ce flota sa este distrusa (32 i.Hr.), Antoniu dimpreunfi

Cleopatra se sinucid. Octavian rf,mfure astfel singurul stdpAn al

romane. in anul 27 i.Hr., Octavian primegte din partea

supranumele de Augustus, rf,rnin6nd pAni la moartea sa, in anul

d Hr., in fruntea celui mai putemic imperiu pe aare l-a cunoscut i

vreodati. In cursul celor 41 de ani de domnie a reugit sd

increderea in guvern, a umplut din nou vistieria, a reinstaurat

gi justi,tia, a promovat pacea qi prosperitatea.

La moartea lui Augustus a fost ales ca succesor fiul siu

Tiberiu (14-27 d Hr.) "Imperiumul" sau puterea pe care o

Augustus prin reglernenliri constitulionale gi care era limitat[ laperioadi de timp, i-a fost conferitilui Tiberiu pe via16660. Cdnd a

Lumea Greco-Romand in Epoca lttroului Teslamenl -__-" ?ylt avea 56 de ani gi fusese angajat toati r,iafa in func[ii do stot,

EH ln politici era un expert.

Din nefericire, Augustus a insistat ca el si divorteze de sofia luio iubea gi sf, se cisdtoreascf, cu lulia, fiica lui Augustus, ovtrdit imorali. Amaraciunea acestei experienle i-a afectat

ic gi iremediabil temperamentul. devenind un distant, suspicios

gi irascibil. De aceea, degi imparflal gi intelept in deciziile

sl rru a fost indrdgit de popor, ba chiar ur6t, ultimii lui ani de

liind consemnati in istorie ca o epocd de teroare.66r

l,rri Tiberiu i-a urmat la domnie Caligula (37-41 d.Hr.), un

I capricios, depravat gi orgolios. cerdnd ca oamenii si i se

ca unui zeu. Tirania lui deveniti insuportabilf, a fost pl6tit[, hind asasinat de un tribun din garda imperiald

l,a moartea 1ui Caligula, Senatul a dezbdfiit ideea restauririi

icii, dar problema a fost solulionati rapid atunci cnnd garda

rilor l-a ales impdrat pe Claudiu (41-54 i.Hr.), care degi a tr[itf6lnlivi obscuritate in timpul domniilor lui Tiberiu gi Caligula,

parte activd la activiElile politice ale Romei, s-a dovedil a ficonducf,tor mai capabil gi mai bun administrator, decAt s-au

contemporanii sdi. Avind o puternici antipatie fafa de cultele

qi incercAnd sd readuci religia romani veche la pozilia ei

xrrf, de proeminenfi in societate, Claudiu ii expulzeazi pe ewei

llrrrna (F.A. 18,2), apdriioi "prea fldeh" ai religiei lor, dar

ril, dupi mirturisirea lui Suetoniu, gi datoriti unor agitatii care

nvut loc "la instigarea uuia numit Crestus".662 Lui Claudiu iizil la conducere fiul siu adoptiv Nero (54-68).

llti,lrn, p 5.

Nrt ric qtie sigur dac6 "Crestus" era numele adevdrat al vreunui insurgent sau se

Irrtrlirrrda cu numele lui "Hristos" penlm care s-ar h iscat intre evrei tulburare de

Itrrlrllr rcligioas6. Suetoniu inclin6 pentru prima variantS. (Suetonius, Claudius,

ll.,l, Vczi Dicfionar biblic, p.241).uuu lbid"n (Merril), p 4.

Page 128: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

IItI

t

I

248 Stelian T'

Primii cinci ani de domnie ai lui Nero au fost pagnici qi

succes, avdndu-i ca sfetnici pe Afranius Burrus, prefectul

pretonienilor qi pe L. Annaneus Seneca, filosoful 5i scrii

Nero a avut mai degrabl un temperament de artist,

conducitor. Nes6buinla 5i extravaganfa lui au golit trezoreria

gi, la fel ca qi Caligula, a recurs la opresiune 9i violenli

umple din nou. El a fost gi primul mare persecutor al cre$i

anul 64 d.Hr., fiind suspectat cd ar fl incendiat in mod deliberat

c0nd a fost distrusi o mare parte a cetf,f,i, pentru a face loc sg

noului siu palat de aur, un palat splendid pe care l-a

colina Esquilin, (pentru a nu fi invinuit el insugi) Nero i-a

cregini de provocarea acestui mare dezastru, pornind o

perseculie impotriva lor, in care au fost aspru torturafi, ba chiar

vii. in timpul acestei aspre perseculii, cea drnt6i organizatd de sta\

gisit sffirgitul qi Sf.Ap. Petru 9i Pavel.u63 Nero a fost 5i acela la

apelat Sf. Pavel sf, i se facd dreptate atunci cAnd Festus,

acestuia, a ocolit s6 o fac6 (F.A. 25,10-11) gi tot la autoritatea lui

s-a referit Sf. Pavel 5i atunci cdnd cere cre$inilor romani loialitato

de inaltele stapAniri (Rom. l3,l-7).intre timp excesele lui Nero l-au frcut tot mai neagreat,

revoltele impotriva lui s-au inmulflt, iar in timpul celei a trupelor

Galia gi Spania, a fost indepdrtat 9i asasinat, dar la cererea lui'

Asasinarea lui marcheazi inceputul unei perioade de

tulburin, in cursul cdrora trei impdrafi: Galbo, Otho 9i Vitellius

awt decdt domnii trecitoare (68-69). in acest timp, armata incepo

qi puni pe tron preferalii ei. Astfel, legiunile de la Dun6re gi din

l-au aclamat ca impdrat pe generalul Vespasian (69-79 d'Hr'),

conducea pe atunci operaf,unile impotriva revoltalilor ewei. El a

sa restabileasci ordinea, sf, reechilibreze economia statului 9i

intireasci frontierele. Dup[ ce construie$e faimosul Coloseum,

=_ Lumea Greco-Romand in Epoca Noutui Teslamenl -_ ,_. *=Ll.?_

etlrl 79, lasand tronul fiului siu Titus, care n-a domnit dec0t dol rnll), Acestuia i-a urmat fratele siu Domitian (81-96), autocfff

persecutor nemilos al creginilor, dezldnfuind impotriva lor opcrsecufie, poruncind sd i se inchine gi sa fie sldvit ca "Dominus$". Moare asasinat, urm6ndu-i la tron b[tr0nul jurist Nerva (96-

ttumit gi ales de Senat, ciruia i-a urmat Iiul sf,u adoptiv TraianI l7), spaniol prin naqtere, militar de profesie, temperament

$1 agreslv care a reugit si deschidl o nouf, epoci de reinnoirelrnperiul roman.

Agadar, in contextul acestor expansiuni ale Imperiului Roman Sidlvcrsitqtea evenimentelor cdre l-au frdmdntat, s-a ndscut

I Si s-a rdspdndit tn tot cuprinsul sdu, ba chiar depdsindu-illllcrcle. devenind astfel o religie universald: Iisus Hristos se na$te

llm1rul domniei lui Augustus (Lc. 2,1); lucrarea Lui publicd Si[.,ui au avut loc pe vremeq lui Tiberiu (L". 3,1); perioada

de expansiune misionard creStind, tn special activitatea Sfprin cdldtoriile sale, a cuprins domniile lui Claudiu (F.A. lA,2)

(F.A. 25,11-12); scrierea Apocalipsei Si moartea ultimuluiil, autorul ei, Sf loan, avdnd loc tn timpul lui Domiyian.66a

Prin urmare, in numeroase locuri ale sale, Noul Testament

e legituri cu situalia politici a primului secol gi irnportanfa luitrebuie interpretati in acest context.

Sub aspect administrativ, imperiul era impirlit in provincii.inrpcriul s-a n[scut din cuceriri, iar puterea lusese centrahzatd,lattt. regimul a giut si limiteze acliunea sa la administrareatrciilor Cel mai frecvent, autonomia municipali era respectati.,

eetil[ile, ca gi provinciile, aveau administrafa lor compusf, dini alegi de cetd.tenii 1or. Funclionarii imperiali, cu excepfa

663 Vezi Merrill, op.cit.,p.7 llllr'u, Adversus Haeresies, V, 30,3

Page 129: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

l.l I250 Stelian Tr

civic al cf,rui model a fost fiimizat romanilor de c[tre organ

cetSlilor grecegi din Asia Mic6.66s

Cele mai vechi provincii erau numite senatoriale,

guvernate de cf,tre un proconsul, desemnat de citre Senat (F.A. 1

in timpul 1ui Augustus existatu 10 astfel de provincii, dintre

Macedonia (F.A. 16,9), Ahaia (Rom. 15,26), Bitinia (F.A. 16,7),

(F A 13,4), etc., sunt amintite in Noul Testament. Celelalte

provincii imperiale gi erau conduse de un legal desemnat direct

citre impirat. Dintre acestea, amintim in Europa: Spania (Rom. 5,

qi Galia (II Tim. 4,I0), iar in Asia: Pamfilia (F.A. 13,13), Galatia

1,2), Cllicia (Gal.1,21), Siria (Gal. 7,21), etc. fara SfEntil ins6 avea

frunte un procurator, aflat sub autoritatea legatului imperial al Siriei.

Sub administrafia acestor funclionari, provinciile se bucurau

libertate considerabili. Cet5lile mari puteau chiar s[-;imoneda proprie. Iar in libertatea religioasi a popoarelor

Romanii nu s-au amestecat niciodati, religia locali menfinAndu-se

fiecare loc.

Provinciile romane erau legate intre ele printr-o vasti relea

drumuri. Sunt renumite in Europa, spre exemplu, a;a-zisele

"Via Apia", "Via Aurelia". "Via Flaminia", "Via Augusta",

Ignatia", care legau cele mai vestite cetili ale Imperiului de

Misionarii creqtini vor folosi din plin aceste drumuri in vesti

Evangheliei, profitind astfel de facilitilile pe care le oferea unt

politici gi administrativl a lumii greco-romane. lnsd propovldu

cregtini avea si se loveasci curAnd de opozilia autoritiifii romane.

O caractcristica importantA a lumii greco-romane din

incropirii Noului Testament, a fost 9i numarul mare de scla

Numirul lor era aproape tot atAt de mare ca gi acela aJ

liberi. Rizboaiele, datoriile, mf,reau in ritm rapid rdndurile sclavi

665 Cf A Robert, A. Feuilleg op.cit.,p.73.666 lbidem,p.74

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului T'eslamant

vii nu posedau nici un drept nici civil, nici religios, ;oold llu;, Spre deosebire de lumea sclavagistd romantr (oocidoftfll),sclavagistf, elenisticl (oriental[) era mult mai umanl. Ei putafU

Blibcrafi, fie de stap6ni, fie de stat, in acest caz intr6nd ln rAndullcigilor "liberli". Sclavii nu erau toli negiutori de carte, ci mulliI ci erau medici, invfllitori, megegugari, etc. Epictet, renumitul

ll era unul dintre ei. Cea mai mare parte a sclavilor munceau pe

i, dar un mare numdr dintre ei erau slujitori gi in casi (vezi

citre Filimon), funclionari in lumea afacerilor sau chiar

lnstitu,tia sclaviei este oglinditl in Noul Testament prin folosirea

tf, a termenului "sclav" sau "rob" gi prin referiri ocaziotnle la

ii 1or. Sf.Ap. Pavel face mereu referire la ei, cit gi la stip6nii

, in special in epistoiele pastorale. Sub impactul cregtinismului care

pe picior de egalitate in fala lui Dumnezeu atdt pe stipdn, cit gi

rclavul lui, fiind toji fraji in Fkistos: "...Pe el (Onisim) l-am trimis

i la tine... de acum nu ca un rob, ci mai presus de rob, cafratet iubit..." (Filim. 11-16), institufia sclaviei a sllbit treptat,

rdnd in cele din urmd.

in ceea ce privegte cetSlenia romanf,, nu tof locuitorii aveau

iul de a o avea. Ea conferea o serie de facilititi celor ce o

, printre care scutirea de pedepse corporale, iar in caz de

nare la moarte, aplicarea unei "bona mors", cetSlenii romani

tdnd fi condamnafl la moartea prin rastignire. Cetilenii romanl

u, de asemenea, dreptul de a face apel la tribunalul Cezarului.

ClctrUonia romani putea fl acordatf, ca recompensf,, dar putea fi 5i

Burttplratd (F.A. 22,25-28) devenind ereditarf,. Numirul cetilenilor

fplrriuri era in primul secol creqtin de aproximativ 5 milioane.uu' intre

e(s;tia, se numlra qi Sf. Pavel, cetilean al Tarsului Ciliciei, cetf,lenie

ril r\, l{obert, A. Feuillet, op.cit.,p 12.

Page 130: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

pe care a mogenit-o de la tatil siu, care o va fi primi! probabil, fiela Pompei, fie de la guvernatorul Ciliciei.668

2. Filosofia. Principalele curente filosofice

tn pnmul secol creqtin, perioadl de care ne ocupdm,tendinta filosoflei vechi de a degepta in om conEtiinfa l

Dumnezeu in epoca elenistic[ in]elepgii nu erau preocupa]inoliunile de ajutor divin, ori teama de zei, ci aveau convingerea cirealizarea unui ideal puterile proprii sunt suficiente.preocuparea esenfiali a filosofului era cercetarea gi definipri,cipiilor pe care sd se intemeieze pentru a-qi salva propria safiind inif,turate problemele fundamentale, care de mai mult de cisecole erau obiectul de cercetare in fllosofla greacd, precum:cunoaqterea gtrinlifici a lumii gi precizarea locului pe care omul lIocupi in Univers.

in timpul Sffintului Apostol pavel, vechile gcoli filAcademia, in jurul cireia erau grupafi ucenicii lui platon, prietenelev a lui socrate gi Liceul - cu discipolii lui Aristotel. inci existau,dar exercitau asupra g6ndirii filosofice o influenti redus6.66e, gisiprea pufin ecou. Ceea ce preocupa mai mult lumea greco-romani aepocii respective, erau problemele vielii umane gi mai ales cele cepriveau conduita gi fbricirea individuala. cugetarea filosofici de lainceputurile epocii creqtine, era, de fapt. eclecticd", ea ru6nd cdte cevadin toate sistemele

$coala cirenaici care propovf,duia plicerea asista neputincioasilla trecerea adeptilor ei in rdndurile ucenicilor lui Epicur, iar tendinla

568,r.,tDtaem66e Merrill C. Tenney, op.cit., p 66

Lumea Greco-Romand fu Epoca Noului T'estanenl 2.r3

Elltiretigioasi a filosofiei cirenaice i-a gdbit sfrrgitul.57o Pitagorismul

di,rp.lruse de aproape trei secole, insi o bunl parte din filosofia lul

Pltugora, uqor modificati, se mentinuse in misterele orfico-pitagorioo,

in disciplina tradilional[ care constituie aga-numita "viaf[pllngoric6".6?1 in jumdtatea de secol care a precedat na$erea

M{lntuitorului se raspdndise un numlr considerabil de scrieri

Hoopilagorice, incercdnd chiar efortul ca in primul secol al erei

Efe$tine, aceasti filosofie si se ridice in primul plan al preocupirilor

isnrului

intr-o epoci, in care fllosofia igi asumase sarcina de a satisface

ntele religioase ale omului, rena$erea filosofiei lui Pitagora era

Un r:lbrt absolut normal: pitagorismul era filosofia cea mai religioasf, a

tntichitaFi.Dar influenla neopitagorismului, ca de altfel a tuturor celorlalte

llrtome filosofice ale wemii a fost foarte redusd in raport cu rolul

Crrnsiderabil pe care l-a awt invi.a intelectuali a epocii elenistice,

Itoicismul gi epicureismul. Acestea corespundeau acum cel mai bine

nlilor trebuinle spirituale pe care le simlea individul eliberat de

Gottstrflngerea legilor cetSlii antice, in lumea nou5 care incepe cu

Aloxandru cel Mare.uT' Centrul acestor sisteme filosofice a fost Atena.

Sprijinindu-se pe filosofla anterioari, stoicismul pe filosofia lui

llcraclit, iar epicureismul pe principiile stabilite de Democrit, cele

dorrrl sisteme filosofice urmd.resc, in primul r6nd, descoperirea unui

i"' ( trr rezultat al acestei tendinle unul din cei mai iluqlri reprezentanli ai acestei gcoli,

l'ugclor, supranumit "ateul*, a fost edlat din Aten4 hind socotit primejdios pentru

r0ligia cetalii (Cf. Diogene Laertius, II,97404), iar doctrina lui Hegesias, numit,,rrvocatul mor(ii" a fost interzisd in ligipt, intrucdt provocase o adevSratd epidemie

tlr: sinucided (Cf. Diogene Laertius, II, 93), dupe Iustin Moisesa4 Activitatea Sf

,,l'1t Pavel in Atena., F Ap 17,16-34,Iaqi7946,p'25

E'r Vuzi Fustel cle Coulange, Cetatea anticd, vol I, Editura "Minerva", BucureEti

I t)1t4. p.176.

Page 131: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

254 Stelian T,

drum spre fericirea individului. tn acord desdv6rgit cu spiritulZenon qi Epicur, renunf6nd, in cea mai mare partn,la speculaliileale filosofiei clasice, incearci sf, alcituiasci sisteme doctrinarecaracter eminamente practic.

a) Stoicismwl

$coala stoicd a fost intemeiatf, de Zenot din Kittion, niscutinsula Cipru, in juru1 anilor 336 sau 340 i.H. Zenon a fost uncomerciant, apoi in anul 314 i.H. pleaci la Atena. devenindcinicului Crates, apoi al lui Xenocrates gi Polemon, reprezentanfigcolii platonice.

in jurul anului 300 i.H. Zenot intemeiar-d in Atenafrumoasi galerie "ordu rolrculq", infrumusefatd cu tablouriPolygnot, cel mai mare pictor al Greciei antice673, o adevtrali;filosoficf,, de aici gi numele de "stoicism", (stoici) dati di

filosofice initiata de Zenon.67a

Intemeiati pe materialism qi panteism, filosofla stoic6

si descopere rndividului binele suprem, precum gi metoda prin care

gi-l insugeasci.

Sistemul stoic se compune din 3 pn4i distincte: logica,trateazd. in linii generale, problema cunoagterii; fizica, un

din Heraclit, Empedocle, Parmenide, Aristotel, Platon gi

explici Iegile unviersului qi locul pe care omul il ocupd inUnrvers gi morala- care cere omului si se supuni ra,tiunii, si

673 Polygnot este cel care a pictat gi "Cdderea Troii"prezentare a pioturii sale vezi la F. Loewy,gri e chi sch en Malerai, Y iena 1 929

674 in etice ar,:easE filosolLe a reprezertat un punct foarte irall de aceea era in mar6

cinste la popor, ridicdndui-se chiar o statuie de onoare (Vezi Nicolae BalcI., Istoria

Jilosofiei antice,Brcuregti 1982, p 236)

llt tcord cu legea naturald, reproduc6nd, prin fortele salo, inslgi legca

[tlivcrsal6, pe care o cunoagte din legile frzice.675

Potrivit logicii stoice, impresiile obfnute pe calea simprilortreo prin diferite stadii (imaginatie, experienli, ratiune), pfln6 ajung ln

finalf,, devenind cunoginte, incadr6ndu-se astfel in cugetareaivcrsalf,. Fiind analizat acest proces cu mare griji de stoici, ei

Selccteazf, nu numai metoda de ffansformare in cunogtinle allenrcntelor dob6ndite pe calea senzaliilor, dar se strdduiesc sd

Itubileascd qi legile potrivit c[rora ra,tiunea reproduce ideile cuqJtrttrrul vorbirii.

In conformitate cu fizica stoic6, universul, in totalitatea sa, este

crial gi pus sub controlul unei rafiuni absolute. prin urmare,e din lume sunt guvernate nu de intdmplare, ci de un scop

Ratiunea nu e materie gi nici materia nu e raf,une, dar ea se

e pretutindeni unde este materie. Ratiunea e via[a materiei qi a€ficilrci schimbf,ri petrecute in ea; este principiul vielii intregului. prin

lse[std materie curge rafiunea intregului. 676

Ratiunea nu e numai catzalitatn, o categorie a cunoagerii

luorurilor sensibile, ci ea este gi o for![ care existi pretutindeni gi di1umii.677 Stoicii considerf, cd,la baza Universului ar sta doui

ptirrcipii, doui elemente: unul pasiv, (tb ruayov), adicf, materia inertifl nltul activ (rd roiouu), dar care nu au valoare egalf,. Elementul

Eeliv. insf,, conceput ca un spirit in formf, de foc (nu<ipa nupoeiSes), o

ptrtcro rafionali (.i.6yos) este principiul esenlial in Univers, din el

tlorivi totul qi se sfbrqegte totul, el contin6nd iri sine formele sau

gtrrrncnii tuturor lucrurilor. Transformdndu-se in elemente materiale

" ' Arnlmrnte in legdlur1 cu direcliile sistemului frlosohc stoic vezi Alfredl\,laurice Croiset, Histoire de la litteratur€ grecqile, Paris 1928, p.54 urm.('rrnstantin Tsatsos, Filosofia sociald avechilor greci, Bucureqti 1919,p.266.

i'o ('1. C. Tsatsos, op.cit.,p.267t' ll,id"m

qi "BdtElia de 1a Mmaton". O

Polygnot, ein Buch yon

Page 132: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

256 Stelian Tofand

propriu-zise,po care le stribate cu o putere spirituald, ddndu-le

gi via!6, focul produce astfel lumea. Pitrunse de acest pri

rafional, natura gi toate cele care o alcituiesc zunt ra,tionale gi

astfel spre scopuri definite. Ca gi omul, universul este viu gi

fiind guvernat de aceleagi legi ralionale gi condus de aceeagi

divinS. Nefiind etern, dupd trecerea unei perioade

corespunzitoare uneia astrale, univetsul, lumea se vor distruge

ardere, urmdnd ca o lume nouf,, n[scut5 tot din focul ra]ional, sd

locul.678

Acest foc viu, suflst al Universulitti. cavil" 9i rafiune a

destin (eipcpp€uq), gi necesitate (d.vuyrli este, in concepfia

divinitatea.6'e Agadar, stoicismul concepe divinitatea ca pe o

material5-, ce a existat din totdeauna sub forma unui foc primor

care rf,m6ne sufletul sau spiritul universului ieqit din ea.

divinitatea nu este un element separat de lume, Dumnezeu gi

constituind un tot unitar, elementul divin conflrnddndu-se cu

material intr-un mod panteist. Cu toate acestea, in mod paradoxal,

nu e concepati ca o materie itertL, ci ca principiul activ, un

subtil gi pur", care str6bate materia, universul, ddndu-i form5.

vialiu*o, gi pe care adesea ei il numesc Logos, o raliune, care ca "

spennatikos"68l poarti lumea in sine. La inceputul procesului

678 CI. Iustin Moisescu, op.cit.,27-28 qi Constantin Tsatsos, op.cit. p.268 urm. Ca

Cleante, Tnnot reprezenta, prin udnare, ideea eternei reirtoarceri' El a

conceplia heracliteanl, dupE care lumea se afl6 int-o etern6 schimbare, cdci

face un drum in sus gi altul injos, intrucdt intoarcerea la focul pur 9i etern

drumul mai nobil, drumul in sus, iar evolulia lucrurilor din aceasta este drumul

merge in jos. (Aceastd conceplie poate h considerat6 o idee care

conceplia despre "evolulie" gi "disolulie" la H.Spencer) - Vezi N. Balci, op.

p.246,rcta635.u'n lbidn*,p28,Yea qi N. Balcl, op.cit.,p.245-246.uto lbidu .

o*' Ct'. Diogene Laertius, YTL, 134,749, dupdN.Balci, op.cit.,p.247'

Lumea Greco-Ronmnd tn Epoca Noului Teslament 2s',t

"logos spermatikos" s-a separat intr-o infinitate de pf,rticele, de

oare cresc qi dispar. Acestea sunt un fel de seminle ralionaleseminale" (l,6yoL oneppacLrol) de naturf, materialtr, care

iesc in TrvrDpG. Ele sunt germenii tufuror lucrurilor, care

in decursul evoluliei lumii, puteri formative care fac ca

rilc si se dezvolte in conformitate cu ratiunea universali. Aceastioste o srngwf, putere mare gi totugi, fErI si devind un haos se

r intr-o infinitate de forte.682

Problema sufletului gi a nemuririi lui a constituit in filosofiao invf,fitur[ de importanlE minima. in concordanlf, cu concep]ia

psihologici materialisti, stoicii reprezintd, ideea ci materiaa suflefului este muritoare, numai ratiunea, materia cea mai

oa parte a divinitifii, este nemuritoare.683 Sufletul igi are originea

litcul ordinar divin qi coboarf, in oameni in momentul crelrii 1or.

c starea sufletelor dupi moarte nu existi o invi![turl cosntant5.

unilari in stoicism. Potrivit ftzicli stoice, sufletul este o substantd

ialf,, uniti in mod intim cu corpul. Moartea nu este altceva dec0t

E0lvarea acestei compozilii, elementele constitutive pierzdndu-se inipiile din care deriv6.u*a Nemurirea personalf, nu este posibilI,

toate sufletele trebuie sI se intoarci in focul primordial

i c6nd o conflagra,tie generali va distruge universul.

Deoarece stoicii credeau ci natura este aga cum trebuie sa fie Ei

rurice se intAmpli este guvernat de ProvidenfS; nu se accepti ideea

rclificS.rii sau st5vilirii cursului sf,u irevocabil. Universul trebuie sIflo acceptat qi nu schimbat. AceastS atitudine fatalistd a stimulat

il0pflnirea de sine gi, in consecin!f,, a promovat o moralitate inalti,Flica constituind, agadar, sdmburele filosofiei stoice.685 Etica acestei

ert ll,irl,r^ Ed. I-ohse, op.cit.,p 183-184o" ll,i,lum.

'ti ('1. Iustin Moisescu, op.cit.,p.30.rri Vczi N. Balcd, op.cit.,p256.

Page 133: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

258 Stelian T'

filosofli a fost atrigdtoare in special pentru gf,ndirea romani rigidllegalist6, astfel cd mulli dintre cei mai insemnati oameni de

romani au aderat la tezele ei. in acest sens morala stoici a avutinlluenli considerabili asupra istoriei sistemelor de

bucur6ndu-se de o formi deosebitl in decursul timpurilor.Morala stoica afirma, cu precidere, necesitatea luptei

patimilor gi sentimentelor, pentru a se putea atinge sLarea de Iinterioari qi de independenti fali de circumstantele exterioare.

bucuriile gi nici suferintele vielii - afirmau stoicii - nu trebuieinfluenteze pe oarneni, intrucAt adevdrata 1or stare se g[se$e inlume. Unica valoare qi supremul bine este virtute4 iar unicaeste raul. Toate celelalte, vrali, gi moarte, bucurie gi durere, iubireurd, fericire gi nefericire nu meritf, nicidecum atenlia omuluiadevlrat inlelept, a "inleleptului stoic".

Natura este stipAniti de Logos, de Raf,unea universalf,, iar avirtuos este identic cu a trdi in concordantf, cu aceastd ratiune.686

trii, prin uflnare, conform cu natur4 cega ce inseamni a duce o viconformi cu Raflunea unviersald, este teza fundamentalS. qi cel

inalt principiu al rnoralei stoice. Instinctele inferioare, poftele

afectele nu trebuie si devini niciodati motive determinante ale voigi nici temeiuri ale unei ac,tiuni umane. Numai aga stoicul imenirea gi rostul existenlei sale, atingerea celei mai inalte virtuli -

intelepciunea. A fi inlelept este identic cu a fi liber. Numai infeleptul

singur este liber qi r.'irtuos, flindci numai virtuosul este inlelept gi

liber.687

Cu toate acestea apar uneori in congiin{a fiinlei rationale,

elemente iralionale care hotdrisc ceva opus naturii. Zenon identific[patru categorii de pasiuni:

u*u Cf. Diogene Laertius, VII,85-86, dupE N. Balci, op.cit.,p.257.681 lbidem,p.258

Lumea Greco-Romand in Epoca Nottlui Te.slamenl 2.19

a) pasiuni ndscute dintr-un lucru bun pe care il posedlm $i vr6m

6-l pistrim ca si ne bucurdm de el.

b) pasiuni care provin din "dorint[", pasiuni niscute dintr-un

luorrr bun pe care nu-l posed[m, dar pe care wem s6-1 ob]inem, pe caro

llrlorirn.c) pasiuni izvordte din durere, adicipasiuni niscute dintr-un r[u

pl'ozcnt pe care il suportim.d) pasiuni "izvordte din frici", cele nf,scute dintr-un rAu care nu

0 l)rozent, dar pe care il a$ept5m gi de care ne temem.utt

Pasiunile pot s[ domine sufletul, si-l supuni, si-l faci sf,

Sc[ir:neze contra rafunii. Via]a inseamnd rafune qi toate aceste pasiuni

pot duce la nefericire, care e opusul raf,unii. "Omul nu trebuie sd fie

Itrsullctit nici de durere, care e o pasiune, gi nici de plf,cere, care e qi

otr pasiune; prima nu e un riu, cea de a doua nu e un bfuIe".6Ee

Dorninarea pasiunilor inseamnd pentru stoici realizarca virtulii.

Virtutea ellbereazl pe om de greutatea materiei, il ageazi in sfera

rn[iunii unde traiegte suveran gi liber precum zeii. $i a$a cum stoicii

ldontihci Raliunea Universului cu Zeus, omul care triie$e conform

tuturii sau conform rafiunii se identificd cu divinitatea.

Stoicii afirmf, cf, omul e mai meritos decdt zeli, pentnt cd zei

nc[ioneazi conform rafiunii, pe cind oamenii au posibilitatea sinc[ioneze gi impotriva ra]iunii, nu din necesitate, ci inten]ionat.

Odati cu fllosofia stoicf, apare insi 9i doctrina despre societate

gi pcntru prima oari in filosofie ideea de umanitate, str5.ini at6t celui

Irrlj rnare filosof grec, Platon, cdt qi republicanilor de la Roma. Ideea

rrccasta este o consecinfl logic[ a metafizicii stoice. Dupi cum existi

o singurd raliune divina universali, cdreia ii sunt pfutagi tofi oamenii,

Iol astfel existi numai un singur drept, o lege, un stat: dreptul natural,

lclgca naturali, lumea. Oamenii, participdnd in comun gi in mod egal la

""n Vezi Constantin Tsatsos, op.cit.,p.277.ott' lhidem,p272.

Page 134: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

260 Stelian Tt

ratiunea divini devin prin naturf, frali qi au cu tofii drepturiDragostea fala de aproapele, consecinld imediati a acestui prinu a rirnas necunoscuti filosofilor stoici, acesta fiind cel maimerit al lor.6eo Astfel stoicismul devine cel mai apropiatfilosofic de creqtinism, de aceea gi azi unii scriitori atei se

s[ stabileasci un raport direct intre morala stoici gi prievanghelice.6er

Stoicii nu cunogteau nici un fel de deosebiri de stare socialf,de ras6.Sple exemplu: filozofirl stoic Posidonius(l35-50 in.Hr.)sirian; Lucius Seneca(+65 d Hr ) era spaniol, Epictet (50-138 d.

cel mai ilustru filozof stoic, era un sclav frigian etc.6ez

Doctrina stoicl forma fondul a ceea ce s-ar putea

"filozofia populard" a primului secol al erei cregtine. Aceasiapropovdduiti de oratorii stoici, care se bucurau de mare cinstepartea poporului qi care foloseau mai ales metoda dialogului,intrebdri qi rf,spunsuri, cu apostrofe directe qi exclamafii,cunoscutf, in oratone sub numele de diatribl.

Dar crezril stoic ins6, oricdt de virtuos era, era totugi departe

a fi creqtin. El nu accepta ideea libertllii de voint[ gi nici ex

reald a rlului. Toate relele aparente erau pentru stoici doar

componente ale unui bine mai mare. O asemenea atitudine

orice idee de schimbare in ordinea existenti a lucrurilor. Individulobligat si acfioneze in mod virtuos pentru sine gi si se con

raliunii celei mai inalte pe care o cunoqtea, dar nu avea obligaflacaute si schimbe soarta comuni a indivizilor sau s[-i ocroteasci

adversititi.

6e0 Vezi Iustin Moises cu, op.cit., p 32.6" Dintr" scriitorii Noului Testamenl Sfdntul Apostol Pavel este socotit de

exegeli ca hind inlr-o oarecare mdsur[ influenjat de stoicism6e2 VeziN. Balc[, op cit.,p.263-264; Merril C. Tenney, op.cit.,p.7O.

Lumea Greco-Rornand fn Epoca Noului Teslamcnl 26t

Deqi o mare parte a eticii s0oice era 16udabi15 gi ln unolo alp€oto

B-o aseminat cu cele mai inalte standarde etice cre$ine, oclo df,llau fost foarte departe unul de cel[lalt datoriti ln primul rlrrd

izelor de la care au pornrt gi apoi practicilor lor

in timpul sosirii Sfhntului Apostol Pavel la Atena domina

fia stoici mai noui, dependenti de filosofia lui Posidoniu, care

strilduit si innoiascf, filosofia bti Zenon, adaptAnd-o la noile cerinle

ituale ale wemii sale, fbc6nd astfel ca ea si se bucure de o largd

ndire intoate straturile sociale.

Rlsp6ndita in marele public de predicatorii de rf,spdntii,

fia devenise acum un bun comun aJ intregului popor. incerc6nd

cpoca apariliei cregtinismului si se substituie religiei, fllosofia nu

oonstituia, ca in wemurile clasice, o preocupare teoretici a unor

ri de intelectuali.6e3 Dar cu toate cd, in mod formal,

ii acestei filosofri aparlineau diferitelor 5co1i, ei profesau

ugi aceea$i doctrind eclectici at baze stoice. Din aceasti ca,uzA,

rrd despre contactul Sf6ntului Pavel, cu filosofra greacd, Sffintul

nu mentione MdL aldtlrnde stoicism, decit epicureismul.6ea

b) Epicureismul

Epicureismul ca sistem filozofic 5i-a primit numele de la

ftrtrctatorul s[u, Epicur, niscut in insula Samos in jurul anului 341

I llr , ca fiu al atenianului Neocle de profesie invfllitor gi colonist pe

.bt irr antichitate, alituri de cultele misterelor, de medicind gi alte gtiinle, filosofia

p,rcacl p6stra, intr-o oarecare mdsurd, caracterul de gtiinlE secret6. A se vedea in

rrccst sens Victor Magnien, I es Mysteres dEleusis, Paris 1930, p.l0'29 '

i'{ Aeesta era sistemul hlosohc, care, ardtdndu-se refractar procesului de modificEri

r|rutrinare, necesar sincretismului, igi pdsta inc6 hinla sa proprie. (A se vedea N,

lhtlcd, op.cit.,p.264 gi urm. - cap."Epicureismul").

Page 135: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

262 Stelian T,

aceasti insuli.6e5 A studiat in Atena sub indrumarea lui

Balcd, op.ctt.,p.265)

un discipol a lui Democrit, intemeind aici chiar o gcoar' in anuli'H', in faimoasa "Grrdind" care a devenit qi sediur gcolii6e6,

"Strii.ule,tu te vei simli br.e aici, deoarece aici cel mai inart bun este ptacerea,,(C1. Fr.Alb. f,ange, Geschichte tles Materialismus, 3 Anll.lg76, p.75" dup6 N

aceastS cauzi in secolere urmdtoare epicureii aveau s5 se numei"cei din grddind".6e7 Epicur a fost un autodidact, fapt datoratin prirand situafiei materiare precare a prrinlilor sai. cu toate acereducalia qi cultura sa au intemeiat o gcoali in filosofia vremii.6esnumai l7 an| citege cosmogonia lui Hesiod gi flindci acestaca totul iqi are originea in Haos, Epicur pune intrebarea prolsdi: de unde acest haos? Nemulfumit de ri.spunsunle primite,incepe si studreze singur filosofia pentru a se limuri in

Misinne al B D R., Bucuregti 19g2,p264)6e6 Cf Constantin Tsatsos, op.cit.,Bncnresti 1979, p27g, Sr1\4.C. Tenney, op.

p.69u" se spune ci Epicr.u ar fi pus la intrare in grddina sa urmitoarea i

problemf,, fapt care coincide cu primii pagi frcufi in labistufoasei gtiinte a filosofiei.6ee A murit in anul Z7O i.H.,in urmamari suferinte, datorate unei boli interre, dar in tainic[

un' Desp'" mama sa, chaerestrate ne spune cE incrina ugor spre magie umbl^ndcasl in casS pentru a da sfaluri in iegdturd cu anumite preziceri cle viitor,explicarea anunutor formule rnitice gi cu alungarea spiritel0r rere. (cf DiogLaertius, X,1, dup, prof,.dr. Nicolae Balcir, op.cit.,Ed. Institutului biblic ai

L u m e a Gr e c o -R o m a n d tn Ep o c a N o u I u I ?,b,.HESJ=_=:J4-!

otcascd. Linigea cu care a intdmpinat moartoa ose o5llnCl* htre)arc pe care o tnmite elewlui s5u Idomenous, problbll tfl 6hlff

Itta zi a viefii sale: "Ti-am scris in acestd zi/bricirlt, cdrj.l atd dlnI a vielii mele... durerile mele fizice sunt a$a rle marl, N lAtneq lor nu mai poate fi adevdrat nimic; dar ele sunr fntreculc cl|

r .sufletului meu, pe core mi-o produce arnintirea foryelor gl O' n.oclstre.. -t'1oo

$tiinta la Epicur nu avea un scop in sine, ci ea era considerati attrr simplu mijloc, care trebuie pus in slujba fericirii omului. Acesta

scopul cel mai inalt al gtiinfei- c6t gi al flloso{iei. De aceearlia la Epicurei nu mai nizuieqte si ajungi la o clarificare asupra

ii, ci teoria filosoficd formeazdun fundament al artei de a trii.Pentru Epicur concepfia despre lume gi viali trebuie sf, fie

mentatr pe qtiinlele naturii, cici numai pe acestea gi cu acesteaposibili gtiinla culturii, a1 cf,rei scop practic este artra viefii.7'l

runii i se didea, la fel, o importanl5 deosebiti, intrucdq dup6ia lui Epicur, at6t deshvArqirea ornului, din punct de vedere

rilual, cdt qi ltzic, precum gi progresril umanitilii spre ortlctcrminare liber5, nu sunt posibile decdt pe temeiul raliunii.

liunea inseamnf, pentru Epicur cea mai addnci ?ntelegere a legilor(: gu verneazd fenomenele naturii. 702

Privitf, in general, filosofia epicureici are insd un caracter strictpl'ite lic, cu o IogicI, fizicI qi cu o moral[ proprie.

u" Diog"n" Laertius, F,11, dupd N. Balci, op.cit,,p.264.

'"" litrisoarea e importantl deoarece aici este exprimat[ intreagalrlricur despre pldcere (Cf. Diogene Laertius, X, 467, dup[ N.

1r .166).

"'r ('l N. Balc6, op.cit.,p261.'" llrt,lctt

concep{ie a IuiBalci, op.cit.,

Page 136: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr

Epicur atribuie logicii sale numele de canonicE sau

(rcovwv), adic[ gtiinfa regulelor cugetirii.703 Potrivit concepfiei

fllosofice, din senzatii, care alcituiesc izvorul tuturor cunogintelor,formeazi ideile generale. Acestea elaborate gi grupate de

constituie fundamentul qtiin1ei.7oa Aqadar, qtiinla se bazeazi.,

principiu, pe datele primitive ale simfurilor.Dar in filosofia lui Epicur senzafile nu constituie numai i

ideilor; in ele igi au originea gi pasiunile, adicd, pl5cerile gi

Pentru cf, nu admite nici o idee care nu se intemeiazi pe

Epicur introduce in sistemul siu fizica lui Democrit. Potrivitaccasta, Epicur afirmi ci nimic nu existd in afard, de spaflu gi

materiale, matoria constiluind prin cuprinsul esenlial al

fiinfelor gi lucrurilor.'o' in acest sens, lumea s-a nisculconcepfiei sale, dintr-o ploaie de atomi dintre care unii,intAmplare, s-au migcat pe o traiectorie oblici gi s-au ciocnit cu

Aceste coliziuni au produs qi alte coliziuni gi in cele dinmigcarea rentltatLa adus in frinll universul prezent.106

Chiar sufletul omului este alcf,tuit din atomi mai fini gi care

o formf, rotundi. Aceqtia se intercaleazi in spaflile libere dintre

corpului. Migcarea, care alcituiege sau drzolvd, combinafiile de

fiind perpetui, face ca nimic sI nu fie stabil in lume. Aceasta face

sufletul, ca $i trupul, sI se descompunf, dupi moarte, in atomi din

este format,'o' u$u cd despre o nemurire a acestuia nu poate fiIn acest sens, frica de moarte nu trebuie sd existe, deoarece

este ceva indiferent, intrucit - afirmd Epicur - atAta timp cdt

'03 Cl. Diogene Laertius, X,31 , dup6 Iustin Moises ca, Activitatea Sfdntului

Pavel in Atena,p.36.7oa Iustin Moisescu, op. cit., p.36.

'05 lbidr*.

'06 Cf, Adriano Tigler, Viala Si nemuirea in viziunea greacd, Bucuregti 1995, p.60.

'o' Ibid"* Vezi gi Iustin Moisescu, op.cit-,p36.

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului T'e,ttamenl

flnr, moartea nu existf,, iar in clipa cdnd existi moarteo, nu lnellcrn noi. De aici, concluzia lui Epicur, ci noi nu ns tnt0lnirn cu

ca. Prin urrnare, viala omului se desfEgoari numai lntre na$oro

llltttrte. To8

Priviti mai in amlnunt concepfa lui Epicur despre suflet, so

vcdea faptul ci dup[ el sufletul se compune din doui pdrfi:

o materie cald[, cu totul deosebit[ de cea a aerului sau a

i, gi dintr-o materie fdrl de nume, ai cf,rei atomi sunt aqa de

, cf, nu pot fi asemlnali cu atomii lumii fizice. Materia aceasta este

rditi in intreaga constitrfle a corpului. Privit in felul acesta,

rrl este conceput de Epicur ca o erfitate gi ca atare o parte

lf, a corpului gi nu ceva independent ca o esenti a acestuia.

r[irea aceasta pe care Epicur o face intre diferitele materii din

ostc constituit sufletul, duce la corrcluzia unei alte delimitiri a$tjl,utiei sufletului: materia ce nu poate fl numitf, constituie partea

rrrali a sufletului "spiritual" (uois .l"oyr.rc6v), iar cealalti caldf,, de o

deosebiti, constituie partea neralronald sau sufletul in sens

riirrs (r.liu1f &i.d1ou).

Prin aceast5 distincfe, se pare ci Epicur wea si separe

ttltatea "conqtientd" a sufletului, de cea "incon$ienti" gi sf, arate cd

i spiritul e localizat in piept, in timp ce sufletul nerational este

riirrdit in intreg corpul.Toe Perceplia este inteleas[ ca fiind ceva tot

ial, fenomenul percepliei fiind explicat de Epicur in sensul ciiile se nasc in urma faptului ci p[rticele nespus de fine de la

irla lucrurilor radiazi in toate pA{ile gi astfel pitrund, ca nigte

rpii ale lucrurilor, prin simlurile noastr'e. Senzatiile se produc in noi

iilo V.zi N, Balch, op.cit.,p.269l"n ('l N. Balch, op.cit., p 268.

Page 137: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

266 Stelian T,

prin ceva din afaril, care emantr de la obiecte qi care vin qi

noi, in organele senzoriale, producdnd senza1ii1e.710

increderea absoluti in fizica lui Democrit li permite luisd afirme cd in Univers nu existi loc pentru o activitate diEpicureismul a fost tn esenfS antireligios, numai teama de o ati

ostilf, a poporului l-a impiedicat sd nu propoviduiascf, ateismul.

lumea s-a niscut din materie in mod int6mpl6tor, nu a fost

atunci o forti creatoare, gi daci int6mplarea este cea care

rezultatul interacfiunilor cosmice, nu mai rimdne loc pentru o

care si dea o direclie qi o finalitate acestora. Principial,

nu a negat categoric existenla zeTlor, dar nici nu a vorbit in

expres despre ei. Zeii pe care i-a imaginat epicureismul erau

alcatuite dintr-o substan!5. deosebit de finf,, de existenla cdreia

rafiunea omeneasci poate lua act. Cu toate cd sunt deosebifl

nenumiratele manifestiri sub care ei se fac cunoscuti

totugi, in realitate, zeii lui Epicur aveau ftrfEf,5area unor

omenegti.7ll Ei triiau inchigi intr-un teram de basm, unde se

de propria lor societate, fEr[ sf,-i preocupe interesele mirunte

oamenilor, preocupafi numai cu contemplarea propriei lor fiinle'

mul! ei rf,mdn indiferenli la cererile oamenilor 5i nu acordf,

atenfie jertfelor ce li se aduc. Din aceasti cauzi oame,nii pot avea

de zei sentimente de admiralie gi respect, dar in nici un caz iubire

teami de ei.1r'

Epicur nu-i impiedicd pe ucenici s[ aduci jertfe zeilor,

participe la cultele religiilor de mistere, dar, afirmf, ci aceste

7'0 Cf. Diogene Laertius, X,49, dup6 N. tsalcE, op.cit.,p.269.7rr Cf. Iustin Moisescu, op.cit.,p.37.

"'y.zt amdntrnte in acest sens L. Gernet Ei A. Boulanger, Le Genie grec dans

Religion, in coleclia L'Evolution de I'humanite, voL)C, PAris 7932, p.499-500,

C onstantin Tsatsos, op. cit., P.282.

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 261

constituie adevirata pietate. Lipsili de pietate nu sunt oamenii care

0l'0d in zeii mu{imii, ci oamenii care au idei grepite despre zei.1"

ln ciuda faptului ci epicureismul manifesta un disprel tacit faftr

Grcdinlele religioase tradifionale gi formele de cult practicate de

, pdstra, cel pulin teoretic, elementele esenf,ale ale religieii, politeismul gi antropomorfismul. Epicur s-a pronuntat ?nsl/a

iva oricirei conceplii care ar admite o influenti a divinitltii lnia gi existenla lumii. El nu putea infelege motivele care ar frdetermina divinitatea s[ renunte la fericirea ei pentru a crea qi

neincetat lumea. Apoi, interven$ia divini, oricdt ar fi de

itoare, implicl in mod necesar, sentimente de teami in sufletele

lor. Cel mai puternic argument impotriva concepliei despre un

creator rimdne insf,, pentru Epicur, existenla rlului in

in ceea ce privege num[rul zeilor, Epicur, sprijinindu-se pe

;ipiul echilibrului universal, credea cf, mu$imea zeilor este egal5

ttrul limea oamenilor.71 t

in filosofia lui Epicur etica igi are origine4 ca gi etica stoica ingi neputin]5 a inleleptului de a se salva din agitafile vielii 9i ale

ii, pentru a realiza" completa autarhie fafi de acestea. Spre

ire de sboici, insf,, care credeau c[ pot reaiiza aceasti stare

iti cu ajutorul rafunii din om, care biruie afectele qi poftele,

ii nf,zuiesc dupi o formi a viefii in care omul suferl cdt mai

irr posibil gi gusta cit mai intens plf,cerea. Pelrtru Epicur "p15cerea

incepuhrl gi lelul unei viefi fericite... bunul nostru cel dint6i, gi

,.1rrr716

?r' 1,. (lcrnet gi A Boulanger, op.cit." p 507.lti ll,i,lr,nt, p.499.ltt ll,idem,p.500.I l'

I )|,,g.n. Laertius, X, 729, dupd N. Balcd, o p. ci t., p.27 3.

't1 4

Page 138: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

268 Stelian T,

Epicur pornea in etica sa de la ideea, fundamentali pentrutoate fiinlele, deci qi omul nizuiesc de ra naturd si ocoleascigi sa trdiascf, plicerea, ea duce La fericfue.717 ',pllcerea estesuferinfei din corp gi a tulburf,rii din suflet", deci cel mai inahscopul ultim al existenlei inleleptului, iar durerea un mare riu deacesta trebuie si se fereascd,.1l& Dar pentru a se inldtura o ifalsa a eticii lui Epicur, trebuie accentuat faptul cr el nu a profisenzualitatea, pldcerea ca satisfacere a necesititilor pe care leclipa, ci el a recornandat alegerca acelor pliceri care dau isatisfaclia cea mai durabili gi mai deplini. Dacr abstinen,taanumite placeri poate aduce o satisfactie finali mai mareplicerile insele, este recomandatd cu desf,vdrgire gi fEri echivoc,cf,tre epicurei) abstinenlu."n Epicur gdsea sensul plf,cerii inoricarei dureri, in libertatea fatl, de ceea ce este riu, intr-oadAnci gi de nezdruncinat a sufletului, in pldcerea spirituali,ca ataraxiz, "Nu succesiunea de chefuri Si orgii, nusenzuqld, nu desJiitarea cu delicatese ;i mese tmbelSugate foc.fericitd, ci judecata sobrd, ce cautd motivele fiecdrei alegerlrespingeri, ca Ei alungarea acelor pdreri prin care cele maitulburdri pun stdpdnire asupra sufletului. pentru aceastanecesard intelegerea qi tnlelepciunea" .720 ',ln qcesteq - afirmd EpiiSi au originea toole virlutile".72l

"t Stoicii combat aceastE plrere, consider6nd-o nu numai falsd, ci de-apericuloasd, deoarece, pentru stoici instinctul de conservare aI omului nuindreptat spre plScere, ci spre scopul natural pe care il prescrie rafiunea,tiind un firpt secundar ce decurge dintr-o acliune conformd cu raliunea.Iustin Moises c\, op.cil., 27 trm.).

t" Cf. Diogene Laertius, X, 128-clup6 N. Balcil, op.cit.,p214./te

C1-. Merril C.Tenney, op.cit.,p 697'0

C1-. tr)iogene Laertius,X,i31, dupd N. Balci. op.cit.,p.275.7" Ibide* Vezi gi Iustin Nloisescu, op.cit.,p.39

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testaruent 269

Concluzia la care ajunge Epicur in urma analizLfli plf,cerilor

cll se impune ca necesarf, o mdsurare a plicerilor dupf, esenja gi

ilc mijlocite gi nemijlocite pe carc le au acestea. In acest scop,

se transformi in etica epicureicd, intr-o arti a misurlrii, ce n-

nlt scop dec6t si cXnlsreasci pl[cerea prezenti sau nepllcerea

qi sd hotirasci pentru plScerea obiectivi, adevLratd in raport

cca neadeviratd.l22 Aceasti mdsurare inleleptul o face cu ajutorul

ii sau a infelepciunii.

