UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXǍ

« PATRIARHUL JUSTINIAN »

« ALEGEREA LUI MATIA ÎN LOCUL LUI IUDA ŞI CUVÂNTAREA

SFÂNTULUI APOSTOL PETRU »

(« Faptele Apostolilor », cap.1, v.15-26)

- lucrare de seminar -

STUDIUL NOULUI TESTAMENT

Student: ROTARU C. COSTEL

Anul: II Master

Specializarea: Execeză şi Ermineutică Biblică

- BUCURESTI -

2004

1

PRELIMINARII TEMATICE

Evenimentul suprafiresc al Pogorarii Duhului Sfant s-a produs dupa ce

grupul Sfintilor Apostoli fusese completat prin alegerea lui Matia. Acesta va deveni al

doisprezecelea Apostol, egal celorlati unsprezece in toate privintele, cum rezulta din

precizarea Sfantului Luca, prin care incheie relatarea acestui prim episod din activitatea

Sfintilor Apostoli de dupa Inaltarea Domnului: „Si au tras la sorti si sortul a cazut pe

Matia si s-a socotit impreuna cu cei unsprezece Apostoli” (Fapte 1,15). A fost necesara

aceasta - si concluzionam din faptul ca este primul lucru pe care il fac Apostolii –

intrucat, Apostolia intregita trebuia restabilita: lucrul trebuia sa fie deplin; Matia va fi

cel care avea „sa ia sortul slujirii si apostoliei din care cazuse Iuda” (Fapte 1,25).

Alegerea este, de fapt, lasata tot in seama Domnului, „care cunoaste inimile tututor”

(1,24), a carui vointa este cunoscuta prin „aruncarea sortilor”.

Sfantul Ioan Hrisostom numeste slujba pe care avea s-o ia Matia,

„conducerea”, „preotia” si considera aceasta alegere ca un act de hirotonie, caci zice:

„cand avea sa hirotoneasca pe Matia au aratat nevoia lucrului, fiindca murise unul si

trebuia sa fie doisprezece”.4 Restabilirea numarului de doisprezece al Sfintilor Apostoli

este o dovada a importantei pe care structurile instituite de Mantuitorul (Marcu 3,13-

14; Luca 6,13; cf. Matei 10,1) si, in general, de catre Biserica insasi, trupul sau tainic (I

Cor. 12,27; Rom. 12,4,5; Efes. 1,22-23; Col. 1,18) o au, pe termen nedeterminat, ca si

respectarea formelor si definitiilor lor initiale, dar mai ales a sensului divin pe care

Mantuitorul Iisus Hristos l-a revelat.

41. Sf. Ioan Hrisostom, “Comentar la Faptele Apostolilor”, OmiliaXIV, Migne, P.G.LX, col.45, apud. Magistrand Pr. I. Mircea, “Organizarea Bisericii si viata primilor crestini”, dupa “Faptele Apostolilor”, in rev. Studii Teologice, nr. 1-2, 1955, p. 64

2

Dincolo de starile incarcate de emotii si de trairile personale produse de

marile evenimente religioase ale inceputurilor Crestinismului, rigoarea si luciditatea se

impun, la randul lor, constant in viata Bisericii, institutie al carui viitor si dainuire sunt

conditionate si de organizarea, de implantarea sa in societatea omeneasca si de situarea

ei in istoriem(cf. I Tim. 2,2). „Acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu,

Mantuitorul nostru” (I Tim. 2,3). Viata de rugaciune, de practicare a poruncilor si

virtutilor evanghelice, de cea mai larga difuzare a invataturii, se impletesc in Biserica,

in chipul cel mai armonios, cu buna randuiala (cf. I Cor. 14,33), cu cea mai eficienta si

perfecta organizare (cf. I Cor.12,27-30; I Cor. 5,3-16), cu instituirea acelor structuri, pe

cat de felurite, pe atat de necesare unei normale desfasurari a oricarei activitati in

