132

<titlu>ANATOMIA MISTIFICĂRII1944-1989Această carte este publicată cu sprijinulFUNDAŢIEI SOROS PENTRU O SOCIETATE DESCHISĂ

STELIAN TĂNASE s-a născut în 1952 la Bucureşti. A absol-vit Facultatea de Filozofie din Bucureşti şi este doctorîn sociologie politică. Predă Ştiinţe politice la Universita-tea Bucureşti şi conduce revista Sfera politicii de la înfi-inţarea sa.A debutat ca romancier în 1982 cu Luxul melancoliei (Car-tea Românească, reeditat 1993). între 1983 şi 1989 i s-a in-terzis publicarea altor două romane. După 1989 i-au apă-rut următoarele cărţi: Corpuri de iluminat (roman, CarteaRomânească, 1990); Şocuri şi crize (articole politice, EdituraStaff, 1993); Play-back (roman, Editura Fundaţiei Cultu-rale Române, 1995); Ora oficială de iarnă. Jurnal 1986-1990(Institutul European, 1995); Sfidarea memoriei (convorbiricu Alexandru Paleologu, Editura DU Style, 1996); Revolu-ţia ca eşec. Elite & societate (studii politice, Polirom, 1996).STELIAN TĂNASE<titlu>ANATOMIA MISTIFICĂRII1944^1989HUMANITAS BUCUREŞTI

Coperta: IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE© HUMANITAS, 1997ISBN 973-28-0823-3<titlu>NOTA AUTORULUILista persoanelor cărora ar trebui să le mulţumesc pentrubunăvoinţa de a fi acceptat să mărturisească este foarte lun-gă. Deşi nu le numesc aici, totuşi le mulţumesc. Multe dintreele apar ca martori în chiar paginile care urmează.Sînt însă alte persoane cărora le sînt îndatorat şi pe care asvrea să le amintesc, tocmai pentru că ele ar rămîne anonime,nefiind amintite pe parcursul poveştii noastre. Ţin deci să-imulţumesc doamnei Maria Murnu pentru amabilitatea cucare mi-a pus la dispoziţie şi mi-a îngăduit să reproduc dinextraordinarul jurnal al lui Alice Voinescu. îi mulţumesc dom-nului Petre Sirin care mi-a îngăduit să reproduc dintr-o cartede amintiri inedită al cărei autor este. Le mulţumesc doam-nelor Victoria Balomir şi Frusinica Moraru pentru preţiosullor sprijin, în sfîrşit, îi mulţumesc domnului Anatol Pandreapentru înţelegerea sa.S. T.

*Partea întîi

„Stăm PE un VULCAN„3 ianuarie 1944...A plecat şi Wendy (Wendy Muston, prima soţie a luiConstantin Noica, n.a.) — în curînd pleacă şi Fio şi Maricica.

25 febr. 1944...A venit profesorul Pippide ca să punem la punct unelepasaje din Eschil — m-a interesat lucrul — m-a încîntat, măsimţeam mulţumită, acasă. Rory (Aurora Nasta, n.a.) făceaoficiul de secretară. A trecut şi Dinu (Noica, n.a.). Conversaţiepur intelectuală — o plăcere. După asemenea şedinţe am în-credere în mine şi gust de viaţă. Am uitat şi de camuflaj şide lipsa totală de franci, de datorii, de bătrâneţe şi chiar demoarte.16 martie 1944Ruşii la 25 de km de Nistru! Şi noi trăim ca şi cum n-ar firăzboi — ne bucurăm — ne hrănim bine — ne certăm parcăn-ar fi moarte pe lume şi primejdie de izolare. Judecind dupămine, cred că e o mare doză nu numai de inconştienţă, darchiar de laşitate. Mi-e teamă de ce vedem că vine. [...]23 martie 1944...trecem prin zile teribile. Am impresia că se joacă soartaţării noastre, încolţită din toate părţile, trebuie să ne decidempentru adevărata noastră soartă.29 martie 1944Zilele astea m-am surprins blestemând pe vinovatul nos-tru (Ion Antonescu, n.a.) — sînt furie pe încăpăţînatul ăstaimbecil şi vanitos, dar parcă ceilalţi sînt mai buni, cu laşi-tatea de a nu-i rezista. Dinu (Noica, n.a.) întreba azi: «Cum?»am răspuns: cu cămaşa de forţă, în fond e sistemul de aplicattuturor acestor furibunzi. Popoarele au obosit de atîta ero-ism.

9

18 mai 1944...Constat cît de simplu sînt trăite epocile apocaliptice —cit de uşor se adaptează bietul om la toate. Cum, în fond, sin-gurul lucru ce importă e să-şi salveze viaţa, şi de se poate,avutul. [...] Singurul învăţămînt ce-l trag [...] e că omul semulţumeşte cu foarte puţin şi că nici măcar viaţa lui lăuntricănu e dependentă nici de confort, nici măcar de securitate. Exis-tă o doză de inconştienţă care asigură, prin nădejde, atmosfe-ra necesară ca să trăieşti ziua sau ceasul trăit, uiţi angoaseletrecute.29 august 1944Ruşii trec prin Şoseaua Colentina în Bucureşti. [...] iată căa sosit şi ziua asta. [...] Cred în viitor — dar nu cred în oame-nii noştri. Mă dezgustă usurimea societăţii noastre. Poporul ezdravăn — munceşte — luptă pentru viaţă. Mulţumesc luiDumnezeu că am fost săraci şi inteligenţi. [...] Nu cred îngogoriţele lansate de nemţi despre ruşi — cred că s-au făcutprogrese uimitoare la ei, în firea lor e ceva serios, ceva carenouă ne lipseşte. Oare clasa noastră burgheză o fi în stare deentuziasmul şi sacrificiile care ni se cer? îmi pare rău că sîntatît de sceptică faţă de noi, dar am avut prea multe dovezi deusurime şi necinste încît mă revoltă şi mă dezgustă. Zile gre-le. Cine o ieşi întreg din ele, acela merită să trăiască, să con-struiască viitorul. Mă simt foarte româncă — dar de teapacelor din trecut — omenoşi şi modeşti şi doritori de o Europămai reală, mai unită, o aştept această Europă, îmi creşte cura-jul şi pofta de viaţă cînd mă gîndesc la ea: fără paşapoarte —aceeaşi monedă — colaborare cinstită între neamuri, suvera-ne la ele acasă. Oameni liberi, legaţi de propria lor conştiinţăsi de dragostea de om şi credinţa în Dumnezeul O Europăcreştină! Atunci ne vom iubi şi între noi. Zboară aeroplane, nuştiu ale cui sînt." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XVI, manuscrisinedit)*„De la spatele bisericii Olari pînă-n Calea Moşilor pe undeîncep să intre coloanele ruseşti dinspre Colentina sînt cîţivametri.La 30 august stăteam şi eu pe marginea trotuarului şi pri-veam tancurile. Jur că nu rîdeam, nu salutam, nu aplaudam,nu exclamam; stăteam şi priveam pur şi simplu, uite-asa. Mă10

sîmt deodată strîns de braţ şi blagoslovit cu un DOBITOCULEpronunţat desluşit şi apăsat — stai şi te uiţi, tîmpitule, staţi şi văuitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă, uite-i cum rid, or să plîngălacrimi amare şi tu la fel... Hai acasă... îl iau pe tata prudentde mînă şi mergem binişor spre locuinţa din strada Olari..."(N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, 1992, p. 134)*C. Vişinescu (avocat) Cînd ne-am întors din război, senti-mentele noastre au fost de frustrare, alta era atmosfera fron-tului şi alta am găsit în România. Bucureştiul era într-o petre-cere continuă, îmbogăţiţii de război îşi făceau loc. Prosperaufăcînd afaceri cu carne de tun, cu cei care plecaseră. Bucureş-tiul era depeizat, şi fără să aibă măcar o idee premonitorie laceea ce va să vină. Bucureştiul nu se schimbase, dar avea otentă frauduloasă. Lumea profita de afacerile de război. Amfost demobilizat în ziua cînd au intrat ruşii, 12 septembrie1944. Stăteau burghezii noştri pe marginea trotuarului şiaplaudau tancurile sovietice.*Ileana Iordache (fiica lui Vladimir Streinu) în noaptea de23 august eram la Pucioasa. Ministerul culturii era încartiruitacolo. Era şi Camil Petrescu, şi Serban Cioculescu, şi TudorSoimaru. Se adunau, stăteau de vorbă de-ale lor, mai jucauun poker. Cînd auzeau că pleacă avioanele americane de laFoggia, se adunau într-un chioşc, uneori treaba asta se petre-cea seara. Şi a fost şi povestea cu mesajul regelui, în nebuniacea mare, s-au dus la cîrciumarul din colţ să le dea şampanieşi au pocnit sticlele. Nu pot să-l uit, tatăl meu care era atît desobru, avea o exuberanţă extraordinară! Iar mama mea stăteaîn dormitor, cu toate paltoanele pe dînsa şi tot timpul zicea:vin ruşii, vin ruşii! A avut o intuiţie fantastică. El şi ceilalţierau convinşi că vin americanii. Au fost atît de naivi.*' „10 septembrie 1944Am plecat joi 31 de acolo (Măgurele, unde Alice Voinescuse afla în refugiu, — am venit cu camionul pe o căldurănăpraznică. în drum primele camioane cu ruşi, primiţi de o11

populaţie care-şi ascundea greu consternarea sub o aparenţă,săracă bucurie. Tot peisajul era de urîţenie morală şi materia-lă. Un soare năpraznic, peste ruine sărace (pe Calea Rahovei),praf, teamă şi umilinţe. Ca româncă, am suferit cumplit — caom, m-am ruşinat. Am înţeles că de partea noastră e smereniaşi suferinţa, şi am ajuns acasă cu plînsul în gît." (Alice Voi-nescu, Jurnal, caiet XVI)„15 noiembrie 1944...oamenii de cultură veritabili nu mai sînt purtătorii decuvînt ai poporului, iar cei care bat urechile poporului sîntparveniţi sau aventurieri, sînt vocile oamenilor care latră întoate mahalalele. E dureroasă tensiunea între cîţiva şnapanimanipulatori şi oamenii cumsecade, bine intenţionaţi, darfără mărime sufletească. [...] Comuniştii sînt improvizaţi. Nncred. Ruşii au făcut o revoluţie cu credinţă. La noi se simtelichelismul la două poşte. Miopi şi interesaţi. De exemplu,răspunsul celor de la Leonida: «Vrem să trăim bine trei luni— ce ştim noi ce are să fie pe urmă?» E tipic pentru derbedeultuturor claselor. Poate că ne-a ales Dumnezeu ca un cîmp dedemonstraţie.6 decembrie 1944.. .Iar trăim zilele din timpul legionarilor — iar stăm pe unvulcan — dar de data asta mai grav. Numai o minune ne maipoate salva din gheara ursului. Dar minunile trebuie să le şimerităm! Iar noi trăim ca nişte inconştienţi juiseuri. Ce putemface? Să ne reculegem — să fim modeşti — măcar în faţa stră-inilor care ne judecă. Nimeni dintre cei responsabili nu arecurajul să rişte totul pentru tot. Vom muri de prudenţă."(Alice Voinescu, jurnal, caiet XVII)*Ileana Iordache în '45 sau '46, a fost o mare expoziţie laDalles. Cred că a fost prima mare expoziţie a pictorilor şisculptorilor români după război... Atît îmi aduc aminte deaceastă expoziţie în care am fost cu tatăl meu. Eram un copil,eram aşa ca umbra lui pe acolo. Nu am să uit niciodată cum avenit la el Aurel Baranga, cum l-a luat cu multă deferentă debraţ, aşa, şi i-a spus: „Am ceva personal să vă spun..." Nu amauzit ce. După o vreme, am înţeles că Baranga era mesagerulori al lui Răutu ori al lui Chişinevschi, ori al nu ştiu cui, alcăror eminenţe din astea cenuşii, care vroiau să-l convingă.12

Să-l racoleze de fapt pe tata, ca pe toată intelectualitatea. Ma-joritatea erau democraţi, unii chiar de stingă. Tata a fost datafară în '41-'42, de la Revista fundaţiilor Regale cu Şerban Cio-culescu, pentru că erau consideraţi prea de stingă. Atunci laexpoziţie Baranga a venit şi i-a propus ţaţei o întîlnire pentruun angajament — care se făcea atunci — faţă de comunişti,faţă de comunism, faţă de ce avea să vină. Făcea parte dintr-opolitică de racolare a intelectualităţii. Probabil nu numai cuţaţa, ci toţi au fost testaţi, pipăiţi. Şi foarte mulţi probabil aumers, nu numai dinţr-o convingere foarte ferm comunistă,pentru că noţiunea de comunism nu era clară...Stelian Tanase ...de stingă antifascistă, aşa-şi spuneauatunci.1.1 . Da, aşa! Cu asta i-a copleşit, şi totul a fost că încet-în-cet s-au înglodat în nişte lucruri la care ei nici cu mintea nuau gîndiţ. Şi-mi aduc aminte că a fost aşa într-o seară, eraiarnă, începuse sărăcia, dormeam toţi trei în dormitor, înghe-suiţi, şi tata a spus: aş vrea să vorbesc ceva cu voi. Cu greu s-apornit şi a spus: Trebuie să mă înţelegeţi că nu pot pentrunimic în lume să accept nici un fel de colaborare. Mama, careera o bătăioasă, o luptătoare, a spus: da, sigur că da, nu exis-tă! Tu trebuie să-ţi păstrezi demnitatea... Cine putea să-şi ima-gineze ce urmează! Cine putea să-şi imagineze calvarul ani-lor care urmau! Poate că mama ca femeie, care e făcută ca prinfirea ei să apere viaţa, nu ar fi fost atît de categorică. Şi-miaduc aminte că tata mi-a spus atunci: Şi tu, Usyşor? Mi s-auînmuiat genunchii. Era pentru prima dată în viaţa noastră defamilie, mie unui copil, mi se cerea părerea. Bineînţeles că amspus să facă cum dorea.*Barbu Cioculescu (fiul lui Şerban Cioculescu, n.a.) DinuRanetti s-a întors din Elveţia în 1947, cu sprijinul tatei, care nuştiu ce a mijlocit ca să se poată întoarce. Era vindecat de boalade plămîni. Era foarte simpatic şi nu făcea politică. Cinevami-a spus că ar fi fost legionar. Mă miră pentru că era undomn, pentru că aparţinea aristocraţiei, trăit în Apus. Poatesă fi fost în liceu, pentru că fusese o vogă a lor. Motivul ve-nirii lui precipitate în ţară... Se discuta despre procesul Mă-riei Popescu de la Geneva, cînd s-a încercat otrăvirea lui Ste-lian Popescu, fostul director al Universului, şi a soţiei lui.13

Băiatul lor, Victor, care fusese director la Universul literar, eracăsătorit cu o vară primară a lui Nicolae Cîmpeanu, din fa-milia Cîmpenilor, o femeie remarcabilă, Măria. S-au întîm-plat nişte decese suspecte în familie, nişte otrăviri, şi ea a fostacuzată şi condamnată pentru dublu asasinat, la 15 ani depuşcărie. A murit şi slujnica care a mîncat din mîncarea stâ-pînilor şi se pare că cineva a intrat şi i-a tăiat vinele, ca să secreadă că s-a sinucis, dar ea murise mai devreme şi nu a cursnici o picătură de sînge etc. Dinu Ranetti era în bune relaţii cuaceastă femeie, cu care era şi rudă. Mama lui era recăsătorităcu un Cîmpeanu. Nu ştiu dacă erau cele mai bune relaţii, darafacerea i-a precipitat întoarcerea în ţară, mai mult decît situ-aţia materială.*„29 nov. 1947La noi nu e decît consecinţa celor ce se petrec în Europa.Parcă şi la noi este o recrudescenţă colosală de presiune.Schimbările în ministere — reforma judiciară — schimbareala Banca Naţională şi la Finanţe — strîngerea excesivă a şu-ruburilor sînt semne că şi la noi se joacă disperat. Pînă şi oa-menii lor (ai comuniştilor, ) cei mai civilizaţi sînt daţi la oparte. Nu mai comandă decît evreii, direct agenţi ai Mosco-vei. [...]30 decembrie 1947Dragoste, azi e cea mai tristă zi, după cea din 8 oct. 1940cînd ai plecat (moartea lui Stello Voinescu, soţul lui AliceVoinescu, n.a.). Am urlat, m-am zbătut ca un miel în guralupului — am blestemat — am urît. Acum m-am liniştit. Darîncepe drama sufletului. Regele Mihai va fi poate nefericit,să-i dea Domnul toate bucuriile cele mari, cele mai bune şi săbinecuvînteze în toate pe poporul lui, să-l ţină în dreptate şivirtute. Nu pot — nu vreau să cred că acesta e finalul trage-diei începute în 1940 [...] Sîntem un popor de laşi — ar fi tre-buit să iasă azi sau mîine (vom vedea) mii de oameni să pro-testeze. E drept că a abdicat de bunăvoie — oare? Oare de Iael a pornit sau a fost pus în faţa unui fapt împlinit? Oare nui-a pus textul în faţă şi l-au ameninţat cu pierzania ţării, dacănu iscăleşte? Nu ştim nimic sigur, istoria ne va desluşi [...]Am senzaţia că totul e ireal [...] Cine va fi hotărît această lovi-tură de stat? Ce Parlament criminal e cel de azi care vinde14

ţara! Căci nu Regele îi stă în cale pentru suveranitatea ţării,ci pentru alienarea acestei suveranităţi. Dacă i-aş crede înstare de patriotism, i-aş ierta — dar cei care au pus la cale nusînt liberi — sînt în soldă străină." (Alice Voinescu, Jurnal, ca-iet XX)*NOIPREZIDIUL PROVIZORIUALREPUBLICII POPULARE ROMÂNEVăzând raportul Domnului Ministru Secretar de Stat laDepartamentul Artelor cu nr. 1529/1948Având în vedere dispoziţiile legale în vigoare privitoarela comprimări:DECRETAMART. l — Pentru atitudine permanent antidemocratică, pedata de l februarie 1948 se licenţiază din serviciu următoriiprofesori de la Conservatorul de Stat din Bucureşti al Repu-blicii Populare Române:l/ Dl Mihail Jora, titularul catedrei de armonie, contra-punct şi compoziţie;2/ Dna Alice Voinescu, titulara catedrei de istoria litera-turii dramatice etc.Dat în Bucureşti la 9 febr. 1948; MINISTRUL ARTELOR,I.Pas*/ „Noaptea de 22-23 febr. 1948...nu pot să dorm. Deşi foarte calmă în conştiinţa mea,pesemne că mi-a crescut tensiunea la vestea demiterii mele, alui Jora, Maximilian şi alţi cinci profesori. Pe mine cred că măpîndesc de mult..." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XX)15

„19 februarie 1948Comunismul s-a născut din indignare, din răzvrătire, oacţiune a sclavului înlănţuit, plin de resentimente acumulateşi cînd acţionează — loveşte (— nu poate construi ceva noudecît material — cultural, spiritual nici nu a ajuns să trăiascăîncă pentru că spiritul începe de la «creaţie» de la «act» liber— tot ce e reacţiune e încă lume fizică, iresponsabila [...] Co-munismul prepară o cultură întemeiată pe ură. Ura de clasă efundamentul ei. Dacă desfiinţarea diferenţelor dintre clase eo idee pozitivă a democraţiei, comunismul a preschimbat-oîntr-una negativă: desfiinţarea oamenilor din anumite clase.Numai aşa se explică tactica de exterminare a celor care îşiaduc aminte de o viaţă mai bună. [...] ...de ce comunismulnu poate crea o cultură nouă? Numai aparent răsare o lumenouă — în sensul că masele sînt subiectul acţiunii, nu «Eul»Aş zice că ei pretind să creeze «Eul» care sîntem «Noi». Omulcrescut la dimensiunea omului social. Politicul e un mijloc.Creşterea unui om nou — omul colectiv. Dar mai ales prole-tarul. Aici e buba şi se trădează ne-umanismul. Nu îl intere-sează Omul, nici chiar Omul colectiv, ci proletariatul — adicăo clasă de oameni. Lupta de clasă — nu are caracter construc-tiv decît în scopuri adaose, ca o justificare în faţa propriei lorconştiinţe. Oare nu sînt aşa toate revoluţiile? Cred că da —dar ele nu creează o cultură nouă — ci deschid porţile pentru citmai mulţi să participe la vechea cultură.l mai 1948.. .E sîmbăta Paştelui: cel mai trist, pentru că cel mai ne-creş-tinesc din cîte am trăit. Azi, mare manifestaţie — mii de oa-meni minaţi de frică, de grija [zilei] de mîine, pe stradă. Mili-oane de metri de americă roşie şi de mătase purpurie fîlfîiepeste mizeria noastră. Prima dată în viaţa mea cînd nu amouă de Paşte [...] Acum ploua liniştit şi trist peste toate găte-lile şi portretele bietului nostru Bucureşti umilit [...]26 iunie 1948Loviturile nemiloase şi gratuite date clasei mele destăi-nuie intenţia netă de a o distruge cu încetul. Metode bine stu-diate, experimentate şi aplicate cu sadismul rece al Asiaticu-lui. [...] La Berlin situaţia e încordată. De mult n-am maisimţit ca acum că s-a apropiat iar ceasul al 12-lea. Mă tem dedeportări în masă — de desfiinţarea păturii culte.16

2 iulie 1948...Azi am văzut cu ochii mei de ce ură neroadă sînt înstare reformatorii ţării noastre. După ce au dat jos cu tancu-rile statuia Regelui Carol de pe soclu, au distrus-o şi pe aceeaa lui Brătianu! Am crezut că mă loveşte damblaua cînd amvăzut soclul gol şi sfărîmat! Abia acum am realizat cît sînt denebuni şi furioşi şi pînă unde poate merge ura stearpă şi dis-trugătoare.23 august 1948.. .iar s-a împlinit un nou an peste faimosul 23 august 1944!N-aş fi crezut atunci că vom pătimi atîta. Lipsurile materialesînt cele mai puţin dureroase. Zilnic vedem cum cade o cate-gorie de oameni loviţi cu ură şi cu patimă rece. încerc să măpun în conştiinţa acestor reformatori nemiloşi. Dau să înţelegimboldul lor pozitiv spre o ordine socială mai dreaptă. Darcînd îi citesc sau îi aud vorbind la radio le ghicesc imboldulnegativ — nevoia de distrugere mai tare decît cea de clădire.Nici chiar faimosul entuziasm pentru U.R.S.S. nu sună ade-vărat. Era numai o formulă-adăpost şi o lozincă impusă defrică şi de interes. Oare Stalin i-o fi crezînd fideli? Nu cred[...] Ţipete împotriva Anglo-americanilor belicoşi — minciu-nă pentru a se menţine un ceas mai mult. Se prăbuşeşte clădi-rea făcută din ură, prin propria ei povară. Cred că la primalovitură, sistemul se prăbuşeşte pe dinăuntru — nu e nevoiede război din afară. Poate greşesc. Sînt simptome de boalăgrea: teroarea, lipsa totală de libertate. Atmosfera se încinge.Dar ce va fi viitorul? Dacă va începe cu violenţe şi reacţiunisîngeroase, se va instala altă teroare.31 augustAm nădejdea că lucrurile se vor schimba şi la noi — poatechiar pînă la Crăciun, căci totul depinde de evacuarea tru-pelor ruseşti. Cred că comuniştii români sînt pe gînduri. Mătem să nu invente ceva pentru a reţine trupele ocupante, casă-şi salveze situaţia [...]Bucureşti, 9 septembrie 1948Oare se prepară un om nou, cum a crescut unul şi dinfanatismul creştin? Mă obsedează întrebarea din pricina ana-logiei izbitoare a metodei de azi cu metodele fanatice din se-colul al XVI-lea din timpul războaielor religioase. Se ardeaupe rug protestanţii. [...]17

5 noiembrie 1948Oraşul murdar — lumea tot mai închisă şi mai preocu-pată. Anxietate în aer. Nici nu ştiu cum aş mai reacţiona lalibertate. Oare o mai realizăm? In rugăciunea către Dumne-zeu e un accent de neputinţă tristă. Aş vrea să fie un elan po-zitiv. Acum e numai experienţa totalei neputinţe [...]23 noiembrie 1948Mari decepţii — en gros. Nu le mai număr în detalii. Lafiece pas oamenii «înscrişi» (în P.M.R., n.a.), dar «contra re-gimului». Aproape că mi-e milă de adevăraţii comunişti caretrebuie să fie bolnavi de scîrbă. Mă doare să constat că sîntatîţi «abili» şi atît de puţini oameni întregi [...] Sînt teribil dedezamăgită de ce văd [...]. închiderea Institutului francezînseamnă apropierea de Orient." (Alice Voinescu, jurnal, ca-iet, XXI)18 ÎNCEPUTULCoca Casasovici Avusese o copilărie foarte răsfăţată. Eradintr-o familie de oameni bogaţi. Noicii erau iubitori de cai,de femei frumoase, de vînătoare şi de agricultură.Mircea Casasovici Mama lui Dinu era din familia Casaso-vici. Tatăl lui, Grigore Noica, dintr-o familie foarte întinsă, aNoicilor, era agricultor pe vremea aceea, înainte de primulrăzboi avea 12 000 de hectare în judeţul Teleorman, dintrecare cam jumătate erau ale lui, iar jumătate le avea în arendă.Era o altă viaţă. Avea o mulţime de servitori, de argaţi. Dupăprimul război, totul s-a terminat brusc. Săracul de GrigoreNoica a rămas cu o moşie de 600 ha, la Chiriacu, la vreo 30 dekm de Alexandria, pe care el a ales-o fiindcă avea pămîntulcel mai bun. Dar era departe de gară, era departe de Alexan-dria, nu era şosea bună şi i-a mers prost. A încercat să punăsfeclă, soia, tot ce vrei. Nimic nu i-a mers, şi familia a dus-ogreu. Cei trei copii ai familiei Noica erau foarte frumoşi şifoarte cuminţi, şi bine crescuţi. Familia Noica a avut un des-tin tragic. Băiatul, fratele mai mare, era opusul lui Dinu, oforţă a naturii. Rugbist, roşu la faţă, vînător, îi plăcea viaţa.Medic fiind s-a apucat să taie lemne, ca să facă mişcare. S-atăiat la o mînă şi a făcut o infecţie. S-a chinuit luni de zile,avea un organism extraordinar de puternic. Cu un an înaintede a fi comercializate sulfamidele a murit de septicemie, în1936. în timpul războiului, Adina Cernescu, sora mai mare a

lui Dinu, era măritată cu Costică Cernescu, un bărbat frumos,elegant, din familia Cîmpeanu, nişte oameni foarte bogaţi,aveau pămînturi petrolifere înainte de război. Costică Cer-nescu a murit la Cotul Donului. Adina a făcut un an sau doimai tîrziu leucemie şi a murit. Săracu' nenea Grigore Noica(cînd au venit ruşii l-au fugărit pe cîmp) a murit de inimă în19

1946. în cîţiva ani, toată familia lui Dinu, în afară de mamalui, a dispărut. Dinu a rămas moşier la Chiriacu. Nu ştia cumsă scape de această corvoadă care era departe de tot ce ştia elşi voia să facă. L-a ajutat statul, luîndu-i pămîntul! Nu ştiudacă a reuşit să vîndă ceva din Chiriacu. Atunci şi-a făcutcasa din pădurea Andronache, unde trebuia să fie locul undesă se întîlnească cu prietenii, să discute filozofie. Trebuia săfie şcoala de cultură înaltă pe care visat-o o întreagă viaţă.*„24 iunie 1949...se continuă cu arestări şi măsuri de nimicire a claseiburgheze, sau mai bine zis a «ne-comuniştilor», atunci nu maiputem spera nimic [...]6 iulieAm înţeles [...] de ce întîrzie Dumnezeu liberarea noastră.Am trăit acceptarea acestei epoci grele ca şcoală de răbdare şiumanizare. Se explică simţămintele de revoltă, dar nu e încăţara coaptă pentru dreapta judecată, imparţială, fără ranchiu-nă [...] poate din pricina noastră mai sînt şi alţii ţinuţi în loc,căci Apusul e mai aprig la umilinţă decît noi [...]12 august 1949.. .După cei de la Consiliul European parcă nu mai e vorbadecît de Europa occidentală. Dar oare să fie posibil într-unorganism? Ce ne vom face noi între timp, dar ce importă înIstorie! Şi noi trebuie să ajungem să trăim evenimentele pescara Istoriei — dacă nu izbutim nu ne rămîne decît revolta,resemnarea sau sinuciderea. E probabil că clasa noastră e con-damnată la moarte — dar, vorba e — să salvăm măcar valo-rile care au constituit temelia vieţii noastre." (Alice Voinescu,Jurnal, caiet XXIII)*Maria Noica (soţia lui lacob Noica, Bebe, n.a.) M-am dusla ţară cînd am aflat că Bebe, soţul meu, a fost arestat. Mi-atelefonat un vecin de la moşie: „Ştii, Neta, că s-au luat moşi-ile, eu plec la ţară." Zic: „Merg şi eu!" şi am luat imediat tre-nul şi am plecat la ţară. Era trenul plin de proprietari caremergeau la moşii. Domnul ăsta, vecinul, îmi spune: „Neta, ştiică-i arestează. Noi ce facem?" Alţii îşi continuau drumul pînă20la Roşiori de Vede, nu se mai opreau la moşie, de frică, şi ple-cau înapoi spre Bucureşti. Zic: Dacă l-au arestat, cu atît mai

mult mă duc să văd ce s-a întîmplat cu Bebe. Şi mi-am conti-nuat drumul. La gară, natural, nu mă aştepta nimeni. Amluat o căruţă. Cînd am intrat în curte (satul Frăsinet, Vlaşca),a ieşit Bebe. Mi-a spus: „Ce cauţi aici? Tu nu vezi că sînt ares-tat?" Asta era în '48, la cîteva luni după plecarea regelui.M-am dat jos totuşi din căruţă. Celălalt proprietar pleca maideparte la moşia lui. Zice: „Uite, Bebe, am adus şi ziarul, aiciscrie că ai voie să iei lucruri de menaj." Ce voie, zice el, aicitotul e sigilat! Şi, într-adevăr, toată casa era sigilată. A venitun om de la primărie să ne spună că avem voie să luăm douăcearşafuri, două farfurii, două furculiţe, două cuţite. M-amdus la dulapuri, să pregătesc cămăşile care erau să le dau oa-menilor. Atunci omul de la primărie s-a opus. Zice: „Doamnă,nu aveţi voie să împărţiţi la oameni!" Zic: „Nu-i voie? Bine!"Le-am pus în geamantan. Zice: „Nu, daţi-îe!" Pînă la urmămi-a dat voie. Cînd am deschis bufetul am zis: „Bebe, eu nuiau nimica!" Bebe, foarte calin, zice: „De ce, Neta?" şi am pusdeoparte tot ce mi-au dat voie şi le-am dat unei jupmese ca săle împartă. Şeful delegaţiei (era acolo o „delegaţie" de la oraş)vorbeşte cu Bebe, şi Bebe îmi spune: „Uite, ei îi arestează nu-mai pe proprietari, dar dacă vine altul, te arestează şi pe tine!"S-a dus la seif, a descuiat şi le-a spus: „Ăştia sînt banii mei!"Erau cîteva sute de mii de lei, pe care i-a băgat în buzunar.Nu avea voie să ia nimic, dar Bebe i-a tratat tot timpul cumare autoritate. Ăştia, în fond, erau nevinovaţi. Cît au statacolo, două-trei zile, au mîncat cu noi la masă. Unul dintre eispunea: „Doamne, iartă-ne păcatele, pentru că nu sîntem vi-novaţi!" Altul i-a povestit ce se întîmplase cu ei. Erau munci-tori care fuseseră luaţi, duşi la un cinematograf şi închişi aco-lo. A rulat filmul o dată, de două ori, de trei ori. Pînă la urmăau aflat ce misiune au. Erau nişte oameni curaţi sufleteşte. Seînchinau înainte de masă, Doamne iartă-ne pentru ce facem!S. T. Fuseseră luaţi dintr-o fabrică şi duşi la ţară să ares-teze pe cei care mai aveau moşii.M. N. A venit unul şi i-a spus lui Bebe: „Să plece doamna.Acum sînt eu, dar dacă vin alţii o arestează şi pe dînsa. E or-din." Cînd au venit toţi oamenii curţii — noi aveam angajaţivreo 30 de oameni — de la grajduri, de la vite, de la moară,mi-am luat rămas bun de la ei. Stăteau, toţi, înşiraţi. Erau21

consternaţi. Au continuat să vină ţărani în casă... Plîngînd înhohote am plecat la Videle, cu trăsură, gara era la 5 kilometri.Am plecat pe o ploaie torenţială. Cînd au venit şi l-au arestatpe Bebe, noaptea, era cu el un frate de-al meu, colonelul Buri-leanu. Fusese scos din armată imediat ce plecase regele. Cîndau venit ăia, au vrut să-l aresteze şi pe el. „Eu sînt venit să-1acompaniez pe cumnatul meu." Au vrut să-i ia ceasul, şeva-liera din deget, era din aur. El zice: „Pardon, nu sînt nici ares-tat, nici nimic." Şi a plecat la Bucureşti. Cînd a ajuns, a aflat căsînt plecată la moşie. Au fost înnebuniţi, credeau că mă ares-tează şi pe mine. Cînd m-am întors, familia s-a liniştit. Pe ei,pe proprietari, i-au ţinut cîteva zile acolo. Pînă la urmă i-autransportat la o moşie vecină, a familiei Angelescu. Era pri-măvară, şoselele erau îngrozitoare. Nu aveau benzină pentrucamion. Nu puteau să plece de acolo. Bebe a protestat: „Lăsa-ţi-ne să plecăm cu trenul!" Alţii nu aveau bani, fuseseră con-fiscaţi. După vreo trei zile, cînd şi-a plătit fiecare drumul, aufost duşi. Bebe a spus: „Mie să-mi vină trăsura mea!" l-a venittrăsura şi, împreună cu doamna Angelescu, care era şchioa-pă, au mers la Giurgiu. La Giurgiu li s-a spus să-şi aleagă do-miciliul. Bebe a protestat: „Ce domiciliu, eu am casă în Bucu-reşti! Am pe mama, soţie..." „Domnul Noica, indiferent! Dvs.trebuie să semnaţi. Dar dacă nu ştiţi unde să alegeţi, vă spuneu că verii dvs au ales Cîmpulungul. Semnaţi această hîrtie şidupă aceea sînteţi liber." Mi-a dat telefon că vine. Cum aajuns la Bucureşti s-a dus la Ministerul de Interne, să schimbeceva. Eu mă pregăteam să fac mucenici, a doua zi era 9 mar-tie. I s-a respins cererea. A plecat împreună cu Dinu Noica.Eu i-am condus la gară.S. T. Cum a ajuns Constantin Noica în povestea asta?M. N. Avea o moşie în Teleorman. Era la moşie pentru cămurise tatăl său. El, care detesta moşia, venise pentru că aveao combinaţie cu cineva şi se nimerise la moşie tocmai atunci.L-au găsit acolo. L-au trimis la Giurgiu. lacovache Noica îmispunea că în camionul care îi transporta — i-au cules pe toţi odată, moşiile erau la cîţiva kilometri una de alta — Dinu eracu o carte de filozofie în mînă. Dinu a fost fericit că a scăpatde moşie. Pentru el, tot ce nu era carte nu prezenta nici un in-

teres. şi moşia îi căzuse aşa pe cap, după moartea lui taică-su.Murise bătrînul, murise sora lui. Trebuia, oarecum, să se ocu-22pe de moşie. Pentru el a fost o uşurare confiscarea moşiei. Erafericit, cu cartea în remorca aia de camion.*„9 martie 1949[...] Izgonirea proprietarilor din conace s-a făcut cu sălbă-ticie care e dezolantă pentru orice om care ţine să respecte peoameni! E încă o dovadă că civilizaţia şi morala nu mai aunici o priză la noi, că bestia turbată a pus stăpînire pe firearomânească. Oricît de oribile ar fi fost ordinele, cei care le apli-cau aveau latitudinea să le execute cu un dram de omenie.Dacă n-au făcut-o e că s-a stins orice simţire mai bună în oa-meni. La unii din ură — la alţii din servilism şi frică. Sîntemîncă în stare de barbarie — şi pace! Omul ne-format — o pu-tere primitivă, elementară, care e întrebuinţată în toate sen-surile, după bătaia vîntului [...] ce e îngrozitor e că încep sămă îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu. Nu vreau, lupt, darizbînda răutăţii, a cinismului sfruntat, a minciunii drăceşti,mă exaspera!l mai 1950...Mişcare multă pe străzi, lozinci, strigăte şi mornă re-semnare. Stau şi mă întreb unde se va ajunge cu falsificareaconştiinţelor! [...] Nimeni, nici lucrătorii nu mai cred în bunaintenţie a revoluţionarilor. Cred că de cînd există, ţara noas-tră nu a fost mai primejduită ca acum. Din afară şi dinăuntru.Stă mintea în loc cînd afli de slugărnicia care trebuie să dez-guste pe ruşi. Sînt convinsă că ei nu au încredere în lichelis-mul exagerat al multora. Dacă nu ar fi oamenii simpli, fără«cultură» am fi un neam compromis în ochii omenirii." (AliceVoinescu, Jurnal, caiet XXIV)*Dorina Al-George Sergiu (Al-George, n.a.) l-a cunoscutcînd Noica locuia în Andronache cu prima lui soţie, Wendy,unde l-a vizitat în repetate rînduri. Duminica se cam ducea înAndronache. Eu nu am fost niciodată pentru că relaţiile din-tre Sergiu şi Dinu erau strict de interes ştiinţific şi mă sim-