Foarte curioasf, era gi conceplia pe care Epicur o avea despre

dintre individ gi societate. in etica epicureicf, nu se vorbe$e

despre conceptul de datorie, pe care ir avea-o individul fald de

lttciotatea in care triiegte. Statul 5i justifa au rostul de a asigura

pentru ca indivizli si nu se vatime unii pe uryti."' Pentru

Bpir:ur insi este mult mai infelept ca omul sI trf,iasci departe de viala

politio[ qi de treburile publice.

in concluzie, morala lui Epicur, conformd cu logica sistemului

i&tr, care reduce totul la senzalie, la pl6cere, este arta de a dirija viala

€lrrrlui spre dobAndirea fericirii. Daci Epicur prin adevlrata fericire n-

g irrfcles insugirea plicerilor imediate 5i trecltoare, totuqi marea

ntlllime inclini spre o via]i lipsit[ de idealuri inalte, cultivind latura

ptr l materialista a epicureismului.

Epicureismul nu a propagat, aEadar, o viald de pldceri

,tctt::rnle, dar nici nu a oferit un mod de a controla egoismul, a$a cum

tt rtle rit creStinismul mai tdrziu prin evanghelia iubirii Ei a tnlelegerii

,t'ltttirii semenului, o slujire adusd lui Dumnezeu.l2a

'/'l t) privire critici a raporhrlui dintre cre$inism qi epicureism, precum gi critica

rrtlus[ neajunsurilor acestui sistem filosohc de cdtre Sfintii PErinli a se vedea

i\l.Warkotsch, Antike Philosophie im Urteil der Kirchenvrifer, Poderbom-Wien

lt)13,p.56,59,66,99, 136, 151 9i 159.

Page 139: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Steliaru T,

Cu toate c[ epicureismul a fost o filozofie destul de

necontinudnd prea multe ralionamente abstracte n-a ar.ut niciodatllprea mare audienfi. Epicureismul a dat la o parte orice g6ndprivire la plcat sau la faptul cI omul va trebui sI dea socotealio judecatl finalE, deoarece nu a prezis nici un scop gi nicisfffrgit al proceselor actuale din lume. Nemurirea nu

recunoscutS, deoarece un trup compus numai din atomisupraviefuieqte dincolo de via+g, prezentil, moartea

dispersarea flnala a atomilor constitulivi ai fiintei umane. Aqa

explic[ faptul ci atenienii au luat in rds predica SfaftuhiPavel din Areopag gi au refuzat s6-1 mai asculte atunci cdnd el

vorbit despre Iisus gi despre inviere.T'5 (Faptele Apostolilor, 17,1

32). Cu toate acestea epicureismul a fost adoptat de gdnditori

Lucretiu gi Cicero sau de poeli ca Virgiliu gi Horatiu.726 Influenta

se va prelungi insd asupra gindirii umane in primele secole cregtine.

Dar, oricAt de populare au fost aceste filosofii, sau altele, care

au mai amintit, ele au fost nesatisfEcdtoare, fiind prea abstracte ca

fie inlelese in intregime de oamenii de r6nd. Divinitatea pe

filosofia o propunea oamenilor spre adorare, nu era decdt un princi

abstract care nu putea deveni obiectul unui adevlrat cult gi niciimplinea cerintele unui suflet cucernic.727 Filosofla nu

oamenilor decit o necredrntd cu temeiuri rationale, sau o

echivalentf, cu o credin!f, religioasf,. Raf,onamentul tuturor si

filosofice sffirgea intotdeauna in indoial[. Platon a explicat foarte clar

acest neajuns cAnd a pus in gura lui Simmias afirmaf,a: "indrdznesc

spun cd tu, Socrate, simli la fel ca mine, cd este foarte greu

725 Rabinii ewei au folosit cuvdntul apiq6r6s pentru a indica pe cineva catc

tlgiduiegte viala dupE moarte, iar mai t6rziu ca sinonim pentru "necredincios" (Cf,

Dic{ionar biblic, p.396).126 yezi Iustin Moises c\, op.cit., p.35, nota 3 9i Dicfionar biblic, p.396.727 Cf. Iustin Moisescu, op.cit.,p.47.

Lumea Greco-Romand fn Epoca Noului Testament 277

xrpe imposibil sd ajungi la vreo cerfitudine cu privire la intrebdriutestea tn viala prezentd. $i cu toate dcestea ar trebui sd flvlesc lag pe acela care nu a dovedit la nivelul cel mai lnalt ceea ce

$pune despre ele sau pe acela a cdrui inimd s-a fnmuiat mai tnainteu le.fi examinat pe toate pdrlile. El ar trebui sd persevereze pdnd

realizeazd unul din urmdtoarele doud lucruri: fie sd descopere

td afle adevdrul despre ele, fie dacd lucrul acesta este imposibil,lr cele mai bune Si mai indiscutabile noliuni umane Si sd facd dinpluta pe care sd navigheze prin viald - nu /drd riscuri, dacd nu

gdsi vreun cuvdnt de la Dumnezeu care sd-l poarte cu mai mareudine Si in mai mare sigurantd".l28

c) Gnosticismul

Cultul religiilor de mistere pretindea si ofere omului calea

rtl spre mdntuire, prin iniliere. Curentul gnostic are acelaqi scop,

irea mAntuirii, insd pe o alti cale - cea a cunoagterii.T2e

Gnosticismul este definit a fl un sistem filosofic, religios, cu o'doctrina sincretisti, compusf, din elemente ale religiilor de mistere

funrtc popularein India, Bolivia, Persia, miluri ale filosofiei grecegi,

Btociate cu unele idei cregine, gi care a promis m6ntuirea prin

Gunoa$tere, cuvAntul gnosticism deriv0nd de la cuvdnful grecesc

Y v (r) 61s, care insemneazi cunoaStere (secreti), iniliere. 730

Originile gnosticismului sunt fdr[ indoiali, precre gtine, la baza

ttllrora stau mai multe curente filosofice gi religioase. Singur

Elttcretismul religios al lumii elenistice, plgdne nu poate explica

mtisfdcdtor originea gnosticismului, dar este cert c[ a constituit un

t'u f 'laton, Phaidon,Bucr.regi 7994,p.742.

"'('1. A Robert etA Feuillet, Introduction dIa...,p,26.r1"t'1, Pr.prof.dr. Ion Bria, Diclionar de teologie ortodoxd, Bucureqti 1981, p.189,

l,lrl. Lohse, op.cit.,p.187 wm.

Page 140: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

272 Stelian Tt

mediu prielnic apari,tiei lui. Pe de alti parte, cultul religiilor de

gnosticismului: orfismul gi neopitagorismul dddeau prin

lor religioase gi folosirea frecvent[ a alegoriilor, o noul tfilosofiei l[sind spa]iu liber pentru noi cugetlri religioase qi fllosomisterele orientale, in special cele ale lui Isis gi Mithra, in mf,sura

care se identificau practicile lor cu teosofia, au oferit teren priivirii gnosticismului. Originea gdndirii gnostice este insd dificil a

preciza cu exactitate,"' d* poate fi insf, legat "de originile

de proveni enpd ori enta ld" .732

La apailta creginismului doud mari direclii preocupau spi

din granitele vastului imperiu ronuln:

a) preocuparea religioasf, pe care mitologia oficiald nu

satisfEcea in chip onorabil, orientdndu-se astfel cu pasiune spre

onentale.

b) preocuparea filosofici facilitati de intinderea limbiipe spalii tot mai largi ale imperiului, inlesnindu-se astfel accesul la

mai multe scrieri gi idei fllosofice gi de cugetare religioasi.

Acestor douf, direclii se adiugau apoi monoteismul iudaic

ideile cregtine, pe acestea din urmf, rdzwdiitli wemii incercdnd a

acomoda obiceiurilor gi modului de g6ndire potrivit gushrlui

Toate aceste elemente pot sd stea la baza originii si

gnostice,733 Apadar, onginea gnosticismului ar putea fi ciutatlin a doua jumitate a secolului I, c6nd in Asia lV{inor se

"' A s" vedea in acest sens "Dicfionar biblic", p 500; A Robert..., op.cit., p.26.7t2 Cl. Eugene de Faye, Gnostique et gnosticisme, Paris 1925, p.5133 yezrPr. Ilie D. Negoi{i, Gnosticismul lui Simon Magul, in Rev."Glasul Bisericii"

u.7-2,p 1968, p.108.

Lumea Greco-Romand fn Epoca Noului T'estamenl Z1t

i, inv[!6nd doctrine absolut identice ceu cele ale gnosticismululttccolul urmf,tor.73a

in i,teriorul curentului gnostic se pot distinge mai multen[c de orientare speculativd, din care sunt evidente: una mai

rr gi care se gf,segte intr-un raportfoarte strdns cu astrologia gigi alta, mai filosoficl qi care cauti si dea prin speculalii un

"cunoagterii" m6ntuitoare. Datoriti intrepdtrunderii dele ori a acestor dour tendin{e este foarte greu si se precizeze cui

autonomia deplini,. 73s

Doctrina gnosticd - are ca extreme dou6 conceplii generale:a) ideea unui Dumnezeufoarte indepdrtat, inaccesibilb) ideea de materie conceputd ca fiind rea in sine,penetratf, de

ffiultitudine de emanafi rele pornite de la divinitate.Aqadar, ideea comunf, tuturor sistemelor gnostice, fie

paracregtine sau chiar cregine, este dualismul intre fiinta, originari, inaccesibilI gi o serie de emanapii rele care ajung in

gi in materie.

ln gnosticism Dumnezeu este conceput ca fiind o putere imensl,il6 de a se dezvolta, de a se deschide mereu prin emanafiive, care sunt qi manifestarile sale. Aceste ernanafii pornesc de

divinitatea supremf, in mod succesiv, qi se dezvoltd una dintr-alta,rc fiind cu pufin inferioari celei din care aprovenit, pnnd c6nd, in

ultimele dintre aceste emanatii sau "eoni". cum au mai fostitc736, au creat lumea. Seria intreagd de eoni formeazi ,'pliroma"

nll, Pe mdsurl ce eonii se indepirteazi de Dumnezeu, ei devin maitr perfecti. Al[turi de aceasti degradarc progresivi - spun gnosticii

Itt nri.jlocul seriei de emanalii s-a mai produs gi o deviafle. Un eon

('l l\4Clavele, Le gnosticisme, les origines Simon le Mage, f.a.,p.73, dup6l. Ncgoi[I, afi.cit., p 709.

A, llrrhert .., op.cit,,p.26

t'l M. Clavelle, op.cit., p.97, dup6 L NegoilI, art.cit.,p.7l.

Page 141: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

274 Stelian Tr

rebel deviazi gi este exclus din Pliroma divini. Aruncat inintermediar[ el o populeazi cu o noui serie de eoni inferioriprecedente. in cele din urmi el creazA lumea material[ gi pe

Acesta se cheami Demiurgul.737

Dar omul nu este in intreguime riu, dupi concepliaeon superior a desfrcut din lumea suprasensibill o sc6nteie diPliromei, care este sufletul, depozit0nd-o in materie, undeprizonierd, qi persecutati. Sufletul omenesc nu poate scipa dinstr6nsoare prin propriile sale forfe. De aceea un Dumnezeu-ompertru a elibera suflelul din aceasti inchisoare, pundndu-i lamijlocul necesar'3t

Conceplia despre materie ca sediu al rf,ului, i-a dus pe

la disprelul ei total. Dacd omul wea si ob,tina mdntuirea, trebuierenunte la lumea mateiald gi si caute lumea invizibili. Dinconcepfie au luat na;tere doud concluzii, doad, directii contradiCea dint6i promova un ascetism, un rigorism excesiv gi susfi

strictf, linere sub control a trupului care este material, deci riu,doua punea accentul pe spirit, considerat ca singurul real gi ca unicare va supra'r.iefui. Dacd trupul este trecf,tor, forfele lui sunt lipsiteimportanla gi tEri efect asupra mdntuirii ultime a sufletului.aceasti perspectivd nu mai existi viciu sau virfute, idolatria,teurgia se practicau cafapte indiferente, iar trupul se consuma inviciile posibile.

In plus, m6nturiea depinde de transpunerea pe teren religiosdiferenfierii oamenilor in clase inchise. in locul libertilii gi egat

universale a creginismului, gnosticismul introducea in lumereligioase care sfidau cele mai juste interese ale societiliiDintre cele trei categorii de oameni, dupa impir,tirea gnostici

7r7 Cf. N{. Clavelle, op.cit.,p.98, dupe L Negoi{i, art.cit.,p.l77.7?4,,.,

I DtAem

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 21!-

[i prin giin]a qi prin inilierea lor in misterele gnozsl , !!iau singuri gi sigur; psihicii (r[u1Lrco'r), in care erau lncadrafl ;l

nii, se puteau mdntui prn gnozA, sau nu; ceila{i ilicii (Sfaurol)

considerali iremediabil pierduf. T3e Acegtia din urmi erau un fel

poria sau de sclavi ai duhutui religios gi moral, osdndili de gnoz.d

ru totdeauna la ne$iinf5 gi nefericire. Ei erau robii societilii

lgioase gnostice.

tleferitor la Mdntuitorul, gnosticismul afirma cd Cuvdntul -

lorul nu este acelaEi cu Dumnezeu - Creatorul, ci o emanalie

care a trecut prin Fecioara Maria, precum apa prin:td, nu a murit.fizic Si nu a inviat. Mdnluirea nu a fost adusd de

ci ea este un act de cunoastere revelatd, necesard revenirii fn

mia pliromei.lao

Existf, posibilitatea dup[ unii exegeliTal ca acest inceput de

gnostici s[ stea la baza rlfiAcirii denuntate de Sfbntul

Pavel in epistolele cf,tre Coloseni, cdnd ii avertrzeazi pe

llori: " Luali seqma ca sd nu vd fure mintea cineva cu filosofia qi cu

fia tnSeldciune, din predania omeneascd dupd stihiile lumii Si nu

Hristos" (Col., 2,8).

Se pare cf, aceastf, raticire nega deplina dumnezeire a lui Iisus

Htistos, considerdndu-l, probabil, una dintre emanafiile sau

hltn i lcstf,rile lui Dumnezeu in afarf,. La fel, poruncii "nu lua, nu gusta,

htt irtinge" (Co1.,2,27) pe care o sesizeazi Sfeffd Pavel, s-ar putea sd

11 lirst ecoul unui inceput de ascetism gnostic 9i pe care il condamni

e1 toa1f, vehemenfa. Desigur, identitatea absoluti a acestor erori cu

gttosticismul nu este posibili, dar unele similititudini existf,.

iin Vozi aceastE implr[ire qi amdmrnte despre evolu] acestor categorii in cadrul

grrozci, la A.A. cayre, Precis de Patrologie, Histoire et doctrine des peres el

rl,tc'l.eurs de l'Eglise,tom I, livre I et 2, Pmis 1927,p 98-99'

'1" ( ' ll Pr. Ion Bria, op.cit., p 789

'11 Vr.:zi A, Robert..., op.cit,P27

Page 142: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr.

Printre reprezentanlii gnosticismului cregin din timpulqr post-apostolic se numdri: Simon din Samaria (magician), Nifondatorul sectei nicolaitilor (Apoc.,2,6.15; I In.2,l9),contemporan cu Apostolul loan, Menandru din Samaria, SatomilAntiohia, Vasilide din Alexandria,Ta2 Carpocrate, Marcion din SiBardesan din Edessa 6.a.

intre doctrinele gnostice care s-au impus in ariasecolului doi al cregtinismului amintim in special dou[: marcigi rnaniheismul.

MarcionismulTa3 sustine existenta a "doi dumnezei,,;dumnezeu inferior, imperfect, al Vechiului Testament, care alumea, a datLegea. i-a inspirat pe profefi, dar este cuprins derdzbmarc; gi un dumnezeu al Noului Testament, Tatil luiHristos, un dumnezeu al iubirii, milei gi iertirii. fntre ceidunnezei", cel creator gi cel riscumpiritor, nu exist6 legituri,nici intre Lege gi Evanghelie sau intre iudaism gi cregtinism.inv[!f,tura lui Marcion, Sf Iustin Martirul gi Filosoful se

astfel'. "...un oarecare Marcion din Pont, care lncd qi astdzi maipe adepfii lui, ,socoteqte cd existd un alt Dumnezeu mai mare

Dumnezeu Creatorul. Acesta, cu ajutorul demonilor, a /iicut peoameni, de toate neqmurile, sd spund lucruri dffiimdtoare Sltdgdduiascd pe Dumnezeu, care este mai mare Si aficut lucruri ql

mari decdt Acestc.t".74a DupI Marcion materia este rea, de

recomanda ur ascetism riguros. Ideile sale le susfine pe

1t2,,.,)Dtaemrar Numele vine de la Marcjon, originar din Asia Micd, stabilit la Roma in jurul

140, unde sub inlluenta gnosticismului lui Cerdon, dqvoTtlpropriul lui sistembaz-a unor texte din Epistola citre Galateni, despre Durnnezeul celor'Iestamente qi despre Canonul Shntei Scripturi. (Vezi I. Bia, op.cit.,p.l89).

'o' Cf Sf. Iustin Martirul qi Filozoful, Apologia d in vol. ',Apologefi degreac6", PSB 2, XXVI, p 42.

Lumea Greco-Roruand tk Epoca Noului Testarnent 271 -

riului canon scripturistic stabilit de el: Evanghelia dupl Luca gi

cle pauline, ftrd. Timotei qi Ti! din care eliminl ideile745

Maniheism:ul'46, ca sistem gnostic susfine dualismul radicalic intre cele douf, principii eterne, binele gi rdul, care se gf,sesc,

docursul desfrgurf,rii istoriei, intr-un antagonism fEr[ sfErgit.izati ca o nouf, religie, numiti "religia luminii,', av6nd chiar un

gi o ierarhie, migcarea maniheisti. a fost adesea tinta unold.H.,

prima

ii organizate in decursul istoriei. in secolele IV qi VI gnostic maniheist se r6sp6ndege in China gi pentru

in Europa occidentali.T al

Sistemele gnostice sincretiste au fost insi combitute cu

fd penlru inconsistenfa lor teologici gi etic[ de cite Sfintiii, scriitorii gi apologelii cregtini, dintre care amintim pe Origen,rrt Alexandrinul, Tertulian, Hipolit, Epifanie, SfEntul Efren

l, Irineu din Lyon g.a.

Creqtinismul nu poate admite revenirea la concep,tia pdginitnattrd,la demonolatie, la stipdnirea magiei asupra dutrului

la sfbrdmarea imaginii umane de citre duhurile elementelor.

inismul neagA faptul ci omul ar putea veni la Dumnezeu gi lae divine pe calea unei neincetate evolulii a g6ndirii; el afirmf,

pc calea cunoagterii divine, omul indurd, o zgldttire spirituali ce

ilic[ congtiin]a Si gdndirea sa raportatii la divinitate, arf,tdnd ci

lhhlcm, p.190. CeI mai important exeget modern al lui Marcion este Arlolphlltrnrrk (1351-1930), care susline deosebirea radicali intre Evanghelia unic6 a luiIlt islrrs qi celelalte religii (Ibidem)

[r'r.rsl sistem gnostic are ca intemeietor pe Manes-Mani Ql6-277 d.H.), filosof

Frftsnu carg pretinz6nd a tt in posesia unor revelalii secrete se considerE a fittlltrrrrrl "trimis", intruchipmea fizicd. a Paracletului. (Vezi amEnunte ln legEhr6 cu

fltttrrs(f, erezie la Serge lrutin, les gnostiques, Paris, Presses universitaires (call.rr()ru: sais-je?") ed.a 3-a, 1978, cap "Maniheismul", p.104-108).('l l. llria, op.cit.,p.790.

Page 143: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

278 Stelian Tt

intdlnirea qi unirea cu divinitatea ate loc numai in urmaexp eriente sp iriluale prealab ile cu aceasta.

7o*

Pentru gnostici imaginea lui Dumnezeu gi imaginea omuintunecd gi se risipesc in procesele cosmice. Cosmosul cuierarhicd extrem de complexi, cu inflnili eoni, a strivit completumanf, in procesul transformf,rii gi int6lnirii ei cu

Gnosticismul rimdne in afara misterului fundamental al cregtinigi al mdntuirii omului, al transtiguririi naturii inferioare insuperioarf,. in realitate conceplia lor despre lume e una staticS,

de dinamismui cregtin, care sustine transfigurarea naturii inferi"Gnosticismul a exaltat orgoliul oamenilor "pnerrmatici" gi sup

lor ingdmfare asupra oamenilor "psihici" gi a celor "trupegti", dar

putut gdsi calea sfintirii sufletului qi a trupului, a transfigurdricuprinderii lor in duh. "75t' Nikolai Berdiaev este de pirere ,

elementele fundamentale ale sistemelor gnostice precregine gi

se gisesc cristalizate tot aga de bine in teosofia modernd, cale

antropologie se deosebeqte radical de creqtinism. in concepf,a

moderne " omul - afirmE Berdiev - nu moqteneSte eterni

Cosmosul este etern, dar omul nu este decdt temporar Si trecdtor,

corespunde decdt unui singur eon din evolulia cosmicd...

copleqit de infra Si supra lumi. Nu iSi are rdddcina decdt tn timp Si

ln eternilqte; tn cosmos Si nu in Dumnezeu. ConStiinla teosoficd

monistd, monoJizitd, nu recunoaste decdt o singurd naturd:

divin imper,sonal. Omul este rezultatul Si instrumentul evoluyiei,

uneste Si se descompune in procesul ei. Este o entilate compusd

trei corpuri ffizic, eteric Si a,rtral) Si "eul" spiritual, impersonal.

1aB yezi in acest sens Nikolai Berdiaev, Spifi Si libertate. incercare de ficreqtinE, traducere de Stelian Lichtug, Ed Paidei4 Bucureqti 1 996, p 342 9i urm,

lae lbidem, p 347-- thtdem

Lumea Greco-Romand in Epoca Noului 1'estamenl 219-

etta decdt o sintezd temporard a forlelor cosmice,,,ttlll TeofOfllrestabilegte din nou, in antropologie, demonolatria, ffiUlsub jugul geniilor rf,ului. Omul se intunecf, gi va disparc,

inca lui tulbur0ndu-se in ierarhiile gi evolutiile cosmice, ful

succesiune a eonilor.75'

Ca o concluzie generali, se poate afirma ci toate aceste sisteme

licc, ca gi altele de altfel, s-au arltat a fi departe de a satisface

urnan, ciutdtor de adevir suprem, lipsinduJe, in primul rAnd,

lilod cvident, ftnalitatea, at6t a omului - unirea cu Dumnezeu, cdt qi

Iui: transfigurarea

3. Situafia religioasa

Cregtinismul nu s-a dezvoltal intr-un vid religios in care

i sa agtepte si li se dea ceva in care si creadd. Dimpotrivf,,

crcdinti in Iisus Hristos a trebuit sd-gi croiasc[ drum luptindva credinlelor religioase inrldicinate de veacuri in congiinfa

cu care a venit in contact" Mult din aceste credinte au

in supersti!.i vagi gi ritualuri lipsite de sens, altele la aparilia

inisnrului erau relativ noi gi in floare

Expediliile lui Alexandru cel Mare (356-323 i.Hr.) qi

rnrcnele care le-au insotit au schimbat total fata lumii vechi nu

i din punct de vedere politic, ci qi spiritual gi cultural. Cultura

riteanf, gi cea apuseanf, - cu desf,virgire strline una alteia p6nii - s-au apropiat, gi in l,eacurile urmitoare, in epoca pe care o

rnirn "elenisticd", s-au intrepitruns in felurite chipuri. Elada

'tl ,\),r,il iri libertate..., p 324lt' ll,i,lo^ Un raport aminun{it intre teoria moderni gi cregtinism, vezi intregul

rrrlritol intitulat "Teosofia si gnoza", din lucrarea citatS, p.317-359.

Page 144: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelion Tr

cucerise Asia, limba greacd devenise limb[ de circula]ie uniRoma insigi, atAt de mAndri de puterea ei militari gi deorganiz.atoric-administratin a trebuit si-gi plece flamurilegeniului grec, recunoscflndu-i superioritatea indiscutabili.sfhrgit prin a adopta cultura Atenei qi a se supune, docili,spirituale a grecilor. Agadar, culfur4 educafa, limba au r5masdeparte grecegi in vastul impenu roman.

Acestei apropieri dintre diferitele forme spirituale ale lumiiatunci nu i s-a putut sustrage nici religia. zertdgile locale ale diferipopoare din risrrit au inceput si emigreze deodati cu inchinItoriiqr sa-gi ldrgeasci din ce in ce mai mult sfera de inlluenfi.acesta de amestecare gi influentare reciprocd a diferitelor zeitillireligii a generat ceea ce se cheam[ nsincretismul

elenistic" .1sa

Din aceasti lupti pentru hegemonie religioasa a iegitIumea zeilor orientali. Dar incetul cu incetul, acestei zeitirforient s-au substituit zeilor traditionali ai grecilor gi romanilor,chiar atunci cdnd le-au respectat vechile nume, i-au fasonatcalapodul lor.

Credinfa in zei, adicd politeismul, inlesnea prin eaadoptarea de citre popoarele politeiste a unor noi zeit,5tj. pe departe, cei afectafi de marile dizlocf,ri de populalii - pricinuitecuceririle romane - adesea recunogeau in zeitllile shdinetrisituri proprii zeititflor lor nafionale gi nu pregetau sI gi

insuqeascd, bineinfeles dupi ce procedau la anumite ajustiri.fenomene au avut o influenfi hotirdtoare in evolufla sireligios elenist. De exemplu, zoul frigian Attis a fost adus lanumitor comun cu egipteanul osiris, cu sirianul Adonis gi cu grecul

75r Pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu, Mediul de aparilie a cd4ilor Noului Testammtoin rev."M.A.", nr 4-6, 197 6, p 262

754 lbidem,p.263.

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 2Bl

; populara zeitil egipteani Isis a fost asimilatf, cu frigiangcu semita Atargatis qi cu greaca Hera,7s5

F'[ri indoialf, ci aceasti apropiere intre religii, care altidatf, se

gi se lineau la distan!5 unele de altele, adici sincretismulpf,g6n, a favoizat rf,spAndirea credinlei monoteiste iudaice qi,

t0rziu, a celei cregine, p[gdnii ne mai fiind at6t de opaci gi

Itori lali de ideile religioase noi. Astfel gi sincretizarea inlesnitd

olcnism iqi g[seqte locul in acea voiti de Dumnezet "preparatioicq"

u) Panteonul greco-roman

Odatl cu dezvoltarea statului militar roman, care a dus lae cu civilizatra greacl, s-a petrecut o tuziune a zeitif,lor sub

!a dominantd a panteonului grec. Jupiter, zeul cerului, a fost

lbl identiflcat cu zeul grec Zeus; Juno, solia lui, cu Hera, Neptun,

mf,ri, cu Poseidon; Plato, zeul lumii subpimdntene, cu Hades etc.

listi a zeilStilor homerice a fost asimilatf, in echivalentele

lnchinarea inaintea zeilor din panteonul grec intrase insi inin pe vremea M6ntuitorului Iisus Hristos. Imoralitatea crasf, gi

icile lipsite de sens ale cultului oferit acestora, i-au expus

lculizirii din partea scriitorilor satirici gi-a filozofilor antici. Platon,

cxemplu, cu mai bine de trei secole inainte de Fkistos, afirma cIile despre 2e7", ar trebui excluse din statul ideal, deoarece ele

nvca tendinla sd corupi tineretul prin exemplul 1or negativ.Ts6

Dar un factor insemnat ins6, care a condus la distrugerea vechii

ilrrdini de reverenli fatfi, de zei, a fost faptul ci nu a exrstat o

1t, ll,irlr,-tto l'lrtorr, Republica, II,376;111,390, dupE M.C. Tenney" op.cit., p.6l', vez,i

lnirnunte Ed. Lohse, op. cit., p.163

Page 145: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

inchinare uniformi in toate cetilile, flecare cetate sau

avAndu-gi propriul zerr ca patron. inchinarea era semi

persoani se inchina lui Zeus sau Herei sau lui Artemis pentru

int6mpla sil locuiascf, intr-o cetate peste care prezida

respectiva. Cdnd oragele state au capitulat in fafa puterii miliRomei, s-a ridicat in mod firesc intrebarea: "De ce nu gi-a p

zeitatea locala cetatea respectivf,?" Astfel cf, popoarele invinse

tendinla sd-gi abandoneze credinfa in zeii lor care au fost fie prea

fie prea capriciogi ca s5-i ajute.

Sf,virqirea publici insi a ritualurilor religioase dedicate

supravieluit totugi destul de mult dupi primul secol cregtin.

exemplu remarcabil a unui astfel de cult oferit unui zeu, menf

Noul Testament, erainchinarea adusf, zeilei Artemis in Efes,

cirei statuie se zicea cd a cdant din cer (F.Ap.19,27-35). lnchi

fanatici adusi acestei zei[e locale este ilustrati c6t se poate de bi

gloata infuriat[ care a umplut amfiteatrul in Efes gi care sfriga cu

tare'. "Mare este Diana (Artemis) efesenilor!" (F.Ap.19,34), cu

tulburirii produsi de argintarul Dlmitrie, confeclioner din argi

temple mici ale Dianei, avffnd de aici mare cdgtig 9i care s-a ri

impotriva Sf.Pavel, care propovdduia cd. "nu sunt dumnezei cei

de mdini omeneSti" (F.Ap 19,26).

b) Religiile de mistere

Rdspdndirea largd, a zeititflor orientale in lumea

gi popularitalea de care ele s-au bucurat este uSor de explicat.

adorarea acestor zeil:{t[i, o bund parte a plgdnilor credeau ci pot

ast6mpirarea setei lor religioase. Oamenii erau animali de ideea 9i

setea de nemurjre qi sufereau de argi{a trebuin}ei unei vieli reli

intense. Vechile culte oficiale s-au dovedit neputincioase in a satt

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament

t(lcritc culte. Spiritele luminate ale antichitdlii iqi d[deau scama din

Itt oc mai limpede ci insegi masele populare incepeau sI vadd ln

acestor culte oficiale doar indeplinirea mecanicf, a unor

cetifenegti sau politice. in rest, ele nu reugeau sI dea

nimic altceva, $i cu atdt mai pulin sf, satisfacl rdvna

lor dupa o iald cu adevdrat religioas6.757

Nu e de mirare, deci, cd tocmai oamenii cu mai addnci inclinafii

lgloase gi-au pdrf,sit idolii stribuni, schimbdndu-i cu a$i, aparent

proprii nizuinlelor lor superioare.

in aceasti epocf, de acuti crizi spirituall, religiile sau cultele

nristere ale Orientului invadeazi lumea greco-romani, uzurpdnd

zeiti{ilor locale qi colectAnd adeziuni din ce in ce mai

Prin misterii, antichitatea in{elegea acele culte care

cd implrtdgesc inilialilor lor, prin anumite rituri sacre

rf,ror secret era pdstrat cu str[gnicie), o legltur[ directl

iilocitd) cu divinitatea. Aceasta leg[turi directi cu divinitatea

socotitf, mai apropiatf, sau mai indepf,rtati dupi gradul de iniliere

l'lcclrui inifiat (numit "mistos", de la ctlvintul grecesc pDorl'lPtov

lnirtli, mister).758

in Grecia au existat asffel de practici religioase numite

islr:rii" din wemuri str[vechi. Unele dintre ele se pare cf, s-au

vultat sub influenla religiilor orientale. Altele s-au infiripat in jurul

il[ilor mitologice tradifionale (ca Orfeu sau Dionisos); iar altele -

rrristerele de la Eleusis (Grecia) - nu erau altceva dec0t rodul

ru[iei lente qi indelungate a unor datini 9i obiceiuri locale legate de

I r r nr barea anotimpudlor.

Cu r.Temea, aceste nturi au degenerat atdt de lamentabil incit au

rrrs sd scandalizeze cea mai elementari conStiinfd moralf,, devenind

283

1t, lltitlan11'll,t,lem

aceste trebuinfe suflete$i, de aceea, a disp6rut entuziasmul inilial Dd. Lohse, op. cit., p.777-172

Page 146: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

un pericol penLru echilibrul sufletesc al obgtei. in anul 186

senatul roman s-a vdzul nevoit sd ia atitudine, pe cale deimp otriva s candaloase 7or p r a c ti c i p s e u do - r e I i gi o a s e ale,' inilimisterele lui Dionisos, care se dedau la acte de adevLratd"

in epoca elenistici, religiile (cultele) de mistere au luat odezvoltare, numai c5 informafiile asupra acestui subiect, mai alesreferitoare la amf,nuntele practiclrii acestor culte, sunt, dindestul de sumare, deoarece documentele vremii ajunse pdni la noigi pufine gi sarace in aceasti privin![. Esen]ialul insdcunoa$te. Din ceea ce se qtie se poate vedea in ce mdsurf, cumistere descoperi nelinigtea sufleteascd gi tragica neputip[gAnismului de a qi-o cunna prin practicile sale religioase. Lariscruce de ere, pdgdnismul se glsegte in ciutarea cdii de salvare

torturile cumplitei crize religioase ale c6rei r.,remi

strf,bateau atunci. Lumea pdgdnd de la inceputul erei cregtine

amagi cu g6ndul ci a gisit aceasti cale de salvare inmistere, dar curdnd iqi va da seama cf, nu era decdt o noui inqelare.

Pentru a se vedea in ce constau, in mod concret, cultelg

mistere, iati citeva exemple: Misterele de la Eleusis se

in jurul mituiui zeilei p[m6ntului, Demetra. Fiica ei,

fusese dusa de Hades in infern. Gratie intervenliei altor zei, ea a

redatf, mamei sale, cu conditia ca weme de patru luni in fiecare

se reintoarci in infern. Misterele celebrate la Eleusis, inreac1ntalizan doliul Demetrei gi apoi fericita reintoarcere aprintr-un simbolism care evoca trezirea naturii inprimiverii. Cultul Demetrei se pare ci nu avea alt scop

"' Ibidnor.760Pr. prol'. rlr. Gr.T. Nlarcu, urt.cit.,p264.

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testqment 285

ioiparea la misterele de la Eleusis era socotitii ci asigur[ o via![intr-o alti lume.

Cele mai vechi gi mai populare dintre cultele de mistere ale

ii clenistice erau cele ale lui Dionisos, zeul vinului, La inceputul

crogtine, ele erau celebrate cam peste tot. Printre devotafii s[i se

mai ales femei. Dupa o pregatire prin post gi anumite rituri de

l'icare, ele participau la ceremonii care durau toati noaptea gi lnI cirora aveau loc copioase libafluni. Rezulta o stare de frenezie

inii", de extaz, in care se consum4 chipurile, unirea mistici cu

ca un fel de pregustare a fericirii vegnice.

Dintre cultele orientale care au invadat Roma qi intreg Imperiul

tlo amintit in primul r6nd cel al renumitei zeile frigiene Cibela

a zeilor", cum i se spunea, o zeild, a naturii, cfueia i-a fost

icat un templu pe colina Palatin incf, in anul 191 i.Hr.761

ii ei ii aduceau omagiile lor prin practici rituale de-o

cruzime, impinse pAni la vdtlmarea propriei lor integritilirrale, prin automutildri. Slrbitoarea do cipetenie a Cibelei cf,dea

vara Ea se desfrgura in zgomotul unor manifestiri ce videau o

lu din normalitatea psihici. Acompaniali de muzica stridenti a

instrumente qi scolAnd strigite silbatice, care voiau sd fieafii, trchinitorii Cibelei se flagelau pflni la sdnge, igi frceau

lnr rlni pe trup cu diferite obiecte tiioase.

Concomitent cu Cibela era adorat zeul frigian Attis.

La origine, acesta era socotit "zeul naturii care rena$e" (al

verii, al incollirii, a1 dezmorflrii). Moartea gi invierea lui

rlicf, erau celebrate in fiecare primf,vari. Mai tilrm, cultul lui

is a fost combinat cu ritul sacral numit "taurobolism" (ritul

tlrrlui de jeftfe). "Mistos"-ul era cobordt in subsolul templuiui, unde,

agepta inifierea. Deasupra se afla un gritar prin care se

gca peste trupul iniliatului sdngele taurului jertfit, in templu, cu

1" Il,i,lcnr.Ed- Lohse, op.cit., p.776-177.

Page 147: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

286 Stelian T,

acest prilej. Sacerdotii lui Attis il asigurau pe "initiat" cf, inacesta i se spald pf,catele qi se unegte cu divinitatpa.T62 irtcultului lui Attis se practicau, de asemenea, nigte ospe{e sacre, larndncirurile qi bduturile erau servite dintr-un tamburin gi uninstrumente muzicaLe preferate (gi socotite "sfinte") de acest zeu,

Trebuie rnentionate, de asemenea, misterele egipteneOsiris qi SerapisT6', care qi ele aveau locuri de cult chiar gi laLa aceste mistere se celebra mitul lui Isis, care c[l[toregte insubteranf, in ciutarea corpului deznembrat al sofului ei,

devenit zgu al infernului. Prin acest mister se credea ci iretr5ieqte gi cilitoria epuizanti a lui Osiris, unindu-se astfel cu

mortilor.

El pierdea astfel orice fel de teamd in fala morfii gi

spcranta redobindirii vietii in lumea de dincolo.T6a

Dintre cultele orientale care au invadat Imperiulinceputul erei creqtine. cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o

Mithras.La obdrgie, Mithras fusese un zeu persan. in spaliul latin a

prin soldafir romani care luaserf, parte la sAngeroasele

'62 lbidnm, p.265. Yezi descrierea acestui ritual al tarobolismului gi la Josh

Dowefl, El a umblat pintre noi, Oradea 1994,p.194-795.763 Serapis era o crealie artificiald a Piolemeilor. La ob6rgia lui stltea

str6r.echiului zeu egiptean Osiris. At6t Serapis cdt qi Isis s-au dezvoltat

evoluat rapid intr-un f-el de zeitdJi universale, pancosmice, dominAnd, in coa

mare parte, lumea veche. (Cf Gr. Marcu, afi.cit.,p.265).76a Trebuie re(inut faptul cd gi "misterele" acestor culte egiptene, care in

privegte ambnuntele practicilor 1or, rdm6n trvdluite in mister, rdspdndeau

nadejdii in posibilitatea dob6ndirii nemtririi. in acest sens; ele sati

vrernelnic qi aparen! rrlzuinlele religioase a1e epocii, motiv penlru care

bucurat de o larga r[spdndire, fur ciuda faptului cd autorit6]i1e romane le-a

inierdictie pe cele de lege gi le-a persecutat incS la mijlocul veacului I i.Ift,,pricina concurenlei pe care o IEceau zeitililor italice, adic6 cultelor

oficiale (C1. Gr. Nlarcu, afi.cit-,p266)

__ l,umea Greco-Romand tn Epoca l{oului T,estqm.ent 2g.7

it Mithras a fost qi a rf,mas mai presus de orice o zeitate cazorrd

"rerr al soldafilor". Femeilor le era interzist participarea la cultull',cuMithras era celebrat in temple miniaturale, dc campanie, care seir*proviza chiar qi in corturi. cultul siu avea $apte grade de, lnifialii se intruneau in jurul altarurui modest gi acoro, ini sobre, iqi celebrau ospelele ror rituare gi ceremonialul sacru deprogresivi (gradali).

('ultul lui Mithras pretindea adeplilor sai o linuti corect6, oittl rnorali sever5. Inifiatul era obligat sd. triiasci dupi modelui

irdicf, singur, in castitate qi sfintente. Ze.,l Mithras se afla laI zeitd[llor senzuale ale celorlalte culte orientale de mistere.

;l cl. adepFi sii erau obligafi sf, duci o lupti neinduplecativa forfelor intunericului. Li se spunea c6, daci fEceau astfel.

lor, dup[ o judecati gi o peregrinare prin lumea planetelor,sil intre in odihna cea fericiti. La sfHrgitul lumii, dup[ o judecatf,gi trupurile lor aveau s6 se impirt6qeascd de fericirea etem6.76s

sirnbolul mithraismului era soarele, a cirui risrrit era salutatou o manifestare religioasf,.

Misterele lui Mithras exarim5 marea gr curata speranl5 deoare insuflelea pdgdnFiatea situl[ de neputinfa religioas[ a

ilol ei ancronice. Prin doctnna qi practicile sale, mithraismul a- indirect - calea de pltrundere a Cregtinismului in lumea

Mai arnintim aici, din giragul frri. sfdrqit al curtelor orientale decultul siriac al lui Baal gi Atargatis gi cultul lui Hermestos (adici: Hermes "cel de trei ori mare',) care, de

rrca. exprimf, neliniqtea religioasi a pigdnilor gi neodihnita lorre dupi m6ntuire.76u

lht,lu,,,, 1', 266. Ed. Lohse, op. cit., p.178.

lhl,lem lt,d. Lohse, p.179.

Page 148: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

Mdntuirea era obtinuti - conform acestor credin-te -

mijlocirea unei ceremonii de iniliere; in consecinfd, acest fel de

avea o influenli real6 asupra conduitei morale qi, cu unele excepfii,invita la o schimbare a vielii. Din acest ultim punct de

urlluenfa stoicismului a fost mult mai eficientd. Ca aspecte pozitiva,

cultelor de mistere, trebuie totu5i refinute credinla inrecurgerea la unii zei "mdntuitori", trezitea unei dorinfe de

personali cu divinitatea etc. Toate acestea rispundeau unor

adAnc resimfite de sufletul omului antic dupf, o mai autenticireligioasi decflt cea pe care i-o puteau mijloci cultele tradilionale.

c) Cultu I impdr atu lui (Cezaru lui)

Depi inchinarea la zeitdtlle locale a persistal

cosmopolit tot mai accentuat din imperiu a pregdtit calea pentru

nou tip de religie - inchinarea adusl implratului (

Decdderea religiilor antice qi degenerarea forfelor religioase ale

pag6ne in epoca de riscruce a celor douf, ere este ilustrati cdt se

de limpede de aparilia gi dezvoltarea pe care a luat-o cultul (

personalitifllor de mare faim[ gi mai ales cultul impiratului.La rf,scrucea dintre cele doud ere. credinta in zeititile

incepe si se prlbugeascS. Satul de mit qi legendS religioasi omul

incepe acum si amestece raliunea in religie, recurgdnd astfel la

cult empiric; in locul zeildtilor existente numai in imaginafie,

antic promoveazd pe tronul spre care se indreaptf, instinctiv

sale, fiinfe omenegi, care aveau avantajul de a nu mai

ratiunea, existdnd in realitate" Politeismul epocii de rlscruce al

doud ere finea la ceea ce e vizlbil, la ceea ce este

161 Prezentareacu lux de am6mrnte a acestui cult gi o bogatl bibliografie in leg6tnrf,

acest subiect, vezi L. Cerfaux, J. Tandlian, Le culte des souverains dailtcivi li safi on gre co -t'omain e, Paris 1 957

ooxpropriat de credinta in zei, omul incepe sf, adore valori umane,esistcnti reald., care incorporau faptic "puterea" gi care dispuneaucupacitatea de a oferi ajutor gi scipare destinului sru mizer gi

'ot A$u s-a niscut in antichitate cultul personalitf,lilor de inartiTotugi acest cult era o creatie artificialr generatr, evident, dei mai mult politice qi mai pufin, dacil nu chiar deloc...-^^ 769

Rldacinile acestui cult se urci pdni in wemea lui Alexandru celcAnd se stabilesc raporturi str6lse, pe toate planurile, social.

io, religios, cultural, intre orient gi occident. Grecii au practicattoutc timpurile cultul eroilor, personaje considerate a fi jumitate

:, jumdtate legendare.

irr orien! acest cult era vechi, gi era aplicat suveranilor chiarllnrpul vielii. Alexandru cel Mare, molipsindu-se de moravurile

[ilor pergi, pe care-i subjugase, a pretins de la un moment dat sd

rtducd onoruri cultice.77o Compatriofii s6i, macedonenii, gi-aucu surprindere eroul national timfliat ca o clivinitate. Au

rurat, e drept, dar au acceptat in cele din urmi faptul implinit.i lui Alexandru, generalii sdi (diadohii), din considerente

iuo, au incurajat aceast[ tendin]i a spiritului .r,remii de a-i divinizatuntttcnii "mari". $i Ptolemeii din Egipt gi Seleucizii din Siria se

in rolul de pretinqi cobordtori din zei, lisdndu-seriz.a[i, ludnd titluri de-a dreptul mesianice ca: Sotir (salvator,

ilor), BinefEcf,tor, "Cel ce s-a arttat", adicf, "zeu yd"zttt',. Astfellrrlr al lV-lea al Siriei gi-a adiugat supranumele de Epifanes, adicd

ttt'iltnt, Ydzut".771

Vr,rr (,1r. Marcu, art.cit.,p.268

Vszt A. llobert..., op.cit.,p27

1'l llryrlqn.. p.28.

lltr,ltn

Page 149: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

290 Stelian Tt

Astfel de tendinte de zeifrcare se manifestl gi inconducitorii romani. Lui Octavian Augustus i s-au ridicaf de

temple in mai toate regiunile orientale ale Imperiului: in Asiacetalile mari sau mici rivalizau, chiar, in zelul lor de a arilta,ridicarea de sanctua"re lmpdratului, atagamentul lor profund

acesta.T'z La Roma ins5, se manifesta o oarec:tre rezervd

hiperzelul divinizator al asiaticilor. Totugi, intt-o pirmd, fazA,

hotirige ca geniului protector al Cezarului si i se aducicultice. Dupf, moarte, tot prin edict senatoial, Cezarrul insugi

consacrat gi ridicat la rang de zeu. Astfel, dupf, asasinarea sa in44 i.H., senatul l-a agezat pe Iulius Cezar intre protectorii diviStatului TT3

Dar inceputul odatl ldcut, s-a alunecat vertiginos spre

ilariante, Cultul geniului Cezarulti se transformd destul de

cultul Cezarului viu. O pauafr nebuni gi crudfl de specia abjectd.

Caius Caligula, pretinde sf, i se introduci statuia in templulIerusalim. Numai reaclra unanimi gi hotir0ti a iudeilor, tem

citre legatul Petronius qi intervenlia in&dmeatfl a regelui

Agrippa I pe l6ngi impf,rat au putut opri aceast6 i

profanatoare.ll4 Mu tArz:r,t, smintif, ca Nero qi Domifian se

intitula pompos "Divus". Mernbrii familiei imperiale sunt iei, postum, in numirul zeitdlllor.

Bineinteles ci ronanii inqiqi nu credeau cf, impiratul este

Astfel, in cultul impiratului ei nu vedeau nimic altceva decflt

principiu unificator al popoarelor, atilt de multe gi variate,

intre granilele imperiului. Nu aceeaqi era insd gi pozifia unui Cali

Nero sau Domilian, care, intr-o epoci in care rolul senatului

"' Ibidr^, vezi gi Ed. l-ohse, op.cit.,p.160-16i.77t Iuliu Cezar a fost cinstit ca un adevdrat zett. El avea spre exemplu templul

preolii sdi gi s5rbitorile sale (Vezi A Robert.,., op.cit.,p.28.114 Yezi.Gr.T. Marcu, afi.cit., p.269.

Lumea Greco-Ro mand tn Epo ca N ou lul'l'eslame nl 291

tc mihila! s-au llcut cu uqurin!6 aclamali ca zoi qi eu qfunl el

sil se creadl zei. Domilian, de pildf,, se prezcnta co rrDOmn ;l" (Dominus ec Deus) in fruntea tuturor edictelor po car€ le

irr aceasti atmosferi de totali abdicare in fala capriciilor unor

li impurpurali, numai creginii otteazh s[ se punl do-a

iqul nemisuratelor pretenlii de divinizare ale Cezarilor. Pentnt

lltlrrrile de "domn" qi "mdntuitor" pe care gi le arogau cezarii erau

ii, ele cuvenindu-i-se numai lui Hristos. ConJlictul era

il, avdnd sd fie violent gi de durati. Cartea Apocalipsei sti inscns mirturie despre crancena ciocnire dintre tdnS.ra Biserici

lrrfi gi forla imensa a Cezarului autodivinizat. Apocalipsa ilftt pe Cezarul de atunci, Domifian, ca pe instrumentul docil al

rivirii satanice tap, de marqul triumfal al Impdrdliei luiVreme de trei veacuri, au curs valuri de sdnge qi

nrl sfinleniei creqtine s-a umplut pdni la refuz cu eroicele

ale refuzului de a substitui pe viul gi adev5"ratul Dumnezeu

ilor romani. Ecoul indignarii gi protestelor 1or impotriva acestui

rllsunf, pind azi in cartea Apocalipsei. (6,9-11; 13,2-17;20,4).

zul creginilor de a aduce jertfe la altarele pigdne$i ale

rului salvator" gi ale "zeitei Roma" a fost urm[rit gi sancfionat ca

dc stat (inaltd trddare,laess majestatis).

in perspectiva istoriei spiritualitS]ii omeneqti, lupta

irrrsmulrri impotriva cultului imperial reprezitti un formidabil

I lrozitiv. Distinclia intre respectarea autoritSlii gi divinizarea ei a

nllnnati cu un eroism care constituie una din marile glorii ale

1't\

irrismului.

Page 150: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

]TJ DAISMUL EPOCII NOULUI TESTAMENT

Ln inceputul erei creqtine, lumea iudaici, dintotdeaunaqi animati, at0t in interior, cdt qi in afard,, afost str6bltut6 $i

ugitatl de diferite curente, at6treligioase, cdt gi politice.Itrdoismul nu este o excepfie in ceea ce privege tendinla umanl

religios, deqi coeziunea lui a fost mult mai mare dec6t areligii din lumea romanf,.

Moise gi, in general, profetii, s-au strf,duit si apere gi siunitatea poporului iudeu, stdruind asupra pishnrii

a credinlei monoteiste gi a respectdrii tradi[iilor strf,mogegti

4. r -e).

Oin picate, Israei n-a luat aminte intotdeauna la aslfel de

ti gi indemnuri venile din partea unor oameni cu o

autoritate morald, ceea ce a dus la compromitereasalc, apar0nd diferite gruperi gi partide religioase antagoniste,

lu oonstituit factorul prim in f6rdmifarea vielii politice, religioaseiudaice. Deqi toate grup[rile religioase din iudaism erau

Legii, ele aveau o varis[ate de orientf,ri, de la liberalism laisrn qi de la misticism la oportunism politic.

l. Principalele gruplri religioase

u) Fariseii ("cei alegitt, "cei separafi", "cei selectionatir')

(lca mai mare gi mai inlluenti gupare religioasl a Nouluinorrt a fost cea a fariseilor.T'u Sub acest nume ei intrf, in istorie la

vrorne dupi epoca Macabeilor, astfel ci in timpul lui Ioan

prof. dr. Grigorie T. Marcu, Mediul de apailie, p259 Ed. Lohse, op.cit.,p 53 urm.

al cd4ilor Noului

Page 151: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

294 Stelian T,

Hircan (135-105 i.H.), c6nd au exercitat o mare influen{d,

de sprijinul poporului, ei erau bine delimitafi in cadrul i

pare totuqi cd nucleul acestui partid, ca de fapt gi al eseni

constituit in timpul rizboaielor macabeilor, in gruparea

sau "pioqilor", grupare constituitd cu pulin timp inainte de

rf,scoalei macabeilor, tocmai pentru a rezista in fata elenismului

menline tntactit religia mozarcd. Faptul c.5 fariseii nu sunt ami

Vechiul Testament este un indiciu ci ei au apirut dupiperioadei biblice vechi testamentare, respectiv dupi sec. IV i.Hr.victoria deflnitivd a Macabeilor impotriva sirienilor, fariseii au

aldturi de cei dintdi, dar numai pdnl in momentul in care ace$ia

asumat, pe lAngi puterea politic[ qi demnitatea religioasd

funcfia de mare Arhiereu, dupi anul lO5 i.H.177 Acum ei au

opozilie fald de noua dinastie a Macabeilor sau flasmoneilor,

socoteau ci vederile profane gi ambiliile mondene ale acesteia

in contrazicere cu demnitatea arhiereascf, uzurpati pe nedrept.

intr-un mod foarte deschis fariseii s-au arifiat

Hasmoneilor pe wemea domniei lui Ioan Hircan I (135-105), a

succesorilor imediali ai acestuia la tronul Iudeii -

Aristobul, a ciror cruzime i-a tulburat foarte mult. Atitudinea

va schimba ins[ dupf, moartea lui Alexandru Ianeu, c6nd so]ia

acordd mari favoruri lbriseilor, in schimbul luirii sub protecfe ai

doi fii ai Alexandrei, care au gi devenit - unul - rege, iar

arhiereu.