Biserica. Toate aceste forme de organizare si institutii vor purta insa marca si Duhul

graitor de adevar a invataturii revelate a Mantuitorului, care le determina rolul,

semnificatia, identitatea si infatisarea in asa fel incat ele sa apara si sa fie reprezentari

fidele ale chipului autentic al Bisericii in numele careia lucreaza intre oameni si in

mijlocul lumii. Actul de restabilire a numarului celor doisprezece Apostoli se inscrie,

deci, in aceasta epoca de inceput a Crestinismului, ca manifestare a unei preocupari a

primilor crestini, tintind la asigurarea unei cat mai depline pregatiri a Bisericii in

vederea parcursului sau istoric, al drumului Crucii spre mantuire, spre Imparatia

promisa de Mantuitorul. Alegerea lui Matia insa, este si ramane o lucrare savarsita de

Sfintii Apostoli si de cei dintai crestini, dar sub asistenta divina, caci, cel de-al

doisprezecelea Apostol a fost ales prin aratarea sa de Dumnezeu (Fapte 1,24), prin

caderea sortului asupra sa (Fapte 1,26) in urma rugaciunii speciale a Sfintilor Apostoli

(1,24-25). Si in viitorul imediat, urmandu-se acest model al alegerii lui Matia, toti cei

instituiti ca slujitori in Biserica, vor beneficia de o consacrare asemanatoare din partea

Sfintilor Apostoli, detinatorii harului preotiei apostolice, adica a harului preotiei harice

in cea mai inalta treapta a sa. Acesta devine semnul si dovada succesiunii in har si in

credinta a celorlalti slujitori bisericesti hirotoniti de Apostoli, a legitimatiilor lor

3

inaintea comunitatii pe care sunt randuiti sa o pastoreasca, „caci nimeni nu-si ia singur

cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu” (Evrei 5,4).

Existenta preotiei apostolice, de slijire a cuvantului evanghelic si a lumii

care este „jurisdictia” Sfintilor Apostoli, postuleaza preotia ierarhica, o preotie

transmisa sacramental fara vreo intrerupere pentru ca lucrarea apostolica sa fie

continuata „in veac” conform vointei divine (Matei 28,19; Ioan14,16; I Tim.6,14; cf.II

Tim. 1,12,14; 2,2; 4,8). A refuza doctrina succesiunii neintrerupte a preotiei de la

Sfintii Apostoli la urmasii lor hirotoniti – subliniaza parintele Sabin Verzan -, inseamna

a nega sau a diminua rolul si valoarea lucrarii divine care se afla la obarsia preotiei

apostolice (Matei 18,18; Ioan 20,20-23; 21,15-17; II Cor. 6,4; 11,23; Gal.1,1; I Tim.

1,11-12; Tit 1,1-3).2

Inseamna negarea lucrarii divine a intregului, dorit si iubit de Mantuitorul –

cei Doisprezece; cei Doisprezece cu care a stat la Cina cea de Taina, cei Doisprezece

carora le-a incredintat intreaga lume pe vecie, caci, cei Doisprezece, sunt cei care vor

creste si vor indruma intreaga lume si tot ei sunt cei care, la sfarsitul veacurilor, vor sta

pe doisprezece scaune si o vor judeca dupa faptele ei.

Constantin Preda se opreste asupra acestui numar doisprezece, spunand ca

apostolii au fost alesi de catre Iisus din multimea mucenicilor (Lc.6,13; FA.1,2).

Numarul Doisprezece are si o valoare simbolica data de Iisus Insusi, potrivit textului

din Lc.22,30: „sa sedeti pe tronuri, judecand pe cele douasprezece semintii ale lui

Israel”. Ca si Sfantul Matei si Sfantul Marcu, Sfantul Ap. Luca evidentiaza in

Evanghelia sa faptul ca cei Doisprezece au fost formati de catre Iisus si pregatiti pentru

a indeplini un rol special; este Domnul Insusi, cel care-i trimite in misiune, pentru a

propovadui (Lc.9,2) si evangheliza (Lc.9,6 – propriu lui Luca),dupa cum reiese apoi

2 Pr. dr. Sabin Verzan, “Preotia ierarhica sacramentala in Biserica Ierusalimuli”, in rev. Ortodoxia, nr.1, anul 1990, p.16

4

din Cartea Faptelor. Ei au fost instituiti deplin in momentul in care Iisus se pregatea sa

se desparta fizic de aceasta lume, prin aparitiile sale de dupa Inviere:”Voi sunteti

martorii acestora” (Lc. 24,48); „Imi veţi fi martori în Ierusalim...”(FA.1,8).Ei au fost

instituiţi ca martori.Insa, Sfantul Luca precizeaza in finalul Evangheliei sale si la

inceputul Cartii Faptelor ca această marturie ei o vor da numai dupa ce „vor fi

imbracati cu putere de sus” prin venirea peste ei a Duhului Sfant (Lc.24,49 şi FA.