ţeam oarecum de prisos între ei. Sergiu a apreciat în Noicaomul de valoare pe care-l căuta de mult timp. în acei ani eragreu să depistezi asemenea valori. Totul a culminat atunci cu23

preluarea unei părţi a bibliotecii lui Mircea Eliade, obţinutăde la Dinu Noica, pe care Sergiu a considerat-o unul dintremomentele foarte fericite ale vieţii lui. Această bibliotecă eralăsată lui Noica în custodie, dinainte de război, cu ideea că,într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, îşi va re-căpăta cărţile. Ele au ajuns la Sergiu Al-George, care era unuldintre foarte puţinii oameni din ţară care lucrau în domeniulindianisticii. Dinu Noica a plecat la Cîmpulung, în '49, şi şi-aconstituit cercul lui de apropiaţi, cerc în care se făcea cultură.Fără nici un fel de idee că arest act „de a face cultură" contra-venea intereselor politice de atunci.S. T. Sergiu Al-George mergea la Cîmpulung?D. A. G. A fost o singură dată, fără să-l anunţe, şi nu l-agăsit. Aşa încît prezenţa lui la Cîmpulung nu s-a înregistrat.Au avut însă o legătură epistolară foarte strînsă. Cred că de laNoica s-au ridicat foarte multe scrisori ale lui Sergiu cînd l-auarestat. Peste o sută. Cînd Noica a început să vină la Bucu-reşti, o noapte sau două erau discuţii nesfîrşite. Eu nu partici-pam la toate aceste discuţii ale lor.*Ileana Iordache Barbu Slătineanu a fost uluitor pentrutatăl meu, din punct de vedere al ajutorului material cît a fosttata bolnav de plămîni. Pentru că, tata fiind dat afară dinînvăţămînt în '47, nemaiavînd nici un mijloc de subzistenţă,dar absolut nici unul, noi am devenit muritori de foame, însensul cel mai strict al cuvîntului. Eu am fost susţinută laşcoală de maicile de la Notre-Dame de Sion care m-au primitîn continuare la studii fără să mai plătesc, în plus m-au che-mat şi la prînz să-mi dea de mîncare, ştiind care era situaţiapărinţilor mei. Noi am trăit din milă publică. Aici am multelucruri de spus în legătură cu nişte persoane. Şi Călinescu, şiSadoveanu, şi Zaharia Stancu au venit în întîmpinarea sără-ciei noastre cu tot ce aveau ei în plus. Şi ei aveau. Foarte pu-ţini sînt dintre intelectualii care aveau o situaţie bună şi carenu au participat la hrana familiei noastre. Cei mai mulţi, şiVianu, şi Camil Petrescu, şi Tu d or Şoimaru. Zaharia Stancu1-a salvat de la moarte pe tata. Eram studentă la conservatorşi am mers cu dna Buzescu, care era profesoara mea, la Tea-trul Comedia, unde avea loc premiera cu Trei surori de Ce-hov, era-n '49, montat de Moni Ghelerter. M-am întîlnit nas24

în nas cu Zaharia Stancu, care a zis: „Tu a cui eşti?" „A luiNicolae Iordache." Mă feream să zic că sînt fiica lui VladimirStreinu. „Nicu cum e?" a întrebat. E rău, e bolnav, i-am spus.„Ce are nevoie?" I-am spus: un kilogram de pas şi strepto-micină. Pas era un medicament special pentru bolile de plă-mîni, absolut nou, miraculos. Streptomicina era cum aş cereacum să am modulul lunar în casă. Mi-a spus: „Dă-mi untelefon, şi vino la direcţie peste o săptămînă." Era directorulTeatrului Naţional. M-am dus la el peste o săptămînă, a trassertarul biroului, a scos un kilogram de pas şi cinci flacoanede streptomicină. Cum nu pot să uit ce a făcut Călinescu pen-tru tata. E vorba de bani, mîncare, medicamente. Sînt lucrunesenţiale. Timpul e făcut din zile, din ore, din minute cartsînt de foame, de sete, de boală, de dureri care trebuie alinaterezolvate. Or, toate lucrurile cum se puteau face dacă nu exis-ta absolut nici un venit? Tatăl meu a fost internat la spitalulCaritas, pentru că nu avea nici un fel de venit, sub numeleNicolae Iordache. în clipa în care s-a aflat că este VladimirStreinu, a fost pus pe targa şi aruncat, pus pe trotuar în faţaspitalului. Sînt lucruri pe care azi mulţi nu pot să le înţeleagă.Aşa cum nu pot să înţeleagă că am murit de foame. Nu măţineam pe picioare, mă clătinam pe stradă de foame. N-am săuit niciodată — locuiam încă cu ai mei — fîşîitul Zis-ului,maşinile alea mari care erau ale conducătorilor, care venea sea-ra pe alee. Mama deschidea geamul, şi pe geam se arunca unpachet. Şi maşina fîşîind iară pleca. Nici măcar nu venea săsune la uşă şoferul sau cineva. Nu pot să uit ce au făcut nişteoameni pentru tata. Era o formă a lor de a-şi spăla păcatelefaţă de dumnezeire? Nu ştiu. Cred că dincolo de treaba astaeste şi acel lucru că nu şi-au dat seama, cînd s-au angajat, lace s-au angajat, unde vor ajunge. Pentru că nimeni nu şi-a pu-tut imagina cum vor evolua lucrurile. Ele au evoluat în absur-dul total... Noi am trăit nişte vremuri aberante, a fost o desfi-inţare a omului în sine. Era o strivire a omului.*„8 februarie 1951A venit Mişu (Mihai Paleologu, tatăl lui Al. Paleologu,n.a.). Am stat cu el de vorbă despre Alexandru — are o obiec-tivitate care mă uimeşte, deşi îşi iubeşte copiii cu o căldurăaproape maternă. Ce bine că am rămas prieteni buni — [...]25

Puff (Al. Paleologu, n .a.) ... a fost la dejun*. Am vorbit, ca deobicei, lucruri esenţiale. Aş vrea să-l pot ghida bine. Mişuaflînd de sfaturile ce i se dau, a rămas mirat de înţelepciuneamea. în fond, îl învăţ pe acest copil cum să merite dragosteaunei femei de calitate, căci egoismul lui bărbătesc ca şi celpropriu, personal, îl expun la multe greşeli care l-ar puteaface să-şi piardă locul în viaţa unei femei bine. De unde expe-rienţă? Din suferinţă. II învăţ cum să fie galant şi bun ca tine(Stello Voinescu, mort în octombrie 1940, soţul lui Alice Voines-cu, căruia îi este adresat jurnalul, n .a.), dar mai atent la ne-voile unei inimi femeieşti [...]. (Alice Voinescu, Jurnal, caietXXVI)*La începutul anilor '50, după naţionalizări, exproprieri, eva-cuări din case, arestări, internări în colonii de muncă, con-cedieri ş.a.m.d., elita bucureşteană (amestecul de aristocraţi,burghezi, intelectuali) devenise trecut. Cîteva tentative de d"conserva ceva din ce fusese (atmosfera, relaţiile, obiceiurile,ierarhiile) ni se par astăzi dramatice şi inutile. Vechea elităera sortită pierii, o lume condamnată să dispară. Una dintrepuţinele forme care rămăseseră au fost întîlnirile cu un ca-racter oarecum regulat din unele case. Acolo unde nu fusese-ră confiscate sau umplute cu persoane străine. Era o tenta-tivă disperată de supravieţuire a cîtorva oameni care, înmijlocul dezastrului, bravau inaderenţa la realitatea postbe-lică. Unii îşi imaginau că regimul comunist va dura cîţivaani, alţii erau în aşteptarea occidentalilor şi înţelegeau să-şipetreacă astfel timpul rămas pînă la al treilea război mondialsau lansarea unei bombe atomice deasupra Moscovei. Alţiiînţelegeau că regimul va fi de durată, şi disperaţi continuausă-şi ducă existenţa simulînd nişte forme de rezistenţă (ima-ginare). Ridicau ziduri între ei şi lumea din jur, închipuin-du-şi că sînt la adăpost şi că trăiesc la fel ca înainte. Se dis-tingeau de ceilalţi prin averi dispărute, prin educaţie. Erauadesea rude, frecventaseră aceleaşi şcoli, proveneau.din ace-* Din 1949 Al. Paleologu trăia ascuns. La data vizitei făcute lui AliceVoinescu, se instalase la Cîmpulung sub un nume de împrumut — IonelCrăifăleanu — acoperit de un buletin de identitate falsificat. (Al. Paleologu,Sfidarea memoriei. Convorbiri cu Stelian Tănase, ediţia 1,1996, pp.

141-143)</notă>26leasi medii, sau apropiate. Regimul decupase ghetouri strict,- controlate. Era şi segmentul social din care, conform uneilegi istorice imaginare — aceea a luptei de clasă —, noulregim îşi recruta victimele. Elitele antebelice se regrupau în,, forme firave, anticamere ale puşcăriilor, lagărelor, refugiu-lui, clandestinităţii şi exilului. Cînd nu ale morţii. Societa-tea civilă şi-a trăit ultimele clipe în aceste saloane, grupuride prieteni, cenacluri literare, întîlnirile din casa lui BarbuSlătineanu, conferinţele date de Alexandru Dragomir (stu-dent al lui Heidegger) în case particulare sînt astfel de exem-ple. Altul este acela al cercului iniţiat de Petru Manoliu,foststudent al lui Nae Ionescu — cum notează declaraţia sa datăîn ziua arestării —, ziarist la Cuvîntul, Credinţa, Poruncavremii, Timpul, autor al unui articol despre masacrul dinpădurea Katyn. Ca scriitor semnase în anii '30 patru cărţi cu ecou în epocă, în 1945, a fost epurat din presă. In iarna anului 1948, începe să ţină conferinţe în diferite case bucu-restene. Pentru asta primeşte de la auditoriu diferite sumede bani, cu care se poate întreţine, întîlnirile erau, în genere,bilunare. Printre participanţi: Alice Voinescu, Cella Dela-vrancea, Mariana Viforeanu, Mircea Berindei, Maria Musi-cescu, fraţii Tomoroveanu etc. în anturajul lui Petru Mano-liu mai sînt pomeniţi în documentele anchetei: Ion Vinea,Şerban Cioculescu, Constantin Cantuniari, Gheorghe Jur-jea-Negrileşti etc. Cum Securitatea urmărea orice grup carese închega pentru a-l distruge, o parte din membrii grupuluisînt arestaţi, anchetaţi şi condamnaţi. Ultima conferinţă,Petru Manoliu a ţinut-o la 2 noiembrie 1950. Patru zile mai tîrziu, a fost arestat. Anchetatorii au înscenat că aceste con-versaţii şi conferinţe ar fi fost, de fapt, un grup politic consti-tuit, intitulat ad-hoc „Mişcarea de rezistenţă". Exista şi un atentat la viaţa lui Gheorghiu-Dej pe care l-arfi pregătit Pe- tru Manoliu. Temele conferinţelor au fost filozofia lui JakobBoehme, Soren Kierkegaard, poezia lui Baudelaire, RainerMăria Rilke. Securitatea adaugă discuţii duşmănoase, comen-tarea ştirilor de la Vocea Americii, B.B.C., Radio Paris. Sce-nariul acestui dosar va fi folosit în mare parte în procesullotului Noica/Pillat mai tîrziu. Multe trăsături sînt identice:

- se colectau bani pentru cineva. Cu deosebirea că nu pentru con-, ferinţe, ci pentru citirea lucrărilor lui Noica, Anti-Goetheşi Povestiri din Hegel, în manuscris. Acuzaţia de a fi orga-27

nizat ajutor legionar nu apare în cazul Petru ManoHu, Teo-hari Georgescu, ministrul de interne, rezumîndu-se la acu-zaţia de complot.*„26 febr. 1951Frica, sub o formă sau alta, ne năpădeşte pe toţi — maimult sau mai puţin. Nu mai eşti liber. Toţi sîntem trişti, fărădorinţă de a trăi. Cu fiecare săptămînă e un progres în decre-pitudinea noastră [...] Să nu vezi decît mizerie în jurul tău, şisă nu auzi decît voci fricoase, îngrijorate, să nu mai fii sigurde libertatea ta; ai de ce să nu mai iubeşti viaţa." (Alice Voi-nescu, Jurnal, caiet XXVI)*„Trixi (Beatrice Strelisker, n.a.), pe care o vizitez adesea decînd a fost exclusă din partid, plînge uşor. Dramatica şedinţăde excludere a zguduit-o pină-n cele mai ascunse fibre. Ori-cum, plînsul acesta se deosebeşte de crizele lacrimogene pecare le isca fie şi cea mai modestă glumă a mea cu privire laiubiţii conducători. Ajunsesem să mă satur şi eu, mă fereamde ea; susceptibilă şi atentă la orice inflexiune a vocii, îmi în-chidea telefonul din te miri ce, sughiţînd şi hohotind. Erammai abitir ca Ziţa, ambetat peste poate, şi pe măsură ce ea seînălţa (sau se afunda?) în ierarhie, iar în jurul meu nenorociri-le se înmulţeau, dobîndeau proporţii, îmi luam cîmpii,' la pro-priu, porneam după-amiezele de acasă, colindam -— singura-tic drumeţ, ori strivit în supraîncărcate autobuze-hardughii— împrejurimile Bucureştilor, păduri, lacuri, bisericuţe, co-nace vechi, Pasărea, Pustnicu, Bragadiru.Excluderea din partid, urmîndu-i pierderea funcţiei de se-cretar de organizaţie, şi apoi, o îndelungată atrofie muşchiu-lară însoţită de o stare acută, venind în şir peste ea, m-au adusiarăşi în casa din strada Corneliu Botez.Acum Tr. plîngea molcom, îmi spunea că-i pare rău, că-idezamăgită, că vrea să organizeze un salon reacţionar (s-oajut).în primăvara lui 1953, aproape însănătoşită, începe sămeargă cam pe la trei-patru săptămîni o dată la Cîmpulungunde-s prietenele ei, Tanya şi Irina Ol-ky, două rusoaice albe,28născute în România după 1917. în septembrie îmi remite oscrisoare a lui Dinu Ne., pe care l-a cunoscut la domnişoarele

Ol-ky şi e cu domiciliul forţat la Câmpulung, rezerva mea îlinteresează, speră că nu-i port pică. în termeni foarte amabili,Dinu mă pofteşte să vin să-l vizitez.Ceea ce hotărăsc să fac. Trixi se bucură grozav, bate copi-lăreşte din palme, sare pe cît o lasă picioarele slăbite de boală.Apoi mă învaţă cum să procedez, unde trag la Câmpulung,îmi dă adresa unei case vecine aceleia unde îşi are domiciliuDinu cu soţia lui, îmi arată că e mai bine să nu mă duc la mili-ţie să mă anunţ.Clandestinitatea aceasta mi se pare exagerată, dar mă dis-trează, şi mă supun. Aflu totodată că voi întîlni şi pe un fostelev al liceului Spiru Haret, mult mai mic decît mine, care-i«fugar» în oraşul unde n-am mai fost din vremea copilărieide la Clucereasa, şi trăieşte acolo de cîţiva ani sub nume falsşi cu buletin de identitate plăsmuit.Urmez întru totul instrucţiunile date de Tr. Sînt primit cîtse poate de cordial de către Ne. şi soţia lui de care mă leagădin primele clipe o simpatie reciprocă. Ei locuiesc nu departede malul rîului, într-o casă cu turn şi grădină, umedă, muce-găită, tristă, dar nu fără farmec, cu ziduri mîncate de muşchişi încolăcite cu iederă de culoare închisă. (Ceea ce aşternepeste domiciliul obligator al locatarului un aer de surghiun lamoşie al unui boier bănuit de hainire.) Aflu că la Cîmpulungvine lume multă de tot, că Dinu citeşte, expune, rezumă, în-treabă, răspunde, comentează. Dintre toţi elevii lui Nae lo-nescu, el a moştenit sufletul socratic în gradul cel mai înalt,mai stăruitor. Misteriosul prieten spiritist mi se recomandăCrăifăleanu, poartă o mustaţă vădit lăsată în scop de camu-flare, ridicol de stufoasă pe o faţă tînără de intelectual subţirecu reflexe de monden rafinat.întrunirile din casa cu turn — în cursul cărora se serveşteceai fără zahăr, fiecare aducîndu-şi-l cu sine plus un corn,două sau trei —, discuţiile de înalt nivel filozofic, măiestriadescoaserii spirituale de către gazdă a celor prezenţi exercităo puternică atracţie asupra mea. Crăifăleanu este un om în-cîntător, de toate e informat, a citit toate cărţile din lume, îladoră ca şi mine pe Alphonse Daudet, e aprig consumator deceai — se pricepe să-l pregătească după tipic —, străluceşte;seniorie de mare clasă. Mă ştie din liceu, cînd eram într-a şap-29

tea eu, în prima el; eu pe el, nu. Ne împrietenim la cataramăîn cel mai scurt timp şi nu trec nici douăzeci şi patru de orepînă să aflu că numitul Craiffy e fiul avocatului Mişu Paleo-logu, om de mare ispravă.Dinu — personalitate puternică, înzestrată cu daruri ha-rismatice — îşi exercită influenţa nu numai prin vorbire, ci-tire, dialoguri, ci şi prin întinsă şi intensă corespondenţă.După ce mă întorc la Bucureşti, începem a ne scrie unulaltuia cu mare şi harnică regularitate. Tr. merge acum aproa-pe săptămînal la Cîmpulung. Vreau să-i încredinţez ei scriso-rile, apoi — cuprins de o vagă teamă absurdă — o rog să-icomunice ea gîndurile mele lui Dinu, verbal; dar ea stăruie săîntrebuinţez calea scrisului şi a poştei (pentru Dinu este omare plăcere să primească o corespondenţă cît mai vastă).(Dinu avea să păstreze toate scrisorile mele, ca şi ale luiMihai Rădulescu şi ale altora; făcute frumos pachet, legate cuo panglică, aveau să-mi fie puse plocon pe masa de anchetăde către locotenentul major Onea.)Uneori Craiffy şi Dinu vin, clandestin se-nţelege, în Bucu-reşti. De cîteva ori îi găzduim la noi, tata şi cu mine. Craiffy etemerar, mustaţa e o apărătoare de comedie, aduce a recuzităde trupă de saltimbanci — exact ca în Căpitanul Fracasse, ca întrupele lui Pascally ori ale lui Matei Millo, la sfîrşitul vieţii.Dar rodomontada prinde şi Craiffy nu-i dibuit, nu e suspec-tat niciodată deşi a petrecut şase ani la Cîmpulung, la cîţivapaşi de sediul miliţiei şi niciodată slujitorii statului democratpopular f...] nu s-au întrebat din ce trăieşte, unde lucrează,ce-i tînărul acesta mustăcios şi elegant (elegant ori dramaticde zdrenţuros). Abia după amnistia din 1955 vor afla şi ei ade-vărul." (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, 1992,pp.209-211)*„Republica Populară Romînă. Ministerul Securităţii Statu-lui. Proces-verbal de interogator. 15 decembrie 1959. OraşulBucureşti [...] Eu, cpt. Dulipovici Anatolie, am interogat încalitate de anchetator penal de securitate pe reţinuta 1. Nu-mele: STRELISKER. 2. Prenume: Beatrice. 3. Anul, luna şi ziuanaşterii: 10 august 1922.4. Locul naşterii: Bucureşti. 5. Cetăţe-nia română. 6. Naţionalitatea: evreică. 7. Apartenenţa politi-că: exclusă din P.M.R. în 1949. 8. Studii: liceul teoretic fost30

«Regina Maria», Buc., bacalaureat 1940.9. Profesia: translatorpoliglot. 10. Ultimul loc de muncă şi funcţia: translator la re-vista Teatru, Buc. 11. Ultimul domiciliu: str. Corneliu BotezNr. l raion l Mai. 12. Situaţia familială: necăsătorită. 13. Ori-ginea socială: mic-burgheză; tatăl, Marin Strelisker, ing. elec-trotehnic, decedat 1931; mama: Trauber-Strelisker lulia, cas-nică, domiciliază la aceeaşi adresă cu mine. 14. Activitateapolitică pînă în 1947: am fost membră P.C.R. din 1947 pînă-n1949, cînd am fost exclusă din partid pentru comportare ne-compatibilă cu un membru de partid. 15. Decoraţii, distincţiişi premii guvernamentale (înainte de 23 August 1944): nu amavut. 16. In ce armată a făcut serviciu, grad, funcţie: nu amfăcut serviciul militar. 17. Dacă a fost prizonier (unde şi cînd):Nu am fost. 18. Dacă a fost în străinătate, unde, cînd şi înlegătură cu ce: La vîrsta de 6 şi 8 ani am fost de două ori cumama mea la Marienbad la cură. 19. Dacă a participat înbande, în organizaţii contrarevoluţionare: Nu am participatîn bande sau organizaţii contrarevoluţionare. 20. Dacă a fostjudecat, cînd, din ce cauze, de cine şi la ce pedepse a fost con-damnat: Nu am fost judecată şi nici condamnată."*Alice Voinescu este arestată la 25 aprilie 1951 pentru parti-ciparea la conferinţele private ale lui Petrii Manoliu. Prindecizia 292/1951 este trimisă pentru 12 luni în colonia demuncă de la Ghencea, unde este ţinută pînă în noiembrie1952. Atunci i se stabileşte domiciliu obligatoriu în comunaCosteşti, regiunea laşi, lîngă Tîrgu Frumos, în 1953, AliceVoinescu scrie un memoriu adresat lui losif Chişinevschi,şeful propagandei P.M.R., membru al Biroului Politic, vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri, „...în prezent, lavîrsta de 68 de ani, mă aflu în această comună, bolnavăde arterio-scleroză şi de inimă, cu tensiunea 26, cu ve-derea extrem de slăbită, departe de familie şi deci lip-sită de orice ajutor, fără nici un mijloc de existenţă, de-oarece pensia nu mi se mai plăteşte din 1951, şi într-ostare de completă deznădejde.în această situaţie disperată, fac apel la spiritul Dv.de înţelegere şi de umanitate şi, întrucît nu mă ştiuvinovată de nici o faptă de natură a justifica măsurilesevere ce s-au luat împotriva mea, vă rog să binevoiţi a31

dispune să se ia în cercetare din nou cazul meu, să mise acorde libertatea de a locui în Bucureşti, unde se aflăşi familia mea şi unde as putea găsi îngrijirile pe care lereclamă starea mea de bătrîneţe şi de boală, şi să mi seredea pensia, care constituie singurul meu mijloc deexistenţă şi la care am dreptul pe baza unei munci ne-întrerupte de 30 de ani ca profesoară de Stat."losif Chişinevschi trimite memoriul la M.A.I., notînd încolţul paginii: „Nicolschii. De văzut ce este cu ea şi pen-tru ce i sa (sic) dat domiciliu forţat." Registratura M.A.I.are data 1953, luna iulie, ziua V. Generalul, adjunct al Mi-nisterului Afacerilor Interne, pune rezoluţia sub memoriu:„Am studiat dosarul din anchetă. Consider că s'a pro-cedat just anulîndui se (sic) pensia. Al. Nicolschi."*„La Cîmpulung urma să tragem la casa în care locuiaDinu Noica, marele prieten şi mentor al lui Mihai (Rădulescu,n.a.), supus atunci, pentru păcatele sale, la un regim de domi-ciliu forţat.Pentru un om ca Noica, cel mai important filozof român înviaţă... avînd cercuri atît de largi de cunoştinţe în capitală,modestul tîrguşor de la poalele munţilor era fără îndoială unadevărat loc de supliciu, mai cu seamă în lungile luni de iar-nă, cînd era obligat să supravieţuiască dînd lecţii particularela mai toate materiile, cu preţul derizoriu de cinci lei ora.Atunci, singura lui bucurie era să «chiulească» cu permisi-unea ori nu a organelor de miliţie, la Bucureşti, invocînd mo-tive «dentare», unde, în afara tratamentelor de rigoare, aveaocazia să se întîlnească cu diverşi prieteni şi admiratori.Tocmai cu ocazia unei asemenea evadări îl cunoscusem sieu acasă la Mihai.Vara însă, procesul era invers: orăşel cu pretenţii de staţi-une climaterică, Cîmpulung găzduia numeroase notabilităţibucureştene, dintre care unele, cum era Mihai, trăgeam încasa locuită de Noica.Veneau atunci, în timpul vacanţei de vară şi copiii săi dinprima căsătorie: Răzvan şi Oana... care, împreună cu doamnaNoica — Mariana — foarte drăguţă şi amabilă, creau o atmo-sferă de adevărată familie...32Unde mai pui că însăşi clădirea avea o alură rustico-me-

dievală evocînd reşedinţa moşierilor de pe vremuri, mai cuseamă datorită unui turn falnic ce se înălţa deasupra tuturorcaselor dimprejur, iscat fără doar şi poate de orgoliul şi ima-ginaţia romanţioasă a primului proprietar.

«Pierre din CîmpulungAugustei la Bucureşti27 august 1953Dragii mei,Mă aflu în clădirea unei pensiuni particulare, după omasă bună şi gustoasă şi mă gîndesc ce să fac în timpul după-amiezii...Am călătorit foarte bine într-un minunat vagon de clasa adoua, aproape gol. Ajunşi la Cîmpulung, ne-am instalat laoarecare distanţă de centru în — n-o să credeţi — într-unturn! Pentru a intra înăuntru trebuie să urci o scară în spiralăpînă la etajul al treilea al turnului, iar în cameră intri printr-otrapă de sub duşumea, în toate cele patru părţi sînt ferestre şio vedere nemaipomenită!Azi am făcut baie într-un rîu care curge la capătul grădiniinoastre. E bine!»[...] Prin urmare, tocmai mie şi lui Mihai ne-a fost hărăzitsă locuim în camera din vîrful turnului!... Asemenea unuimicrocosm închis în sine, camera nu avea sobă, neputînd filocuită decît vara. în schimb, avea patru geamuri îndreptatecătre cele patru zări ale Muscelului...Fiind vară, Dinu Noica avea puţine lecţii şi-şi ocupa maitot timpul la una din scrierile sale de inimă — Anti-Goetlie —sau discutînd cu prieteni, în speţă cu Mihai şi cu Ionel Crăi-făleanu, pe care abia mult mai tîrziu am aflat că-l chema defapt Alecu Paleologu, numele de împrumut venindu-i de laun buletin de identitate fals, sub care se ascundea de urmă-rirea Miliţiei...în zilele însorite mergeam cu tot tribul la scaldă într-unuldin cele două rîuri «al Doamnei» şi «al Tîrgului» ce curgeauprin preajmă, de o parte şi de alta a casei. După căldurile şiplictisurile bucureştene, era o viaţă cu adevărat paradiziacă...33

Iar altă dată am participat la o seară culturală la care sestrînsese mai multă lume, iar doamna Mariana a servit chiaro vagă trataţie, seară în cursul căreia Mihai a dat citire unuireferat al său cu subiect muzical, iar Dinu Noica a prezentatultimul său capitol scris la Anti-Goethe..." (Petre Sirin, Casteleîn Spania, amintiri, manuscris inedit, pp. 234-236)*„31 august 1953Mare bucurie vizita lui Dinu Sighirean. Venise pentru 24de ore. Dar bucuria a durat pînă la ora 4.00, cînd a fost luat detrei membri ai securităţii. Am retrăit scena din 25 aprilie cumine. Am tremurat interior cînd l-am văzut plecînd şi cu cîttrecea vremea creştea panica în mine. îmi făceam tot felul degînduri. Din fericire, oameni serioşi — deşi străini — m-auconvins că nu i se poate întîmpla decît o scurtă reţinere etc.Nu-mi găseam locul — m-am rugat intens şi am făgăduit sănu mai bombăn dacă se întoarce. Pînă diseară s-a şi întors.Era rece — a ploaie —, eram obosită frîntă de zbucium şi el,bietul băiat şi coana Profira, care se îngrozise şi ea, după oraşase şi fuma! Bine că a trecut. Ieri dimineaţă o vreme splen-didă — am fost la Biserică, i-am arătat-o lui Dinu — l-au cu-noscut prietenii — am primit primii struguri (sfinţiţi) — das-călul mi-a dat flori «sfinţite» — acasă ne-a fotografiat — atrecut vremea prea repede! conversaţia bună în livadă —mi-a citit poezii foarte frumoase — foarte autentice, bogate şiadînci — şi a sosit şi ora plecării — am simţit că iar se rupeceva în mine — am plîns cu foc. Apoi l-am acompaniat pedrum — a fost primit într-o căruţă — ne-am salutat îndelungpînă căruţa a dispărut la o cotitură." (Alice Voinescu, Jurnal,caiet XXVII).*Dinu Sighirean se afla în domiciliu obligatoriu la Cîmpu-lung din martie 1949, ca moşier expropriat. Plecarea lui dinoraş, ca şi vizita făcută altei persoane aflate în domiciliu obli-gatoriu (D.O.) erau interzise. Vizita aceasta este clandestinăşi plină de riscuri. De Dinu Sighirean Mircea Eliade îşiaminteşte în 1976, cînd cumpără într-o librărie din ParisSalammbo de Flaubert... „Luînd-o în mînă, m-am regă-sit deodată în acea vară, 1921 sau 1922, la Gara de34Nord, urcînd într-un vagon clasa a III-a a trenului de

Constanţa, peste măsură de cald. Mă duceam la moşiaprietenului meu Dinu Sighireanu, în Bărăgan (halta senumea de altfel: Sighireni). îmi tot scrisese, invitîn-du-mă să petrec o săptămână la el [...] Am regăsit deo-dată, în această librărie din faţa funicularului Mont-martre — arşiţa, praful, mirosurile (de pepene roşu, debraga şi alviţă, şi altele, pe care nu le-am mai recunos-cut. ..) din vagonul meu de clasa a IlI-a. Luasem cu mi-ne mai multe cărţi — dar am scos din geantă Salammboîntr-o ediţie în pînză albastră [...] Mi-am amintit de bă-trînul cu tabachera aurită, de o elevă de la Şcoala de se-ricicultură de undeva, în Bărăgan, de soldatul care starezemat cu coatele pe fereastra deschisă. La Sighireni,una din surorile lui Dinu (ambele surori făcuseră liceulNotre-Dame de Sion) m-a întrebat a doua zi: de cîte oriai citit prima frază?" (Mircea Eliade, Jurnal, EdituraHumanitas, 1993, p. 254). La data acestei amintiri spon-tane, Dinu Sighirean nu mai era. A murit în 1961, în închi-soare, în acelaşi an cu Alice Voinescu pe care o vizitase te-merar în domiciliul ei obligatoriu din satul Costeşti, de lîngăTîrgu Frumos, într-o zi de sflrsit de vară, 1953.*Maria Noica Erau între ei acolo la Cîmpulung şi s-au aco-modat. Era foarte agreabil.Mă duceam acolo din cînd în cînd. Bebe mai venea şi el laBucureşti clandestin. Ei mîncau toţi la un fel de cantină. Seîntîlneau, erau veseli, bine dispuşi, jucau bridge. Credeau călucrurile nu au cum să nu se schimbe. Credeau că e ceva pro-vizoriu, pentru scurtă vreme, între timp grupul s-a mărit, înafară de băieţii Noica, mai era Radu Rosetti cu nevasta şi co-piii. Apoi Şarlot Rosetti cu nevasta lui, era Lulu Lambrino (peurmă a venit şi nevasta lui în domiciliu obligatoriu). EraNoelle, născută Romalo, şi cîţiva localnici: un domn Gane, fa-milia Paul care avusese moşii acolo. Fuseseră scoşi din casalor şi trăiau într-o casă ţărănească.S. T. Din ce îşi cîştigau existenţa?M. N. Primul care s-a angajat a fost Bebe. La alimentareacu apă a Cîmpulungului. Lulu Lambrino şi Bebe s-au angajatca muncitori acolo. Un inginer, Decebal şi nu mai ştiu cum,35

şi-a dat seama că Bebe e priceput la construcţii. Bebe făcusedoi ani de inginerie la Paris. S-a întors în ţară cînd s-a îmbol-năvit tatăl lui. A luat aici o licenţă în drept, ca sa aibă una, dars-a ocupat de agricultură. A fost făcut şef de echipă la Cîmpu-lung, la apă. Cînd s-a terminat şantierul ăla, s-a angajat la ocooperativă, „Arta lemnului". Erau reparaţii de case, lucruridin astea. A dat un examen pînă la urmă şi a devenit tehni-cian constructor.S. T. Ceilalţi unde lucrau?M. N. Dinu dădea meditaţii. Se găsea de lucru numaivara. Se duceau la făcutul marmeladei, se duceau la triatulfructelor, la făcutul lădiţelor. Mergeau lacovache Noica siAndrei Noica. Singurii care aveau un post mai bun au fostŞarlot Rosetti şi Radu Rosetti care erau ingineri. Şarlot lucrala minele de cărbune ca inginer. Cînd Bebe a fost dat afară dela cooperativă, s-a angajat şi el la mine ca un fel de tehnician.A apărut unul care a întrebat: „Cum de a fost angajat Noicaaici? La ei venea regele la masă. Avea cuţite şi furculiţe dinaur!" Bebe a trebuit să plece de la mină. A plecat în huiduieli.Radu Rosetti lucra la fosta fabrică de avioane, transformată înfabrică de maşini. Bebe a plecat apoi la un şantier de la Piteşti.Pleca noaptea la trei ca să ia trenul. Uneori se întorcea seara,altă dată nu. Avea nişte prieteni la care dormea, în 1959, totacest grup alcătuit din inşi aflaţi cu domiciliu obligatoriu laCîmpulung, a fost arestat.Procesul a avut loc la Piteşti, mai tîrziu decît cel de laBucureşti, şi cu pedepse mult mai mici. Maxima condamnarea fost 10 ani. Zece ani a avut Lulu Lambrino, Şarlot Rosetticred ca a avut 8 ani, Radu Rosetti, care era arestat pentru adoua oară, tot 8 ani. Numai la Bucureşti au fost condamnăride 25 de ani. Ştiu că s-a dus la Piteşti Ioana, fata lui Lulu Lam-brino. S-a dus la proces şi a putut să intre în sală. S-a mai dus,cred, şi Lenuţa Zarifopol, mama lui Alecu Paleologu, crezîndcă poate afla ceva despre băiatul ei. A asistat şi ea la proces şimi-a povestit. lacovache s-a ţinut foarte demn. La un momentdat, preşedintele l-a întrebat: De ce nu ai donat pămîntul? Lacare el a răspuns: Dar dvs de ce nu vă donaţi surtucul unuicerşetor? Tot în lotul acela a fost şi Dinu Sighirean, care a mu-

rit săracu' în închisoare, probabil de o embolie. Toţi au fostarestaţi la Cîmpulung şi judecaţi la Piteşti, în afară de Dinu siBebe, care au fost trecuţi în lotul de la Bucureşti.36*„14 iulie 1952într-una din zile, ducîndu-mă la dînsul şi bătîndu-i în pe-retele camerei ca de obicei, a ieşit şi, fără să mă lase să intru,îmi spuse cu zîmbetul său sfios pe buze că-i pare rău, dar numă poate primi, dat fiind că e cineva la dînsul şi că mă roagăsă revin a doua zi.Am plecat fără să cer explicaţii [...] în primul rînd nu pu-team să înţeleg despre ce putea fi vorba? [...]O dată cu zorile am început să număr clipele pînă cînd asfi putut pleca... [...] Fără să mai aştept ora stabilită. Am adu-nat cuprins de turbare cele cîteva cărţi ce le aveam de la dîn-sul şi am alergat pînă în strada Spătarului... Iar cînd mi-adeschis uimit, i-am azvîrlit cărţile în braţe şi am răcnit că to-tul, totul s-a terminat, că nu aveam ce să mai caut acolo, căplec şi că nu mă voi întoarce niciodată! [...] Mihai m-a căutatcît de curînd şi mi-a explicat că nu aveam nici un temei să fiugelos. Si, cu toate că ar fi preferat să nu intre în detalii, mi-amărturisit că era vorba de un prieten al său — Ionel Crăi-făleanu — care, dat fiind că risca să fie arestat, se ascundeaundeva în provincie. Iar în ziua cu pricina venise în ascuns laBucureşti şi urma să se întîlnească cu soţia lui, pe care n-omai văzuse de mult, acolo la el, la Mihai... (Răduîescu, n.a.)"(Petre Sirin, Castele în Spania, pp. 160-161)*APROBŞeful Direcţiei Regionale M.S.S.CONCLUZIA26 mai 1953STRICT SECRETOraşul BucureştiVăzînd materialele existente la dosarul Nr. 6435 asupralui DINU CONSTANTIN PILLAT, născut la 20 Nov. 1922 în Bucu-reşti, fost moşier şi proprietar de imobil, cu domiciliul în str.