Profitdnd abuziv de starea privilegiati ce li s-a creat, fariseii

dedat la rdzbtnilri;i pedepse impotriva acelora care i-au

wemea lui Alexandru Ianeu, fapt care i-a instriinat pe multi care

atunci nutreau sentimente favorabile ta,tn de ei, fiind socotifl

principala catzd" a pierderii autonomiei iudaice, prin intervenfia

Iudaismul Epocii Noului Testamenl

poi in treburile interne ale statului iudaic, in urma rc?nlolgEffll€frtc intre Hircan II gi Aristobul, neintelegeri de carc farholl n.au

xl rilini.778

Dupi acest episod fariseii aproape cf, dispar de pe scona vlefil: gi religioase iudaice, urmdnd sd reintre din nou la urcaroo pe

rr lui Irod cel Mare (anul 37 i.FIr.), c[ruia aarcfizat sd-i acordede fidelitate. Fa,tit de acesta $i fala de stipdnirea romantr oi

plactica o rezisten!f, pasiva, evit6nd insd a se l6sa antrenati ?ntr-odcschisa impotriva acestui uzurpator qi a stapAnirii romane peol o reprezenta, atitudine care le-a atras din nou simpatialui Fariseii se tineau insl la distanfi nu numai fali de cei aflali

putorc, ci gi fa![ de masa poporului, pe care-l numeau cu disprefIrilaret", adicl "oamenii t[rii", "poporul de r6nd,,, care ,,nu

Legea" (In. 7,49), ei socotindu-se oamenii Legii prin

[[. De aceea gflrparea lor a atut un caracter eminamente

Numele de farisei derivi de la verbul "paras" care insemneaztr

lolrnra", "a distinge", ei fiind separatigtii sau puritanii iudaismului,ro lbreau de orice asocieri rele, cf,utind si dea ascultare deplini

ri precept din Legea scrisf, sau orald.1le Spiritul de separafie at6t

Epccitic fariseilor a inceput a se manifesta inci la er,reii revenifi dinItrl babilonic, in anul 538 i.tft., ci)re se manifestau cu dispre! qi

rosprngere fa+fi, de pigdnii instalali in cet[file gi oragele lorilo. dar gi fala de conalionalii lor, pulini la numir, rimagi in !ard,,

tH(r i Hr.. c6nd Nabucodonosor a deportat marea majoritate a

Iiarrseii se recrutau drntre toate clasele sociale ale lumii iudaice.

irrlotdeauna au fost un grup minoritar. Pe r,remea lui Irod gruparea

Hr rlrlrul a fost trecut, cu concursul lor, din mAinile lui Hircan lI in cele ale luiArlrrrlrrbul (Cf D. Abrudan gi E. Cornifescu, op.cit.,p.333).

tl {', 'l'cnney, op.cit..p.97111 Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan

ttrheologie biblicd, p 332.Ei Diac.Prof.Dr. Emilian Co

Page 152: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

296 Stelian Tofand

fariseilor numira in jur de 6000 de aderenti,78o ins[simpatizanfilor, declarafi sau in secret, era cu siguranfi mult mai

Pentnr a putea cineva si se intituleze ct titlul de "fariseu'l

faci parte din aceasti asociagie religioasi, el trebuia sicunoa$tere exac.i a Legii mozaice, a prescripf,ilor ei, precum

tradiliei orale, gi si se distingi printr-o implinire minutioasi a

preceptelor Legii.

Scrierile rabinice arutil cA adesea problemele indi

respectarea minu,tioasa a Legii trldau o cazuistici rafinati inpopulaliei evreiegi in Babilon.

Fariseii se remarcau in mod deosebit prin

amdnunjittr qi precisa a Legii lui Moise 5i a "tradif,ilor (

bf,tr6nilor", adicd a interpretirilor nescrise ale Legii (Torei). Insi

cu care fariseismul sustinea valoarea traditiei orale

deopotrivi forja qi sl[biciunea sa. Pe de o parte, ea

posibilitatea adaptlrii Legii diferitelor imprejuriri 9i

schunbitoare ale vielii, pregitind spriritele pentru accqltarea inoi, ca cele privind nemurirea personali, judecata obgteascf,,

existenla ingerilor, a providen1ei,781 care, dupf, ei, nu

libertatea umani, dar pe de alti parte, acelagi ataqament al lor

tradilia oralf,, cireia ii ofereau aceeagi autoritate ca qi Torei, i-a

robii ei, viafa lor religioasi ajungAnd o servitute intolerabilf,.

Era aproape imposibil pentru un fariseu de a-gi pirisia-gi servi hrana sau de a intreprinde orice alti acfune fard a

una din infinitele prescriplii legale gi pe care ei ingigi le-au fi

7to A Robert, A. Feuillet, op.cit.,p.69181 lbidem,p.77.7r2 lbid"*, p.70, Kaufmann Kohler enumeri intr-un articol al seu qapte tipuri

t'ari sei care repr ezeriz:o exlremele :

. Iudaismul Epocii Noului Testament .. lU?

"Vaiurile" pe care li ie adreseazd M6ntuitorul amintore c0tovEcxtrcme de deformare de citre ei a invf,!f,turii dumnezolofll prln(tradifia) 1or" lnainte insf, cu numai citeva zile de patlma So,

n pronuntat teribilul rechizitoriu impotriva lor. De gapte orl Elcgte invinuirile Sale, incep6nd totdeauna prin formula: "Vai

ctl rt urarilor gi fa ris eil o r fEtamici ", repro gdndu-le :

l. CI inchid gi pentru atf i imp5r5lia cerurilor, dupi ce ei ingigirll itt ca.

I Cl[ stribat marea qi uscatul pentru a face un prozelit, pentrusil facf, din el un fiu al pierzarii.

j. Ci suslin ci jurimdntul fEcut pe templu sau pe altar este

in timp ce jurf,m0ntul fEcut pe aurul templului sau pe jertfa de

ostc valid.

4. Ci dau dajdie din mentl, mirar qi chimen. dar nesocotesc

lca ;i milostivirea.

t C[ spali cu multd grija vasele pe dinafard, dar ignorisufletului.

6, C[ poartl grijl exagerati de cele dinafar[, iar cele dinliuntruesc. In acest sens Iisus ii aseamf,nf, cu nigte morminte

lle pc dinafar4 dar pline de putreziciune pe dinliuntru.

l,'rrr iscul "agteaptl pufin", care cerea cuiva sd-l aqtepte pdnd cAnd fbcea o faptd

I trr iscttl "orb", care se accidenta c6nd se lovea de weun zid pentru c6 igiIrrrlr:r ochii pentru a evita sE vad6 weo femere.

{ lirrr iscul "cap plecat", care umbla cu capul aplecat pentru ca nu cumva sE

nltEr,t vc rspjta care sd-l alragd

I l,'irr isctil "care socote$te intr-una", care igi num5ra intr-una faptele bune, ca sd

Ytrltt Llircit ele compenseazb eqecurile sale

li l,rrt iscul "temitor de Dumnezeu", care, la fel ca gi Iov, era cu adevirat drept.

? lirr l;cul "iubitor de Dumnezeu", la fel ca gi Awam. (Cf. Kaufmann Kohler,r I n r r sci i ", in Jewish Encyclopedia, TX, 66 -666, Ierusalim 1 971 ).

1. Fariseul "llud5ros", cere lEcea paradd inaintea oamenilor cu faptele lui buns,

Page 153: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

298 Stelian T,

7. Ca zidesc Ai impodobesc mormintele profelilor, pe

ingigi i-au persecutat gi i-au trimis la moarte. $i Mantuitorul inc

aspra sentinti: "$erpi, pui de vipere, cum vefi sc[pa de

Gheenei?" (Mt.23, 1 3-33).

Preocupafi in mod deosebit de a-5i conserva propna

influenji fariseii au devenit duqmanii declarali ai oriclror

gi-ar fi cdgtigat stima sau simpatia poporului' Astfel conflictul

qi Iisus era inevitabil. Preocuparea lor de cipetenie era numai

intinde curse lui Iisus 5i a-l prinde in cuv6n! de unde si

apoi discredttarea, comprorniterea gi condamtarea in fa,ta

spre exemplu intr-o capcani provocatoare, ei L-au intrebat dacl

ingiduit a repudia o femeie pentru indiferent ce motiv' Erau

r[spunsul Sf,u negativ 5i in consecinfi de posibilitatea de a-L

contradicfie cu Legea lui Moise, care a afiorizat divorful chiar

motiv anume (Matei 19, I-9, Mc. 10,2-11)' Iisus nu intrf, tn

ispitirii lor, ci Ie repeti sentinla din predica de pe munte ""'oricint

ldsa pe femeia sa, afard de cuvdnl de desfrdnare' o face

sdvdrqeascd adulter Si cine va lua pe cea ldsatd sdvdrSeEte

(Matei 5,32; Lc. 15,18), pundnd, astfel, fati in faJi' intr-o

ireconciliabill toleran]a in privinla divor]ului, cu imperfecfiunea

mozaice gi cu impietrirea inimii iudeilor'

Predica de pe munte confne, de altfel, condamnarea

formalismului fariseic: "Adevdrat vd zic voud: dacd nu va

dreptatea voastrd mai mult decdt a cdrturarilor Si fariseilor' nu

ludaismul Epocii Noului Testamenl-]22

Vhrlil raportlrii la Lege qi la ajutorul lui Durnnezeu nocos0r 1ll

omului. Mu1!i ajunseseri sd creadf, c[ omul so putoa

cl insuqi, prin stricta observare a Legii. Sledul Apostol Pavol,

fuscse el insuqi fariseu, ddndu-gi bine seama c[ o ?mpliniro

ttti a Legii era imposibili (Rom.cap.7),ru ezitd si decline c[ nicinu lin Legea intru totul: "...tu care te lauzi cu Legea, tlSti pe Dumnezeu, prin cdlcarea legii!" (Rom.2,23).

Dar in ciuda faptului cd manifestau pentru poporul de rdnd

i dispre!, din pricina ignoranlei sale tn cele religioase, fariseii se

de suficient prestigiu pentru a exercita o influenfa de loc de

in seam5, asupra maselor. RAvna lor pentru Lege, inillimealui lor religios, conduita lor ce se voia exemplari erau motive

te pentru dobAndirea unei astfel de influen1e.783

insugi Sffintul Apostol Pavel va putea si se refere Ia situalia sa

dltriririte de convertire cu cuvintele'. "...dupd lege fariseu... in ce

lc dreptatea cect din Lege, fdrd prihand fn vietuirea mea"

lp 3,s-6)

in plus, atitudinea 1or independentil fali de autoritatea romanipc placul poporului. Totugi, ei erau departe de a fi extremigti in

scns, opundndu-se ideii unei revolte antrromane.

l)ar, intr-un oarecare sens, trebuie recunoscut faptul cd fariseii

Iuu totugi increderea pe care le-o acorda poporui de r6nd, cici,vdr ei vor fi cei care vor salva iudaismul dupd marea catastrofl

rralrl din anil 70.784 Cu toate c[ principala lor preocupare era

ci nu disprefuiau deloc cultul de la templu. Astfel cI atunci c6nd

l'i distrus, ei vor $ti si reconstruiascl edificiul religios a1

nului numai pebaza Torei. in timpul domniei lui Irod ldumeul,

rul lor se ridica la aproximativ 6000.785

l'l A. l{olrert, A. Feuillet, op.cit.,p.77.

lht,l,'ttt.

t'l lrrsif'Flaviu, Antichitdli iudaice, XYTII,2,4, dupd Gr.T. Marcu, Mediul de

nlrtt'ili<t, p.259.

Page 154: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

b) Saducheii

Originea numelui lor este incerti. Cea mai marespecialigilor socotesc cf, numele lor trebuie pus in legf,turi cuarhiereu Sadoc786, contempora.n cu regele David (II.Reg.g,lSolornon (sec. X, i fft.), QII Reg 2,35) ai cdruiexercitat funcfia arhiereasca pdni in timpul regelui sirianEpifanes (17 5 -l 64 i.Hr. ).787

Acest nume gi l-au atribuit ei in5igi, din dorinla de a se

scutul faimei unuia dintre personajele celebre ale trecutului,pentru a da o justiflcare pretenliilor de a se bucura de odrepturi qi avantaje.

Ca grupare organizati, saducheii apar insf, destul deistorie, in timpul domniei lui Ioan Hircan I (135-104 i.Hr.)."tfomat un partid compact qi numeros ca cel al fariseilor,fiind alcf,tuitf, numai din aristocratia sacerdotali, respectiv dingi marile familii preoleqti (F Ap 5,77).78e Totugi, un marepreofi din cetele de rind nu au frcut parte din gruparea

ceea ce ne indrept6feqte si presupunem ci n-a existat o

absolutl intre preolia iudaici gi gruparea saducheilor.

'uu Cl A. Robert, A Feuillet, op.cit., p.7j.

'u' Exista in special 4 teorii cu privire la originea saducheilor. MH. Segal,

pe Welhausen, a considerat ci au fost in principal rur partid politic, derivatelenigtii iudaici G.H. Box, urmAndu-l pe Seiger, crede cd au fost o

religioasi 9i cd unii din scribii descriqi in Evanghelii au fost saduchei.

Finkelstein crede c6 ei au lost un corp aristocrat nrral, in opozilie cuoriqeni. f.W, Manson crede cd ei erau la origine reprezentanli ai aparatului

stat (Cl.Dicfionar bibkc, p 1 1 43).73s Vezi A. Robert, A. I'euiilet, op.cit.,p.73.7se Iosit Flaviu , Antichitrisile hrdaice, XX, D(, 1 , dupd Pr. Prof. Dr. D-tru

ti Diac. prof. dr. E. Cornifescu, op, cit., p,338.

Iudaismul Epocii Noului T'estament :l(ll

l)rczenta saducheilor se face remarcat4 ca $i cea a fuireilor, tn

Macabeilor, cand in confruntarea deschisf, dintre partldulgi dinastia macabeian , saducheii au fost de partoa

or, fapt care le va aduce multi suferinli, intrucflt sub domniarci (76-77 i Hr.), solia lui Alexandru Ianeu, fariseii devenind

ici, vor intreprinde o serie de represalii contra saducheilor,

-i pe mulli la moarte.Tno

Dc fap! conflictul dintre cele doui grupiri era inevitabil, ele

-se considerabil, at6t prin condilia sociald a membrilor lor,

fl prin inr,'afiturile pe care le profesau. Fariseii apartineau, in

, clasei mijlocii, in timp ce saducheii se recrutau din rAndurile

i aristocralii sacerdotale. Fariseii pretindeau si domine prin

cunoagtere gi pietate, in timp ce saducheii frceau caz de

sdngelui qi de situafa 1or socialf,; fariseii erau progresigti, in0c saducheii erau conservatori; fariseii cf,utau o imbunititire a

rcligioase a poporului, saducheii se lineau insl departe de popor,

lndu-se numai de adunarea gi de ritualul templului.

Sub lrod cel Mare qi procuratori, neacceptati de farisei,

lrcii dobAndesc aflrmite avarfiaje, indeplinind in acest timp

ralele sarcini religioase. Politica a fost principala lor rafiune de a

irtend de aici cel mai insemnat profit

Ruina nalonald iudaicd de a cirei ca,uze ei n-au fost strdini, a

tnot incheierea profltului, dar gi rafiunea lor de a fl.7e1

irr ceea ce privegte doctrina pe care o profesau saducheii, ei nu

iru ca nonna de credinli decdt Scriptura, iar Legea clreia iio interpretare strict literali, insemna mai ales cele cinci cirli

Iui Moise, din care ei relineau cu deosebire ceea ce se referea la

rc gi la jertfele de la templu. Tradilia orald o respingeau aproape

tlesrlvdrgire, in consecinli, respingeau existenla ingerilor, negau

lhr,lrn.

t'l ( Jr.'L Nlarcu, art.cit., p.260.

Page 155: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

302 Stelian T,

invierea trupurilor, nemurirea personala, risplitirea ve$nicA,

pedepsele veqnice. (Fap.Ap. 23,8).7e2

Saducheii respingeau in egali misurf, 5i providenla di

inviland cf, depinde numai de om sf, aleag[ binele sau r6u1, fi

fiind liber si se orienteze in direclia voilf,. Dumnezeu

nici o influen!f, asupra conduitei umane. E1 s-a aritat

propriul s6u popor, pe care l-a abandonat sub dominatie strdintrl

domeniul moralei, atAta timp cAt pentru saduchei nu exista

personali, reprezettan conceplia cd avdndu-se in faj[ numai acel

via15, trebuie ca omul si profite de tot ceea ce i se oferf, spre a trlimai bine. Aceasta conceplie s-a reflectat mai ales in atitudinea

concilianti fali de stf,p6nirea romanf,, a cdrei dominafe au

cu ugurinfd, situalie din care au gtiut sf, tragi maximum de profit'

insd, a merge pflni acolo, in politica lor fa![ de ocupantul striin'

colabora deschis cu procuratorii, ei se strf,duiau totugi, deschis'

evite orice atitudine violenti sau conflict deschis cu romanii, izvi

din sfinul maselor PoPulare."'Din acest punct de vedere, vedeau in Iisus mai ales

rauvoitor, care ciuta sf, tulbure ordinea stabiliti de romani 5i

putea oricand atrage furia aceslora impotriva naliunii iudaice. Er

uneiastfeideimpresiidinparteasaducheilor,inlegf,tur[Mdntuitorul, il gisim in Evanghelia dupi loan" "Deci arhiereil

/ariseii au adunat sineclriul qi ziceau: Ce .facem, pentru cd Otl

acesta sdvdrqeSte multe minuni? Dacd-L ldsdm d;a, toli vor crede

El ,Si vor veni romanii Si ne vor lua qi lara Si neamul' Iar Caiafa'

clintre ei (,saduchei n.n.), care tn anul acela era arhiereu' le-a zis:

nu $tili nimic. Nici nu gdndili cd este mai de folos sd moard un

pentru popor clecdt sd piard tot nearnLrl" (11,47-50)' O astfel

atitudine nu le-a atras evident simpatia popularfl, ei exercitAnd,

1e2 Yeziamdnunte A Robert, A. Feuillet, op'cit',p'14

'er Cf. A Robcrt, A. l'euillet, op.cit.,p13

Iudaismul Epocii jtroului Testament 303

prr:a pulini influenla in domeniul vietii morale qi religioase. Agatxplicfl faptul c[ atunci cand templul gi cultul de la templu vor

. va dispirea qi raliunea de a exista a saducheilor.

t) Esenienii

lstoricul iudeu Iosif Flaviu vorbege de esenieni ca de a ,'treia

ljlozofiile" sau qcolile de gindire er,reiegiTea, dupd cea aor gi saducheilor. Tot dupf, informaliile acestui istoric se pareicnii au apirut in istorie sub domnia 1ui Ionatan 160-142 i.Hr

ptohabil, provenind, ca gi fariseii, dintre "hasidimii', epocii

Irr privinta numirului lor, Filon din Alexandria inform eaza cdnrca lui aceasta se ridica la circa 4.000 de persoane qi ci locuiau

qi oragelele Iudeii indeletnicindu-se cu agricultura, dard mult timp insf, studiului comun al moralei gi problemelor

rrrsc, inclusiv interpretarea cirlilor sflnte. Tot Filon interpreteazaIrirca lor ca insemn0nd "piogi", aducdnd la cunogtinfi qi faptul cd.

rii respectau cu scrupulozitats pvitatea ceremonialI, defineau

lttoprietltile in comun, nu aduceau jertfe de animale, practicauul,"t nu def,neau sclavi, se ingrijeau de aceia dintre ei care nu

li)dvl,,, Antichitdli iudaice, 18, 78-22, dupd, Dicfionar biblic, p.411. Texteletulcritoare ia esenieni din lucrarea lui Iosif Flaviu pot fi gdsite in extras lat'e l)upont-Sommer, Les ecrits esseniens decouverls pres de la Mer Morte,

ri I 9ttt), p.36-47. Informalii detaliate qi complete cu privire la gruparea esenianEi\lhanasie Negoi!5, Manuscisele eseniene de la Marea Moar.td. Biblioteca

litrfrrlis, Bucuregti 1993 qi Dd. Lohse, op.cit.,p.59.

lltrrl l"laviu se pare c[ cunoagte o gnrpare de eserrieni care ingdduiau totugirr irr, probabil, chiar practic6nd-o. (Cf Iosif Flayiu, Rdzboiul iudaic,n, yIIl,

, I .)( ) I I,VUI 1 3, 160 dup[ Ath. Negoifi, op.cit. , p.171

Page 156: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

304 Stelian T,

puteau lucra din cauLza bolii sau bf,lrAnetii, nu frceau juluau parte la activit5,li militare qi cultiv'au, in general, toate virtu

intre cauzele care au determinat aparilia acestei

numdri, in primul r6nd, decadenla clerului de la templul dinSe cunoage cf, inci pe timpul regelui sirian Antioh al [V-Ieao mare parte dintre preofi, in special cei tineri, se

tradiliile iudaice strdvechi, acceptdnd inlluenle shiine, maielenistice. Astfel, se ruginau de circumciziune, iSi

indatoririle sacerdotale pentru apartictpa gi chiar a concura lajde pe stadioanele pdgdne, care apiruser[ gi la lerusalim. lnregii sau parinlii Macabei, din rindurile cdrora a fdcut parte gi

Hircan I, au comasat in persoana lor arhieria gi regalitatea, fapt

dus la compromiterea frrnctiei arhiere$i ca urmare a abuzurilor

din funclia regalitifii. in fala unor astfel de situafii, esenienii,

legf,tura cu iudaismul oficial, reprezentat de preolii de la

ales o viali retrasf,, grupAndu-se in mici comunit[fi, cu reguli

cu avere comunf, gi mese sacramentale.

Cdt privege procedura intrdrii in comunitate gi de inifiesenienilor, dupl informa$ile lui Iosif Flaviu,lel aceasl;a )

perioadi de 3 ani de noviciat. Dupd un an de noviciat cu purtarea

a hainei grupirii, candidatul era admis la ritualul purificirii in aptr,

la masa comunf, a comunititii. inteleasl ca simbol a1 initieriinu era acceplat dec6t dupf, trecerea a incf, doi ani de novicr

inainte de a trece de la noviciat la statutul de membru,

"u Filon din Alexandria, Quod omnis probus liber sit,75-91, dttpd DicSionar

p.411, gi Mitropolit Tit Simedrea, Sf.Ioan Botezdtorul tn lumina

de la Qumran, in rev.S.T 3411958, p.142.

losif Flaviu, Rdzboiul iudai c, Il,YIIl, 7,73'l -139 dupE Ath. Negoi{i,eseniene..., p172-773; Mitropolit Tit Simedrea, art.cit., p.744-145 qi

Rolrert, A. Feuillet, op.cit., p.76-77.

Cf. Edward l-nhse, op.cit., Gottingen 1980, p.60-61

_ Iudaismul Epocii Noului Testament __l1l!"s[ depunf, mai multe jurlminte solemne, dar infricogfltoaro,

0ar0 se angaja sd cinsteasci dupi cuviinl5 pe Dumnezeu, s6 to0u dreptate fala de oameni, sd nu inqele pe nimeni, s[-i apcre po

[i gi sd-i deteste pe cei rdi, sd nu mintd, si nu fure $i se nusecretele comunitilii. "Cei ce doresc sd intre fn secta lor -

losii'Flaviu - nu sunt primili numaidecdt... Acela care faceclc infrdnare este tngdduit, dupd un an, sd ia parte la botez tn

Itnrte curatd, in vederea curdlini, dar nu e primit la ospdlull)upd o incercare de incd doi ani, dacd e a/lat vrednic, e

ln cin...Cei prinSi tn greSeli mici sunt alungali din cin...,,.1ee

Dupf, informatiile aceluiaqi istoric, ziua esenienilor incepea

dc risaritul soarelui, cu rugf,ciunile de dimineatd, adresate

i "ca gi cum l-ar implora si risar5".800 Apoi fiecare igi lua insarcina incredinfatd, sub ?ndrumarea unui supreveghetor gi

;r0nlr la amiazd, cdnd membrii cornunitdlii se irnbf,iau gi luau

lu o masf, comund simplf,, dupf, care continua lucrul pdnil0I

Hippolyt nu spune nimic despre rugiciunea adresatd de esenieni

i dimineafa: el spune cd. " ei stdruiesc in rugdciune din zori de zit'o,\'lesc nici un cuvdnt pdnd cdnd nu cdntd un imn de l.audd lui

liscnienii ardtanun mare respect Torei. Ei flneau cu strignicie latlo sabal trimiteau ofrande la templul din Ierusalim, dar nu

lihliu,op.cit.,IL .VIII, 7,137-739, dupd Tit Simedrea, art.cit.,p.144. 9i Ed.

ttt', op.cit.,p72.

'l'lt Simedrea, afi.cit. p.144 qi Dbsionw biblic,p.412.

fil,/r,lr Obiceiul descris de Iosif Flaviu poate sl fr fost cel al Sampsaenilor, unuirc se poate sd h fost asociat cu eserienii gi care a primit numele lor (Cf ebr.

''soare") de la omagiul adus soarelui care era considerat o manifestare a

79',7

798dlt rrrrliilii

Page 157: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

306 Stelian T,

participau la cultul de la templu, socotind c5 acesta a fost

Ionatan gi urmapii sii, ca unii care auluzurpat demnitatea arhi

Despre esenieni vorbege gi un alt scriitor antic, Pli

BdtrAn, care ii prezinti ca fiind o comunitate situati pe lirmul de

al Mdrii Moarte, undera la Nord de Enghedi. "Ei au locuitnenumdrate generolii - spune el - au renunlat la femei Si la

toqte acestea numdrul lor a fost menlinut tn permanenld,

mu$i oameni veneau in mod obiqnuit qi se aldturau exi

solitare, fiind istovili de viala obiSnuitd".803

Pliniu se referi de fapt la comunitatea de la Qumran, unde

fost descoperile importante ruine ile aSezfuii eseniene. Pe

acestei comunitili, Pliniu ii numegte, agadar, "esenieni". De

pentru marea majorilate a cercetltorilor contemporani nu existiindoiali cd aSezarea de la Qumran adipostea o comunitate de

degi acest nume nu apare in documentele descoperite aici.80a

Slpdturile arheologice fEcute in anul 1951 5i in anii 1954'

in c0mpul de ruine de la Qumran au scos, intr-adevir, la ivealf,

unui locaq cum nu se poate mai potrivit cu nevoile unei

eseniene. Clf,direa fusese inzestratL cu inclperi pentru

obgtii, cu cisterne pentru spllarile zllnice, at ttapezA pentru

sfhnt luat in comul, cu inclperi cu mese qi c[limdri pentru

cirfilor sfinte etc. LAngn chdire s-a aflat 9i un mare cimitir

resp ectivei comunitSlii eseniene.

sor Vezi Pliniu cel Bhtrfln, Histoia naturale, V, 17, dupd Mtrop. Tit Si

art.cit., p.143 9i Dicfionar biblic, p 411.

8oa Numele de "esenieni" dat comunit[]ii de la Qumran apare numai la Filon

Aiexandria (Quod omnis probus liber sit 75-91) 9i Iosif Flaviu (Rdzboiul

119-161). Vezi Eduard Lohse, (Jmwelt des Neuen Testaments, p.59 9i

Lagrange, Le Judaisme avant Jesus Christ,Puts 1931, capitolul dedicat

eseniene, p307-337 in privir{a identifrclrii guperii de la Qumran cu eseni

t( t7

S{lplturile amintite au scos la iveal[ in posto zoc€ 8rot0ale aceleagi regiuni qi un numtrr improslonnnt do

ise, pe pergament gi papirus ale comunitafii de la Qumran, il$uprindeau fragmente din mai toate cirflle Vechiului Testamont

ou exceplia cirfii Esterei, Tobit 5i inlelepciunii lui Sirah.Eos

('ltldirea care adf,postea comunitatea de la Qumran s-a zidit tn

lui Ioan Hwcan (135-104 i.FIr.) qi-a diinuit, dimpreun[ cu

ilatca, pdn[ in anii 68-70 d.k,, cind a fost distrusi in intregime

ile romane, in timpul rf,zboiului iudaic.

('Ct privegte insi soarla esenienilor dupd iazboiul iudaic 9i

lerusalimului din anul 70 d.Hr., pirerile qumranologilor

gfupatp, in general, in jurul a douf, teze:

ru) tcza dispariliei complete a esenienilor dup[ anul70, susfinuti

nl[ii de M. Simon806 gi S. BaronE07.

tr) teza trecerii esenienilor la cre$inism dupi anul 70, incetdnd

il1 rnai existe ca sect6 separati. in acest sens O. Cullman8o8 5i

, Milik8oe susfin ideea ca dupi imp[rfirea comunitSfli de la

n, dupa anul 70, rf,mi5ilele comunitilii au fost asimilate de

grupurile cregtine de la est de Iordan, care au suferit cu timpul tot

rlc influenle sincretiste. 810

I)r.dr. Athanasie Negoili este insi de pdrerc ci dup[ anul 70

cscnienii n-au dispf,ru! ci ;i-au continuat existenla timp de

vr,zi ,l,it simedrea, art.cit., p 141; Magistrant Sibhduq loan, Descopeiile de la

llrtn,rt N[oand si raportul lor ctt Noul Testament,in rev."studii Teologice", rir.3-4,

lUtrr, p,220.

M, Slmtrn, Les sectes juives, in "studia Patristica", Berlin 1957, vol l, p'528 urm'

l, llrtrrrn, Histoire d'Israel,tom II Paris 1957, p.659 urm'

ll,(,ulmann, The Significarrce of QunranTexts,inK. Stendahl, The Scroll andthe

N l . Neu,York,1957,P.32-35-

,l l'. Milih Ten years of Discoveries in the wildemess of Judaea, London 1963.

llrr rrrport intre esenianism gi cregtinismgl primar vezi' la Constantin Daniel,

l)rrttiutii Si Biserica pimard,irrrev. "S T.", nr. 9'70,1974,p'707-777'argumente in acest sens, vezi qi A Robert..., op.cit.,p.79-80.

Page 158: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

308 Stelian Tofand

secole, "translfbrmdndu-,se cu timpul tntr-o sectd iudaicd, care e

Si azi"811 . Durtre argumentele sale amintim cabva:1. Esenienii erau protejafi de regii din familia lui lrod cel

qi astfel implicit de citre romani. Din acest motiv ei au fostde contemporani "irodieni", fiindcd se agezaserd,la adiposfulirodieni.

2. Apailia pe la mijlocul sec. II d.Hr. a secteloriudaice care profesau unele doctrine observate numai de

precum: celibatul obligatoriu, oprirea de la consumul de

genealogiile angelice etc.812, duc la concluzia conservdrii eseni

a doctrinelor lor qi dupi anul 7O d.H.

3. Sf.Epifanietl', care a foait ins sec. IV d.Hr., vorbege de

"oseenilor" ca r4efuind dincolo de Iordan, dimpreunf, cu altecea. anazareeilor, sampseienilor ;.a. de a c5.ror existenld se

sec. fV qi V d.H.s1a

Documentele descoperite la Qumran sunt de cea maiimportanJa nu numai pentru inlelegerea miqcirii eseniene, ci $iinfelegerea Noului Testament. Veacul care a precedat imediatIui Iisus Hristos reprezintil o perioadi relativ obscurf, a istoriei iTextele descoperite la Qumran ifl 1947, gi dup6 aceea, au ridicatoarecare misurd vf,lul care umbrea aceasti penoadi. Spre

documentele de la Qumran pun in luminf,, printre altele, unnecunoscut pdn[ acum al teologiei iudaice, anume un

8r' CL Ath. Negoild.,Manuscrisele e"seniene... ,p 176.BI2 Cl.Iosif Flaviu, Rdzboittl iudaic, 77,'ViI.I, 7,142, dupd Ath- Negoifl,

p.777.813 Panarion, Erezia a XD(-a, ir "Ancoratus tmd Panarion" herausgegeben von

Hall, Band 1, Lerpzrg 1 9 1 5 " p 2) 7 -224, dtry:a Ath. Negoi[I, op. c it., p. 17 8.

3I' Amenunte in legdturd cu aceste argumente gi cu altele neamintite, vezi Aop.cit.,p 176-180

tli,s'm81s, care deosebegte douf, duhuri, cel aI lui Dumnozou gl col ilVeliar, adrcd al diavolului; lumina se opune intunericulul, rtlt ltt

c6t gi in sufletul omului. Totugi, acest dualism rlmfuoist, caci Dumnezeu este cel care a creat amdndou[ aporto

Ituri. Dualismul acesta iese in evidenp gi pe plan moral: influonfalui adevf,rului apare in practicarea virtutii, in timp ce p[catulca o manifestare a duhului intunericului Lupta aceasta \za avea

tlhrgit, termindndu-se cu nimicirea complet[ a riului gi cu biruinfalor luminii"

intruc6t unele elemente ale doctrinei Qumranite gi ale

izirii sectei oferi multe analogii clare cu cele ale cregtinismului

, s-a pus adesea firesc intrebarea: S-ar putea vorbi de o inlluenliismului asupra creqtinismului? R[spunsul la aceasti intrebare

vom da aici, el constituid subiectul de dezbatere al ultimuluirl din lucrarea de fa!a.

d) Cdrturarii

Cunosculi in Noul Testament, sub numele de ypappareis

trol (experf in lege) sau uopo6r6&sru]'ov (invilttori ai legii)i 16,21; Ltrca 5,17-22, 66; Faptele Apostolilor 4,5;5,34; I Tim.

Etc., formau gruparea aga-zigilor "experti in studierea Legii lui(Tora). Originea 1or se pare ci urci pdnl in timpul lui

on, cdnd pentru prrma oafi in istoria lui lsrael oamenii invdfa]i

ptrrr gtiinla in slujba statului. Dar apaifa lor, datatd" ca grupare

in IsraeL, poate fi socotitd abia dupi exilul babilonic, textulI Cronici 2,55 put6nd sugera chiar ideea reunirii tuturorlltlilor in "familii" qi "bresle".8'u tn epoca postexilic5, cirturarul

irr irr:est sens, J. Carmignac, Nt "Esseniens", inLes Tables duDTC, faso.6,

I )h(,-l277,Paris 1 957.

llrl, !,ohse, op.cit., p 82-83.

Page 159: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

310 Stelian T,

era un om versat in Legea lui Moise, ca Ezdta, spre exemplu,lost gi preot gi cirturar (Ezdra 7,6.11-12 Neem.8,9). Dardevenit in Israel un partid religios gi politic, bine determinat,timpul lui Antioh Epifane, cAnd misurile represive ale acestuiaafectat gi pe ei.

Clrturarii au putut fi int6lnif in Babilon pdni prin sec. Vd.Hr., iar in Roma pAna in ultima perioadf, a imperiului. fnerei creqtine, cirturani exercitau functia de jurigti, moraligi qi

teologi, ei fiind propriu-zis cf,lduzele gi maiegtrii de

iudaismului.*" Mantuitorul Iisus Hristos zice despre ei: "Cfariseii au $ezut pe scaurutl. lui Moise. Deci toate cdte vd vorv ou d, fac e li - I e

S i pdzi li -l e. .. " (Mt. 23,2 -3).

Infonnalii detaliate despre cdrturari individuali aveminainte de anul 70 d.Hr., influenfl mai ales in ludeea, dar prezenliGalileea (Luca, 5,17) qi in Diaspora, ca spre exemplu Gamaliel,al Sf.Ap Pvel (Fap.Ap.5,34-39;22,3), cdt qi dupi anul 70 d.Hr.,dintre ei ajungdnd celebri, ca intemeietori de qcoli, istoria reti

acest sens nurnele a cel pulin doi dintre acegtia - Hillel gi Samai,

au tr[it in veacul I al erei cregtineur8. Mulfl dintre cdrturari au

parte qi din Sinedriul din Ierusalim cu drepturi depline (Matsi I26.3), Dupit anul 70 d.FIr. importanla clrturarilor a crescut gi

mult, ei p6str6nd, dupf, dezastrul de la Ierusalim, in formi scrisd

oralf, qi transmilind cu fidelitate, mai departe, Tora. Mu{i dipretindeau, in acest timp, de la ucenicii 1or, un respect mai mare

decdt cel acordat pdrinlilorIn Sfintele Evanghelii cdrturarii apar adeseori asociafi

dar cei doi termeni nu sunt sinonimi. Clrturarii au existatexemplu, cu mult timp inainte de a apare gruparea fariseilor, iardintre ei inclinau gi spre saducheism, invi!6nd chiarsaducheici Dar rnarea rnajoritate a cirturarilor, este adevilrat,

817 Vezi Gr.T. Marcu, Mediul de aparilie"..,pag.260t" Ibidr* Ed" Lohsc, op.cit.,p.85

Iudaismul Epo cii l{oului Testamenl

sau favorabili fariseilor, rolul lor de "dasc[li", adicl tnvtt[dtoril,cg,ii, in s6nul comunitalii iudaice, contribuind enorm de mult la

inlluenfei exercitati de farisei asupra lumii iudaice.Activitatea clrturarilor s-a exercitat, in general, in 3 direclii:8lea) - pdstrarea Legii - Cf,rturarii au fost cercetitori scrupulogi aigi apdrltori fideli ai ei, in special in perioada elenisticl Ei auis deciziile legale nescrise care au renlJtat din efortul lor de alegea mozaic[ in viala cotidianf, a poporului, pretinzind ca legii

le s[ i se acorde o mai mare imporlan!f,, decdt cetei scrise. (Mc.7,5

) Dar scrupuloatatea lor in observarea gi respectarea Legii, la fel;i a fariseilor, nu adesea a frcut ca Legea sf, fle redusf, la un pur

Rlisrn, lipsit de viafa.

b) - adunarea a ctt mai multi ucenici in jurul lor in scopulLegii. Acestora li se cerea s6 memoreze materialul predat gi

I ra nsmita fdri modificari.o) - aplicarea Legii in calitate de judecltori in Sinedriu

Mt,22,3 5 ; Mc. 1 4,43 : Lc.22,26; Fap. Ap. 4,5 etc. ). Pentru activitatea

lst'viciile depuse in Sanhedrin- nu erau pldtlti Cea mai importantdI a "cdrlurarilor", dar dintr-o epoc6 ceva mai tAtzie, a fost

Irtlul82o, o adeviratl compilalie de texte referitoare la Lege.

rrdul este compus din Migna ("repetare"), prima codificare a

rurale culeasf, de Rabi Juda, citre sfbrgitul sec. II d.Hr. qi din

ra (" desivdrgire", "perfeclionare") care cuprindea comentariile)r lEcute la Migna intre anii 200 gi 500 d.Hr., tradifli

rorzrle in Migna, indemnuri morale pi legendare.

Vr,rr rrrrrlLnunt; in legdtura cu activitatea lor, Dicfionm biblic, p.206. qi Ed. tr ohse,

lrrr r ,/,, l) ll3-84

ll trrlroducere in ceea ce privegte Compozilia qi specihcul Talmudului a se vedea

drrr tlrrcrrtata lucrme a lui Herman L Strack, Introduction to the Talmud and

llnlnrsh, traducere attorizatd dupd a 5-a edi{ie gerrnand, Philadephia: The Jewish

I'll,lrurrlion Society of America, 1955.

3il

Page 160: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

3133t2 Stelian Tr

Migna era in esenli o colecfie de "Halakhah" -prevederi qi precepte juridice scoase din Lege impreunl cu dicomplexe prin care s-a ajuns la acele decini82l $i "Hinteryretiri gi reguli flafi, caracter juridic. Haggadah este maiincercare de dezvoltare a sensurilor implicaliilor Legii gi nu de aafirmafiile ei explicite. Argumentul lui lisus cu privire la invidin Exod 3,6, urmeazi modelul procedurii din Haggadah (Mt.33). Impreund, Halakhah gi Haggadah sunt numite "Midrag'lcuv6nt derivat de la verbul "dara;", care inseamnd "a ciuta'lcerceta". Agadar, cercetarea infelesurilor Legii scrise gi

constituit astfel parte integranti a Talmudului.t" Talmudul se

in douf, variante: Talmudul ierusalimitean, incheiat in sec. V d.

Talmudul babilonian. incheiat in sec. VII d.Hr. Cele douise deosebesc unul de celalalt in ceea ce privegte forma gi extensicel babilonian f,rind cu mult mai extins decit cel ierusalimitean.

Talmudul este important pentru ci oferi vaste

despre modul it care era abordat gi interpretat de ewei VTestament (Legea).823

e) Sinedriul (ebr. Sanhedrin)

Informaf,iledestul de confuze.

cu privire la originea qi istona Sinedriului

Conform Tradiliei se pare ci el igi are origi

82r Herman L Strock afirmd cd"orice devine Halaklah atunci cdnd:1) este

pentra o perioadd de timp mai tndelungatd; 2) este confirmat de orecunoscutd; 3) este suslinut cu dovezi acceptctte din Vechiul Testament; 4)

stabilit cl o majoilate de votui. Oicare sau toate aceste mofive putequ stabillprincipiu din legea orald " (Introdlction, p.5-7).

s22 Vezi Herman L, Strack, Introduction...,p 6.szr p^n5 astEzi Talmudul este standardul pentru iudaismul ortodox,

credinla gi practicile rituale. El stabilege interpretarea Legii qi de multe ori

influen{E rlrai directd chiar decdt Vechiul Testament asupra credin}elor qi

vielii adeplilor iudaismului (Vezi Merril C. Tenney, op.cit.,p 96\.

Iudaismul Epocii Noului T'estamenl

rlc bf,trini care l-au insofit pe Moise in pustie, dup[ poruncri(Num.11, l6-2q.8'o Se presupune cd Ezdra a reorganiz&t

sinedriului dupd exil, intrucdt persanii le-au dat autoritatoin problemele locale (Cf.Ezdra7,25-26;10,14). in acest sens,

cxclus ca batr6nii de care se amintegte in Cartea Ezdra 5,5;

i l0,tt qi conducitorul din cartea Neemia 2,16 4,1;79,5-7 etc. s[it un corp conducitor in Israel care se asemlna cu Sinedriul de

Ultcrior grecii au permis un "sfat" cunoscut sub numele de

a" (senat) care era format din bltr6ni qi reprezenta natiunea.t"liub dominafa romand, mai precis sub procuraton 6-66 d.fk.),lo Srnedriului au fost mult extinse, chiar guvernarea internf, a

fllrrct in mdinile lui826, iar in unele privinle frindu-i recunoscuti

clriar qi in diaspora (F.Ap.9,2: 22,5;26-12\.

lui Arhelau, fiul iui Irod cel Mare, puterile directe ale

Iui au fost totugi limitate la Iudeea, neavAnd nici o putere

Iui Iisus in timp ce era in Galileea.

l)upf, anul 70 d.Hr. Sinedriul a fost abolit gi inlocuit cu "Beth(('rrrtea de Judecati). Degi in Talmud se consider[ cI aceasta era

irruare a Sinedriului, ea era difenti in esenti, fiind fonnat5 din

i ale cdror decizli nu aveau decAt o autoritate morali gi

irr c.ea ce privegte componen{a Sinedriului ea a variat de-a

timpului. La inceput, format in special din aristocrafia

, predominant saducheicd, componenla Sinedriului s-a

licat din vremea reginei Alexandra (76-67 i.FIr.), cdnd au fost

,1. l{rrbert, A Feuillet, op.cil., p.63. Vezi qi Pr.dr'. Ioan Mircea, Diclionar all'cstament, Ed EID, Bucuregti 1984,p.447

lurll' f,'laviu, Antichitdli iudaice, 12, 128 I Macabei

hibhc,p.1217-1212

12,3-6; 14, 20. Dupd

Page 161: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

t lr3t4 Stelian T,

incluqi fariseii gi clrturarii. Sub Irod cel Mare, carc i-a fafalisei, dorind sd limiteze inJluenta saducheilor gi a vechii nobilipopor, elementul fariseic a jucat rolul preponderent in decizii.

tn vremea Noului Testament Sinedriul se prezenta ca uncuprinzAnd preoti qi laici in numi.r de 70,|a care se adduga

(marele preot),care era din oficiu gi pregedintele SinedriComponenta Sanhedrinului numdra 3 grupe de membri frrd sf, se

insi cAli membri numira fiecare grupd."'- qefii marilor familii preotegti ("mai marii preofilor" -

Evanghelii) (riplLep6s)

- biitrdnii (npeopilrepoL) - care reprezentau aristocralia- clrturarii (^ypappur{s) - acegtia flind de tendin!6 far

primele doui grupiri fiind saduchei.828 SfAp.Par,-el va dovediabilitate, atunci cdnd aflat la judecatd in fala Sinedriului va giopuni pe farisei, saducheilor, dezbindndu-i, arttknd motivulcare este judecat - nddejdea invierii morf,lor - in care credeau

iar saducheii, nu. (F.Ap.23,7-9)

in timpul MAntuitorului Hristos jurisdic{ia Sined

cuprindea atdt domeniul religios, c6t gi cel civil. Toate ca.ozele

implicau o violare a Torei tineau de jurisdicfa sa; qi cum iudaismul

{Ecea distinctie clari intre domeniul religios qi cel civil, cazurile

acest gen erau foarte frecvente. Ca tribunal suprem al

Sinedriul dispunea gi de o polilie proprie. El putea dispune arestarea

pedepsirea rf,ufbcltorilor, putdnd si pronunle chiar sentinle

condamnare la moarte. Dar aceste cazui, pentru a deveni

sentinla trebuia si fie ratificati de procurator, intrucdt Sinedriuluiera recunosctrt de romani acel "ius gladii" (In. 18,31) 82e.

827 Cf.Ioan Mircea, Dic1ionar..., p.447.t'8 Cf. A Robert, A. Feuillet, op.cit.,p 64; Pr.dr. Ioan Mircea, Diclionar. ,p.441,82e lbidem, p.65.

Iu da i smu I Ep o ci i N oulu i 7'e s tamenl

in afara Ierusalimului, in comunit[lile iudaicc din Palefilna fldinspori, tnbunalele locale erau gi ele numite "sinedril'r. Hdlr{rllOie bazau pe jurisprudenla stabilita de Marele Sinedriu de lr

im, ale c6rui sentinle erau comunicate gi comunitiitilor looalo,lto

Rcferitor la procedurile de fiinlare gi aclune a Sinedriulul,

aveau o notf, cu totul specific[. Sinedriul de la Ierusalim so

la date stabilite sau in gedinte excepfionale, dar niciodatd lndc s[rbitoare sau Sabat

Sinedriul era aSezat in semicerc gi avea doi grefieri, unul care

voturile in favoarea achitirii, iar celilalt in favoarea

n6rii. in cazurile capitale se frcea mai intAi pledoaria pentru

apoi cea pentru condamnare. Dacf, cineva se pronunla inachitirii, el nu-qi mai putea schimba opfiunea, dar dacd se

pentru condamnare, iqi putea schimba ulterior votul. Achitarea

li declaratd in ziua urmitoare. Votarea se ficea stAnd in picioare

lnoepAnd de la cel mai tdndr. Pentru achitare era suficienti o

ritate simplf,, in schimb pentru condamnare erau necesare douf,

ri din majoritate. Persoanelor al ciror caz era indoielnic, li se

prezumtia de nevinovdf.t", avantajul fiind intotdeauna de

acuzalului. in acest context al condifiilor procedurale de

, procesul Mdntuitorului lisus Fkistos gi sentin]a pronunlatd au

nat mai mult dec0t o gravd eroare judiciarl: a insemnat cea mai

iudecati din istoria sa, dar care apecetluit insl drama care a

trtuit lumea.

Arrrirnunte in leg6ttu6 cu stuctura, misiunea qi rolul Sinedriului in lara Sfhnta, c6t

pi inlluenla sa asupra diasporei, vezi Ed. Lohse, arf. ouui,pLov, in Theologisches

Wdlrlcrbuch zum Neuen Testament, vol.7, p.858-859.

l'l', Diclionar biblic,p.l2l2-1213. Ambnunteinleg6turS cu originea, componen{a,

r,xlirrderea jurisdicliei etc , a se vedea documentata lucrare s.B. Hoenig, The Great

,\rrttlretlrin, Philadelphia 1953, precum gi J.Z Lauterbach, afi. "Sanhedin",in

l' r rcvclopedia Judaicq Voi XII, Jerusalem 1 971. Ed. Lnhse, art. cit., p -861 .

Page 162: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

fl lrodienii

Acegtia n-au format o secti re[gioasf, speciali, ci au fostsimpli partizant ai familiei lui Irod cel Mare.832 in Noul Tsunt pomenifi numai de trei ori gi numai de citre primiiEvangheligti (Mt.22,16; Marcu 3,6, tZ,I3). Irodienii nu se

menlionali nici in literatura profan6, decdt intr-un mod vag, de

informatiile despre ei sunt destul de neclare.

in timpul activitalii Mintuitorului, irodienii se

preponderent in Galileea, domeniul lui Irod Antipa, dar existaulerusalim cdteva familii, rS.mase atagate irozilor. Se pare ca in tjprocuratorilor irodienii s-au aliat cu fariseii.833

Unii cercetitori biblici sunt de pirere cf, irodienii au fostcare s-au ata$at dinastiei irodiene fie pentru faptul ci, politic,in aceasta supunerea, singura modalitate de a salva independenfa

in fala Romei, fie c[ erau partizafi ai apropierii de civilizafia

Er romani gi in acest chip credeau cd pot fi sprijinili de citre cei

aceasti dinastie. Dupd aceasta accepliurie, irodienii ar fi prinmai mult un "partid politic", decdt o grupare religioasi. Cert este

au fost mereu in legiturl nu numai cu lrod cel Mare, cidescendentii acestuia, qi in special, cu Irod Antipaapropiere mai mult de acesta, irodienii vor fi fost implicali

8r2 Vezi E.Bikermann , "Les I'Ierodiens ", in RB, 1 93 8, p 1 84-1 85 - (studiul se

inlre paginile 184-19'7) Eisti insd intre specialiqti qi p5reri potrivitirodienii ar trebui identificati cu esenienii. Amdnunte in legdtr:rA cu aceste ia se vedea: Constantin Daniel, "Irodienii", denumire a esenienilor ittTestament, in rev, "S.T.'' rir.7-8, 1970, p.528-546; ldem, Les "HNouveau Testumenl sont-ils des essdniens?, in "Relue de Qumran", rn. 21,

p 31-53; ldem, Nouveaax arguments enfaveur de l'identification des

des Essdniens", ir "Reme du Qumran", nr.27,7970,p.391-402.Bt3 Cf. A lLobert, A. Feuillet, op.cit.,p.84.