1,7).Cum ei nu mai sunt decat Unsprezece dupa caderea lui Iuda (Lc.24,9 şi 33; FA.

1,26), trebuie completat numărul lor inainte de venirea Duhului Sfant, adica inainte de

investirea completă si definitivă, pentru ca simbolismul celor 12 triburi ale lui Israel sa

fie exprimat. De aici, deci, istoria alegerii lui Matia, relatată în „Faptele Apostolilor”,

1,15-26, chiar înainte de Cincizecime.5

Alegerea lui Matia – viziunea patristică a Sfăntului Ioan Gur Aur

Oprindu-ne asupra Omiliilor la cartea „Faptele Apostolilor”,ale Sf. Ioan Gură de

Aur, remarcam profunzimea cu care Sfăntul Parinte trateaza aceasta temă, a alegerii

celui de-al doisprezecelea Apostol, în Omiliile a III-a şi a IV-a din amplul său

comentariu asupra cărtii Sf.Ap. Luca, ‚Faptele Apostolilor”, dar, mai ales actualitatea

ideilor adâncite în secolele patristice într-o lume ce se4 îndepărteaza tot mai mult de

izvoare.

La începutul Omiliei a III-a, Sf. Ioan Hrisostom îi numeste pe cei care erau la

Ierusalim, reîntorsi aici de la Muntele Măslinilor, munte ce se află nu departe de

Ierusalim, ci cale de o zi de sabat. Asadar, Apostolii erau: Andrei şi Petru; Filip şi

Toma; Bartolomeu Matei; Iacov, fratele lui Alfeu; Simon Zelotul şi Iuda fratele lui

53 Dr. Constantin Preda, “Credinţa şi viaţa Bisericii primare. O analiză a Faptelor Apostolilor”, Teză de doctorat în Teologie, în rev. Studii Teologice, nr. 1-2, ianuarie-iunie, anul 2002, p.160.

5

Iacob; Iacob şi Ioan. Erau unsprezece, căci „unul era vinovat de trădare (Iuda)- iar

dintre cei prezenti, unul era vinovat de renunţare (Petru) iar altul refuzase să creadă

(Toma)”.4

- Acestia doi, din urmă se întorseseră cu sufletele spre Domnul, erau integrati

fizic şi sufleteste, însă primul, Iuda, fiul pierzării, nu mai gasise calea şi puterea

întoarcerii iar locul lui trebuia restabilit; tronul lui Iuda trebuia ocupat – seminţia a

doisprezecea îsi cerea judecătorul cel bun şi nepărtinitor.

În continuare, Sf. Ioan Gură de Aur se opreste asupra cuvântarii lui Petru,

întrebându-se pentru început de ce Petru nu cere lui Hristos şi nu se roagă să-i dea pe

cineva în locul lui Iuda şi de ce Apostolii nu-l aleg ei însisi; de ce Petru nu apelează la

Revelaţie. Ori, acest sistem de judecată este unul strict material căci prezenţa lui

Hristos continua cu ei la acel moment; Hristos era în mijlocul lor, nu îi părăsise; El era

speranţa lor; şi spune Sf. Ioan Hrisostom: „absent, El alegea ca şi când era prezent”;

aşadar, Petru nu acţionează în mod absolut, ca un suveran deplin (deşi putea specula

avantajul vârstei înaintate şi întru totul respectate de ceilalţi), şi aceasta pentru că

Mângâietorul, Duhul Adevărului era în mijlocul lor, a Lui a fost alegerea.