I. Tăruşanu Nr. 6 şi a familiei lui, care se compune din ...Soţia, PILLAT CORNELIA, născută la 22. 02. 1921, fiica luiGHEORGHE şi ECATERiNA, casnică. PILLAT MONICA, născută la 8octombrie 1947.37

AM GĂSIT:PILLAT CONSTANTIN DINU a posedat 100 de ha moşie la Corn.Miorcani, Raionul Dorohoi care a fost expropriat şi unapartament în imobilul din str. Olga Bancic Nr. 9 care a fostnaţionalizat, în trecut a făcut parte din P.N.L. şi a trăit înanturajul familiei BRÂTIANU şi alţi conducători ai P.N.L.-ului.în prezent nu ocupă nici o funcţie şi se întreţine din vînzareaa diferite obiecte acumulate din trecut.Ţinînd cont de cele expuse şi conducîndu-mă după Decre-tul Guvernului din.........AŞ GĂSI DE CUVIINŢĂ:l / PILLAT CONSTANTIN, PILLAT CORNELIA, PILLAT MONICAsă fie dislocaţi la locul cu domicilii speciale.2/ Dosarul de dislocare să fie înaintat spre examinareColegiului Special de pe lîngă Ministerul Securităţii Statuluidin R.P.R. în vederea aprobării (confirmării) hotărîrii luate.Lucrător operativ,gradul Lt. ss indescifrabil.*„8 martie 1953...ce mari evenimente în trei zile! Nu ştiu ce poate însem-na moartea lui Stalin pentru evenimentele politice — dar opresimţire a mea se întăreşte în aşteptarea Păcii generale. Arfi şi timpul. Am constatat azi, la slujbă, că nu s-a răspuns lacuvîntarea preotului cuvîntul creştinesc. Eu i-am spus dedouă zile tot timpul, căci orice resentiment se topeşte în faţamorţii [...] M-am apucat să traduc finalul din Faust..." (AliceVoinescu, Jurnal, caiet XXVII)38 SALOANE, CENACLURI„1952-1959... vuietul şi zarva, în panica şi hărţuiala anilor '50, care înBucureşti însemnau pentru atîţia alţii dintre locuitori evacu-ări din case, cozi începînd de cu noapte, alergături fără sfîrşitsi fără noimă la sediile Oficiului de închiriere, inutile străda-nii de a găsi un post, drumuri de la un serviciu de cadre laaltul (orele de audienţă fiind în general de la două la trei, iarcele pentru pîndirea şefilor la oficiile de închiriere între patruşi cinci dimineaţa), autobiografii pe zeci de pagini, referinţe,retrăiri ale trimiterilor de la Ana la Caiafa [...]. Pentru alţiiBucureştiul era ascunderea, teama de scrisori, de vecini, deprieteni şi duşmani, de noapte şi de zi..." (N. Steinhardt, Jur-nalul fericirii, p. 194) . •

*Sandu Lăzărescu :Toată povestea a început în 1952, cîndam fost internat în sanatoriul de la Sinaia împreună cu DinuPillat, pe care-l cunoşteam de mult, din 1947-1948. Fusesemşi la el la casa bătrînească din strada Pia Brătianu. Murise decurînd Pillat bătrînul, iar el avea un cerc literar din care fă-ceau parte Monica Lovinescu, Lake Morcovescu şi alţii. M-amîntîlnit cu plăcere cu el la Sinaia, unde am petrecut ceasurifoarte agreabile. Printre altele mi-a vorbit cu entuziasm de-spre opera literară a doctorului Voiculescu, aflat în plină efer-vescenţă, în toamnă, fiind expediaţi din sanatoriu pentru cănu eram muncitori, ne-am întîlnit la Bucureşti, unde l-amrecunoscut pe doctorul Voiculescu. Spun l-am recunoscut,fiindcă el fusese unul dintre medicii copilăriei mele. Ne cu-noscusem cînd eu aveam şase ani, îi cunoştea pe părinţii mei.39

Am fost, bineînţeles, entuziasmat de literatura lui, şi de po-ezie şi de proză. A fost o redescoperire. Ne întîlneam o datăpe săptămînă sau două, fie la el acasă, fie la Dinu Pillat, fie ladoctorul Radian, fie la mine. Am petrecut ore nemaipomenitde frumoase. Aşa că nu regret nimic.*MSSCătre,— C.3 —Nr. 727/18270522 iunie 1953OBIECTULInvestigaţii asupra numituluiPILLAT CONSTANTIN Cerutecu nr. 10439 din 9.VI. 1953— PILLAT CONSTANTIN zis Dinu [...]Părinţii sus-numitului sunt foşti moşieri, tatăl a fost şi scri-itor şi în prezent este decedat.Tatăl său a avut în Bucureşti un imobil pe str. Nicolaelorga nr. 8 cu cea 10 camere, în prezent naţionalizat.Cel în cauză a primit de la mama sa un imobil pe str. OlgaBancic 9 compus din cea 20 de camere, în prezent naţionali-zat. A avut 50 ha pămînt arabil în corn. Miorcani-Botoşani, înprezent expropriat, o vie suprafaţă de 2 ha şi un conac la Ste-făneşti, în prezent naţionalizat.în prezent nu are nici un fel de profesie, trăind din vîn-zarea lucrurilor şi fiind ajutat de rudele sale, ce nu au putut fiidentificate.Cel în cauză este nepotul lui Brătianu.în trecut nu a reieşit să fi făcut vreo politică.Soţia sa are un frate, anume Filipescu Mircea Mihail, in-giner, plecat în Austria din 1940.Cu sus-numitul locuiesc: Pillat Cornelia, soţie, fiica luiGheorghe şi Ecaterina, născută la 22 II. 1921 în Bucureşti, de-senatoare la Şc. Tehnică Sanitară din str. Pitar Moş.Maior de securitatess Dinescu V.It. major de securitatess Iavorschi Gh.40*

Cornelia Pillat :Cred că eram supravegheaţi de ani de zile.Cînd a venit Dinu din închisoare, în 1964, primul lucru pecare l-a spus a fost că timp de 4 ani telefonul nostru a fost as-cultat. Dinu era un mare vorbitor la telefon. Avea foarte mulţiprieteni, era foarte spontan, îi plăcea să vorbească cu prieteniilui. Erau nişte oameni liberi, care nu aveau noţiunea perico-lului. Asta a fost. Şi nu numai atîta. Erau nişte oameni direcţi.Nu că aveau curaj, aşa erau născuţi, educaţi.S. T. Bine, dar au văzut în jurul lor dispărînd oameni. Aufost sute de mii de arestări. Fuseseră multe procese. Mediulfostelor elite era un teren favorit de vînătoare pentru Securi-tate.C. P. Ei nu erau născuţi cu acest sentiment al fricii şi nu seputeau schimba. Poate că unii erau ambigui, îşi însuşiserăacest fel de a fi, duplicitar. Dar numai acolo unde lucrau, însocietate, acolo erau ambigui. Dar nu cu prietenii. Aveau ocompletă încredere unii în alţii. Noi făceam parte dintr-o foar-te mare familie. Nu erau numai mama mea, soacra mea, co-pilul meu. Noi trăiam într-o casă cu toţii. Erau şi ceilalţi, ce-naclurile de la Barbu Slătineanu, de la doctorul Voiculescu,de la noi din casă, prietenii Vladimir Streinu, Voiculescu,părintele Anania, Sandu Lăzărescu... noi toţi formam o marefamilie, aveam un anumit tip de comportament. Dinu pre-lungea astfel viaţa pe care o trăise tatăl său înainte de venireacomunismului. Noi nu eram contaminaţi, în casa soacră-mii,după moartea lui Ion Pillat, Maria Pillat a continuat să ducăaceeaşi viaţă. Nu mondenă; ea continua viaţa pe care o duse-se cu soţul ei, prin prietenii lor. Duminica erau la noi la masăsoţii Teodoreanu, Cella Delavrancea... Nu toţi o dată, perînd. Mai veneau Ion Zamfirescu cu Marioara Romicescu,Vianu, Ştefan Neniţescu. L-am cunoscut pe Horia Furtunăcare era bătrîn. Eu m-am căsătorit cu Dinu în 1944, Ion Pillata murit în '45. Am trăit în acei ani viaţa care fusese înainte cuIon Pillat. Dinu se născuse în această atmosferă. Oameniiaceştia erau extraordinari pentru că aveau cultură, aveau oţinută intelectuală, continuau o tradiţie. Trăind între ei nuputeam fi altfel. După ce noi am părăsit casa Pillat — care afost invadată de diferiţi străini — lucrurile au continuat încasa lui Barbu Slătineanu.41

S. T. Ce erau aceste cenacluri-întîlniri din casa lui BarbuSlătineanu?C. P. Nu se discuta politică. Situaţia noastră era sub o apă-sare inexorabilă. Asta era în afară de viaţa noastră. Ştiam căexistă. Dar noi evadam în casa Slătineanu. Doctorul Voicules-cu începuse, încă din 1946, seria povestirilor, care — vă închi-puiţi — erau extraordinare, începuse sonetele. Poate că noi levedeam aşa extraordinare şi pentru că atmosfera de atunciera imposibilă. Erau o evadare. Barbu Slătineanu scria aven-turi în genul lui Walter Scott. Mai veneau acolo VladimirStreinu şi Şerban Cioculescu cu soţiile. Veneau Alice Voines-cu, Miza Creţeanu, Mioara Minulescu, eu cu Dinu, părinteleAnania, şi mai era Andrei Scrima, pe care doctorul Voicules-cu îl invita mai mult singur. Mai eram şi noi, cei la o altăvîrstă, Sandu Lâzărescu, părintele Anania, Dinu şi cu mine,aveam cam 30-31 de ani. Ceilalţi trecuseră de 50.*„12 octombrie 1954Scrisoarea lui Dinu N. (Noica, n.a.) mi-a adus bucuria con-tactului cu spiritualitatea intelectuală. Ca şi aceea de a trăi caun izvor de adevăr şi de bine. Aş vrea să-l merit." (Alice Voi-nescu, Jurnal, caiet XXIX)*„Eu, Lt. major CRĂCIUN IOSIF, am interogat în calitate deanchetator penal de securitate pe arestatul SLĂTINEANU BARBU,născut la 14 iulie 1895 în Franţa-Paris, de cetăţenie şi naţiona-litate română, neîncadrat, ca studii are Politehnica din Miin-chen, fost colonel în armata burgheză, în prezent profesorconferenţiar la Academia de Belearte «N. Grigorescu», căsă-torit, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Obedenaru nr. 3,tatăl, Alexandru, fost rector al Universităţii din Iaşi, a avut100 ha, pămînt (fermă la Otopeni), mama, Irina, casnică. Afost decorat cu «Steaua României» şi «Coroana României»1916-1917, precum şi o decoraţie poloneză şi una italiană.Serviciul militar satisfăcut.în armata romînă a ajuns în 1946, cînd a fost scos, la gra-dul de colonel, director al Direcţiei Muniţiilor din Ministerulînzestrării Armatei, în străinătate a fost în 1919-1920 în Italia,ajutor de ataşat militar la legaţia romînă de acolo; 1928-192942în Franţa şi Anglia pentru vacanţă; 1931-1932 — Turcia pen-

tru studii; 1913-1915 Munchen pentru studii; 1935-1937Cehoslovacia şi Polonia pentru studii personale." (Procesulverbal de interogatoriu luat „învinuitului" Barbu Slătineanula 8 septembrie 1959 între orele 10,30 şi 14,15, de anchetatorulpenal de securitate It. major Crăciun Iosif, n.a.)*S. T. Vă întîlneaţi întîmplător?Cornelia Pillat: Nu. Deloc întîmplător. Barbu Slătineanufăcea invitaţiile. Ne mai întîlneam la doctorul Voiculescu du-minica. Duminicile coboram (casa noastră a fost dărîmată,Casa Poporului este o parte în curtea casei părinteşti), ajun-geam în strada dr. Staicovici. Acolo eram invitaţi mai mulţi.La doctorul Voiculescu mergeam mai mult noi, cei tineri. LaBarbu Slătineanu veneau cei de vîrstă lui mai mult. Dar neinvita şi pe noi. Şi dr-ul Radian a fost o dată. Sandu Lăzăres-cu nu mai ţin minte dacă a fost. Şi în casa lui Ionel Teodorea-nu. Casa lui Teodoreanu era într-o fundătură de pe stradaRomană, o casă veche boierească. Veneau doctorul Suhăţea-nu, Cella Delavrancea, Florica şi Marica Musicescu, Al. Phi-lippide şi Smaranda Atanasiu. Ionel era un om strălucitor şica vorbitor, şi ca avocat, şi ca scriitor. Toţi aşteptam să treacăacest flagel, regimul comunist. Vă închipuiţi ce frumos era încamera cu cărţi a doctorului Voiculescu. Noi strînşi acolo şicitind. Fiecare sonet ni l-a citit întîi nouă. Pentru că eram ti-neri şi voia să vadă ce impact are opera lui asupra noastră.*Vasile Voiculescu a fost arestat la 5.08.1958 (avea 74 de ani)pentru „uneltire contra ordinii sociale". A fost judecat în ca-drul lotului „Alexandru Teodorescu şi alţii" mai cunoscutsub numele „procesul Rugului aprins" de la mînăstirea An-tim. Sentinţa 125/1958 a Tribunalului Militar al regiunii a2-a Bucureşti îl condamnă la 5 ani munca silnică şi confis-carea averii. A fost pus în libertate la 18.04.1962 prin Decre-tul nr. 2291/1962. Moare la 26 aprilie 1963.*Barbu Cioculescu :în '50 societatea era gata nivelată, pen-tru că operaţiile de izgonire din casă, de naţionalizări, se ter-43

minaseră. Prin '50 de fapt nu mai avea nimeni nimic, afară delefuri mici. Mărfurile fiind rare, puţine, şi dorinţele pieriseră.Lumea trăia spartan, şi toată clasa asta în mijlocul căreia tră-iam eu trăia din vînzări. Vindea orice: veselă de argint, uniiaveau 25 de kilograme de argint în veselă, au vîndut linguriţăcu linguriţă; o maşină de scris, o blană de lup la palton. Mo-bile nu mai zic, mai cu seamă că, izgoniţi din casă, depusese-ră aceste mobile prin garajele unor cunoscuţi. Cele care erauîn bună stare se duceau la Consignaţia şi plecau în străinăta-te. S-a vîndut foarte mult mobilier pe piaţa occidentală, prinstat, bineînţeles, şi pentru stat. Au rămas ciurucurile şi piese-le desperecheate. Anecdota zice, Iţic şi cu Moriţ. Ce mai faceMoriţ? Comerţ de mobile. A, o duce bine. Nu, deocamdată îşivinde mobila din casă. în anii aceia tata a trăit din anticariat.Vindea cărţi, documente, acte, manuscrise; şi-a vîndut colec-ţiile. De exemplu, a vîndut Academiei manuscrisul piesei luiCaragiale O noapte furtunoasă pe l 000 de lei, o leafă de atunci.Ca să nu ajungă în cine ştie ce mîini de rechini. Avea una dinfoarte rarele gravuri, portretul lui Mihai Viteazul, făcut întimpul vieţii domnitorului, de Zadler. Tirajul nu putuse de-păşi, la anul 1600, l 000 de bucăţi. A trebuit să-l vîndă. Aveao icoană rusească, un triptic de campanie, pe care l-a dăruitambasadorul sovietic la Bucureşti în '37, lui Titulescu, cînd sefăcuse înţelegerea româno-sovietică. Era un obiect de mareartă din şcoala Stroganov, secolul şaisprezece. L-a vîndut Mu-zeului de Artă, tot aşa, pe o sumă de nimic. Avea scrisori dela Eminescu... Deschisese un mic anticariat pe acea limbă depămînt care coboară vizavi de Palatul Telefoanelor, dar la unmoment dat anticariatele particulare s-au închis. I s-a luat ast-fel un mod de existenţă. A încercat să găsească un post de ar-hivar la Patriarhie, dar Vlădescu Răcoasa, ministrul de atunci,i-a spus: nu e momentul. Tata a spus: ăsta e un prost. Mitro-politul cu care vorbea i-a spus: cum puteţi să spuneţi lucrulăsta? dar bucurîndu-se aşa, popeşte, că nu-l înghiţea. Păi, zicetata, capul meu contra 600 de lei pe lună, face. Eu aveam sin-gura cartelă, de hrană şi îmbrăcăminte, din casă. Deci singurapîine care putea fi cumpărată. Cu toate astea, atmosfera încasă nu era deprimantă.La noi, în casa asta unde vorbim acum, se ţinea un cena-clu. A început prin '52, înainte de moartea lui Stalin. Noi ocu-pam două camere, casa are şapte, în hol dormeau ai mei, în

birou eu. Veneau şi se fuma pînă noaptea tîrziu. Era o lume44foarte curioasă care frecventa. Era un rus porucic, moşier carea scris un volum de amintiri din Basarabia, venea la noi şi lecitea. Venea Petre Ghiaţă, care scria medalioane de oameni po-litici pe care-i cunoscuse ca vechi liberal. Fusese pe lîngă IonelBrătianu, pe lîngă Duca s.a.m.d.. Era un avocat, Cantuniari,fusese avocatul Băncii Naţionale. Venea George (Giacă) Bor-neanu, care lucrase în contraspionaj. Fusese şi proprietarulbarului Melody, pentru că acolo se adunau fel de fel de per-soane interesante pentru spionaj/contraspionaj. Era un omfoarte deosebit, care scăpase de puşcărie dîndu-se erou de la23 august. O chestie mirobolantă, care a fost crezută; imediats-a pensionat şi s-a dat la fund. Era holtei, zilnic la Capsa, undeera servit de 25 de ani. Ţinea o dietă strictă. Comanda numaiorez fiert, pe care i-l aducea într-un bol de argint chelnerul.Mai venea Beldie, care citea din jurnalul lui care-i plăcea multlui tata. Profesorul Beldie a fost secretarul la Ideea europeană alui Nae Ionescu şi era foarte vitriolant la adresa lui şi a luiTudor Arghezi. Mai veneau şi alţii, întîmplător. Se făcea unfum de ţigară proastă îngrozitor, care nu ieşea niciodată dincamera aia. Sîmbăta şi duminica mă culcam către patru-cincidimineaţa. Mai venea Streinu, foarte des, în vizită. Acest cena-clu nu a fost cercetat niciodată. Nu era nominalizat ca un ce-naclu, se desfăşura ca nişte întîlniri întîmplătoare, la ocazii."*„Ianuarie 1955Orele 14. Telefon al părintelui Mihai. Sunt convocat laorele 16 [...] în odăiţa-hol din casa parohială a Schitului gă-sesc lume multă de tot, numai cremă şi elită. Mă lămuresc în-dată asupra temei reuniunii. Părintele Cleopa, spiritualul mî-năstirii Slatina, călugăr de origine ţărănească şi cu reputaţiede sfînt, sade pe scaunul oaspetelui... Părintele Cleopa destulde tînăr, simplu, vorbitor înlesnit, cu privire blîndă, părul şimustăţile foarte negre, şi purtare serioasă. I se pun tot felul deîntrebări şi răspunde la toate nu numai cu multă răbdare şidreaptă socotinţă, dar şi cu vădită atenţie, reflectînd îndelung.Codin Mironescu, Todiraşcu, Pillat, Alice Voinescu, MihaiMusceleanu, doctorul Voiculescu, Alexandru Duţu, mulţi ti-neri cu ochi aprinşi şi calzi ascultă răpiţi [... ] Se stă pînă tîrziude tot, de parcă somnul, odihna, oboseala, treburile, orariile

n-ar exista..." (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, p. 147)45

„7 februarie 1955...Azi am avut o imensă bucurie spirituală: am ascultat peVladimir Streinu citind trei acte din traducerea la Hamlet. Euimitor ce direct, ce nobil, ce frumos l-a oglindit pe H. în lim-ba românească. E ceva congenial cu originalul! [...] Ce bine esă simţi cum saltă nivelul cultural al neamului, pînă la cul-mile cele mai înalte — să constaţi că limba noastră, frumoasăîn aspectele ei patriarhale, cu cuvintele crescute de veacuri,poate cuprinde atît de desăvîrşit în limitele ei actuale nemăr-ginirea geniului universal. Ca şi colosalul sonet (154-159) allui V. Voiculescu, de dimensiuni impresionante. şi aceastătraducere e dovada că limba noastră s-a copt la vîrsta uneimaturităţi culturale. Pe sub praful şi mîlul vieţii noastre săra-ce şi meschine, creşte o vegetaţie bogată, plină de sevă nouă.Am întrevăzut azi — cu inima, dar şi cu spiritul critic — rolulpe care-l are de preluat neamul nostru în lume... de a umani-za un Occident prea abstractizat." (Alice Voinescu, Jurnal,caiet XXX).*„Dar revenind la Anul Domnului 1955 — de care se legaumulte aşteptări — de la «destinderea» care a durat prea puţin,întreruptă de revoluţia ungară, dinamica evenimentelor numi-a dat răgazul de a aşterne pe hîrtie inactualităţile enumera-te, deşi euforia demolărilor hruşcioviene la cel de-al XX-leacongres moscovit a făcut ca în Bucureştiul destins să înflo-rească saloanele literare şi scrierile de sertar. Frecventam cuasiduitate, împreună cu Alexandru Paleologu, Mihai Rădu-lescu şi Irina Eliade, salonul literar ţinut de Fatme Magheru.Apoi cel ţinut de Florica Tabacovici, la care mai veneau Ser-ban Cioculescu, Dan Botta cu Dolores, Emanoil Ciomac, Ni-colas Kreţulescu şi Ilinca Scerbacev." (Paul Dimitriu, Exerciţiide memorie, Editura Fundaţiei Culturale Române, p. 38)*„30 mai 1955[...] Conversaţie în jurul evenimentelor zilei: întrevedereadin Belgrad (între Hruşciov şi Tito, n.a.). în mine se întăreşte46convingerea că ne îndreptăm spre un happy-end. Viena a fostînceputul.18 iulie 1955Totul se contopeşte într-o aşteptare de lumină. Acum m-a

chemat la telefon E.S.P.L.A. îmi încredinţează spre control tra-ducerile din Lessing ale lui Blaga. înseamnă că au încredereîn mine şi ca o cunoscătoare de limbă germană, şi ca cinsteintelectuală. Mă bucură. E o muncă modestă, obscură, darnu-mi displace [...] Ieri la dejun la M. J. (Mihail Jora, n.a.) —(făcut) academician. Am avut impresia că-i foarte mulţumit.Jocul cu insigna de aur era al unui copil satisfăcut că i serecunosc meritele [...] Sosirea «demnitarilor» emoţionantă.Zilnic aflăm liberări noi, dar, din nefericire, vestea morţii luiGheorghe Brătianu, [...] prezumţia dispariţiei altor prietenibătrîni e foarte dureroasă.19 iulie 1955Vestea stării nenorocite a celor întorşi de la Sighet, moar-tea multora, lipsa totală de ştiri de la alţii ne întunecă soarelenădejdii ce ar trebui să lucească acum.24 iulie 1955...Cu toată încrederea că dreptatea trebuie să triumfe,citind comunicatul ultim de la Geneva, nu pot să nu constatcă cei mari păşesc peste viaţa celor mici cu destulă dezinvol-tură. Nu mă îndoiesc că problema noastră s-a pus şi că a fostchiar apărată de Occident — dar pesemne, pentru interesemai largi, am fost iar sacrificaţi — adică lăsaţi să mai răbdămîn lipsuri şi spaime. Ţin piept celor «dezumflaţi», dar în minesînt totuşi dezamăgită. Nu acuz — ca alţii —, înţeleg că ceicare nu ştiu ce e mizeria nu-si pot închipui că zeci de mii —sute de mii de oameni trăiesc cumplit de greu şi că ei care sîntliberi nu pot realiza ce suferă cei din puşcării, umilinţa, de-pendenţa care degradează pînă a atinge şi nădejdi şi doruri îngeneraţiile tinere. Ca să nu mai vorbim de durerea sfîşietoarede a vedea cum, puţin cîte puţin, mulţi din cei în al căror ca-racter credeam «se lasă atraşi» şi fără să ştie trec de partea ce-lor tari, uitînd de suferinţele celor slabi. Azi am susţinut cuputere că totul va fi bine, că lucrurile se vor îndrepta spre odestindere. Nu ştiu de ce acum, în timpul rugăciunii, mi s-astrecurat în minte îndoiala... Oare românii care luptă pentruliberarea ţării în Occident ce vor fi simţind acuma? Ce fericităe Austria! [...]47

30 iulie 1955[...] Trec zilele vertiginos. Mă otrăvesc discuţiile în jurulGenevei, îmi relevă inconsistenţa sufletească a celor mai mulţi,care se mişcă, frunze în vînt. Constat la cei «superiori», carenu vor să-şi mai facă «iluzii», un orgoliu care îi înăbuşă şi letaie orice drum spre mai bine. Recunosc că nu trebuie să te re-fugiezi orbeşte în nădejdi iluzorii — gest comod şi leneş de ate scoate din orice răspundere, din actul suferinţei, dar trebuieeroismul acceptării unei realităţi pe care nu o poţi înţelege,care contrazice nevoile tale de bucurie. Lucrez la confruntăride traduceri — îmi place — sînt oarecum utilă.17 sept. 1955[...] Acum întîlnirea de la Moscova. Nu ştim tot. Pe de oparte ne dezumflăm, pe de alta ne hrănim cu iluzii şi imagi-naţie. Totuşi cred într-o destindere, dar simt că întoarcerea lanormal e foarte lentă — panta aproape nesimţită. Mă cuprin-de şi pe mine depresiunea generală. Am fost la expoziţia Lu-chian, Tonitza. Frumos [...]20 sept. 1955Atmosfera politică stagnantă. Am impresia că totuşi este odestindere lentă. Liberarea prizonierilor germani ca şi a deţi-nuţilor din U.R.S.S. sînt evenimente importante, dar lumea eprea obosită ca să sesizeze sensul lor. Caut în jurul meu oa-meni care să vibreze puternic, să ajute viitorul să învie."(Alice Voinescu, furnal, caiet XXIX)*„Cenaclurile literare aveau loc întîmplător la Noica C-tin,o dată pe lună sau la două luni. Uneori se mai întîmpla să maifie cineva: Scarlat Rosetti cu doamna, o dată l-am văzut pelacob Noica, o dată pe Radu Rosetti şi Lambrino Ion, mai rarMavrodineanu. Toţi erau foşti expropriaţi şi cu domiciliuobligator în Cîmpulung.în timpul verii venea şi Mihai Rădulescu, Strelisker Bea-trice, Nicu Steinhardt tot în anul 1954. Enescu Theodor la fel,acolo l-am cunoscut.Afară de aprecieri defavorabile la anumiţi scriitori dinR.P.R. nu-mi amintesc ce s-a spus. Pe unii îi apreciam, pe alţiiînsă le suspectam şi buna-credinţă. Discuţiile purtate aciaveau un caracter ostil orientării literaturii realist-socialiste.48în 1955 au fost comentate două evenimente: l/ Atentatul

de la Berna şi 2/ Conferinţa de la Geneva." (Şedinţa publicăde la 24.02.1960. Interogator inculpat Alexandru Paleologu,n.a.)*S. T. Spuneţi-mi, vă rog, care era realitatea acestor întîl-niri. în anchetă au fost considerate întîlniri conspirative.Sandu Lăzărescu: Erau pur literare, aş zice. E adevărat cădiscutam şi politică — nu puteam să nu discutăm, dar eleaveau ca obiect literatura. S-au citit toate nuvelele lui Voicu-lescu, în primul rînd.S. T. Cartea lui Pillat s-a citit?S. L. Nici vorbă!S. T. Dar prefaţa la o antologie a poeţilor români din exilscrisă de Vintilă Horia?S. L. Nici vorbă.S. T. Dar scrisoarea lui Cioran, Scrisoare către un prieten dindepărtare?S. L. Nimic!S. T. în anchetă, în proces aşa s-a spus.S. L. Minciuni.S. T. Aţi comentat La Foret interdite şi La Tentation d'exister?S. L. Se poate ca cine le-a citit să fi făcut o apreciere a lor,dar atît. Nu le citisem toţi.S. T. Cine mai participa?S. L. Dinu Pillat şi eu cu nevestele eram permanenţi. Peurmă Dinu Ranetti, doctorul Radian cu nevastă-sa. Un timp avenit Gheorghe Florian, un economist, prieten bun cu DinuPillat şi cu Maria Pillat, mama lui. Cam ăştia eram. O dată saude două ori au venit părintele Scrima, Valeriu Anania, TudorTeodorescu Branişte, care era grav bolnav, avea un bazedovvizibil şi pe fizionomia lui. Avea ochii umflaţi. Mai veneauVladimir Streinu şi Serban Cioculescu.*„în cadrul acestor întîlniri şi în special la SLĂTINEANU BAR-BU s-au citit şi unele scrieri cu caracter mistic, ale lui ANANIA,care după cum am declarat anterior cred că era legionar, pre-cum şi scrierile fugarului romîn din Occident CIORAN EMIL,49

Ispita de a exista, adusă de VOINESCU ALICE şi citită de CIOCULES-cu SERBAM, precum şi Scrisoare către un prieten de departe, adu-să şi citită în 1957 de CICXULESCU [...]De faţă la citirea şi comentarea acestor scrieri duşmănoaseîn casa lui SLATINE AMU BARBU, au fost, în afară de el şi demine, dr. VOICULESCU VASILE, VOINESCU ALICE şi nu reţin dacăsiacelLĂzĂRESCU...Tot la întrunirile din casa lui SLĂTINEANU BARBU, spre sfîr-şitul anului 1956, din cîte reţin eu, PILLAT CONSTANTIN a cititfragmente din romanul său mistico-legionar intitulat Aştep-tînd ceasul de apoi, roman pe care-l citisem parţial înainte şicare constituie o exaltare a organizaţiei legionare dintr-o pe-rioadă dinainte de 1944". (Proces-verbal de interogator, învi-nuit Iordache Nicolae [pseudonim Vladimir Streinu]. 4 oc-tombrie 1959, Bucureşti. Interogatoriul a început la ora 17,00.S-a terminat la ora 19,15. ss Anchetator penal de securitate It.major Crăciun losif.)*Cei care vor alcătui lotul strîns în procesul ce se va derula laTribunalul Militar, Regiunea a 2-a, Bucureşti, în 24-26 fe-bruarie 1960, sentinţa în l martie acelaşi an, nu au alcătuitpropriu-zis un grup, cum a fost grupul „Rugul aprins" dela mînăstirea Antim, care a avut o istorie proprie, un pro-gram, întîlniri regulate etc., un grup care a existat în modreal. De altfel, membrii săi au fost victimele altei înscenărijudiciare în 1958. Unii dintre cei aflaţi în boxa acuzaţilor înprocesul lotului Noica/Pillat s-au întîlnit pentru prima datăîn boxă. De generaţii şi orientări diferite, ei nu se întîlniserăîntr-un anumit loc, cum insinuase instanţa (numind cîndcasa lui Barbu Slătineanu, cînd aceea a lui Vasile Voicules-cu, cînd a lui Dinu Pillat, a lui Beatrice Strelisker sau a luiAl. Paleologu). Nu exista o „istorie" a grupului şi nici unprogram, o orientare comună, proprie membrilor săi. Uniifuseseră net antilegionari, ca Al. Paleologu şi Dinu Pillat,alţii, membri activi ai mişcării legionare (Sandu Lăzărescu,Vlad Aurelian), chiar marcanţi (Marietta Sadova, Constan-tin Noica). Printre ei erau evrei: Nicu Steinhardt, BeatriceStrelisker, istoriceşte o victimă a legionarilor etc. Puţine lu-cruri îi apropiau pe cei din acest lot. Unul dintre acestea era

că aparţineau aristocraţiei, burgheziei şi intelectualităţii ro-50mâneşti, în stare, în cazul unei schimbări în politica inter-naţională, să joace un rol în viaţa publică românească. Altlucru comun aproape întregului lot este că ei puteau consti-tui şi un exemplu, un model, într-o vreme în care regimulimpunea un singur model uman, cel adus de la Kremlin,omul nou, de extracţie proletară.*„întrebare:Cine sînt elementele reacţionare cu care dta ai avut legă-turi în ultimii ani şi cu care ai participat împreună la acele«cenacluri literare»?Răspuns:— în primul rînd ţin să menţionez pe ŞERBAN CIOCULESCU,critic literar şi foarte bun prieten al meu;— SLĂTINEANU BARBU [...] la care se ţineau acele «cenacluriliterare»;— PILLAT CONSTANTIN, arestat, [...], pe care-l cunosc dinanul 1943-1944, cînd a început să-mi dea spre citire lucrărilesale proprii ca Tinereţe ciudată şi ulterior altele.— ANANIA, care după mentalitate se părea a fi legionar,lucru pe care mi l-a confirmat ulterior ŞERBAN CIOCULESCU. Pecălugărul ANANIA l-am întîlnit de vreo 3 ori la acele «cenacluriliterare» de la SLĂTINEANU BARBU, între anii 1956 şi 1957, ci-tind unele scrieri mistice proprii [...] De circa un an de zileeste arestat;— VOICULESCU VASILE, arestat şi condamnat, pe care l-amîntîlnit de mai multe ori la SLĂTINEANU BARBU şi citea unelescrieri ale sale;— VOICULESCU ALICE a fost profesoară, pe care am întîlnit-oîntre anii 1956 şi 1957, după ce expirase termenul domiciliu-lui obligatoriu pe care-l avusese pe undeva prin Moldova,deoarece fusese arestată în prealabil, pentru faptul că forma-se «un cerc filozofic idealist»;— HAN REYMOND, soţia sculptorului HAN OSCAR, făcea şiea poezii şi venea din cînd în cînd pe la SLĂTINEANU BARBU;— Un anume LĂZĂRESCU, nu-i reţin numele, l-am văzut laSLĂTINEANU BARBU o singură dată, cred, în 1957, era în foartebune relaţii cu PILLAT CONSTANTIN;Alte elemente nu reţin să fi participat la «cenaclurile lite-

rare» de la SLĂTINEANU. (Proces-verbal de interogatoriu, învi-51

nuit N. Iordache. 18 septembrie [1959] Bucureşti, ss. Ancheta-tor penal de securitate Crăciun losif)

„15 februarie 1954[...] «Salonul» a murit cu toţi cei care-l constituiau. Chiardacă mai supravieţuiesc unii, cei mulţi au alte preocupări şis-a creat un alt climat sau poate nici unul. întrunirea elegantăşi mondenă nu mai are rost — iar scopul nobil în jurul căruiase făcea: muzica, promovarea tinerelor talente, e împlinit alt-fel. Mă întreb care va fi forma «întîlnirilor» dintre oameni,forma intimă, nu oficială — de aci înainte, în Apus trebuie sămai continue." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXVII)52 ÎNTÎLNIRI CLANDESTINE„1955Filmul documentar Nacht und Nebel. „Noapte şi negură" etitlul dat de Hitler planului de nimicire a celor din lagăre.Trist şi înfiorător.Tr., Paul Dim., Al. Pal., Mih. Rad.* l-au văzut şi ei. Leatrag atenţia că trist şi înfiorător este nu numai ce s-a întîm-plat, ci şi că după ce autorii planului au fost nimiciţi cu preţulmorţii a zeci de milioane de oameni, a nenumărate suferinţeşi distrugerii unui imens număr de bunuri, se permite reface-rea altor lagăre, altor închisori, repetarea altor nedreptăţi şicruzimi — în număr şi mai mare.Nu cumva abia acum e mai potrivit decît oricînd numelede noapte şi negură?Nu cumva ironia necruţătoare a istoriei îi dă titlului o simai mare putere de întunecare şi înnegurare? (N. Steinhardt,Jurnalul fericirii, p. 383)*S. T.: în 1955, după apariţia decretului 421, v-aţi deconspi-rat. Aţi ieşit din clandestinitate, aţi intrat într-o existenţă le-gală, în acelaşi timp, Constantin Noica a rămas cu domiciliuobligatoriu la Cîmpulung, de unde venea la Bucureşti. Venealegal sau clandestin?Al. Paleologu :Neclandestin. Se mai relaxase. Poliţia nu maiavea aceeaşi rigoare. Uneori venea la verişoara lui, doamnaCasasovici. întîlnirile aveau loc şi fără Noica. Cu el au avutloc două întîlniri, cu mine şi cu Paul Dimitriu, la verişoara<notă>

* Beatrice Strelisker, Paul Dimitriu, Alexandru Paleologu, Mihai Rădu-lescu («.a.)</notă>53

lui, Coca Casasovici, ca să ne citească prima versiune a Poves-tirilor din Hegel; versiune pe care am respins-o pentru că eraprea abstractă. Dar în general ne întîlneam la Trixi Strelisker,care stătea lîngă Grădina Icoanei, spre bd. Dacia. Ea era fiicaunui evreu de origine germană. Mama ei era o femeie de ma-re distincţie, dintr-o familie aristocratică. Trixi era poliglotă,ştia foarte bine engleza, germana şi franceza. Fusese comu-nistă în tinereţea ei. A avut o boală la un moment dat şi s-avindecat printr-un miracol. Nu ştiu dacă înainte sau dupăboală a fost exclusă din partid. A fost o mare dramă toată po-vestea asta. A fost redactor la revista Teatru. A început să sespecializeze în traduceri de teatru, intrase într-un grup de stîn-ga cu Florian Potra şi cu un prieten, tot un evreu deştept, unulMăgureanu care a plecat din ţară, care a scris un poem în lim-ba engleză superb despre revoluţia de la Budapesta din '56.*S. T. Cuvîntul „grup" în rechizitoriul procurorului puneunele probleme. Eraţi un grup organizat, aveaţi anumiteobiective proprii, vă vedeaţi regulat? Sau eraţi nişte vechi pri-eteni de familie care făceau parte din aceeaşi lume şi atît? Ceera în anii '50, la Bucureşti, acest aşa-zis „grup"?Simina Mezincescu Grupul Noica/Pillat a fost o mişcarea Securităţii care voia să dea un iz legionar procesului. Celedouă grupuri (Noica şi Pillat) nu aveau în comun decît faptulcă unii dintre ei se cunoşteau personal. Atît. Alţii nu se cu-noşteau deloc. Procesul Noica e unul născut din frica ce in-trase în epoca aceea în oameni şi din două autodenunţuri. îlcunoşteam pe Dinu Noica de pe vremea cînd eram copil. Eraprieten bun cu părinţii mei. Venea la noi la ţară, vara, la Ber-ea, judeţul Buzău. Stătea două-trei luni, scria... La un mo-ment dat a locuit la noi, în Bucureşti. Răzvan, copilul lui, estenăscut la noi în casă. Cînd venea în Bucureşti, chiar după ceavea domiciliu obligatoriu, locuia la noi. In condiţii mizere,pe aleea Patriarhiei, casa Costaforu, casa familiei mamei me-le. Dinu Noica stătea la noi în condiţiile în care locuia toatălumea în epocă. Bineînţeles, ieşea în oraş, vedea lume, profitacă se află la Bucureşti.S. T. Venea legal sau clandestin?