Iudaismul Noului Testament

rrlt;)ionarea" gi uciderea sf Ioan Botezitorul, pentru indrizneala60cstuia de a fi condamnat public caanllegdfirii imorale a lui Irod culrodiada, sofia fratelui siu Filip.E3a

in Evanghelia dup[ Matei 22,16 si Marcu 12,13 irodienii suntilonfiiona{i ca fiind asocia}i cu fariseii ina-o incercare de a-L implica

Mdntuitorul intr-o culpi politici gi a-L compromite in falalur, intreb6ndu-L dac6 se cuvine a pliti impozit Cezamlui, sau

M6ntuitorul Hristos cunoagte viclenia lor qi ii intreaba direct. ,'De

Md ispitiyi, fiyarnicilor? Ardtali-Mi banul dajdiei... Al cui e chipulSi inscriptia de pe el? Rdspuns-au ei: Ale Cezarului',. in acest

ront Mantuitorul ii reduce la ticere prin chiar cursa lor: ,,Atunci alor: Dali deci Cezarului, cele ce sunt ale Cezarului, Si lui

cele ce sunt ale lui Dumnezeu." (Mt.22,lg-21). in cap.3,6[vanghelia dupi Marcu, irodienii sunt pomeni]i in contextul uneini siv6rgitl de Domnul in Galileea (vindecarea unui om cu m6nal1), cdnd din nou fariseii au fEcut repede sfat cu irodieniirtriva Lui ca s5-l piardS.

g) Zetolii

Aceasti grupare intruchipa evident nafonalismul extremistic Ei sunt agadar, produsul direct al setei de libertate naflonalI a

lui iudeu.835

0 mdsurf, administrativa a puterii romane constituie momentulcr zelotilor, care mai bine de un secol vor avea si lupte

liicat impotriva ocupantului str[in.Acest moment al apariliei lor este legat de un recensf,mdnt

intreprins de legatul Siriei Quirinius, in palestina, cuprinzdnd

l)crsoane, cAt gi bunuri gi care a avtt loc in anul 6 sat T d.IIr.836

lft', l'rrrf. Dr. D. Abrudan, Diac. prof. dr. E. Cor"nifescu,Arheologia,p.343.('l i\. ltobert, A. Feuillet, Introduction d la Bible,p.Z3.

317

Page 163: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

3i8 Stelian Tofand

Misura lui Quirinius a st0rnit mare indignare intre iudei,neputdnd accepta ideea recenzirii lor de cf,tre p[g6ni, indignarea revirsat intr-o revolti carc a cuprins intreaga !ar6. Rezistenlacondusf, de un fariseu cu numele Tadoc, gi de un galileeanluda, onginar din Gamala. Aceqtia au reugit si adune in juruloarecare grup de insurgenti, pornind astfel lupta impotrivamai intAi in Galileea, continuAnd apoi in Iudeea. Acesta este,

momentul intririi pe scena istoriei a grupf,rii zelofllor,inflic5.rati, care se socoteau agen$i ai mdniei lui Duminstrumente de care El se va sluji in eliberarea poporului Sf,u.

indbuqi u$or revolta, dar partidul zelotilor ya

supravietuiasc6.

Zelolri nu formau propriu-zis o grupare organizatd". Atunciimprejuririle o cereau, se strAngeau instinctiv in cete gi

fulgeritor, ffu[ s[-;i aleagd, mijloacele de lupt[ icotropitorilor striini qi a slujitorilor lor dinliuntrul !5rii.

Ca patrio! gi nalionaligi aproape fanatici, zelotii se

departe de farisei pe care ii considerau prea concilianfl $i pasivi

ocupantul roman. Ei uzau de toate mijloacele, inclusiv de apentm debarasarea de opresorul striin, sau chiar de connalionali{

suspecli de colaboraflonism. Deoarece la uciderea

foloseau un pumnal scurt numit de cltre romani "sica", li s-au

gi "sicari".837 Fanatismul lor a ajuns insi la paroxism in timpul

supraviefuiasca indbuqirii in singe a revoltei iudaice

Ierusalimului s-au regrupat dupf, anul 72 in deqertul ludqultimd revolti iudaici are loc in aceastd regiune in fimpul

*to Vezi Gr.T. Marcu, Mediul de aparilie..., p.267. Yezi amdnunte Co

Daniel, Nu toate sectele iudaice au luat parte la osdndirea Mdntuitorului,ln' S 'I' rr, nr 7-10, 1976,p775

- lDtdem

Iudaismul Epocii Noului Teslamenl -*r (lt7-138), Simon Bar Kokehba supranumit gl ,'llul ildelr,,

ca un adevirat Mesia, a fosr animatorul prln$lpd drii insurectionale pentru "eliberarea lui Israel,,.E38 Accgtlr ru fbltii supravietuitori ai unui partid ai cf,rui membri au profofrt ntliil moari, decAt sa accepte dominalia pigdn[Zeloli au finut, aqadar, treze in popor nidejdile mesianice, El

lnici ai

singurele elemente biginage de care cotropitorliPalestinei se temeau cu adevirat. Astfel, nu f6rdfost poreclili "crucea" administraliei romane inau

gi ci

astfel

, ll]gtna.' -

Chiar qi unul din Apostolii Domnului, numit Simon, a purtatele de "zelotul" - !r1i"r,5rqs (Lc.6,15; F.Ap.l,13) sau

t,a,[os - cananeul (Mc.3,18; Mt.10,4). Ambele apelative, atdt cel

, c6t qi celilalt aramaic, trebuie si fie intelese in sensul de

1", qi nu ca indic6nd apartenenla la partiftrl "Zelotilor".8a0

Agadar, zelolli au inlruchipat nalionalismul extremist iudaicprodusul direct al setei de libertate nalional5 a poporului iudeu.

2. Samaritenii

Originile acestei grupari religioase se pierd - dupi unii

Irliptisal in trecutul indepdrtat al istoriei, oprindu-se undeva lacntul ciderii Samariei in anul 722 i.Hr sub st6pAnirea asiriand,

a insemnat un moment crucial in istoria regatului de nord,

f, ltrrbert, A. Feuillet, op.cit.,p84.

frf', l'rot Dr. Grigorie T.Mrrst,Mediul de aparilie...,p.267

A,llrrhr:rt .,op.cit.,p 84 Yezi qi Constantin Daniel, Enigma smochinului Si zeloliiItt,\1,' livanghelii, in S.T., nr. 7-2, p.45-58

Vr,zi l'r.asist. VasileNlihoc,Samaitenii,inrev "M.A." nr.7-911980,p.625.

Page 164: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

cunoscut gi sub denumirea de regatul lui Israel. Cu toate ci ladatf, cet[fenli de vazi ai regatului nordic sunt deporta]i de

asirian Sargon, iar regatul colonizat cu exilafl din alte pdr,ti

Lrnperiului asirian, israelifii, care au mai rimas pe teritoriulregat al lui Israel au cf,utat gi s-au str6duit si-gi pistreze pe

departe identitatea religioasi in fala cultelor pdgdne aduse de

colonigti, intrelinAnd relalii strdnse cu regatul lui Juda inainte gi

ciderea Ierusalimului in anul 586 i.Hr. (Cf. II Paral 30,1 u,

Reg,23,19-20). Agadar, samaritenii de pe wemea M6ntuitonrluidescendenfl ai colonigilor adugi in diferite epoci pentru aSamaria dupd ruina regatului nordic din anul 722i.Hr.

Primele neinlelegeri grave dintre iudei gi samariteni au avut

dupi intoarcerea unei pfuF a exilalilor din Babilon.

La inceputul perioadei persane, cdnd li s-a permis iudeilor sil

reintoarcf, din exil ei au incercat s[ reclddeasci templul gi zi

imprejmuitoarc ale Ierusalimului. in aceastd actiune, ei s-au lovitopozilia claselor conducdtoare din Samaria" probabil din

exclusiv politice.

Tensiunea insi dintre iudeii din Ierusalim gi samariteni a

gi mai mult in epoca lui Ezdra gi Neemia. Zelul pentru puritatea

manifestat de iudeii intorgi din robia babiloniana respingea

amestec cu samaritenii (Cf. Ezdra 9-10; Neem.9,1 urm.), mai ales

acegia igi construiseri un templu de inchinare pe muntele

care va gi insemna, de fapt, ruptura completi dintre iudei gi

Construirea templului samaritean pe muntele Garizim

legatil, dupi informaliile tui Iosif Flaviuto' de un incident.

Manase clsitorindu-se cu o femeie striini de neamul lor este rugat

bitrdnii poporului iudeu si divo\eze de ea. Pldngdndu-se socrului

Sanbalat ciruia ii spune c[ nu doregte sd se despartl de fiica lui,

nici si piardd demnitatea preoliei, Manase preotul

_ Iudaismul Epocii Noului Te,stameny 321

siunea de la socrul sdu nu nurnai cf, ii va asigura cinstca preofiei,ll vr procura chiar puterea gi demnitatea unui mare preot (arhiereu),

luindu-i un templu ca gi cel din lerusalim, pe muntele Garizimsa3.ttrui inalt munle din Samaria, fapt care se gi int6mpli.saa

construirea templului de pe muntele Garizim a inti.rit gi maiJrrtrpastia dintre iudei gi samariteni. Iar la ruptura definitivi va fi

rihuit $i faptul ci samaritenii nu primeau in canon clrtile'elicc, Scriptura lor cuprinzdnd numai primele 5 c[r]i ale vechiului

ment (Pentateuhul).

Fiind o grupare destul de restrinsf, n-au putut rezista asalturilorale timpului. Astfel in timpul revoltei Macabeilor, samaritenii

plccat in fa,ta voinlei regelui Antioh al IV-lea Epifanes (175-164t'), iar in anul 168 i.Hr. templul 1or de pe muntele Garizim a fostitrat lui Zeus Xenios (Zeus iubitorul de striini - Cf.II Macab.6,2).

Capitularea 1or a fost definitiv[ in anul 128 i.Hr. c0nd regeler llircan extinzand dominatia Hasmoneilor asupra intregii regiuni,

Srhemul gi distruge templul de pe muntele Garizim.8a5

Mrrrrtcle Garizim fusese considerat un loc sfhrit de cdtre locuitorii din imprejurimiItrr'ri ttin timpuri foarte vechi. in credia{a samaritenilor de azi, sfinfenia muntelui( L r r r zirn s-ar datora urm6toarelor evenimente:

I 1rc iLccst munte s-au intAlnit pentru prima oardAdam gi Eva.

J r r ic i a adus Noe jertfd dupE incetarea potopului.

I irr templul de pe acest munte s-ar h gEsit manuscrisul originar al Legii (Torei),r('t'isir in vechea limb[ ebraicd, limba lui Moise (Vezi Pr. V.Mihoc, afi.cit., p.626rlrrlrr'i llanasein Wasef Kahen, The Samaitans. Their History-Religion-Customs,Nrrlrlrrs 1969, p 5.

l'l lrrsifFlaviu,Antichitdliiudaice,xLS,l-2;3-7 Relatarearespectivuluiincidentt'r,ri qi la IlH. Rowley, Sanballat and the Samaitan Temple, in "Bulletin of thelrrlrrr llvlands Library, 38, 1955, nr.1, p.166-198, dup5 pr. V. Mihoc, art.cit.,p tr)(r

(' I I )i clionarul biblic, p.7147842 Iosif Flaviu, Anti chitdli iudai c e, XI, 7,2

Page 165: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian To

Cu toate acestea Samaritenii au continuat insi sf,-gi

autonomia cultici, celebrAnd in continuare Paqtele pe muntele

sfbnt, obicei care s-a pf,strat cu sfinlenie perfit azt.

in anul 63 i.Hr., Pompei a anexat Samaria noii

Siriei, devenind mai tdrnu. regedinja favoriti a regelui Irod cel

care a reconstruit-o gi i-a dat numele de Sebaste (Augusta) in

impirului roman Octavian Augustus. in anul 6 al erei cre$ine,

gi Samzria au fost unite intr-o provincie, fiind anexata

Siriei, dar avind in frunte un procurator cu regedinfa la

Palestinei.Ea6

in aceastl perioad5, neinlelegerile dintre iudei 9i samariteni

au scf,zut in intensitate, istoria relin6nd multe dintre ele.

Astfel istoricul Iosif Flaviu consemneazi in

"Antichitafi iudaice" un fapt petrecut ?ntre anii 6'9 aL

cdnd niqte samariteni au impri$iat oase omene$i in templul

. Iudaismul Epocii l{oului I'estamenl .._ ?21.(llilrorn) 2 z.le gi ca mulfi dintre locuitorii acestui ora$ au crezul ln El

fln 4,4043).

Acegia erau samaritenii, care alezanlabaza credinfei lor idooa€H rnuntele Garizim este adevf,ratul loc de inchinare, loc sflint prin

enld (In.4,20).8s0 DupA invierea Sa din morfi, Mdntuitonrl Iisusii trimite pe Apostoli si propovdduiascf, Evanghelia gi ln

lattttr:ia (F Ap 1,8), misiunea de evanghelizare a Samariei fiindlnlf itU, dupi martiriul Sf.gtefan, de Arhidiaconul Filip gi des[v6rgiti

SllAp.Petru 5i Ioan (F Ap.8,5 urm.).In ceea ce privegte teologia comunitdfii samaritene, ea nu este

rl dc precizat. Samaritenii acceptau drept scripturi numai primeleoilr[i ale Vechiului Testament: Faeere4 IegireE Levitic, Numeri gi

tcronom (Torah).851 Confinutul teologiei samaritene cuprinde inli generale 5 articole:

a) - credinla intr-un singur Dumnezeu;b) - credinfa ci Moise este primul qi ultimul prooroc;c) - Torah este Scriptura inspiratf, de Dumnezeu lui Moise;d) - muntele Gaizim este capitala primului regat israelit qi locul

ales de Dumnezeu pentru jertfb.

e) - credinla in ziua judec[fi pi in invierea mor,filor.85'

lnlr-o lradiJie a comunitE{ii samaritene de 1a Nablus (ntrmirea vechiului ora,g

Siotrcm)- este consemnat faptul cd Solomon, unul dintre urmagii lur Eli, zidindtrrrrrele templu de la Ierusalim, n-a fEcut decAt sd copreze cortul slbnt flcut deMoise qi ascuns intr-o pegterd a murtelui Garizim. Tot in aceastE traditie seyccrze'ad gi faptul c6 samaritenii de ast6zi sunt considerati adevEralii israelifr,trrrolcul autentic al popomlui ales, scos din robia egipteanE de c[tre Moise gi agezat

lrr lriundntul Canaanulur (Cf. V. Mihoc, art.cit.,p.627).lrl l'otrivit tradiliilor samaritene, aceastd Torah este "cel mai vechi manuscris din

Irrnre", avdnd o vechime de cca,3677 ani. (Cf.H.W. Kahen, op.cit.,p.4).ll! At'cslor articole li s-ar mai putea adiuga qi un al qaselea articol, nu suhcient de clar

trlirrnat de tradilia samariteand, gi anume credinla in revenirea lui Moise ca Tahebrurrr viitor Mesia, idee inmditi cu a.gteptarea mesianicd la iudei. Probabil cE larrr:elsl[ concep]ie mesianic5, destul de $ears6, se face aluzie in Evanghelia dupElrrirrr 4,25. (Cf.A Robert 9i A Feuillet, op.cit., p.83). Aminunte in leg[turE curslratologia samariteani a se vedea J. Bowmann, Early Samaitan Eschatologt,Irtiltnal ofJewish Studies, VI, 1955, p.63-72.

scrlerea

erei

Ierusalim,in timpul sf,rbitorii PagtilorsaT; sau incidentul din anul

d.Hr., cAnd samaritenii au masacrat la En-ganim un grup de

galileeni care se indrepta spre Ierusalim-Eo8

Romanii vor fi insf, cei care vor impinge spre declin

existenlei samaritenilor. in cursul revoltei iudaice incepute in anul

oragul Sebaste a fost distrus qi incendiat, incercAnd s[ mai reziste

un grup de riscula! pe culmea muntelui Garizim, p6nd in afl:J 67.

atunci, samaritenii au supraviefuit ca o comunitate mici 9i. .- t4s

persecutata.- -

Samaritenii sunt menfionafi in mod expres de Eva

Ioan care consemneazd" prezenla Mdntuitorului Iisus Hristos in

846 Cf. Pr.v. Mihoc, arl.cit.,p.626.847 Cf. Io sif Fl

^viru, An ti chitd li i ud ai c e, XY[I, 2,2, p. 532.

r^ Ibidu^,XX,6,12, p.592-593. (Yen 9i DicYionar biblic,p.1147).ton Pr'.v. Mihoc, op.cit.,p 627

Page 166: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

324 Stelian Tofand

Decalogul samaritean cuprinde in general aceleaqi poruncicel iudaic, cu deosebirea cd" ei fac loc Ai unei porunci (a X-a) -afirmf, credinta in sfinlenia muntelui Garizim ca loc de inchinare,

In ceea ce privegte sirbdtorile, samaritenii

sarbitori mai importante. Paqtile, Sirbitoarea azimii (ultimasirbitorii Paqtilor) (Cf.Lev.23,6), Cincizecime4 Sf,rbitoareaNou - care comemora la samariteni ziaa de nagtere a luiSirbitoarea Postului (menlionatf, in Lev.23,26-32),

corturilor qrZita a 8-a a sflrbf,torii cortunlor (Lev.23.36).854

lnfluenta elenismului insi asupra lumii samaritene a arezultat, pe timpul M6ntuitorului lisus Hristos, aparifla inunor grupf,ri sincretiste cf,rora li se ataqeazf, nume ca

Simon Magul, venerafi ca zei (F.Ap.8,9-13; 18-24) qi care

considerafi de Sf. Iustin Martirul 9i Filozoful ca "p5rinliierezii1or".85s Multe lucruri nu sunt clare insi in istoria acestor

dar ele au putut constitui unul din punctele de plecare sau

miqcdrii gnostice de mai t6rziu.856

3. Diaspora iudaici. Filon din Alexandriagi importan{a doctrinei sale in lumea iudaismului

Termenul "diaspora" sau "impristiere" (CflII Mac.I,27\tiecvenl in textele din perioada elenisticf,, desemndnd

iudeilor care triiau in af,al,:a granifelor Jirii Sfinte.8si

istoricul Strabon, contemporanul lui Octavian Augustus declari

'5t lbid"*.854 O descriere a acestor s[rbbtori vezi la Pr.V. Mihoc, art.cit., p.630-631.tt5 Cf. A Robert gi A Feuillet, op,cit,,p.83.856 lbidem.857 Ed. Lohse, op.cit.,p 86-87 Merril C.Tenney, Studiu al Noului Testament,p,T

Iudaismul Epocii Noului Testament 325

erei creEtine "iudeii au invadat toate oraSele,, Si cd ,,ar Ji

dificil a gdsi un loc unde evreii sd nu fi devenit proprietari Sirri".858 Dupi aflrmaf,ile lui Filon din Alexandria numInrl

lor raspdndili in tot imperiul roman ar fi fost egal cu cel alnilor".85e Afirmafia este desigur exageratl, du creazd o imaginelrldeazd" totugi adevirul rdspAndirii numeroase a evreilor In

ttsul imperiului.

lmprdgtierea poporului eweu a inceput odati cu ciderealui de Nord in anul 722 i.Hr., c6nd impiratul Sargon al Asiriei

doportat pe locuitorii lui Israel gi i-a aqezat in colonii in Asiri4irrudnd apoi aceast[ imprigtiere cu robia babiloniani, dupi

Regatului de Sud, sub Nabucodonosor in anul 586 i.Fh. (I,l\,29; 77,16;24,L4 urm.;25,11 urm.)860 Dar "imprf,qtierea" sau

iudaicd s-a datorat qi faptului ci inc[ din sec. VI i.Hr.,iudei au preferat si riminS in Babilon decdt sd profite de

I lui Cyrus (538 i.Hr.), care permitea evreilor exilafi sf, se

in patrie. Emigrarea a luat insi proporlii evidente mai ales

I lui Alexandru cel Mare, cdnd cuceririle acestuia din sec. fV, in Orientul Mijlociu, indepirtAnd ostilita,tile dirfire regate care

tl e oonsemnat de Iosif Flaviu, ira "AntichitEli iudaice", )(rV, 7,2, qi citat aici

dtr1r0 A. Robert qi A. Feuillet, Introduction..., p.98.

v i I a Mo si s, 2,27, crtat dupd A Robert..., op. cit., p 98.

tltrri spccialiqti vorbesc de inceputurile diasporei iudaice mult mai deweme dec6t

t 122 i.I+ Astfel se afum6. cd sunt indicii cE a existat o "colonie" veche laLlnrtrrrsr: (I Reg.20,34) 9i cE este posibil ca trMgi politica expansionistE a luif,l[rnon sE 1-r dus 1a stabilirea unor avanposturi comerciale pentru ewei (Cfbltllonur biblic. p 340 paragrafitl "diaspora"). Astfel se crede cE exodul se va fiattlr.lkrt in primul r6nd spre Egipt cu care rela{iile s-au sh4ns, dup6 ce Solomon se

tlnfilorcgte cu fiica faraonului Egrptului (I Reg.3,1). intr-adev[r papirusurile

ilirtrrrricc gdsite in insulele Elphantme se pare cE provin de la o comuntiate

evt(,cirsoa comercialS care avea gi un altar propriu. (Vezi Pr.prof. DumitruAlrr'urlan, Filon din Alexandia qi insemndtatea sq pentru exegezct biblicd vechi

ldrlrmtcntard, in rev "Mitropolia Ardealului", w34,1985, p 187.

Page 167: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

127326 Stelian T,

impiedicau deplasarile libere, au deschis noi oportunitifimrgrare gi colonizare. .Apoi Seleucizii gi Ptolomeii care l-aupe Alexandru cel Mare au incurajat colonizarea princetiteniei gi prin scutirea de impozite pentru aceia careemigreze pe domeniile lor. in acest sens multi evrei auaceste oferte stabilindu-se in agezirile eieniste in plin[Astfel in secolul I al erei cregtine, numf,rul total al eweilorin lumea mediteraneanS se ridica la aproximativ 4 milioane.862

O idee asupra ariei geografice, spatiale extrem de largi inigi frcuserd simliti prezenla iudeii, apar,tindnd diasporei, ne

textul dirr Faptele Apostolilor cap.2,9-Il.

a) Organizarea diasporei iudaice

in diferitele centre ale lumri, vechi evreii erau con

grupe sau comunitili compacte, lindnd legitura cu celelalte

iudaice qi toate la un loc mentineau contact strdns cu

centrul iudaisrnului. Aceste grupe sau comunititi erau

olicial de cltre legile romane gi in consecinti protejate

Membrii acestor colonii iudaice puteau obline chiar cetdlenia

dar aceasta nu insernna ci ei deveneau "mai putin iudei".863

Statutul cornunitf,tilor locale varia dupi loc qi dupijuridica in fiecare cetate sau stat. Conducerea propriu-zisf, a

comunitali aparlinea unui "sfat al bltr6nilor" (gerousia). Acest

era insdrcinat cu respectarea qi promovarea intereselor

generale ale comunitilii, cu reglementarea diferendelor,

86r Cl' Merril-C. fenney, op cit,,p.104. Ed Lohse, op.cit,p.87,862 Cf A Robert gi A Feuillet, ap cit.,p.98863

C1-. A Robert..., op cit.,p95.

Iu dai smu I Ep o ci i l,{oului Te s tamen I

dup[ regulile gi prevederile dreptului iudaic cu adunaroe

gi darurilor destinate Templului din Ierusalim etc.86a

Nucleul sau centrul fiecirei comunitf,ti il constituia sinagoga,

u religios gi "casi" a fraternit[,tii spirituale. Sinagogile aveau

tistralie propne: in fruntea lor se gisea "mai marele Sirngogii"isynag6gos), care prezrda serviciul de cult gi care era inconjurat

qltrtat in conducerea qi administrarea sinagogii de "bitranii" sau

cniile" comunitilii. Fiecare comunitale iudaici apdrea, agadar,

organizare, ca o micf, cetate inchisS, ai cirei membrii trf,iau slrdns

obiceiurilor qi tradiflil or nafionale.

l,cgea romani nu numai cd recunoqtea acest regim special al

talilor iudaice, dar chiar le acorda unele privilegii. Astfel statul

:a gi le d[dea dreptul s[ adune dajdia qi alte ajutoare pentru

I din lerusalim; iudeii diasporei erau dispensafi apoi de

rea la ceremoniile pigAne gi de prestarea jurf,rnintului cu

numelui impf,ratului gi se respecta, de asemenea, tinerea

nnbatului cu tot caracteml ei sacru. Li se cerea, in schimb, s[ se

pcntru impirat gi si se asocieze sdrbdtorilor care marcau

zilei sale de nagtere sau comemorau victoriile na1ionale.865

Dtrr intre iudeii dlasporei gi populaliile pdgAne czre iirau, legdturile se stabileau foarte greu, qi aceasta, in primul

tlal.oriti. exclusivismului lor na[ionalist. In Iudeea, spre exemplu,

lzafia greacd apf,rea ca o manifestare a impietlfii, a

nciogiei. Este adevirat cd" nu tot a$a era civllizalia elinit

Ei de iudeii care trf,iau in diasporf,, dar n-a avut totuqi

rr[t gi puterea si afecteze apartenenla lor la ras[ 5i la tradiliile lui

l*

flrl'i,'rrr, p 100

llu,lu.lt99

Page 168: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

b) Prozeletismul gi propaganda religioasd a diasporei iu

O trlsiturf, caracteristicd a iudaismului acestei epociconstituia avdntul s[u prozelitist. (Cf.Mt.23,15). Scrierilepropagandi compuse de iudei precum: "A treia carte a lui"Epistola lui Aristeea" sa.u"Oracolele sibiline"867 lisau impresiaa unui efort congtient qi tenace, orgatizal metodic in vederea

lumii p[gAne prin religia iudaici.868 in special la Alexandria se

constata, evident marele efort de rS.spdndire a credintelor iudaiceales prin filozofia lui Filon, orientatd in mod deosebit in acest sens.

Activitatea misionari prozelistf, a diasporei iudaice reiese

in mod indirect, dar de o manierfl semnificativi qi din activimisionarf, a Sf. Ap. Pavel, cate a int6lnit in mod regulat in jsinagogilor o clienteli venitf, din rdndul p6g0nilor qi compusd

prozelili gi "temitori de Dumnezeu" (Fap.Ap.l3,43 wm.; I7,4,Rom.2,l9-20). intr-adevf,r, potrivit afirmaflilor M6ntuitorului IiFkistos, cirturarii qi fariseii "inconjurau marea Si pdmdntul,

face un prozelit" (l|ldt23,I5).

in toati literatura de propagandf, a diasporei iudaice nu

urmirea decdt sa arate superioritatea Dumnezeului lui Israel

zeii pdgdni, denigrarea practicilor idolatre qi plasarea poporului

Israel pe primul podium al culturii popoarelor, prezentAndu-l

depozitanrl revelatiei qi inlelepciunii prin excelenlI. Dar

867 Amenunte in legdturd cu literatura de propagandd iudaicd a se veclea: AHistoire de la litterature hebmique et juive, Paris 1950; J.Danielo\TheoloJ ud e o -C hi s fi an i s m e, P arts 1 9 5 8; P. Riessler, Alti Adis c h e s S ch ifttumder Bibel, Augsburg 1928; E.A Kurfess, Sibyllinische Weissagungen,

1951; P. Dalbert, Die Theologie der hellenistische jiidischen Missiunter Ausschluss von Philo und Josephus, Hamburg 1954

868 lbidem,p.7ol.

lilns de oameni, in special din lumea cultf,, ceea ce a frcut ca ariado influen![ si rimdni totugi limitati.86e Atracpia iudaismului asupra

rilor nu s-a realizat, prin urmare, in mod special, prin aceast[itlurd, ci mai degrabd prin superiorttatea sa intrinsecd, prin morala

prescrisi de Legea iudaica qi prin conduita exemplari a iudeilorratf, intr-un cod de legi bine determinat. p6g0nii nemullumifi de

oe le oferea religia lor traditionalf, erau primi,ti deschis iniudaice. Astfel mulli au inceput si respecte unele din

lile lamiliare iudeilor. ln carul in care acegia acceptau gi

nrciziunea, ei deveneau prozeliti, fiind incorporafi in poporul

Ei trebuind si se supund prescripfiilor acestuia. putini pdgdnililceau acest pas decisiv, nu at6t din cauza ritualului ei, cdt maidatorita faptului cr ei vedeau in acest act un echivarent al inrolrrii

trt naliunea iudaicf, qi care ar fi putut avea asupra tor consecinlec din punct de vedere material qi social. Iudeii care cunogeauli oroare a pf,gAnilor fafi de circumciziune, gtiau si se

ncascd qi numai cu adeziunea acestora la credinla monoteistd.sTo

mni mulfl dintre pdgdnii atraqi de iudaism rimdneau ceea ce se

" lemdtori de Dumnezeu". Din aceastd lume a ,'temf,torilor de

" creqtinismul a recrutat totugi cel mai mai mare numlr alkrr sii adepji.sTl(lu toate acestea, in ciuda tuturor eforturilor sale de a dep[gic ;i a se universaliza, iudaisnrul rim6nea numai o religie

Mesajul creqtin, marcat de un universalism care-i lipsearrrlui, va oferi simpatizuttrlot acestuia, mai ales ',temf,torilor dezcu" ri.spunsul ageptat la intrebdrile qi aspiraliile lor religioase.

il, l{obert pi A f,'euillet, op.cit.,p.701

. gr 102

p (-.f.Diclionar bibhc,p 341

Page 169: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

330 Stelian T,

convertiri printre acegti "temitori de Dumnezeu" care

sinagogile iudaice.

c) Iudaismul elenistic al diasporei

in diaspora de limbi greacd., iudeii se aflau incontact cu o populaf,e impregnati de spiritul civilizaJiei gi

elenistice. Mai mult, iudeii gi vorbeau aceast5 limbi ceea ce a

fErf, indoiali, un climat favorabil adoptlrii ideilor gi

culturii elenistice, daci nu in bloc, cel pulin intr-un proces

osmozi.

Una dintre comunit[file cele mai importante ale diasporei

cea din Alexandria Egiptului. In epoca roman6, iudeii

Alexandria, care primiserl favorabil cucerirea Egiptuiui de

Octavian Augusfus, se bucurau de o considerabil[ autonomie, dar

totuEi nu comporta cetilenie deplini. Locuitorii plgAni nu-i

pe iudei atat din cauza spiritului lor de clan, cdt 5i din cauza ati

lor proromane. Intre pigAnii qi iudeii din Alexandria au i

tulburlri grave in timpul domniei lui Caligula (37-41), ordinea

restabiliti abia de Claudiu (41-54). Cflnd a izbucnit marea

iudaic[ in fara SIanti, ea a alut repercursiuni 5i in Alexandria,

mii de iudei din acest orag au fost uciqi de concetilenii lor p[g6ni,

Dar iudeii care tr5iau in atmosfera cosmopoliti $i iAlexandriei nu puteau s[ rf,m6nf, insensibili la influenfa pe

putea avea asupra lor cultura elenistic[. De aceea, intr-un

cultural ca cel din Alexandda, intalnirea dintre gindirea iudai

frlozofra greacl era imposibrlf,. Din aceast5 intAlnire a iudaismu

elenismul n-arcntkat absorbirea celui dintAi de citre cel de-al

a$a cum erau temeri mar ales din partea iudeilor palestinieni, ci

ajuns la elaborarea unui sistem filozoflc iudeo-alexandrin

Iudaismul Epocii Noului Testament

r-o combinalie de idei din Vechiul Testament cu cele din filozofla, stabilindu-se astfel puncte de contact intre religia iudaicd gi

ia greaci.873

Rabinii descoperiseri in filosofia greacd., mai ales in platonism

stoicism unele idei referitoare la divinitate, la om qi mai ales la

care, li s-a pdrut lor, puteau fi armonizate cu multele concepfli

Bibliei in aceste direclii. Astfel pentru invitafli rabini se deschidea

orizont nou de gAndire qi care s-a concretizat irrtr-o irnbogdtire arii iudaice in domeniul filosofic Ai religios.sTo Se forma astfel in

o gcoali de exegezA in care se practica metoda alegorici in, ca qi in mediul hcrmeneutic stoic gi pitagoreic.

Reprezentantul cel mai ilustru af comunitSfii iudaice

ine, ca de altfel al intregii diaspore iudaice, a fost iudeul FilonAlexandria, a c6rui spirit, tendinle gi metode de abordare a

Iui nu erau pe linia iudaismului palestinian.

Viala acestui invitgt iudeu este destul de pulin cunoscutil gi

se datoreazd atdt faptului ci mlrturiile contemporanilor sai

rare qi adesea imprecise, cflt gi sirf,ciei de informafii biografice

din scrierile sale.

Filon trebuie si se fi niscut in jurul anului 20 i.Hr., fapts din informalia pe care el o di in scrierea sa "Legatio ad

rn" pe care o alcituiegte in anul 4l d.Hr. gi in care se calificf,

"bAtran". Trebuie sa fi a'vut la acea dat5, se crede, vdrsta in jurul

6l)clc ani.875

Ceea ce se $ierrdria, iar din

Vuzi Diac.prof. N. Balci, 1sroriafilosofieiantice,p.302. Ed. Lohse, op.cit.,p.9l.

f 'l A. Ilnbert gi A Feuillet, op.cit.,p.703

Vr,zr l'r. Prol'. D. Abrudan, afi.cit.,p.788.

33t

precis despre Filon este cI era originar din

informafiile lui Iosif Flaviu, conafonal gi

872 Cl.A.Robert gi AFeuillet, op.cit.,p 105

Page 170: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

332 Stelian Tofand

contemporan cu el, ci fEcea parte dintr-o familie bogati876, dinmembrii unii se aflau in strdnse relatii cu Roma. Filonaceste relafli 9i le pune in slujba comunitilii dinmomente de incercare pentru ea. Astfel, cdnd din cauzacitre ewei a practicarii cultului imparatului impus de Caliabatut asupra lor in Egipt o groazd, de silnicii, Filon, in ciudasale inaintate, se pune in fruntea unei delegatii gi pleaci lapentru a protesta contra misurii ce lez-a profund credinlasau.'

Despre ultirnii ani ai vietii lui Filon nu se cunoage nimicSe pare ca el va fi murit cur6nd dupf, anul 40.t78 in ceea ce

conturul intelectual al personalitdfii lui Filon, se poate spune

primit o educafie aleasi, fapt care reiese gi din lucrareacongressu eruditionis gratia" in care mf,rturisegte ci a fosttoate gtiintele enciclop edice. 87e

u'u Antichitdli iudaice, XVIII, 8,1, p.550, dupe D. Abrudan, afi.cit.,Fericitul Ieronim vine cu informatia suplimentar[ cd Filon avea gi dreptul

lamilia sa aparfinAnd seminliei 1ui Levi (De viis illustibus, Il,t XXm, col.625). Dar sursa din care autorul a luat informafia nu se cunoagto,

877 Caletoria sa la Roma Filon o descrie in cartea "Legatio ad Caium" inexprimd ataqamentultotalfat{ de tradiliile neamului sEu, mdtAnd cd "evreiimai bine moadea decdt si se lepede de obiceitrile shlbunilor sEi"

Oeuvres de Philon ., vol 32, Paris 1972,p.145). Vezi amdnunte incElStoria sa la Roma, ca rnijlocitor pentru iudei, Iosif Flaviu, AntichitdliXyIIl,257 -260 dupd Eusebiu de Cezareea, op.cit., cxtea all-a, 5,1-6,p.11,

878 Eusebiu de Cezareea spune cd sub domnia lui Claudiu, Filon ar fiRoma, unde ar h intrat in legdturd cu Sf Petnr, care predica acolo. Altein acest sens nu se cunosc, de aceea specialiqtii afirmd cd spusele luildrd temei istoric (Vezi Pr.Prof. D. Abrudan, art.cit.,p.l90).

87e Les Oeuvres de Philon d'Alexlndrie, publides sous le patronage de

de Lyon, vol 16 - "De congressu eruditionis gratta",47, Pmis 1967, p,

Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascd, cxtea aII-a, 4,3, p.70.

Iudaismul

Scrienle sale il videsc ca un bun cunosctrtor al mgrilOt 6UEffifice ale timpului sf,u. Platon era pentru el maestrul oont{g* pl

nu eziti a-l cinsti cu apelati\,ul "preasfhntul" Platon.t'o ln fOUtsub influenla filosofiei platonice, Filon a imbr{igat ldlf,

ntei Logosului care, in viziunea sa, este "primul Princlplu, ldJld'pald sau prima mdsurd a tuturor lucntrilor".st' irnpreund cu alto

sau puteri, Logosul umple prapastia dintre Dumnezeu $i materie.

lbl, doctrina iudaicd extrasf, din Scripturi se organizeazA,,laFilon,sistem filosofic precis elaboral in care se remarci influenfa

liei platonice, stoice qi neopitagoreice.882

Dumnezeu este pentru Filon Firn{a absolutii, care insa, depf,$e$e in intregime puterea noastri de cunoagere

lnlclegere. Dumnozeu, fiinld supremd, care nu putea intra in contact

cu matoria s-a servit de intermedian in opera de creatie a lumii,pi de copervare gi menfinere in fiin!6 a celor creatn. Acegi

cdiari sunt "ideile" sau "logoi".tt' fntre ace$i "logoitt cel mai

cel mai aproape de Dumnezeu este Logos-ul prin excelen!5,

<lriginari care cuprinde in sine toate celelalte idei. Logos-ul este

Ei chipul lui Dumnezeu, prototipul tuturor celor create, putere

gi se gasege plasat ca intermediar inae Fiinla supreml gi

e sau realitllile lumii sensibile. Numai prin intermediul s[u

, vol28, "Quod omnis probus,73, Paris 1974, p.145. ln acest sens Fericitul

luorrirn aniintegte de un dicton care circula in leg6turd cu influenta marelui filosof

lru;rrrr gdndirii lui Filon: "citind scrieile lui Filon, nu Sfii anume dacd este Platon

&tw,/ilonizeazd sau este este Filon care platonizeazd" ("De tiris illustibus",Tl,[4igrrr: P L., t.XX[, col.629) Tot Fericitul Ieronim il numegte pe Filon qi 'Platon

lVtorr" (Jrpist. LXX,3, Mgne P.L., t.XX[ col.666)

l,rs Ouevres de Philon dAlexandie...,vol.34: "Quaestiones in Genesim",4,

fleris I 979, p.65.

Verr A. Robert EiA Feuillet,op.cit.,p.7O3.

Art,nlc idei surit niqte puteri active, in miqcare asemenea ideilor platoniciene sau

Fullr ilor (d),nameis) stoicilor (Cf.A. Robert qi A. Feuillet, op.cit., p.703).

Page 171: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

334 Stelian Tofand

poate sufletul omenesc si ajungl la Dumnezeu prinmistica.88a

Filon nu voia nicidecum sf, schimbe ceva din credintaEl voia numai sf,-i dea un sens nou intr-un mediu imbibat deDumnezeul lui Filon nu este altul decit Iahve din Vechiul TDumnezeul sinagogii iudaice. Totuqi intre teoriile fialexandrin qi invi.fatura rabinilor din Jara Smnt6 exist6, dacf,prf,pastie, cel putin o distan![ care ii separi considerabil: inmai int6.i, apoi in aspiratii, judecf,fi de valoare gi formule aleConceptiile filosofului alexandrin erau mult mai universalistepunct de vedere religios gi mult mai spiritualiste chiar decdtrabinilor palestinieni; gi acest lucru se datora in mare misurigi culturii greceqti, adici elenismului.

hrfluenla lui Filon este evidentd cel pu{in intr-una dinNoului Testament gi anume Epistola cf,tre Er,rei, al cirei autorredactor) va fi fost probabil un iudeu alexandrin, co

cregtinism. Mai rnult decit elenistici, cultura gi formalia lui filonsf, fi fost iudaic[.s85 Mai presus de toli filosofii gi legiuitoriivechime, Filon il plaseazl pe Moise. Acesta a fost - spune el .mai bun dintre tofi legislatorii din toate timpurile Si din oriceaceia greci scru bqrbari" .886 "Legea sa este expresia peinlelepcittnii dumnezeie;ti ;i sinqura scrisd a oricdrei filozofii.sd se impund tn intreaga lume, ea va fi imbrdfisatd nu numai de i

evrei, ci Si de cdtre alte popoare..."887

-- Lbfiem.s85 Vezi in acest sens G. Brady, Philon le Juif, art.in "Dictionaire de la

Cathol-rque", tom XX, premiere partie, Paris 1 933, col.1439.o86 Les O"uur"s de Philon d'Alexandrie, vol.22, "De vita Mosis", I1,72,Pais

p.1 99.88'- Ibidem,p.}ol

Iudaismul i Noului ?'estanlr'nt

in ceea ce privegte literatura bibrici se poato ot1lfir c[ FIH rprin excelenli un biblist. Eusebiu de cezarcea gi F€rlelfid Iffi

transmis un adevirat catalog al scrierilor biblico fllOnlru,ffi gsc pot nurnf,ra34 de lucriri pe diferite teme referitoafo h VM

ent, Comentarii cu caracler general asupra Pontgt€h[lt[cntarii alegorice asupra Genezei gi Expuneri asupra legltlfflflicc, in aceasta din urmi Filon oprindu-se asupra unof

istoria poporului ales (spre ex.Avraam,ralitati insemnale din

, lsaac, Iacob etc.).88e

Ca metodf, de interpretare a textului sfhnt, Filon folosegte

alegoricS.seo El nu neagd caracterul istoric al relat[rilorci cautl numai sd evidentieze sensul lor mai profund,

ilicatia simbolicd cu care sunt acoperite. "Sensul istorico-literal- dupa opinia sa - secundar, fiind destinat mai ales pentru cei care

il,tnl pregdtili sd se inal1e cu cugetul la o fnlelegere superioard".sel

Elatrrlogul operei frloniene este redat \n"Les Oeuvres de Philon d'Alexandrie",

l, "De opif,rcio mundi", Paris 1961, p.17-12 Cea mai nou6 gi completE edilie a

ulrrr lui Filon (35 vol,) a dat-o coelctia "Sources Chretiennes", Paris 1961-q(r:

Atrrlirrulte in legaturd cu opera filonian[ gi cu variatele ei direc]ii, biblice gi

irrrc vezi Pr. Prof. D. Abmdan, art.cit, p 190-792 qi Eusebiu de Cezareea,

, uartea a II-a, 1 8, 1 -8, p. 86-87

ri-a fost primul care a unlizat metoda alegoricd in interpretarea Vechiului

It. Cu patru secole inainte de el, hlosohi greci au folosit-o pentru

rrr.:tarea miturilor pdgdne invalalri ewei din Alexandria in incercarea ior de a

rrcocsibile valorile religios-morale ale Pentateuhului n-au fEcut altceva dec6t

inrproprieze aceastd metod6. Astfel, Aristobul, un invd{at eweu, care a trdilmrr: l[ i.[k. a expJicat in chip alegoric antopomorlismele din Pentateuh. La fel

r qi (crapeulii, pe care Filon i-a cunoscut foarte bine, gi pe care i-a admirat

"[,egea tntreagd le apdrea tuturor acestora - spunea Filon - ca o fiintrd ce

rlrcltl corp, sensul literal, iar drept suflet, sensul ascuns." (Les Oeuvres de

ttt,v<t1.29, Paris 1963, p.139)

I)truvres dePhilon..., vol.19 "De somuiis",39, Paris 1962,p39.

Page 172: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

336 Stelian Tofand

P6na la Filon nimeni n-a folosit - se poate spune _ metodaintr-un mod mai eflcient ca el. Adept al acesteimterpreftrre a Scripturii, Filon afirma ci pentru a ajunge lainfelegere a textului-sacru trebuie sesizat sensul siu tainic,inalt8e2. in iziunea sn, Biblia este un inepuirubil ispiritualitate. Fiecare cuvdnt al ei cuprinde o lecfle de piaceea, acel cuvdnt trebuie privit nu atit ca un element filologicfrazd,. aflat ?n legiturf, cu alte elemente, ci mai ales ca o c,

ascunsi pe care exe5eza. este chematd sd o descopere. Lecturatrebuie sd fie transfiguratoare, pentru c[ niciodati un anumiteste numai ceea ce wea sf, spund sensul sdu literal, ci maiceea ce tdinuiegte sensul s5u alegoric.

Ignorarea semnificatiei alegorice a textului sfhntdiminuarea valorii sale reale.8e3

Modul alegoric filonian de abordare a interpretirii gi iScnpturii a fost impf,rtiqit de urmagii sai ilugtri ai gcoliica Clement Alexandrinul, care admitea, ca gi inaintagul siucreatia instantanee qi ciuta si dea o interpretare alegoricd,terestruEea, sau Origen, care excludea gi el antropomorfismele gi

sistemul intelpretarii alegorice la atdtea evenimente. 8e5

8e2 Les Oeuvres dePhilon..., vol.19, p.158'3C1-. Les Oeuvres de Philon-.., vol.2, "Legum allegoriae',, paris I 962, p.19,

Abrudan, art.cit, p.793. Filon n-a fost scutit insd gi de exager6ri inmetodei alegorice pentru interpretarea qi inlelegerea texfului sfhnt. DestEpdnit de o astfel de filosohe Filon refirzr a arlelege literalmerite cele gasecreafiei, ca gi relatarea despre crearea Evei din coasta lui Adam. Mairrterpreteuz[ alegoric nu numai fapteie qi evenimentele, ci qi personajele,plantele, plserile amintite in Biblie, ceea ce srgur este o exagemresubiectivizare (Vezi qi D. Abrudan, art.cit.,p.193).

8ea Stromate V,l1; VI, 16, Mgne p.G.,t.X, col.109, 370,376.8e5 De Principiis IV, 11, co1.365, In Levit., Omil.V, Mgne p.G., t.X[,

Exemplifrc[rile sunt luate dupd pr.prof. D. Abrudan, art.cit.,p.l93. Am

Iudaismul Epocii Noului Testament J5l

Strdlucirea 9i in{luenfa acestui iudaism elenizat a fost imensinles in Siria gi Asia Micf,. Astfel in multe centre ale lumiiilcraneene el oferea o bazd, de plecare gi un punct de sprijinorurilor Evangheliei.*nu chiar in Iudeea, "iudeii elenigi" devenitiini (Sf $tefan gi alfii) introduseserf, in predica lor multe nuantedr.: interpretare a Scripturii (Cf F Ap 6-7), ei luaser[ iniliativaii Cuvdntului in Samaria (Cf.F.Ap.,8,a) qi p[gdnilor din Antiohia

41t.2,19-20) Apoi unele din epistolele SfAp.pavei lasi sf, se

vadi un contact cu g6ndirea greacd, mai cu seam6 cu etica.*"' Iar Apollo, iudeu alexandrin, uzeazd cu deplin succes, maitlccdt to,ti misionarii cregini ai primului secol, cunogiinjele gi

e insugite prin formagia, cultura gi educafia elenisticd."

f Ap. 18,24-28).

Prin urmare, nu poate fi ignorat marele merit al diasporei de a fitit calea creqtinismului cel puln in doui moduri: prin

Bibliei in limba greac[, numitf, Septuaginta, care s-a

s in Alexandria in sec. III i.Hr. devenind Biblia cregin[; gi prinirea semintei cuvdntului lui Dumnezeu intre neamuri. De

pcntru a ayea o idee completi a mediului in care s-a dezvoltatn primarl, nu trebuie ignorate aspectele esenflale alenului elenistic qi a rolului acestuia in insuqirea invdfdturii

llrc.

Dar diaspora iudaicf, n-a insemnat numai comunitatea dinndria Egiptului. Iudei au existat gi la R.oma, dar colonia iudaicl

rrlir cu conceplia exegeticl a reprezentanltTor gcolii alexandrine, Clement gi

Clllpurr, vezi Prof. Nicolae I.Nicolaescu, Biserica Ortodoxd pdstrdtoarea celorlliltt ltune tradilii Si metode de exegezd biblicd, inrev.S.T., rc.34, 1952,p120-lf.t ltlccaluiFilonpreluatddelainaintagiisiudespreinfluenlaluiMoiseasupraflhrnrrlilor greci afostirnp5rtdqit[9i de cdtoe sflustinMartiruI qiFilosofiri, de cdtre

t rtlrrrr. Clement Alexandrind, Teodoret de Cyr etc

lhtl,,ttt. 1> 104

lht,lt'nt

Page 173: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

338 Stelian T'

de aici era totugi departe de a fi atil. de numeroasi gi compactl

din Alexandria. Practic ea nici nu se bucura de aceeagi

Ar,,6nd in vedere spnjinul de care s-a bucurat din partea i

Iudeea qi Egip! Iulius Cezar s-a ariltat favorabil iudeilor din

atitudine imbraliqati qi de Augustus. [n schimb, impiratul

un edict de expulzare a iudeilor din Roma, pe la anii

d.rlr.(Cf F.Ap.l8,2), dar se pare c[ numai un mic numf,r de

suferit rigorile acestui decret, urmdnd ca dupi scurt timp

reinloarci in capitald gi cei expulzagi. in ceea ce prive$e icomunitilii din Roma gi a rolului ei in pregf,tirea cf,ii

creptinismului se poate spune cu certitudine ci acesta a fost

poate de qters gi neinsemnat.

d) Reaclii anti-iudaice

Evolu!.a iudaismului in mediul diasporei grece$i n-a

ca qi consecinll disparifa, nici mdcar atenualea uttt,

ostilitilii, pe care lumea greco-romani o nutrea dintotdeauna

evrei. Este adevirat ci mu[i pageni au Stiut si aprecieze

intriseci a iudaismului, dar cei mai numeroqi nu simleau

ostilitate faja de comunit[f,le iudaice. Caractenrl nafional

accentuat al religiei iudaice, exigenla flra limite cdnd

nafiunii iudaice era in joc, dispreful manifestat fa![ de toate

culte pf,gdne in comparalie cu cel dedicat lui Iahve, arogantg"

afigatd in incercarea de a se arf,ta total diferifl de toate

popoare, faptul de a nu lucra in zile de sabat, muti

circumciziune, privilegiile de care se bucurau etc, au

considerabil puterea acapwataare a prozelitismului iudaic'

mult, toate acestea au provocal nu de puline ori reacf,i din

violente (ex. in Alexandria in anul 38 d.Hr. 9i 66 d.Hr., in

ia anul 65 d.Hr.)8ee, atiltdrnpartea autoritSlii romane, clt fl fl[imii p5g6nilor in mijlocul clrora trdiau, momente in care au fbfi

i mii de iudei. Toate aceste crime gi manifestiri violente dlnlumii plgdne fa[d de lumea iudaicd trebuie atribuite reacfiol

ate a pdgdnismului impotriva unei religii gi a unui cod moralsuperioare celor pigdne gi care numai prin simpla lor prezen![

ituiau pentru lumea pdgdnd gi nu numai pentru can:ri singulare,

de referin!6.