Şi ca un altul să fie investit cu episcopatul său, şi cu sacerdoţia sa, - aceste

lucruri nu se întâmplă prin sfatul său strict ci sunt datorate gândirii celui ce le-a

prezis.Pentru a nu avea aerul că îşi arogă o mare putere, cea pe care Hristos ar fi putut

să o exercite, Petru se acoperă cu autoritatea profetului: „trebuia să se împlinească

Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a pus-o dinainte despre

Iuda...” (FA. 1,16). Petru nu încetează să se păzească de pericolul preamăririi în

mijlocul celorlalţi Apostoli, de aceea el începe prin a spune: trebuie să alegem dintre

noi, pe cineva... .”Trebuie ca unul din aceşti bărbaţi....să fie împreună cu noi martor al

învierii Lui”. (FA.1,21-22).

4 S. Jean Chrysostome, “Oevres completes. Homelies sur les Actes des Apotres”, nouvelle traduction par l’Abbe J. Bareille, tome quatorzieme et tome quinzieme, Paris, Libraire de

Louis Vives, Editeur; Rue Delambre, 13;1869;1870, pp. 467-473.

6

Aici apar conditiile pe care viitorul Apostol desarvarsitor va trebui sa le

indeplineasca si pe care Sf. Ap. Luca le mentioneaza clar din expunerea Sf. Ap.

Petru cel care determina modul de alegere dupa autoritatea profetului invocand acele

conditii pe care trebuie sa le prezinte intru adevar, candidatii, iar acestea pot fi

sintetizate la trei : sa fi cunoscut pe Domnul (au luat la cunostinta de invatatura si

faptele Sale) ; au fost cu noi (cu Apostoli), in tot acest timp si ultima, sa fie martori

invierii Domnului. « Deci trebuie ca unul din acesti barbati, care s-au adunat cu noi

in timpul cat a petrecut intre noi Domnul Iisus, incepand de la botezul lui Ioan, pana

in ziua in care S-a inaltat de la noi, sa fie impreuna cu noi martor al invierii

Lui »(FA.1,21-22). Si se opreste Sf. Ioan Hrisostom asupra acestor versete spunand

ca daca ar fi zis : nu ne trebuie decat decat oamneni viruosi, ceilalti ar fi privit

aceasta ca pe o jignire. Astfel, el face ca alegerea sa depinda de timpul petrecut

impreuna. In plus, nu se limiteaza la a spune : « care s-au unit » ci el adauga : »in

toate timpurile cat a petrecut intre noi Domnul Iisus, incepand de la botezul lui Ioan,

pana in ziua in care S-a inaltat de la noi »(FA.1,21-22 » ; trebuie ca unul dintre

acestia sa devin cu noi martorul reinvierii Sale. Si completeaza Sf. Parinte : »pentru

ca aceasta adunare sfanta sa nu ramana incompleta ».

In legatura cu acele conditii pe care cel care urma sa fie ales trebuie sa le

indeplineasca, Constantin Preda mentioneaza in lucrarea sa faptul ca, prin istorisirea

alegerii lui Matia, Sf. Luca ne indica foarte clar care sunt conditiile pe care trebuie

sa le indeplineasca un apostol si pe care le-am amintit mai sus (FA 1,21-22). Sfantul

Apostol si Evanghelist Luca precizeaza in care consta misiunea de a fi martori

incredintata de Domnul Inviat. Apostolii sunt martorii Invierii deoarece ei l-au

insotit pe Iisus in timpul slujirii Sale pamantesti (FA 1,21-22), pentru ca ei s-au

bucurat de o alegere speciala din partea sa (aceasta este si sensul rugaciunii care

insoteste tragerea la sorti : »Tu, Doamne, …. Arata pe care … »(FA.1,24) si in

7

acelasi timp pentru ca ei au primit pe Duhul Sfant pentru a putea indeplini aceasta

misiune (FA2,1-13). Toti impreuna cei Doisprezece trebuie sa fie martorii invierii

lui Iisus (FA1,22)5. Sf. Luca recunoaste celor Doisprezece Apostoli un rol specific,

acela de a fi garantii traditiei despre Iisus.6

Cei Doisprezece sunt prezentati si ca fiind responsabilii comunitatii nou

nascute. Ei sunt martori ai lui Iisus si prin propovaduirea si instruirea fie a poporului