S. M. Cred că legal. Cerea o aprobare la miliţia din Cîm-pulung. Avea totdeauna un pretext bun şi obţinea aprobarea.54* „2-3 aprilie 1956Azi am cerut bucurie Sf. Fecioare — am cerut-o din realănevoie şi mi-a răspuns imediat: vizita lui Dinu Noica cu Puff(Al. Paleologu, n.a.) — şi cele ce mi-a spus. La masă alte ma-nifestări de încredere, simpatie şi respect...l mai 1956Am început ziua prost, cu ameţeli — am dormit toată di-mineaţa după ce am făcut camera şi m-am îmbrăcat — la de-jun am făcut un efort să ies, care a fost foarte bun. Finalul zileifoarte plăcut cu Laura şi Liliana, Puff, apoi Marietta şi Mari-cica (Musicescu, n.a.). Cu oameni de calitate am impresia căse dinamizează atmosfera — deşi nu ai de vorbit noutăţi, to-tul, orice vorbă, capătă luciu şi prospeţime. Lucrurile cele maiobişnuite devin vii, înnoite pentru că-s trecute prin viaţa au-tentică [...]Discursul lui Hruşciov e plin de înţeles, în ceea ce ne pri-veşte însă, nu văd ce ar anunţa o schimbare — afară de re-vizuirea condamnărilor, ceea ce e foarte îmbucurător. Dacăs-ar deschide puşcăriile, cu restul ne acomodăm, mai alesdacă s-ar deschide şi graniţele. Sînt încă măsuri dureroase —cum a fost zi de muncă de Florii. Dar, fără îndoială, o meri-tăm. Cîţi din cei ce protestează sărbătoreau cu oarecare evla-vie această sărbătoare? Acum îi duc dorul — poate că e şcoală— severă, dar dreaptă — pentru neamul nostru. Dragule, telas. E miez de noapte...30 maiGreg pleacă la Paris, Marius (Nasta, n.a.) la Constantino-pol şi Weimar. Pleacă mulţi. Am sentimentul că e o mare des-tindere. Majoritatea celor cu care vorbesc fac pe scepticii —nu cred — Sie wittern mir Liige.Dar eu cred în hotărîrea oamenilor de a ieşi din constrân-gere şi anxietate, de a se îndrepta spre adevărata pace.31 maiMar. mi-a spus că îi sosesc pachete, bani, totul se îndreap-

tă acum în bine. Chiar şi situaţia internaţională. Un aer desperanţă.12 iunie 1956// vit trop dangereusement — ce n'est plus ă sa mesure, certes!C'est pour avoir depasse notre mesure, ici comme la bas, que nous55

sommes des etres malades. L'orgueil du pouvoir humain d'une part,de l'esclavage des masses, d'autre part, de la mort infaiUible, seulecertitude — tout cela doit rendre ou fon, ou desespere. L'hommepeut aujourd'hui des choses immenses, mais la mort ne doit que l'ef-frayer d'avantage, elle contre qui ii ne peut rien*.Ce doresc? Imposibilul. Să fiţi iar toţi cu noi — să fim ti-neri — să întrebuinţăm viaţa mai bine decît am făcut-o. Darputeam? Aşezaţi în mediocritate, într-o ţară mică, fără atmo-sferă culturală prea intensă — handicapaţi de lipsa de avere —înzestraţi cu un spirit critic care ne împiedica să ne credem —ca alţii — mai mult decît eram; cu un simţ al ridicolului carene oprea de la gesturi care, pe alţii, i-au înălţat; săraci şi mîn-dri şi cu idealuri înalte culturale, modeşti. Tocmai din cauzaasta.27 iunie 1956Constat că cei oportunişti nu doar că reuşesc în viaţa lorpersonală, dar — şi ăsta e lucrul dureros pentru mine — că eiîmping lumea mai departe! De bine, de rău, construiesc lu-mea cea nouă. Pe cînd noi, cei cinstiţi, consecvenţi, veridici,sîntem tot mai mult îndepărtaţi de realitate. Credeam că exem-plul unei vieţi integre este de folos — că are o înrîurire asupracelor mai tineri — că îi va creşte. Dar e o naivitate s-o maicred, de vreme ce mareea imensă a oamenilor noi, care habarn-au de existenţa unor obscuri şi uitaţi bătrîni — această ma-re mulţime de valuri agitate e minată de forţe mult mai pu-ternice decît pot izvorî dintr-un biet exemplu de viaţă modes-tă. Am contat, noi, cei consecvenţi, cu dimensiunile sociale pecare le-am cunoscut noi — dar acum sînt malaxate maseimense de oameni care niciodată nu vor fi atinse de exemplulnostru. Poate că, dacă intram în arenă şi noi, acţiunea noastrăera mai eficace: dar, iarăşi, intrînd în arenă, nu eram siliţi lacompromisuri? Am fost un lux în viaţa multora pe vremuri— azi nu mai sîntem nici lux, nici necesitate. Am acceptat decîtva timp smerirea astfel a celor mai nevinovate pretenţii.Ştiu că nu mai însemn nimic în lume [...] Nici măcar ocazia ce<notă>* Trăieşte periculos — nu mai este pe măsura lui. Desigur! tocmai pentru

că am depăşit măsura, aici ca şi acolo, sîntem fiinţe bolnave. Orgoliul puteriiumane de o parte, al sclaviei maselor, de altă parte, al morţii infailibile — sin-gura certitudine — acestea toate trebuie să ne înnebunească ori să ne dispere.Omul poate astăzi lucruri imense, dar moartea nu trebuie sâ-l sperie maimult, ea contra căreia omul nu poate face nimic (n.a.).</notă>56mi se oferea în puşcărie — a eroismului — n-am trăit-o cumse cuvenea! Am avut o ţinută lăudată de toţi — dar în sufletulmeu eram o revoltată şi o chinuită de dorul libertăţii. Dragu-le, cînd mă privesc nu constat în mine decît «un contrafason»— clasa a doua! Clasa doua, puică! Şi săracă, şi pîrlită, şi bă-trînă în înfăţişarea uscăţivă cu părul sărac şi alb. Atîta rataremă face să cred că am fost totuşi o stofă bună, dar căreia i-alipsit o putere esenţială: curajul de a răzbate, de a jigni la ne-voie pentru a înainta, în fondul fondului: fin de race — dege-nerare [-..]" (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXXI)*„Cînd ne-a invitat la el acasă, MIHAI RĂDULESCU a precizatcă va fi un «cenaclu literar», unde BALOTĂ NICOLAE, prietencomun, arestat încă în acel an pentru activitate contrarevolu-ţionară, va citi o lucrare intitulată, din cîte reţin THOMAS MANNla judecata de apoi prin care era «judecat» THOMAS MANN, scri-itor democrat şi antifascist german, care decedase cu o lunăîn urmă. [...] Acest... «cenaclu», după cum spunea RĂDULES-cu MIHAI, a fost organizat şi pentru motivul că BALOTĂ NICO-LAE dorea ca NOICA CONSTANTIN sâ-şi spună părerea în legă-tură cu lucrarea sa. în ziua stabilită... ne-am dus acasă laRĂDULESCU MIHAI, ce locuia într-un bloc situat la întretăiereastrăzii Spătarului cu B-dul TOLBUCHIN (azi bd. Carol, rui.). Laaceastă întrunire au fost de faţă: eu, NOICA CONSTANTIN, RĂDU-LESCU MIHAI, gazda, BALOTĂ NICOLAE, THEODOR ENESCU, NE-GOIŢESCU ION, critic literar, într-un timp ştiu că scria la Viaţa

românească, el a venit cu BALOTĂ în 1954 din Cluj şi s-au sta-bilit în Bucureşti şi un anume ŢOIU CONSTANTIN care scriereportaje la revista Gazeta literară. Toţi aceştia erau prieteni ailui RĂDULESCU MIHAI [...] După BALOTĂ NICOLAE, a luat CUVÎn-tul NOICA CONSTANTIN, care a vorbit circa 45 de minute şi aanalizat prin prisma concepţiilor sale idealiste lucrarea pre-zentată de BALOTĂ NICOLAE. .. elogiindu-l şi sfătuindu-l pe BA-LOTĂ să mai scrie astfel de lucruri interesante... NOICA CON-STANTIN i-a propus lui BALOTĂ NICOLAE să menţină legătura,prin contact pesonal şi prin scrisori, cu scopul de a întreţinediscuţii filozofice, fără să precizeze pe ce teme... [...]-în ca-drul întîlnirii sus-menţionate, eu, MIHAI RĂDULESCU, precumşi ceilalţi prezenţi acolo am fost întru totul de acord cu con-cepţiile şi poziţia mistico-idealistă exprimată de BALOTĂ şi57

NOICA în discuţiile făcute cu ei, elogiind punctul lor de vedereîn legătură cu THOMAS MANN. .. Nu reţin însă ce anume a spusfiecare dintre noi [...] întîlnirea a durat circa 2,15 ore, iar ladespărţire nu s-a luat nici o hotărîre, în sensul de a ne maiîntîlni." (Proces-verbal de interogator, învinuit Pillat Con-stantin. 18 iulie, Bucureşti. Anchetator penal de securitate, Lt.Major ss Crăciun Iosif, n.a.)*Această întîlnire din casa lui Mihai Rădulescu din septem-brie 1955 a fost obiectul unor cercetări amănunţite patru animai tîrziu. Toţi participanţii (cu excepţia lui Constantin Ţo-iu) au fost închişi, fie în această cauza, fie în altele. N. Balotăva fi arestat chiar în decembrie acel an. Ultimul la rînd va fiIon Negoiţescu, în 1960. Motivul interesului Direcţiei An-chete Penale în dosarul Noica/Pillat provine din faptul că afost una din puţinele ocazii cînd Dinu Pillat şi ConstantinNoica s-au întîlnit. Contextul citirii unui text, a oferit an-chetatorilor scenariul „discuţiilor duşmănoase", al întîlniri-lor clandestine etc. Această întîlnire a constituit un „argu-ment" pentru a uni cele „două grupuri" investigate pînăatunci separat. Intenţia de a fi judecate în procese diferite afost schimbată: va fi un singur proces. Prezenţa celor doi înacea „seară Thomas Mann" i-a determinat pe anchetatori săfocalizeze pe această întîlnire oarecare, cu aspect strict lite-rar, mai multe interogatorii.*Nicolae Balotă Thomas Mann moare în august '55. Scriuprimele impresii într-un text.Venisem de la Cluj în octombrie1954. Anul acesta bucureştean a fost foarte important pentrumine. Am făcut cunoştinţă cu dascălii mei îndepărtaţi, Vla-dimir Streinu, Şerban Cioculescu, în fine alţii. Pe alţii careerau Noica, generaţia lui, pe care i-am cunoscut tot atunci.Cum obişnuiam pe atunci, nu a fost singura dată, l-am arătatmai întîi lui Negoiţescu. L-am discutat şi cred că în 24 sep-tembrie, Mihai Rădulescu îl invitase anume pe Noica. îl cu-noşteam numai din texte.S. T. în acea seară l-aţi cunoscut pe Noica?N. B. Da. Pe Dinu Pillat îl cunoscusem în acel an. Mai erau

Negoiţescu, Constantin Ţoiu. Cu Ţoiu şi Nego am şi plecat58împreună, şi am discutat pe stradă. Discuţiile noastre se ter-minau, după plecarea lui Nego, invariabil cu „Ei, şi acum săvorbim şi despre muieri!" Noica a vorbit mult. Discuţia a fostorientată, în special de către Noica, pe tema „alesului". DacăMann a fost sau nu un ales, şi în ce fel. Mann a fost fascinat detema alesului, Iosif, Goethe. Are şi un mic roman, o legendădespre papa Grigore al VII-lea, e chiar Alesul. Şi Felix Kriill eun ales. Cînd am ieşit împreună, el m-a îndemnat: „Uite, ăstae un subiect. Indiferent de Thomas Mann, caută şi reflecteazăasupra alesului". I-am scris o primă scrisoare în legătură cuasta. Mi-a răspuns şi i-am răspuns, el la fel, A treia scrisoarenu a mai fost pentru că în decembrie am fost arestat. Chiardacă a sosit o scrisoare de la el, nu mi-a mai parvenit. Tot înacea seară, plimbîndu-ne, mi-a vorbit despre Anti-Goethe, simi-a dat un capitol să-l citesc. Pare bizar că anchetatorii evo-cau o întîlnire avută cu 4-5 ani în urmă. Eu înţeleg raţiunea.Era următoarea: fusesem arestat la cîteva luni de la acea în-tîmplare. Eram deja un ins condamnat, pentru ei relaţia cumine era o realitate agravantă, infamantă, îi condamna peundeva... Ceea ce e interesant e că mă aveau şi pe mine, eramînchis. Nici o clipă nu s-au gîndit să mă aducă eventual camartor. Niciodată nu m-au interogat despre asta. De ce le-avenit lor să evoce o întîlnire cu Balotă, care citeşte ThomasMann?*S. T. Cum decurgeau întîlnirile?Al. Paleologu Se servea ceai foarte bun. Erau saloane re-strînse cu conversaţie... în loc să publici ceva, vorbeai. Con-versaţiile noastre nu erau, evident, duşmănoase. Sigur căeram ostili regimului, asta era clar. Nu erau nici întîlniri con-spirative, nici duşmănoase.S. T. Aveaţi încredere unul în altul? Vorbeaţi orice? Depildă, atacaţi pe Dej sau Hruşciov?A. P. Aveam încredere, înjurarea lui Dej era un lucrucotidian.S. T. Aceste întîlniri au fost deconspirate de vreo indis-

creţie? A existat vreun denunţ împotriva dvs.?A. P. Nu cred. Nu făceam nici un secret din asta. Ne întîl-neam la Capşa, în oraş, vorbeam tare.59

S. T. După acordul de la Geneva din 1955. Atunci aţi ieşitdin underground?A. P. Da. Am venit să mă predau la procuratură cu unmemoriu pe care-l redactasem în ianuarie 1956. Credeam c-osă fiu reţinut şi judecat, condamnat. M-am dus la procuraturăcu două cămăşi pe mine şi pijama, perie de dinţi, ciorapigroşi, pregătit să fiu arestat. Cînd am intrat la procuratură,era o coadă enormă în anticameră, oameni diverşi cu păsurilelor. Să stai la coadă ca să ajungi la puşcărie mi s-a părut preamult. M-am dus la o secretară şi i-am spus: domnişoară, eusînt fugar şi am venit să mă predau. Ea se uita la mine cu oprivire de mare uimire şi amuzament. Am intrat într-un bi-rou, era acolo un tip. Eu sînt cutare zic, sînt fugar. Am venitsă mă predau. I-am dat memoriul, a citit. Era făcut foarte sim-plu, nu ascundeam nimic, decît ceea ce trebuia ascuns. Restulera exact. Era vorba de persoane care nu se mai aflau în ţarăsau muriseră. A citit, a dat un telefon altuia mai mare. Co-boară ăla. Era ceva mai tînăr şi mai puţin elegant ca primul.Deci era şeful! Citeşte şi zice: unde e? E aici. Aha. Aici aveţi oadresă, zice. Da, locuiesc la mama mea. Stai jos, zice! Cîndm-am dus să mă predau am crezut c-o să stau mult, o lună,două. După o vreme mi-au dat drumul. Procuratura era înspatele casei. Am plecat. Dacă luam un taxi ajungeam acasăînainte de a ajunge vărul meu, care mă dusese pînă acolo.Aşa am luat-o pe jos, am ajuns, am sunat. Mi-a deschis vi-itoarea mea soţie de după puşcărie (nu ştiam atunci nici unulcă ne vom căsători) şi a rămas aşa mirată. Vine şi mama şizice: ce-i cu tine? Zic: am fost dat afară! Vai de mine! zice. Amfost dat afară de la procuratură, nu mă închid, de ce vai demine? Asta a durat din ianuarie 1956 pînă prin vară, în iunie.Am stat la mama. Dormeam pe un pat de campanie.

S. T. Care era atmosfera din Bucureşti în 1956? După 1955şi acordul de la Geneva, după eliberarea unui număr de de-ţinuţi politici? Ruşii făceau eforturi să se deschidă spre Occi-dent, nu mai vorbeau de „lupta cea mare" ci de „coexistenţapaşnică". Hruşciov s-a dus la Belgrad, un fel de Canossa pen-tru el. Ceva se schimba. E reală această impresie?A. P. Am început să respirăm. Aveam sentimentul că numai e chiar aşa, cum să spun, regim de lagăr. Restauranteleerau cele de dinainte şi erau foarte agreabile. Devenise posi-

bil să ne găsim nişte slujbe. Nu foarte uşor. Eu aveam nevoiede o cameră în care să locuiesc. Nu puteam să capăt o repar-60tiţie de la I.C.R.A.L. pentru o cameră; trebuia să fii în cîmpulmuncii. La mica publicitate, în ziar, am văzut că se angajaumodele la Arte plastice. M-am dus la concurs, am pus şi niştepile. în ce consta examenul? Trebuia să te arăţi acolo în pieleagoală, în faţa unei comisii compuse din profesori, între care şinişte doamne pe care le cunoşteam din societate. Am reuşit laconcurs eu şi un om care avea o anatomie specială, care lucrala circ.

S. T. Astăzi pare de neimaginat că vă întîlneaţi şi discutaţiliber, avînd în vedere experienţa pe care o aveaţi, cea a teroriidin 1948-1953. Cum aţi primit raportul Hruşciov din februa-rie, de la congresul al XX-lea al P.C.U.S., în care era denunţatcultul personalităţii lui Stalin?A. P. Ne-am dat seama că blocul de minciună se destramăcomplet. Cînd în blocul de minciună apare cea mai micăfisură, se destramă totul. Dacă s-ar fi făcut declaraţia aceeachiar într-un cerc restrîns al unei organizaţii de partid, comu-nismul tot ar fi fost lovit de moarte.S. T. încă din primăvara 1956 începe disoluţia partiduluicomunist polonez, dublată de dezbateri publice acolo, deresurecţia vieţii intelelectuale, de răscoala muncitorilor de laPoznan din iunie, soldată cu morţi. Aceste evenimente auavut ecou la Bucureşti?A. P. Nu au avut mare ecou. De ce? Noi socoteam că Polo-nia este departe de noi.S. T. în documentele procesului sînt amintite frecventevenimentele din Ungaria. Se fac referiri repetate la faptul căaţi comentat „contrarevoluţia din Ungaria", că aţi sperat înextinderea ei şi în România, că doreaţi o schimbare de regim,drept care v-aţi întîlnit clandestin şi aţi purtat discuţii duşmă-noase. Ce e adevărat aici?A. P. Revoluţia de la Budapesta a avut un impact mare.Era un entuziasm nebun. Ne ambalasem teribil. Ziceam,dom'le, chestia asta poate să fie contagioasă, poate să vie şi lanoi. Ungurii au demonstrat ceva fără precedent: că o popu-laţie dezarmată poate să pună în primejdie cea mai represivăforţă din lume. Intr-adevăr, regimul comunist a fost atunci

ameninţat.*„în vara anului 1957, primind de la PETRE SFETCA o cartecu caracter contrarevoluţionar intitulată Poezia romînească61

nouă, scrisă în Spania de către mai mulţi fugari din străină-tate, am copiat la maşină prefaţa acestei cărţi şi cîteva poezii.O copie de pe acestea i le-am citit la locuinţa mea lui PILLATCONSTANTIN, întrucît el fusese prieten cu VIRGIL IERUNCA, iarunele din poezii erau scrise de acesta. Materialele ce le-amdat lui DINU PILLAT aveau un caracter anticomunist prin aceeacă în ele se ponegrea regimul democrat popular din R.P.R., seataca literatura progresistă din ţară şi se instiga la comitereade acţiuni împotriva statului, preconizîndu-se în acelaşi timpreinstaurarea în ţară a vechiului regim burghezo-moşieresc.în discuţiile purtate cu PILLAT CONSTANTIN am elogiat acestemateriale contrarevoluţionare, dat fiind faptul că caracterullor corespundea cu vederile noastre. La puţin timp după aceas-ta PILLAT CONSTANTIN mi-a spus că aceste materiale ostile re-gimului primite de la mine le-a citit şi comentat cu ŞERBANCIOCULESCU şi cu VLADIMIR STRÂiNU, fără însă a-mi comunicacare a fost poziţia acestora faţă de carte." (Proces-verbal de in-terogator, învinuit Diaconescu Stelian — Ion Caraion. 19 fe-bruarie 1959, Bucureşti. Anchetator penal de securitate Lt.major Bistran Iosif, n.a.)*La data acestei declaraţii Dinu Pillat era încă în libertate, elurmînd să fie arestat cinci săptămîni mai tîrziu. DirecţiaAnchete penale din Securitate sub comanda colonelului Ni-colae Dumitrescu şi a maiorului Jack Simon, făcea deja pre-gătirile, aduna piese la dosar. Stelian Diaconescu era închis(arestat prima dată la 22 septembrie 1951 pentru articole tri-mise în străinătate, condamnat la 4 ani închisoare corecţio-nală, pus în libertate la 20.09.1955), arestat la 26.03.1958pentru „crimă de înaltă trădare", va fi condamnat la muncăsilnică pe viaţa şi confiscarea averii, în 1959. în 1963 i secomută pedeapsa la 25 de ani muncă silnică. Eliberat la24.01.1963.*Olga Ranetti (azi Rădulescu, atunci soţia lui ConstantinRanetti, n.a.) Dr. Radian locuia cu soacra lui pe strada Aris-tide Briand, azi 30 Decembrie, în faţă la sala Dalles. Acolo nevedeam cel mai des. La cenaclurile literare, Dinu Ranetti n-a

participat; cel puţin cît a fost cu mine, noi nu ne-am dus.62Eram şase, soţii Pillat, Radian şi Ranetti. Cu dr. Nini Radian,soţul meu se cunoştea din liceu, făcuseră la Cantemir. Maitîrziu, Dinu s-a îmbolnăvit, era student la drept, s-a tratat ladoctorul lacob Popper în sanatoriul de la Sinaia, apoi a plecatîn Elveţia, pentru mult timp. în 1947 s-a întors în ţară, chematde mama lui, îi murise soţul de-al doilea, tatăl vitreg al luiDinu, unul din fraţii Cîmpeanu. Dinu avea o livadă şi un co-nac la Merişani, în Argeş. Ne-am căsătorit în anul 1957, înfebruarie, dar ne cunoscusem în 1954-1955. Nini Radian siDinu Pillat erau prietenii lui apropiaţi. Pînă în '59 ne vedeamdes, de trei ori pe săptămînă, cel mai mult la Nini Radian, elera cel cu posibilităţi materiale mai bune dintre noi. Lucra laInstitutul Parhon, a scris o carte cu dr. Stancu, băiatul lui Za-haria Stancu, despre glandele endocrine, la care s-a agăţat nu-mai ca semnătură academicianul Ştefan Milcu. Nini Radianera un om foarte ambiţios, care a suferit foarte mult tocmaidin orgoliu. Mai tîrziu, el l-a cam acuzat pe bietul Dinu Pillat.Dar nici eu, nici Dinu Ranetti n-aveam să-i reproşăm nimiclui Dinu Pillat. Au fost evenimentele care au decurs, cu el saufără el, tot se întîmplau arestările lor. Totuşi, Radian cred că i-apurtat o mică ranchiună. Dinu Pillat era o persoană drăguţă,blinda. Tot timpul se tachinau cînd se întîlneau unii cu alţii.Ranetti avea simţul umorului, a moştenit ceva de la GeorgeRanetti, avea şi puţin talent literar. De cîte ori ne vedeameram numai rîsete. Nu politică. Absolut deloc politică. Poatecînd comentam un eveniment, cînd se întîmpla ceva, comen-tam ca oricine. Dar ca să pui ţara la cale, sau să faci ceva, eradeparte de noi. Sigur, ca orice intelectual, nu puteam fi indi-ferenţi la ce se întîmpla în lume şi în jur. Pillat cu Ranetti secunoscuseră pentru că Marga Radian a fost bună prietenă cuNeli Pillat, am impresia că au făcut liceul împreună. Dinu Ra-netti, venind din Elveţia, a făcut cunoştinţă şi cu Dinu Pillat.S. T. Aţi fost vreodată la Vasile Voiculescu sau la BarbuSlătineanu acasă?O. R. Nu, n-am fost.S. T. Ce discutaţi cînd vă întîlneaţi?

O. R. Politică nu se făcea. Dar nu i-a crezut nimeni. Nu seîntîlneau cu scopul de a face politică. Toţi erau prudenţi. Nepovesteau şi nouă Nini sau Pillăţel, cum îi ziceam sau Tizul,că pe amîndoi îi chema Dinu, ne povesteau ce-au citit, ce-auvorbit, dar nu se făcea politică. Credeţi că guvernanţii şi secu-63

ritatea au crezut aşa ceva? Erau convinşi că, dacă se întîlneautrei perechi, trebuia să răstoarne guvernul. Asta erau întîlniri-le noastre: un prilej de a mînca o friptură bună, de a bea unvin bun adus de Nini Radian. Cum avea ceva bun, ne invita,înainte, Dinu Ranetti era mai bogat, avea Merisaniul, aveaalte posibilităţi. Cînd Nini Radian era medic abia ieşit de pebăncile facultăţii şi locuia în spitalul Colentina într-o cămăru-ţă — erau săraci — Dinu Ranetti i-a ajutat foarte mult. îi invi-ta mereu la Merişani... Mai tîrziu, roata s-a întors, dr-ul Radi-an avînd o situaţie mai bună decît a noastră; noi eram simplifuncţionari.S. T. Aţi avut în mînă cărţile pentru care au fost condam-naţi? La Foret interdite, La Tentation d'exister sau Lettre a un amilointain care circulau prin Bucureşti?O. R. Nu, nu le-am avut. Nu le-am citit. Cred că Dinu Pil-lat nu le-a spus nici lor de aceste cărţi. El s-a mai văzut şi cuNoica. De asta l-a acuzat mai tîrziu Radian: „Dacă te-ai ames-tecat, trebuia să te retragi de la noi!" Asta era teoria lui NiniRadian, care avea o situaţie bunicică la Institutul Parhon, erabine văzut, scrisese cartea aceea. Voia să ajungă profesor, iararestarea i-a tăiat orice avînt. A rămas medic primar şi atît.Chestia asta l-a ros foarte mult. Era un ambiţios şi l-a deranjatmult treaba asta.S. T. Există în documente un episod marcat de ancheta-tori. Dinu Ranetti a fost în liceul Cantemir şef de cuib la Frăţi-ile de cruce prin 1936. Care-i adevărul? şi doctorul Radian afost acuzat că fusese legionar.O. R. Nu, nu cred să fi fost. Nu am discutat niciodată. Şieu, cînd eram în scoală, mă uitam cu admiraţie la cele dinclasa a VlII-a de liceu, a Xll-a de azi, că erau îmbrăcate toateîn legionare, cu diagonala pe piept. Profesoarele toate eraulegionare pe vremea aia. Aşa că, probabil, şi în liceul lor a fostla fel. Nu mi-a povestit şi nici pe Nini Radian nu l-am auzitvreodată vorbind despre asta. Şi nu prea îl văd pe Dinu Ra-netti făcînd politică. Nu era un om combativ. Era un băiatpaşnic, cu simţul umorului, foarte amabil în societate. Avea odistincţie a lui. Toţi îl plăceau. Avocatul Benea, care l-a apăratîn proces, spunea despre Dinu: „C'est un vrai monsieur!"

64 Un TURNEU LA PARISPresa de la Bucureşti, iunie/iulie 1956, inserează mai multearticole despre prezenţa Teatrului Naţional la Paris în ca-drul festivalului internaţional „Teatrul Naţiunilor". Erapentru prima data cînd o trupă de teatru din România ieşeadincolo de cortina de fier. S-au jucat trei reprezentaţii în salaTeatrului Sarah Bernhardt, două cu O scrisoare pierdutăde L L. Caragiale, şi una cu Ultima oră de Mihail Sebastian.Interviurile, conferinţele de presă (una în capitala Franţei,alta la Bucureşti după sosire), corespondenţele de la Parisînregistrează evoluţia trupei ca pe un succes. Pentru primadată participarea românilor din diaspora la reprezentaţii esteamintită, fără obişnuitele epitete „trădători", „fascişti". Dim-potrivă, toate articolele le subliniază prezenţa, „...spectaco-lul care avea loc după terminarea spectacolului propriu-zis,la ieşirea din teatru, cînd actorii români erau aşteptaţi de unpublic numeros, în care se aflau numeroşi români de toatevîrstele şi de toate convingerile — unii dintre ei locuind înParis, alţii veniţi anume de la Londra, Bruxelles sau de maideparte. Ei îi îmbrăţişau pe actori..." fScînteia, 4 iulie 1956)Turneul a fost perfectat în primăvara aceluiaşi an, în urmamai multor vizite şi contacte. Invitaţia a fost lansată de Mi-nisterul Culturii din Franţa şi de Comedia franceză. Deciziaguvernului român de a permite acest turneu este în legăturăcu „spiritul Conferinţei de la Geneva", cînd miniştrii deexterne ai marilor puteri au semnat un acord care a dus la orelaxare temporară a climatului politic internaţional. Des-tinderea va înceta o dată cu intervenţia tancurilor sovieticela Budapesta şi a trupelor aeropurtate anglo-franceze înSuez, un an mai tîrziu. în scurtul răgaz, se produce şi par-ticiparea artiştilor români la festival. La Paris actorii, regi-65

zorii, scenografii, oficialii şi-au împărţit programul între vi-zitele turistice (la Versailles, la Louvre, la Grand Opera).Au fost şi la mormintele cttorva români îngropaţi la Paris(George Enescu, Marioara Ventura, DeMax). Au participatla recepţii oferite de legaţia română din Paris, prezidată deMircea Bălănescu, ministru plenipotenţiar al României înFranţa.*„Eu, It. major ONEA MIRCEA, am interogat în calitate de an-chetator penal de securitate pe arestata ACTERIAN SADOVAMARIA, născută la 14 iulie 1897 în Sibiu, fiica lui Toma şi Ana,de cetăţenie şi naţionalitate romînă, legionară din 1934, castudii are conservatorul de artă dramatică, de profesie actriţăşi regizoare la Teatrul de stat «I.L. Caragiale», cu ultimul do-miciliu în Bucureşti, str. Aristide Briand nr. 20. Tatăl său afost funcţionar la C.F.R. A fost căsătorită cu ION MARIN SA-DOVEANU şi de care a divorţat, după care s-a căsătorit cuACTERIAN HAIG, care a dispărut pe frontul antisovietic. A fostdecorată înainte de 23 august 1944 cu medalia «Meritul cul-tural», după 1944 a primit «Ordinul Muncii ci. a Il-a» şi titlulde «Laureat al Premiului de Stat», în străinătate a fost înFranţa, Austria şi Germania în excursie, iar după 23 august1944 a fost în Franţa, U.R.S.S. şi Cehoslovacia. Nu a fost jude-cată şi nici condamnată niciodată [...]" (Proces-verbal de in-terogatoriu, 17 octombrie 1959, Bucureşti. Interogatoriul aînceput la ora 7,40 şi s-a terminat la ora 16,50. Anchetatorpenal de securitate It. major ss Onea Mircea)*„înainte de a pleca în turneu la Paris, am anunţat şi peŢUŢEA PETRE despre acest lucru, în urma acestui fapt, ŢUŢEAPETRE mi-a cerut să-i transmit o scriere a sa legionarului cio-RAN EMIL şi MIRCEA ELiADE, pentru ca aceştia să o citească.Această scriere era de fapt un manuscris al lui TUTE A PETRE încare, vorbind despre tradiţiile de luptă ale poporului romîn,le redă într-o formă naţional-şovină [...]. în legătură cu sco-pul transmiterii acestei scrieri celor doi fugari legionari,ŢUŢEA PETRE mi-a spus că prin acesta doreşte să-si facă cunos-cut celor doi fugari poziţia sa şi, în acelaşi timp, să-i facă să

66înţeleagă pe fugarii romîni din străinătate ca în acţiunile lorsă dovedească mai mult naţionalism, în acest fel reuşind să-şi«ridice prestigiul» faţă de «naţionaliştii» din ţară. Atunci cîndam plecat în Franţa, am luat această scriere asupra mea [...]De asemenea, înainte de a pleca la Paris, a mai venit lamine numitul NOICA CONSTANTIN, care mi-a cerut să-i comu-nic soţiei lui, în caz că vine la spectacol, să nu înstrăinezecopiii de limba romînă şi faptul că e sănătos. La fel, mi-a cerutsă le transmit salutări fugarilor CIORAN EMIL şi lui ELIADEMIRCEA, căruia să-i spun că el se află în domiciliu obligatoriula C. Lung. Sora Legionarului ACTERIAN ARŞAVIR mi-a cerut sămă interesez la Paris, la prof. OBERLING, în legătură cu boalade care suferea şi cum poate fi tratată. La fel, ELVIRA GODEANUmi-a cerut să iau legătura cu o cunoştinţă a sa, şi anume cu drRABNAR, de la care să solicit anumite lucruri pentru ea. Cu altepersoane nu am mai discutat despre plecarea mea.Am plecat la Paris pe la jumătatea lunii iunie 1956, şi amrevenit în ţară în jurul datei de 10 iulie 1956. Am stat în Fran-ţa circa 3 săptămîni....A doua zi după ce am sosit la Paris şi ne-am instalatîntr-un hotel, am dat telefon numitei BLANC DORINA, care larîndul său i-a dat telefon lui ELIADE MIRCEA. în urma acestuifapt, acesta din urmă mi-a dat telefon la hotel şi am stabilit săne întîlnim în holul hotelului. La ora fixată, împreună cu soţiasa a venit la hotel şi după ce am stat puţin de vorbă în hol, amintrat în camera mea. In cameră i-am dat scrierea lui ŢUŢEAPETRE şi după ce a citit-o mi-a restituit-o. Cu această ocazieELIADE MIRCEA mi-a spus că ŢUŢEA PETRE, deşi se dă drept po-litician, nu ar avea un orizont politic şi că situaţia din Romî-nia ar fi cu totul «altfel» decît felul cum este înfăţişată depolitica R.P.R., şi anume că în R.P.R. este «foarte rău», po-porul romîn cu toate încercările regimului nu ar putea fi „co-munizat". De asemenea, spunea că în Romînia poporul ar fi«nemulţumit» şi că lupta dusă în ţară de elemente reacţionareîmpotriva regimului este «de suprafaţă», pe cînd acţiunile lordin străinătate sînt mai eficace şi că aceste acţiuni împotrivaregimului democrat popular din R.P.R. ei trebuie să le conti-

nue, întrucît regimul din R.P.R. tot va cădea şi că în aceastăsituaţie lor, adică fugarilor, li se va reproşa că nu au acţionatsub nici o formă pentru schimbarea lui. La rîndul meu, am67

arătat că în ţară este foarte greu de acţionat, deoarece auto-rităţile efectuează arestări şi pentru cea mai mică împotrivire.... După această dată m-am mai întîlnit cu ELIADE MIRCEAla Teatru şi ultima dată am fost invitată de el la un restaurantşi unde, pe lîngă subsemnata, au mai fost de faţă şi actoriiGEORGE CALBOREANU şi MANOLESCU ION, precum şi un oare-care ALEXANDRESCU, prieten al fugarului CIORAN, domiciliat înParis, unde are un atelier de bijuterii... înainte de a pleca dinParis, ELIADE MIRCEA a scris pe un carnet cîteva rînduri şi pen-tru ŢUŢEA PETRE şi pentru sora lui CORINA ALEXANDRESCU, dinBucureşti, precum şi pentru legionarul PENCIULESCU PETRE.Aceste rînduri se refereau doar la prietenia lui ELIADE cu per-soanele cărora le scria şi nu aveau un conţinut politic.La domiciliul lui ELIADE MIRCEA, am primit de la acestamai multe scrieri publicate de el în Occident, şi anume: Pă-durea interzisa, Mituri şi simboluri, Mitul eternei reîntoarceri oediţie lorga şi un volum din Enciclopedie. Aceste scrieri mi le-adat mie cu scopul de a le introduce în ţară şi apoi a le difuzaîn cercul nostru comun de prieteni format în mare parte dinlegionari...... .Atunci cînd am fost acasă la ELIADE MIRCEA, am mai dis-cutat împreună cu acesta în mod duşmănos la adresa litera-turii realist-socialiste din R.P.R., şi anume: Eu am spus că înR.P.R. ceea ce se publică este de «slabă calitate», că anumiţiscriitori deşi colaborează cu regimul, ceea ce scriu nu scriu«din inimă» şi deci din plăcere, ci datorită faptului că ar «fiforţaţi» etc. în mod duşmănos am arătat faptul că literatura şiactivitatea artistică ar fi «dirijată» de regim prin presă şi cădatorită acestui fapt se scriu «piese de teatru proaste», ce nupot fi «acceptate» de spectatori etc. Am mai discutat despreNOICA CONSTANTIN, în legătură cu care i-am arătat lui ELIADEMIRCEA că acesta în prezent nu scrie şi că ar trăi din banii pecare îi obţine prin meditarea unor elevi. Datorită faptului căpe fosta soţie a lui NOICA CONSTANTIN nu am întîlnit-o înFranţa, l-am rugat pe ELIADE MIRCEA să-i comunice acesteiaatunci cînd o va vedea ceea ce îmi ceruse NOICA CONSTANTINla plecarea mea din ţară.în ce priveşte întîlnirea care a avut loc la restaurant cu ELI-ADE MIRCEA, de faţă fiind şi CALBOREANU GEORGE şi

MANOLES-CU ION, s-au discutat mai multe probleme de teatru şi de artă,precum şi unele discuţii privind situaţia politică internaţio-68nală, pe care ELIADE M. a relatat-o prin prisma vederilor saleduşmănoase. Menţionez că ELIADE MIRCEA nu-l cunoştea peCALBOREANU şi nici pe MANOLESCU, dar aceştia au aranjat să iamasa la un restaurant împreună cu ALEXANDRESCU (bijutierul)şi m-au invitat şi pe mine. Eu îe-am spus că am fixat o întîl-nire cu ELIADE şi soţia şi deci nu pot merge împreună cu ei. înurma acestui fapt, ALEXANDRESCU, care-l cunoştea pe ELIADE, aspus că îi va da un telefon lui ELIADE şi va aranja să mergemcu toţii la un restaurant, în cele din urmă, el a organizat acestlucru împreună cu ELIADE MIRCEA şi astfel se explică faptul căla întîlnirea mea cu ELIADE MIRCEA au fost de faţă şi CALBOREANUşi MANOLESCU, în acest fel cunoscîndu-l şi ei pe ELIADE MIRCEA....am luat legătura şi cu fugarul legionar CIORAN EMIL şicare în discuţii, la fel ca şi ELIADE s-a manifestat duşmănosîmpotriva R.P.R. şi în special împotriva Uniunii Sovietice,despre care afirma că tinde spre «subjugarea» întregii Euro-pe, cum spunea el «valul slav». La plecarea mea din Paris,CIORAN EMIL mi-a dat un pachet cu 10 volume ale scrierii saleIspita de a exista, pe care mi-a cerut să le introduc în ţară şi săle difuzez în rîndul foştilor săi «camarazi» legionari şi în rîn-dul altor elemente ostile regimului, aceasta cu scopul — dupăcum afirma el -— de a se cunoaşte vederile lui actuale faţă depoporul romîn şi faţă de alte evenimente. Menţionez că, îna-inte de a primi acest pachet, eu mai cumpărasem dintr-o li-brărie două exemplare din această scriere şi deci am introdusîn ţară un număr de 12 exemplare ale scrierii în cauză... Pre-cizez că la plecarea mea din Paris CIORAN EMIL mi-a cerut înmod special ca din exemplarele scrierii în cauză să predaucîte un exemplar legionarilor NOICA CONSTANTIN şi ŢUŢEA PETRE.(Proces-verbal de interogator, învinuit Acterian SadovaMăria. 9 noiembrie 1959, Bucureşti. Interogatoriul a începutla ora 7, 30. S-a încheiat la ora 15,00. ss Anchetator penal desecuritate It. major Onea Mircea)*