4. Situafia politici a iudaismului

Dupf, moartea lui Alexandru cel Mare (323 i.Hr.) - care a fost

totul favorabil eweilor - Palestina a ajuns sub stipdnireailor, cunoscuta dinastie greacd" a Egiptului, iar in anul 198

,, Palestina a trecut in zona de influenli a Seleucizilor, dinastie

stlp6nitoare in Siria.

Sub stipAnirea seleucizilor, in special sub Antioh Epifanes al(174-164 i.FIr.), er,reii au awt de suferit mari umilinfe. Regele

oh Epifanes IV a urterzis, spre exemplu, cultul mozaic, a profanat

I din Ierusalim qi a introdus pedeapsa cu moartea pentru iudeii

cutezau sI prdanuiasci sabatul gi s[ se circumcidi.eoo

Patriofii iudei, sub conducerea neinfrincalilor gi vitejilor frafli, din familia preoleascf, a hasmoneilor, s-au ridicat impotriva

i Si imprllrii seleucide, reuqind dup[ lupte grele gi

rgate, sf, elibereze lara Sffinti. Hasmoneii, devin cipetenii -

gi regi - ale poporului iudeu, domindnd cu oarecare schimblri

8e8 Cf. Merril C. Tenney, op.cit.,p 705.A, llobert qi A Feuillet, op.cit..p.705

Page 174: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

340 Stelian Tt

pana in anul 37 i.Hr., c6nd tronul davidic avea s[ fie ocupat,de regele strlin de neiLm> Irod Idumeul.eol

a) Dinastia irodiand

- Irod cel Mare - viala gi activitateaDupi eliberarealdrii Sfinte de sub jugul seleucid, s-au

a$adar, la conducerea lirii marii preoli din familia Macabeilorerau totodati gi conducitori politici (etnarhr). intr-adevir, IoanI (134-104 i.Hr.)e02 gi Alexandru Ianeu (103-76 i.Hr.) - primula luat titlul de "rege" - cumulaserd, alilt autoritatea religioasEputerea politicd.eo3

in cursul disputelor sAngeroase care au urmat morlii luianui 76 i.Hr. funclia de rege a rimas in aceastlHasmoneilor,noo dar din ce in ce mai mult restrAnsi la rolul ei

In timpul lui Ioan Hircan al Il-lea, ultimul hamoneu, se

din ce in ce mai evident ca inalt demnitar, un idumeu,Romei. numit Antipater. Acesta era eweu, de origine din I

90r,,.,I DlAem

e02 La moartea sa in ariul 104 i It., {inutul Iudeii a cunoscut cea mai maredin vremea lui Solomon incoace. (Cf. Dic{ionar biblic, p.784).

'0t Cl-. Pr. Protl dr'. Vasile Mihoc, Notrtre de curs (manuscris) - an universitarcap "dinastia irodianE"

eoa Denumirea de "Hasmonej" vine de la numele unui obscur strdmoq al(Vezi Diclionar biblic, p 782).

eo5 Despre copilSria lui Antipater, Eusebiu de Cezareea mdrturiseqte: "Antipaterlui lrod cel Mare) se trdgea din ldumeea...Si se ndscuse el insuSi dintr-unIrod din Ascalon, unul din slujitorii de la ternplul lui Apollo,..Acest Antipatetdus in robie de mic copil de cdtre niSte "haiduci" din ldunieea gi a rdmalpentru cd tatril lui fiind sdrac nu l-a putut rdscumpdra. $i fiind crescttobiceiuile lor, el a fost tndrdgit mai tdrziu de Hircan, marele preot alDin el s-a ndscut apoi lrod, cel din timpul Mdntuitorului"" (Cf.Cezareea, Istoria bisericeascd, cartea I,6,3, p.46). Iosif Flaviu dE o altEcelor spuse mai sus (A se vedea Antichitd{i iudaice, XIV, 1,3, dupdop cit , p 46, rrotz'l2

Iudaismul Epocii Noului Testamenl r,ll

ocupat o pozilie influenti in Iudeea dupl cucerirea rom&n[, Illndi[ procurator al Iudeii de citre lulius Cezar, in anul 47 LW,

il numegte pe fiul sf,u Irod, la scurt timp dup[ numiroa sa

rator, prefect militar al Galileii, funcfie care i-au remarcat

file de conducitor prin promptitudinea gi vitejia cu care a stevilit

la drumul mare'r din regiuneal respectivd. Guvernatorul roman

Siriei a fost aga de impreionant de energia sa incdt l-a numit prefect

Itur al provinciei Coele-Siria.'0u

Dupi asasinareali Cezar gi dupi rdzboiul civil care a urmat,

s-a bucurat de simpatia qi bunf,voinla lui Antoniu. Astfel c6nd

au invadat Siria qi Palestina qi l-au pus pe tronul Iudeii pe

I Antigonus (40-37 i.FIr.), senifiul roman, la propunerea

Arrtoniu gi Octavian, ii acordi lui Irod titlul de "rege al Iudeilor".eo7

liul lui Antipater, Irod, supranumit "cel Mare", va ocupa tronul

in anul 40 i.Hr., instaurind o noud dinastie.

Dar, pentru ca Irod sa ajungl efectiv pe tron avea sA hpte timp

I nni, cu ajutor masiv roman, impotriva propdului siu popor, care

l.n vnrt, flind considerat strtin de neam, c6t gi pentru servilismul

lhtrt de Roma, pentru simpatiile afi$at€ fali de elenismul p[g6n qi

pi pcntru despotismul siu brutal. Astfel domnia sa se intinde

ic numai din anul 37 ptndinanul4 t.Hr.eo8

Irod nu s-a bucurat, a$adar, niciodati de afecfiunea sau de

I supuqilor sii iudei, care n-au incetat sd-l socoteascl un

r datoritd ascendentei sale idumeniene. Romanii in schimb au

iat abrlitatea $i caracterul energic al lui Irod, acord6ndu-i statutul

'lrul socius" , adicd" de rege asociat sau aliat.eoe El se bucura de o

ilutonomie gi era scutit de tribut; depindea insi de Roma in ceea

l)i,'lionar....p 611. Vezi amdnrurte Ed. Lohse, op.cit.,p.78lomr.

thhlrn Ye'zi qi Eusebiu de Cezareea, op.cit., carteal,6,7.

frl r\. l{rrbert qi.d Feuillet, op.cit.,p,86.

lhnl,u,

Page 175: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

342 Stelian T,

ce privea politica externi qi trebuia sd, fumizeze trupeimperiale in timp de rdzboi.

in primivara anului 37 i. Hr. Irod se cisitoregte cuhasmoneand Mariamne, nepoata fostului mare preot loan Hircanlea. Doi ani mai tdrzi.o- anul 35 i.Hr. sub presiunea soacreiAlexandra, Irod l-a numit pe fratele Mariamnei, Aristobul, inde arhiereu. Dar simlind dragostea poporului pentru acestascendent hasmoneu cu drepturi legitime la tron, Irod va diacelagi an, ca Aristobul sf, fie innecat in baie in timp ce erapalatul siu din Ierihon.

Pdni in anul 31 i.Hr.. in ciuda bunlvoinlei lui Antoniu,lui Irod era precarf, datonti uneltirilor Cleopatrei care spera sf,

Iudeea qi Caele-Siria unite din nou cu regahrl Ptolemaic. ln anuli.Hr., cdnd izbucnege conflictul dintre Antoniu qi Octavian, Irodpe punctul si vini in ajutorul lui Antoniu. $ansa este de

intructt acum Cleopatra il impinge pe Irod lntr-un rdzboinabateenii. flind astfel scutit de a lupta irnpotriva lui Octavian gi

compromite iremediabil cariera politic5. Irod ii infrdnge pe

dar victoria lui Octavian la Actium (anul 31 i.Hr.) pf,rea ci iifatala. $iret qi abil se iniEf,geazl totuqi inaintea invingitorulRodos, cu importante damri qi ajutoare pentru continuarea

militare, obfindnd astfel gi de la Octavian, noul "stApan" alromane, recunoaqterea ca rege al Iudeii.elo Chiar mai mult,Augustus i-a redat zona de ges gi teritoriul din zona lerihonului,de Cleopatra qi care fusesera temporar in stip6nirea ei, adlugdndla posesiunile lui gi Samaria, astfel incdt Irod ra ajunge sd

practic intreg teritoriul peste care domnise odinioard Solomon qi

cuprindea: Idumeea, Samari4 gesul dinspre Mediterana pdntr

Cezareea, Galileea, Pereea in Transiordania gi finuturile de la

Iudaismul Epocii Noului Testamenl

tlc Marea Galileii ca Itureea, Gaulanitis, Bataneea, Tratronitis gi

Totala aservire a lui Irod, imp[ratului, s-a aritat foarte bine gi

traducerea in viaJd a politicii culturale qi gospodaresti a luiian Augustus, manifestati in proiecte grandioase de construc$i,

numai in teritoriul siu, dar gi in cetSfi strf,ine. Monumentele pe care

ridicat stau p0na astdA o mirturie a admiraliei sale pentru arta

mai ales a preocupirii gi grijii de al flata cu orice pre! pe

Augustus Astfel a construit temple dedicate lui Augustus inilc sale elenizate; a restaurat Samaria, cdreia i-a schimbat numele

Sobaste, dupi numele implratului (gr.Sebastos : lat.Augustus). De

din neinsemnata cetate de pe coasta Mediteranei numitilui Strato, Irod a fbcut cel mai important pofi a1 sf,u la Mare,

md-o 1a proporlii ambilioase qi schimbAndu-i numele in

; tot in cinstea impiratului. In Ierusalim va construi palatul

li va purta numele, pe colina de Vest a oragului (cea numiti astizi

$ionutui), iar in nordul Templului fortdreala Antonia.el2 Pretutindeni

eorrstruit in fara gimnazii, teatre, stadioane.

Dar cel mai mire! dintre toate proiectele sale de construcfi a

rcconstrucfa Templului din Ierusalim, inceputi in prima parte a

i 20 i.Hr. Purcezdnd la aceasti luctate, Irod gi-a dat toatisI nu rineasci orgoliul religios al iudeilor gi nici s[

rcc susceptibilitifl din partea lor. De altfel, obiectiwlrucfiei templului a fost incercarea de impicare a eweilor cu

: lor idumeu gi nu o intenfie de a-l preamf,ri pe Dumnezeu. insens, construclia s-a deslEgurat de o aga manieri incdt cultul de

lcrnplu n-a incetat nici micar o singuri zi, iar construcfia edificiuluiiu-zis a templului gi a altarului de jertfd s-a sf,v6rgit de m0ini

tfitc. Irod dispunAnd sd fie calificaf in acest scop, in diferitele

| ('l t'r. prof. dr. V. Mihoc, Notile de curs (Citate), f.p

343

"o Diclionar biblic, p.61 i lllclionar biblic, p 612

Page 176: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

344 Stelian T,

mesem necesare, peste 1000 de preoti. Constructia templuluidweze aproximativ 8 decenii. Lucrarea se va incheia abia ind.Hr., adici la numai cAliva ani inainte de distrugerea sa totali in70 d Hr.Qn.2,20).e13

Totugi, nimic din ceea ce a intreprins Irod, nici chiargeneroase pentru templu nu l-au putut face indrigit de

iudei. Originea sa edomiti nu a fost uitatf, niciodat6. Deqi a fostprin religia sa gi a reconstruit templul Dumnezeului lui IIerusalim, faptul acesta nu I-a impiedicat s[ ridice in alte plrlipentnr zeitili pigdne Ydrutd din afart, situafa Palestinei plreaindoiald, a fi prosperi. Pacea gi linigea la frontiere fusese asi

numai cf, in interiorul lirii impozitele apd.sau greu pe popor, imai mare parte a aurului lua calea str5initalii; aristocrafa ifidelf, dinastiei hasmoneene, fusese decimatd din chiar primiicrudului idumeu; Sanhedrinul nu mai avea nici un drept sd se

afacerile publice; iar mai presus de toate exterminarea

hasmoneilor cerea rf,zbunare din pafiea poporului.

Pdna gi marea preolie, care inainte trecuse in chip

neam in neam, de la strimoqi la urmagii lor imediali, se sfhrgise.

Flaviu istorisegte faptul ci dupf, ce a primit dregitoria de rege

romani, Irod n-a mai rdnduit arhierei din vechea seminfle,

incredinfat aceastf, cinste unor oameni necunosculi. Cdnd e

a$ezarea arhiereului tot aga a fEcut gi fiul lui Irod Arhelau, iar

t6rziu au continuat aceastf, practicd,romanii.era Irod practica un

'lt Arnenunte in legiturE cu construcfia, dimensiwrilg materiatul folosit,

templului lui Irod etc. a se vedea: Dic{ionar biblic, p.1264, Dd, Lohse,

p.20.er4 Cf Iosif FIzvtu,, Antichitdli iudaice, XX,247,279, dupE Eusebiu.., op.cit.,

I, 6,9-10, p.47. Tot Iosif Flaviu istorisegte qi faptul cd kod a mers cu

ceea ce privea arhieria pdn6 acolo cd a pus sub cheie, cu sigiliul sdu

odEjdiile sfinte ale arhiereului gi n-a mai ingAduit altor mari preoli si le mai

Iblosi. Dupd el Arhelau qi apoi romanii au procedat la fel. (Ibiden).

lcroare, astfel cf, in istoria poporului iudeu, numele s[u a d,me!ris ca cel al unui tiran singeros qi chinuit de bdnuieli.e" cruzimsalrcd se oglindegte cum nu se poate mai bine in numeroasele

fii pe care le-a ordonat in propria sa familie. in anul 29 i.Hr.si fie condamnati gi executat5, acazata de complot impotriva

i sale, sof,a sa Mariamne, singura din cele l0 sofii succesive pelrod pare si o fi iubit cu adevdrat. in anul urmitor 30 LFk. avea

nihfi aceeaqi soarti mama Mariamnei, Alexandra.,,u Cei doi fii aitlc la Mariamne, Alexandru gi Artisobul, crescu,ti la Rom4 erauinapi a fi mogenitorii tronului tatilui lor. Descendenta lor din

onei (prin mama lor) fEcea si fie acceptata de poporul evreu.

tiir f or privilegiatd, insd a stdmit invidia frafilor vitregi, in special a

Antipater, fiul cel mai mare a lui Irod, care reugegte sd strecoare

illa de complot in inima tatilui 1or. in cele din urmf,, in anul 7ci sunt gisili vinovaf de complot impotriva regelui gi astfel sunt

ttafi prin grangulare la Sebaste. Antipater nu a profitat de pe

nrortii lor, pentru ci trei ani mai tdrzi,:, cade gi el victimiiciunii lur Irod, tatf,l s5u, gi este executat in anul 4 i.Hr., cu numai

inaintea morfii lur Irod.e17

l)atru alli fii ai lui Irod au fost ucigi gi ei din porunca tati"lui lor.l, dupa informafile pe care ni le-a transmis Macrobius, Octavian

stus ar fi exclamat la un moment dat "Melius est Herodisum esse Eram filium" (E mai bine si fii porcul lui Irod, decit fiul', lhcand aluzie Ia faptul c5, respect6nd cel pufin acest precept al

i\. Robert gi A Feuillet, op.cit., p86 gi Pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu,de aparifie...,p255.

lhtirttr,,t'l lrrsil'Flaviu, Antichitdfi, XVII, 187, REzboiul. .,I, 665, dupE Eusebiu, op.cit.,

[Hllttr l, 8,1-5, p.54.

't l)r'. Vasile Gheorghiu, Evanghelia dupd Nlatei cu comentar., Cernduli 1925,

lr\

i Noului Testament

Page 177: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

346 Stelian T'

Bibliei, tiranul iudeilor nu consuma carne de porc. La

propria sa familie se mai pot adiuga gi cele ale doi

succesivi ai surorii sale Salomeea.ele

Ultimii ani ai lui Irod au fost teribili. Flrf, incetare, el

noi torturi pentru victimele sale. in cele din urmi este lovit de

teribili, probabil un cancer al inestinului. Puroi 5i viermi se

din tot trupul lui.e2o A poruncit sf, fie dus la biile de la Calli

est de Marea Moart4 dar la prima baie a leginat. Turba!

fanloma victimelor sale, suferinla se amplificaflrilurme de

in preajma morlii sale, poruncise sf, fie adunali indin Ierihon aproximativ 500 de fruntagi iudei, dispunind ca

moartea sa tof, aceqtia si fie uci5i, astfel incdt iudeii sImotiv sf, se bucure de disparifa tiranului 1or.e2' Salomee4 sora,

fost insi destul de inleleapta sf, nu execute aceastl poruncf,

ele Cf A Robert qi ,{ Feuillet, op.cit.,p 88.

"o Iata cum descria Iosif Flaviu teribila boalE a lui kod: "Intesfinele lui erau

rdni, indeosebi stomacul ii provoca durei cumplite, un lichid albicios tl

Jdrd incetare din picioare... mai tdrziu boala i-a cuprins tntreg

manifestdndu-se fu diferite chipuri. Accesele de figui nil erau prea mai,

avea o mdncdime insuportabild pe tot cotpul... ca sd poatd respim trebula

ridice mereu tn pieioare Si rdspdndea un miros rdu cu totul de

pincina respiraliei sale apdsdtoare. Mddularele erau zgttduite de

inspdimintdtoare..." (C[. Antichitfii iudaice, XYIL 168-170 qi

itdaic,I,657 462, dlpir Eusebiu, cartea I,7,6-7, 9, p 52-53).

e2r Localtiate pe coasta rds[ritean6 a ltflarii Rogii. Arndnunte in legdturd cu i

acestei localitdp, vezi M. Abel, Geographie de la Palestine, Pais 7932,

p.467e22 Iosif Flaviu istorisegte gi aceasti nebund ponrncd a muribundului disperat '1

a cheamt pe sora hi Salomeea Si pe solul ei Alexa Si le'a zis: "Stiu cd

sdrbdtori bucuroSi moartea mea, dar tot a$a s-ar putea sdfiu Si regretal de

sd am o inmormdntare pompoasd dacd vreli sd asculta1i de poruncile

aceSti oameni intemnilali aici sd-i omordli indatd ce voi mui eu,

Iudaismul Epocii Noului Testamenl i{?

lrod moare intre 27 martie qi 11 aprilie a anului 4 I,Hr, le

gi a fost ingropat in fortireala pe care el insugi o construisg l0

de Bethleem numiti Herodiumez3, in convingerea unanim[ a

torilor celor sfinte $i a tutwor ghicitorilor, cf, Irod "a pldtit cu o

de pedeapsd relele comise,"eza

tn Evanghelia dupi Matei (cap.Z) kod ne este prezentat ca

I care urmerea pe Pruncul Iisus qi cate a poruncit uciderea

:ilor din Betleem qi imprejurimi in speranla cI printre ace$ia s-iu

pi Pruncul mesianic, fiindu-i salvat astfel tronul.

- Fiii qi urmagii lui lrod cel Mare

Irod gi-a irnparfit prin testament regatul la cei trei

gi Samaria lui Arhelau (Mt.2,22); Galileea $i

, iar teritoriile din Nord-Est lui Fitip (Lc.3,1)

ivi a fost ratiflcattde Octavian Augustus."t

a) - Arhelau (sau "Irod Etnarhul", pe monedele sale). Acesta a

in Iudeea "in locul tatSlui s5u Irod" (Mt,2,22) din anul 4t'.Hr.,

rd in anul 6 i.Hr. in Evanghelia dupi Matei este amintit ca cel de

cdruia familia smnte, h intoarcerea din Egrpt, nu se a$eazf, in

, ci pleaci in nordul !f,rii sfinte, stabilindu-se la Nazaret: "Dar

cd Arhelau domneSte peste ludeea tn locul tatdlui sdu, s-a

sd meargd intr-acolo Ei, ludnd poruncd fn vis, s-a dus tn pdrlile

Itrttrclacdnuvavrea..."(R[zboiuliudaic,],664-665,dupaEusebiu,op'cit',carteaI, ll.1 3, p 53)

r('l A. Robert gi A Feuillet, 1p.cit',p.88.I t' I I os if Flaviu, Rizb oinl iudaic. l, 657 -662, dup[ Eusebiu, op. cit., p.53.

I Yrti Diclionar biblic,p.614 9i A' Robert Ei A. Feuillet, op.cit',p'88'

fii ai sii:Pereea luiimpirfrea

cu artnatd. in chipul acesta intreaga ludee Si fiecare casd va pldnge dupd

Page 178: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

J48 Stelian

Gqlileii. $i a venit Si a locttit in oraqul Nazaret..., (l\[t.2,ZZ-Arhelau a fost flul cel mai mare de la solia Malthace Ei a awt cearea reputafie dintre toli Iiii lui Irod.e27 El ofenseazireligioasi a eweilor cdsitorindu-se cu Glaphyra, viduva frateluivitreg Alexandru. Continua insi planul de constuire qi consoregatului inceput de tatal sdu, dar domnia sa represivf, ainsuportabil[. CurAnd dupf, moartea tatalui s5u, Arhelausdnge o tulburare care a agitat Ierusalimul. De aceea, c6nd noulplecat Ia Roma pentru a obline recunoagterea titlului, oanstocraliei din Iudeea qi Samaria a incercat si se opun[ isale, plecdnd la Roma gi avertizdndu-l pe Augustus de izbucnirearevolte generale in cantl recunoagterii lui Arhelau ca rege. (Lc.19,1

Augustus, degi a aprobat testamentul lui Irod, ilArhelau, il deposedeazd. de toate bunurile gi il exileazi inVienne in anul 6 i.Hr. Iudcea este atagati provinciei romane aiar conducerea gi administrarea ei fu incredintati de Romaprocuralor.e28

- Irod Antipain Evanghelii este cunoscut sub numele de "Irod t

(Lc 3,19 urm.), adic5. stipdn peste o pf,trime dintr-un regat. El a

fiul mai tdndr al1ui Irod cel Mare, care potrivit testarnentuluisdu mogtenegte Galileea gi Pereea, domnind din anul a i.Hr. pOnA,

anul 39 d.Hr.e2' Irod Antipa a fost cel mai capabil dintre flii luifiind la fel ca gi tatil siu un mare constructor. El construiege o

e26 Iosif llaviu consemneazil in lucrarea sa "Antichitdli iudaice" 17,1,3 faptulArhelau era un domn "tot atat de despotic Si cnd ca Si pdintele sdll" (dup4

Vasile Gheorghia, Ettanghelia dupd Matei, p. 138).e27

A.. Rofrert, op.cit., p.88

'- lbtdem.

'' lbtdem

Iudaismul Epocii Noului Testament t{9

pe larmul lacului Ghenizaret in anul 22 d.Hr., numit!iada in cinstea imp[ratului de atunci de la Roma, Tiberiu.

Irod Antipa s-a cas[torit cu fiica regelui Aretas al lV-lea aI

ilor, pe care insf, o repudiaz[ cur0nd pentru a se cisitori cu

fosta sofe a fratelui s5u Filip. Aceasti legdturl incestuoasi

f,loan Botez6torul o va cornbate cu vehemenfii gi curaj (M1.14,3 urm.

loc.paralele), pldtind insi scump atitudinea sa fafi de aceasti

scandaloasf, a lui Irod gi a Irodiadei, sfhrgind cu

ifarea gi in cele din urmi cu moartea. (Mc.6,14-28). Ca

nte din viala sE Sf.Evanghelii mai consemneaz6 9i faptul

nirii sale cu Iisus cdnd i-a fost trimis acestuia de Pilat ca s5 fle

. (Lc.23,7 urm.), precum gi o caracterizarcpe care i-o face Iisus

o alti ocazie, numindu-l "vulpe": "...unii dinfarisei i-au zis: IeSi Si

-le rle aici, cd lrod vrea sd te ucidd. $i El le-a zis: Mergdnd, spuneli

ii acesteia' Iatd, alung demoni..." (Lc.l3,3l-32).

Divorful de fiica regelui Aretas al IV-lea al Nabateenilor ii va

in cele din urml duqmdnia fostului siu socru qi cAf,va ani mai

u in anul 36 d.Hr., profili de o ocazie gi porne$e rf,zboi impotriva

i Antipa. Forlele lui Antipa suferi o grea infrdngere, mu{i

iderAnd infrdngerea ca o pedeapsf, venit[ de la Dumnezeu pentru

lui Ioan BotezStorul. e3o

in anul 39 d.Hr. Irod Antip4 angajat tntr-o refea de intrigi la

nnul Irodiadei, care nu vedea cu ochi buni favorurile primite de

pa, nepot al lui Irod cel Mare, fiul lui Aristobul, va pleca la Roma

ru a obfne titlul de rege. Agripa, nepotul sf,u, reuSe$e insi siineze eforfurile lui Antrpa, astfel incAt demersul sf,u n-a alut ca

Itat decdt exilul sf,u in sudul Galiei, la Lugdunum gi pierderea

llcgii sale averi.e31

t'" lllciionur biblic, p.614

('l A Robert qiA- Feuillet, op.cit,,p88.

Page 179: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelidn 7',

- Irod FilipCa al treilea beneficiar al testamentului lui Irod, Filip

stipdnire districtele din nordul Pereei, precum Bataneea,

lturee4 Trahonilis gi Auranitis. Domnegte intre anii 4 i.FIr. gi 34

dar ca gi Antipa, nu primege de la Roma decat titlul de tdrarh.esz

Filip a ar,ut o domnie pagnici gi mogenind gi el de la tatdl s6u

gustul pentru marile constructii, reconstruie$e la poalele

Hermon arfiica cetate Paneas, cireia ii d[ numele de Cezareea'

Filip). precum qi tsetsaida, de la virsarea Iordanului in Marea

cireia, in cinstea fiicei lui Augustus, i-a dat numele de Betsaida-

Irod Filip s-a cdsitorit cu nepoata sa, Salomeea, fiica

dar de la care nu are copii. La moartea sa (34 d.Hr ) tetrarhia lui aanexati provinciei romane a Siriei, iar dupi 3 ani (37 d.Hr.) Cali

va face cadou prietenului siu Irod Agripa Le33

Dar intrucdt doi dintre nepolii lui Irod cel Mare sunt ievenimente ale Bisericii primare pe care Noul

consernneazi, se impune a fi aminti,ti, pe scurt, 9i acegtia.

- Irod Agripa I - El a fost fiul lui Aristobul 9u nepotul lui

cel Mare. Dupi executarea tatSlui siu in anul 7 i.Hr., el a fost

la Roma, in relalii desflrl de apropiate cu familia regald. tn

d.Hr. intra in dizgralia lui Tiberiu care il aruncf, in inchisoare.

Caligula a devenit ?rnpf,rat in anul 37 d.Hr., acesta ilAgripa I d6ndu-i teritoriul fostei tetrarhii a lui Filip 9i Lisanias, Ia

a addtgat gi Abilene, o regiune situat[ intre Damasc gi Antili

urma exilf,rii lui Irod Antipa in anul 39 d.Hr., Agripa I pri

stdpdnire gi Galileea qi Pereea, aflate in regatul celui dint6i.e3a in

e11 lhident.ntt lbidrrr.e3a Vezi amdnunte in acest sets, Diclionar bibkc.p.674 qi Eusebiu, op.cif',

II-a, 4,1 qi nota 33, p 70

4l d.Hr., cdnd Caligula a fost asasinat, Irod Agripa I se afla la Roma,Unde a jucat un rol destul de insemnat ?n numirea ca imp[rat a lui

iu. Ca recompensf, acesta ii d[ titlul de rege, punAnd totodat[ sub

lui gi teritoriul administral p6ni atunci de procuratori, adic6Iudeea qi Samaria. Se reconstituia astfel, sub stf,pdnirea lui

ipa I, fostul regat al lui Irod cel Maree3-'. Scurta domnie a luiipa I a fost pagnici gi prosperi. Degi el insugi era un sceptic,

ripa I s-a straduit si respecte scrupulele religioase ale iudeilor, careaaceptat, privindu-l ca pe un urma$ al hasmoneilor prin bunica sa

iarnne, acorddnd gi sprrjin mare fariseilor.Tot pentru a se face pl5cut iudeilor, Agripa I dezllnfuie

impotriva tinerei Biserici din Ierusalim, ucigdndu-l pe

lacob,e36 fratele lui Ioan gi incercdnd sf,J ucidi gi pe Sf.Ap.petru,care e sclpat insf, in chip miraculos de Dumnezeu: ,,in vremea

, regele lrod Agripa a pus mdna pe unii din Bisericd, ca sd-i

$i a ucis cu sabia pe lacob, fratele lui loan. $i vdzdnd cd este

placul iudeilor, a mai luat Si pe Petru... pe care prinzdnduJ l-ain temnifd..." (cf F.Ap.I2,I-23)Irod Agripa I a inceput si fortifice Ierusalimul, dar cel de-al

ilca zid pe ca"re il proiectase nu ajunge s5-l termine, deoarece moare

lhitlent

l)e spre moartea lui Iacov conscmneazE gi clernent Alexandrinul o pilduitoaretHloriozre, pe care va h luat-o din tradilia inaintaqilor El spune cE cel care l-a p6r6trlr lic iudecat a r6.mas miqcat vdz6ndu-i curajul, incdt a declarat c6 gi el esie cregtin.",.lndndoi - spune Clement - au fost duSi la locul de osdndd, insd inainte de arllrtnge acolo, pdnlhtl l-a rugat pe tracoy sd-l ierte. Iacoy s-a rdzgdndit pufin, apoiI rt zis' "Pace fie!" Si l-a sdt"utat. Dupd aceea amdndorura li s-q tdiat capul inn't,laSi timp" (CliHypotipozele, V[, fragm.74, dupd Dusebiu de Cezareea,rtlt c'i1,, c'artea a II-a, 9,1-3, p.75). Istorisirea cuprinde o mostrE de pietate populard,rt,tl cstc cE Iacob a sfdrgit "find aruncat de pe acoperisul templului Si apoi bdtutilr rtnarte, cn un ciomag de lemn" (Cf. Eusebeiu,.., op.cit, cartea aIl-a,23,3,lr'Jl)

Page 180: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

subit la Cezareea, in anul 44 d.Hr., atins de o boali ca qi

bunicului s[u. in aceastf, moarte Biserica primarl din Iervdzut pedeapsa lui Dumnezou revdrsati peste el datoitAdezlintuite impotriva Apostolilor Domnului',...tiIudeea la Cezareea, a rdmas acolo... $i tntr-o zi rdnduilmbrdcdndu-se tn veSminte regesti Si Sezdnd la tribund, vorbedei; iar poporul striga: Acesta este glas dumnezeiesc, nutndatd ingerul Domnului l-a lovit, pentru cd nu a dat sDumnezeu. $i mdncdndu-l viermii a murif,. (F.Ap.20,19 ,Zl-23).

in urma lui au rimas un fiu Agripa II gi doui fiice: Br(niscuti in anul 28 i.Hr.), menfonati in F.Ap.25,13 qi urm gi(niscutlin anul 38 d.FIr,), care a devenit ateia sofe a pFelix (Cf, F.Ap .24,24).e38

- Agrippa II - Pe numele siu adevirat Marcus IuliusIIe3e a fost fiul lui Irod Agnpa I gi s-a niiscut in anul 27 d,.Hr.considerat prea tAnir pentru a deveni succesor al tat5lui sdu,

titlul de rege abia mai t6rzl, de la Claudiu, dimpreund cudin nordul gi nord-estul Palestinei, mdrite de Nero in anul 5G

Agripa II schimbi numele capitalei sale din Cezareea luiNeronias, ca un compliment adus impf,ratului Nero. Din anul 48in anul 66 d.I{r. a ayut gi prerogativa de a numi direct pe maipreoti ai evreilor, in calitatea sa gi de inspector al templului. ind.Hr., afldndu-se, ?mpreund cu solia sa Berenice,la Cezareea,

e37 O descriere a modii sale, fEcutd dup6 Iosif Flaviu, vezi in,La Bible,, TOB,p2647, notd, o "Il entro au thddtre a l'aurore, yetu d,une robeargent et d'un lissu admirable...Alors il fut pis de maux d,intestins etjours plus tard." (Cf. Antichitdli iudaice,XX, 343-351).

e38 Ct. Diclionar biblic, p.614.etn Cf .'La Bible", ToB, p.2681 nota r,n* Ibid"*.

sb-l asculte pe Sf.Ap. Pavel, care urma a fi trimis la Roma sprell judecat de tribunalul Cezarului (F.Ap.25,13 -26,32\. Cu aceastii

ic, ascult6ndu-l pe Ap.Pavel, regele a fost foarte aproape de a se

ina "Agrippct a zis cdtre Povel: Cu puyin de nu rnd tnclupleci sd

,/itc Si eu creStin" (F.Ap 26,28)La izbucnirea marii revolte iudaice impotriva Romei la anul 66

Fl Agrippa II, care a incercat in prealabil sf, o previni, rf,mdne fidelilor. Moare f1r5" urmaqi in iurul anilor 92-93 d,.Hr., disp6r0ndcu el gi dinastia irodianf,

352

Page 181: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tofand

Hartaimplr[liei lui Irod - Diclionar biblic p. 612,

Iudaismul Epocii Noului Testament 355

Harta Familiei lui Irod1 . Diclionar p. 613

I2tiII

€.q

Page 182: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

b) Procuratorii romani

- Regimul procuratorial

Dupi depunerea lui Arhelau in anul 6 al erei cregine,peste care domnise, Idumeea, Iudeea gi Samari4 a fostprovrncrei romane a Siriei qi pus sub administratia unuiimperialeal, moment care coincide, agadar cu instaurareaprocuratorial in lara Sfhnti,.eo2 Aceastl administrafie pa mentinut pina in anul 66 d.Hr. c0nd a izbucnit mareaiudaicf,, cu o scurtd intrerupere intre anii 4l-44 d.Ih., indomniei lui Irod Agrippa I.

Procuratorul roman avea regedinla oficiali la Cezareea,

elenistic fondat de Irod, insf, la sirbitorile mai importante ale\/enea la Ierusalim, insotit de o escortd puternici, pentru adirect evenimentele, tar in caz de tulburiri si poati interveniLa Ierusalim se instala, de obicei, fle in vechiul palat regal,fortareala Antonia, din imediata apropiere a Templului. P

roman avea, agadar, la dispozifia sa trupe, iar puterile saleqi dreptul de a numi direct qi a destitui pe marii preof. inmajore ale provinciei el se adresa totuEi legatului imperial al Si

practicd, autonomia sa era aproape deplina. Grosulprocuratorului roman se gd"seau in Cezareea. la lerusalim

ear tn Noul Testament titlul de procurator apare sub denumirea de(F Ap.24,10; 26,30 sau praeses, in latin6 Iosif Flaviu foloseqte in scrierilo

termenul de fnriplos - praefectus gi tnupel,rirp - curator. (Cf. A. RobertFeuilleJ, op.cit.. p.89).

'4' Cf. A R.obert gi A t-euillet, op cit.,p 89

Iudaismul Noului Testament 351

o gamizoarrt compus[ dintr-o cohortf, comandatf, de un tribun a

i detagamente ocupau vechile fortdrefe irodiene.ea3

Exerciliul justi,tiei era lisat in sarcina Sinedriului gi tribunalelor

care se pronunlau in conformitate cu dreptul iudaic. Daci

i Sinedriul se pronunla pentru condamnarea la ffLoarte, sentinfa

executorie numai dac6 eraratiftcafii de reprezentantul Romei,

rul care dispunea de 'Jus gladii" (Cf.In.18,31)

in ceea ce priveqte str6ngerea taxelor 9i impozitelor (tributum

gi tributum capitis) pentru trezoreria imperiald, acliunea era

init[ de func]ionari romard, dintre care mu{i apar,tineau

ilor. intre ace$tia se numf,rau qi a;a-zi5ii vamegi, Evangheliile

ind cu numele cel pufln doi dintre ace$i4 9i anume, Levi-Matei

5,27) gi Zaheu, mai marele vameqilor din lerihon (Lc.19,1-2)'

acegtia erau dotestafl de iudei, in care vedeau intruchipafl

ii ocupantului toman, degi ace$ia nu erau totuqi scut$ de

llumirile ce veneau din "exactitatea 5i corectitudinea"

,(Cf.Lc.3.l2-13)Referitor la of,rcierea cultului de la Templu sau la practicile

publice, Roma cu toate ca se putea opune, n-a modificat

Credinfa iudaicf,, ca gi manifestirile de pietate erau scnrpulos

$i cum iudeii nu tolerau nici o imagine sau chip care putea

o ofensi la adresa sentimentului 1or monoteist, procuratorul

decisese chiar ca trupele sale sd nu iasd niciodatd in orag

stindardele lor; la fel monezile de aram6, bitute in far6, nu

nici o efigie.'aa Totuqi nu pufine au fost 9i cazurile in care iudeii

lhl,lrm.

Itr uocst sens a existat totugi o exceplie in ceea ce prive$e neamestecul

lupruzenlantului Romei, in afacerile religioase: el putea destitui dup6 bunul plac

rllrr litulatura cle mare preot, aga cum au fEcut-o de 8 ori cei din dinastia irodim6,

Itrlrluiii 6 i.tIr. gi 41 d.llr., sau de 4 ori procuratod Valerius Gratus inte anii l5-

Jtr tl,ltr (Vezi A. Robert giA. Feuillet, op.cit.,p.90).

Page 183: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

358 Stelian Tr

s-au plAns, mai mult sau mai putin, direct saunodreptitile gi jigrurile sentimentelor nationaleprocuratori.

- Primii procuratori

Despre primii procuratori se cunosc foarte puf,ne date.acegti primi procuratori se numf,rf,:

Coponius (6-9 d.Hr.) - a fost trimis in Iudeea caacelagi timp ?n care Quirinius devenea Legat al Siriei, pentru aoar6. Aceata se intdrnpla in amul 6 d.Hr., a doua zi dtrpd destituiArhelau.ea5 Acum Quirinius primege ordin s6 purceaddrecensimdnt in provincia care i-a fost oferitf, spre guveflure.misur[, normali din punct de vedere roman, aplicati Iudeii ind.Hr., a stdrnit revolta lui Iuda Galileanul (Ap.5,37), caresprijinul zelotilor, fusese repede inlbuqiti in sdnge deprocuratorului Coponius.eau Lui Coponius ii urmeazi MAmbibulus (9-12 d Hr.), gi care a av:ut ca succesor pe Annius(12-1s d Hr )

Acestuia ii urmeazi Valerius Gratus (15-26 d.Hr.),procurator de cStre Tiberiu. Gratus destituie 3 mari arhierei dinpe parcursul primilor sii 3 ani de guvernare. in anul 18

desemneazS. ca mare preot sau arhiereu pe Joseph Caiafa,fbstului arhiereu Anna, demis tot de Valerius Gratus (Lc. 3,2

18,13) Caiafava rim6ne in functie pdnl in anul36 d.Ht.eal

ea5 lbidem,p.97

'ou lbidn*noi lbid"*

Iudaismul Epocii Noului Testament

Lui Caiafa ii urmeazl Pontius Pilatea8, care a guvenrat tntimp de 10 ani, intre 26 gi 36 d.F{r. Ca procurator, el a definut

rolul in provincie. fiind geful aimatei de ocupafle, care staliona lnrcca, un detaqament functionind ca qi gamizoanf, in Ierusalim

in cetafuia Antonia. Pilat e cunoscut din relatirileligtilor qt ocazia procesului lur [isus (Mt.27, Mc"15, Lc.23;

llt- 19), qi din informaliile lui Iosif Flaviueae gi ale lui Filon.eso Abiain Palestrna, noul magistrat iriti qi rdnege intentionat

religioase gi nationale ale locuitorilor Ierusalimului,rfind ca trupele sale si intre in ora$ cu steagurile imperiale.e5r A

zi un numf,r considerabil de iudei pleaci la Cezareea unde timp5 zile qi .5 nopfi protesteaza in fala palatului irnperial. Pilat nu

dar urmAnd un ordin a lui Tiberiu dispune ca steagurile si se

totugi din Ierusalim la Cezareea. Pulin mai tdrziu, Pilat d[ca pe zidurile palatului lui Irod de la Ierusalim si fie suspendate

panouri cu numele impiratului, iritAndu-i din nou pe ewei.'52 Dar

Itt lcgltur[ cu numele sEu adevdrat qi cu semnihca]ia includerii cuvintelor "apf,lirnit sub Pon{iu Pilat" in Crezul creqtin, vezi S. Liberty, The Impofiance ofPuilius Pilate in Creed and Gospel.rt JTS 45-1944, p 38-56.

Aillifiitdli iudaice, XVIII, 32-33, dupd Eusebiu, op.cit., cartea I, 9,2, p.54, vezi qi

;tt',1trof.dr. Grigore T. Marcu, Trei pofirete neotestamentare: Iuda Iscaioteonul,

l'tlut din Pont Si Claudia Procula, in rev "M.A. nr.34, 1958, p.195-199.

llilrrrr il descrie pe Pilat in termeni foarte duri: "Pilat - spune el - era crud pinttttlrtrd Si tn duritotea inimii sale, nu ierta nimic Si nici nu putea fi induplecat de

Itlmttni. in fimpul gut;erndii sale, Iudeea n-a cdstigat nimic decdt cotpulie,

irtrtrttind pretutindeni, orgoliul, aroganla Si insolenla. 'fara era destinatd jafului,

tltinfitilor Si tnSeldciunilor de tot felul. Se trimiteau oameni la moafte /drd o

ituhrcald prealabild. Ferocitatea tiranului n-a fost imbldnziti niciodatd" (Cf.ttl tyatio ad Caium",it "Les Oeuvre.s de Philon...y, vol.38, Paris 1972, $tpd A.

llolrrrrt gi A. Feuillet, op.cit., p 97).

Irrlrrrrnalia o d[ Iosif Flaviu, Antichitdli iudaice, 18,5-5, dup5 Eusebiu, op.cif.,

sulca ir II-a,6.4,p.73

Vczi rLnrhnunte iri acest sens P.I- N{aier, The Episode of the Golden Roman Shilds

tt ltru.salam, in HTR 62,1969, p.109 unn.

3"59

indirec!provoc

Page 184: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

16t360

rStelian

indignarea populari atinge culmile atunci cdnd Pilat

construiasci un apeduct pentru mai buna aprovizionare cu

Ierusalimului, achizilroneazi suma necesari construcfiei dinsacrd, a Templuluie5', Pilat fiind cel care definea controlulTemplului gi visteriei sale. P0nf, qi veqmintele nouluipf,strate de el qi ii erau eliberate aceshria numai pentru

procuratorul venea la Ierusalim, aducdnd atunci trupe supli

el, care patrulau permanent prin cetate. Izbucnegte acum omanifestalie in cursul cireia igi pierd viala foarte mu[i di

fiind ucigi de trupe deglizate, scoase pe strizi din porunca luiLatoate acestea se mai adaugf, gi masacrarea unor pelerini

Templul din Ierusalim, de cdtre soldafii procuratorului in anul(Cf.Lc. 13,l-2).ess

Asfel de ac,tiuni, cflt gi atitudinea gi politica sa di

fafl de iudei, l-au fbcut in fafa acestora extrem de nepopular,

n-a putut fi inlocuit ugor, intrucdt polilica lui Tiberiu era de a

in funcfie inaltele ofrcialitifi cAt mai mult posibil.

Pilat iqi pierde totugi rangul imperial in anul 36 d.FIr.,

motive aotzatoate porunceste masacrarea unor samariteni

muntele Garizim de un pseudo-Mesia"6 pentm ale arhtavasele

ascunse acolo de Moise. in ciuda falsitSlii acestei afrma17les1, c

"t Apu urma s5 fre adusd prin acest apeduct de la o distantd de 300 de

Eus ebiu..., o p. cit., cartra a l[-a, 6,6, p.7 3).

e54 Cl-. Iosif f,'lavir, op.cit.,78.60, dupa Dicfionar, p-1025

e55 Un- exegeli cred cE dugm,Snia pe care i-o purta kod lui PiaI (Lc.23,12

catzatd de faptul uciderii in acest nur^sacru gi a cdtorva supuqi ai lui

Dicfionar, p1025).e56 Yezi am5nunte, DicSionar bibkc, p.1025 9i documentata lucrare despre

activitatea lui Pilat P.L Maier, Pontius Pilatg 1968.

e57 Moise nu a trecut niciodatd dincolo de Iordan. Unii considerd cd in texte

eroare de text, apdrAnd Moyseos in loc de Oseos. Iosif Flaviu menfi

tradrfre samariteand conform[ cdreiarJzzt, marele preot (I Cron.6,6) ar fichivotul qi alte vase prelioase in muntele Crarizim. (Cf Iosif Flavit, op.cit,,

89, dupE Dicfionar..., p.1025).

Iudaismul Epocii Noului Testanenl

me de samariteni inarmali se prezintf, ln munt€, pllrt flrjoari, captureazil pe instigatorii lor gi ucide un numlr mrn daiteni. o mare delegalie de samariteni se infdfigeazl, dupl rmGru, inaintea

:natorului Siriei, vitellius, cerind pedepsirea gi inl[tura,roa dlilie a lui Pilat.Vitellius il demite pe pilat qi-l trimite la Roma pentru a.tl

ilica fapta in fala impiratului riberiu. Dar pe c6nd se afla in drumI l(oma, Tiberiu moare (37 d.Hr.), ?nsi in procesul care totugi aregi despre al carui renitatnu se gtie nimic, caligula il condamnd pe

ih arul 3l d.LJr..la exil sau la sinucidere. e5s

concluzia datelor Noului restament referitoare la pilat gi lapersoanei sale este ci era un om slab, gala sd-gi incalce

ipiile pentru avantaje personale gi al carui consimlamAnt lala moarte a M6ntuitorului Iisus Hristos s-a datorat nu

de mult dorintei de a face pe placul autoritrlilor iudaice, c6t dede a nu-l supf,ra pe Tiberiu in cazul in care, intr-o tulburare din

cineva se fbcea pe sine impdrat. (Cf In.19,12-16). Acest lucrucvident din batjocwa pe care a adus-o la adresa iudeilor prinolc de pe inscripfia Crucii lui Iisus Hristos, cel Ristignit

le,te-22).Dcspre succesorii lui Pilat, Marcellus (36-37 d.Hr.) qi

(37-41 d.Hr.), in afara numelui lor nu se cunoagte nimicreferitor laia[a gi activitatea 1or. Nu se gie exact nici dacd nu

vt acestea sunt numele unuia gi aceluiagi procurator. iln anul 39iudeii din Iaurnia distrug un altar ?nalfat in acel oraE in cinstea

Caligula. Furios, simtindu-se extrem de jignit, impdratul ait ca statuia sI fie aqezatd. in chiar templul din Ierusalim.Siriei, Publius Petronius (39-42 d.Hr.) fiind rugat stdruitor de

forrflrrrurtc in legdturd cu ultimele evenimente din viala lui pilat gi chiar cu enigmalfttlitt[oi procesului vezi E.M smallwood, The Date of the Dismissal of pontius

,lrom Judeea, JJS 5, 1 954, p 12 urm Totugi nici Iosif Flaviu gi nici Eusebiu{c t',:zareea nu ne dau amdnurte despre felul gi locul unde a sfhrgit pilat

'l lluscbiu, op.cit., cartea II, nota 53, p.7 a)

Page 185: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

iudei, incearci si obfin[ schimbarea acestei hotar0ri demento,

timp Caligula a fost asasinat (41 d.Ift.)e5e, iar noul impSrat,

suprimi administralia procuratorialtr, dend britoriulprocurator al ludeii, prietenului sdu Irod Agnppa L, dar ind.FIr., c0nd Irod Agrippa I moare, Claudiu reinfiinleazAprocuratoriald in Iudeea, adlugdnd fostului ei teritoriu gi

aflate odinioari sub st[pdnirea lui Filip, fiul lui Irod cel

aceastd perioadd, situafla politicd gi sociali a inceput

inrf,ut6leasci din ce in ce mai mult datoriti activitif,i zelofilor,

extremi st ultranali onalist.

- Ultimii procuratori

Din anul 44 d.Hr. cAnd s-a reinfiintatprocuratoriali qi pdn[ in anul 66 d.Hr., care coincide cu itragediei iudaice sub romani, se succed 7 procuratori tn Judeea.

procurator dupi reorganizarea acestei institufi este Cuspius

(44-46 d Hr ) a cirui activitate va fi marcatti de multipleconflicte cu zelofii. Urmagul sdu Tiberius Alexandru (46-48

un iudeu aposta! nepot a1 filozofului Filon din Alexandria, a

o decapitare a partidului zelolilor prin r6stignirea fiilor luiGalileeanul, primul conducltor al acestui partid. Iacov qi Si

timpul guvernarii sale, procuratorul Alexandru s-a confruntat

situalia Eteaapopulaliei din Iudee4 generatd de foametea de cars

amintire cartpaFaptele Ap ostolilor I l,Z7 4 0.e60

Sub urmf,torul procurator Ventidius Cumanus (48-52 d.

produc mai multe incidente: mai intfli la Ierusalim, soldalii

in zeflemea pelerinajul celor venili la Ierusalim de

Pagelui, ceea ce a constituit o grea ofensd adusi senti

nalionaliste iudaice; apoi in Samaria, sprijinl pe samariteni,

Iudaismul Epocii Noului Testament l(r I

cu iudeii pornili spre oragul sfhnt qi c6nd sunt masacrati foarto

[i dintre ei, fapt care a qi dus la depunerea sa de citre legatul Siriei,

ratus (50-60 d Hr ). Calnul se instaleazi deplin, graFe

venliei lui Agrippa II, care reuSiserl in anul 50 d.FIr. s[ se

rege de Chalcis (lntre Liban 9i Anteliban) 9i administrator-

al Templului.e6l

Cumanus este inlocuit in anul 52 d.Hr. cu procuratorul

iius Felix (52-60 d.Hr.), un favorit al imp[ralului Claudiu.

prin lf,comie, infidelitate, lips6 de scrupule, cf,sltorit cu 3

i, dintre care ultima a fost Drusilla, sora lui Agrrppa II, Felix a

cletestat gi urdt de supuqii sai. in timpul guvernirii sale un batran

, Ionatan, este asasinat in anul 54 d'Hr', iar Sf.Ap'Pave[ inchis

C)ezareea, avea si fie adus in fala sa 9i audiat' (B.Ap'23,24;24,1-

F.clix nu rezolvdcazul Sf.Ap.Pavel atAtdinlipsf, de interes, cat pi

rL[ faptului ci agteapta mitt de la el. (Cf.F.Ap.24,26>'

Agitatf, de false speranle mesianice, tensiunea politici 5i sociala

ilrcetat sf, creascf, in larn Reacfla procuratorului a fost cum nu se

mai durf, qi mai inoportuni, ceea ce a 9i dus la rechemarea sa la

ln anul 59 d.Hr. gi inlocuit din funcfie de citre Nero'e62

e5e Amanunte despre asasinarea lui Caligula vezi P. Grimal,

trad E.Cizek, Bucuregti 7973,I, p.572.e60 Cf. Eusebiu ile Cezateea, op.cit. , cartea all-a, 8,7, p.74.