(cf. Cuvantarile lui Petru : FA 2,14 ; 3,12), fie a comunitatii (FA 2,42), fie prin

marturia data inaintea Sinodului (FA 4,5-31 ; 5,27-41). Aceasta este slujirea lor

esentiala. Ei isi asuma si alte responsabilitati fata de comunitatea crestina. In primul

rand : »rugaciunea si slujirea Cuvantului » (cf. FA 6,4), iar in al doilea rand

responsabilitatea casei comune si a gestiunii pecuniare, mai ales pentru faptul ca cei

care au crezut si s-au convertit la Calea crestina depuneau bunurile lor la picioarele

Apostolilor (FA 4,34-35 ; 4,36-37 ; 5,2). Cei Doisprezece exercita o slujire in folosul

unitatii Bisericii.

Un lucru important pe care profesorul Preda il remarca este acela ca, pentru

Sf. Luca, dupa Cincizecime grupul celor Doisprezece odata cu disparitia Apostolilor

si martorilor nu se va , ai completa.

Titul si rolul de apostol sunt legate de aceasta prima generatie a Bisericii7. In

acest sens, cei Doisprezece constituie fundamentul intregii Biserici si nu au urmasi.8

Cand Iacob este ucis in anul 42 d. Hr de catre Irod Agrippa I, in locul sau nu mai

este ales alt Apostol, astfel incat grupul celor Doisprezece sa continue. Odata cu 5 Cf. M. Dumais, „Communante et missions Une lecture des Actes des Apatres pour aujourd’hui”, Desclees, Paris, 19926 Cf. A. George, „Etudes sur L’oevre de Luc” Paris, 1986, p. 371 apud C. Preda „op.cit”, p. 1617 Cf. M. Dumais, „Communante et missions Une lecture des Actes des Apatres pour aujourd’hui”, p. 53, apud C. Preda „op.cit”, p. 1628 Cf. Fabris. „Atti degli Apostoli”, Brescia, 1994, p.68 apud C. Preda, op. Cit., p. 162

8

moartea celor Doisprezece s-a incheiat si rolul lor de fondatori ai Bisericii. Pentru

acest motiv, Biserica intemeiata pe cei Doisprezece Apostoli este numita

Apostolica.9

Revenind la alegerea lui Matia, vedem ca Apostolii „au pus inainte pe doi: pe

Iosif, numit B...., zis si Iustus, si pe Matia”(FA1,23). Asadar, remarca Sf. Ioan Gura

de Aur, nu Petru i-a prezentat si i-a propus pe cei doi, ci toata lumea, Apostolii si

ceilalti ucenici ai Domnului. Iar alegerea nu au facut-o ei, cei ce au primit puterea de

a alege si dezlega toate cate sunt pe pamant ci Domnul Dumnezeu, Cel care cunoaste

inimile tuturor si Care a aratat voia Sa si pe cel care a luat locul slujirii si al

apostoliei din care Iuda cazuse.

Totul s-a facut prin rugaciune: rugaciunea – ultimul criteriu de evaluare a tot

adevarul; rugaciunea in Duh si Adevar.

Si exclama Sf. Ioan Hristotem plin de Duhul intelegerii in fata modestiei de

care Apostolii au dat dovada, in frunte cu Petru care nu mai era piatra de poticnire si

lepadare ci piatra tare, de cladire a Bisericii lui Hristos, de care portile iadului sa se

infricoseze. „Vedeti modestia lui Iacob, care a fost facut episcop al Ierusalimului si

totusi nu spune nimic in aceasta circumstanta. Vedeti de asemenea profunda umilinta

a celorlalti: ei cedeaza acum tronul si nu mai exista devergente intre ei. Aceasta

Biserica primara era ca un cer; ea nu avea nimic pamantesc in ea si stralucea nu prin

piatra si marmura, ci prin zelul celor care o constituiau. Numarul lor era de

aproximativ 120. Printre ei se numarau fara indoiala cei 70 pe care Izbavitorul insusi

ii alelsese, cu cativa dintre cei mai ferventi si mai fideli, precum Iosif si Matias”. Din

cei 120 cati erau si posibil 70 care ar fi indeplinit conditiile enuntate de Petru,