Jurnalul lui Mircea Eliade. Din nefericire, însemnările salesînt întrerupte pe perioada 1955/1957, fără să aminteascănimic despre vara anului 1956. în Memorii, Mircea Eliade,de asemenea, nu consemnează turneul şi nici întîlnirile cuMarietta Sadova. în toamna anului precedent se publicaseLa Foret Interdite dar „romanul a trecut neobsemat" ("Me-morii, Editura Humanitas, 1991, p. 152). Cîteva luni mai69

tîrziu, autorul era încă în aşteptarea cronicilor literare caresă-i consacre cartea. ... „Anul 1956 se anunţa mai rodnic simai bogat în surprize ca niciodată", (op. cit., p. 153). MirceaEliade scrie cu referire la acel an de conferinţele ţinute înmai multe universităţi germane, prilej cu care face cunoştin-ţă cu filozoful şcolii de la Frankfurt, Theodor Adorno. Mergeapoi la Val d'Or, unde începe să scrie Sacrul şi profanul,manuscris pe care-l termină în luna mai. Este ultimul an înEuropa. Din toamnă, 1956, Mircea Eliade devine visitingprofessor la Chicago University. La începtul verii se in-stalează la Ascona pentru a pregăti un ciclu de conferinţe,pentru iarna lui 1957. înoată în lac, petrece seri de conver-saţie cu nişte prieteni. Ea 17 septembrie, se îmbarcă pe trans-atlanticul île-de-France, şi „după o săptămînă petrecută laNew York, în apartamentul lui Lisette şi Ionel Perlea... amcoborît într-o gară din Chicago în dimineaţa de l octom-brie". Acestea sînt lucrurile de care Mircea Eliade îşi amin-teşte că i s-au întîmplat. Ar fi fost interesant să aflăm cum atrăit el reîntîlnirea cu Marietta Sadova, pe care o cunoşteabine, de la Bucureşti, din anii '30, din perimetrul extremeidrepte româneşti. Fusese prieten apropiat cu familia Acterian,cu Haig, soţul Mariettei Sadova, cu Jeni şi Arşavir Acterian.Memoria autorului nu reţine acest episod, în care se reîntîl-nise de mai multe ori cu Marietta Sadova şi prin intermediulcăreia a trimis mai multe cărţi la Bucureşti pentru a fi oferitelui Petre Ţuţea, Constantin Noica ş.a., vechi prieteni dinadolescenţă şi studenţie. Faptul că Marietta Sadova a „difu-zat", cum spun anchetatorii, aceste cărţi printre intelectualiiromâni de acasă va fi unul din principalele capete de acu-zare. Numele lui Mircea Eliade a fost de foarte multe ori ros-tit în timpul procesului din februarie 1960, ia1' documenteleanchetei îl pomenesc de şi mai multe ori. Gestul MarietteiSadova de a le aduce în ţară a furnizat procurorului princi-palul cap de acuzare. Atît despre regretul nostru că nu amîntîlnit în Memorii nimic despre întîlnirile dintre MirceaEliade şi Marietta Sadova, la Paris, în vara lui 1956.Despre Jurnal ar mai fi ceva de adăugat. E posibil ca, atuncicînd va apărea în versiune integrală Jurnalul lui MirceaEliade (publicat deocamdată fragmentar), să găsim şi însem-nări legate de iunie/iulie 1956. Nici în Jurnal, nici în Me-morii nu există nici o însemnare despre „procesul lotului Noi-

ca/Pillat". Faptul poate fi pus fie pe seama lipsei de informaţii,70fie pe dorinţa autorului de a-i proteja pe cei aflaţi atunci înţară. Dar poate fi pus şi pe seama capriciilor memoriei. E posi-bil ca Mircea Eliade să nu fi reţinut acest episod. Mai puţinprobabil este să fi ignorat procesul care a urmat, pentru că în boxă se aflau cîţiva dintre bunii lui prieteni. Aici a operat re- licenţa lui Mircea Eliade de a pomeni nume şi episoade lega- te de tinereţea sa, devotată (cel puţin între anii 1937-1941)extremei drepte româneşti, mişcării legionare, perioadă de- spre care a refuzat să vorbească tot restul vieţii sale.*[prin fax / Paris, 28 iulie 1996]„Stimate Domnule Stelian Tănase,...Să venim la obiectul convorbirii noastre: turneul la Pa-ris, în vara lui 1956, în cadrul festivalul Teatrul Naţiunilor, alTeatrului Naţional din Bucureşti. Din păcate, n-am reţinut ni-mic special în Jurnalul din acea epocă. Nici nu aveam ce.Spectacolul cu Scrisoarea pierdută era în buna tradiţie româ-nească fără vreun aport original în regie care ar fi putut inte-resa Teatrul Naţiunilor. De fapt, sala de la teatrul «Sarah Bern-hardt» era plină doar de refugiaţi români... Eugen Ionescunu era la Paris, pe Cioran nu-mi aduc aminte a-l fi zărit prin-tre spectatori. Ne-am întîlnit însă Mircea Eliade şi cu mine, lacafeneaua «Sarah Bernhardt», după spectacol, cu Marietta Sa-dova. Emoţia revederii între Marietta Sadova şi Mircea Eli-ade era atît de puternică încît nici nu cred că s-a discutat «po-litică». Evident nu ştiu ce şi-au spus cînd s-au revăzut întrepatru ochi.Am stat de vorbă îndelung cu Siegfried (semnase deco-rurile Scrisorii pierdute). El nu va «rămîne» decît vreun an maitîrziu, cînd va sosi la Paris şi Cella Voinescu, soţia sa [...]La atît se rezumă amintirile mele [...] Cu aceeaşi prieteniedin partea mea şi a lui Virgil.Monica Lovinescu"*„17 dec. 1947Convingerea mea este că şi Sadova e un soi de oportunistăca şi Maria F. — ca şi bieţii noştri profesori de la Conservator.(Alice Voinescu, Jurnal, caiet XX)71

*„La scurtă vreme după venirea mea în ţară şi deci după ceo parte din scrierile duşmănoase în cauză le difuzasem în rîn-durile elementelor legionare, am dus un exemplar din scrie-rea Ispita de a exista şefei de cabinet a dnei CONSTANŢA CRĂCIUN,pentru a o preda acesteia. Aceasta în scopul de a avea o aco-perire în cazul cînd voi fi trasă la răspundere pentru aceastăacţiune a mea, ascunzînd caracterul contrarevoluţionar alfaptei mele. CONSTANŢEI CRĂCIUN nu i-am comunicat însă cîteexemplare am adus din această scriere şi nici acţiunea dedifuzare a lor şi nici nu puteam face acest lucru." (Proces-ver-bal de interogator, învinuit Acterian Sadova Măria, Bucu-reşti, 5 noiembrie 1959, Interogatoriul a început la ora 17,00s-a terminat la ora 22,15. Anchetator penal de securitate căpi-tan Onea Mircea, voi. 3, p. 125)*Constanţa Crăciun era la acea dată ministru al culturii,membru al C.C. al P.M.R, Ea patronase turneul TeatruluiNaţional la Paris. Gestul Mariettei Sadova Acterian avea altăsemnificaţie decît cea înscrisă în procesul-verbal încheiat ladata de 5 noiembrie 1959, după un interogatoriu care a ţinutde după-amiazăpînă noaptea tîrziu. Căpitanul Onea Mirceae posibil să nu fi cunoscut motivul real al depunerii cărţiiunui autor care trăia în exil, In cabinetul unui ministru co-munist, în 1956, Marietta Sadova a fost inclusă în delegaţiade oameni de teatru romani pentru a i se încredinţa o misiu-ne „specială", şi anume contactarea lui Emil Cioran şi Mir-cea Eliade, pe care-i cunoştea bine din anii treizeci. Ea trebu-ia să restabilească contactele cu aceştia, să-i invite în ţară,să-i asigure de bunele intenţii ale regimului. Prin chiar pre-zenţa ei acolo, să dovedească „deschiderea" pe care o urmă-rea P.M.R. şi guvernul român. Nu era singurul membru aldelegaţiei care, pe lîngă însărcinările oficiale, avea de înde-plinit şi o misiune secundă. Turneul fusese conceput ca ooperaţie de şarm, de refacere a unor legături cu Occidentul,cu lumea intelectuală şi politică franceză. Operaţia a fostorchestrată de secţia de propagandă a C.C. al P.M.R., deMinisterul Culturii şi de Ministerul de Interne. Delegaţia afost numeroasă şi împănată cu destui agenţi. Şi personalită-72

ţilor artistice li s-au încredinţat anumite roluri. Principalula fost să intre în contact cu membrii marcanţi ai diasporei sisă-i convingă că regimul de la Bucureşti nu-i priveşte cu osti-litate, că viaţa în România nu este atît de grea cum se spune,să-i invite să viziteze ţara. Unii au fost incluşi în delegaţieanume pentru că aveau în Franţa cunoştinţe care interesauregimul. Regimul dorea o deschidere vagă, limitată, timidăspre Occident. Turneul putea foarte bine acoperi reluarea unorcontacte, realizarea cîtorva deschideri, ieşirea din izolare aregimului de la Bucureşti. Membrii delegaţiei au fost oficialîncurajaţi să frecventeze cercurile franceze, să-şi caute vechiiprieteni, rudele, să aibă contacte „normale". Regimul voia săofere imaginea unui guvern normal, a unui regim politic caoricare altul. Sîntem în 1956, vara, cînd unii, naivi, neinfor-maţi, nerăbdători, credeau că lucrurile se aranjează, că intrăîn normal, că va mai dura cîtăva vreme, americanii cu sovie-ticii se vor înţelege şi, într-unfel sau altul, viaţa fericită dinRomânia antebelică se va relua. Printre cei încrezători seaflau şi unii din procesul de mai tîrziu, ca şi prieteni de-ailor de la Paris sau din ţară.Ţintele operaţiei de fermecare au fost oameni politici, jur-nalişti, artişti, români din diaspora pe care cei veniţi de laBucureşti îi cunoşteau de mult. în această vastă operaţie,misiunea Mariettei Sadova era de a sta de vorbă cu MirceaEliade şi Emil Cioran. Ea trebuia să le sondeze opiniile, să-iatragă spre o colaborare cu regimul. Cartea lăsată în anti-camera ministrului Constanţa Crăciun, gest surprins fugarde anchetă, voia să semnaleze „şefului operaţiei" că lucruriledecurseseră bine la Paris. La vederea cărţii, Constanţa Cră-ciun a înţeles că misiunea a fost îndeplinită cu succes. Maimulte întrevederi între Constanţa Crăciun şi Marietta Sa-dova au urmat (ca şi cu alte autorităţi din zona culturală),pentru a clarifica aspectele oficiale şi neoficiale ale turneului.De altfel, Marietta Sadova juca un rol foarte important în" teatrul românesc din anii '40-50. Ea era regizorul en titreal regimului. Ei i se încredinţau montările cu caracter poli-tic, spectacolele mari etc. Era multiplu premiată, se bucura de privilegii, avea contacte în elita comunistă. Ea se va apă- ra la proces — în februarie 1960 — declarînd că a montat 63de piese ruseşti şi sovietice.73

De ce a lăsat numai cartea lui Emil Cioran şi nu şi a lui Mir-cea Eliade, La Foret interdite? Din cauză că Marietta Sa-dova avea 12 exemplare din cartea lui Emil Cioran, şi mimaidouă din aceea a lui Mircea Eliade. Dintre acestea din urmă,unul l-a dat lui Constantin Noica, celălalt a circulat printreprietenii apropiaţi. Unul dintre cititori a fost Petre Ţuţea,aflat între două detenţii. O dată depusă cartea în anticameraministrului culturii, devenise oficial faptul că Marietta Sa-dova adusese cu ea de la Paris aceste cărţi. Foarte probabil căsecretara i-a dat a doua zi exemplarul primit şefei ei, Con-stanţa Crăciun. Dacă nu ar fi fost un aranjament prealabil,Marietta Sadova ar fi ascuns trecerea „clandestină" a cărţi-lor unor autori legionari, adversari ai regimului. Ceea ce nus-a întîmplat. Ea se duce la cabinetul ministrului şi depunecartea adusă. Paradoxal, ministrul nu are nici o reacţie. Nuo denunţă la Securitate, nici nu o pedepseşte în vreun fel.Ceea ce înseamnă că gestul corespundea unei înţelegeri. Ca-riera Mariettei Sadova a continuat nestingherită încă treiani, pînă în toamna lui 1959, cînd este arestată.*Pavel Ţugui (şef al secţiei cultură şi ştiinţă la C.C. alP.M.R. în perioada 1956-1960) Constanţa Crăciun şi cu mineam avut discuţii cu unii artişti care cunoşteau o serie de per-sonalităţi române din Paris şi francezi, şi am recomandat sădiscute cu ele. Eu am discutat cu Marietta Sadova şi cu Cal-boreanu. Constanţa Crăciun ştiu că a discutat cu mai mulţi.Marietta Sadova trebuia să se vadă în primul şi în primulrînd cu Mircea Eliade şi în al doilea cu Emil Cioran. Chestiu-nile acestea se întîmplau în '56 sub imperiul unei deschideri,al unei liberalizări.*„Direcţia Treburilor C.C. al P.M.R. Nr. 1422/3.VIII.1956Informare cu privire la unele probleme legate de depla-sarea Teatrului Naţional la Paris.1. [...] Deplasarea Teatrului Naţional, datorită condiţiilorspecifice în care s-a petrecut, a avut un ecou favorabil extremde puternic în rîndurile emigraţiei romînesti, îmbunătăţind74cu mult posibilităţile noastre de acţiune în mijlocul acesteiemigraţii [...]2. Cu privire la situaţia emigraţiei românești.

E greu să se aprecieze lărgimea şi valoarea contactelor sta-bilite cu emigraţia românească. în tot cazul, ea depăşeşte cumult tot ce s-a realizat mai înainte în acest domeniu. Care suntcondiţiile care au favorizat aceste contacte?a. conjunctura generală politică;b. faptul că deplasarea Teatrului Naţional în Franţa a fostprecedată de alte acţiuni asemănătoare: vizita compozitori-lor, acad. Stoilov, acad. Nicolau, delegaţia economică condu-să de tov. M. Popescu etc.;c. linia politică justă trasată din ţară, în ce priveşte modulde comportare a actorilor, încurajarea contactului larg cu emi-graţia românească din Franţa.Deplina libertate de mişcare pe care a avut-o fiecare mem-bru al trupei Naţionalului a produs o impresie profundă atâtasupra românilor din emigraţie, cât şi asupra francezilor.Trebuie adăugat că foarte mulţi actori aveau o serie deprieteni personali sau rude printre românii care trăiesc înFranţa. Contactele cele mai largi au fost făcute de figurileimportante: Manolescu, Sadova, Filotti, şi în special de ceicare nu sînţ membri de partid. Aceste contacte, stabilite încondiţiile arătate mai sus, au cuprins, încă din zilele premer-gătoare spectacolului, nu numai masa emigranţilor, ci şi anu-mite vîrfuri: Mircea Eliade, R. Boilă, V. Alexandrescu şi alţii.Socotesc că starea de fierbere care a cuprins emigraţia a deter-minat pe trădători să renunţe la provocările plănuite, ase-mănătoare celor care au îngreunat spectacolele teatrului ceh,şi despre a căror pregătire fusesem informaţi. In împrejură-rile create, organizatorii unei asemenea provocări şi-ar fi ridi-cat contra lor marea majoritate a emigraţiei românești. Sepoate afirma deci că sosirea noastră cu trei zile înaintea pre-mierei, a avut un rol însemnat în evitarea provocărilor carefuseseră puse la cale. Se poate presupune, de asemeni, că înacel moment nici autorităţile franceze nu erau interesate înmontarea unei provocări contra teatrului românesc.Neputînd împiedica buna desfăşurare a spectacolelor, niciafluxul puternic al emigraţiei spre grupul artiştilor veniţi dinţară, elementele duşmănoase au încercat să provoace defecţi-uni. Au fost făcute propuneri de angajamente în Occident75

lui... Faptul că totuşi nu s-a produs nici o defecţiune duce laconcluzia că, în cadrul actualului raport de forţe, contactuldirect între oamenii noştri de cultură şi emigraţia romîneascăe cu totul spre folosul nostru. Nu avem motive să evităm ase-menea contacte — asigurînd, bineînţeles, o anumită îndru-mare la faţa locului şi cunoaşterea realităţii vieţii celor fugiţi,ceea ce întăreşte ataşamentul oamenilor noştri faţă de regi-mul democrat-popular —, ci dimpotrivă, cunoaşterea realită-ţilor din patrie prin intermediul unor «necomunişti», adîn-ceste frămîntările care şi aşa există în rîndurile emigraţieiromîneşti. E de la sine înţeles că asemenea metode comportăşi anumite riscuri, aceste riscuri cîntăresc însă mult mai puţindecît foloasele ce pot fi dobîndite.Numeroasele întîlniri şi convorbiri cu romînii din Franţane-au permis să ne facem o imagine asupra stării de spiritcare există între ei. Ce am putut constata? La oamenii de rînd,o dorinţă nestăvilită de a sta de vorbă cu cei veniţi din ţară,un dor de patrie care a luat uneori forme dramatice — mani-festaţia din gară —, o atitudine nesigură, dar reţinută faţă deregimul din ţară. în nici o clipă, nici unul nu s-a manifestat înmod public împotriva regimului din R.P.R.în ce priveşte elementele politiceşte active din emigraţie,s-a văzut la aceştia dorinţa de a tatona terenul cu prudenţă,de a ne face o «impresie bună» şi în acelaşi timp de a nu secompromite faţă de autorităţile franceze (sau americane) [...]După părerea mea, cele petrecute la Paris arată că se apro-pie momentul cînd dorinţa de înapoiere în patrie a celor maimulţi emigranţi va lua formă deschisă şi aceasta tocmai laParis, care reprezintă centrul politic al emigraţiei romîneşti.Există forţe importante care se opun acestui proces şi de ace-ea se cere şi din partea noastră o acţiune susţinută.Legat de aceasta propun:a/[...]b/ Să se găsească forma potrivită pentru ca în presa noas-tră să se reflecte faptul că cei mai mulţi emigranţi romîni dinParis au avut o atitudine pozitivă faţă de trupa Teatrului Na-ţional.c/ Manolescu, Filotti, Sadova şi alţii să primească sugestiade a continua prin corespondenţă legăturile cu amicii dinFranţa.76

d/ Să se studieze de către forurile care se ocupă cu muncaprintre emigranţi dacă nu e cazul ca Clasul patriei să publiceun articol sau o scrisoare personală a unuia dintre artiştii careau fost la Paris.e/ M.A.E. să ia măsuri pentru urgenta completare a per-sonalului legaţiei de la Paris... în momentul de faţă persona-lul politic condus de tov. Bălănescu e format din doi tineri[...] şi care nu au greutatea necesară funcţiei lor — de altfelnu ştiu nici limba franceză.[...] Un capitol special îl reprezintă romînii care trăiesc înFranţa şi care au reputaţia unor mari artişti... Cu toţi aceştias-au stabilit contacte fie directe, fie prin soţii: Perlea, Ionescu.Se ştie că, în majoritatea lor, aceste contacte au fost extrem decordiale, unele fiind preluate şi de legaţie, Elvira Popescu,Yonnel. Aceşti oameni, care au o situaţie bună, oscilează întredorinţa de a veni în ţară măcar pentru o vizită şi teama de ase compromite, sau chiar de a fi reţinuţi cu forţa în R.P.R. —lucruri pe care Elvira Popescu le-a mărturisit deschis. Ei sîntsupuşi şi anumitor presiuni din partea «şefilor» emigraţieiromîneşti, şi din partea autorităţilor franceze." (23 iulie 1956ss P. Cîmpeanu)*S. T. Cînd şi cum aţi avut în mînă cărţile lui Cioran şi Eli-ade? Vă întreb pentru că a constituit unul din capetele deacuzare faptul că aţi citit „literatură duşmănoasă" si, mai rău,aţi distribuit-o.Al. Paleologu Eu am luat un exemplar de la Noica. L-acitit Trixi, Steinhardt, a mai citit Paul Dimitriu.S. T. S-a întâmplat în vara-toamna 1956, iar dvs. aţi fostincriminaţi în 1959/60. De ce această întîrziere de peste treiani?A. P. în 1956 situaţia era mult mai relaxată.*„Dinu Nc. vine clandestin de la Cîmpulung pe două-treizile. N-are unde locui, îi spun tatei, care imediat îşi cedeazăpatul şi-mi cere să-l primim pe Dinu «regeşte», «fără econo-mii». Avem în bloc apă caldă de două ori pe zi. Pentru Dinu eo fericire. Se simte perfect.77

Apoi, zilele revoluţiei din Ungaria. Tata din ce în ce exultăsi nu-şi încape în piele. Toată ziua — adică de la patru şi ju-mătate după-amiază şi pînă noaptea tîrziu — ascultăm la ra-dio, rîdem, nu ne vine a crede, batem din palme, ne lovim cumîinile pe coapse, umblăm ca nebunii prin cameră, fluierăm,şuierăm, tata mai mult ca mine. (N. Steinhardt, Jurnalul feri-cirii, p. 344)*„17 octombrie 1956Dragul meu, evenimente foarte importante se succed înjurul nostru. Polonia şi Ungaria vorbesc. Ce ne aşteaptă penoi? Am impresia că nimeni nu mai ştie încotro merge. Neagităm, strigăm, ucidem, se cere libertatea — dar care dintrecei puternici ascultă strigătele popoarelor? Sînt în aer posibi-lităţi imense — de am vrea numai să ne înţelegem, de n-arexista de o parte frica şi ura, de cealaltă setea de putere şifrica! Se trăieşte pe un vulcan, şi totuşi viaţa de fiecare zi îşiurmează cursul. E oare lipsă de sensibilitate în mine, este de-taşare, e bătrîneţe, este oboseală? Doresc să aud muzică bunăşi să văd lucruri frumoase. Ce soir, musique la C.O.S. (CasaOamenilor de Ştiinţă, n.a.): Bach cu G. Enescu pe micro-sioane. Mi-a plăcut Concertul dublu [...] Avea dreptate maes-trul Enescu cînd nu-i plăceau mijloacele mecanice de trans-misie. Azi am simţit-o mai mult ca oricînd. Sunetul era parcătuns de vibraţii. Am auzit audiţii mult mai bune totuşi. CasaAssan tres cossue — dar prea gătiţi pereţii după gustul meu...Era aproape intim, deşi destul de multă lume [...]29 octombrie 1956Mă apuc de Oedip — să-l copiez măcar ca să fie mai lizibil— de redactat nu ştiu cînd [...] îmi simt inima tînără, o poftăde viaţă vie — activă, creatoare. Ce se întîmplă în Ungaria măumple de respect. J/s ont du cran. Nu se poate să rămînă fărărezultat. Mă simt smerită ca româncă. Dar şi noi am suferitcumplit — însă ca robii, nu îndrăznim. Poate aşa se cuvine —aşa ne e chemarea creştinească; să suferim, să răbdăm, să fimconsideraţi slabi şi laşi — cînd, poate, spiritual sîntem cei tari.Martirii nu se răzvrătesc. Aşteptăm de la Dumnezeu scăpa-rea. Acţiunea noastră e durerea şi răbdarea. Nu zic că aşa vor fi

toţi — dar aşa sînt ţăranii — şi ei sînt cei mulţi. Ştiu că străiniine subestimează şi ne dispreţuiesc chiar. Dar ce le pasă lor!78Vor să aibă un spectacol nobil, frumos, fiindcă pe ei nu-i doa-re. Nu vreau să mă mai las tîrîtă de prejudecăţi morale, fie elecît de «nobile». Sufăr cînd constat supunere laşă şi Ungariefaţă de cei puternici — sufăr cînd constat lipsă de demnitate— dar nu sînt de partea celor care sînt încăpăţînaţi din trufie.Sînt de partea celor care-şi fac datoria şi cred că soarta neamu-lui nostru e înaltă. Cred, adică trăiesc în smerenia faţă deDumnezeu şi în demnitate faţă de oameni. Nu trebuie nicilaşitate, nici trufie. Dar cine se poate menţine pe acest nivel?Numai omul conştient că are o misiune personală în mijloculcelei naţionale. Inspiraţi-mă voi, cei luminaţi, să scriu cătretineret — măcar că nu se va publica acum — un apel just —un apel către viitor [...].5 noiembrie 1956Dragule, acum am aflat că a murit Maria Filotti azi-dim. laASCAR [...]Ă quand mon taur? Azi sînt de o mare tristeţe dinpricina veştilor înfiorătoare ce ne vin din Ungaria. Nu pot sămă gîndesc la atîta suferinţă fără să plîng. Dragule, cînd se vasfîrşi cu atîta măcel şi nedreptate? Atacul Suezului, oricît asvrea să-l justific, rămîne şi el o nedreptate. Pretutindeni oroa-re, negură, barbarie. Doamne! Cînd se va sfîrşi această epocănefastă? îmi stă mintea în loc la gîndul ce se întîmplă în Un-garia. Dezlănţuirea de furie, de răzbunare de ambele părţi şipe deasupra chiar a celor puternici. Poate că ei tot mai sperăsă salveze pacea! Ce a mînat bietul popor ungar să se avînteîntr-o asemenea aventură? Exemplul Poloniei, desigur — daraceştia nu au făcut gestul disperat de a se desface de pactulde la Varşovia — au fost mai înţelepţi — ce ştim noi? Poatevoi vedeţi mai clar legăturile şi sensurile evenimentelor. Aşvrea să fiu mai senină — calmă sînt —, dar tristă foc. Doam-ne, păzeste-ne.8 noiembrie 1956Dragule, evenimentele se succed vertiginos. Trăim într-oaşteptare a zilei de mîine ca niciodată şi mă tem că Nie kommtwas Besseres\ Veştile sînt tragice, sînt alarmante, soarta lumii

atîrnă de un fir de păr. Am impresia că conducătorii neamu-lui au azi o răspundere covîrşitoare — numai Dumnezeu să-icălăuzească. Dacă îi apucă ameţeala cum umblă pe sîrmădeasupra prăpastiei, apoi Adio pentru omenire. Voi cum ve-deţi lucrurile, în perspectiva voastră? Poate vă apare ca un jocde şah şi atîta tot. Moartea Mariei Filotti mă face să mă gîn-79

dese că poate şi sfîrşitul meu e pe aproape. Fă aşa, dragule, sănu-mi fie frică. Azi vizită la Mişu (Paleologu, tatăl lui Al. P.,n.a.) la prînz — l-am găsit mai bine — luînd parte la conver-saţie — rîzînd. Victor şi cu mine alături de el — copii, ne-poate, Mimi şi Christinel şi dl Pavel şi Lenuţa Zarifopol. Toţiîn jurul lui cu dragoste şi grijă. Mimi face acrobaţie, mititica,s-o scoată la socoteală! Alecu seamănă leit cu Mişu şi ca tem-perament — ca şi el a pornit copilăreşte! [...] La Mişucă Joran-a fost primire — are dreptate — nu e momentul [...] Cauzaomenirii mi se pare azi ca o minge jucată de puteri ce ne de-păşesc. N-am sîngele rece, nici esthetismul unor semi-zei careprivesc la spectacol — dar nu mai am nici pasiunea cu care ourmăream acum 2-4 ani — chiar şi anul trecut. Am impresiacă e sfîrşitul pe aproape şi nu mai vedem clar — dar şi că amobosit. şi aşteptarea, şi curiozitatea, pînă şi teama te obosesc.21 noiembrie 1956[...] Evenimente colosale, epocale şi noi trăim înecaţi pros-teşte în griji meschine de sume minime! [...] Fapta poporuluiungur a început eroic şi măreţ — dar sînt crime care întunecăgloria asta. Ura, are măreţie şi abstract — teoretic, poate! Darcînd porneşte să dezlănţuie toate patimile şi răzbunările, esubumană. O fi frumos pe scenă şi în versuri dar ca fenomensocial seamănă a demenţă. Şi demenţa lui Orest o gust, darnu cea cuibărită în minţi şi trupuri adevărate. Nu aduce ni-mic bun, nimic uman! Bietul popor unguresc şi-a ştirbit dingloria lui colosală prin sălbăticiile săvîrşite — ba şi-a compro-mis şi libertatea pentru cîtăva vreme. De unde era pe calea dea fi eliberatorul tuturor. Cînd te gîndeşti cu calm, e o mare,monstruoasă nedreptate în lumea de azi. Cu ce drept să im-pună unui popor voinţa altora? Şi asta sub flamura libertăţiisi a dreptăţii. Trăim, în fond, ca ins social într-o grozavă ti-ranie. Nu e salvare decît în evadarea spirituală — nu poţiscăpa de tirania majorităţii, dacă nu gîndeşti ca ea, decît caDiogene într-un butoi. Sau acceptînd soarta fără a crîcni. Sîntdin aceia care acceptă profitînd. Aceştia nu-mi plac. Dar ceicare servesc cinstit pe un stăpîn pe care nu-l iubesc pot totuşiaduce mult bine obştesc. Mă indignează oportuniştii care nuau convingeri, nici demnitate. Discuţii teoretice, dragule, şi

ungurii se ucid între ei! O.N.U. vorbeşte, dar nu mişcă. CazulUngariei poate ajunge a f i o sinucidere. O fi nobil, unic înistorie — după daci —, dar e un păcat. Apusul nu se ames-80tecă? Toată lumea e enervată considerînd cauza dreptăţiipierdută. Aşa o fi? şi totuşi eu cred într-o minune şi o aştept__envers et contre toutl [...] Aştept cu încredere să se dove-dească iar puterea Providenţei [...]I decembrie 1956Dragoste, acum eşti poate alături de Mişu Pal.! (Paleo-logu, n.a.) De două zile aveam aprehensiunea că pleacă şi el,în urma accidentului! A trebuit să mai pătimească şi durereafizică pînă la urmă! [...] în ultimul timp nu mai era Mişu [...]Viaţa se face mai tristă şi fără soare [...] fiindcă a plecat şi el— sînteţi acolo mai mulţi decît am rămas aci.4 decembrie 1956[...] 2 zile foarte grele. Ieri l-am asistat pe Mişu cînd treceaîn cele veşnice. Era frumos şi grav, sever, cum nu l-am văzutniciodată. Un profil de medalie imperială: Foarte mulţi pri-eteni şi chiar oameni simpli — toţi îndureraţi [...] Ultima luifază, deşi părea că era o decădere, totuşi mi-l făcuse şi maidrag din pricină că ieşise la iveală bunătatea, funciara lui mo-destie şi căldura inimii...II aprilie 1957Nimic de semnalat. Ba da — o seară la avocatul Enescu şiOfelia, cu Costel, Meg, Alecu, Dan Botta şi fam. Buzdugan —şi alţii — şi fam. — iacă uit numele boieresc — da: Stolojan.Conversaţie pasionantă susţinută de Costel (Visinescu, n.a.)si Alecu în jurul literaturii franceze. Am stat pînă la 2 noap-tea. Costel îţi seamănă mult — iar Alecu lui Mişu — numai căvoi eraţi mai puţin furibunzi şi pătimaşi." (Alice Voinescu,Jurnal, caiet XXXI)

81 „ISPITA DE A EXISTA"

„în anul 1938, CIORAN EMIL a plecat în Franţa, de unde arevenit în Romînia, cînd la conducerea statului romîn se aflaulegionari. A stat în ţară pînă după rebeliunea legionară, cînda plecat din nou în Franţa şi de unde nici nu s-a mai întors.Cînd a plecat în Franţa, după rebeliune, CIORAN EMIL a trecutprin Germania, unde s-a întîlnit pentru ultima dată cu NOICACONSTANTIN, care la acea dată se afla în Germania." (Proces-verbal de interogator, învinuit Paleologu Alexandru. 17 sep-tembrie 1959, Bucureşti. Anchetator de securitate U. majorOnea Mircea.)*„27 mai 1957Maricica şi Puff (Măria Musicescu, nepoata lui Alice Voi-nescu şi Al. Paleologu, n.n.) sînt la Puma, mi-ar fi plăcut sămerg şi eu cu ei. [...]6 iunie 1957Revirimentul religios şi ştiinţific totodată. Perspectiva deîmpăcare după interviul dat — televizat — de Hrusciov?! înmine înfloare o mare nădejde. Poate s-o milui Dumnezeu debiata omenire. Eu sper ca prin septembrie totul să fie hotărît."(Alice Voinescu, jurnal, caiet XXXI)*Sanda Stolojan Am plecat din ţară cu un document pecare scria „pentru un singur drum". Pe Mariana Parlier amcunoscut-o foarte curînd după ce am ajuns în Franţa. Era ungen de româncă de altădată, adică o femeie la care nu amgăsit trăsătura asta a lumii care a urmat comunismului, nu82cunoştea bănuiala, era sinceră. Aşa era firea ei. Părăsise Ro-mânia dinainte de război şi nu cunoscuse regimul comunistdecît din auzite.S. T. A venit de mai multe ori în ţară, în 1956 şi 1958, defiecare dată în septembrie.S. S. A venit să-si vadă mătuşile şi mama, doamna Bos-nief-Paraschivescu, care mai trăia în anii aceia. Părăsise Ro-

mânia în anii '25-26. La Paris, cînd noi am cunoscut-o, eafrecventa românii după simpatii, după cunoştinţe, după afi-nităţi. Invita pe toată lumea, fiindcă era foarte bogată. Secăsătorise cu un avocat, Franqois Parlier, care era un om în-cîntător, inimos, şi care-i adora pe români. Aveau un aparta-ment splendid lingă Champs-Elysees. Unul dintre cele maifrumoase apartamente din Paris. Primeau mult. Erau foarteprieteni cu Mircea Eliade. Cu Dinu Noica erau rude. Ea nu aluat niciodată atitudine politică faţă de românii pe care îi frec-venta la Paris, pentru simpul motiv că îi scăpase toată aceastătrăire pe care o avusesem noi, care trăisem după război îniară. Uneori găsea chiar că eram cam intransigenţi. „Păi stai,că e simpatic!" zicea, „De ce să nu-l vezi pe cutare sau pe cu-tare!?..." Ăsta era genul ei.S. T. Nu avea dimensiune politică.S. S. Nici una. Era foarte frumoasă, înaltă. Semăna, dacăvrei, ca stil de femeie, cu Elvira Popescu, femeia româncă ti-pică, înaltă, cu ochii negri, cu un păr blond-şaten, extrem deelegantă, foarte vorbăreaţă şi veselă. Puţin superficială, cumsînt oamenii de lume. Dinu Noica, atunci cînd venea la Paris,după '65, mergea la ea întotdeauna.*„...în luna septembrie 1956, NOICA CONSTANTIN a venit laBucureşti pentru a se întîlni cu verişoara sa PARLIER MARIANAdin Paris, care venise în R.P. Română ca turistă franceză. Cuaceastă ocazie NOICA CONSTANTIN, într-una din zile, a venit lamătuşa mea ADELA CALIGARI din str. Logofăt Luca Stroici nr.11, unde ştia că iau masa, pentru a mă întîlni. în timp ce aservit o cafea, mi-a spus că a venit în Bucureşti special pentrua se vedea cu PARLIER MARIANA, care îi este verişoara şi pecare nu o văzuse de foarte mult timp... în cele din urmă eul-am condus pînă la poarta numitului DAN PARASCHIVESCU —83

(BOZNIEF), de unde ne-am despărţit, el intrîrtd înăuntru, iar euplecînd acasă. Pe drum, pînă la domiciliul lui DAN PARAS-CHFVESCU, NOICA CONSTANTIN mi-a spus că cercurile ostile re-gimului din R. P. Romînă, cu care MARIANA a venit în contactîn Bucureşti, o consideră pe aceasta ca avînd vederi de stingă.Aceasta întrucît MARIANA PARUER, în discuţiile avute cu ei, arfi «elogiat» oarecum regimul democrat popular din R.P. Ro-mînă. NOICA CONSTANTIN mi-a explicat această comportare averişoarei sale ca fiind o acţiune «diplomatică» a acesteia, în-trucît intenţionează să mai vină în R. P. Romînă şi, compor-tîndu-se ostil regimului, nu ar mai primi viza de intrare înţară... NOICA CONSTANTIN mi-a spus că PARLIER MARIANA aravea legături cu o serie de fugari romîni, cu care organizeazădiverse întîlniri la ea acasă, unde dă mese pentru aceştia. Din-tre persoanele pe care NOICA CONSTANTIN le-a numit ca avîndlegături cu PARUER MARIANA şi care participă la aceste mese,reţin pe următorii [...]: CIORAN EMIL, GAFENCU GRIGORE, BRU-TUS COSTE şi ELIADE MiRCEA. în continuare NOICA CONSTANTINmi-a spus că PARLIER MARIANA ar avea în FRANŢA o vilă şi că îiajută pe copiii săi (ai lui NOICA c.) aflaţi în Anglia, precum sipe DAN PARASCHIVESCU (fratele MARIANEI), căruia îi trimite pa-chete cu diverse lucruri. Despre faptul că PARLIER MARIANA1-ar ajuta pe NOICA CONSTANTIN, acesta nu mi-a spus nimic.Aceasta este discuţia avută cu NOICA CONSTANTIN pînă in str.Traian, unde domiciliază PARASCHIVESCU DAN BOSNIEF...întrebare: Ce materiale a primit NOICA CONSTANTIN pri;;intermediul numitei PARLIER MARIANA şi de la cine?Răspuns: Nu cunosc dacă NOICA CONSTANTIN a primit saunu vreun material sau altceva din Occident prin intermediulnumitei PARLIER MARIANA. Nici NOICA CONSTANTIN nu mi-aspus o asemenea chestiune şi nici alte persoane.întrebare: Dar ce a transmis NOICA CONSTANTIN în Occi-dent prin intermediul acestei persoane?Răspuns: Nici despre vreo transmitere în Occident prinMARIANA PARLIER şi nici alte persoane nu mi-au vorbit. Astfel

că nu am cunoştinţă în această direcţie.întrebare: Despre ce date ţi-a vorbit NOICA CONSTANTIN căa transmis în Occident prin intermediul numitei PARLIER MA-RIANA?84Răspuns: Niciodată NOICA CONSTANTIN nu mi-a spus că arfi transmis anumite date în Occident şi, de asemeni, nici pealtă cale nu am aflat acest lucru...întrebare: După vizita din septembrie 1956, PARLIER MA-RIANA a mai venit în R.P. Romînă?Răspuns: PARLIER MARIANA a mai venit în R.P. Romînă înseptembrie 1958... PARLIER MARIANA l-a vizitat pe NOICA CON-STANTIN la Cîmpulung. întrucît eu nu l-am mai văzut peNOICA CONSTANTIN din martie 1958, iar în decembrie 1958 aintervenit arestarea sa, nu cunosc ce a discutat cu PARLI-ER MARIANA sau dacă aceasta i-a adus lui NOICA CONSTANTINceva din Occident. De asemeni, nu cunosc dacă PARLIER MA-RIANA i-a transmis lui CIORAN E. sau altor persoane din Occi-dent ceva materiale din partea lui NOICA CONSTANTIN.întrebare: Ce persoane din R.P. Romînă ce au plecat îndiverse ocazii în Franţa au luat legătură acolo cu PARLIER MA-RIANA?Răspuns: Am auzit, dar nu mai reţin în ce împrejurări şide la cine, că MIHAI RAIEA, fiind plecat în Franţa, ar fi luat le-gătura cu PARLIER MARIANA. Nu cunosc însă în ce împrejurărişi în ce scop." (Proces-verbal de interogator,/ învinuit Paleo-logu Alexandru. 21 septembrie 1959. ?s Anchetator penal desecuritate It. major Onea Mircea)*„în vara anului 1957, mă aflam într-o zi acasă, împreunăcu Marietta Sadova. Ea a fost chemată la telefon, iar dupăconvorbire mi-a spus că Radu Popescu, critic teatral la revistaContemporanul, i-a cerut un exemplar din Ispita de a exista.Cum ea nu mai avea nici un exemplar din această carte ladata aceea, şi ştiind că eu păstram încă exemplarul pe caremi-l dăduse, mi-a cerut să i-l dau eu pe cel care-l aveam luiRadu Popescu şi mi-l va restitui în cîteva zile. Chiar în acea zia venit la mine Radu Popescu şi i-am dat exemplarul din Ispi-

ta de a exista, spunîndu-mi că mi-l va restitui în trei zile, darnu mi l-a restituit nici pînă în prezent..." (Proces-verbal deinterogator. Martor Terianu Nicolae. 31 decembrie 1959. ssAnchetator penal de securitate indescifrabil — probabil It.major Nedelcu S.)