Lui Felix i-a urrnat procuratorul Porcius Festus (60'62 d'Hr,),

nragistrat onest gi prudent, dar care moare in timpul guvern6rii.'6',

rus este cel care l-a trimis pe Sf.Ap.Pavel la Roma, dup6 ce acesta,

tz de calltatea sa de cetSlean roman, ceruse apel la tribunalul

,ui. Festus il gdsegte nevtnovat, dar respecti cererea

ului de-a fi judecat la Roma. (F.Ap.25-26). Moartea lui Festus

llsat insa, p6nd la venirea noului procurator, m6ni libera

icului arhiereu Anna al Il-lea, care profitand de ocazia ivlta

a se rizbuna pe cre$ini, l-a ucis pe Sflacov, "fratele

Arrrirnunle in legdturl cu acegti procuratori aminti{i dupl anul 44 d.fu. vezi A.

llrrhcrt ;i A. tr'euillet, op.cit., p.93 9t .

('l A. Robert qii A Feuillet, op.cit.,p.93Civilizalia

'll,r,l,,n,

Page 186: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Epocii 365

i

364 Stelian lt

Domnului", primul episcop al Ierusalimului, prin lovire cude altfel ne mrrlti alti crestini e6a

Iudaismul Epocii Noului Testament

Procuratorii romani ai Iudeii

Din acest punct de vedere situafia n-a incetat si se inrf,ut?t

in Palestina. Noul procurator Albinius (62-64 d.Hr.), n-a intr,nimic insl spre a o remedia. Venal ca gi Felix, el a devenit ra1

instrument docil in mdinile aceluragi arhiereu Anna al Il-lea, p,

SfAp.Pavel, adus in fala lui la Ierusalim gi lovit fiind flra mo

aruncd un invectiv care il caracterizeazd deplin, numindu-l ";

varuit" (F.Ap. 23,3 ).e6'

Anarhia atinge punctul culminant sub ultimul proc

Gessius Florus (64-66 d.Hr ). De la nord la sud, lara intdestfuratd debusolarii totale, trSia ultimele zvdrcoliri ale exasp

Zelolh intensificau cu fiecare zi ce trece4 acliunile lor cririmpotriva Romei gi a tuturor strf,inilor; in oraqele de la mconflictele dintre iudei qi plgdni scf,paserd de sub control!

Ierusalim, exaltalii qi fanaticii executau pe oricine, fbrf, o jur

prealabild, care ar fi fost bf,nuit de tridare gi complicitate cu ocu

strdin.e6T

Procuratorul Flavius dep[;it de evenimente Si intuit

misurile sale dure nu vor rimdne nepedepsite, el insugi i-a detel

pe iudei sf, se revolte. Revolta izbucne$e in anul 66 d.Hr., dar

insemna tnceputul dezastrului total pentru iudei,

eua Vezi arnlnr.rnte L Munteanu, Viala S.finlilor Ap o stoli, Cluj, 1 945.

e65 A. Robert gi A. Feuillet, op.cit.,p.93e66 Iatd cum descrie aceastz situa{ie a evreilor, Iosif Flaviu: "in toate oraqele ltl

erau urmdili Si ucisi Jdrd mild, de cd*e ceilalli ordqeni, tncdt pretufindeni vct

orasele pline de cadavre neingropate, batrdni arancali la un lac cu copiil,

vedeat chiar Si fernei aruncate fdrd tmbrdcdminte pe strdzi. Toatd lara gemel

asfel de nenorociri care nu se pot descie, ba cu cdt trecea vremea cruzlt

deveneau tot mai mari." (Cf . Iosif Flaviu, Rdzboiul iudaic. lI, 462, dupd Euct

de Cezareea, Istoria biseiceascd,Btcwe$i 1987, p.98).

eu'Ibid"m.

Perioada Procuratori Relafia cu Noul Testement

6 d.Hr.- 9 d.Hr. Coponius

I d.Hr.-12 d.FIr.

MarcusAmbibulus

l2 d.Hr.-I5 d.Hr. Annius Rufus

lJ d.Hr.-26'd.Hr. Valerius Gratus

26 d.Hr.-36 d.Hr. Pontius Pilat Procesul, R[stignirea giMoartea lui Iisus fkistos

36 d.Hr.-37 d.Hr. Marcellus

17 d.t{r.-41 d.Hr. Marullus

4l d.Hr.-44 d.Hr.

14 d.Hr.-46 d.Hr. Cuspius Fadus

46 d.Hr.-48 d.Hr. TiberiusAlexandru

4lt d.Hr.-52 d.Hr. VentidiusCumanus

l2 d.Hr.-60 d.Hr. Antonius tr'elixJudecarea Sf.Ap. Pavel

(F.Ap.n-2a)

60 d.Hr.-62 d.Fk. Porcius TestusJudecmea Sf.Ap. Pavel

(F.4p.25-26)

62 d,Hr.-64 d.Hr. Albinius

(r4 d.Hr.-66 d.Hr. Gessius Florus

70 d.Hr. AsediereaIerusalimului

Page 187: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tr

lmpEratii romani din primul secolIudaismul Epocii Noului Testament lf

' /

c) Revolta contra Romei qi inceputul ruinei iudaice

Agrippa [I a incercat la rugamintea procuratorului Florus s5-i

pe iudei de a face pasul decisiv in pornirea lor contra

nilor. N-a fost ascullat cu toate cf, tentativa sa era aprobafi S1

rruti de cipeteniile inaltei preolii gi conducf,torii partidulut

lor.'6t Partidul extremigilor, condus la Ierusalim de un oarecare

a provocat revolta deschisd impotnva romanilor. Soldafii

zoanei romane din Ierusalim s-au predat dar furf, masacrati de

lalie intr-un mare numir. Tot acum furf, ucis de cf,tre insurgenli gi

rcul Annania.'un in octombrie 66 d.Hr. legatul Siriei, Cestius

us. s-a indreptat spre trerusalim, cu scopul de a veni in ajutorul

lor romane gi a inibugi revolta. Observdnd ci trupele sale sunt

liciente, s-a retras, dar a suferit o grea infrAngere in defileul Bet-

. Victoria i-a umplut pe rAsculali de entuziasm deplin 9i

f, independen{a statului iudaic. Din nefericire, ura 1or comun[/a ocupantului strlin n-a fost suficient[ pentru a-i face sf,

qi disensiunile grave dintre diversele grupuri, care va avea

llnirlitate o adevirati sinucidere a naliunii iudaice

rea Ierusalimului a fost incredintatd marelui preot Anna al lt-lea

Ilrrri oarecare Iosif ben Gorion. Zelo[li au fost trirniqi in Idumeea,

conducerea lui Eleazar, probabil pentru a fi indep[rta]i din

alir. Iosif Flaviu, cel care a qi 16sat o istorisire detaliati arevoltei

00"0. a fost numil guvernatot al Gatrileii, unde s-a lovit de zeloli

tle conducitorul acestoraloan din Giscala

Ar crrsta a fost gi momentul in care mica comunitate cre$ind s-a refugiat la Pella, in

I r r r rrsiordania (Cf. A.Robert..., o p. cit., p.9 4).

llti,ltm

Vrzi losif Flaviu, Rdzboiul iudaic,II, 425428; 462465.

27 i"Hr.-l,t d Hr Nagterea luiIisus Hristos

Luca 2,1 urm,

l4 d.Hr.-37 d.FIr.

Propovdduirea,activitatea gimoartea luiIisus Hristos

37 d.Hr.-41 d.Hr. Caligula

41 d.Hr.--54 d.HrF.Ap.11,28F.Ap.18,2

JudecareaSf.Ap.PavelPerseculie laRoma

F.Ap.25, 10-lF.4p.27,24II.Tim.4,16-1

54 d.Hr.-68 d.Hr.

69 d.Hr.-79 d.Hr.

79 d.Hr.-81 d.Hr.

81 d.Hr -96 d.Hr.

96 d.I{r.-98 d.Hr.

98 d.Hr.-117d.Hr.

Page 188: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

Acest egec nu putea fi ins[ acceptat la Roma. De aceea, ln67 d.Hr., Nero il insdrcineazi pe generalul Vespasian cu

revoltei. Astfel el debarc[ la Ptolemais in fruntea a trei legiuni,

impreun[ cu trupele auxiliare, insemnau un total de cca 60.000

Dupf, un an Galileea este cuceriti. Ioan din Giscala gi

sf,i s-au refugiat la Ierusalim, mlrind astfel num5rul el

extremiste din capitala iudaicd. Dupi un conflict local, innumerogi membri ai aristocrafiei au fost executafi sau asasinafi,

din Giscala devine stipdn al cetilii. Observind aceasti

conflictuali internf,, Vespasian se indreapti in anul 68 d.Fk.

Pereea, lisAndu-i pe ewei sd se dezbine singuri. CAnd a fost

punctul de a invada Iudeea, Vespasian afll de moartea luiiunie 68), suspendl operafiunile gi a$eapti noi ordine de la

AmEnarea atac[rii Ierusalimului, a fost dezastruoas[ pentru i

primlvara anului 69 d.Hr., o nouf, bandd de zelo$ intr6 in

sub conducetea lui Simon Bar-Giora, care intrf, in conJlict cu Ioan

Giscala. in urma acestui conflict se formeazi un al treilea partid

conducerea unui fiu al proaspf,tului venit Bar-Giora, pe nume

in cele din urmf,, Ioan din Giscala pune capit acestui riu;boi

impunAndu-se.

tntre timp, in iulie 69 d.FIr., legiunile romane din

aclamaseri pe Vespasian ca implrat. tn fruntea trupelor din

el il llsase pe fiul s5,u Titus.e72 in martie 70 d.Hr., Titus se

spre Ierusalim cu patru legiuni. in Cetatea Smnti, foametea

rizboiului civil, vine in ajutorul romanilor.

Tragedia celor asediali in interiorul cetalii 9i lisali sa moarl

foame este descrisd de Iosif Flaviu in cuvinte de un

inexprimabil'. "Chiar Ei pentru cei avuli rdmdnerea in oraq tnse

adevdratd osdndire la moarte. Sub bdnuiala cd arfi vrut sd

e71 Cf. Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, noti,te de cws, cap. " Cele doud revolte iudaice" ,

n2 Cf. A- Robert..., op.cit.,p94.YeztgiDusebiu..., op.cit.,car1.raaIII-a,5,1,p.1

_ Iudaismul Epocii Noului Testament - l6q

?l erau omordli tntrucdt avereo li Jdcea suspecli de trddare, Deocldlllgu.fbametea cre$tea Si furia rdsculalilor... Grdul lipsea pretufindenl,

du uceea mulyi intrau prin casele oamenilor ca sd contraleze peste tot.(clnd gdseau lo unii cdte cevq ii chinuiau ln toate felurile pentru

ttivul cd au tdgdduit; in schimb, dacd la unul nu gdseau nimic tlcd Si-ar fi ascuns prea bine proviziile... din dorinya de a

etui chiar Si unele mame trdgeau bucdtura din gura pruncilorrut se ruSinau, nici mdcar sd retragd pdnd Si laptele pentru hrana

sleit de foame... Acoperisurile caselor erau pline de cadavre

lbmei Si de copii, iar pe uli[ele inguste ale cetdfii abia dacd maitrece de lequrile bdtrdnilor,.. Mufti lncetau din viald tn timp

ingropau morlii, ba unii s-au grdbit sd se aseze in mormdntul

4triu tnainte de a le fi venit ceasul lor firesc... Mulyi au tnceput sd

pielea de pe scuturi sau tdlpile tncdlldmintei.. Fericirea eratd a acelora cqre au murit Si n-au vdzut astfel de nenorociri".eT3

nstfel de condilii, la 25 martie 70 d.Hr. romanii reu$esc si deschidfl

brcgi in cel de al treilea zid care fusese inceput de Agrippa I Ei

inat in grabd,la izbucnirea revoltei. Timp de 5 luni Iudeii lupt5eroic, dar cupringi de disperare. Dar Ia 24 itiie 70 d.Fk. a

fortfueala Antonia; Ia 10 august 7O a fost cucerit qi dat prad5Templul.eTa

Totugi rezistenfa iudaicf, continua. Ultima reduti de rezistenfiicl se pribugeqte la 8 septembrie 70 cAnd, cu aceasta, ultimul act

uur:eririi Ierusalimului este jrucat, cdzdnd prinzonieri qi cei doiucf,tori ai rezistenlei iudaice, Ioan din Giscala gi Simon Bar-

('l losif tr'laviu , Rdzboiul iudaic, Y, 424438, 512-519,566, dupi Eusebiu, op.cir.,l r r r I urr a III-a - 6,1 2,5 -1,1 | -12,79, p. 1 04- 1 0 8.

ll,r,l,,rn

Page 189: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

370 Stelian Tofand

Ierusalimul nu mai era acum decdt un morman do

Templul distrus, iar independenfa nalionali pierdutl

totdeauna.15

Totuqi ultimele sc6ntei ale rezistenlei iudaice nu se

odatf, cu cucerirea fortirelelor Herodium gi Macherus, care

rezistau gi cu clderea celei mai puternice fortirele iudaice,

de l6ngi Marea Moarti, in aprilie, anal73 d.Hr., in care

momentul in care au pierdut orice speranli de scipare, pentnr ide umilirea deportirii in robie, dau foc cetilii gi apoi se sinucid.

in primir,ara anului 7l d.Hr., Titus primea la Roma

triumfirlui oficial pentru victoria repurtati asupra celor mai

dugmani ai Romei. Arcul triumfal care se inalli nu

Colisseum qi care poarti pe el numele invingitorului, atestl

secole gloria implratului Romei, rimasi nemuritoare.

Tara Sfhnti a fost transformati intr-o provincie

autonomi, distincti de cea a Siriei gi supusl autoritSfi unui

Legiunea aX-a a fost agezati ca 9i garnizoand in Ierusalim.

pierde numele sf,u oficial de Iudeea qi e inlocuit cu cel de

Sinedriul a fost suprimat, iar institulia arhieriei dispare 9i ea.

ne mai exist6nd, cultul naflonal nu se mai celebreazd; toate

religioase ale Iudaismului se prdbuqesc in catastrofa nali

Totugi, acei iudei care au mai supraviefuit se regrupeazA 1n

conducitorilor lor spirituali, cirturarii 9i fariseii. La Iamnia ia

astfel o gcoali rabinica, unde se vor aduna gi codifica tradifiilc

iudaice in jurul Torei, constituindu-se ceea ce se va numl

toate acestea, dezastrul nalional din anul 70 d'Hr. n-a reugit

stingf, in cenuga ruinii spiritul combatant zelot 5i ura contra

e'5 lbidem.e'6 Cf. Grigori e Mlar cu, M e d iul d e aparifi e..., p.256

e77 A. Robert.. ., op.cit.,p 94.e18 lbidem.

- Iudaismul Epocii Noului Testament 711

l'cl ca la numai o jumitate de secol maitdrAt, iudeii se vor ridicaintr-o ultimf, qi inutili revo1t6. Motivele cire au generat-o a fost

ul cd in anul 130 d.Hr., implratul Marcus Hadrianus (l17-138)

reconstruirea Ierusalimului ca un ora$ pigdn sub numele de

ia Aelia Capitolina", dupi numele siu Aeliu,eTe, iar pe locului templu iudaic ridicarea unui templu dedicat lui Jupiter

inul.eEo Aceastl hotErdre, precum qi un decret care interzicea

au provocat o noui revolti, in fmntea ei s-a aflatn Bar Kochba ("fiul stelei", Num.24,17)"', al c6rui nume

era Bar Kokheb, salutat ca qi Mesia de ilustrul rabin Akiba,ii Ei oferi tot sprijinul. Revolta a izbucnit in anul 132 d.Lh.

o mare parte din Iudeea,es2 transformdndu-se din nou intr-opc r,rali gi pe moarte intre iudei gi romani. Amdnunte despre

rarea acestei revolte se cunosc foarte puflne. Ea s-a prelungit

de 3 ani, degi pentru reprimarea ei Roma a trimis patru legiuni,

l:omanda lui Iulius Severus, chemat in mod special pentru aceastE

rrc, din Marea Britanie.e83 Pierderile au fost grele gi de o parte gi

nltt. dar represiunile au fost mai teribile decdt in anul 70 d.Hr.

i supraviefuitori au fost v6nduf ca sclavi; impiratul Hadrian

chiar accesul iudeilor in Ierusalim qi exercitarea cultului

['l l)usebiu, op.cit., catlea aIY-a,6ra, p.148. qi Grigorie T. Marcu, art.cit.,

F "57lh,lrut

t I l,)uscbiu..., op. cit., cartea a IY -a, 6 2, p.l 48.

li rrrru'c parte dintre rdsculali s-au addpostit chiar in grotele din Wadi Murabba'at, gi

Itr nllr: locuri ascunse din degerhrl Iudeii. in 1950 au fost gdsite int-adevdr dou6

tltiruli ale lui Bar Kochba in Wadi Murabbaat, iar in 1960 au fost descoperite alte

It irsllcl de scrisori intr-o grot6 situatd mai spre sud, aproape de Marea MoartE.

( t' I \/. Mihoc, notile de curs, cap."Cele doud revolte iudaice", f .p.

ll'tlrtn

Page 190: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

religiei lor;"0 o statuie a Cezarului roman se inf,lta chiar intemplului dedicat lui Jupiter, ridicat pe locul fostului templu sfbnt.e8'

Prin urmare, pentru a doua oarS qi in mod deplin s-au

cu aceste evenimente cuvintele profetice ale Mdntuitorului, cu prila soarta iudeilor pi a capitalei lor: "...Cdci va fi fn lard,strdmtoare g'i mdnie impotriva acestui popor. $i vor cddea

ascutiSul sebiei Si vor fi duSi robi la toate neamurile, qi Ierusalimul

fi cdlcat in picioare de neamuri, pdnd ce se vor implini vre

ne a mu r i I or" (Lc. 2 I -23 -24).

Oragul sfbnt al lui Dar,id devenise acum simbolul triumpagfi.nismulur asupra nalionalismului extremist iudaic.

e8a Vezi Eusebiu..., op cit., Iv, 6,3, p.148, Ei A Robert..., op.cit., p.95.es5 Se pare cd fusese protanatd chiar Golgota, pe locul rEstigmrii M6ntuitorutui

umi. dupd a(ii pe locul lvlormdntului smnt, tiild ridicat un alt templu dedicat

Venns-Afiodita (Vezi A. Robert..., op cit.,p 95).

III. DESCOPERIRILE DE LA QUMRAN$r TMPORTANTA LOR.

PENTRU STUDIUL NOULUI TESTAMENT

Descoperirea manuscriselor de la Qumranetu a provocat o

ntlevarati explozie de interes pi noutate atAt pentru lumea teologicf,,

t'n (-)urn.on este denumirea araba modemd a cdmpului de grote (peqteri) de pe |Ermulrurr d vestic zrl M6rii Moarte, unde s-au descoperit manuscrisele. Descoperirile de IaMiu'ca MoartE au constituit obiect de anali:zi, gi refleclie concreltzatd intr-o bogat[litcraturd romdneascd de specialitate, din care amintim cdteva dintre studiile mairqurtniitlcative :

- f'r. V. Godeanu, Irnportanla marilor descoperiri biblice de la Marea Moartd,ittrr":v "Ortodoxia", an VI, I 956, p 628-671.

f . Moscrrvici, Manuscisele de la Marea Moafid, in "Glasul Bisericii", an XVI,lt)57 , p.736-7 53, Descoperii arheologice Jdcute tn 1958, in apropiere de Qumran,trt "Studii Teologice", nr 9-10, 1959, p.60'7-618; Persoana Mdntuitotului tnlumina manusciselor de la Marea Moartd, in "Studii Teologice", nr. 3-4, 1959,

p, I j8-163.

l,). Popescu, Descoperirile de la Marea Moartd Si din desertul iudaic,it"Shtdli11 t;crcetiri de istoric veche", an. D(, 1958, p.481-490.

l\,litrop. Tit Simedrea, Sf. Ioan Botezdtontl tn lumina descopeiilor de lat-)ttilran, in "Studii'Ieologice", an, X, 1958, p.139-161.

( Jr'. Marcu, Zece ani de la descoperirea manuscriselor strdvechi din depresiunea

,\ lirt'ii luloarte, in "Studii Teologice", nr. 7-2,7958, p.726-736

Srrhin Verzan, Cronologia manusciselor de la Qumran, in "Studii Teologice",

nt. l-2, 1960, p 40-59; Cdteva probleme de teologie qumranitd gi creStinismul

ltt'ttlrur, in "Glasul Bisericii", nr 7-2,1960, p.66-78.

r\lhanasie Negoifi, Manuscisele de la Marea Moartd in studiile mai noi,irrNlilropolia Ardealului", an IV, 1960, p.333-343; Descopeirile de la Marea

,\lrttrtd, rnanuscrisele de la Qumratr, irr "Mitropolia Banatului",7962, w. 7-2,

1r r l-76, Organizarea Si doctrina esenienilor, in "Studii Teologice", rrr.34,1962,p't)).-220, Dascdlul Dreptdlii din manuscrisele de la Qumrtm, in "Glasulllrr;tricii", nr. 5-6, 7962, p.473-495; Manuscrisele de la Qumran Si oiginea

Page 191: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tqfand

cdt qi neteologici. Degi la inceput de plrea gi se credea cd

manuscrise prezitti importan![ doar pentru Vechiul Testament,

curdnd s-a ajuns insf, la concluzia ci ele au o importanli lainsemnati gi pentru Studiul Noului Testament. lntr-adev6r,faptului cd aceste manuscrise dateazi din primele doui secole

de aparilia cregtinismuluie8T, ele pot oferi o imagine destul de

cadrulul istoric, in care a ap5rut Biserica cregini, precum

substactului ebraic al Noului Testament.

creStinismului, in "Glasul Bisericii", nr. 7-8, 7962, p.678489', Dascdlul

Si cei doi Mesia din Manuscrisele de la Marea Moartd, in "Mitropolianr. 1 1 -12, 1962, p 650-667 ; Preotul necredincios Si mamtscisele de la

"Mitropolia Banatului", nr. 9-10, 7962, p.485495, Paralele intrentanu.scrisele de la Llarea l,:[oartd, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9, 1968,

407'. Descoperii noi despre esenieni, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9,

p.388-400.

- I.D. Amusin, Manuscisele de la Marea Moartd, Moscova 19

coleclia "Pagini de istorie universal6", Bucureqti 1963.

- Arhinr. Sergiu Jazadjieff, A putut oare face parte Sf. Ioan

comunitatea esenienilor de la Qumran,in "Studii Teologice", nr.34, 1964.

- M. Iancu, Persoqna Mdntuitorului tn lumina descopeiilor de la Marea

in "Studii Teologice", r. 34,1959, p.138-163.

- i\Iagistrand SibiduE Ilatn, Descoperiile de la Marea Moartd qi raportnl

Noul Testamenl, irl "Studii Teologice", w.3-4,7965, p.210-241.

- Dr" Corrstantin Daniel, Les Herodiens du Nouveau testoment

essenens?, in "Rel'ue du Qurnr6n", r't.21,1967, p.31-54; "Irodienii" de

esenienilor tn Noul Testament, in "Studii teologice", fi. 7-8, 7970, p.

esstiniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (A4ath. )il, 7-8 et

24-25), in "Revue du Qumr6n", nr. 22, 1967, p.261477', Far,* prophetes

des Bsseniens dans le Sermon sur la Montagne, in "Revue du Qumrdn",1969, p.45-79 Une mention paulinienne des Esshtiens de Qumrdn, it "

Qumrdn", nr.20, 1966, p554-567 Une mention des Essdniens dans rtttsyiaque de lApocalypse,lt"Le Mus6on", Louvain L)O(X, 1966, p.155-164,

e87 Vezi Pr. Sabin Yerzan, Cronologia manusciselor de la Marea Moartd,ir.tti

1) Manuscrisele de la Marea Moarti

a) imprejurdrile descoperirii manuscriselor Si cuprinsul lor

Descoperirea manuscriselor de la Marea Moarti se datoreazi inlmente cuatei int6mpl6ri. Un beduin palestinian pe nrlme

el Dib, in primdvara anului 1947e88, cf,utAndu-gi capreleite printre st6ncile falezei din partea de Nord a Marii Moarte

intimplitor o piatrdintr-una din grotele din peretele unei stAncillingd care trecea. Un zgomot de cioburi sparte rlspunde diniorul grotei. Speriat se indeparteazd de respectiva groti, dar

itatea il face si revini a doua zi, de data aceasta, impreuni cuI slu Ahmed Muhamade8e. Strecurandu-se in grota respectiv[

mai multe cioburi de vase precum qi 8 vase intacte, acoperiteo fesf,tur[ de in, dintre care unul continea 3 suluri din piele derit, infdgurate la fe1, inptnzi de in. NeEtiind ce si faci cu ele, le iau

cr.:lc din urmd cu ei gi le predau unui anticar din Betleem, numitil Iskandar Sahineeo

Constatdndu-se cd scrierea de pe suluri este siriacl,ruscrisele sunt predate mindstirii siriace "Sf. Marcu,,, din

limul vechi. intre timp, beduinii cercetAnd mai cu atenlie grota,la ivealf, alte resturi de manuscrise, precum gi o serie de fragmente

lllltnuscrlse.

('l liduard Lohse, Umwelt des Neuen Testaments, Gcittingen 19g0, p.63. Dup6 orlcclrrra{ie ulterioard a beduinului, decoperirea a avut loc in primEvara anului 1 945.('l W. Rrownlee, in "Joumal of NearEastern Sfudies", nr.4, oct. 1957,p.236_,l lr)

l'l ,1.'l'. Mililt" Dix ans de ddcouyefies dans le Desert de Juda,paris 1957, p.14.('l ,t.M. Allegro, The Dead Sea Scrolls (Pelican Books) 1956,p.17, dup[ Ath.Ntgrrifa, op.cit.,p 9.

teologice", ru ).-2, 1960, p 40-60

Page 192: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian To

In toamna anului 1947, bedlinii gi anticarii incep str

astfel de manuscrise diferitelor institufii Etiinfiflce dinAstfel in decembrie 1947 Universitatea ebraicf, dinachizitiona 3 drn aceste manuscrise, profesorul E.L. Sukenik,primul care constatd vechimea acestor manuscrise, binuindatunci originea lor esenianf,eel. Constatdndu-se vechimea lor do

specialigti intinz6ndu-se pe o perioad[ de timp ce incepe cui.Hr. gi se termind cu sec. I d.Hr.ee2 gi intuindu-se importanfaelucidarea unor perioade obscure ale timpurilor trecute din iIsrael, in special gi a culturii umane, in general, arheologi gi

numerogi deschid un adevirat $antier arheologic in regiunea

incep6nd slpiturile cu grota care a adipostit primele

descoperite, inti/oilatj de acum Grota I de la Qumran.ee3In timpul acestor prime slpf,turi (anul 1951), beduinii

in 1952 un alt lot de manuscrise in regiunea Wadi Murabba'at,

lcn sud de Ierusalim qi in regiunea Khirbet-Mird,la 14 kmIerusalim. in urma analizelor fi.cute de specialigti s-a aj

concluzia ci vechimea acestor manuscrise coboari p6nd la cea

doua revoltf, iudaica 132-135 d.Hr.eea

eel Y. Yadin, The Message of the Scrolls, London 7957, p.2129, dupd Ath.op.cit., p.10.

en' ly'ezi amEnunte in acest sens LD. Amusin, Manuscisele de la MareaMoscova 1961, trad. rom. in colecJia "Pagini de istorie universal6",

1963, p.86 urm.ee3 Manuscrisele clescoperite in ea sunt desemnate azi cu sigla I Q.

sdpdturilor arheologice din regirurea Qumran sunt publicate in"Discoveries in the Judaean Desert" gi care apare la Oxford Universityapdr6nd pdn6 acum cinci volume in legaturh cu istoricul primelor

primelor manuscrise vezi: Ath. Negoiti, op. cit., p.11 -12.ee4 Ct'. Ath. Negoifi, op.cit., p 13-75

de la Qumran 377

ln concluzie, manuscrisele glsite in degerrul Mlrii Moarte s-arimpirfl in 3 grupe, atilt dupi vechimea lor, cdt qi duplienta 1or geografrcd,:

l) manuscrise provenind din grotele din regiunea eumrantd din sec. II i.Hr. qi I d.Hr..

2) docume,tele de la wadi Murabba'a! din partea sudici ai Iudeii.

3) manuscrisele de la Khirbet-Mird, acestea din urmi, dat6ndt timpul celei de a doua revolte iudaice.ees

Agadar, documentele descopente la eumran qi in ?mprejurimilel'ormeazi o colecfie de manuscrise din piele, din foi de aram6 sauinrs, majorilatea dintre ele fiind doar fragmente, uneori de

Luni foarte reduse qi datdnd, a$a cum s-a mentionat, o parte dindin sec. II i.Hr,, cAteva chiar din sec. III i.Hr.ee6, iar unele,

il, din sec. I al erei cregtine

11 rt' vcdea am[nunte in leg6tur6 cu clasihcarea manuscriselor din acest punct deVlr lur c la J. T. }trilnk, op.cit., p.21 -22.

t'l l.l). Amusin, op.cit., p 86.

De

Page 193: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Qumran. Vedere generald.

A. Negoifi, p.16

17'JDescoperirile de la Qumran

Harta regiunilor descoperirii de la M. Moarti

g\ I(hirbet-Qumrnn

sq5.s

q{"{s

Page 194: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

380 Stelian Tr

Astdzi numirul acestor fragmente se cifreazd la circa 40,

cea mai mare parte avAnd caracter bibliceeT, dar in peqterile

Qumran qi Kirbet Mird s-au gisit gi manuscrise cu

organizatoric sau adrninistrativ. lntre manuscrisele de la Qgasesc fragmente ale tuturor cdrlilor Vechiuiui Testamen! cu

cdrfii Esterei, Tobie qi a in{elepciunii lui Iisus Sirah, din care

descoperit nici un fragment. Multe dintre cirfile Vechiuluiau fost copiate in mai multe exemplare, aga explicdndu-se faptul

fost descoperite la Qumran, spre exemplu 14 copii

Deuteronomului, 2 copii ale carfii profetului Isaia, l0 a1e

8 copii fragrnentare din proorocii mici.

O pozilie intermediarf, intre textele biblice gi scrierile

ale sectei qumranililor o ocupi comentariile. Astfel s-au

comentarii la car$ile proorocilor Habctcuc (Avacum), Naum,

Sofonie, Oseea, l4iheia, precum Sila Genezd gi Psalmi. De

s-au gdsit fragmente de tdlcuiri la"Pseudoepigrafele" Enoh,

Si Te,stamentul lui Levi,preew gi dintr-o Apocalipsd necunoscut*

descrie mai ales Ierusalimul cel de Sus.'ntDin categoria ma

or caracter nebiblic fac parte: Statutul comunitdlii (l QS)"',celor 2 coloane (1 QSa) numite Si Suluri ale Legii sau

disciplind; Documentut de to Damasc (CD)'ooo; Rdzboiul fiilor

ee'l lbidem- p 82ne' Ibid"n,,p 103 urm.eeel

QS constituie sistemtil de notare prescurtatd adoptat in literatura i

specialitate privitoare la manusorisele de la Qumran. in starea sa actuald,

comunit[]ii are aproxirnativ 2 m lungime,25 cm- i6]ime, av6nd 14 coloanE

cu 25 rdncluri in medie. (Vezr I.D. Amusin, op.cit., p 103) qi E. Lohse,

p 66)

'ooo T"xtul ,'Documentului de la Damasc" era cunoscut inaintea descoperirilOt

QurrLrzm in rinul 1896 s-au g[sit in dependinlele unei vechi sinagogi din

printre alte maruscrise Ei 9 lile scrise pe ambele fele in 1980 prof. Schechtlf

Descoperirile de la Qumran 3il

triva fiilor intunericulu, (1 QM)1001 Rugdciunile de mullumlrelmnele (t QH); Apocrifu cdrlii Genzei (l Q Gen. Apoc.), precum

liagmente din apocrife cu profll apocaliptic; "Carted lui Noe",'wlea Tainelor" , "Cuvdntdrile lui Moise" etc.r\o2 '

Manuscrisele de la Qumran sunt scrise in 8 limbi gi dialecte:

ici veche (biblica), aramaicd palestiniani, ebraicf, mignaiti (nec-

iod), greaci, latinf,, nabateicd,, arartaicd, tirzie (aqa-numita siro-

iniani) gi arab6. Majoritatea qumranologilor sunt de pdrere cd

reprezintd rdmdqiyele unei vaste biblioteci care aparlinea

unei comunitdli religi<tase iudaice, stabilite pe coastele

i Moarte, in deSertul ludeii Si pe care aceStia o identificd cu

nitatea eseniand.t}l3 intr-adevflr contacful cu continuful acestor

rscrise duce la concluzia cf, ele aparf,n prin excelenli unei secte

cs a cirei caracteristici orgatizatorice, de preocup[ri culturale,

'/rrhtkile Work".De la acea dati a devenit cunoscut sub numele de "Documentul

rln la l)amasc". Denumireaii vine de la faptul cE oraqul Damasc este mentionat ca

llt'ul unde a fost izgonitl comunitatea "Noului Legdmdnt" (comunitate qumranit6),

lat dcnumirea de "Fragmentele Tadokite", i s-a dat intrucAt membrii comunitElii

tttrrl rrtuniJi uneori "hii lui ladok". (Ct tD. Amusin, op.cit.,p.l26 gi Ed. Lohse,

llt,t'it., p.66).

[irrrp,rrrcntul are 2,97 m lungime gi aproximativ I 6 m. l5{ime. Titlul i-a fost dat in

llrorl r;onven{ional de E, L. Sukenik, primul s6u editor, pe baza con{inutului

lltnttusorisului (Cf. Ibidem).

Vr'zr arndnunte I.D. Amusin, op.cit.,p.126 9i Ed. Lohse, op.cit.,p.67.

Itrlr r: cci mai cunosculi qumranologi care suslin acest punct de vedere, se num5r6:

rl, I , Vlilik, Dix ans des ddcouvefies dans le desert de Juda, Pais 1 957; Dupont-

Ittttuncr, Les dcrits dsseniens ddcouvertes prds de la Mer Mofie,Puis 1959; Ath.

fygrilir, Manuscrisele eseniene de la Marea Moattd,Bttare$i 1993; F,M Cross,

lln,rrtrcient of Qumran and modern Biblical studies, London 1958; Roland de

lttlx, l,'Archeologie et les manuscrits de la Mer Morte, Lotdon 1961; J.

f'lt'rrrignac, art "Essdniens", in "Les Tables du DTC", fasc. 6, col. 7266-7277,

Fetrr 1957; M Burrolvs, Les manuscits de la Mer Morte, Puis 1956; Karlh ltrrlrcrt, Die Geminde von Toten Meer, Basel-Miinchen 1958 q.a.Universitatea din Cambridge a editat textul celor 9 file sub titlul "

Page 195: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

382 Stelian T'

religioase, de atitudine fafi de Templul din Ierusalim etc. o

in mod evident cu gruparea esenianS. Spre exemplu, toate

majore ale Vechiulur Testament sunt prezente in aceste

folosirea cdrlilor profetice dor,edeqte cf, gruparea se

samariteni care refuzau sf, le acorde importanli pentru

acesta ar exalta rolul Ierusalimului 5i al templului din

Dimpotrivi, qumranilii priveau spre lerusalim ca spre

iudaismului qi considerau templul vremelnic necinstit din

inl[tutirii preotiei lui ladoc prin preo]ia hasmoneilor,

considerdndu-se a fi chemati si restabileascfl marele pontificat

revendiciri care se regisesc clar in aspira,tiile eseniene.'oo' Tothcontext se mai poate arninti 9i faptul cf, in lumina

descoperite, comunitatea de la Qumran apare ca o

religioasd care pretinde doar pentru sine privilegiul de a fi

"adevdratul Israel" - autocalificAndu-se in consecinf[ "

Dumnezeu" , " comunitqtea nttului legdmdnt sau a veSnicului

gi care duce o htptil ddrzi impotriva "fiilor intunericului"

frind " oameni aJtali in simbria lui Belial", in calitatea lor de

lum.inii","fiii dreptalii Si ai adevdrului","membrii sacrei co

Toate aceste apelative sunt specifice calificarilor gruplrii eseni

in ceea ce privegte apoi datele importante din

denumit convenlional " stqtutul comunitdfii" referitor la

comunitilii qumranite, ele oferf, o imagine completf, a

interne, a concepliilor ideologice a grupirii eseniene'

tooo C1, Pr. Sabin Verzan, Cdteva probleme ale teologiei qumranite Si

primar,in"Glasul Bisericii", w 7-2,1960, p'69 uIIn care citeazd in acest

'Nfanualul de disciPlind", D(, 3-1 1.

roo5 Vezi Martin Metzger, Licht auf btblischen Texte' Die

Toten Meer, studiu apdrut in revista "Wort und Tat", nr' 3,7957, p'72-78,

Grigorie Marcu, Zece ani de la descoperirea manusciselor

Descoperirile de lq Qumran . _.!!.!"

Comunitatea religioasi de la Qumran ptezintd., afldef,ljciente indicii care-i determinf, pe specialigi si o identifice ou

ienii. Un istoriograf iudeu. Iosif Flaviu, un iudeu elenist, Filon dinia, qi un roman Pliniu cel Bitr6n, oferl informatii sumare, ce-

drept, dar suficiente pentru a constitui o imagine a esenienilor: o

religioasf, iudaicl de tip quasi-monahal, ai cf,rei membri

iau izolali de poporul evreu, in aqeziri proprii, situate - cum

a Pliniu - la vest de Marea Moarti, adici tocmai in regiunea

ririlor arheologice a manuscriselor qumraniene.' o'u

Redim in continuare o scurtf, prezentare a celor mai importante

scrise qumrarrienc:

- Manualul de disciplind - prime$e acest nume de la una din

ile lui componente, cercetltorii francezi ddndu-i numele de

comunititii".'oo' Manuscrisul a fost gdsit in grota I Q,

ind la origine din 5 fiqii de piele insumdnd2m lungime gi 20 cm

gi conlinind un ansamblu de instruc$uni 5i reguli privind

iplina care trebuie si guverneze viala comunitdfii, admiterea noilor

ri in comunitate sau excluderea ceior nedemni, reguli referitoare

oull etc.1008 Un citat din acest manuscris oferi imaginea idealului

onima pe membrii comunitSlii care au redactat manuscrisele'. "Ei

ilii sectei n.n.) sd practice cu tolii adevdrul Si smerenia,

dragostea binevoitoare qi modestia purtdrii in toate cdile

Vr.:zi descrierea grupdrii eseniene fEcutE de cei arnintili rnai sus la Ath' Negoi[I,

I I u nuscris el e eseniene..., p. 66-83.

,1,'t. Milil! op.cit.,p.23. Amdnunte in legdturd cu descriereaManualului, vezi Ed.

l,ohse, op.cir., p.68.

A. Ilobert, A. Feuillet, op.cit., p 1 19. O descriere in special a ritului de iniliere 9i

ntlrrritere in comunitate, a$a cum apare in Manualul de disciplind, vezi Ath.

Nrgoi[I, op.cit., p.22-23

rlepresiunea Mdrii Moarte,in "studii Teologice", nr ' 1-2,1958, p 130' r'l' Ath. NegoilI,, op.cit.,p24

Page 196: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian

Rdzboiul fiilor luminii contra fiilor tntunericului -

manuscris, av6nd o stare de conservare aproape perfecte, este

cele mai mici de dimensiune, constdnd din 3 fh6ii de piele cusute

loc avAnd o lungime de 2,85 m gi o lf,lime de 16 cm.

faptul cd, intre manuscrisele de la Qumran, se gise$e gi

Regulii Rlzboiului ceea ce nu concordi cu felul in care eseni

descriqi de Iosif Flaviul010 gi Filon din Alexandria1ol1, ca fiind

pf,cii, excluzdnd folosirea armelor. Cum este posibil deci, ca

grupare de pacifiqti si aparf, un manual de artd a rtzboiului?

Rispunsul s-ar gisi in faptul cf, manuscrisul conline

trisituri eshatologice ale unui gen de istorisire apocalipici

finele lumii, cdnd va lua nagtere un cer nou qi un pimdnt

Isaia 65,17; 66,22)1012, qi cdnd "fii luminii" vor trebui si"rlzbol" impotriva tuturor puterilor riului, inainte de definitiva

a impirlfiei lui Dumnezeu.'o''

- Comentarul la cartea Habacuc - intre manuscrisele '

Marea Moart6, acest comentar este unul dintre cele mai instrq

indicdnd cel mai bine modul de exegezd qumranitl qi pozifia

r0r0 cf. rosif Flaviu, Rdzboiul iudaic,II,VIJI,2-14 9i 119-161; Antichitdll

XIIL V, 9-10;171-173 XVItr 1,2--s 9i 1l-12t 0 I I Filon din Alexandri a, Qu o d o mni s..., pat agr afele 7 5 -97 .

t0I2 Unii autori srurt cle plrere cd esenienii au luat parle la rdzboiul dus dC

zelot contra romanilor intr anii 66-70 d-tk., astfel explic6ndu-se exi

astl-el de manuscris. (Vezi J.T. Mihk" op.cit., p.82). Constantin Daniel

cdteva studii ale sale, cd esenienii, ca sb scape de pngoana fariseilor 9i

au fost fo(afl insd sI fie de partea romanilor qi a regilor din familia lui

in acest sens lucrErile: "Les Herodiens du Nouveau Testament

essdniens?, in "Revue du QumrAn", nr. 21, 7967, p 37-54; "Irodienii",

esenienilor tn Noul Testamenf, in "studii Teologice", nr. 7-8, 1970, p-5

essdniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (tr4ath. XI' 7-8 el

2 4 - 2 5 ), in "Reule de Qumran", rtt. 22, 7 9 67, p.261 -277 .

l0r3 A. Robert, A, f,'euiltet, op.cit.,p.720 9i Ed. Lohse, op,cit.,p.66.

de restul poporului iudeu.l0ra Comentariul incepe cu cap, I,I 4, textul c[r]ii flind transcris gi apoi explicat verset cu versst

incepe printr-o formulf, tipicr comentariilor eseniene: ,,sensul

') versetului este", ort "sensul qcestui cuvdnt este',. De aici,de peSarim, adic[ de "explicatii,, dat tratatelor asupra cir]ilor

ice de citre autorii lor. PeSeril se prezinti sub 3 forme:a). explicafie a unui text in functie mai ales de istoria proprie acum este cazul peger-ului lui Habacuc, Miheea, etc.

b) explicalieizdtd un grup etnic din Falestina, cum este cazul-ului la carteaNaum

c). explicalie eshatologicf, a textelor profetice, cum este cazulounca Isaia.lol5

in sens propriu, peSer-tl esenienilor nu este an midras specifici iudaice qi in care se cf,uta sI se afle gdndul autorilor cf,rlilor,

E$tc mai degrabi o incercare de a gflsi in Vechiul Testament

iccri sau ahtzli la un timp viitor, in practici, r,ritorul pe carenii il gaseau prezis in Scripturi era chiar timpul ?n care trdiau

- Documentul de ta Damasclol1 - Manuscrisul contine douiprima comenteazi planul de mAntuire a lui Yahweh (cap. l-8),

f)Rrtea a doua se ocupf, in detaliu de viala membrilortului Nott". Cuprinsul manuscrisului amintegte de un

al dreptdtii", descendent din casa lui Aaron gi care apare dupd

do ani de la distrugerea Ierusalimului de cf,tre Nabucodonosor, ca

A. Robert, op.cit.,p.121 qi Ed. Lohse, op.cit.,p.66.

l). Howlett, The Essens and the Christianity, New York 1957, dup6 Ath., ctp.cit., p 28 unde autorul oferd qi un exemplu de comentariu la Habacuc

Ilt- lo)

,1t 29

Yclr clltcva informafii cu privire la titlu qi proeminenla sa nota 1-5, gi Ath.It, op.cit., p 34, precum gi Ed. Lohse, op.cit., p.66.

Page 197: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian To

gi de aparilia unui "Om al minciunii" care il va persecuta qi maDascilul Dreptifii qi pe adeplii acestuia, dar care, in cele dinfi pedepsit de Dumnezeu.1o18

- Sulul de aramd -ir1952 in timpul sipiturilor s-agrota a 3-a printre manuscrisele de pergament gi papirus qi unde arami const6nd dtn 12 coloane scrise pe 3 foi de metal,mod primitivl0re. Textul scris nu era nici religios gi nici biconfinea o listi de obiecte care frceau parte dintr-un tezatrfoarte pretios, dar care in cele din urmd s-a descoperrt cd erascrierea ascunz6nd in spate o legendf,. Importanla insf, a acestui

aramd, constd in faptul cd, prezint} un interes deosebit pentru

limbii ebraice, intrucit textul nu se gf,sege scris in ebraica bibliintr-un dialect ebraic vorbit1020, qi care n-a fost cunoscut

timpurile mai noi prin scrieri religioase iudaice dintr-o epocltirzie, Miqna fiind cea mai veche dintre aceste scrieri.

Pe ldngi aceste manuscrise mai importante descoperite

care le-am amintrt sumar, in aga-numita biblioteci amai fost descoperite fragmente de manuscrise gi care indicigi a altor specii literare cullivate de cltre gruparea esenianS.

acestea amintim:- Testimonia - un fel de culegere de texte

referitoare la anumite probleme de dogm[ precum cele ce priMesia, familia din care urma Si vini, misiunea pe care avea

indeplineasci etc.

'o'r lbidn*,p 35. A Robert, A. tr'euillet, op.cit.,p 122.rote Desfacerea lor s-a realizat in 1956 pintr-o tehnicE deosebit6 de c6tre H.

Baker, de la colegiul de tehnologie din Manchester. Sulul respectiv nu

singurul caz de lblosire a foilor de metal ia scopul scrierii Egiptenii, spre

sc.riau pe foi subliri de metal, care apoi erau rulate, iar orficii scriau pe foi dc

care erau depuse in morminte constituind rur fel de paqaport pentru

dincolo (Cf. D. Howlet, op.cit., p.42, dttp6. Ath. Negoifi, op.cit., p.35-36).I02o Cl- J.T. Mihk, op.cit.,p.39 gi Ed. Lohse, op.cit.,p.69.

Descoperirile de la Qumran

- Iv[ismarot - erau un fel de programe ale serviciilor religioarc ;leuc urmau a fi oflciate in templul ceresc, qumranifii rupand orico

logirtura cu templul din Ierusalim. in aceast6 specie literarf, a fost

ldcntifi cat qi Calendarul sectei qumranite. 102r

b) Datarea manuscriselor de la Qumran

Una dintre problemele dificile cu care s-au confruntat

Cercctitorii in incercarea 1or de a stabili adevirurile elementare

privitoare 1a maruscrisele de la Qumran qi a ridica vf,lul "enigmei" de

pra 1or, a fost precizarea datei scrierii Si depozitdrii lor in grotele

do la vest de Marea Moartii. lpotezele lansate in acest sens au fost

e gi adesea contradictorii oscildnd intre douf, date, epoca

deci secolul III i.Hr. gi elul mediu, in timpul

iadelor, sec. XI-X[.1022

Varietatea acestei ipoteze s-a datorat in primul rdnd lipsei de

lndicalii sigure, precise de ordin intern, rezult6nd din insugi conlinutul

llttmuscriselor, iar pe de altd parte insuficienfei paleografiei ebraice,

dutorati pdna nu de mult lipsei unor documente vechi care sieonstituie puncte de referinli in incercarea unor solulii care sif 6 sp u nda exigenlelor gtiinlifi c e . de sp ecialitate.

Cornbindnd insf, astf,zi precizArlle oferite de paleografia ebraicf,

EU privrre la vechimea manuscriselor de la Qumran, putinele indicafii

de ordin intern ale manuscriselor insf,;i- datele sipiturilor arheologice

Cnlc s-au f5cut In regiunea M5rii Moarte pentru descoperirea acestor

documente, indicaliile oferite de materialele pe care au fost scrise, ca

lrri I Amanunte in legdflrd cu genuri de mariuscrise descoperite la Qumran, vezi Ath'

N cgoifi, op. c it., p.37 44 qi Ed, Lohse, op. cit., p.68-7 0.

lnr' ('haim Rabftr, The Historical Background of Qumran Hebrew, in "scripta

llrcrosol).,rnitana", vol IV, 1958, p.144, dupd Pr. Sabin Versan, Cronologia

ntttu.tscriselor de la Marea Moafid,in "Studii Teologice", nr. l-2,7960, p.4l.

rT7

Page 198: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian T,

gi rezultatele obfinute din analizele la care au fost supusepdnzd de in, in care au fost infEgurate manuscrisele, innucleare prin metoda carbonului 14, qumranologii au reugit innostru sI stabileas cd datarea gi vechimea manuscriselor deMoarti cAt mai aproape de adevlrul lor.

Un prim elemenl de ajutor in stabilirea vechimiiil constituie informaliile de ordin intern, oferite de ele inseloprivesc, in special, evenimentele descrise in aceste manuscrise gi

nu trebure si fi fost prea indepirtate de data compunerii lor. insens, importante sunt indeosebi manuscrisele nebiblice aleelemente interne aratd dqta redactdrii acestor scrieri, ceea

evident, rnai important decdt data copierii 1or.

Unul din manuscrisele nebiblice gi care prezinti o immare pentru dalarea evenimentelor pe care le descrie qi, ipentru datarea redactf,rii lui, este Comentariul lui Habacuc.

tn cap 1.6 al proorociei lui Avacum (Habacuc), se

nivilirea haldeilor. in Comentariul lui Habacuc (II,12) se

aceste cuvinte profetice privesc pe Kittim-i.to" Aceiagi

sunt mentionali gi ?n alte locuri ale Comentariului (II, 15; III,5. l0; VI, 1, 10) fapt care relevf, o prezenli destul de

termenului in acest manuscris, de unde rezrilti. ciComentariului care se adresa unor cititori pentru care

lermenului nu prezenta nici o dificultate, dorea sf, pdstreze

rnemoria cititorilor sf,i toate faptele acestor Kittim-i, precum $i

pe care l-au ar,ut in istoria poponrlui ales in anumite

102r Cuv6ntul "kittim" este cunoscut cu mrflt inaide de descoperirea

la Marea Moart6, gi anume din cartea Genzei (10,4) mde se af15 lista

pamdntului gi unde Kittim-ii sunt menlionati ca descendenli ai lui Iavan,

nu ne spnne unde era localizalA patria lor, dar din contextul in care

este utilizat se pare cd teritoriul locuit de ei erau insulele dinjurul coastei dQ

a Mdrii Mediterane. (Cf. Ath. Negoifi, op.cit., p.96; Iosif tr'laviu,

iudaice.I, VI, l- 128-130).

ei sale. Fapt important pentru datzrea manuscrisului esto do aili cine erau acegi Kittim-i la care autorul comentariului

toate referirile profetului Avacum privitoare la haldei. [nrea de a se da un rispuns problemei respective, pirerile

ilor sunt impirlite Unii cercetEtori v[d in Kittim-i pe

ii care sub Pompei, in anul 63 d.Hr. au cucerit lerusaJimulro2a,

pe crucia{ii de la sffirqitul veacului XIto", iar alfl specialigiprin termenul ebraic katia'im pe romanii din timpul primeiiudaice, care au dus la cucerirea Ierusalimului de citre Tit in

7\'o'u, in timp ce alli numerogi cercetitod vfld in acegi Kittim-iEclcucizii care stipAneau in Siria.1027

in mod propriu, termenul Kittim designeazi o parte dintre

torii insulei Cipru.1028 ln Sf. Scripturi insi, termenul Kittim apare

scnsuri foarte diferite. in Daniel XI,30 Kittim-ii sunt numiti

Vulgata traduce "insulele Kittim-ilor" din lezechiel27,6, prtn

n. rar in I Macabei 1,1: 8,5) se spune cI Alexandru cel Mare "adin lara Kittim-ilor". intr-un cuv6n! prin Kittim-i textele sfinte

care au venit asupra lui Israel provocdndu-le gi

A. Dupont-Sommer, Le "Commentaire d'Habacuc" ddcouvert pres de la Mer

itrtrle, lradtct;ton et notes, in "Relrre de I'Histoire des religious", tome 137 , w. 2,

ft/5{), p.154 unn; M.IL Srcgal, The Qumran War Scrall and the Date of itsn t n p o s it i on, in " Scripta Hierosolymitana", vol. fV, I 9 58, p. 1 4 1, rrcta 7 .