Apostolul specifica faptul ca unul trebuie ales; unul care sa plineasca locul

9 Ibidem, p. 162

9

deplinatatii; deplinatatii Apostoliei. „Si au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia si s-

a socotit impreuna cu cei unsprezece apostoli” (FA.1,26). Asa a fost voia Domnului;

Matias a fost alesul Domnului. El a indeplinit intru totul conditiile Apostoliei. Matia

- spune profesorul Preda – care s-a adaugat celor unsprezece pentru a-l inlocui pe

Iuda, este prezentat ca fiind ales al Domnului (FA 1,24). Dumnezeu insusi, potrivit

planului Sau ia „ales mai inainte”(FA 10,41; 1,21) si le-a poruncit sa dea marturie

(FA10,42).

Scopul marturiei lor este redat in diferite moduri. In FA 1,8 se spune in mod

generic „si-Mi veti fi Mie martori”; adica ai lui Iisus Inviat. La 24,48 vorbeste de

„martorii acestora” referindu-se la Moartea – Invierea lui Iisus si la propovaduirea

universala ca plinire a Scripturilor. Foarte importanta este conditia pe care Sf. Petru

o pune pentru alegerea lyui Matia: el trebuia sa fi insotit pe Iisus, „incepand cu

botezul lui Ioan pana in ziua in care S-a inaltat” si sa devina impreuna cu cei

Unsprezece, martor al Invierii (FA1,21-22).

Acum intelegem mai bine in ce consta opera acestui grup. Ei trebuiau sa

indeplineasca credinta unei marturii oculare despre viata pamanteasca a lui Iisus (cf.

La 1,2), pentru ca de fapt, ei vor da marturie despre ceea ce Iisus a savarsit in timpul

vietii Sale publice (FA 10,39) si despre ceea ce ei au vazut si auzit (FA 4,20). In

particular, apoi, ei vor fi martorii Domnului Inviat pentru ca El le-a aparut (cf. FA

2,32; 3,15; 5,32; 10,41; 13,31).

Date fiind aceste caracteristici ale marturiei lor, Sf. Luca i-a vazut in mod cert

ca fiind garantii continuitatii marturiei despre viata pamanteasca a lui Iisus si depre

10

Invierea Sa, punte credibila dintre perioada lui Iisus si cea a Bisericii. Printr-o astfel

de indatorire, care este unica, ei sunt de neinlocuit.10

In Omilia a IV, Sf. Ioan Gura de Aur, comentand momentul pogorarii Duhului

Sfant, se intreaba daca doar cei Doisprezece au primit Duhul Sfant si ajunge in urma

unei analize logice si spirituale – la concluzia ca toti cei 120 de discipoli au primit

Duhul Sfant in aceeasi masura (s. Ioil 2,280 si extinzanddimensiunea divina a

momentului – intreaga lume; intreaga lume s-a umplut de Duh Sfant. „Si toti au fost

umpluti de Duhul Sfant – continua scriitorul sfant – si incepura sa vorbeasca mai

multe limbi dupa ce Duhul Sfant ii facea sa vorbeasca.

Nici un alt semn nu le este dat. Acela le ajunge. Extraordinar cum era (Duhul

Sfant), El facea orice alt semn inutil. El se aseza pe fiecare dintre ei cu consecventa;

El se aseza chiar si pe acela care nu fusese ales”.11 In acest fel cei prezenti nu s-au

intristat pentru ca nu au avut soarta fericitului ales, a lui Matias. „Si toti au fost

umpluti de Duhul Sfant” (FA 2,4).

Si accentueaza Sfantul Parinte ca nu primisera gratia Duhului Sfant intr-o

maniera oarecare, ci au fost coplesiti si au inceput sa vorbeasca in mai multe limbi.

Istoricul biblic nu ar fi vorbit de „toti” daca ceilalti discipoli nu ar fi fost

binecuvantati cu acelasi Dar; aceasta s-a intamplat insa numai dupa ce Apostolii si

ucenicii s-au aratat demni de a primi Duhul Sfant.