85 AJUTOR LEGIONAR

Mai mulţi dintre acuzaţi fuseseră, în adolescenţă şi tinereţe,membri sau simpatizanţi ai mişcării legionare. Numele lor:Arşavir Acterian, Gheorghe Florian, Sandu Lăzărescu, Con-stantin Noica, Constantin (Dinu) Ranetti, Nicolae Radian,Gheorghe Răileanu, Marietta Sadova, Aurelian Vlad. Alţii,în aceeaşi perioadă, fuseseră antilegionari: Alex. Paleologu,Dinu Pillat, Mihai Rădulescu, Nicu Steinhardt, VladimirStreinu. Cei mai mulţi dintre foştii legionarii din lot au fostacuzaţi că au participat la rebeliunea din ianuarie 1.941, orică au scris în presa de extrema dreaptă; şi mai ales că, după1948, au continuat să se întîlnească, sa „activeze", cum spunprocesele-verbale, să organizeze ajutor legionar, să răspîn-dească literatura legionară, să refacă cuiburile din care făcu-seră parte, sau să alcătuiască altele. Pentru unii, implicareaîn politica extremei drepte fusese ca o boală de adolescenţă.Elevi de liceu, ei făcuseră parte din „Frăţiile de cruce", orga-nizaţii în care intrau majoritatea elevilor. Mai tîrziu nu aumai avut legături cu mişcarea legionară, ca Dinu Ranetti,Nicolae Radian. Alţii au continuat să fie activi şi să participeinclusiv îâ rebeliunea legionară (Sandu Lăzărescu, Gheor-ghe Florian). Alţii au făcut parte din elita mişcării legionare(Marietta Sadova, Constantin Noica, Gheorghe Răileanu).Lor li se adăugau legăturile cu „legionari notorii, fugari înOccident, ca să scape de pedeapsă", Mir cea Eliade, Emil Cio-ran. Cei aflaţi în ţară erau chemaţi, în 1960, să plăteascăpentru păcate de tinereţe, pentru care unii plătiseră deja cuperioade de lagăr sau închisoare, ori suferiseră alte pedepse(epurări, interdicţii). Legionari, antilegionari, indiferenţi po-litic au fost aglutinaţi în proces. Amprenta de „legionarism"a fost imprimată tuturor celor din „lot", indiferent de trecu-86tul lor. Una dintre raţiunile combinării celor două loturi,multă vreme anchetate separat, a fost decizia autorităţilor dea da o tentă legionară procesului, în jurul lui ConstantinNoica (fost legionar), la Cîmpulung, nu se aflau legionari, înjurul lui Dinu Pillat (fără trecut legionar), se aflau cîţiva.Argumentul politic „antifascist" era puternic într-o lume încare un întreg război fusese dus şi cîştigat de Aliaţi împotri-

va nazismului. A arăta că nişte persoane sînt implicate înactivităţi de tip fascist însemna a preveni reacţii din partea-, Occidentului (presă, oameni politici, militanţi pentru drep-turile civile), sau a unor disidenţi avânt la lettre, ori a bise-ricii. Platforma pe care s-a plasat regimul, de proces antile-gionar (deci antifascist, copie derizorie a procesului de InNiirnberg), îl ferea de astfel de reacţii. 5-n indus ideea că nuera un proces îndreptat împotriva unor intelectuali neînre-gimentaţi, care aveau alte idei decît ideologia oficială, le răs-pîndeau, continuau să scrie şi se bucurau de autoritate. Nu.Era vorba de un proces menit să pedepsească ceea ce omeni-rea condamnase în anii '40, prin victoria militară, prin de-nazificare, prin procesele care au urmat. Era un proces careîmpiedica resurecţia fascismului şi nu unul împotriva liber-tăţilor omului. Acest cocktail sui-generis, alcătuit din foştilegionari şi persoane care nu avuseseră nimic de a face culegionarii, trebuia să arate că numai „nişte elemente contra-revoluţionare", cu un trecut politic dubios, puteau să se în-tîlnească pentru a purta discuţii duşmănoase la adresa regi-mului. Aceste „discuţii" erau nişte „întîlniri clandestine",în care se organizau comploturi împotriva „ordinii sociale".Dacă luai apărarea celor de pe banca acuraţilor treceai dreptun reacţionar, însemna că te opuneai progresului omenirii sinu erai, de fapt, decît un fascist care agita fantomele trecutu-lui în dorinţa de revanşă. Acest tip de argumente a intimidatintelectualii din Occident pînă la mijlocul anilor '70. Celordin ţară le-a furnizat destule raţiuni (pe Ungă teama de re-presalii) de a nu se solidariza.*„în urma asasinării numitului CORNELIU CODREANU, mi-amafirmat simpatia faţă de organizaţia legionară şi hotărîrea dea-i sprijini în activitatea lor pînă la venirea la putere [...]87

La data de 6 septembrie 1940 (cînd ia fiinţă statul naţio-nal-legionar condus de generalul Ion Antonescu şi HoriaSima, n.a.), la cererea numitului MIHAIL MANOILESCU, am în-ceput să colaborez la ziarul legionar Buna-Vestire, scriind cîte-va articole. Colaborarea mea a încetat după cîteva săptămâni,întrucît am plecat în Germania ca referent la Institutul Romîndin Berlin, iar pe de altă parte nu mai înţelegeam să mai dausprijinul meu organizaţiei legionare, în Germania am statpînă în luna mai 1941, cu o întrerupere de cîteva zile în lunadecembrie 1940, cînd am venit în ţară spre a-mi lua soţia..."*Grija lui C. Noica de a stabili cu minuţie cronologia are douăraţiuni: să stabilească faptul că s-a dezangajat de Garda defier o dată cu asasinarea lui Nicolae lorga, Virgil Madgearu(decembrie 1940), şi că nu a participat la rebeliunea legio-nară (21-22 ianuarie 1941).*„Nu ţi-e îngăduit să te îndoieşti. Crede în învierea Româ-niei legendare [...] decenii întregi, înaintaşii noştri nu s-augîndit ca la un ideal, decît la întregire. Tot ce au avut mai bunîn ei... se închinase idealului acestuia. Au putut vedea dinco-lo de el? [...] Ce obosită trebuie să fi fost România împliniriigeografice! [...] Păcatul — dar nu destinul — românesc a fostca, credeam, împlinirea noastră ca fiinţă geografică va aducede la sine o împlinire ca fiinţă spirituală [...] Ce ştia primaRomânie? Aceea ce învăţase de la istorie sub teascul căreiastătuse să fie înţeleaptă?... căci există şi o moarte a neamuri-lor prin înţelepciune [...] îmi aduceţi înaintea ochilor aceeaşişi aceeaşi Românie istorică. O cunoaştem, o respectăm şi oiubim ca oricare din apologeţii ei, dar ea nu ne mai însufle-ţeşte. Nu ne mai învaţă... Noi, aceşti tineri, n-o vedem în isto-rie. O vedem în legendă. Crede în învierea României legen-dare." (Constantin Noica, „Crede", Buna-Vestire, 8 septembrie1940)„Legiunea n-a vroit să facă o altă Românie. Ea a vroit săfie altă Românie. Cine nu simte aceasta nu înţelege nici de cea murit Moţa şi nici de ce dăruirea cea mare a Căpitanului eraunul din felurile sale de-a biruiţi-de a face neamul românesc88să biruiască [...] Legiunea a înţeles să facă altă ţară, prin de-săvîrsirea tipului de om dinăuntrul ei [...] înţelegeţi tot mira-

colul acesta al unui tip de român care, prin simpla sa prezen-ţă, să fie înfăptuitor şi biruitor? Aşa l-a visat Căpitanul detotdeauna al mişcării legionare şi aşa îl vrea şi conducătorulei de azi, drept un tip de român pur, încît actul lui de prezen-ţă să oblige materia să i se supună..." (Constantin Noica, „în-fricoşători de buni", Buna-Vestire, 10 sept. 1940)

„Legiunea nu participă la drama românească, ea este îndrama românească. Aşa a fost întotdeauna... Legiunea n-afost contemporană cu restul României. Nici astăzi nu este aşa.într-o vreme cînd toată lumea trăia în beatitudine, legiuneasuferea. Ea e singura care a înţeles că nu s-a sfîrşit nimic odată cu întregirea. Că trebuie să vină împlinirea românească.Şi că pentru o asemenea împlinire neamul nostru trebuie sătreacă prin noi crize. Legiunea singură a fost în permanentăcriză şi suferinţă [...] Citiţi ce scria Căpitanul prin anii dina-inte de 1927: «Ce tragedie înfiorătoare să rezişti zece veacuricontra tuturor împilărilor şi să mori de foame şi de mizerie înRomânia mare, pe care tu ai aşteptat-o timp de un mileniu.»[...] Citiţi şi întrebaţi-vă dacă aţi fost contemporan cu legio-narii [...] iar astăzi, cînd... se întreabă cum de pot unii fraţi deai săi striga «trăiască legiunea» în loc să strige «Trăiască Ro-mânia Mare» — i-am putea lesne răspunde pentru că primulstrigăt înseamnă cel de-al doilea plus ceva." (Constantin Noica,„Nu suntem contemporani", Buna-Vestire, 20 septembrie 1940)

„...Veac de libertăţi prea multe [...] Propriu-zis n-am ni-mic cu democraţia, dar nu înţeleg bine care e sensul de apune toată lumea să vorbească... Multiplică eroarea, atîta tot.In loc să guverneze o singură eroare, guvernează un haos deerori. Pentru atîta lucru nu era nevoie de aşa mulţi morţi şiaşa multă proză [...] Să facem istorie deliberat, nu?... Darcum nu vă daţi seama oameni care votaţi pentru adevăr, oa-meni care decideţi pentru o doctrină, că hotărîrea voastrăcade prea tîrziu [...] şi vă întreb ceva: dar dacă mîine va firăzboi? Dacă istoria va fi, iar noi vom fi alături?" (ConstantinNoica, „Să tăcem", Axa, fără dată specificată)

„într-adevăr, ce înseamnă biruinţa?... Citesc cuvintele dinînchisoare ale Iui Ion Bănea către legionari «Va veni vremeacînd nu va fi armă cu care să nu fi fost izbiţi legionarii. Arunci

mişcarea va fi biruitoare»... Puiu Gărceanu, cînd a aflat, în89

lagăr fiind, de uciderea Căpitanului, a îngenuncheat, s-a re-cules, şi după aceea a spus camarazilor săi «Căpitanul a bi-ruit», îmi stăruiesc în auz cuvintele rostite acum cîteva luninumai de unul dintre cei mai puri legionari aflaţi în viaţă:«Dacă toţi comandanţii legionari ar fi fost în libertate şi unsingur muncitor s-ar afla în închisoare, legiunea ar fi acolounde e acesta.» Nu Corneliu Codreanu sau Moţa spun lucru-rile acestea. Ci acei care au înţeles şi au murit cu bucurie pen-tru ei. Pentru biruinţă prin ei. Prin urmare, ce înseamnă biru-inţă? Dacă biruinţa înseamnă lumină, nu poate Legiuneabirui cu adevărat? Căci ea a adus lumii româneşti înţelesulîntunericului. De aceea sîntem, rînd pe rînd, vrăjiţi de ea şi nuputem scăpa de obsesia ei: pentru că a adus peste noi înţele-sul adînc al suferinţei şi al întunericului. Cum poate ea birui?Legiunea luptă, suferă şi învie. De treisprezece ani, Legiunealuptă, suferă şi învie. Biruinţa nu e pentru ea. Cînd va veni,nu va veni pentru ea. E pentru neamul acesta românesc, caren-a biruit, singur, încă." (Constantin Noica, Vremea, data ne-specificată) „Legiunea surprinde. Prevestitorii de rele — politicieni,oameni de afaceri, înţelepţii sau înstrăinaţii pur şi simplu —vesteau parcă, un alt soi de început. Oamenii cumsecade, darnădăjduind în gesturi teatrale din partea Legiunii, ne vesteausi ei un început. Şi unii, şi alţii se pot mira, astăzi.Căpitanul surprindea. A fost una dintre cele mai mari vic-torii asupra adversarilor săi... de a face exact lucrul la care nuse aşteptau. Cum ar fi crezut că, după alegerile din 1937,Legiunea nu va da lupta? Căpitanul n-a grăbit-o. Simţea,poate, că în România aceasta care înţelege cu întîrziere, lu-mea păstrează un rest de încredere în ceilalţi şi o rezervă faţăde Legiune. A trebuit ca ceilalţi, cu Rege cu tot, să le aratepînă la capăt ce pot şi ce nu pot. A trebuit ca Legiunea să learate că poate îndura totul. [...] dacă lumea românească arcunoaşte mai bine mişcarea legionară, dacă ar citi cărţile că-peteniilor, circulările din trecut şi mai ales acea extraordinarăCărticica Şefului de Cuib, ar înţelege mai mult din ce se întîm-plă [...] Unde a reuşit (Legiunea, n.a.) pînă acum? în creareaaltui tip de om. [...] dar, oricît de fierbinte ar fi gîndul con-ducătorului de a vedea toată România legionarizată, aceastanu se poate întîmpla de la o zi la alta. Iar pentru că înăuntrul

Legiunii educaţia s-a făcut prin elite, lumea românească ur-90mează a fi şi ea transformată prin influenţa elitelor legionareexistente sau în curs de constituire înăuntrul ei. Şi mă gîndescla acea, fără seamăn în viaţa noastră publică, scoală de elite,care trebuie să fie şi probabil va fi «Corpul Moţa Marin». Eli-tele care urmează a se ridica înăuntrul ei vor trebui să fie atîtde pure, încît Căpitanul a ordonat ca numărul membrilor sănu treacă de 10 000. «Să trăieşti după tipul de viaţă şi să moridupă tipul de moarte al lui Moţa.» Cum ar putea fi mai multde zece mii de oameni din aceştia? Dar ştiţi ceva? Să visăm călucrul e cu putinţă. Să lucrăm, fiecare dintre noi, ca şi cumlucrul ar fi cu putinţă. Şi să ne închipuim al zece mii unulea,într-o ţară unde Cel mai bun dintre noi a nădăjduit să numeredoar zece mii." (Constantin Noica, „10 001", Buna-Vestire,20 septembrie 1940)*Fotocopii ale acestor articole, plus altele („Anul 1, ziua întîi",„Limpeziri pentru o Românie legionară"), se află în dosarele(vol. 5) trimise de Direcţia anchete penale Tribunaluluimilitar pentru a servi drept corp delict. Se mai află printreprobe fotocopii ale unor texte de Arşavir Acterian şi Mariet-ta Sadova. Ca şi cîte un exemplar din publicaţia scoasă deSandii Lăzărescu şi Glieorghe Florian, Perspective, în 1941,şi Adsum, scoasă de Constantin Noica în vara anului 1940.*„...în luna mai 1941, m-am reîntors în ţară... înainte de apleca din Berlin, am primit la Institut vizita fostului meucoleg de facultate, legionarul CRIŞU AXENTE, fugit din tară [...]Ieşind împreună, l-am condus la sediul grupului de legionarifugiţi, unde am întîlnit pe (...) legionarul HORIA SIMA [...] PeHORIA SIMA îl mai întîlnisem o singură dată, în luna august1940... [...] După nume, legionarul HORIA SIMA m-a recunos-cut şi mi-a spus că «lupta noastră e aici», adică în Germania.Am folosit acest prilej şi i-am spus lui HORIA SIMA că nu maisînt solidar cu organizaţia legionară şi că mă întorc în ţarăspre a-mi continua activitatea culturală [...] LegionarulCRrşu AXENTE m-a rugat să transmit cele spuse de el numitu-lui CHIRNOAGĂ, în acel timp profesor la Politehnică, fapt pecare l-am şi făcut. Declar că acesta a fost ultimul serviciu pecare l-am adus organizaţiei legionare [...]

91

Considerîndu-mă vinovat pentru activitatea mea din tre-cut în favoarea organizaţiei legionare şi pentru ideologia meagenerală, în luna iunie sau iulie 1946, am făcut un autodenunţTribunalului poporului, însă hîrtia, autodenunţul, a ajuns ladirecţia presei fără a se lua măsuri împotriva mea." (Proces-verbal de interogatoriu. 15 decembrie 1958 — oraşul Piteşti— Anchetator penal de securitate It. major ss Micutelu Con-stantin, ss Noica Constantin).*S. T. În anchetă şi apoi la proces, s-a vorbit de „ajutorlegionar". Sergiu Al-George i-a dat 300 de lei şi a colectat dela alte persoane bani pentru Noica.Dorina Al-George Noica ne-a dat manuscrisul Anti-Goe-the şi Povestiri din Hegcl. De vreme ce era vorba despre Goetheşi Hegel, nici prin cap nu putea să-ţi treacă faptul că pot să fieacte incriminatorii.S. T. Nu erau despre Stalin, Lemn sau Dej.D. A. G. Erau nişte scriitori germani din secolul trecut,discuţii filozofice în care numai Dinu şi Sergiu se puteau des-curca. Eu mai puţin. Eram însă nişte oameni normali. Aşa căam acceptat cu destulă inocenţă. Cînd ne-a dat manuscrisele,a avut fermitatea de caracter de a spvme că el nu are mijloacede existenţă, că face filozofie într-o epocă ca asta şi că acestlucru nu-i aduce nici un ajutor bănesc şi daca cei care-l cifesci-ar oferi un asemenea ajutor, nu ar fi decît binevenit. Argu-mentul era cît se poate de valabil. Că a fost considerat ajutorlegionar nu am aflat decît după ce procesul s-a deschis. Era oprestaţie bănească către un prieten. Nu-i putea trece nimănuiprin minte că asta putea să ajungă cap de acuzare.*MINISTERUL AFACERILOR INTERNESERVICIUL «C»Data 5-VI-1963liat.Nota Extrasdin materialele existente în dosareledin arhiva serviciului «C»Numele SADOVA ACTERIAN Prenumele MARIETTAnăscut..............fiul lui................de profesie..............domiciliat....92Dos. fond op. 53 172 Voi. 391 fila 122

într-o notă întocmită de S.S.I. la 21 oct. 1942 se arată căartista Marietta Sadova Acterian a primit misiunea din parteaconducerii legionare clandestine de a colecta sume de bani dela cetăţenele legionare în vederea bătăliei ajutorului legionar.într-o notă de legionari fanatici care ar fi jurat să se răzbu-ne pe Antonescu — nu se precizează de cine e făcută şi la cedată — apare şi Marietta Sadova, soţia lui Acterian Haig —directorul Teatrului Naţional, ca o agitatoare însemnată.ss maior T. Moise*„în anul 1955, aşa cum am mai declarat anterior, NoicaConstantin a venit la domiciliul meu cu cîteva scrieri perso-nale în manuscris, intitulate Lisis, Anti-Goethe şi încă una alcărei titlu nu-l mai reţin. Cu această ocazie Noica Constantinmi-a cerut să-i citesc şi eu aceste scrieri, după care să le di-fuzez în rîndul unor persoane, de la care în schimbul citirii săle iau o taxă de 5 lei de persoană şi scriere citită, drept ajutorpentru el. Eu am acceptat această chestiune şi astfel că scrieri-le sale au rămas la subsemnatul... Toate aceste scrieri eu le-amdifuzat în rîndul unor persoane... de la care apoi am strînsajutor pentru Constantin Noica." (Proces-verbal de interoga-tor. 3 octombrie 1959, Arşavir Acterian, ss. Anchetator penalde securitate It. major Onea Mircea, p. 161)*S. T. Cînd l-aţi cunoscut pe Noica?Arşavir Acterian Eram prieteni vechi. La un moment dat,el a venit la mine, aici în casa asta, auzise că eu cîştig bani,ocupîndu-mă cu cărţile, aveam un anticariat. El era la Cîmpu-lung, unde nu prea avea ce mînca, acolo nu prea erau oamenicare să-l ajute, în Bucureşti ţinea nişte conferinţe la nişte cu-coane, dar asta nu era suficient. M-am pomenit cu el aici într-oduminică.S. T. Cum aţi aranjat cu el ca să-i daţi bani?A. A. M-a trimis la nevastă-sa să aleg cărţi, să iau cîtevreau, echivalentul banilor pe care mi i-a cerut.*„în afară de familia legionarului TASE, pe care am ajutat-opînă în anul 1956, am mai dat ajutor pentru legionarul ACTE-93

RIAN ARŞAVIR. Pe acesta l-am ajutat în perioada anilor1949-1954, cînd se afla arestat pentru activitatea sa legionarăşi condamnat. Astfel, în timp ce ACTERIAN ARŞAVIR se afla con-damnat la Canal, subsemnata contribuiam la ajutorarea sa,prin intermediul sorei sale JENI ACTERIAN. Aceasta făcea cole-te pe care le ducea legionarului ACTERIAN ARŞAVIR. După eli-berarea acestui legionar din închisoare, am continuat să o ajutpe sora acestuia pînă în momentul cînd a decedat, adică înanul 1958. De atunci nu l-am mai ajutat sub nici o formă [...]în perioada anilor 1949-1954, s-a mai aflat arestat şi le-gionarul ŢUTEA PETRE, care, în perioada anilor 1941-1942, m-asprijinit în activitatea mea de colectare a ajutorului legionar,aşa cum am declarat anterior. Astfel, prin intermediul veri-soarei lui (al cărei nume nu-l reţin), l-am ajutat tot timpul.După ce a fost eliberat din închisoare, am continuat să-l ajutdirect şi am avut întîlniri cu el pînă în momentul arestăriisale. ŢUTEA PETRE, în iarna 1957-1958, fiind arestat, am con-tinuat să-l ajut tot prin intermediul verişoarei sale: astfel amdat bani pentru procesul lui cîţ şi pentru un colet ce i s-a tri-mis." (Proces-verbal de interogator, învinuit Acterian SadovaMăria. 9 noiembrie 1959, Bucureşti. Interogatoriul a începutla ora 7,00. S-a terminat la ora 15,00. ss. Anchetator penal desecuritate căpitan Onea Mircea, voi. 3, pp. 134-135).*„Dintre aceste persoane am cunoştinţă de STRELISKER BEA-TRJCE, ce mi-a comunicat că pentru citirea unui exemplar s-afixat o sumă de 25 de lei, ce urma să fie dată de persoana careva citi exemplarul. Aceşti bani, o dată colectaţi, STRELISKERBEATRICE îi preda lui NOICA CONSTANTIN. Personal i-am dat luiSTRELISKER BEATRICE suma de 25 de lei şi la el i-am cerut luiNOIMAN MANOLE să dea lui BEATRICE 25 de lei pentru exem-plarul pe care eu i l-am difuzat." (Proces-verbal de interoga-tor, învinuit Steinhardt Nicu Aurelian. 8 ianuarie 1960. ssAnchetator penal de securitate It. major Onea Mircea)*„Lui Noica i-am trimis în două rate 175 de lei ce ar fi tre-buit să reprezinte cotele ce urma să le strîng de la cei amatorisă citească lucrarea lui Povestiri din Hegel. Nu i-am strîns de la

nimeni aceşti bani.94Cu Al-George Sergiu am avut o discuţie la Şosea cîndNoica C-tin a prezentat lucrarea Povestiri din Hegel, atunci s-ahotărît să strîng banii de la amatori. Aceasta era în vara anu-lui 1955, cînd era de faţă şi Remus Niculescu." (Dosar nr.201/1960. Şedinţa publică din 24.02.1960. Interogator incul-pat Enescu Theodor)*„I-am trimis în total lui Noica 300 de lei în toamna anului1956, dar nu i-am strîns banii de la amatori, ci i-am pus de lamine să scap de o obligaţie ce mi-o luasem." (Dosar nr.201/1960. Şedinţa publică de la 25. 02. 1960. Interogator in-culpat Niculescu Remus)*„...uneori cumpăram diverse cărţi ce mă interesau. Prin-tre aceste cărţi, în iarna anului 1957-1958, ARŞAVIR ACTERIANmi-a dat două scrieri bătute la maşina de scris, intitulate Anti-Goethe, şi una era o interpretare a unei lucrări de a lui Platon,nu mai reţin titlul. Despre aceste scrieri mi-a spus că sînt alelui NOICA CONST. şi că în schimbul citirii lor va trebui să plă-tesc prin Arşavir lui Noica C. cîte 5 lei de săptămînă pentrutimpul cît le voi ţine asupra mea; socotind 5 lei pentru fiecaresăptămînă.Am citit fugitiv aceste scrieri şi nu în întregime, deoareceerau foarte greoi redactate şi nu înţelegeam nimic, după carele-am restituit lui ACTERIAN ARŞAVIR împreună cu suma de 20de lei, spunîndu-i totodată că nu am «prea înţeles» ce vrea săarate NOICA CONST. în această scriere." (Proces-verbal de inte-rogatoriu. Martor Slăvescu Micaela. 30 dec. 1959. Anchetatorpenal de securitate ss indescrifrabil)*„Nu recunosc învinuirea care mi se aduce în ordonanţăprecum că aş fi fost înscris în organizaţia legionară şi că dupăanul 1944 am continuat să desfăşor activitate legionară. Inlegătură cu această învinuire declar următoarele: Eu nu amfost înscris în organizaţia legionară niciodată, dar recunosc căam desfăşurat activitate legionară şi deci pentru această orga-

nizaţie legionară în măsura în care am declarat-o în conţinu-95

tul prezentului proces-verbal de interogatoriu. După 1944, euam luat legătură cu o serie de legionari ca: ACTERIAN ARŞAVIR,LÂZÂRESCU SANDU, RADIAN, SADOVA Maria şi RĂILEANU, aflaţiîn ţară şi cu CIORAN EMIL şi ELIADE MIRCEA, rugiţi în Occident,dar nu cu scopul de a desfăşura activitate legionară.[...]De asemenea, nu recunosc că banii ce au fost colectaţi pen-tru subsemnatul ar fi constituit un ajutor legionar. Aceştibani îi consideram eu ca o remuneraţie din partea acelorace-mi citeau scrierile difuzate de cei însărcinaţi de subsem-natul cu această activitate." (Proces-verbal de interogator,învinuit Noica Constantin. 18 decembrie 1959. Anchetator pe-nal de securitate căpitan Onea Mircea)„Căpitane,Nu fi trist!Garda merge înaintePrin partidul comunist!"Păstorel Teodoreanu96 Un SCHIMB DE SCRISORI

Eşti un pitecantrop, dle Cioran, un hotentot tatuat cuformule universitare... un Tarzan existenţialist... eştiun Don Juan pentru bucătării şi bucătărese...Radu Popescu

Al. Paleologu S-a întîmplat că în '57 nu mai eram preaatenţi. Apăruse Lettre ă un ami lointain a lui Cioran în La Nou-velle Revue Franţaise. Am fost la Academie eu şi Paul Dimitriu— nu ştiu dacă împreună sau separat — şi am copiat textuldin N.R.F. Scrisoare către un prieten de departe şi l-am răspîndit.Aceasta a dus la principalele piese de acuzare împotriva mea;a lui Paul Dimitriu nu, pentru că el fusese condamnat în pro-cesul liberalilor. Eu împreună cu Beatrice Strelisker, TheodorEnescu am fost acuzaţi mai tîrziu de ajutor legionar, de insti-gare la acţiune duşmănoasă, de a fi multiplicat şi răspîndittextul lui Cioran.S. T. I-aţi dat-o lui Noica?

A. P. Nu. Noica a primit-o independent de noi. Noi ammultiplicat-o.*Lettre a un ami lointain*„Din acea ţară care a fost a noastră şi care nu mai este animănui, stărui, după ani de tăcere, să-ţi dau amănunte de-spre preocupările mele cît şi despre lumea «minunată» în<notă>* Textul este reluat în volumul Histoire et utopie sub alt titlu: Despre douătipuri de societate. Folosesc aici traducerea lui Emanoil Marcu din volumulEmil Cioran Istorie şi utopie, Editura Humanitas, 1992.</notă>97

care, îmi spui, am norocul să trăiesc şi să umblu în voie. Ţi-asputea răspunde că sînt un om lipsit de preocupări şi că aceas-tă lume nu este minunată [...] Mai norocos decît mine, te-airesemnat cu ţarina noastră natală şi aveai, în plus, putereade-a suporta orice regim, inclusiv pe cele mai intolerante. Nucă ţi-ar lipsi nostalgia fanteziei şi a dezordinii, dar nu cunoscvreun spirit mai refractar la superstiţiile «democraţiei». Afost o vreme, e drept, cînd le detestam la fel de mult ca tine,dacă nu chiar mai mult. [...] Ca pe o ruşine a Speciei, simbolal unei omeniri vlăguite, fără pasiuni şi convingeri, lipsită deviitor, mărginită în toate cele, incapabilă să se înalţe la abso-lut... — astfel priveam regimul parlamentar, în schimb sis-temele ce vroiau să-l elimine spre a-i lua locul îmi păreauadmirabile, fără excepţie. [...] Prin ce frămîntări şi cum amizbutit să mă eliberez de atîtea patimi n-am să-ţi spun, căci ardura prea mult; [...] a contribuit în mare măsură un fenomenmai natural şi mai întristător, vîrsta... (...) înţelepciunea măispitea: eram oare un om sfîrşit? Asta şi trebuie să fii pentru afr sincer un democrat. Spre marea mea fericire, mi-am datseama că nu ajunsesem chiar pînă acolo, că mai păstram ră-măşiţe de fanatism, resturi de tinereţe şi nu făceam nici o con-cesie în privinţa noilor mele principii, eram un liberal intole-rant. Aşa sînt şi acum. [...]Astfel, la întrebarea: «Stărui în prejudecăţile mele contramicii noastre vecine de la Vest? Nutreşti faţă de ea aceleaşiresentimente?» nu ştiu ce răspuns să îţi dau;.. .Asta din cauzăcă nu avem aceeaşi experienţă în privinţa Ungariei. [...] Cinese revoltă, cine se răzvrăteşte? Arareori sclavul, ci aproapetotdeauna asupritorul devenit sclav. Ungurii sînt excelenţicunoscători ai tiraniei, pentru că au practicat-o cu o compe-tenţă inegalabilă: ar putea depune mărturie minorităţile fos-tei Monarhii. Iar pentru că ştiuseră, în trecutul lor istoric, săfacă pe stăpînii atît de bine, ei erau, în epoca noastră, maipuţin dispuşi decît oricare altă naţiune a Europei centrale săsuporte sclavia; şi de vreme ce-avuseseră gustul poruncii,cum să nu-l aibă pe al libertăţii? Trăgîndu-şi forţa din tradiţialor de persecutori, cunoscători ai mecanismului împilării şiintoleranţei, s-au ridicat împotriva unui regim nu mult diferit

de cel rezervat de ei înşişi altor popoare. Ci noi, dragă prie-tene, neavînd şansa de a fi opresori, nu puteam avea nici peaceea de-a fi răzvrătiţi. Lipsiţi de această îndoită fericire, noi98ne purtăm cum se cuvine lanţurile, şi-ar fi nedrept de as negavirtuţile cumpătării, nobleţea servitutii noastre, recunoscîndtotodată că excesul de modestie ne împinge spre extreme ne-liniştitoare şi atîta înţelepciune întrece măsura într-atît, căuneori mă descurajează. Invidiez, îţi mărturisesc, aroganţavecinilor noştri, îi pizmuiesc pînă şi pentru limba lor [...] Artrebui să răposăm pe ungureşte — iar dacă nu, să renunţăm amuri.[...] ei (ungurii, n.a.) nu puteau rata misiunea ce le reve-nea în lumea modernă: aceea de a reabilita şovinismul, împă-nîndu-l cu destul fast şi suficientă fatalitate... Sînt cu atît maiînclinat să le recunosc meritele, cu cît prin ei mi-a fost dat săîndur cea mai cumplită umilinţă: aceea de-a te naşte slugă; totlor le datorez acele «chinuri ale ruşinii», cel mai greu de în-durat dintre toate, după spusele unui moralist.Oare n-ai cunoscut la rîndu-ţi voluptatea ce ţi-o oferă efor-tul de-a fi obiectiv cu cei care te-au terfelit, te-au spurcat şilovit, mai ales cînd le împărtăşeşti în taină viciile şi nimicni-cia? N-aş vrea să deduci de-aici că rîvnesc să fiu înălţat la ran-gul de maghiar.[...] Atitudinea ta părtinitoare faţă de popoarele Occiden-tului, ale căror defecte nu le distingi prea clar, este efectul dis-tanţei: eroare de optică sau nostalgie a inaccesibilului. Nudistingi mai bine nici lacunele societăţii burgheze, ba chiar tesuspectez că o priveşti cu o anume complezenţă. Faptul că —privitor îndepărtat — ai asupra ei o viziune fantasmagorică ecît se poate de firesc; cum însă eu o cunosc îndeaproape este'de datoria mea să risipesc iluziile pe care ţi le-ar putea între-ţine, f...] E prea puţin spus că nedreptăţile abundă în aceastăsocietate: e chiar chintesenţa nedreptăţii. De bunurile pe carele etalează, de opulenţa cu care se împăunează — delicii sibelşug de suprafaţă — se bucură doar trîntorii, profitorii, ex-perţii în mîrsăvie, ticăloşii mai mari sau mai mici. Sub luciulaparent se ascunde o lume a dezolării, de ale cărei detalii am

să te cruţ. Cum să explici altfel decît printr-un miracol faptulcă nu se spulberă sub ochii noştri ori că nimeni n-o aruncă înaer pe loc?«A noastră nu-i deloc grozavă. Ba dimpotrivă» îmi veiobiecta. Sînt de acord: Asta-i problema, într-adevăr. Ne gă-sim în faţa a două tipuri de societate inacceptabile. Şi ceea cee grav e că abuzurile societăţii voastre permit acesteilalte să le99

continue pe ale sale şi să răspundă destul de eficient, cu gro-zăviile ei, la cele ce se practică la voi. Marea învinuire ce sepoate aduce regimului vostru e că a ruinat utopia, principiude regenerare a instituţiilor şi popoarelor. Burghezia a pri-ceput ce foloase poate trage de aici, împotriva adversarilorstătu quo-ului; miracolul ce o salvează, ce o fereşte de o nimi-cire imediată e tocmai eşecul celeilalte părţi, spectacolul uneimari idei desfigurate. [...] Cine putea să ghicească, în veacultrecut, că noua societate — prin viciile şi nedreptăţile ei —avea să-i permită celei vechi să supravieţuiască şi chiar să seconsolideze, că posibilul, devenit realitate, avea s-alerge-najutorul vechiului?Sîntem cu toţii, aici ca şi acolo, ajunşi la un punct mort,departe de acea naivitate în care se plăsmuiesc visele de vi-itor. Pînă la urmă, viaţa lipsită de utopie devine — pentru ceimai mulţi, dacă nu pentru toţi — sufocantă; lumea are nevoiede un nou delir, altfel e condamnată la fosilizare. E singuraevidenţă ce se degajă din analiza prezentului. Deocamdată şi-tuaţia noastră, a celor de aici, rămîne destul de ciudată. Ima-ginează-ţi o societate copleşită de îndoieli, unde, cu excepţiacîtorva rătăciţi, nimeni nu crede pe deplin în nimic, unde,neatinsi de superstiţii şi de certitudini, toţi invocă libertatea,dar nimeni nu respectă forma de guvernămînt care o apără şiîntrupează: idealuri fără conţinut sau, cu o vorbă la fel degăunoasă, mituri fără substanţă. Voi sînteţi dezamăgiţi depromisiuni ce nu puteau ti ţinute — noi — de promisiuni cenici măcar n-au fost făcute.Sîntem, cel puţin, conştienţi de avantajul oferit inteligen-ţei de un regim care, pentru moment, o lasă-n voia ei, fără s-osupună rigorilor nici unui imperativ. Burghezul nu crede înnimic, e cert; dar tocmai în asta constă, dacă pot spune aşa,partea pozitivă a neantului său, căci libertatea nu poate să semanifeste decît în absenţa credinţelor, axiomelor, şi numaiacolo unde legile nu au mai multă autoritate decît o simplăipoteză.[...] Diferenţa dintre regimuri nu-i chiar atît de importan-tă pe cît pare; pe voi vă silesc să fiţi singuri, noi sîntem sin-guri de bunăvoie. Să fie-atît de mare distanţa dintre infern şi

un rai deprimant? Toate societăţile sînt rele; dar recunosc căexistă gradaţii, şi dacă am ales-o pe aceasta e pentru că ştiu săfac deosebirea între nuanţele răului.100Libertatea, îţi spuneam, are nevoie numaidecît, ca să semanifeste, de vid; [...] societatea liberală, eliminînd «miste-rul», «absolutul», «ordinea» şi nemaiavînd o metafizică ade-vărată (cum n-are nici o poliţie adevărata), îl lasă pe om cu elînsuşi, înstrăinîndu-l totodată de fiinţa sa, de propriile luiadîncimi. Este o societate lipsită de rădăcini, prin esenţă su-perficială. [...] Libertăţile înfloresc doar într-un corp socialbolnav: toleranţă şi neputinţă sînt sinonime. [...] Dacă Occi-dentul nu e iremediabil bolnav, va trebui să-şi regîndeascăideile care i-au fost furate şi aplicate — în mod denaturat —prin alte părţi; este, adică, datoria lui, dacă mai vrea să seafirme printr-o revenire sau printr-un rest de onoare, să-şiregăsească utopiile pe care, de dragul confortului, le-a cedataltora, trădindu-şi astfel geniul şi misiunea. Deşi era datorialui să pună comunismul în practică, să-l adapteze la tradiţiilesale, să-l umanizeze, să-l liberalizeze şi apoi să-l propunăomenirii, el a cedat Orientului avantajul de a realiza irealiza-bilul, de a stoarce putere şi prestigiu din cea mai generoasăiluzie modernă. In bătălia ideologiilor, Occidentul s-a arătattimorat, inofensiv... Părăsind realitatea pentru idee şi ideeapentru ideologie, omul a lunecat spre un univers derivat,către o lume de subproduse, unde ficţiunea dobîndeşte virtu-ţile unui dat primordial. Această alunecare a fructului tutu-ror evoluţiilor şi ereziilor Occidentului, şi totuşi Occidentulrefuză misiunea sa istorică, nici nu a dus pînă la capăt răs-turnările pe care le pornise. Dezmostenindu-se în folosul duş-manilor săi, riscă să-şi compromită finişul şi să rateze o oca-zie supremă. După ce că i-a trădat pe toţi înaintaşii, pe toţischismaticii care l-au pregătit şi format, de la Luther pînă laMarx, el îşi imaginează, pe deasupra, că va veni cineva dinafară să-i facă revoluţia, să-i redea utopiile şi visurile. O săpriceapă oare, într-un sfîrşit, că nu poate avea destin şi rolpolitic decît regăsind în el însuşi fostele-i visuri şi utopii, pre-cum şi amăgirile orgoliului de altădată? [...] Ca bun liberal,

nu vreau să împing indignarea mai departe... Voiam doarsă-ţi semnalez că lumea aceasta, care nu-i deloc minunată, arputea eventual să devină astfel, dacă ar consimţi nu să se ni-micească (şi are pentru asta grozave înclinaţii), ci să-si lichi-deze deşeurile, impunîndu-si misiuni imposibile, opuse aces-tui cumplit bun-simţ, care-o schimonoseşte şi o pierde.101