R, (inoseens, La secte juite de la Nouvelle Aliance et les oigines chritiennes,ln

"l(cvue de I'Universit6 de Bmxelles", nr. 5, 1951, p.404.

l!,11. Del Medico, L'Enigme des Manuscits de la Mer Morte. Etude sur la date,

fil ltnnenience et le contenu des manuscrits ddcouverts dans h grotte I de Qumron

{trtyit: de la tradution commentd des principaux textes,Paris 1957, p.179 wm.

Al h. Negoi+i, op.cit., p.707.

Vezi ll. Gooseens, art.cit.,p.411

Page 199: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

390 Stelian Tofand

dezastru.l.2e cam cu acelagi inleles este folosit termenul KittimComentariul lui Habacucto'0, descoperit la eumran.

Pentru identificarea insl a Kittim-ilor dinHabacuc, nu rimAn, dupd majoritatea qumranologilor, decdt 2identificarea 1or cu seleucizii sirieni sau cu romanii.t13l Dininsigi a Comentariului se impun totugi douf, fapte care au odeosebiti pentru datarea scrierii:

a). Tema central6 a Comentariului rdmdne conflictulpreotul nelegiuit qi invi![torul drept[1ii (I, 13; ll,2;y,4,10; X,etc.) 9i nu dintre iudei qi asupritorii lor, Kittim-ii. Kittim-ii nuComentariu dec6t un mijloc pnn care se structureazicentral, dintre preotul nelegiuit qi inv[fitorul dreptl]ii.

b). Comentariul de la Qumran trateazA o probleml iin raport cu stipAnitorii striini, seleucizi sau romani, c6t mairaport cu drepturile pe care invf,!f,torul dreptilii le are

poporului ales. Kittim-ii nu ar fi dec6t instrumentul prinimplinege iconornia divini. Comentariul se pretinti astfel ca oapologetici a drepturilor de care a fost deposedat invlldtorulde citre preotul nelegiuit. Prin urmare, in Comentariul lui"trebuie vdzutd o operd - e de pdrere Pr. Sabin Yerzan - indescrie un conflict pentru cdstigarea marelui pontificat,supremd, pentru iudeii din timpul de dupd 586 t.Hr., dataregatului iudeLl'.1032 ldeea e intdriti gi de faptul cd in maidocumentele de 1a Qumran apare foarte des notiunea de preolie

lo'e Vezi Pr. Sabin Venan, Cronologia manusciselor de h Marea"Studii Teologice" , l-2, 1960, p.44.

'0t0 P"ntru evenimentele cele mai iniportante in cadrul cf,rora se plaseazE

Comentariul lui Habacuc, descoperit la Qumran, vezi pr. Sabin Verzan,p.4546.

I03r Vezi Ath. Negoifi, op.cit.,p.106to'z Pr. sabin Verzan, art.cit., p.46

Aiuon gi de preolie a lui Jadoclo33, liantul tuturor manuscrisolot d0 hnran fiind interesul pe care il arati fa!5 de preolia sadochitl, De

[cl, gruparea qumraniti se prezinti ca una "schismatic6" fa]6 do

Lia oficiali de la lerusalim, impotrivindu-se marelui pontificatonean, inaugurat prin Ionatan Macabeul, care ii succede inia de arhiereu lui Menelau, dupf, o intrerupere de 7 ani (159-152

r.). Agadar, conflictul la care se referf, Comentariul lui Habacuc, flea ar,ut loc in timpul seleucizilor sirieni, fie la inceputul epocii de

re romanf,, este un conflict intre un preot hasmoneu qi un

:ndent la aceasti funclie din spila lui fadoc. Este greu insf, de

izat cere dintre preolii hasmonei a putut fi numit de autorul

ui, preotul nelegiuit. Este foarte probabil si se refere laprimul hasmoneu care apurtattitlul de arhiereu.Io34

in ceea ce prive$te identificarea Kittim-ilor la care se referf,

lui Habacuc, o mare parte dintre qumranologiro3s sunt de

cf, acegia par a fi romanii, in care autorul Comentariului vede

cci ce implinesc voia divinl cu privire la pedepsirea preofiei

cgruite. intre unele informafii interne pe care s-ar putea sprijini

za respectivf,, este aceea potrivit cireia Kittim-ii se inchinau

rilor lor militare (signa) qi aduceau un cult religios armelor de

il (Comentariu Vl,2-6), Se pare ci romanii aveau un altfel de cult,

oare nu-l aveau a{i asupritori ai iudei1o11036, in special seleucizii

i. Prin urmare, romanii ar fi Kittim-ii la care se referi

YctiManualul de disciplind,Y,2;IX,74; Documentul din Damasc,IV, 1, 3 etc.

Itloea estereprezentat[intre a[i specialigti de J.T. Milih Dix ans...,p'40-62.

Arniritimintre acegtiape J.T. N{ilik, afi.cit.,p.40-60; R Goossens, art.cit',p'412;

Ilupont-Sommer, Le "Commentaire d'Habacuc...", p.159; Th'IL Gaster, The

,\t riphtres of the Dead Sea Sect,London 1956,p'303-317, etc.

('ll D. Sommer, op.cit., p.159, dupd S. Verzan, afi.cit., p.47. Athanasie Negoifi

nstc rezervat in a afirma cd, jertfa despre care vorbegte Comentariul ar h cea in fafa

xiirrdardelor romarle Vezi argumentele lui in "Manuscisele eseniene...", p.102-

I03

Page 200: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

392 Stelian

Comentariul lui Habacuc gi care vor pune capat preoliei

dup[ qumraniti, a hasmoneilor. fntr-adev5r, Irod cel Mare,

conducerea Statului palestinian cu ajutonrl romanilor, va

preolia lui Jadoc, fapt care nu s-a putut realiza prin seleucizii

intruc6t macabeii reu$esc sI evite amestecul acestora inreligioase. lo3T

Aqadar, ca dati a scrierii Comentariului putea fi acceptat

celei de a doua jumdtdti a veacului I i.Hr., cdnd autorul

vede implinit dezideratul major al sectei qumranite: rest

mare lui pontifi cat aaroni t.ro38

Pr. dr. Athanasie Negoi!tr inclini insf, pentru

Kittrm-ilor ot sirieniir)", intre alte motive qi pentru cd "aceStia

ucis pe Marele Preot lonatan (Preotul cel Rdu), tn timp ce,

mdre preot ucis de romani nu existd informalii documen

Totugi, este de pf,rere acelagi qumranolog, c'/r e*e greu de i

cu precizie pe Kittim-i cu unul din cele doud popoare i

seleucizii sirieni qi romanii, intrucdt ambele puteri au

Palestina impildndu-i pe locuitorii lor.10a1

Ca o concluzie generalt s-ar putea insi afirm4 c[ identi

poporului Kittim cu romanii sau cu sirienii se sprijinf, pe

fel de pertinente, at6tpentru oipotez[, cdt 5i pentru alta.

Dar in sprijinul efortului de datare a manuscriselor

Qumran gi de stabilire a vechimii 1or, mai vin gi alte considerafii,

vorba in primul rAnd de formatul ace*ot manuscrise, care se

in formi de sul $i nu de codice; ori se gie cd sulul este forma cea

t03'7 YeziPr. Sabin Yerzan, art.cit.,p.47.,43, Ibidrm.t0t'Deslaqurarea argumentelor aduse de autor, ir acest sens, sprijinite pe

unor pasaj e din manuscris, veA M anu s c ri s el e e s eni en e..., p.97 -10 6.

'ooo Ath. Negoifd, op.cit.,p.707.toat lbidem,p. lo6-107.

,- ;*-;i:llnranuscrisele de la Qumran lipsesc cu desdvdrglre ,ycmnth dtpunctuatie, acestea fiind opera masoretilor, de dati relativ reconu, !oo,lll d.Hr. cunoscutul ebraist german paul Kahle acord[ manuscfisolofdc la Qumran o mare vechime tocmai din considerentur celor amintitgmai sus.loo'

in sprijinul stabilirii vechimii manuscriselor vin ins6 Siocrcetirilor paleografiei ebraice.

Cel mai vechi document scris in limba ebraicf,, esteprrlimpsestul descoperit in anul 1952 ra wadi Murabba'at in timpulcxpcdiliei arheologice condusd de Roland de vaux. Acest manuscris,pulirnpsest este scris in alfabetul vechi ebraic (eweo-fenician) gi

duLcazi, dupd parerea lui R. de Vaux, din sec. VII i.IIr., adici dinainteCc clderea regatului iudaic gi de exilul babilonian (586 i.]ft.).10aa Dupf,

lxilul babilonian din alfabetul aramaic, care l-a inlocuit pe cel vechi0hraic, s-a dezvoltat alfabetul ebraic sau scrierea ebraici nouf,, aga-

nunriti "scriere pdtratd" sau "asirian6". Documentele de la Marea

Moarti sunt scrise tocmai in acest alfabet numit pitral dar irtr-uniladiu mai avansat al siu, specific sec. IV gi sffirgitului de sec. III

Ilr.roas Tounai din aceasti perioadi, sfhrgitul sec. III i.I*., dateazl 6

ftngnrente ale unui sul din cartea lui Samuil, descoperit in pegera 4 de

l0r? C'f E. Jacquier, Le Nouyeau Testament dans l'Eglise chreitienne, tom. II, Paris

le13,p.25l0,lr O se vedea rezultatele cercetdrilor lui Paul Kahle in Theologische

t,ittcratnrzeitung, 1950, nr 9, precum gi in lucrarea s Die hebrciischer

llandschiften aus der lIdle, Stuttgart 1951.lfiri l{oland de Vaux, Suite aux Mantscits de la Mer Morte,in "Acaddmies des

Irrscriptions et Belles-Lettres. Comptes rer,dus des Seances de 1'ann6e 1952, ian-trrartie 1952, p.179, dupa S. Verzan, art.cit,,p.54

lrllt l)..cri"r"a pe larg a acestui alfabet sub raport paleografic vezi Franc tr4 Cross.'l'he Oldest Manuscripts from Qumran, in "Journal of Biblical Literature", 54,

lt)55, p.147-772.

Page 201: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

394 Stelian

la Qumran (Q a) 9i cdteva fragmente dintr-un sul al lui leremi4in aceeagi groti Q 4. Acestor manuscrise le urmeazd cronologic, o

grupd din care fac parte fragmente din Eclesiast descoperite in4 (Q 4),Isaia, descoperit in Q 1 $ Manualul de disciplin[ (Ql) Si

reprezinti perioada hasmoneeani a alfabetului amintitsf6rgitului de sec. II i.Hr. qi inceputul sec. I d.Ht. Urmeazdultimul grup de manuscrise specific perioadei irodiane a al

ebraic - din care amintim "Rizboiul flilor luminii impotrivaintunericului", "Comentariul lui Habacuc", "Psalmii de mu

9.a., pentru copierea cf,rora se frxeazil terminus post qudm - mijsec. I i.Hr. gi ca terminus ante quem, anul 70 d.Hr., cAnd comuni

de la Qumran se pare cf, igi intrerupe existenla ca ulmare a rdzbot

roman.'oou

tn efortul qumranologilor de determinare a

manuscriselor de la Marea Moarti vine gi o nouf, metod6, reafialiprogresele frzicli atomice, gi anume, aga-numita metod[

radiocarbonului C14.1047 Ea are la bazA constatarea lbcutiicercetdtorii in domeniu care au observat cf, prin contactul

atmosfera, plantele gi animalele absorb o anumiti cantitate de

14", un element radioactiv natural. Respectivul carbon rimdne un tiin organism, scdzdnd apoi treptat. Stabilindu-se prin experienle

laborator cantltatna de radiocarbon eliminat[ din resturile de plante,

ro* Pr. S. Yetzan, art.cit.,p.56-57.1oo7 Metoda a fost descoperita de profesorul W.F. Libby de la Universitatea din

Chicago gi expus[ in cartea sa Radiocarbon Dating, Chicago 1954. Aprecieri

asupra metodologiei experienJei gi a rezultatelor ei vezi Vladimir Dumitrescu,

Pozilia arheologilor fald de rezultatele metodei radiocarbonului (Cl4) tndomeniul cronologiei absolute,in "Studii qi cercetEri de istorie veche", tom. D(, nr.

1, 1958, p.163 urm.

animale supuse experientei, se poate deduce cu aproximaf,e v0rstaacestora.

loat

Manuscrisele de la Qumran, a$a cum se cunoa$te, au fostinfiqurate, inainte de a fi depuse in grotele in care au fost descoperite,intr-o pdnzd, de in. Supundndu-se anumite buclf din aceasti pAnAllmot atalize fizico-chimice specifice metodei radiocarbonului 14,laInstitutul de studii nucleare a Universitifii din Chicago 9icompardndu-se cartitatea de carbon 14 existenti intr-un fir de inproaspit cules qi cu cea dinpdnza de la Qumran, s-a ajuns la concluziaci inul din care a fost lesut6 pinza a putut sf, creascl c6ndva ?ntre anii100 i.Hr. qi 100 d.Hr.I0ae Analizele at ardtatinsl ci timpul cultiviriiinului din pdnza de la Qumran poate fi gi mai precis datat gi-anume

cAndva in jurul anului 33 d.Hr.1050, de unde ar rezulta firege cf,

manuscrisele ar fi fost depozitate in grotele de la Qumran c6ndva in adoua jumdtate a sec. I d.FIr.

Prin urnare, ludndu-se in eviden!f, toate datele istorice,

elementele interne de datare a manuscriselor, informaf,ile paleograliei

ebraice, rezultatele obfinute prin analizele cu carbon 14 eic., se poate

ajunge 1a o concluzie generali, probabil[ cu privire la datarea gi

vechimea manuscriselor de la Qumran, qi anume, ele vor f fost scrise

cdndva tntre sec. III t.Hr. Si sec. I d.Hr., intewal de timp tn care tSi

desJdsoard existenla gruparea qumranitd (esenienii), cdreia ti aparlin

manuscrisele descoperite la Marea Moartd Si care vor fi fost depuse

prin peSterile de la Qumran, iardSi cu mdre probabilitate, cdndva

intre qnii 66-70 d.Hr., in timpul rdzboiului iudaic tmpotriva romanilor

Si cand Ierusalimul a fost distrus.

toas y"zl Vl. Dumitreso4 art.cit., p.163 urm.; gi Werner Keller, Arheologia

Vechiului gi Noului Testament, Ed. Miracol, Bucuregti 1995, p.405406.

'oan Vezi Del Medico, op.cit., p.3l Ath. Negoifi consemneazE in cartea sa

Manuscrisele eseniene..., anii 67 i.LIr. qi 133 d.llr. (op.cit., p.51) ca f,rind rezultatul

cercetariLor amintitei metode.to5o Cf. AD. Sommer, op.cit.,p.1,3; Ath. Negoi[I, op.cit.,p.54.

Page 202: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

2) Qumranisrn gi creptinism

Odatd cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartli "coBmai senzationalS descoperire din cdte s-a fEcut p6nA acum"rollreferitoare la istoria iudarsmului gi creqtinismului, s-a alirmat tot mdaccenluat ci ideile teologice ale comunititii din Qumran au fostpreluate de creginismul primar, fie prin contactul direct pe care autoril'neotestamentari l-ar fi ar,ut cu scrierile qumranite, fie prin intrarea'unor fogti qumranili in r0ndurile primilor cregtini.1osz Vechimeamanuscriselor fiind mai mare decdt a creginismului, interesul pe caro

l-au stdrnit aceste documente in rdndul specialiqtilor a fost rernarcabilgi explicabil Inifial se pf,rea ci ele prezintf, importan!tr doar pentru

studiul Vechiului Testarnent, dar 1a scurt timp dupi descoperirea lofcercetatorii au ajuns la concluzia cf, adevirata lor importanli est0

tocmai pentru studiul Noului Testament, avdndu-se in vedere unelg

analogii care af, exista intre aceste rnanuscrise gi scrierilO

neotesfamentare.

Ludndu-se in calcul aceste analogii, s-au emis cu timpul mai

multe rpoteze privind persoana gi invalatura Sf loan Botezitorul, a

MAntuitorului Hristos, a SfAp. Pavel, sau cu referire la comunitatea

creqtrna primard,, care a fost pusl in compara{ie cu comunitatea

qunrraniti, in special sub raportul organizlrli, cultului, moralei.

I05r c1'. Jean Danielou, re.s manuscrits de la Mer Morte et les oigines dil 'chistianisme, Pans 1957, p 123. 1

I0r2 O bogata bibliografie in leg6tur1 cu aceste ipoteze qi eu altele mai nuanJato,

re1-erindu-se la problema qumranism gi cre$inism" vezi M. lanca, Persoana

l.{dntuitorului in lumina manttsciselor de la ll[area Moartd, in "Studii Teologicer',

nr 34, 1959, p 139-141, nota 7; Ath. Negoi![, op.cit., p.133-139 Despro

raporturile dintre qumranisrn gi cregtinism vezi 9i D. Sommer, Aperguapreliminaires sur les ntanusctits ddcouyefies pres de la Mdr Morte, Pais 1953,

p i91-213

a) "Esenianismult' Sf Bote4dlorul gi a Mdntuitorului Iisus Hristos

in derularea timpului au existat nu pufine voci1o53, carercferindu-se la poblema qumranitd, au afirmat apartenenfa Sf. IoanBotezdtorul la gruparea esenienilor qi dependenla acestuia de doctrinaqumranitf,.

Partizanli pretinsului esenianism al Sf. Ioan Botezitorul cautisd gdseascf,, in acest sens, un prim argument in vestirea profeticl a

Arhanghelului Gawiil citre preotul Zaharia, tatil profetului, maiprecis in cuvintele ingerului despre Ioan cd "nLt ya bea nici vin, niciultd biruturd amelitoare" (Lc. 1,15).

J. Steinmann crede ci respectiva abfinere ar reliefa apartenenla

lui Ioan sectei esenienilor, avand in vedere c[ la masa 1or nu se bea

vin, ci tiraE,btfiird care ar echivala cu mustul dulce de strugure.10so

Se cunoage insi ci prin expresia "nu va bea nici vin, nicihduturd amelitoare", se intelege insd potrivit Sf Scripluri (Num. 6,3)

apartenenta vremelnici sau continuf, a unei persoane la votul de

nazirett. Mdntuitorul Insugi a mirturisit despre votul de nazirea pe care

il indeplinea Sf Ioan Botezitorul, cend a spus: "Ioan Botezdtorul a

venit nemdncdnd pdine Si nebdnd vin" (Lc. 7,33).

Despre Sf. Ioan Botezitoml, Sf Evanghelii afirmd ci hrana luicra "l.dcuste Si miere sdlbaticd" (Mt. 3,4). in "Documentul de lal)amasc" (XII,14) se arati cf, membrii conrunitSfli qumranite foloseau

ca hrani licuste, dar acest fapt nu dovedege ci Sf Ioan ar fi ar,ut r,reo

l"tr Vezi in acest sens, Jean Steinmann, St. Jean-Baptiste et la spiitualitd du ddserr,

Paris 1955; D. Sommer, Apergus preliminaires..., p191-213; Arhim. SergiuIazadjiefl A putut oareface pafie Sf. Ioan Botezdtorul din comunitatea eseninilorde la Qumran, in "Studii Teologice", ru. 34,7964,ttad. din francez5 de Pr. IoiurGagiu.

"''1 Cl. J. Steinmann, op.cit.,p.776.

Page 203: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

IUu

cs0il ioil aloI

3 9li Stelian Tr

legaturi cu esenienii, intrucdt lf,custele constituiau in acea wemelran5. comund pentru oamenii sf,raci din Orien! aqa cum elefolosite pdnd azi ca hrani de beduni.'ot' Mai mul! dupi legea ritualf,lui Moise (Lev. X1,22)- if,custele erau recomandate pentruinarntea tuturor viefuitoarelor.

in incercarea de a se stabili o legdturi de interdependenlisecta de la Qumran gi Sf Ioan Botezltorul s-au adus gi

argumente de ordin deductiv: foarte aproape de eumran, pe ticAnd era populat de esenieni gi aproximativ la un secol dupiapdruse "Dascilul dreptitii", qi-a inceput adivitatsa in pustia Iudeipustia lui Iuda, St. loan Botezdtorul, practicind botezul pocf,inleipropovaduind, "apropierea impdrdliei cerurilor" (Mt. 3,1-6), iar S

Luca spune despre el ci "a fost in pusfiu pdnd in ziua ardtdriicdtre Isrqel" (Lc. 1,80). Continutul predicii sale, propoviduipociinlei, a botezului, impreunat cu mdrturisirea pictelor, precum

lolosirea citatului din Isaia 40,3'. "glasul celui ce strigd fn pustte,

calea Domnului, clrepte faceli cdrdrile Lui", sintagml care se afld qi

cuprinsul "Manualului de disciplini" (VI[, 14)totu, cale pe care IBotezdtorul trebuia sf, o inaugureze, sunt elemente pe care, cei

doresc sf, demonstreze cd Sf. Ioan Botezf,torul a fost esenian, le

in sprijinul ipotezelor lor. impotriva unor astfel de presupuneri

evident unele fapte istorice: in timpul actliti[ii sale, Sf.

Botezdtorul se prezintf, ca un profet independent; botezul pe care el

administra nu fdcea parte din ritualul cultic al unei comunltdli, ci erasf,u propriu " botezul lui [oan" denumire sub care era cunoscut (F.

to5s lbidem,p 777

'0i6 C1-. Ath. Negoila, Manuscisele de la Qumran Si originea creStinismului...,pNI. Iancu, Persoana Mdntuitorului tn lumina descoperirilor de laMoand..., p,138-163

I9,1) gi care se deosebea de spilirile rituale, repetate ale

tocmai prin unicitatea lui.'ot7

Considerat de citre esenieni "principiu riu", "o inchisoare asufletului", trupul avea nevoie de o curifare continui, dupd conceplia

lor, de aceea sensul spf,larilor eseniene era concentrat exclusiv asupra

lui. Preocuparea esenienilor qumranlti pentru curifirea ritualIcompleti a trupului avea ca temei insi, gi mindria 1or. Curi,tirea lorcompletf, trebuie si fi fost Si " simbolul izoldrii lor de oamenii necurali

Si garanlia stdrii lor privilegiate de aleqi ai lui Dumnezeu."r0s8, aSa

cum pretindeau ei. Esenienii manifestau, aga dupf, cum se gtie, o altfel

de mAndrie chiar gi fald de confrafli lor din treptele inferioare, incAt

dupd un contact cu acegtia, "cei superiori" trebuiau s5 se curefe printr-

o spf,lare.1otn

Existi, agadar, un contrast izbitor intre spilirile esenienilor gi

botezul lui Ioan, a cdrui condilie principalf, era hot6r6rea lSuntricl

pcntru pociin!f,, pentru mdrturisirea pf,catelor, fapt care lipsea cu

desdvdrgire din practica cultici esenianf,. Apoi, cei botezali de Sf. Ioan

nu deveneau, in jurul lui, membrii unei grup[ri apatte, ci ei se

intorceau la viatg lor normali. La fel, ucenicii Sf. Ioan nu fac parte

dintre membrii unei alte comunitf,fi, ci sn'nt "ucenicii lui loan" (In.

r,3s)

Sf. loan Botez6torul nu silea pe nici unul din cei ce veneau la el

rnirrturisindu-qi pf,catele gi botezAndu-se, si se retrag[ in pustie, a;a

cum cereau qumranilii pentru adepfii lor, ci el pune ir: ta\a' fieciruia un

nou chip de via![, un nou model u$or de realizat chiar in via]a

obignuitS. Astfel el nu poruncegte vamegilor sa se lepede de profesia

lor, at6t de dezawata de iudei. ci le d[ doar sfatul si nu ceari de la

1"" Vezi Ath. Negoifi, B,lenistii din Faptele Apostolilor sunt oare esenienii?, in

"Glasul Bisericii", nr. 7-8, 7960, p.626.

l

" t* Cl S. Jazadjieff, art. cit., p 17 9; Ed. Lnhse, o p. cit., p.77 -78.

r('"'Cf. Iosif Flavitt,Rdzboiul iudaic,Il, S-10, dup[ S. Jazadjieft, art.cit.,p.l19.

Page 204: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

Stelian Tt

nimeni mai mult decAt le este ingdduit de lege (Lc. 3,13); ostaqilor,fel, c6nd il intreabi ei ce si faca Sf Ioan Botezitorul nu le cererenunle la slujba loa fafa de care dascSlii Torei aveau mare repulsie,le pune qi lor inainte un chip desdvArqit de dreptate, potrivit cu slujlor (Lc. 3,14).1060

Agadar, faptul ci Sf Ioan Botezatorul atrdit, a propoviduit gi

botezat in pustiul Enghedi, aproape de fosta agezare osen

qumranitd gi de locul unde s-au gf,sit manuscrisele de laMoarti, nu se poate trage concluzta cd,Inainte Mergltonrlar fi fost un esenian, ci cel mult presupunerea cd. el va ficunoaste comunitatea de la Qumran. Dacd. el va fi fEcut parte

secta, este iarigi greu de afirmat, ceea ce este insd evident gi sigurfaptul ci nu mai era cu siguranfi membru al ei, dacf, va fi fostin timpul activitifii sale publice. Apelul siu universal laesenla propoviduirii sale, corrtra*eazA net gi ireconciliabilexclusivismul strimt gi inlolerant aI esenienilor.1061

Cdt privegte persoana Mdntuitorului Iisus Hristos,teoriei eseniene, defavorabili supranaturalului gi ostiliSale, au fdcut asupra persoanei gi inv6!6turii lui Iisus Flristos ap

aseminitoare cu cele referitoare la Sf. Ioan Botezdtorul. in ide a stabili o leg[tura intre Iisus Flritos qi manuscrisele de 1a

ereticii respectivil062 sugereazA ideea ci originile creginismuluitrebuie c[utate in Evanghelia M6ntuitorului Iisus fkistos, cipracticile, organizarea qi doctrina grupirii eseniene.

t060Cf Magistr. SdbIduE loan,art.cit.,p228;Mitrop. TitSimedrea,art.cit.,p.T.t

61.

t061 Amenunte despre raporhrl de diferen!5 dintre Sf. Ioan BotezEtorul qi

qurnranitE eseniand, vezi Tit Simedrea, art.cit., p.151-161 gi Ed. Lohse,

p.19.

'06' intre ace$ia enumerlm: Edmund Wilson, The Scrolls from the Dead Sea,

York 1955; Yigael Yatlin, The Message of the Scrolls,Londra 1957.

ln ciuda tuturor speculafiilor czre s-au fEcut cu prlvlre horiginile creginismului - influenle persane, pitagoreice, indienq acultelor din Orient etc. - ideea care a grupatfu jurul ei pe cei mai mu$ieretici ostili dumnezeirii creginismului este aceea potivit cireia IisusHristos, c0t gi primii cregini ar fi fost esenieni.1063

Potrivit conceptiilor acestor critici, Iisus Fkistos, nemu$umit de

inv6!5turile profesate la templul din lerusalim, se retrage in linutullocuit de esenieni, ftnbraligdndu-le doctrina gi morala. Dupidescoperirile de la Qumran pebaza unor int6mplitoare analogii intrepersoana, viafa qi activitatea Mdntuitonrlui, pe de o parte, gi a

"Dascilului Dreptiifii" sau "invititorului neprihinirii" de care este

vorba in unele texte qumranite (Comentariul la Habacuc I, 4,5,13;ll,2,4,8,15 Comentarfurl la Mihea I,5; Comentariul la Psalmul 37,24)1064,

pe de alti parte, mulf, critici au reluat cu mai multi insistenli teza

dependenlei creginismului de esenianism. tn acest sens, s-a mers pdn6

la a se propune chiar identificarea persoanei lui Iisus Flristos cu aceea

a "Dasc6lului Dreptifli" din textele qumranite. 1065

Este adevirat c[ in chipul "Dascilului Drept[fl" despre care se

crede c6 atrdit cu cel pu$n un secol inaintea lui lisus Hristos1ffi6, s-ar

putea deslugi unele tr6situri de aserninare cu Mflntuitorul, dar acestea

sunt formale gi cu total accidentale, in timp ce deosebirile sunt mai

mult dec0t esen1ia1e.106' De astfel, impotriva identificErii

MAntuitorului cu "Dascilul Dreptiifi" se ridicd tirsugi faptul ci, cu

cxcepfia "Comentariului la Habacuc", da/.al de unii critici in prima

106r Cf, Ath. Nqoilir,Manuscisele de laMareaMoartd...,p.678;Ed.Lohse, op.cit.,

p 80.

l0(i4 Vez' cuprinsul txtelor respective la M. Iancu, art.cit. , p.143-144.1tto5 4yffirrrGreferitome la astfel de ipoteze, vezi 1\4. lancu, art.eit., p.145-163; LD.

Amusin, op.cit., p.200 txn:-| ('uo M Iancrl art. cit., p. 144; Slb ldu g Iloan, art. cit., p.229.l'"/ Cf. LD. Amusin, op.cit., p.209.

in ciuda tuturor speculafiilor

Page 205: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

jum[tate a sec. I d.Hr.106', toate celelalte manuscrise de la Qursunt considerate, aga cum s-a ptecizat in lucrarel06e, ca datdnd

Stelian T,

timpurile precregtine. Prin urmare, este cu neputinli ca autorii lor sd

fi putut referi la lisus Hristos, cind vorbeau de 'r

neprihdnirii".

Mai mult, o mare parte dintre qumranologi situeazi termenul

quem pentru moartea "Dascilului Drept[fii" cdndva in preajma

63 i.Hr., fapt czre exclude cu desivdrgire identificarea luiMdntuitorul Flristos, a cirui moarte gi inviere s-a petrecut cu

un secol mai tArziu.loTn

lpoteza care a provocat ins6 cea mai mare senzalie a fost

emisf, de prof. A. Dupont-sommer de la Sorbona, potrivit

"invdtitorul Galileean", a$a cum ne este El prezentat tn

Noului Testament, apare in multe preivinle ca o uimitoare

a invilitorului Neprihf,nirii1o71, despre care vorbesc textele

Iar alli s-au grdbit chiar s[ spunf, ci "Khirbet-Qumran este

mai mult decdt Betleemul sau Nazaretul, leaginul cre$inismului"

Ca punct de plecare in susfinerea acestor ipoteze, 5i in special pri

s-a luat conturul personalitlli "inv6!6torului" qumranit

Comentariul la Habacuc, unde din felul in care este prezentat ar

oarecare asemf,ndri intre el 9i Iisus Hristos.'0"

1068 Unii cercetEtori numesc data scrierii cu exactitate anul 25 d.Ik., vezi M'

art.cit.,p.745.toeo y"ri subcapitolul lucr5rii de fa{5 "Datareamanuscriselor de la Qumran"'t070 L4 lancu, art.cit., p.146; Dupont Sommer, Apergus prdliminaires sur

Manuscrits de la Mer Morte, Paris 1 950, p.39 urm.

'o't A.D. Sommer, Apergus prdliminaires...,p.127, ilrye M Iancu, art.cit-,p.148.1072 Edmund Wilson, The Scrolls from the Dead Sea, p.708, dupE M' Iancu,

p.148.to" D. Sommer descria pe "invdldtorul Neprihanirii" din Comentarir-rl la Habacuo

Q p h.) ca pe "alesul Si Mesia lui Dumnezeu, Mesia rdscumpdrdii lumii" (

p.721;. Ibidem).

"invi!6toru1" de la Qumran qi Mesia, nu oferl insi suflcient ryrlJlnpentru a se putea tage concluzii favorabile unor raporturi dointerdependenli dintre Iisus Hristos qi "Dascilul Dreptifii".

"invf,tf,torului neprihanirii" din textele de la Qumran ii lipsesccu totul caracteristicile mesianie esenliale, pe care le-au awt proorociiVechiului Testament gi pe care lisus Hristos le-a intnurit in moddeplin in persoana Sa divino-umanl. Din manuscrisele qumranite nu

rezultd,apoi, c[ acest "invf,titor" s-ar fi considerat pe sing sau c[ ar fifost considerat de al,tii ca fiind drept Mesia, deqi unii qumranologiloTa,

referindu-se la unele texte din "Fragmentele ladokite" gi din"Comentariul la Habacuc", au tras aceasti concluzie. Iati textele:

"Steaua este tdlmdcitorul Legii, care a venit la Damasc, dupd cum

este scris'. "O stea va ieSi din iacob Si un sceptru va rdsdri dinIsrael"10ls Si "Dumnezeu va nimici pe poporul Sdu prin mdna

neamurilor, iar juecata tuturor va fi datd alesului Sdu".1w6

Dintr-un alt text din "Fragmentele Jadokite" (XIX,35-

XX,1)1077, ren;drtd" evident cd"alesul" de care vorbegte Comentariul la

Habacuc, nu poate fi identificat cu Mesia. Iati textul: "Toli bdrbalii

care nu au intrat fn legdmdntul cel nou in lara Damascului nu vor fipuqi la socoteald, tmpreund cu popoul Si nu vor fi scriqi tn cartea

acestuia, din ziua tn care invdldtorul Dreptdlii a murit, pdnd la ivirea

unui Mesia din Aaron qi Israel".l1'* Din acest text rezuItd clar cd,

ta1 4 Y eA I. Slbidug, art. cit., p 230, nota 46; M lancu, art. cit,,p. 1 48-1 5 1.

ta15 Fragmentele ladolcite, VII, 19, dup[ I. SIbS'dut, drt.cit.,p.230.t076 Comentariul la Habacuc, I, 13, Ibidem.ro77 Cf L Sibidug, art.cit.,p.23o.

'o'8 Problema celor doi Mesi4 unul al lui Aaron qi alful at lui Israel, de care vorbesc

te><tele qumranite incd n-a fost solulionatE satisfbcltor de specialigti. (Vezi Pr.

Ath. Negoi[6, Dascdlul dreptdlii gi cei doi Mesia din manuscrisele de la Qumran,in "Mitropolia Banatului.", w. 11-12, 1962, p.650 urm).

Analogiile neinsemnate qi cu totul accidentalo dlntrE

Page 206: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

"Dascilul dreptilii" n-a murit ca Mesia, ci doar ca tnvifitorcomunititii qumranite, Mesia fiind ageptat abia duplmoartea lui.

M0ntuitorul Iisus Hristos a fost, int-adevf,r, gi El undar El invala mu$imea "ca Unul care are putere Si nu cum ticdrturarii lor" (Mt 7,29). ingigi slujitorii trimiqi de arhiereiaresteze gi si-L aducl legatla Ierusalim, nu numai cd nu-L leagd"

mdfurisesc chiar la intoarcere cd "niciodatd n-a vorbit vreun om,

vorbeSte Omul Acesta" (In. 7,46). "tnvifitorul neprihinirii" a

inv[fatorul unei secte, pe c6nd Iisus Flristos a fosg este gi ra.

invilitorul suprem aI lumii intregi.

Suslinitorii identiti,tii dinae Iisus Hristos gi "Dascf,lulqumranit, aduc in sprijinul tezei lor gi alte argumente cumopozilia partidei preo[eSti a iudaismului oficial atAt fatfi de

dreptifii", cdt gi fap de Mdntuitorul Hristos, aga cum

Noul Testament. Acest fapt nu constituie insl o similitudine de

intrucdt aceeagi adversitate a manifestat-o clasa preoleasci

iudaismului qi fa!6 de tof, proorocii Vechiului Testament (F.Ap. 7Este adevdrat apoi, cd" aIAt "Dasc5lul drept5lii", cdt gi

Hristos (Lc. 19,41-44) au pronunlat aspre cuvinte de musffare

judecati la adresa Ierusalimului, iar faptul acesta l-au fitcut toflVechiului Testament astfel incit atitudinea aceasia dovedegte cel

cd din vremea profelilor Vechiului Testament, trec6nd prin

"Dascdlului drept5fli" Si p6nd la M0ntuitorul Iisus Hristos,

a persistat in pf,catele sale, nepociindu-se.1

Moartea "Dascdlului dreptf,lii" gi a lui Iisus Fkistos constituiofel, pentru unii cercetitori, un punct de identificare a celor doi,

acest sens, cercetitorul englez John Marc A11egror080 susfine

Alexandru Ianeu, mare preot gi rege in sec. I i.FIr. a

107e Cf L Sib6dug, art. ci t., p.232; l{- Ietcu, art. cit., p.l 52-l 53.1080 J.M Allegro, The Dead Sea Scrolls. A reaparaisol, Ed. II, Middlesex, 1

p 99-100, dup[ M Iancu, op.cif., p.l53.

retmgerea "invafitorului dreptitii" qi a adeplilor lui la etrmnn er grd,zwdttre politicd, recurgind, pentru a pedepsi pe rlzvrlflfl, hexterminarea prin rlstignire, imprejurare in care a fost restignit d"Dascilul dreptifii".r,8l Cercstitorul I.M. Allegro igi sprijinl ipotezape doui menfuni din "Fragmentele [adokite", privitoare la moartea"dascllului dreptitii" CXIX,35-XX,1 gi 13) qi pe doul texte dinComentariul la Flabacuc (II,7-8; II,15): "Din ziua fn care invdydtonttunic a fost addugat, pdnd la nimicirea tuturor bdrbalilor de rdzboi,care s-au intors ca omul minciunii, vor trece cam 40 de aniu.1082

Referitor la textul din Comentariul la Habacuc, autorul spune:"Textul se referd la Preotul nelegi.uit, pe care din pricina rdului ldcut"Dascdlului dreptdlii" Si oamenilor din partida acestuia, l-a dat tnmdna vrdjmasilor sdi, tntristdndu-l cu un bici nimicitor, fnamdrdciunea suJletului din cauzd cd a lucrat tn mod nelegiuittmpotriva ale s ului s dtt" .1083

in sprijinul tezei respective, a identificlrii "Dasc[lului dreptifii,'cu Iisus Flristos, mai este invocat un text din "Comentariul la carteaprofefului Naum": "Leul cel tdndr s-a rdzbunat pe cei ce umblaudup% haine moi, fn sensul cd i-a spdnzurat de vii. ASa ceva nu s-a mallntdmplat vreodatd tn Israel, cdci Scriptura considerd pe un otnqtdrnat de iu ca o ocard la adresa lui Dumnezeun.t0s4

Agadar, ipoteza, referitoare la rlstignirea "invAlitoruluiNeprihinirii", ca punct de identificare cu Mdnhritorul flristos, se

1081 Alexandru laneu mai folosise rEstignirea qi pentu a perlepsi un grup de fariseicare se revoltase impotriva domniei sale despotice. Trupurile moarte aler[stigni]ilor au fost ldsate apoi slputrezeascd sub ochii ervejlor. (cf. rosiff,'laviu,Antichitdli iudaice, m, A2, dupE Constantin Danrel, Esenimii gi Biseicapimard, in uStudii Toologie", nr. 9-10,1974,p.707).

| 082 Fragm ente ladokite,)O(, 1 3, dupd L Sibldu S, art. cit,, p.233.|tt83 Comentoiul la Habacuc,tr,7-8; tr, 1 5, dupE L Sdbldu S, art.cit, p.233.t\t{a

C omentaiu la Naum, I\12, Ibidem.

Page 207: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

bazeazt pe trei feluri de texte: Unul in care este vorba despre

"inv5!6torul Neprihflnirii" gi despre moartea sa, dar nu se pomenegte

nimic de rf,stignire (Fragmentele Jadokite), altul in care se vorbege de

suferinti. fard caaceasta si se refere clar la "invIfdtorul Neprihinirii"gi fEr[ sI fie vorba de ristignire (Comentariul la Habacuc), gi in fine,un text in care este vorba de ristignire, insi nu se amintegte nicf,ieri de

"inv5!6torul Neprih[nirii" (Comentariul la Naum). Probabil c[ textuldin Comentariul la Naum se referi la imprejurarea in care Alexandru

Ianeu poruncegte, intr-adev[r rdstignirea unor farisei care s-au

impotnvit domniei sale gi de care face amintire Iosif Flaviu, fapt

petrecutin jurul anului 88 i.Hr.108s Mai mult, chiar Dupont Sommer

susfine cf, martiriul "invf,litorului Neprihdnirii" a avut loc cdndva

jurul anului 63 i.Hr., cu c0teva luni inainte de ocuparea Ierusali

de cltre Pompei. Cum s-ar putea explica atunci prezenta in text a

pasaje inspirate de un eveniment care avea si se petreaci abia in sec.

d.Hr.?

in sprijinul aceleiagi ipoteze se mai aduc ai alte argumente

afirmf, ci din scrierile descoperite la Qumran ar rcieSi lnvi

"Dascilului dreptltii", a$a cum relateazi Sf. Evanghelii, invierea

Iisus Hristos.rot'Referire in acest sens se face, in special, la un

din Comentariul la Habacuc, unde se scie'. "Este vorba de

nelegiuit, care a urmdrit pe "Dascdlul dreptdfii" pdnd in casa tn

locuia acesta in exil pentru ca sd-l deruteze printr-o detJdS

violentd a mdniei sale Si care atunci, cu ocazia zilei lor de odihnd,

'0" Arti"hitdli iudaice,XlI,l4,2, dupd M lanat, art.cit., p.154. Vezi la acest autor

combaterea ir amlmrnt a tezei invocate de J.M. Allegro, prin comentariul la

respective (p.l 54-1 57)t086 Apergus pr,lliminaires...,p.63, dup6 M lancu, art.cit.,p.7511087 Ce care se pronunlE ih acest sens sunt ,{ Dupont-Sommer,

prdliminaires..., p38 9i J.M Allegro, The Dead Sea Scrolls..., p,148, Cf.

lalaca,art.cit.,p757

apdrut tn toatd splendoarea sa pentru a-i face sd se poficneascdtt,larlDin faptul cf, cuvAntul ebraic tradus prin verbul "a apdrvt, era utilizatadesea in Vechiul Testament pentru exprimarea aparifilor divincsupranaturale (teofanii), s-a tras concluzia cd at fl vorba aici deinvierea "inv5.gitorului" qumrani! despre apailia sa supranaturali laIerusalim in zi,ua Ispigrrii, tocmai pe cind oragul era capturat de

trupele lui Pompei (anul 63 i.FIr.), cu scopul de a implini judecata

asupra wljmagilor. Dar o antalizh atentd a contextului respectiv duce laconstatarea c[ in propozilia anterioari nu este vorba de "Dascdluldreptitii", ci de adversarul acestuia "Preotul nelegiuit". Mai mult,Comentariul la Habacuc nu este scris in ebraica biblici a VechiuluiTestament. ci in cea post-biblici, adicl in limba aramaicd palestinianI,

unde, dupi afirmaliile specialiqtilor, verbul "a apdrea" nu este utilizatnumai pentru aparifiile supranafuralelo8e, astfel cd argumentele

invocate nu sus,tin teza identificirii dintre "Dascf,lul qumranit" gi lisus

I lristos, ci dimpotrivf,, mai degrab[ o in-firm6.

Mdntuitorul Iisus Hristos a inviat, s-a ariltatlumii gi Apostolilor,petrecind apoi cu ei 40 de zile, dindu-le dovezi clare qi suficiente

despre realitatea invierii Sale.

La toate acestea se mai adaugi qi faptul ci nicaieri in scrierile

qumranite nu apare credinla in moartea "inv6!6torului Neprihinirii" ca

rrvdnd efect gi rol m6ntuitor. Odati mort, el inceteazA de a mai fiobiect al credinlei pentru urmaqi. Adevirul acesta reiese gi din faptul

of, numele siu nu este amintit in Manualul de disciplind, care cuprinde

rinduielile fundamentale ale grup5rii, nici in Psalmii de mu$umire,

oare se pare c[ aveau gi o utilizare liturgici. Ori numele Mtntuitorului,

l)crsoana gi lucrarea S4 constituie pentru creginism centrul in jurul

ciiruia se invdr0e tot edificiul siu sacramental gi liturgic.

1\'n8 Comentariul la Habacuc, II,5, dup6 N{. Iancu, art.cit., p.157; I. Sibiduq, art.cit.,

p.233r()Ne Cf M Iancu, arf.cif., p.158

Page 208: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

"Dascil,l dreptdfi" apare dupi aproape doui mii de ani deuitare ca obiect de cercetare shinlifici doar penau un numtrr limitat despecialigi intr-o problemi in care se incearctr sr se faci lumin[ ftrtr-unalt domeniu "obscur p6ni acum in istorie, pe c6nd M6ntuitorul IisusFlristos rimdne de 2000 de ani obiect de adorare gi cauzx de mdntuirepenau orice om. Diferenfa dintre "Dascdlul,' qumranit gi MintuitorulIisus Flristos rf,m6ne aceea impusi de distanp dinae divin gi uman,dintre vegnic Ai efemer, dintre supranatural gi natural.

b) Comunitatea de la eumron gi Biserico primaril"A influ enlat esenianismul cregtinismul?

Asemrniri frapante cu stahrt de identificare s-a incercat adeseaa fi reliefate gi intre ,iala pradc-organizatorici a comunitifliqumranite gi cea a Bisericii cregtine primare. Aseminirile inst, duplanalize pertinente a caracteristicilor viepi cultice, organizatoice gi amoralei celor doui comunitili, au trecut in spatele deosebirilor caresunt mult mai evidente.

comunitatea eseniani de la eumran se caruderiza printr-origuroasr subordonare ierarhicr a membrilor e! unde fiecare ocupateapta ierarhici potrivit cu vechimea qi chiar cu capacitatea sa inintelegerea gi pitrunderea Legii vechr, fapt neintdlnit in Bisericaprimar6, unde tofi creqtinii erau frafl gi egali intre ei. (F.Ap.4,32_35;5,1-ll; 2,44-46). in spiritul acestei subordoniri ierarhice respectul incomunitatea qumraniti se accorda prin urmare membrilor ei, nu invirtutea wedniciei personatg ci ea era conferiti de treapta ierarhicddef,nuti. Faptul acesta atrlgeadupd sine gi arte consecinle de ',morali,'comunitari gi anume, treptele inferioare datorau supunere gi ascultarenecondilionati celor din treptele superioare ale viefli comunitrfi.

Din minunchiul unor astfel de raporhri sociale dintre membriicomunitifi qumranite nu poate decurge decdt conaastul evident,

izbitor dintre legiturile de egalitate gi dragostc frlfoasc4 dlffiemembrii Bisericii primare gi spiritul legalist gi juridic care domlnt g

comunilate, ca cea qumraniti, in care rndividul era prefuit gi respoctftdoar in raport cu demnitatea treptei ierarhice sociale pe cafo lCsitua.l oeo

Viala bisericii primare insi era caractnizati" de cu totul altcraportun comunitare gi de o coeziune spirituali infinit superioartr celeiqumranite gi care avea la bazi shrjirea prin smerenie, principiurecomandat de insugi Mintuitorul Hristos care afirmd: "Cel ce vrea sd

/ie intrevoi primul, sdfie slujitorul tutturor" (Mt.28,I1; Mc.10,43-44Lc.22,26) sau "^ffi,/l cd mai marii neamurilor domnesc peste ele Si cei

mai mari le stdpAnesc. Dqr tntre voi sd nu fie aSa, ci acela care va

vrea sd fie mai mare tntre voi, sdfie slujitorul vostru" (Mt.20,25-26).

Societatea qumraniti poseda de asemenea, un intreg aparatjuridic bine organizat, cu tribunale, judec[tori, cod de legi etc., precum

r;i pedepse extrem de severe pentru orice infrac1iune.1oe1 Acestlegalism juridic este cu totul slrdin Bisericii cregine primare, animatlde pnncipii cu totul opuse: "Nu judecayi, ca sd nufiti judecafi, cdci cu

ce mdsurd mdsurafi, cu aceeqvi se va mdsura" (Mt.7, l-3, Lc.6,37).

Una dintre deosebinle marcante dintre gruparea qumranitf, gi

Biserica primarf, constf, in aceea ci secta de la Qumran a rimas pdnf,

Ia disparilia ei o comunitate inchisi, o organizalie secretd, izolat: de

lumea dinafara ei gi falA de care tinea tiinuiti inv[fitura 5i doctrina sa.

in acest sens "Manualul de disciplinf," a comuniti,tii qumranite

mirturisea: "Trebuie sd ascundem sfatul Legii (Tora), de oamenii

strdmbdtdlii Si sd-i invdtdm adevdrul Si dreapta judecatd pe cei ce au

l0e0 Vezi A.Negoi{d, Manuscrisele de la Qumran Si oiginea creStinismului, p.685

uiln.1""t lbidem,p.686.

Page 209: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

410 Stelian Tofand

ale,y drumul cel drept".loe2 Un contrast evident se gf,sege intre aceasti

concepfie qumraniti gi gindirea universalist6 a lui lisus Hristos cu

privire la inzuqirea adevf,rului mdntuitor gi a Evangheliei Sale, idee pe

care o reliefeazi, gi Sf.Ap.Pavel, c6ndii scrie lui Timotei: "Dumnezeu

voieSte ca toli oqmenii sd se mdntuiascd Si la cunoStinla adevdrului sd

vind" (I Tim.2,4\. Ceea ce frapa in mod deosebit la membrii

comunitdlii de la Qumran era exclusivismul lor extrem, "Restul" sau

"rAme{ifa" de care vorbesc proroocii, adicl adevf,ratul popor al luiDumnezeu, Israelul timpurilor din urmi se considerd a fi numai ei. inintentia esenienilor de a forma o comunitate autentic sacerdotali

printr-o disciplini stricti, prin practicarea virtufilor morale, prin

rugiciune gi meditafie, prin observarea scrupuloasd a LegSi, i'adeterminat s[ refuze orice contact cu p[c[togii, adici cu orice om, care

nu aparline sectei, ba chiar si nu accepte in comunitate pe nimeni care

ar fi fost lovit de weo inf,rrmitate corporalf,.