Acelasi lucru – spune Sf. Ioan Gura de Aur – s-a intamplat si in cazul lui

Daniel: a fost un simplu pastor, a ajuns la inaltimea regala dar nu a fost binecuvantat

10 Cf. A. Barbei „La mission universale negli Atti” in PSV 16 (1987), pp 171-186 apud Dr. C. Preda, op. Cit. P. 18411 I. Jean Chrysostome, „op. Cit”, pp 476-486

11

cu adevarat de Dumnezeu decat dupa ce a ajuns in urma pacatului si a pocaintei – sa

fie din nou un pastor – prin simplitate si curatenia sufletului, manifestand o credinta

pura. Este dat si exemplul lui Moise, care a dispretuitpalatul unui rege si a condus

poporul evreu la eliberare.

Aceasta este cu adevarat puritatea si simplitatea sufleteasca pe care Duhul lui

Dumnezeu o sadeste in sufletul nostru, aceasta este si puritatea pe care Dumnezeu a

ales-o in Sufletul lui Matia, unde a inclotit si a adus roada in toata lumea. S-a facut

voia lui Dumnezeu ca Evanghelia Sa sa fie propovaduita in toata lumea, in tot

pamantul iesind vestirea Sa, pana la marginile lumii Cuvintele Sale.

S-a facut voia luiDumnezeu si nu a omului; a lui Dumnezeu a fost alegerea si

nu a omului. Alegerea fascuta de oamnei are numai un caracter indicativ. Folosirea

sortilor arata ca Sfintii Apostoli lucrau cu smerenie, patrunsi de misiunea lor inalta,

de credinta, de nadejde si de dragoste desavarsita asa incat in nici un fel nu doreau,

cum am aratat mai sus sa-si impuna vre-o hotarare proprie a lorsau sa se foloseasca

de vre-o putere in sensul in care vorbesc in chip neteologic si neistoric unii dintre

teologi, despre asa-zisa putere apostolica.

Procedeul urmat in chestiunea alegerii unui nou apostol era specific sinodal.

Din aceasta lucrare a Apostolilor ci a celor 120 de credinciosi, vedem si invatam

cum au aplicat ei in cazul alegerii unui nou Apostol in locul lui Iuda, invatatura

Mantuitorului cu deplina ascultare si constiinciozitate. Procedeul, in cazul alegerii

lui Matias, ca forma in sine cum este modul care ar fi trebuit observat tocmai pe

urma, ci este numai o indicare, o consfintire din partea Apostolilor, a principiului

participarii credinciosilor la alegerea celor la o slujba bisericeasca. Aceasta lucrare a

Apostolilor si a celor 120 de crestini adunati din Ierusalim la alegerea unui Apostol

in locul lui Iuda, este clasica si datatoare de masura pentru toate timpurile in privinta

12

alegerii arhiereului lui Hristos. Dumnezeiestii semanantori ai cuvantului nu au

exercitat in mod arbitrar puterea ce li s-a dat, ci s-au conformat firii omenesti, stiind

ca atfel ar fi produs nemultumiri si reactii. Desi ei puteau proceda singuri la alegerea

unui nou Apostol, au gasit ca e mai bine asa cum au procedat spre a evita orice

tulburare in Biserica.12

Este demn de relevat faptul ca Sf. Ioan Hrisostom, mare dascal al Bisericii, se

foloseste de prilejul comentarii pericopei alegerii lui Matia pentru a dezvolta tema

sublimului si importantei episcopatului si preotiei in Biserica.

Momentul in care Sfintii Apostoli, al caror numar de Doisprezece a fost astfel

reconstituit, isi vor incepe, practic, lucrarea pentru care au fost pregatiti si inzestrati

cu har preotesc special, este, fara indoiala, ziua Cincizecimii cand are loc

evenimentul Pogorarii Sfantului Duh sub forma de limbi de foc asupra fiecaruia

dintre ei, dar si asupra tuturor celorlalti frati care, impreuna cu Apostolii erau in

numar de pana la o suta douazeci (1,15). „Cum cei Doisprezece fusesera amintiti

mai devreme, fiind desemnati prin numele lor, ar fi fost indicati in acelasi mod

acum, daca ar fi fost singurii care vor primi Duhul Sfant”, precizeaza Sfantul Ioan

Gura de Aur. In ziua Cincizecimii, sfintii Apostoli nu se impartasesc de harul preotii

apostolice, pe care au primit-o de la Hristos (Ioan 20,21-23; Matei 18,18; 28,19-20;