Sentimentele pe care mi le inspiră nu-s mai puţin ameste-cate decît acelea pe care le încerc pentru propria-mi ţară, pen-tru Ungaria ori pentru marea noastră vecină, a cărei inopor-tună vecinătate eşti mai în măsură decît mine s-o judeci.Părerea mea despre aceasta din urmă e excesivă, în bine şi înrău: destinul ei îmi sugerează gînduri pe care aproape că nule pot formula fără să cad în neverosimil. Nu încerc să-ţischimb părerera despre ea, vreau să ştii ce reprezintă pentrumine şi ce loc ocupă în obsesiile mele. [...] Ţarii ei, cu aer dezeităţi tarate, uriaşi ispitiţi de sfinţenie şi de crimă, prăbuşiţiîn rugăciune şi spaime, erau, ca şi tiranii recenţi ce i-au înlo-cuit, mai aproape de vitalitatea geologică decît de anemiaumană, despoţi perpetuînd în vremurile noastre seva şi co-rupţia dintru începuturi, covîrşindu-ne pe toţi cu nesfîrşitelelor rezerve de haos. încoronaţi sau nu, important era — sieste — pentru ei să facă un salt deasupra civilizaţiei, iar lanevoie chiar s-o înghită; misiune înscrisă în natura lor, căcisuferă dintotdeauna de aceeaşi obsesie: să-şi întindă domniapeste visele şi revoltele noastre, să creeze un imperiu la fel devast ca decepţiile şi spaimele lumii. [...]"*Lettre a un ami lointain, sub semnătura lui Emil Cioran, aapărut în La Nouvelle Revue Franţaise în 1957. De ob-servat că la rîndul ei această scrisoare este răspunsul publical unei corespondenţe private mai vechi dintre autor şi Con-stantin Noica. După 1955, cei doi au început să-si scrie „ofi-cial", prin posta obişnuită. Alte scrisori (în total 12) nu fosttrimise clandestin prin diverşi mesageri, unul dintre ei a fostMariana Parlier. Lettre â un ami lointain a fost redactatăsub impresia puternică produsă autorului de revoluţia de laBudapesta. Este un text de limpezire politica. Emil Cioran îlanunţă pe prietenul lui din ţară, Constantin Noica, că a re-nunţat la vederile lui de extremă dreaptă, devenind în tim-pul celei de-a doua şederi la Paris (după 1941) un liberal,adept al parlamentarismului „burghez", transformare carenu se produsese în timpul primei sale perioade pariziene(1938-1940). Emil Cioran renunţase şi la limba română,prilej de mîhnire şi reproş din partea corespondentului saudin România. Ce l-a îndemnat pe Cioran să transforme o co-respondenţă privată, într-una publică, tipărind răspunsul102

ştiu către Noica în N.R.F. (cu minima precauţie de a nu-lnumi în text)? întîi de ţoale, exaltarea pe care i-a produs-orevoluţia de la Budapesta din octombrie-noiembrie 1956.Apoi, dorinţa de a-şi afirma noile sale convingeri şi rupturade trecutul său politic (mai ales pentru cititorii lui francezi),în esenţă, Lettre â un ami lointain este o scrisoare de des-părţire. Nu ştim azi dacă Emil Cioran a realizat că prietenullui va fi ispitit să-i răspundă. Şi s-arfi expus astfel la multepericole, înscenarea de mai tîrziu a folosit drept punct deplecare acest episod, al schimbului de scrisori, între el şi pro-ces s-au scurs doi ani şi mai bine (februarie 1960). Ca o iro-nie n sorţii, Lettre â un ami lointain va apărea in acelaşi an(1960) 'a Editions Gallimard, în volumul Histoire etUtopie. Nu ştim dacă autorul aflase ca prietenul lui fusesearestat şi era judecat de un tribunal militar, şi nici dacă afla-se cum folosise acuzarea Lettre â un ami lointain; procu-rorul citase în rechizitoriu mai multe fragmente din textulsău. Ne putem întreba dacă publicarea în volum era un naivmijloc de a-l proteja pe destinatar, sau era reflexul de a-şiafirma încă o dată noile sale con~cingeri. Ne-am fi aşteptat caîntr-o notă de subsol, într-o addenda, Emil Cioran să descrieîmprejurările în care scrisese acest text şi consecinţele atît dedramatice ale publicării lui. Dar nu găsim nimic de acest fel.Autorul a preferat să păstreze tăcerea.*Dorina Al-George Noica ne-a adus-o şi ne-a lăsat-o s-ocitim. Cred că în a doua jumătate a lui '57, prin toamnă. Euam citit-o prima. Aveam senzaţia că se reeditează fericitulexemplu al lui Saint-Exupery, cu frumoasa lui scrisoare cătreun prieten din depărtare. Am luat-o în mînă dorind să măbucur de conţinutul ei. Rezultatul a fost exact invers. Nu-mistă deloc bine să-l acuz sau să mă instalez printre detractoriilui Cioran. Dar, în momentul cînd am citit-o, a căzut cerulpeste mine. Senzaţia pe care am avut-o atunci este ca a unuiom legat şi după aceea scuipat. Asta era senzaţia mea, în carenu mă includeam numai pe mine, ci includeam poporul dincare făceam parte. Acest prieten îi adresa lui Noica nişte in-sulte. Una din expresii, o reţin pînă astăzi, era comparareaneamului românesc cu acela al ungurilor care făcuseră revo-luţia spre gloria lor, şi în care noi eram trataţi ca un popor dex103

mîna a şaptea. „Vous portez correctement les chaînes." Maiexistau cîteva expresii pe care timpul le-a şters. Le-am scrisînsă pe hîrtie atunci ca să le am mărturie pentru mine şi pen-tru oricine îmi va vorbi de Cioran. Scrisoarea am citit-o adoua zi dimineaţă. M-am dus cu lacrimi în ochi, furioasă, laSergiu, să i-o citesc. El se bărbierea. Nu am putut să citesc unrînd, că m-a apucat plînsul. I-am spus, citeşte-o tu! A citit-o.Cred că comentariile noastre au fost cam aceleaşi. Ale unoroameni legaţi, biciuiţi, şi care sînt, în plus, şi scuipaţi de uncompatriot de-al lor. Aşa cum erau scrise pe hîrtie, cuvintelelui erau incitatoare.S. T. Incitatoare la ce? La revolta faţă de regim, faţă detext?!...D. A. G. La revoltă faţă de text. Ideea lui Cioran era că sîn-1tem comunişti prin vocaţie... Eram nişte oameni chinuiţi, sivenea să ne batjocorească unul de-al nostru. Ce-mi mai amin-1ţese despre această scrisoare fatală e faptul că am avut o re-acţie necontrolată în momentul în care Sergiu a fost arestat.'Am luat acele extracte din scrisoare pe care le păstram, ni-meni nu le-ar fi găsit, şi le-am aruncat în W.C. Bineînţeles,unul din securişti a venit după mine, le-a luat, le-a pus deo-parte ca obiect incriminator. Am fost torturată pînă la procesde ideea că i-am făcut lui Sergiu un rău.S. T. I-aţi comunicat lui Noica părerea dvs despre textullui Cioran?D. A. G. Noica ne-a dat dreptate. l-a scris un răspuns. M-afăcut să rîd atunci (după aia nu am mai rîs, gîndindu-mâ cănişte cuvinte de-ale mele figurează la dosar) scriind: „Une demes amies a pleure en lisant votre lettre." Noica i-a lăsatscrisoarea lui de răspuns, urma ca Sergiu să i-o dea înapoi.Peste o zi sau două, seara, în oraş, Noica a venit la întîlnirealor însoţit. Sergiu s-a întors furios acasă. Intuia gravitateaanumitor discuţii în climatul de atunci, în prezenţa unei terţepersoane. Avea grijă întotdeauna ca întîlnirile cu Noica să nuaibă martori. Or, această predare a scrisorii s-a făcut cu unmartor de faţă. Asta contravenea legilor nescrise. Sergiu aavut o premoniţie, întîmplarea prevestea ceva rău.S. T. V-a spus cine a fost?

D. A. G. Da, mi-a spus. După atîţia ani consider că nu maiare nici o importanţă. Martorul a avut apoi o evoluţie foartefericită. I-a mers foarte bine, contrar celorlalţi din preajma lui104Noica, cărora nu le-a mers bine deloc. Sergiu a avut o premo-niţie corectă. Scrisoarea respectivă a devenit o piesă grea ladosar şi cu consecinţe cunoscute, şi cu ani grei de puşcărie.Sergiu a fost primul arestat după Noica. A stat un an de zilela Piteşti, unde nu a stat nici unul din lot, doar lacob Noica.De ce?S. T. A stat din decembrie 1958 pînă în august 1959. Ceeste curios aici este că, în decembrie '58, au fost arestaţi mo-şierii din Muntenia, aflaţi în domiciliu obligatoriu la Cîmpu-lung. Ce căuta Sergiu Al-George arestat, la Piteşti, printremoşieri? Poate că întîlnirea la care va referiţi să fi fost capătulghemului pe care Securitatea îl desfăcea. Cine v-a adus la cu-noştinţă că Noica a fost arestat?D. A. G. Fratele lui Sergiu. A aflat prin familia Nasta.*Simina Mezincescu Cam în aceeaşi epocă a venit La Nou-velle Reinie Franţaise cu scrisoarea lui Cioran Lettre ă un amilointain. îmi amintesc revolta noastră, a tuturor, faţă de Cio-ran. Faţă de ce scria în scrisoare, întîi, dispreţul pentru po-porul român nu era întemeiat. Poporul român a fost singuruldintre toate democraţiile populare care a avut o rezistenţă ar-mată, ani de zile. Erau oameni în munţi, exact cînd Cioranscria ce scria, care luptau cu arma în mînă contra comuniş-tilor, oameni care erau împuşcaţi, care mureau luptînd. Şi alţioameni, în munte, în satele de lîngă munţi, care îi ajutau şicare au luat apoi ani grei de închisoare pentru asta.S. T. Eraţi indignaţi pentru judecata pe care Cioran o făceapoporului român. Ancheta a pretins că s-a întîmplat invers,că l-aţi comentat elogios.S. M. Ce spunea Cioran, chiar în necunoştinţă de cauză săzicem (că erau şi români care habar nu aveau de acest lucru),era condamnabil. Putea s-o spună, eventual, un român deaici, dar nu unul care din '41 era bine mersi la Paris. Era olipsă totală de tact din partea lui.

S. T. De ce credeţi că o făcuse?S. M. Cred că voia o biciuială, adică să biciuiască. E opărere. Am discutat scrisoarea cu Dinu Noica şi cu alţi prie-teni împreună în diferite rînduri. Iar Dinu a făcut un răspunssuperb.105

*„în luna iunie sau iulie 1957, am primit prin poştă o scri-soare de la fugarul CIOR.AM EMIL din Paris, în care îmi făceacunoscut faptul că intenţionează să publice în revista fran-ceză Nourellc Revii c Francaisc o scrisoare deschisă în care, înparte, mi se adresează. Două luni mai tîrziu, adică în lunaseptembrie 1957, în Gazeta literara din R.P. Romînă, a apărutun articol semnat de RADU POPESCU, în care acesta critica şi ca-lifica drept duşmănos regimului din R.P. Română, conţinutularticolului Scrisoare către un prieten din depărtare scris de fu-garul UMIL CIORAN şi apărut în revista franceză sus-amintită.în aceste împrejurări am aflat că CIORAN EMIL publicase «scri-soarea deschisă» de care îmi vorbise, întrucît, în articolul săudin Gazeta literara, RADU POPESCU afirma că EMIL CIORAX s-aradresa prin această «scrisoare deschisă» unui «prieten închi-puit», i-am scris acestuia o scrisoare prin care îi făceam cu-noscut că ciORAN EMIL se adresează prin acea scrisoare des-chisă subsemnatului, în acelaşi timp îi mai scriam lui RADUPOPESCU că as dori să-l văd şi ;"ă-l cunosc personal, pentru adiscuta împreună despre articolul în cauză, precum şi desprealte materiale scrise de fugarul CIORAN EMIL. Nu am primitînsă nici un răspuns de la RADU POPESCU şi nici nu am reuşitsă-l văd pentru a ne cunoaşte şi a discuta." (Proces-verbal deinterogator, învinuit Noica Constantin. 27 august 1959, Loca-litatea Bucureşti. Interogatoriul a început la ora 9,50 şi s-a ter-minat la ora 15, 25. Anchetator penal de securitate Lt. MajorCrăciun Iosif.)*„Domnului Emil Cioran, bun liberal, om inocupat şi pam-fletar fără obiect. La Paris", Gazeta literară, anul IV, nr. 37(183), joi, septembrie 1957.„.. .domnule Cioran, îmi iau libertatea de a interveni în co-respondenţa dumitale cu «un prieten de departe» din caream surprins un moment în revista La Nouvelle Nouvelle RevueFranţaise — august 1957 — dar eu ştiu că acest prieten nuexistă, după cum ştiu că un plic făcut din coperţile unei re-viste de mare circulaţie şi prestigiu nu ţi-a putut dumitaleiluzia corespondenţei secrete şi inviolabile. şi mai ştiu că

dumneata ai scris această scrisoare pentru a fi citită nu de pri-106eteni de departe, ci de cei de aproape sau de cei pe care vreisă ţi-i faci prieteni de aproape, adică de francezi şi de englezişi de italieni şi de nemţi, şi nu de ruşi şi de maghiari şi de noiromânii de aici. Ai scris-o deci pentru a cîştiga prietenia ace-lor oameni, a acelor englezi, francezi, italieni, americani saunemţi, care printr-un joc al forţelor istorice de o limpezimeasupra căreia nici măcar dumneata nu poţi emite o judecatădublă [...], a acelor «occidentali», aşadar, care au devenit duş-manii ţării româneşti şi ai poporului român.Eu, domnule Cioran, mult mai tînăr decît dumneata, şinecunoscut dumitale, ţi-am fost totdeauna adversar şi amdezaprobat, pe cît puteam, toate evoluţiile dumitale în zonacea mai neagră a dreptei româneşti din preajma celui de-aldoilea război mondial, şi le-am urmărit totdeauna cu oroare.Dar astăzi, cînd am depăşit de mult înţelegerea naivă a ad-versităţilor doctrinare stricte şi limitate, astăzi cînd ştiu, sidacă n-aş fi ştiut-o aş fi avut prilejul s-o aflu din «Scrisoarea»dumitale, că adversitate înseamnă duşmănie pînă la «pulve-rizare», astăzi, cînd un duşman în plus, zău, nu e făcut să neînspăimînte, chiar dacă se adaugă duşmanilor care pîndescpoporul, rămîne o specie şi o parolă în plus — astăzi pot să-ţifac o mărturisire: eu, domnule Cioran, am avut o mare slăbi-ciune pentru dumneata. Oh, în delirurile dumitale feroce sisumbre, în violenţele mizantropice şi fantastice, în urile du-mitale apocaliptice şi înguste, ai făcut prea puţin pentru a oprovoca, şi sînt convins că, dacă ai fi ştiut acest lucru, ai fifăcut orice pentru a n-o merita şi pentru a dezamăgi. Aceastăslăbiciune se leagă deci de foarte puţine realităţi ale dumitaleşi poate de multe naive iluzii ale mele care te depăşeau pedumneata, dar pe care, printr-un ciudat fenomen de refracţieîn apele mele interioare, le-ai putut reprezenta. Ai scris, odatăde mult, cîteva lucruri încîntătoare despre Mozart [...], încîn-tătoare şi deloc feroce, sumbre şi disperate şi ai scris altădată,şi e tot atît de mult de atunci, şi iarăşi în plinul flirtului şi alconcubinajului dumitale sordid cu fascismul preantonescian,cîteva adevăruri neaşteptate şi crude tocmai despre fascişti,

despre legionari şi alte soiuri de huligani, despre acei golanilugubri care astăzi îmbătrînesc şi chelesc şi fac burtă cam peacolo, prin preajma dumitale, cu mîna pe un pistol ce nu vreasă ruginească, destul de bine curăţat şi gresat pentru a maisclipi din cînd în cînd în umbră şi a slobozi unul pînă la şase107

cartuşe necesare unui asasinat. [...] Am făcut, pe temeiuri atîtde fragile, o greşeală încă si. mai de neiertat, aceea de a în-muia sau chiar de a suspenda judecata morală pe care o meri-tai, în favoarea spectacolului straniu şi atrăgător, dar mai alesînşelător, de care era capabil intelectul dumitale elastic, acro-batic, fără oase, şi temperamentul dumitale viu şi neîncheiat.Ce vrei, ani făcut şi eu parte, şi nu fără urmări, din ultima ge-neraţie intoxicată de jocul gratuit al spiritului, de vîrtejul aso-ciaţiilor şi al formulelor, de prestigiul singurătăţii şi al origina-lităţii, de frumuseţea lunecoasă a aparenţelor. Iar dumneataerai cumplit de inteligent, erai spontan şi instabil, colosalprestidigitator de cultură şi idei, estet cu pasiune şi politic cuun, fel de snobism nonşalant şi crud, cinic, tiranic şi capricios,şi, mai ales, foarte talentat... Şi te-am despărţit de restul com-parsilor dumitale, de care nimic nu te putea despărţi, şi ră-rninîndu-ţi adversar, te-am tratat, în sufletul meu, cu o maresi impardonabilă slăbiciune, te-am favorizat, te-am cocoloşit,te-am făcut scăpat de la o sentinţă pe care am aplicat-o dupăsi în conştiinţa mea, tuturor acelora cu care erai legat şi careerau duşmanii mei şi ai poporului meu. Vai, mult timp mi-atrebuit — şi socotind exact, pînâ la scrisoarea din A7.A.F. —pentru a-mi da seama că talentul dumitale e o trăsătură so-matică... f...] Talentul dumitale e în afară de conştiinţă, ser-vind numai pentru a jalona, pentru a măsura distanţa, "dis-tanta cu care ieşi din umanitate şi te depărtezi grăbit de ea, încăutarea gloriei ardeiate a sacrilegiului. Eşti un Erostrat carear vrea să pună foc unui templu imens şi imaterial, însăşipatria sa......Am zîmbit însă citind că «ţi se întîmplă» să regreţi «par-fumul de prospeţime şi de putregai, amestecul de soare şibaligă, urîţenia nostalgică, superba deşănţare» a limbii nata-le. Dar am trecut repede la ruşine, tristeţe şi dezgust, citindmai departe: «toţi sîntem urmăriţi de originile noastre; senti-mentul pe care mi-l inspiră originile mele se traduce în modnecesar în termeni negativi, în limbajul autopedepsirii, alumilinţei asumate şi proclamate, al consimţămîntului la de-zastru.» Nu e nevoie să fi ajuns printr-un coşmar la cunoaş-terea perfectă a limbii franceze, pentru a înţelege de aci dubla

monstruozitate, de gîndire şi de sentiment, pe care o etalezi(şi nu pentru prima oară): primo, dumneata regreţi că te-ainăscut român — ceea ce, chiar la graniţa trăirii celui mai ti-108ranic şi mai solitar eu, şi tocmai la nivelul absolutului, e ab-surd, de neconceput, nonsens; secundo, dumneata consideridrept un păcat şi o crimă de a te fi născut român, un fel de aldoilea păcat originar, de care trebuie să te mîntui şi să fii ier-tat, mărturisindu-ţi ticăloşia, clamîndu-ţi ruşinea, implorîndpedeapsa, şi chiar «auto-pedepsindu-te» — ceea ce adaugăabsurdului oroarea, şi provoacă greaţa şi furia. Dumneata teaşezi, de pildă, în Piaţa Concordiei sau a Operei (dar N,R.F. şiGallimard sînt pieţe mult mai mari) şi, zvîrcolindu-te ca unepileptic, spumegînd ca un rabiat, sfîşiindu-ţi pieptul cu un-ghiile, bolboroseşti frenetic: «Iertare! Sînt un mizerabil! ler-taţi-mă!», iar cînd trecătorul, îngrozit, se opreşte şi... fără săse apropie prea mult: «Ce e? cine eşti? ce-ai făcut, nenorocitu-le?» (malheiireiix; în coşmarul dumitale francez, ai simţit cumsuna acest cuvînt, unul din cele mai cumplite, mai infinite alelimbii dumitale de adopţiune), atunci dumneata răspunzi:«M-am născut la Răşinari, o regiune splendidă din Ardeal, cudealuri albastre şi cu arbori magnifici, cu nişte ţărani superbi,nristocratizaţi prin muncă, demnitate şi bună cuviinţă, Sîntromân! Iertare!»Domnule Cioran,... Relaţiile unui om cu ţara sa, patria sa,pot fi uneori complicate şi pot fi chiar desperate: aveai şidumneata dreptul la această nenorocire, mai ales în plinultragediei de pe cînd ai dat bir cu fugiţii, şi eu sînt gata să credcă ai trecut prin ea, deşi ceea ce nu iertai dumneata ţării sipoporului român era, scris negru pe alb în cărţile dumitale,cam de ordinul acesta: că în Bucureşti nu cresc cocotieri, cinumai trandafiri [...]; că Dante şi Mozart nu s-au născut laMizil şi Sibiu, că Miron Costin n-a scris sonete şi tragedii, căpe malul lacului Tei nu s-a înălţat catedrala Sfîntul Petru, cinumai biserica Ghika... Fără nici o glumă, acesta este fondulexact al procesului aiuritor pe care dumneata îl faci de maibine de douăzeci de ani poporului român, într-adevăr, numaitalentul dumitale agresiv şi fără scrupul, unit cu naivitatea

noastră, de începători, putea ridica acest negativism ţîfnos şiinfantil, fără nici un sprijin în realitate, istorie şi bun-simţ, larangul unei teorii de istorie de cultură, fie ea şi discutabilă, înrealitate, ea lămureşte de minune poziţia dumitale de primi-tiv şi de sălbatic cu totul în afară de cultură. Dar în judecareaşi trăirea culturii dumneata ţi-ai sfîrsit evoluţia, ţi-ai încheiattraiectoria şi ciclul şi la capăt te arăţi întreg, perfect; eşti un109

pitecantrop, domnule Cioran, un pitecantrop care a citit douămii de cărţi, eşti un hotentot tatuat cu formule universitare,dar lipsit de prospeţime şi candoare, eşti un Tarzan existen-ţialist.Eşti un Don Juan de bucătărie şi de bucătărese, în căutarede adăposturi ameliorate, înclinat cu golănească patimă să-ţideclari iubita tîrfă, pacoste şi schiloadă. Şi iubita aceasta e pa-tria dumitale...Dar ceva mai jos, şi ca o pregătire a drăgălaşei declaraţii cănoi românii sîntem un popor de sclavi, dumneata formulezi oconstatare surprinzătoare s'il en fut, şi anume că occidentaliine «dispreţuiesc». De unde ştii, îmi dai voie să te întreb, şi dece, acest «ne», cînd în tot cursul scrisorii dumitale nu existădecît moi şi mms, «eu» aici şi «noi» acolo, pe veci despărţiţi siapuşi? Hm!... Prin cine ne dispreţuiesc occidentalii? [...]: penoi, cei de aici, din prăfăria natală, sînt convins că mai curîndne urăsc, şi noi îi înţelegem că ne urăsc şi, cu toate că oamenipaşnici şi prietenoşi, nu ne-am pierdut somnul pentru atîtalucru. Dar pe voi, cei de acolo? Pe voi, vă iubesc, vă urăsc saupoate vă dispreţuiesc? deşi vă utilizează?...Domnule Cioran, nu ştiu dacă ai remarcat că n-am vrut sădiscut cu dumneata, în planul politicului, nici una din afir-maţiile dumitale politice. Aşa fiind, am ocolit oarecum esen-ţialul scrisorii dumitale... Ne declari că în tinereţe, pe cîndferocitatea dumitale se simţea satisfăcută cerînd masacrareaunei jumătăţi din locuitorii României, erai un «lup». Azi însăne confesezi că te-ai schimbat mult şi că, evoluînd sub sem-nul parlamentarismului burghez, ai devenit un bun liberal.Nu ştiu dacă eşti sincer, căci niciodată nu eşti sincer, dar fir-ma cu siguranţă e de împrumut, e impusă. Eu însă te prefe-ram lup. Deşi un animal foarte trist, lupul e totuşi mai cinstitşi, ca să zic aşa, mai generos, mai uman, decît rejetonul luiuman, bunul liberal. Nu mă îndoiesc că, în această calitate, şiavînd la dispoziţie mijloace cu mult mai puternice decît «col-ţii şi ghearele», aştepţi şi ceri masacrarea nu a unei jumătăţide ţară mică, ci de planetă mare şi întreagă, şi că n-o vei facefără a vărsa, en bon liberal, o sterilă lacrimă diabolică.Eu văd că pamfletul dumitale e fără obiect, dar văd înschimb că are o cauză şi un scop precis. Mai e nevoie să-ţispun eu că are drept cauză ura lumii vechi împotriva lumiinoi şi drept scop pregătirea unui atac topesc al celei dintîi

110împotriva celei de-a doua, în care se află şi ţara care «a fost anoastră», adică şi a dumitale, după expresia pe care o între-buinţezi în scrisoare, dar care nu mai e decît a noastră, fărădumneata?Mai spui dumneata, în sfîrşit, că întrezăreşti alţi zei, măr-turisind că nu ştii cum vor arăta, dar că apariţia lor e sigură.Pînă atunci, dumneata execuţi un dans ciudat, prevenitor sidement. Nu te aştepta, domnule Cioran, ca aceşti noi zei săcoboare pentru a şterge sudoarea oboselii sublime de pe frun-tea dumitale, aşa cum se pare că a făcut Maica Domnuluipentru sărmanul şi purul dumitale coleg parizian. Căci aceştizei se vor arăta în flăcările războiului şi în aureola crimei, siprima lor victimă va fi cel mai slab, omul fără patrie, fărăpopor, fără rădăcini, omul nimănui şi al tuturor,, şi al neantu-lui, într-un cuvînt omul singur, adică tocmai dumneata. Dom-nule Cioran, bunule liberal, om inocupat, pamfletar fără obiect,cetăţean al neantului, nu mai am nimic să-ţi spun...Ţi-amspus de la început că as vrea, că am să încerc să te menajez,dar, trebuind să văd cît de bine, cît de zelos şi cît de lucidserveşti cele mai demascate şi mai atroce interese, nu cred,zău, să mai pot păstra speranţa că n-ai fi în toate minţile."Semnează RADU POPESCU.*S. T. Noica i-a răspuns lui Cioran, iar scrisoarea a fostscoasă din ţară. Cum?Al. Paleologu Ceea ce ştiu de la Noica — şi cred că e ade-vărat — e că a procedat de o dublă manieră atît cu manu-scrisul, cît şi cu răspunsul lui la Cioran. A expediat prin poştărecomandat şi a păstrat recipisa. A trimis alt exemplar prinverişoara lui, Mariana Parlier.S. T. Erau identice?A. P. Identice. Cred că expediţia prin poştă n-a ajuns, daranchetatorii nu puteau să recunoască. Ar fi însemnat să serecunoască faptul că poşta e cenzurată. De ce nu au dat am-ploare episodului? Pentru că nu le convenea; s-ar fi doveditlipsa lor de vigilenţă, una la mînă. A doua la mînă, mai eraurelaţiile dnei Parlier cu Ralea, cu Rosetti. Era penibil pentruregim să atingă aceşti oameni...S. T. De ce acest dublu tratament? Unul acordat lui Ralea,Rosetti şi altul, cu totul diferit pentru alţii? Pentru unii privi-

111

legii, exonerarea, pentru alţii recluziunea, incriminarea, an-chetele, puşcăria? E vorba tot de membri ai vechii elite inte-lectuale, ai vechii „burghezo-moşierimi" în ambele cazuri.A. P. Nu voiau. Erau academicieni, membri P.C.R., oamenicu care regimul se lăuda. Oameni iluştri, colaboraţionişti.S. T. Mariana Parlier a mai venit în ţară după procesul din1960?A. P. Nu cred să mai fi venit. Dacă a revenit, a revenitmult după aceea, după 1964.*„Da, am întocmit un răspuns la această scrisoare a lui cio-RAN EMIL, pe care l-am intitulat Răspuns unui prieten din de-părtare. La această scriere am început să lucrez din primajumătate a luneii nov. 1957 şi am terminat-o în circa 8 zile.Această scriere este cuprinsă în circa 8-9 pagini bătute la ma-şină.întrebare: Cu ce persoane te-ai consultat înainte de a în-tocmi această «scrisoare de răspuns» fugarului CIORAN EMIL?Răspuns: Nu reţin să mă fi consultat cu vreo persoanăînainte de a începe să lucrez la această scriere. Personal amluat hotărîrea de a-i răspunde lui CIORAN EMIL.Am depus plicul cu scrierea în cauză la poştă într-o du-minică de la sfîrşitul lunii noiembrie 1957.[...] am hotărît să citesc «răspunsul» către fugarul CIORANEMIL şi altor prieteni din cercul meu şi, în acelaşi timp, să-iconsult în legătură cu intenţia mea de a expedia această scri-ere la Paris, pentru a fi publicată într-o revistă. Am comuni-cat această intenţie a mea numitei STRELISKER TRIXI, care a con-vocat apoi la domiciliul său pe RĂDULESCU MIHAI, PALEOLOGUALEXANDRU, STEINHARDT NICOLAE şi DIMITRIU PAUL. Alte per-soane nu reţin să mai fi fost chemate sau să fi participat laaceastă întîlnire.După ce am citit celor prezenţi scrierea Răspuns unui prie-ten din depărtare şi au avut loc comentarii pe marginea ei,le-am spus că intenţionez să trimit scrierea fugarului CIORANEMIL, la Paris, pentru a fi publicată într-o revistă. Cei prezenţi,cu excepţia lui DIMITRIU PAUL, au fost împotriva unei aseme-

nea acţiuni, spunîndu-mi că risc să fiu arestat. Singur DIMI-TRIU PAUL a fost de aceeaşi părere cu mine, adică să expediezşi să public acest material în Franţa.112în luna decembrie 1957, la scurt timp după expedierea lu-crării, am primit de la CIORAN EMIL o scrisoare prin care con-firma primirea acesteia, în care făcea unele aprecieri cu privi-re la conţinutul scrierii. Tot în această scrisoare, CIORAN EMILcăuta să-mi argumenteze că, prin publicarea acestei lucrări înFranţa, ar putea să-mi complice situaţia şi deci era de părerecă nu trebuie publicată. Pentru a-l determina totuşi pe CIORANEMIL să-mi publice scrierea, pe care de altfel o semnasem cunumele «dr NOICASUS» şi deci sub acest nume urma să aparăla începutul lunii ianuarie 1958, am mai copiat un exemplarcu cerneală, de data aceasta în limba franceză, pe care i l-amtrimis tot prin poştă numitei PARLIER MARIANA din Paris. Odată cu acest material, i-am scris MARIANEI PARLIER să ia legă-tura cu CIORAN EMIL şi să facă în aşa fel, încît să-mi fie publi-cată scrierea... Nu după mult timp, MARIANA PARLIER mi-aconfirmat printr-o scrisoare primirea acestui material, în ace-eaşi scrisoare, îmi mai scria că scrierea mea a circulat în rîn-dul unor francezi şi că i-ar fi fost cerută de o altă editură pen-tru publicare, decît aceea care publicase «scrisoarea deschisă»a lui EMIL CIORAN, la care eu am răspuns că nu sînt de acord şiam rugat-o să facă în aşa fel ca această scriere să circule în rîn-dul fugarilor romîni din străinătate. Acelaşi lucru l-am rugatprintr-o scrisoare şi pe EMIL CIORAN. Astfel cunosc că lucrareaîn cauză ar fi fost citită de următorii fugari romîni: BĂDESCUCONSTANTIN, VUIA OCTAVIAN, VIRGIL IERUNCA, HERĂSTRĂU NI-CULAE, BAZIL MUNTEANU, BUMBEŞTI VICTOR, LUPASCU (toţi înFranţa), NICULESCU MIHAI (din Londra), ELIADE MIRCEA şi al-ţii." (Proces-verbal de interogator, învinuit Noica Constantin.27 august 1959, Bucureşti. Interogatoriul început la ora 9, 50,şi terminat la ora 15,25)*

Răspuns unui prieten îndepărtatConstantin Noica„[...] lucidităţii de capăt de drum a Apusului, una din ca-re-ţi place să te împărtăşeşti şi tu, îi opunem sensurile pe carevecinătatea noastră cu moartea în istorie ni le trezeşte. Iată cătrebuie să te apărăm pe tine împotriva ta. Iar ceea ce ne pareîntr-adevăr izbitor, în cazul acesta al tău şi al nostru, este căne situăm la fel faţă de Franţa şi de Occident ca faţă de tine: cătrebuie să-i apărăm contra lor înşişi.[...]113