Procedura admiterii de noi membri in comunitatea din Qumran,

trida aceastf, conceplie unilaterald. Pe ldngi condilia apartenenfei la

poporul ales, noilor membri li se impuneau condifii qi cu privire 1a

integritatea lor fizicd. Manuahrl de disciplini consemneazd c0teva in

acest sens: "Nici un om atins de vreme din necurdliile omenesti sd nu

vind tn adunqrea l.ui Dumnezeu. Nici un otn atins tn trupul sdtt, cu

mdini sau picioare neputincioase, qchiop, orb, surd, mut sau

infirm...bdtrdn tremurdnd Si care nu poate sd stea fn miilocul

Adundrii sd nu vind sd ia loc in Adunarea conducdtorilor, cdci tngeri

ai sfinteniei sunt in Adunarea lor".10e3

'0" Ci Manualul de disciplini, D(, 17-18 (lQS), citat dup6 Pr. LS5bdduq, ar.cirp.231.

'0" Cf. Manualul de disciplinn, II, 3-9, dup6 J. Carmignac, Les textes de

vol II, Paris 1963, p.22. S-a altrmat adesea cd aceste prescriplii nu priveau vr

obignuiti a memtrilor comunitdlii qumranite, ci comportarea lor in "ultimele zile"

premergdtoare venirii lui Mesia. Qumranologul J. Meli\ vorbind deqpre

fragment nepublicat al Documentului de la Damasc, descoperit in grota a pata

contrastul intre aceastr invifaturr exclusivistd gi individualiillgi universalismul Evangheliei Mdntuitorului Iisus Flristos est mai muJt

decat evident gi definitoriu in a evidenjia diferenlele capitale intre colodoui tnvllaturi: Mdntuitorul Hristos "a venit sd caute Si sd mdntuiascdpe cel pierdut" (Lc.l4,2l; 19,10); nu refuzf, compania plcItoqilor,vindecl pe cei bolnavi, paralitici, di orbilor lumini gi-i cheami pe toFla sine: "Venili la Mine toli cei ostenifi gi tmpovdrafi Si Eu vd voictdihni pe voi" (Mt".l1,28).

Deosebirile dintre comunitatea qumranitl gi comunitatea

cregtini primari ies in eviden!5 qi cu privire la viata cultici.Respectarea odihnei sabatului era reglementati in comunitatea

qumraniti de cele mai riguroase prescripfii.loea Cunoscuta sentinftr aM6ntuitorului'. "Sdmbdta a fost ficutd pentru om Si nu omul pentrusdmbdtd" (Mc.2,27) este tocmai opusul dispozitiilor qumranite cu

privire la caracterul odihnei sabatice. Mdntuitorul Hristos nu

desfiinleazi astfel Legea, ci o implinege cu duhul innoitor cregtin lncare omul igi gisea adevdrata staturd in raport cu Legea, precum gi

prioritatea iubirii in fala rigorisrnului sec al prescripliilor vechi.

(Mt. 5, 1 7; 72,11-12; Lc. 14,5).

S-au incercat adesea de unii criticiloe5 sd se facf, analogii sau

chiar identific[ri intre mesele comune ale qumranifilor, infelese ca

agape, in sens comemorativ, pentru moartea. martiti cd" a "itvttAtoruluineprihinirii" pi caracterul sacru al Sf.Euharigtii cre$ine. in acest sens

qumranologul I.D. Amusin scrie'. "Dacd trapeza qumranililor cu

ia Qumran (notat cu 4QD), care completazil o lacun5 din pasajul corespunzEtor al

"Manuscrisului de la Cairo", a ardtat c6 nu e vorba numai de condiliile cenrte

membrilor guparii doar "in ultimele zile", cr de condiliile cerute chiar la intareain comunitate. (Cf. J. Milik, Dix ans de decoaverts..., p.76).Vezi gi .d Negoi[tr,

Nlanuscrisele de la Qumran Si originea...,p.687 urm.

'0'o in acest sens stI m6rturie Documentul de la Damasc XI, 13-14.lu" Vezi I.D.Amusin, op.cit.,p.267 wm.

Page 210: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

412 StelianTofand

ritualul binecuvdntdrii pdinii Si vinului, dferd de obiceiul iudaic, tn

fond ea se deosebeSte Si mai mult de Taina creStind a Euharistiei. inrituahtl acesior mese, nu

rdscumpdrdrii prin jertjd,creStine" .loe6

in sprijinul identificirii comunitilii de la Qumran cu

cregtinf, primara s-au invocat qi unele asem[nIri de expresiicuvinte din manuscrisele de la Marea Moarti gi Noul TAstfel, spre exemplu in "Manualul de disciplind" se

prescrrplia: "Nimeni nu trebuie sd se amestece tn cuvdntulsdu, inainte de q termina ce dyea de spus".loe7 Sentinla

se poate citi gi in I Cor. 14,30 :ur;r.'.ttlar dacd altuia care Sade i se

descoperi cevq, cel dintdi sd tacd...". Totinacest sens se poate luaexemplu qi antiteza: lumin5.-intuneric (In.12,37; I In.1,5-7), care

intdlnegte adesea qi in scrierile qumranite.loe8 Este adevdrat cf, exi

unele asemS.nf,ii intre anumite texte qumranite gi Noul Testament,

acestea igi gdsesc simplu explicafia dac[ ljnem seama de faptulprimii creqtini au fost iudei, ca gi esenienii de la Qumran,aceeapi limbi, aparlindnd inifial religiei mozaice a VechiTestament qi pe care nici unii, nici allii n-au repudiat-o complet qi

nu trebuia. Apoi atdt rurii, cdt qi alfii au triit in aceeagi epoci,acelaqi mediu de gdndire a lumii semiter0ee stc., numai cd

aseminiri sunt accidentale, pur formale qi infinit insigniflante

1096 ,r ' rlDIAem

'0" Citat dupa I.SIbndu E, art.cit., p 239toes O prezentare amdnunlitE, prin punerea in paralel, a deosebirilor dintre scrj

qumranite qi Noul Testarnent, vezi Ath. Negoi[I, Manuscisele eseniene..., p.

148, sau Mattin Metzger, Licht auf die Biblischen Terte. Dieyom Toten Meer, slldlt de sintez[ apdrut in revista "Wort und Tat", m.3, 1

p 72-78.10ee Vezi A. Negoi!6, op.cit..p.136

existd nici mdcar o aluzie la actulatdt de caracteristic Euharistiei

_-@EiGFf

raport cu deosebirile. Analiza lor obiectiva dovedege clar ctaseminarea nu inseamnd nicidecum identitate, interdependonf{imprumut de idei gi conceptii sau imitare organiz:rtai..cr a unui tipinstituf onal anterior cronologic. 1 1 00

Agadar, intre comunital*a de la eumran gi Biserica cregtinlprimar5 nu poate fi vorba nici m6car de aseminf,ri demne de a fi luatein calcul, cu at6t mai mult de o influenfi a esenianismului asupracregtinismului, sau mai mult, ci esenianismul ar sta la baza originiicregtinismului, aga cum afirma Ernest Renan: "le christianisme est unesseniasme qui a largement rdussi"l''l, concepgie la modf, la sfErgitulsec. al 18-lea gi inceputul celui de al l9-lea, c6nd afirma tot el"originea cre$tinismului se explicd numai prin prismaesenianismului", tezd. dupi care Iisus Fkistos ,,a fost un esenian...c'rednd o comunitate aparte"tl,2, iar evangheliile nefiind nimic altcevadecdt " redactareq moralei eseniene" .1103

Avdnd in vedere caracterul incontestabil al cregtinismului dercligie revelatf, gi divinitatea Aceluia, care l-a intemeiat gi troneazi incentrul lui ca izvorul gi Mdntuitorul tufuror acelora pe care i-a cuprins

rl0o cf Pr. prof. Grigorie Marcu, Lumind de la Rdsdit - zece ani de la descoperireamanuscriselor shdvechi din depresiunea Mdrii Moarte, in rev. "S.T. ", nr. l-2, 1 95g,p 133.

rru' Cf Ernest Renan, Histoire du peuple d,Israel, vol.V, paris 1g91, p.70, dup6A.Negoifi, Manuscrisele eseniene..., p.133. Renan era influenlat de gcoalaralionalistE german[, care incepdnd din sec.al 18-lea a inceput sE priveascdRevela{i4 Sf Scnpturd doar prin prisma ralionalismului demitologizant.

ll"? cel care a propovrduit extrem de mult, in FranJa, ideea cd Iisus rkistos a f6cutparte din grupul esenian a fost Edouard schure, cu lucrarea "Les grandes initiest',t)nris 1 936.

tt"' ilritl"m,p.71, respectiv 133. Vezi in acest sens qi Archibald Robertson, Oigineat,reStinismului, trad. romdneascd, Buc,reqti 1958, p.57 urm.; J.A knfman,Originea creStinismului, trad. rom., Bucureqti 1961

Page 211: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

4t4 Stelian Tofand

in Sine prin imbrS"carea firii noastre omenegti, a ana[za gi a st[ruiasupra unor astfel deleze, inseamni un act de impietate condamnabil.

Prin urmare, putem afirma cd gruparea qumranitf, gi doctrina einu este decAt cel mult un limbaj propriu, denaturat al vechii religiitudaice, dovedind odatd in plus, superioritatea gi originalitateacreqtinismului in rapor[ cu conceplia ingusti, exclusivisti a

iudaismului qi implicit a sectei qumranite-eseniene.

c) Importan{a manuscriselor de la Marea Mourtd

Manuscrisele descoperite in regiunea Mdrii Moarte aruncd o

luminf, considerabili asupra textelor qi istoriei wemurilor biblice,facilit6ndu-ne cu wemea o inlelegere mai cuprinzdtoare gi cdt maiad6nci a cuprinsului gi importanlei 1or.

in urma ccrcetirilor efectuate de la descoperirea lor gi dininformatiile fwnizate in acest sens de specialigi, cercetitori, teoiogi,istorici etc., aceste manuscrise, clarificf, in mare parte unele proble

de interes gtiinlific teologic, religios-istonc cu privire la:

a) Studiul Vechiului Testament, in general

b) Istoria poporului evreu, in special

c) Studiul Noului Testament, in parte.

a) O primi insemnitate a descoperirilor de la Marea

const6, prin urmare, in aceea cd, at adus la lumind o serie

manuscrise ale Vechiului Testament, mai vechi cu cel pu{in Ide ani decdt cele cunoscute inainte de 1947.1104 Aqadar,

rloa. Manuscrisele Ver:hiului Testament cele mai vechi cunoscute inainte de 1

sunt Codex Cairensis, de cuprins profetic, dat6nd din 895 d tk. qi gesit

sinagoga din Cairo, Codex Petropolitanus, de cuprins prolbtic, datAnd din916 d.rk., in prezent g6sindu-se la Leningrad, un Codice la intregTestament, din veacul X d Hr., pdstrat in sinagoga din A1epSiria,Leningradensis, de asemenea la intreg Vechiul Testamenl datdnd din anul Id,I{r., pEstrat la biblioteca din Leningrad a;a-numitul "Papyrus Nash",

Descoperirile de la Qumran _ , *.=_*gcu care opereazi specialiqtii in materie de studiul Voohlulu!Testament, intr-o mare pafie a lui au o vechime de dou[ milcnll,

Dar pnn descoperirile de la Qumran a inregistrat un ldlcalitatrv, considerabil, nu numai critica textului; ci gi istoria textulul,din care face parte cea dintdi. Astfel. cornpardndu-se textele biblicodescoperite la Marea Moarti, cu cele cunoscute inainte de 1947, s-a

ajuns ia concluzia cA ele coincid aproape intru toful, textelemasoretice, adici cele transmise de sinagoga iudaic[, neprezentand

deosebiri esenliale de redactare fafl de cele descoperite. De aicirezllti o dubli concluzie:

| - scribii sinagogali au fost extrem de exigenli tn transmiterea,

multiplicarea, copierea fideld a textelor inspirate ale Vechiului'l'estament.

2 - textele Vechiului Testament aflate in uz, sunt, asadar, teslate

ca valabile de mdrlurii documentare mai vechi de 1000 de ani, decdt

codicii pe care se bazau, pdnd la data descoperirii manuscriselor,

lucrdrile de criticd a textului Legii vechi l1as

b) Documentele descoperite la Qumran, in special cele de

cuprins istoric-religios, oferd, a$a cum s-a vdzut, gi bogate

informatii cu privire la aga-numita comunitate de la Qumran. inlumina documentelor respective, Comunitatea de la Qumran aparc ca

o obgte religioasf,, care pretindea pentru sine privilegiul de a fi socotit[

"adel,f,ratul Israel", intruchiparea prin excelenld a poporului ales al luil)umnezeu, auto-numindu-se qi "Comunitatea lui Dumnezeu",

" Clomunitatea adev5.rului", " Comunitatea Noului Leglmdnt", sau chiar

"Cornunitatea vegnicului Legf,m6nt". Era, prin urmare, o grupare

rcligioasf,, cu caracter separatist gi care prin apelativele-gi asumate

doar Decaologul qi un fragment din Deuteronom 6,4 urm., dat6nd din intervalul de

tirnp 100iIIr.9i 100 d.llr. (Cl Gr.T. Marcu, LuminddelaRdsdrit...,p.129).Ir"t Cf. Gr,T. Marcu, art.cit.,p129.

Page 212: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

4t6 Stelian Tofand

reclama deosebirea gi distanfarea de restul inchindtorilor lui Iahve, inspecial de iudaismul oficial.1106

in ceea ce privege indatoririle membrilor Comunitilfi de laQumran, manuscrisele descoperite la Marea Moarti precizeazi" cf, ,,cel

ce pdgegte in legim6ntul lui Dumnezeu" trebuie s[ se oblige ,'sf, se

intoarci dintaati inima gi din tot sufletul latoate cdte sunt poruncitepnn Legea lui Moise" qi la tot ce 1e-a fost revelat din Tora Birbafilordin Qumran. Acestora li se cere: "Viafd conformd legilor constitutiveale comunitdtii, sd facd ceea ce este bine Si drept inaintea lui lahve,aia cum a poruncit El prin Moise Si prin slujitorii Sdi, Proroocii; sdiubeascd toate cdte le-a deosebit El Si sd urascd ceea ce a lepddat El;sd se find departe de tot rdul Si sd lind cu strdsnicie la adevdr qidreptate; sd nu umble tn cdile inimii invdrtoSate de pdcat Si a ochilorlacomi de pldceri vinovate; sd iubeascd pe fiii luminii Si sd urascd pecei ai tntunericului" .11a1

Comunitatea de la Qumran, renega pe toli cei ce nu aparlin"Legf,mdntului", separindu-se categoric de ei. in contrast cu "Israelulsecularizat, laicizat qi cSlcitor de legim6nt", ea se socotea ca un"vegnic risad, o casf, sfhntl pentru Israel, o temelie intru totul sfbntlpentru preolia lui Aaron, mfuturie a adevirului la judecatS, alegi prinbuna plS.cere a lui Dumnezeu ca sd ispdgeasci pentru lume gi pe ceinecredincioqi s6-i aduci in figagul faptei bune".110E

Imnurile comunitSlii de la Qumran, formal inrudite cu cdnterile

de mu{umire din Psalmi, preamireau pe Dumnezou, care, pe cel

congient de picltogenia sa, il scapf, din cursele lui Veliar, il scoate din

1105 Vezi am5nunte Martin l1Letzger, Licht auf die biblischen Texte. DieHandschrifienfunde vom Toten Meer, in rev "Wort und Tat", anul 11, 1957, w.3,p.72-78

t'o' Cf Gr.T. Marcu, art.cit.,p 130, dupd Martin Metzger, art.cit.,p.75.

"T Ibidem,p 131, respectiv 76.

Descoperirile de la Qumran il,

prrrrrrrrthr I ltrintuneric, diruindu-i cunoginta adevf,rului gi

"legdmdntul" Sf,u.11oe

Agadar, aceste citeva caractedstici a1e comunitdfii do la

Qumran, precum qi altele amintite referitoare in special la organizareo

comunitdtii, pun in lumini contrastul er,,ident dintre membrii acestci

comunitili qi Israelul Vechiului Legdm0nt, din care acegtia s-au

desprins, oferind astfel, prin comparalie destule aminunte legate de

istoria poporului ales Ei de viala sa religioasi, socialf,, culticf,.

c) Ceea ce intereseazi indeaproape Studiul Noului Testament

referitor la comunitatea qumraniti sunt unele aseminS.ri care existiintre comunitatea respectivi qi Biserica cregini, primari a veacului

apostolic gi care au fost tratate in cea mai mare parte in capitolul

"Qumranism gi creginism". Aici ne rezumim doar a spune ci toate

paralelele sau aseminf,rile dintre comunitatea qumraniti gi vialalilurgici, cultic6, oerganizati a Bisericii primare, dovedesc cel mult cf,

Biserica primarf, era inrddlcinatl in traditia iudaismului gi din care

a imprumutal ce-i drept, cdte ceva in viata cultici, organizatorict, dar

pe toate increginAndu-le qi dAnduJe alte semnificafii gi profunzimispecifice scopului qi finalitlpi vielii creptine. Se poate conchide inacest sens cf, tocmai fondul asemdnlrilor dintre comunitatea de la

Qumran gi creqtinismul primar, v[degte deosebirile profunde dintre

creginismul veacului apostolic gi gruparea separatistl qumraniti,

scof6nd Ia iveali implici! gi clt mai limpede, particularitatea NouluiTestament. Constatarea aceasta este ilustrata de o serie de amdnunte

deosebil de concludente, care au fost tratate in capitolul amintit gi

rezumale in rispunsul la intrebarea care a frdmdntat pe mulfi, daciexisti r.reo legituri de interdependenli intre comunitatea religioasS,

de tip esenian de la Qumran gi creginism, sau altfel spus, a influenlatcsenianismul creqtinismul sau nu? Iati in ce constf,, agadar importanla

descoperirilor de la Qumran pentru Studiul Noului Testament.

'1neIhid"-

Page 213: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

418 Stelian Tofand

Raporturile esenianismului cu Noul Testament sunt reale, este

adevirat, numai c[ ele nu trebuie supraestimate. Esenianismul n-a

constituit decdt un curent religios tntre multe altele qi poate cel mai

tndepdrtat de Evanghelie tn puncte capitale ca: universalismul

mdntuirii, atitudinea .fald de pdcdtoSi, porunca iubirii etc.

Esenianismul a putut oferi tnsd iudaismului mdsurd tn ceea ce priveau

redresdrile care trebuiau operate tn sdnul mentalitdlii sale in falapovdrnisului care-i stdtea in fuld, tngustimea fariseicd sau

exc lu s ivi s mul e s eni an.t 1 1o

Din toate cele expuse referitoare la tema descoperirilor de la

Qumran, s-dr puted concluziona, lct modul general, cd problemele

legate de manuscrisele de la Marea Moartd ar fi definitiv rezolvate Si

cd, tn consecinld, aceste manuscrise au aparfinut unui grup ascetic

iudaic, cdre a trdit fn partea de nord-est a Mdrii Moarte in intervalul

de timp dintre secolul II f.Hr. Si sec. I d.Hr. Si cd manuscrisele ar fifost ascunse de gruparea qumrdnitd, de teama romanilor, in urma

revoltei iudaice dintre anii 66-71 d.Hr. Dar concluzia de mai sus,

bazatd pe rezultale, multe dintre el prezumtive, necesitd tncd cercetdrl

:;i investigalii serioqse, de duratd, pdnd a putea rdmdne definitivd, $i-aceasta pentru cd se aud tncd vocitlll , care afirmd faptul cd tncd nu e

stabilit cu precizie, spre exemplu, dacd edficiile de la Qumran au

dvut cdracter religios sal, nu.""Qumranilii au fost apoi identificali cu aproape toate sectele

cunoscute de la finele secolului I d.Hr., cu fariseii, cu saducheii, cu

ttto y"ri A. Robefi, A. Feuillet, op.cit.,pJ23irrl O expunere a unor indoieli cu privire la rezultatele de pAnE acum a cercetErilor frl

problema manuscriselor de la Marea Moart6, vezi Ath. Negoifn, Manuscisela

eseniene...,p. 149 urm.tt" Existe spre exemplu pdreri potivit cdrora ruinele de la Qumran ar h r6mdgiJelc

unui vechi cimitir musulman, sau cb sunt resturile unui forum roman. (Vezi Ath,

Negoi!5, op.cit.,p.l49, nota 2).

Descoperirile de la Qumran

sadohpi, cu terapeufii, cu zelofii, cu esenienii, cu creStinii, ebioniltetc.1113 Dintre aceStia toti, esenienii Ei zelolii aufost cei mai acceptafi,

iar dintre ul.timele doud, esenienii tndeplinesc cele mai multeadeziuni. ins,i qi mdrturiile clespre ei venite de la scriitorii sec.I d.Hr.

precum: Filonllta, Pliniu cel Bdtrdn11ls, Iosif Flaviu1116, nu se

potrivesc in toate privintele, cq spre exemplu fn problema cdsdtoriei.

Din "Statutul Comunitdlii" rezultd cd membrii sectei se cdsdtoreau,

iar Filon se referd la un grup de esenieni care nu se cdsdtoreau, cinumai adoptau copii strdini, pentru perpetuarea ordinului.rrr7 ApoiIosif Flaviu menlioneazd cd e,venienii obiSnuiau sd se scoale tnainte

de rdsdritul soarelui Si sd rosteascd qnumite rugdciuni cdtre el, darmqnuscrisele nu conlin nici o menffune in privinla acestei practici,llrtNici Dacdlul dreptdfii, nici Preotul cel Rdu, nici poporul numit Kittiminu au.fost identtficali pdnd tn prezent, in mod sigur.

Data compoziliei manuscriselor necanonice de dinainte St dupd

Hristos este incd dezbdtutd. La fel este incd cercetatd data la care au

.fost copiate, precum Si cea la care aufostdepozitate tn grote. Cine au

/ctst cei care le-au depozitat Si tn ce scop, este incd subiect de analizd

pentru mufti. Rdspunsul complet la multe probleme tncd necesitd,

asadar, timp, precum Si pdnd a fi traduse complet toate manuscrisele

Si a se face studii asupra lor, cdre vor confirma sau infirma

Irrr Amanunte in acest sens a se vedea D.W. Thomas, The Dead Sea Scrolls. What

may be believed, in "The Annual of Leeds University Oriental Society", vol,Vl,

1966-1968, p.10.t"o Philon din Atexandria, "Quod omnis probus liber sit"; "Apologia pro Jutleis";

" D e vita c ontemplath, a"t r15 Pliniu cel Bdlrin, Histo ria Naturali.r, V, 1 5.

tI16 Iosif Flavi4Antiquitates Judaicae si Bellum Judaicum.

"'' cf. Ath. Negoi{n, op.cit ,p l5O.,rr* Ibidrm

419

Page 214: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

420 Stelian To.fand

rezultatele la care ,savanpii Ei specialiqtii tn materie au ajuns pdndacum.

Certd este insd convingerea cd manuscrisele descoperite tnregiunea Mdrii Moarte aduc o contribulie nebdnuit de prelioasd la omai bund tnlelegere a cqracteristicilor unei epoci, in special, qi aistoriei culturii umane, in general. Cdt priveSte importanladescoperirilar de la Qumran pentru domeniul studiilor bibrice, se

poate afirma cu certitudine cd ele lntdresc tn primul rdnd lncredereain acurateyed cu care q fost transmis textul sfdnt de-a lunguls'ecoleletr .1lle

rr'e O intreaga gami de mlrturii. in acest sens, a unor teologi, savanfi, arheologi eto,,

vezi Josh NIc. Dowell,El a umblat pintre noi, Oradea 7994,p.248-249.

BIBLIOGRAFIE

I. Edi,tii ale Sfintei Scripturi

Biblia Hebraica Stuttgartensia, ed. de K. Ellinger gi W. Rudolpll Stuttgart,79'.77.

Biblia sau Sf6nta ScripturE, tiparitd sub indnrmarea qi cu purtarea de gnjl aP.F. Pdrinte Iustirq Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romdng cuaprobarea Sfefirilui Sinod Bucuregti, Blitura Institutului Biblic gi deMisiunealB.O.R 1968.

Das Neue Testament - griechisch und deutsch, Herausgegeben im Institut furneutestamenfliche Textforschung Miinster-WesfalelL von K. Alandund Barbara Alan{ Stuttgart 1986.

La Bible, traduction oecuemenique (TOB), Edition integrale, Les Edition duCerf et Societd Biblique Francaise, Paris 1988.

Noul Testament, Edilie festiva reeditat dupd 340 de ani din inifiativa gipurtarea de grijl a P.S. Emilian, Episcop de Alba Iulia, 1988.

Noul Testament, versilrne revizuitA, rcdaclalL gi comentatd de BartolemzuValeriu Anani4 Bucuregti, 1993.

II. Dic,tionarg enciclopedii, concordante

Bailly, A. Dictionnaire grec-francalq Neuvi{me Edition Revue, Paris, fa.

Balz. N., Schneider G., Exegetisches Wcirterbuch zum Neuen Testament I-[I,Stuttgart-Berlin-Kriln 1 980-1 983.

Bibel-Lexikon, herausgegeben von Herbert llaag Zfich-Kdln 1 95 1.

Bria, pr. prof. dr. Ion, Diclionar de Teologie ortodoxd, Bucureqti 1981.

Dictionar biblic, Oradea 1995.

Page 215: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

422 Stelian Tofand

Dictionnaire de la Bible, Paris 1926.

Dictionnaire de Th6ologie Catholique, Paris 1924.

Encyclope dia Judaica, vol. I-XM, Jenualem i 97 1.

Lexikon fur Theologie und Kirchg Freiburg-Basel-Rorm-Wien, (Herdet)1996 (vol.1-5) 9i ed.19 vol.6.

Mirceq pr.dr.Ioan, Dictionar al Noului Testamenf, EIB, Bucuregti 1984.

Theologisches Wiirterbuch zum Neuen Testament, vol.I-X, ed.de C.Kittel giG Friedrich, Stuttgart-Berlin-Kdln 1990.

Xavier, Leon D., Dicfionnaire du Nouveau Testament, deuxieme edition revuo,Paris 1975.

III LucrIri, manuale, monografii

Abrudan, pr. prot'. dr. Dumitru gi Cornifescu diac prof.Arheo logi e b ib li cd, Bucuregti 1 994.

Nand, Ktrt, The Problem of the New Testament Canon, Londo4 1961..

Apologefii de limb[ greac[, in PSB, vol 2, tad. in rom. depr. profBodogae, pr. prof Olimp Cncild, pr. prof, D. Fecionr,I 980

Appel, Nikolaas, Kanon und Kirche. Die Kanonkrise im heuti.P r o t e s t a n ti smu s a I s Kontr ov e r s t h e o I o g i s ch e s Pr o b I e m, P aderbofr,1964.

Balca, diac prol'. dr. Nicolag Istoriafilosofiei antice, Bd. Institutuluibiblicde misiune a B.O.R., Bucureqti 1982.

Barnard, L.W.,Justin Martyr. his Life and Thought, Carrbidge 1961 .

Barrera, Trebolle gi Montaner Vegas, Proceedings of the trnte

Congress on the Dead Sea Scrolls, Madrid 18-21, March 1991,

Leiden 1992.

x

dr., Emilian,

Bibliografie 423

Barth, Karl, Dogmatique I, l,l. La doctrine de la Parole de Dierl Ed.Labor etFides, Geneve 1953.- Introduction d la thtologie evangdlique, trad.fr.Femzmd Ryser,Ed.Labor et Fides, Geneve- Zintcll 1962.

Basarab, pr.prof. dr. Mircea, Etmineuticd biblicd, Orade4 1997.

Bellinzoni, 4,J., The Sayings of Jesus in the ll/ritings of Justin Martyr,Leiden 1967

Berdiaev, Nikolai, Spirit Si libertate, lnceycare de filosofie creStind, trad. deStelian LIc5tuq, Rl.Paidei4 Bucuregti 1996.

Berg Horst Klaus, Ein Wort wie Feuer, Miirrchen 1992.

Black, M, The Scrolls and the Christian Origins, New York 1961.

Bonnard, Andr6, Civi lizalia greacd, v oI.III, Bucuregti 1 969.

Bria, prof. Ion, Iisus Hrislog Ed.enciclopedic4 Bucuregti 1992.

Brou,n, M.P., The Authentic Writings of lgnatius, Durhan 1963.

Campenhausen, Yon H., Die Entstehung der christlichen Bibel, 1968.

Carmignac, J., La rdgle de la querre, Paris 1958:- Les Textes de Qumran, vol.Il, Paris 1963.

Carlojan, Nicolae, Istoria literaturii romdne vechi,vol.l, Bucureqti, 1940.

Cayr6, A-t\, Precis de Patrologie, Histoire et doctrine des plres et docteurs delEglise, tom.I, lirre I et2,Pais 1927.

Cer{aux, L, Tondrian, J., Le culte des souverains dans le civilisationgreco -r omaine, Pais 19 57 .

Childs, 8.5., The New Testament as Canon; An Introduction,Londtalg}4.

Clement Nexandrinul, Scri eri, partea a doua, " Stromafele" in pSB, vol. 5, trad.Pr.dr. Fecioru, Bucuregi 1982.

Coman, pr.prof. dr. loan, P at r o lo gi e, v ol.I, Bucuregi, 1 984.

Page 216: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

424 Stelian Tofand

Croiset, Alfred et Maurice, Histoire de la littirqture grdcque, Paris 1928.

Cuflmann, Oscat, Einfihrung in das Neue Testarnent,7968;- Noul Testamenf, Bucuregti 1993, Ed.Humanitas.

Danielou, Je'an, Les manuscrits de la Mer Morte et les origines duChristianisme, Paris 1957.

David, Arhid.Conf.dr., Petre, Biblia lui Comilescu, in'G.B.", nr.5, 1987.

Eugen6 de Faye, Gnostique et gnosticisme,Parts 1925.

Eusebiu lle Ceztreea, Istoria bisericeascd, colecfia PSB 13, Edihm InsfitutuluiBiblic ai de Misiune ortodox5, trad.studiu, note gi comentarii de Pr.prof. T. Bodogae, Bucuregti 1987.

Fahey, A. Michael, Cyprian and the Bible: A Study in Third-CenturyExege si s, Tiibingen 1 97 L

Festugiere, J. et Fabre, P., Le monde greco-romain au temps de NotreSeigneur, Paris 1935.

tr'ilson, F.Y., 't4rhich Books Belong in the Bible?, Philadelphia 1957.

Fustel de Coulanges, Cetatea anticd, vol.I, Ed.Minenq BucureEti 1984.

Genret, L. gi Boulanger .d, Le Gdnie grec dans la Religion, in cole{iaL'Evolution de I'humanit6, vol& Paris 1932.

Gheorghiu, dr.Vasile, Sfiinta Evanghelie dupd Matei cu comentar, Cernlulit925.

- Introducerea tn Sfintele Cdrli ale Testamentului Nou,Cern6u! 1929;

- SfApostol Pavel, Cmnh;/g7929.

Grant, R-M., The Formation of the New Testament, New-York 1965.

Gr.eeven Heinrich, Das Hauptproblem der Sozialethik in der neuren Stoa undin Urchri ste ntum. Giiterloh 193 5.

Guignebert, Charles, Le monde juifvers le temps de Jdsus,paris 1969.

Iralley' H-Henry,Manuar bibric, Un comentariubibric abrevial oradea 1995.

Herkel, Helmut, Die Wiederspri)che z,yischen die Evangelien; Ihrepolemische uytd apotogetische Behandrung in a", ot:tir-rirche biszu Augustin, Tiibingen 1971.

Hoenig S,B.,The Great Sanhedrin phitadelphia 1953.

Horsley, G.[I.R, I{ew Docuntents lilustrating Earry Christianity, NorthRyde, 1982

Hutin, sergg ze,s Gnostiques, paris, presses universilaires (cote ,,euesais-je?"), d,z 3 -4 197g.

rorga, Nicolae, Istoria riteraturii rerigioase pdnd ra r6gg,Bucuregi 1904.

Jacquier, 8., Le Nouveau Testament dans l'Egrise chretienne, tonr.Il, paris1913.

Keller, Werner, Arheologia Vechiului pl Noului Testamenl, Ed.Psychomassmedia, Bucuregti 1 995.

Kiimmel, wemer Georg Einleitung in das Neue Testament,Berrin 1963.

KAsemann, Erns1 Exegetische Versuche und Besinungez, Gdthngen 1960.

Kiirler, H.J. [Ilrich, papias von rlieroporis. Ein Beitrag zur Geschichte desfriihen Chri stentums. Grittingen 19 g3.

Ktister, H,, Einfi)hrung in das Neue Tesament,Berlin i9g0.

I(iirzinger, Josif, Papias von Hieraporis und die Evangerien des NeuenTe stament s, Regensburg I 9g3.

Lagrange, M.J., Le Judaisme avant Jdsas Christ,paris 1931.

rdem, Histoire ancienne du Canon du Nouveau Testament,paris r933.

Page 217: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

426 Stelian T'ofand

Lambrecht, J., LApocalypse Johanique et l,Apocalyptique dans le No.uveauTe s ta me nt, Loulain 1 980.

Lohse, Eduard, Umwelt des Neuen Testamenlq Gdttingen 19g0;- Die Entstehung des Neuen Testaments, Stuttgart 1990.

lVracsim, pr. Nicolae, Conceppi protestante mai noi despre sf.scripturd, (tezade doctorat), Ia6i 1975.

Magnien, \'ictor, Les,\,[ystlres d,Eleusis, paris 1930.

Marcu, diac. Pr. T" Grigorie, Mythos.De la Epistolele pastorale Si pdnd lad l. Lt tcian B laga, Sibfu 19 42.

- F-ragmentul lv[uratori, Sibiu 1944, 26 p.- Saul din Zars., Sibiu 1939.-,\tudii biblice, Sibiu 1940.- Antropologia patrlind, Sibiu 1941.

Marxsen, W., Einleitung in das Neue Testament, Glitersloh 1963.

ldem, The New Testament as the Church,s Book, philadelphi4lg72.

Mc Dowell, Josh, E7 a umhlat printre noi, Oradea 1994.

N{edico Del, H.D., L'Enigme cles h:fanuscrits de la Mer Morte. Etude sttr ladate, la provenience et le contenu des manuscrits decotwerts dans lagrotte I, Paris 1957.

Mees, M., Die Zitate aus dem Neuen Testament bei Clemens vonAlexandri en, 2 vol., Bari L97 0.

MetzgerrM., Le,s routes de saint Paul dans l'orienfgrec, Neuch6tel-paris 1945.

Nletzger, Bmce NI.. The Canon of the New Testantent. Its Origin,Develr,tpment and Signi/icance, Oxford I9B7.

Idem - The Early Versions of the New Testament, Oxford 1977.

Idem - The Text of the New Testament. Its T'ransmission, corruption andRe s toration. Oxford i 968

Bibliografie

Milik, J.T., Dix ans de decouvertes dans le Dbsert de Juda,Paris 195j.

Moisescu, Iustin, Activitateq Sf Apostol Pavel in Atena (Fap.Ap. XVIII,16-34), Iagi 1946.

Mou le, 7'.D., 7' h e B ir t h of th e I{ ew T e s t a nt e nt, Lorrdon 19 62.

Munteanu, G. Liviu, Compendiu de Introducere tn Cdrlile Noului Testament,C1uj, 1941.

Negoifd, Athanase, lulanuscrisele eseniene de la Marea l,foartd, BibliothecaOrientalis, Bucuregti 1 993.

Nicolaescu, diac.dr., Nicolae, Marcu, prof.prof.dr. Grigorie, pr. prof. dr.$ofron Vlad 9i pr. prof. Liviu G. Munteanu, Studiul NouluiTestament, Manual pentru Institutele Teologice, Ed.a II-4 Bucuregir97',7.

Nielsen, C,M. Polycarp, Paul and the Scriptures, in Anglican TheologicalReview, 17,1965.

Origen, Scrieri alese,partea I, in PSB, vo1.6, Bucureqti i981, traducere shrdiuintroductiv gi note de pr.prof. T. Bodogae.- Soieri alese, p'Nte,a a II-4 in PSB, vo1.7, Bucuregti 1982, traducerede pr.prof, T Bodogae, pr.prof. Neaga qi Zorica Lalcu.

O'Malley, T"P., Terlullian and the Bible: Language - Imagery - Exegesis,utrecht 1967.

Piru, r\l., Li teratura rom dnd v e che, Ed.II-4 Bucure gti 1 962 ;- Istoria literaturii romine,I, Bucuregi 1964.

Platon, Phaidon, Bucureqti 1994.

Popovici, dr,L, Palia de la OrdStie, Bucuregti 1913.

Prelipceanu, pr. prof.Vladimir, Neaga, pr'.prof. Nicolae, Bama, pr. rof.Gheorghe, Chialda, pr.prof. Mircea, Studiul l/echiului Testament,Manuatr pentru Institutele Teologice, Bucuregi 1985.

427

Page 218: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

428 Stelian Tofand

Rius-Camps, J., The Four Authentic Letters of lgnatius, the Martyr,Romat9'79.

Robert A, tr'euillet L, Introduction d la Bible,tom.Il, Paris 1959"

Schdfer-Meinertz, Einleitung in das Neue Testament, Paderborn 1913.

Schnelle, Ado, Einleitung in das Neue Testament, Gdttingen 1994.

Schweizer, 8., Theolcgische Einleitung in das Neue Testament, Gdttingen 1989.

Scriban, arhimandritulrL, Curs de Introducere in Noul Testament, Bucuregti1924.

Steinmann, Jean, St Jean Baptiste et la spiritualitd du desert, Paris 1955.

Strack, L.Herrnan, Introduction to the Talmud and Midrash, Philadelphia: TheJewish Publication Socicty of America 1955.

Strecka, G., Literaturgeschichte des Neuen Testaments, Gdttingen 1992.

Stuhlmacher, Peter, Biblisc:he Theologie des Neuen Testaments, Band 1,

Gcithngen 1992.

$esan, pr.prof.dr. Milan, Originea Si timpul primelor traduceri romdneSti ale

SI Scripturi, CernIuli 1939.

Tenney, C. Merril, New T'estamenl Survey, 1961, trad.in romdnegte sub tithrl"studiu al Noului Testantent", Oradea 1991.

Testuz, M.,Militon de Sarde.g. Homilie sur la Paque, Geneva 1960.

Tigler, Adriano, Viala Si nemr,rrirea tnviziunea greac'd, Bucuregti 1995.

Tofan4 pr. lcct. dr. Stelian, Llddica Nicolae Colan ca biblist, in Omagiu

mitropolian Nicolae Colan ( 1 8 93 - 1 93 3 ), Cluj-Napoca4 I 95 5.

- Iisus Hrislo.v, At'hiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei,Ch{-Napoca 1996.

fsatsos, C'onstantin, I,'ilosofia ,sociald a vechilor grecl, Bu'euregti 1969.

Bibliografie

vlddufescu, Gheorghe, Fi I o s ofi a prime lor se c o le cre sti n e, B ucunogtl I g9s,

\\/arkotsch, Al., Antike Philosophie im Urteil der Klrchuvdhr,Paderborn-Wien 1973.

Zthn, Th. Gheschichte des neutestamenthichen / Canons. Das NeucTe s tam e nt v or Ori ge ne s, Leipng, 1889.

IV. Studii pi articole

Alanassieff, N., Le monde dans l'icriture Sainte, in "Irenikon,' Monastere deChel,etonge, tome LXf ru.l, 1069, recenzie a studiului ficutd deBdrbr-rlescu Coustantin in rev,"Ortodoxia" nr.I, 1970.

Amiot, Francois, L'enseignement de Saint Paut, irr Etudes Bibliques, paris

1938.

Baillet, NL, Les m"qnuscrits de la grotte 7 de Qumran et le NoweauT'estament, in "Biblica" 54, 1973.

l-larth, Marcus, La mdthode de Rudolf Bultrnann dans "La Theologie duNouv e au Te sta m e nt t', in Th. Z, janrrier-fe.vrier 1 95 5, trad.fr . E.Blanry,ET& nr.2, 1956.

Basarab, Pr.prof.dr. Mircea,Autoritatea Sf Scripturi in Biserica Ortodoxd,in"Ortodoxia", nr.2" 1980.

Bikerrnann, 8., "Les Hirodiens", in RB., 1938.

Block, M., Peshitta and its Predecessors, SNTSB, 1950.

Boismard, M.8., Critique textuelle et citations patristiques, RB, 57, 1950.

Burge, M.Gary, A Specific Problem in the New Testament Text and Cqnon,The Woman Caught in Adultery, in "Journal of tlre EvangelicelTheological Societl,, 27, 1984.

Burkhardt, Ilelmut, A.(otive und Mapstcibe der Kanonbildung nach demCanon Muratori, in "Theologische Zeitsehrift" 1974.

t,

Page 219: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

430 Stelian Tofanit

Carmignac, Jetn, ltiotion d'Eschatologie dans la Bible et a Qumran, R.

Qum. 1969.

Comilescu, lect.dr. Constantin, Sf Trei lerarhi, interpreli ai Sf Scripturi,in"Studii Teologice", w.7-2, 1976.

Cornitescu, pr.prof.dr. Emil, Canonul Sf. Scripturi la cei doi reformatori:Luther Si Calvin, in "Studii Teologice", rc.3-4,1969.

Cross, Frank l{., The Oldest Manuscriptsfrom Qumran, in "Journal of BiblicalLiterature", 54, 1955.

C6ndea, prof.dr.Virgil, Noul Testament tn limba romdnd ca act despiritualitate Si calturd, in "Noul Testament", Alba Iulia 1988.

Danisf, Constantin, "Les Herodiens du Nouveau Testament sont ils desesseniens?" in "Revue du Qumran", nr.21,1967, pp.31-54;- Les esseniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois"(Math )il, 7-8 et Luc.MI , 24-25) in "Revue du Qumran", rtr.22, 1961 ,pp.267-217;- "Irodienii" denumire a esenienilor tn Noul Testarnent", in S.T.,

nr. 7-8, I97 0, p. 528-546;- Enigma smochinului gi zelolii tn SfEvanghelii, in rw"StudiiTeologice", m.l-2, 197 2;- Esenienii Si Biserica primard,in S.T. 9-10, 1974;- Nu toate sectele iudaice au luat parte la osdndirea

Mdntuitorulul, in " Studii Teologice", nr.1 -10, I91 6;

Davies, Philip R, Eschatolog,t at Qumran, in JBL 104, 1985.

Dimitrescu, prof.dr. Itoric4 Importanla lingvisticd a Noului Testament de laBdlgrad, in "Noul Testament", Alba Iulia 1988;

Dumitrescu, Vladimir, Pozilia arheologilor "f"!a d" rezultatele metodeiradiocarbonului (C.14) tn domeniul cronologiei absolute, in "Studiigi cercetdri de istorie veche", tom IX, nr.1, 1958.

Eisenman, RH.,,4 Mesianic Vision, in "Biblical Archeology Review, 1991.

Festugierg A.J., L'ideal religier.x des Grecs et l'Evangile, in Eludes Bibliques,Paris 1932.

"[email protected]

Fitzmyer, J., The Contribution o/eumran Aramaic to the study olrht NavTestament, in ,'New Testament Studies 20, 1g74.

Gheorghe, constantin, Iuclaism si erenism tn epistolele sf Ap. pavelln',s,T,,',w.9-10,1973.

C,ooseeus, R., La secte juive de la Nouvelle Aliance et lesorigines chretiennes, in "Revue de l,Universitd de B*rxelles,m.5, 1951.

Greenfield, J.C. gi stone, M., The Book of Enoch and the Traditions ofEnoch, Humen 26, 19'79.

Hagner, A.Donald, The Use of the ord and New Testaments tn Clement ofRoze (Supplements to,'No\rm Testamentum,', 3 4, Leide4 1913.

Henne, P., La datation du canon de Mu*ator,in Relue Biblique, 1993.

Iancu, M., Persoana Mdntuitorului tn lumina manuscriselor de la MareaMoartd, i[ "S.T." nt.3-4,1959.

Iazadjietr, Sergiu, A putut oare face parte Sfloan Botezdtorul din comunitaleaesenienilor de la Qumran?, in "S.T.", m.3-4, L964,t'.d. dinfrancezide Pr.Ioan Gagiu.

Kallinikos der ortodoxen Krche,Schumans, ntm'10,

1967.

Koester, Helmut, Synoptische uberlieferung bei den Apostolischen vdtern,in "Texte und Untersuchungen, 15, Berlin, 19j7.

Kiimmel, w.G., lvotwendigkeit und Grenze der neutestamentlichen Kanons,in Zeitschift flir Theologie und Kirche, l7, tgg}.

ldem, Einleitung in das Neue Testament als Arheologische Aufgabe, ir Evrht9,7959.

[,agrange, M.J., Le canon d,Hippolite et le fragment de Muratori,in ,,Revue

Biblique", 42, Prris 1933.

Page 220: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

432 Stelian Tqfand

Leboir, L., L'original syriaque du commentaire de S.Ephrem sur leDiatessaron, in Bb, 40, 1959.

Lemari6, Joseph, Saint Chromace d'Aquiled, tdmoin du Canon de Muratori,tn Revue des Etudes Augustiniennes,24, 19'78.

Lyonnet, 5., Les origines de la version armenienne et le Diatessaron,BeO 13,1950.

Marcu, pr. prof. dr. T. Grigorie, O Stiinln noud: Istoria vremurilorneotestamentare, in "Anuanil )Oil al Academiei teologico"Andreiene" din Sibiu 1945-1946;- Zece ani de la descoperirea manuscriselor strdvechi dindepresiunea Mdrii Moarte, in "S.T." rn.1-2, 1958;- Trei portrete neotestamentare: Iuda Iscarioteanul, Pilat din Pont gl

Claudia Procula, inret, "M.A",m.3-4, 1958',- Sf,inta Scripturd in "pom romdilesc" (100 de ani de la apariliaBib lie i lui E aguna), in tev. "M.A ", rn, 1 1- 12, 1 95 8.

- Preocupdri de interes actual Ei ecumenist, in rw."M.A.", nr.7-8.1968;- (Jn eveniment bisericesc: Biblia din 1968,in rev. "B.O.R." nr.5-6,1969.- Noul Testament de la Bdlgrad tn contextul istoric-literar al Biblielromdneqti - j25 de ani de la tipdrirea lui, it re\t. "M.A.", nr.l-3,1974;- Mediut de aparilie al cdrlilor Noului Testament, in rev."M.A,",w.4-6179761,- Valoarea isagogicd Si biblic-teologicd a celor 24 de predoslovii,ln"Noul Testament', Alba Iulia 1988.

Maxim, pr. Nicolae, Conceplii protestante mai noi despre Sf Scripturd, (tendodoctoraQ, in "MitropoliaMoldovei gi Sucevei", nr.5-8, 1975.

Metzger, Martin, Licht auf die biblischen Teste. Die HandschriJtenfunde vomToten Meer, in rev. "Wort unde Tat" , m.3 , 1957 .

Mihoc, pr. asisl Vasile, Samaritenii, in rw."M.A.", nr.7-9, 1980.

Molitar, J., Die Bedeutung der altgeorgischen Bibel fiir die neutestamentlichlTextkritik, BZ, NF 4" 1960.

Neaga, pr.prof.dr. Nicolae, Biblia de la BucureSti (270 de ani de la tipdrireaei), in rel.r."M.A. ", nr. 1-2, 1959;- Vulgata, in M.A. rr.4-6 11955;- Palia de la OrdStie, 1582-1982, tnrev."MA.",w.4'6, 1982.

Negort5, pr. Athanase, Elenistii din FApostolilor stnt oare esenienli /, ln G.8,,nr.7-8, 1960;- lvlanuscrisele de la Marea Moartd in .rtudille mai nolt in M.lu, un,v, 1960;- Organizarea gi doctrina esenienilor,in S.T., w.34, L962;- Dascdlul Dreptdpi din nmnuscrisele de la eumran, h GB,, nr.S{5,t962;- Manuso,isele de Qamran Si originea creStinismului, in G.8,, m.7_9,1962;- Dascdlul Dreptdfii gi cei doi mesia din manuscrisele de la eumran,intr[B. m.ll-12,1962;- Paralele fulre Biblie Si manuscrisele de la Marea Moartd,fu M,B.m.7-9, 1968;- Descoperiri noi despre esenieni, in M.B., m.7-9,lgll;- Care erau grupdrile religioase pe timpul Mfinhdtorului Hristos?,1nrev.M.B.. m.9-72, 197 6.

NegoifS, pr. IIig Gnosticismul lui Simon Magu{ in rev.,,G.B.", nr.1-2, 195E,

Nicolaescu, I, diac.prof. Nicolae, scurt isloric al traducerii sfintei scriplurl,Principalele edifli ale Bibliei in rw. B.O.R., in rev.,'S.T.", nr,?.8,7974.

Prelipceanu, pr.prof. Vladimir, Inspiratia Sf.Sffipfird, in "Ortodoxia,,, rrt.4,7962.

Reicke, 8., Erasmus und die nt.Textgeschichte,TltZ,22, 1966.

Rovenfa, Haralambie, Siudiul Noului Testament la noi fn ultimii 5A de ani,in" S. T. ", nr.2, 1932, p.2 46-302 (qi in extras 60 p.).

Ruwet, Jean, Zes t'Antilegomena" dans les oeuvres d'Origene,ln "Biblicat,,22 (te42)'.2a, Qea3);2s (re44).

ldem, Le Canon olexandrin des Ecritures. Saint Athanase, Irr "Biblica,' 33,t952.

Schiifer, LTh., Marcion und die altesten Prologe zu den Paulusbriefen,Kyriakoa Festschr. J.Quasten I, 1970.

Schildenberger, J., Die ltala des hl.Augustinus, Calligere fragmente, Festachr,A.Dod( 1952.

Page 221: 58987229 Stelian Tofana Introducere in Studiul Noului Testament Vol I

434 Stelian Tr

Schneemelcher, Wilhdm, Bibel: Die Entstehung des Kanons desTestaments, in "Theologische realenzyklopiidie, Band VI,New-York 1980.

Simedrea, mitropolit Ti! Sf.Ioan Botezdtorul tn lumina descoperirilor de

Qumran, in rev. " Studii Teologice " nr. 3 -4, 1 958.

Sommer, A Ilupon! Le "Commentaire d'Habacuc" decowert pr{s de lal,Aorte, traduction et notes, in "Revue de l'histoireterYt.l31, nr.2, 1950.

Staracky, J., Les quatre etapes du messianistne q Qumran, inBiblique", 70,1963.

Stendahl, Kriste4 The Apocalypse of John and the Epistles of Paul inMuratorian Fragment, in "Current Josues in New TInterpretatiorL Essays in honour of Otto Piper, ed. de W.KlassenG.F. Snyder, New-York 1962.

Slltlduq, magistru loan, Descoperirile de la Marea Moartd gi raportul lorNoul Teslamen /, in S.T., nr.3-4, 1965.

Yerzzn, pr.Sabin, Cronologia manuscriselor de la Marea Aloartd, in S.nr 1-? IQ6O

- Cdteva probleme de teologie qumranitd Si creSfinismulprimar,in G.8., nr.l-2, 1960.