Marcu 16,15-16), si de Duhul Sfant care va ramane asupra lor. Sf. Ioan Hrisostomul

precizeaza ca „a ramane in acest fel desemneaza o stare definitiva si permanenta”.13

Toti cei ce se vor boteza la Cincizecime vor primi harul Sfantului Duh (FA 2,38),

pentru a implini profetia lui Ioil: „peste slugile mele si slujnicele mele voi turna, in

aceste zile, din Duhul Meu si vor prooroci”. (Ioil 2,18)

12 Pr. Prof. L. Stan, „Despre sinodalitate”, in rev. „Studii Teologice”, nr. 3-4, anul 1969, p. 25513 S. Jean Chrysostome, „op.cit.”, Omilia a IVa, 1, p. 478

13

Putem concluziona la cele amintite, faptul ca, momentul alegerii lui Matia in

locul lui Iuda si mai ales modul alegerii, dar, in special expunerea acestui moment de

catre Sfantul Apostol si Evanghelis Luca, intr-un mod precis, limpede, definitoriu,

constituie un temei al definitiei apostolatului crestin atat in ce priveste modul

constituirii sale, cat si in ce priveste principala sa misiune

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA:

• “BIBLIA sau Sfanta Scriptura”, tiparita sub indrumarea Prea Fericitului

Patriarh Teoctist, Patriarh al BOR, Bucuresti, 1998

• “Noul Testament cu Psalmii”, tiparit cu binecuvantarea P.S. Episcop Andrei

dupa textul apropat de Sfantul Sinod, Editura Episcopiei Ortodoxe a Alba Iuliei,

Alba Iulia, 1992

• Bunaciu, Prof. Dr. Ioan, “Studiu exegetic asupra cartii Faptele Apostolilor”,

Bucuresti, 1981

• Chysostome, S. Jean, “Oevres completes. Homelies sur les Actes des Apotes”,

nouvelle traduction par l’Abbe J. Barille, tome Quatorzieme et tome Quinzieme,

Paris, Libraire de Louis Vives, Editeur, Rue Delambre, 13, 1869, 1870.

• Yeshnev, Drd. Hadis, “Sinodalitatea in lucrarea Sfintilor Apostoli: Alegerea

lui Matia ..” in rev. Studii Teologice, nr. 7-8, anul 1971

• Mircea, Preot Dr. Ioan, “Dictionar al Noului Testament”, Bucuresti, 1995

14

• Mircea, Magistrant Pr. Ioan, “ Oragnizare Bisericii si viata primilor crestini,

dupa faptele Apostolilor”, in rev Studii teologice, nr. 1-2, anul 1955

• Moisescu, Prof. Iustin, “ Ierarhia bisericeasca in Epoca Apostolica”, Editura

Centrului Mitropolitan al Oltenie, 1955

• Neuderfer, Heinz Wemer, “Faptele Apostolilor – Comentariu Biblic”

Kornatal, Germania, 2000

• Preda, Dr. Constantin, “Credinta si viata Bisericii primare. O analiza a

faptelor apostolilor”, teza de doctorat in teologie, in rev. Studii teologice, nr. 1-2,

anul 2002

• Stan, Pr. Prof. Liviu, “Despre sinodalitate, in rev. Studii Teologice”, nr. 3-4,

anul 1969.

• Verzan, Pr. Sabin, “Faptele Apostolilor – o carte a prototipurilor” I si II, in

rev. Studii Teologice nr. 1-2, anul 1990

• Idem, “Note exegetice la capitolele 1 si 2 di Faptele Apostolilor”, in rev.

Studii teologice nr. 1, anul 1990

• Idem, “Carmuirea bisericii in Epoca Apostolica”, in rev. Studii Teologice nr.

5-6, anul 1955

• Idem, “Randuirea Sfintilor Apostoli sau inceputul preotiei ierarhice

sacramaentale”, in rev. Glasul Bisericii nr. 3, anul 1988

• Idem, “Preotia ierarhica sacramentala in Biserica Ierusalimului”, in rev.

Ortodoxia nr. 1, anul 1990

15