[...] iar comunismul acesta ce vă intrigă atît este mesajulEuropei înseşi şi, într-un sens, trudnica rezolvare a sufletuluirus în suflet faustic.[...] dar inima acestei Europe, al cărei preaplin se revarsăasupra întregii lumi, unde este ea? [...] Din colţul acesta delume, unde, după cum ştii, comentariul a fost totdeauna sin-gura noastră formă de participaţie în istorie, ni se pare lim-pede: moare o Europă şi triumfă o alta; moare o Europă aspiritului de fineţe şi triumfă una a spiritului de geometrie.Voi vă tînguiţi că moare, cu voi şi în jurul vostru, Europaspiritului de fineţe, dar nu vedeţi triumful celeilalte şi nu văvedeţi în el. [...][... ] Nu, n-ai fost niciodată un barbar! — în cele mai sălba-tice dezlănţuiri ale inimii tale, ai fost un rafinat.Şi de aceea scrisoarea ta «rafinează». Nouă, celor de aici,ni se pare că rafinezi cu aproape totul: cu tine şi cu cei deacolo, cu ungurii şi cu ruşii, după cum rafinezi cu libertatea şicu utopia socialistă. [...] Nu te voi urmări în analiza tulbură-toare pe care o faci sufletului maghiar, ca şi în toate nuanţelepe care le discerni în sufletul rus. în ultima privinţă, numai,am vrea să ştii că n-am pierdut nici unul dintre noi măsurareuşitelor şi făgăduielilor acestui suflet; mai degrabă cei ti-neri au riscat să nu o aibă, tocmai prin propaganda nătîngă şicondamnată de ruşi înşişi, ce se întreprinsese în favoarea va-lorilor ruseşti. Ca şi tine, nu am uitat ce au însemnat literatu-ra şi cri tica rusă in lume şi în inimile noastre...Deci nu in asemenea analize rafinate îţi vom rezista. Sîntînsă două lucruri, care ne privesc prea direct spre a ne puteaopri să opunem «nuanţelor» unele «distincţii»; sînt libertateaşi utopia socialistă. Aici spiritul nostru de fineţe spune maimult decît îngăduie geometria elementară a vieţii în care sîn-tem angajaţi.Cînd ne vorbeşti, de pildă, de libertatea aceea precară ivi-tă în vidul credinţelor, floarea maladivă a societăţilor obosite,sau cînd un Camus arată, în La Chute, impasul libertăţilorvoastre, ne apare că vorbiţi despre un om care nu este, într-atîtde străini am devenit de lumea voastră. Dar ne simţim unde-va într-o lume a omului, de care voi s-ar putea, la rîndul vos-

tru, să fiţi străini. Căci ni se pare, acum, că omului nu-i e pro-prie libertatea, respectiv libertăţile, ci împotriva celui ce-i ianecesitatea, sensul de viaţă necesar, sau chiar, dacă preferaţi,114cu libertăţile voastre, non-sensul de viaţă necesar. I se pot luaomului toate libertăţile, afară de una, una singură, sortită să-iasigure necesitatea. Dar care e libertatea aceasta? E problemafiecăruia dintre noi, şi e poate una mai adîncă decît a voastră.Aci se înscrie utopia socialistă, cum o numeşti, cu pre-tenţia ei de a reda omului tocmai necesitatea şi cu riscul [...]de a-i lua o sumedenie de libertăţi. Cîte n-am putea să vă spu-nem despre această utopie, ce «distincţii» evidente, verificate,n-am putea opune nuanţelor voastre! V-am putea spune — larece, nici nu ştii cît de rece — că aţi numit-o bine utopie; că afost şi a rămas o utopie, în sensul bun şi prost, sau atunci — oexperienţă de laborator, cu tot ce e legitim într-o asemeneaexperienţă, dar că tocmai de aceea oamenii sînt totodată în eaşi străini de ea; că, în speţă, este o încercare de a scoate pe omdin «alienarea» prin avuţie, o ocupaţie «deschisă», violentă,patetica si, pînă la urmă, desperată cu verbul auxiliar «aavea», desperată poate pentru că ştie să combată numai avu-ţia ca atare — trecută, prezentă ori în curs de închegare — nuşi spiritul de avuţie, pentru că amputează, dar pînă la urmănu liberează pe om de avuţie, astfel că în fond nu numai sevede veşnic în faţa tentativelor lui «a avea», de a se menţine sireface, dar pune singură pe lume un sărac cu instincte de bo-gat; că, în acest sens, e mai degrabă o revoluţie contra săracu-lui, căruia i se ia în fapt idealul, decît contra bogatului, căruiai se ia doar puţinul acesta ce este avuţia şi care s-ar puteasimţi reinvestit ca om, dacă n-a ştiut să fie om pînă acum, el,fostul posedant, fiind singurul susceptibil să devină, în primageneraţie a evului ce vrea să se deschidă, un aderent sincer, înmăsura în care e un convertit şi nu un idealist dezamăgit, casăracul, unul care să realizeze «tristeţea de după victorie». [...]Utopia socialistă are deopotrivă ceva legitim şi nelegitimîn huliganismul ei [...] Trăsătura cea mai izbitoare, în prac-tică, a acestui materialism ştiinţific este de a fi un idealism însens comun, o zvîcnire, sinceră la unii, provocată la alţii, către

idealuri vagi, către mîine, către altceva, către des lendemains quichantent, către «noi», către toţi şi nimeni, către zei, mai alespoate către zei.V-am spune că, la fel cum este afirmarea de tărie a ele-mentului slab şi resentimentar, ca şi o afirmare pe bază deelan, sau alteori de îmbrîncire («întrecere socialistă») a unuilucru care pretinde că are rigoare şi nu e simplu elan, tot aşa115

este şi un eticism, deşi credea că angajează o judecată istorică,si nu una doar morală, după cum este o lume întîrziată pe la1880, ţinînd de un ceas de infantilism al maşinii, dar care înacelaşi timp îşi spune o lume «progresistă»; sau că e una anti-obscurantistă, dar plină de dogme, ce luptă contra gata-făcu-tului, dar cade în rigiditate, şi mai ales că, invocînd tot timpulpe Hegel şi contradicţia ca principiu de viaţă, nu numai că nusuportă contradictoriul de afară şi se sperie de el, dar facetotul ca să-l înăbuşe înăuntru.V-am spune că toate acestea ţin, în definitiv, de faptul căeste vorba efectiv de o experienţă de laborator, una a lui «cume cu putinţă», societatea, economia, statul fiind deci încă lanivelul lui Kant, adică la a priori şi la posibil, nicidecum laacel Hegel, adică la contradictoriu şi real; că deci ordineasocialistă nu ni se pare defel lumea viitorului, cum vi se parevouă cîteodata, şi aceasta nu pentru că o trăim deja, dar, pen-tru că ea însăşi nu «trăieşte», nu-i o lume care să aibă pe «al-tul» în ea, nu curge; că e o lume care tot încearcă să fie şi cares-a luat grozav de în serios, pînă la a se speria singură de cevrea să facă şi — cu psihologia celui slab — a speriat şi pealţii; o lume naivă, poate simpatică, dacă n-ar fi început prina fi, sub complexul timidităţii, violentă, şi care acum probabilcă ar vrea să înceteze să fie aşa, dar nu mai ştie cum; o lumecare n-ar aştepta decît să vină verdictul istoriei să-i spună«linişteste-te, exişti», dar care e din acele experienţe de viaţăce nu se acoperă cu viaţa şi despre care nu ştii pînă la urmădacă sînt ori nu sînt. [...]Să fi avut comunismul nevoie de scena mare a poporuluirus, în timp ce acum poporul rus nu se mai putea lipsi decomunism, de faptul că are la dispoziţie cu el singura inter-naţională a lumii de azi? Să fi avut Rusia nevoie de aceastăversiune europeană spre a se europeniza în sfîrsit, după cum— cine ştie — Asia şi Africa doar aşa s-ar europeniza cu ade-vărat?Poate da. Sigur da. Acest din urmă lucru ne apare mailimpede aci, la fel de limpede ca excesele inutile la care amfost supuşi. Ne apare evident că îndărătul marxismului esteRusia şi îndărătul Rusiei, Europa; că o anumită Europă tri-

umfă în lume şi triumfă cum poate, acolo unde poate şi undenu-i întîrzie ivirea pe lume Europa spiritului de fineţe, derafinament al libertăţii, de individualism, de istorism subtil,116ca în ţările bătrînei Europe, sau de demnitate istorică cri mă-car personală, ca la anglo-saxoni. Căci lucrul cel rnai grav pecare l-am putea spune împotriva marxismului trăit este că dăo lume a nedemnităţii umane, una în care nimeni nu mai e înadecvaţie, nimeni, chiar cei mai de sus, nu sînt ei, nu răspundca oameni şi nu trăiesc ca oameni — oricine, la orice nivel,trăind sub conştiinţa servilă de care vorbea Hegel, una servilăchiar cînd nu ştii cine e stăpînul, şi dacă nu cumva stăpînul eun simplu mecanism. Dar, dimpotrivă, e un lucru de spus înfavoarea lumii marxiste: că acum e prea tîrziu să i se opunăceva de altădată. Je n'ai ricn â opposer au marxisme, îmi spuneaun prieten francez acum zece ani; şi avea dreptate.Nu avem nimic de opus comunismului — decît valorileeuropene. Sau mai bine: nici comunismul nu are nimic deopus valorilor europene, în fond. Vestul acesta, întristat, stăpe o poziţie mai mare decît crede. Cînd vă auzim denuntîndcomunismul ca un fenomen maladiv, un cancer ce e de extir-pat, ne surprinde la fel de mult ca atunci cînd îi acordaţi titlulde splendidă utopie a umanităţii. Căci sensurile de aci sînt deintegrat, de învăluit, de preluat, adică de aşezat la locul lor. OEuropă care n-ar şti să tragă îndărăt la ea apele pe care o lumece «europenizează», fie că o face contra ei chiar — nu e unacare să-şi merite istoria. Şi de altfel simţi şi tu din plin că vinealtceva, se pregăteşte altceva în inima, obosită ori nu, a Euro-pei. Numai că tu spui: vine o nouă utopie, în timp ce eu spuncă vine ceva din plinul acesta al unei Europe triumfătoarecare, în loc să sperie sau să aduleze Răsăritul, ar avea datoriasă-l îmblînzească şi subjuge.Faceţi ca noi, «colaboraţi» — căci e un fel de a intra în dia-log cu voi înşivă. Tu ştii că sîntem cîţiva ce se refuză în prin-cipiu ideii de colaborare, dar chiar şi noi am ajuns la gîndulcă se poate perfect colabora cu marxismul, şi anume în chipmarxist: de pe poziţii contradictorii. Am şi sugerat acest felde colaborare, dar n-a fost încă acceptat. Nu e nimic dacă

marxiştii autentici îl vor accepta într-o zi, după cum sînt sigurcă, dacă mai trec vreo doi-trei ani, cei de aci vor sfîrsi prin ate invita şi pe tine să-i vizitezi, cum au făcut ceilalţi cu Sartre.Intre timp, sîntem pe poziţia pe care ne-ar plăcea s-o ştima Occidentului, în cea de afirmare, pentru noi înşine, a drep-tăţii noastre cu dreptatea adversarului cu tot, şi nu contra ei.Mă gîndesc la comunistul acela francez care, în faţa plutonu-117

lui de execuţie, s-a uitat la soldaţii germani, fii de proletari,desigur, şi le-a strigat: Imbeciles, c'est pour vous cjite \e meurs!Realizînd tot ce am putea spune în favoarea acestora, ne vineîn minte un: Imbeciles, c'est pour vous que nous vivons![...] Că te invidiem? Am putut-o face în cîteva rînduri, darpe considerente cu totul secundare — securitate personală,cărţi, idei, libertăţi, Paris. De vreo doi ani, de cînd s-a ridicatpuţin vălul dintre noi, n-o mai facem. Am început să înţe-legem că e mai multă platitudine în destinele voastre: pînă siexilul vostru banal, care riscă să vă ducă la «nostalgie», patri-otism şi sentiment, ce puţin lucru este el faţă de exilul nostrusubtil, exil printre ai tăi, la tine acasă uneori, în lumea ta, sitotuşi dintr-o dată vidat de ea. Cîteodată, cînd rafinăm şi noi,lucrul ni se pare chiar interesant, şi atunci scriem jurnale sauopere geniale — pentru sertare. Tout compie fait, e mai bineaici. [...] 1957"*„Am pus la dispoziţia organelor de anchetă cele 12 scri-sori ale lui Cioran primite de-a lungul a doi ani din Franţa.Aceste scrisori ale lui Cioran către mine nu aveau caracterduşmănos faţă de regimul din R.P.R. Răspunsul meu este înadevăr mai supărător pentru regim, dar nu este duşmănos.Are un conţinut supărător pentru că are pasaje ce pot părea oprovocare, o sfidare, iar într-un loc chiar o insultă la adresaunor membri ai regimului din R.P.R. Eu socotesc însă cărăspunsul meu este o invitaţie pentru cei din străinătate de ase întoarce în ţară." (Trib. Mii. R.II. M Dos. nr. 201/1960 Şe-dinţa publică din 25.02.1960. Interogator inculpat Noica Con-stantin)*„...relaţiile — sau ocupaţiile noastre au continuat în ace-laşi refuz al realităţii de perspectivă pînă în 1957 (îmi pare),cînd Paul Dimitriu, bibliotecar la Academie pe-acea vreme, avenit cu numărul din august al N.R.F. (Nouvelle Revue Fr.), încare Cioran îşi publicase celebra lui Lettre ă un ami lointain.Dinu N. (care era amicul din adresă) s-a simţit «culpabilizat»— cum spuneţi dvs astăzi — şi obligat să-i răspundă, oare-cum public. De aici a pornit toată tragedia. Avînd domiciliul118obligator la C. Lung, îl părăsea destul de des pentru a veni laBuc., unde era adăpostit de multe ori la Mihai Rădulescu,

deşi pe vremea aceea el trăia împreună cu părinţii şi Tichi(Puţul de piatră), într-un apartament destul de strîns, şi deciDinu ştia foarte bine la ce riscuri expunea întreaga familie. Avenit şi în grupul nostru pentru a ne atrage într-un grup maimare care să conceapă «un răspuns» lui Cioran. Sănduc (Ale-xandru Dragomir, filozof, elev al lui Heidegger, n.a.) şi cumine am răspuns că «concepem răspunsul acasă»; Mihai s-alăsat antrenat. Trebuie spus de altfel că Dinu N. făcea apel laaproape toată lumea, fără prea multă discriminare — şi maiales la «intelectuale» cu care avea fel de fel de antene ascunsede atracţie reciprocă (noi îl cam luam peste picior, mai ales căde cîte ori venea ne cerea portocale); în ce ne priveşte pe noi,insistenţa lui Dinu se îndrepta mai cu seamă către Sănduc (fi-lozof de meserie ca şi el), pe care-l consulta deseori în privin-ţa lui Hegel, căci tocmai scria Povestea despre Om. Dar revin:pînă la urmă răspunsul s-a făcut, dar fără participarea noas-tră (ceea ce explică rămînerea noastră — Sănduc, Christine şieu — în libertate), şi între timp Dinu ţesuse, într-o febrilă şi —aproape — inconştientă activitate, sfidînd, pot spune, Securi-tatea şi «cerîndu-şi» arestarea, cu întreg grupul, pentru caacesta să arate lumii că intelectualii români nu stau cu mlinileîn sîn. Acesta ar fi fost «răspuns lui Cioran»... Alarmaţi decomportarea lui Dinu, l-am chemat pe Mihai şi aproape l-amobligat să se ducă la C.Lung să-i ceară scrisorile noastre, pecare refuza să le distrugă sau restituie (în ziua în care AncuţaBerceanu a dat buzna la noi în cameră ca să ne anunţe, în toa-te stările, că Dinu a fost arestat, primisem tocmai o scrisoarede la el care începea: «păstrez încă scrisoarea ia pe masa meade lucru...»), cu atît mai mult cu cît Mihai, ne-a mărturisit, îifăcuse destăinuiri complete referitor la anomalia de care su-ferea cumplit şi împotriva căreia se lupta tot timpul: inversiu-nea sexuală. Mihai s-a dus, şi a stat o zi şi-o noapte, fără săobţină nimic; argumentul — dar mai cu seamă sentimentulegoist al lui Dinu fiind: «cum îmi ceri înapoi lucrul cel maipreţios al prieteniei noastre» (adică spovedania ciracului,ucenicului, către mentorul şi prietenul său spiritual). In faţaacestui dezarmant (naiv?) egoism, am luat fiecare măsuri sădispară, cel puţin de la noi, ce mai aveam de la el (aveam lamine textele dactilografiate ale Anti-Goethe-ului, cartea de-119

spre Hegel — neterminată, şi încă multe altele). După ares-tarea lui Dinu, o bună parte din vreme nu ne-am mai văzutcu nimeni; mulţi mă ocoleau pe stradă, şi pe Sănduc, pînăcînd lucrurile s-au mai liniştit (un fel de a spune) şi am aflatcă va începe procesul (deci ancheta se terminase). Scăpasem(aflasem între timp că la «cenaclurile lărgite» unde apăreaDinu, venea şi o informatoare notorie, Trixi şi nu mai ştiucum...). Mult după eliberarea lotului [...] Paul. Dim. mi-amărturisit că şi el şi Mihai au fost întrebaţi despre mine, darcă au putut nega prezenţa mea în grup etc., etc." (Dinu Ma-noil, scrisoare către autor, Geneva, 8.09.96.)*Simina Mezincescu Aici, cu arestarea lui Dinu Noica, în-cepe drama. Frica, groaza care îi teroriza pe români a făcut cadoi oameni să se autodenunţe, şi din asta a ieşit procesulNoica. Persoana care a transportat la Paris Povestiri din Hegel,fiindu-i frică de faptul că Dinu îl va da de gol în ancheta cumoşierii, s-a dus şi s-a autodenunţat. Era un om corect, o per-sonalitate, cu o viaţă fără pată, dar s-a temut şi s-a autode-nunţat. Fiindu-i frică de faptul că Dinu Noica va spune înanchetă ce a făcut el, s-a dus şi s-a autodenunţat. De aseme-nea, o nepoată de-a lui Bebe Noica, care lucra la o ambasadăşi prin care se trimisese răspunsul lui Noica la scrisoarea luiCioran, a fost sigură, văzîndu-l arestat pe unchiul ei, că vamărturisi cine a scos scrisoarea. Ca orice om care lucra la oambasadă, era obligată să dea unele informaţii. A lucrat cîţi-va ani la această ambasadă. Şi niciodată nimeni nu a avut cesă-i reproşeze. S-a descurcat spunînd lucruri anodine; Securi-tatea freca pe toţi românii care lucrau la ambasade. Dar a şti-ut să se descurce, în general, românii care lucrau pentru am-basade spuneau tot ce făceau. Şi ea a făcut acelaşi lucru, s-adus şi a spus că a trimis această scrisoare la Paris. Aşa s-a năs-cut acest „proces Noica", prin două autodenunţuri. Prin fricace domina o bună parte a poporului român. Citind dosarulînainte de proces, am văzut că la întrebarea „Prin cine ai tri-mis Povestiri din Hegel?" răspunsul era: „Refuz să răspund laaceastă întrebare", întrebare: „De ce refuzi să răspunzi laaceastă întrebare?" Răspuns: „Fiindcă sînt sigur că, dacă eunu spun, nu veţi afla niciodată numele persoanei care a trans-portat aceste Povestiri din Hegel la Paris". Se repetă întrebarea,120

se repetă răspunsul lui Noica. După care i se spune: „De cete-ai adresat dumneata doctorului X pentru a trimite manu-scrisul la Paris?"*Maria Noica Toţi au fost arestaţi la Cîmpulung, ca foştimoşieri, şi judecaţi la Piteşti. Numai bărbatul meu, care erabănuit că a făcut transportul scrisorilor lui Dinu în străină-tate, a fost băgat în lotul Noica/Pillat şi dus la Bucureşti. Eraugata-gata să aresteze pe o nepoată de a lui, Gabi Bucşan, carelucra la Legaţia Franţei. Era nepoată de văr. O femeie foartedeşteaptă, foarte intransigentă. De exemplu, eu eram pri-etenă cu Miza Creţeanu. Miza Creţeanu a lucrat la un mo-ment dat la ambasada Germaniei de est. Vorbea foarte binenemţeşte. Era bănuită că este în legătură cu Securitatea şiGabi o detesta, şi de cîte ori avea ocazia, o înţepa. Gabi nu fă-cuse decît cursul primar, însă era extraordinar de deşteaptă,foarte cultivată, citea enorm. Dacă i se părea că cineva e cu re-gimul, rupea relaţiile. A tremurat de frică, după ce Dinu şiBebe au fost arestaţi. Credea că este urmărită de o maşină. Seaştepta să fie arestată în orice moment. Dar, cum a scăpat, nuştiu. M-a întrebat şi avocatul Gheorghiu cum de a scăpatGabi de arestare? Sînt anumite lucruri pe care eu nu le-amştiut niciodată.*„în toamna anului 1957, reţin că NOICA CONSTANTIN mi-adat un plic si, întrucît eu urma să mă deplasez la Bucureşti,m-a rugat să-l predau numitei BUCŞAN GABRIELA, funcţionarăla Legaţia Franţei din Bucureşti. Eu am predat personal pliculnumitei BUCŞAN GABRIELA [...] numita BUCŞAN GABRIELA mi-adat o revistă franceză, spunîndu-mi să o dau lui NOICA CON-STANTIN, întrucît în interior se află un articol al lui CIORAN EMILsi care-l interesează [...] eu am dat această revistă lui NOICACONSTANTIN imediat ce am ajuns la C. Lung [...] nu după multtimp am primit de la NOICA CONSTANTIN şi «răspunsul» său lascrierea lui CIORAN EMIL.Pe numita BUCŞAN GABRIELA eu o cunosc încă de mică, în-trucît îmi este rudă şi la fel şi lui NOICA CONSTANTIN.[...] eu am venit la Bucureşti în toamna anului 1957, îndouă rînduri. Prima dată pe la începutul lunii octombrie şi a121

doua oară prin luna noiembrie, în luna oct. 1957 (...) amprimit de la NOICA CONSTANTIN plicul pentru numita BUC-ŞAN GABRIELA. Am ajuns la Bucureşti. Am mers la sora mea [...]din str. Spătarului nr. l, unde locuieşte soţia mea, NOICA MNE-TA, de unde i-am dat telefon numitei BUCŞAN GABRIELA, caremi-a răspuns, cerîndu-mi să închid telefonul că nu-mi poatevorbi, deoarece ascultă meciul de fotbal. Nu după mult timpînsă, cea în cauză a venit la soţia mea unde m-a găsit, iar eui-am dat plicul din partea lui NOICA CONSTANTIN. Fără să spu-nă ceva, aceasta a băgat plicul în geanta sa, fără a-l deschide,sau a-mi da ceva pentru NOICA CONSTANTIN. Am mai discutatbanalităţi după care a plecat [...] în luna noiembrie, cînd ammers din nou la Bucureşti [...] am mers la domiciliul ei într-odupă-masă... de faţă fiind şi soţul ei. La plecare mi-a datrevista cu scrierea fugarului CIORAN EMIL — Textual mi-aspus: «Du această revistă în care se află un articol al lui CIO-RAN, lui DINU», apoi a împachetat revista într-o hîrtie şi mi-acerut să-i comunic lui NOICA CONSTANTIN să nu spună nimă-nui de la cine o are şi să nu o difuzeze prea mult.Aşa cum am declarat, cînd am predat această revistă cuarticolul numitului NOICA CONSTANTIN, acesta s-a manifestatca unul ce ar fi cunoscut deja scrierea (articolul) din revistă alfugarului CIORAN EMIL. în urma acestui fapt, nu este exclus cael deja la această dată să fi întocmit «răspunsul» său la scri-erea lui CIORAN EMIL, şi deci, încă înainte de a aduce revista,el să fi trimis în acel plic «Răspunsul» său la scrierea lui CIO-RAN EMIL." (Proces-verbal de interogator, învinuit Noica la-cob. 4 decembrie 1959. ss Anchetator penal de securitateOnea Mircea)*Blocul din str. Inocenţei 4 s-a prăbuşit la cutremurul din4 martie 1977, declanşat la ora 21,21, Printre locatari se'aflau şi soţii Constantin şi Gabriela Bucsan. Ei şi-aumoartea în acea seară sub dărîmături.122 „POVESTIRI DIN HEGEL'

Al. Paleologu A fost un element decisiv, nu numai pentru

mine, dar a devenit şi pentru cartea lui Noica. Eu am plecatdin Cîmpulung în toamna lui '55 şi în ianuarie '56 am fost laprocuratură, în timpul verii '56, mi-am legalizat situaţia, înprimăvară, nu aveam încă un statut civil normal, eram în afa-ra urmăririlor. De cînd eram la Cîmpulung, rămăsese ideeaca Noica să facă această carte, Povestiri din Hegel, şi să facemabonamente pentru ea. Cartea s-a născut din conversaţiilenoastre plecînd de la Hegel, şi mai ales a ce numeam noi celel 001 de nopţi ale filozofiei, Fenomenologia spiritului. Şi i-avenit lui ideea: (sau mie, eram amîndoi), asta e o formidabilăpoveste, este o Şeherazada, decît s-o vorbim, mai bine s-oscrie. Şi a fost ideea Povestiri din Hegel, cum a fost cealaltă,Povestind Shakespeare. Titlul era foarte bun. După aia, a schim-bat titlul, rău a făcut. Ca să arătăm oamenilor care rîd de noică ne ocupăm de filozofie, că lucrurile sînt importante, filo'zofia te poate face să guşti viaţa mai bine, şi amorul, şi socie-tatea. Că toată mierea vieţii are mai multă substanţă şi maimult gust dacă îi ştii aşezarea ei în ordinea filozofiei. Asta afost ideea. Eu am plecat după aia la Bucureşti. Şi după cîtevaluni a venit Dinu Noica, nu mai ştiu dacă era primăvara sautoamna, dar în orice caz era un sezon de tranziţie. Cred cămai curînd, da, în primăvara lui '57. M-a chemat la CocaCasasovici, pe mine şi pe Paul Dimitriu. Dar nu eram mulţi.Cei care au avut de dat o părere am fost numai eu şi PaulDimitriu. A fost pentru amîndoi o consternare, în loc să fie,cum era vorba iniţial, să simţi, să guşti sucurile filozofice dinexistenţă, era un fel de prosopopee a spiritului, care mergeîntr-o alternanţă în trei timpi, ca un fel de motor sau ca omullui Gopo în pustiul preexistenţial. I-am spus: este abstract,fără taine, fără sînge, fără nimic; nu e ce trebuia să fie. Noica123

era foarte descumpănit, venise foarte încîntat de formulaasta, foarte încîntat. Dacă i-aş fi spus-o numai eu, nu ar fi datfoarte multă importanţă, că deja noi nu mai eram pe aceeaşilungime de undă de cîtăva vreme, de la Cîmpulung. Dar i-aspus-o şi Paul Dimitriu pe care, văzîndu-l mai rar, nu apu-case încă să şi-l discrediteze. Paul era un om de o factură di-ferită de a lui, dar un om inteligent şi cultivat, şi-i plăcea luiNoica. Paul a fost de aceeaşi părere cu mine.Noica a plecat foarte desappointe la Cîmpulung. După cîtăvavreme, a venit cu a doua variantă, care era foarte bună. Amgăsit-o excelentă. Varianta a doua ori ne-a citit-o el la Trixi Stre-lisker, ori am citit-o scrisă, în final, cădea iarăşi sub dominaţiaconceptuală a lui Hegel, dar pînă acolo, era foarte frumos.Opoziţia mea a fost interpretată că l-am admonestat călucrarea era de un nivel prea înalt şi nu era pe înţelesul ma-selor, şi deci nu are destul efect demobilizator asupra mase-lor, că subminarea ideologică intenţionată nu se putea face înmod eficient. şi atunci, la instigarea mea, Noica ar fi scris-omai pe înţeles, ca să aibă efect în sînul maselor muncitoare.*„în cursul toamnei anului 1956, NOICA CONSTANTIN, venindîn Bucureşti..., ne-a comunicat că lucrează la redactareascrierii «despre Hegel» şi imediat ce o va termina ne-o va di-fuza. Ca urmare, în iarna anului 1956-1957, NOICA CONSTAN-TIN, venind în Bucureşti şi avînd terminată scrierea în cauză,mi-a difuzat în Bucureşti şi mie un exemplar, prin interme-diul numitei STRELISKER BEATRICE. Ulterior, eu i-am comunicatlui NOICA CONSTANTIN — atît personal, cît şi prin intermediullui STRELISKER BEATRICE şi prin corespondenţă — concluziamea despre scriere, în sensul că este scrisă prea greoi şi decinu este accesibilă tuturor persoanelor.întrucît toţi am fost de aceeaşi părere, NOICA CONSTANTINa redactat o nouă versiune, mult mai pe înţeles, pe care a ter-minat-o în vara anului 1957." (Proces-verbal de interogator,învinuit Steinhardt Nicu Aurelian. 12 ianuarie 1960. ss An-chetator penal de securitate It. major Onea Mircea)*„18.1.1957

Petrule dragă... (Manoliu, n.a.), între timp eu mi-am în-ceput Povestirile din Hegel, la care lucrez încă. Am citit pe124Mircea şi Cioran, le-am scris la amîndoi şi de la ultimul amun răspuns emoţionant. Ţi-l voi arăta cîndva. Dacă eşti prin-tre detractorii lui — sau, iartă-mă, printre judecătorii lui se-veri — revizuieşte-te, căci omul e acelaşi, în fond, tot cespune acum a spus de vreo 20 de ani, în Schimbarea la faţă.Numai noi curgem, ei stau pe loc. Dar încotro mergem? Teîmbrăţişează, Dinu.",,28.V.957C.lungPetrule dragă, [...] îţi mulţumesc din suflet că nu m-ai datuitării. De luni de zile sînt pierdut în Hegel, din care am ter-minat o primă versiune, şi acum mă străduiesc să scot toaterezervele de claritate şi graţie scriitoricească din mine ca sădau versiunea-basm. Am impresia că începe să convingă, aşaîncît peste vreo lună voi apărea cu Povestirile şi ţi le voi citi,fragmentar sau în întregime, ca să te bucuri şi tu, dacă voi fireuşit, sau să mă înveţi cum să încerc a treia oară. Căci îmieste mult pe inimă povestea asta a filozofiei, pe care as vreas-o spun în gura mare, tuturor.La acest capitol trebuie să-ţi spun că lucrarea mi-a fostcerută de editura Pion, la sugestia vreunui amic de acolo. Măîntreb cum s-o trimit.f...] Dinu." (Arhivele Naţionale, fondPetru Manoliu)*Simina Mezincescu La una din venirile lui, cred că în pri-măvara lui '58, a adus o scrisoare primită de la editura Pion,în care i se cerea o lucrare despre Hegel. Editura voia să facăun „an Hegel" şi se adresase Sorbonei pentru a le da numedintre cei care au studiat acolo şi şi-au dat doctoratul cu tezedespre Hegel. Dinu avusese o strălucită lucrare în '38 sau '39la Sorbona despre Hegel. Editura primise numele lui şi prinCioran care le dăduse adresa. Pion i-a trimis prin poştă aceeascrisoare. Dinu avea gata Povestiri din Hegel. Era un filozof,dar nu era un nebun. El se prezentase cu un an în urmă cu unmanuscris la edituri, dar editurile îl refuzaseră la Bucureşti.Eu i-am spus că ar trebui făcute modificări pentru a fi publi-

cată în ţară. Dinu mi-a spus: „Nu modific, nu public." Ori-cum, nu putea să le dea ceva periculos pentru siguranţa lui.S. T. Putea să rişte un refuz al editurii E.S.P.L.A., dar nu şiînchisoarea.125

S. M. Categoric. În ochii mei, ca şi ai oricărei persoane nor-male, manuscrisul nu prezenta un pericol real. Dinu era foar-te entuziast. Spunea: „Trebuie să-l traducem repede, iar eu sîntlent la traduceri." I-am tradus primele trei capitole. A tradusşi mama mea. Pe urmă, Sanda Stolojan a tradus grosul.*„În luna iulie 1957, cînd m-am deplasat la Bucureşti, aveamasupra mea circa 7 exemplare ale lucrării mele în a doua ver-siune, bătute la maşină de către soţia mea.[...] De asemeni, am citit această lucrare şi am discutat pemarginea ei cu familia IONESCU (MIHAI şi ANCA), tot la domici-liul lor, precum şi familiei STOLOJAN, de faţă fiind şi BERZAANCUŢA (de profesie pictor) [...] De data aceasta, persoanelesus menţionate au declarat că lucrarea este mai «bună», maipe înţeles, decît versiunea din anul 1956. In urma constatăriiacestui fapt, am trecut la traducerea cîtorva capitole ale lu-crării în limba franceză, pentru a le trimite în Franţa, edituriiPion. La această traducere am lucrat împreună cu SANDASTOLOJAN (circa 2-3 capitole), iar restul a fost tradus de sub-semnatul cu ajutorul numitelor SAŞA CARACAS şi STRELISKERBEATRICE. Apoi, capitolele traduse mi-au fost bătute la maşinăde către BOLDUR MARIETA VOINESCU (proprietara maşinii descris), iar introducerea de către IONESCU ANCA, la aceeaşi ma-şină de scris. Aceste capitole traduse în limba franceză au fostbătute în cîte două exemplare, pe o hîrtie subţire (foiţă) pecare i-o cerusem lui AL-GEORGE SERGIU. Un exemplar l-amintrodus într-un plic pe care am scris adresa editurii Pion dinFranţa si, dat fiind că eu aveam domiciliu obligatoriu laC. Lung şi deci cu buletinul meu de identitate mă aflam ilegalla Bucureşti, am rugat pe IONESCU ANCA să depună plicul laPoşta Centrală Bucureşti.în plic am introdus şi o scrisoare în care îi făceam cunos-cut editurii Pion că-i trimit lucrările cerute prin adresa lor şică restul din lucrare o voi trimite ulterior, în aceeaşi scrisoareceream editurii ca lucrarea în cauză — după ce va fi văzută —să-i fie predată lui CIORAN EMIL, despre care cunoşteam că arelegături cu această editură, dintr-o scrisoare pe care am pri-mit-o de la PARLIER MARIANA. Cel de al doilea exemplar al

lucrării scrise în franceză (scrisă tot pe foiţă) l-am luat asupramea şi am plecat la C. Lung, de unde cu ocazia arestării mele126a fost ridicat de autorităţi. După ce am ajuns la C. Lung înziua de 23 iulie 1957, am dat un telefon la Bucureşti numiteiIONESCU ANCA, pentru a vedea dacă a expediat sau nu lucra-rea în Franţa.IONESCU ANCA mi-a făcut cunoscut că a expediat lucrarea,dar nu mi-a spus dacă m-a trecut pe mine expeditor şi adresamea de la C. Lung, sau a expediat-o pe numele şi adresa ei. înluna august sau septembrie, în timp ce eu lucram la tradu-cerea în limba franceză a întregii lucrări Povestiri din Hegel, avenit la mine la C. Lung numitul RĂDULESCU MIHAI şi mi-aspus că fiind la mare în concediu şi avînd asupra sa un exem-plar al lucrării, pe care, aşa cum am declarat mai sus, eu i1-am dat, l-ar fi arătat lui SORA MIHAI, ce de asemeni era înconcediu la mare. SORA MIHAI, la acea dată, făcea serviciul laE.S.P.L A. Cu acea ocazie, SORA şi-ar fi manifestat dorinţa de avedea întreaga lucrare.Ca urmare a acestui fapt, am hotărît să trimit la E.S.P.L.A.,prin intermediul lui RĂDULESCU MIHAI, exemplarul în limbaromînă ce îl aveam asupra mea (adică cel de al şaptelea). RĂ-DULESCU MIHAI a luat acest exemplar şi l-a predat lui SORAMIHAI. Puţin mai tîrziu, RĂDULESCU MIHAI mi-a-făcut cunoscutprintr-o scrisoare că lucrarea în cauză a predat-o lui SORAMIHAI.în luna noiembrie 1957, am terminat traducerea întregiilucrări Povestiri din Hegel si, avînd asupra mea traducerea lu-crării în ciornă (scrierea de mînă), m-am deplasat Ja Bucu-reşti. Ajuns ]a Bucureşti, am predat întreaga lucrare numiteiMARIETA BOLDUR voiNESCU, rugînd-o să o bată la maşina sa...Reîntors la C. Lung, am aşteptat ca CIORAN EMIL sau edituraPion să-mi ceară lucrarea, fapt ce nu s-a întîmplat, şi astfel, înluna decembrie 1958, cînd am fost arestat, ambele exemplareale lucrării Povestiri din Hegel în limba franceză mi-au fost ri-dicate de autorităţi." (Proces-verbal de interogatoriu, învinu-it Noica Constantin. 12 august 1959, Bucureşti, ss Anchetatorpenal de securitate, It. major Onea Mircea).

*S. T. în mai multe relatări ale unor martori, ca şi în decla-raţii date în anchetă, apare numele dvs în legătură cu tradu-cerea în limba franceză a unei importante părţi a Povestirilordin Hegel.127

Sanda Stolojan Nu. Cartea aceasta nu este tradusă nicipînă astăzi.S. T. Se pare că unele capitole au fost traduse de BeatriceStrelisker, altele de Simina Mezincescu şi de mama dînsei,dna Caracas, altele — 2-3 capitole — de dvs.S. S. Nu ştiam nimic despre asta. Cartea a fost într-adevărreprodusă la Paris, dar în româneşte, la începutul anilor '60.Cred că fost publicată la Centrul Românesc de Studii.S. T. Nu există pînă astăzi o ediţie în franţuzeşte?S. S. Nu. S-a agitat ideea unei traduceri, însă nu s-a găsitun amator în Franţa care să fie interesat. A părut din capullocului o idee cu totul neaşteptată şi nepotrivită cu spiritulfrancez, de a face din Hegel povestiri, şi care să aibă în acelaşitimp o ţinută filozofică. Pînă acum cartea nu a fost tradusă.S. T. Manuscrisul a circulat prin unele medii bucureştene.L-aţi citit?S. S. Am o amintire vagă a faptului că Noica umbla cunişte foi prin buzunare pe care le citea, dar mărturisesc astăzi,cu oarecare regret, că nu realizam interesul acestor texte. Pro-babil mă depăşeau. El a venit de cîteva şi ori la noi, în aparta-mentul nostru, unde locuiam, fusesem evacuaţi în piaţa l Mai,într-o casă mizerabilă, aveam două camere. Dinu a venit aicide cîteva ori şi a dormit la noi. Stăteam de vorbă, dar nu a lă-sat niciodată un manuscris, şi nici nu mi-a cerut să i-l traduc.*Simina Mezincescu În timpul cînd lucram la traducere,l-am întrebat cum va ajunge la Paris manuscrisul. Mi-a spuscă, pînă va găsi o soluţie, să trimitem fiecare capitol, pe măsu-ră ce era gata, prin poştă, din diferite locuri. Aşa s-a şi făcut.Am încercat şi eu o soluţie, şi am vorbit cu Tutu Georgescu,nevasta dirijorului George Georgescu. Ea era printre rarelepersoane — dintre cei pe care-i cunoşteam eu — care, graţiepoziţiei soţului ei, circula în străinătate. I-a fost frică, nu ştiadacă va fi căutată în bagaj. Tutu Georgescu mi-a spus: „Dacăaş fi plecat cu Gogu îl luam fără discuţie, pentru că ştiam cănu risc nimic. Dar plec singură şi nu ştiu care va fi situaţia lavamă." I-am spus lui Dinu că nu am reuşit. După două-treizile, mi-a spus că a aranjat el. Nu mi-a spus prin cine şi, evi-dent, nu l-am întrebat.128Al. Paleologu Chestia cu traducerea în franceză din româ-

nă a fost foarte neinspirată — nu prea dădea importanţă sti-lului şi expresiei. Nu se poate ca la o traducere să lucreze maimul te persoane...S. T. Cine a tradus Povestiri din Hegel?A. P. Nu ştiu dacă nu a tradus şi Mariana, soţia lui. Poateşi Beatrice Strelisker. Cred că şi Sanda Stolojan.S. T. Cum se explică faptul că nici Răspuns la o scrisoare dela un prieten de departe, nici Povestiri din Hegel, ajunse la Paris,nu au fost publicate. Pentru manuscrisul Povestiri din Hegel,editura Pion îşi arătase interesul.A. P. Pentru că Cioran era foarte fricos. Acest lucru l-amconstatat în mai multe rînduri şi mai tîrziu, cînd eram în Fran-ţa, în anii '90.S. T. Credeţi că numai Cioran putea să facă ceva pentru afi publicat? Mai erau acolo şi alţii, Eliade de pildă, cu care erade asemenea prieten vechi. Să nu uităm, unul dintre capetelede acuzare era că Noica şi prietenii lui au citit, au comentatelogios şi au difuzat clandestin texte de Cioran şi Eliade.A. P. Eliade era în America, de unde venea din cînd încînd în Europa.S. T. Dacă Cioran a publicat în N.R.F. Scrisoare către unprieten de departe riscînd ca destinatarul să fie recunoscut sipedepsit, mi se pare mult mai puţin riscant să primeşti o scri-soare trimisă cu mari pericole din România, s-o publici la Pa-ris, unde eşti în siguranţă. Nici cînd vă aflaţi în boxă nu a exis-tat în exil nici o.reacţie. Cunoşteau situaţia?A. P. Da.S. T. Nu şi-au dat seama că ar fi fost o protecţie pentru căar fi fost foarte utilă o anume notorietate la Paris. Regimul setemea mult de o proastă propagandă, de o imagine negativă.A. P. în anchetă nu a apărut această chestiune.S. T. Ar fi fost spre binele celor închişi să apară o scriere laParis. Securitatea, cred, ar fi fost mult mai puţin brutală cuDinu Pillat dacă romanul Asteptînd ceasul de apoi se tipărea învreme ce autorul era în anchetă. Tocmai se derula scandalulPasternak. Ar fi avut un efect.A. P. Evident.129

S. T. De ce credeţi că nu s-a întâmplat? Cum credeţi că augîndit prietenii din exil ai lui Noica, Pillat? Au existat încer-cări de protest, de intervenţie pe lingă autorităţile francezesau române?A. P. în acea epocă încă nu s-a putut constata aspectulprotector pe care putea să-l aibă Occidentul. Atunci, din con-tră, era mai grav.S. T. Credeţi că situaţia celor anchetaţi s-ar fi agravat?A. P. Şi cazul Pasternak, şi altele au provocat scandal şirepresiune în U.R.S.S. şi în alte părţi. In momentul acela nuapăruse ideea că poţi să-ţi faci o protecţie din notorietate.Cred că nici nu găseau unde să publice pentru că ce veneadin România nu prezenta nici un fel de interes.S. T. Să fie pentru Paris puternica influenţă a stîngii, carevedea în blocul sovietic „viitorul omenirii", şi considera trans-fugii, manuscrisele lor ca „reacţionare", „antiprogresiste"?A. P. Erau considerate opere fasciste. Nu se ştia nimic ci-ne-i unul, cine-i altul. Habar nu se avea. După arestarea luiNoica, a apărut la Paris, în versiunea românească, Povestiridin Hegel. Lui Cioran i s-a părut titlul cam frivol, voia un titlumai academic, mai doct: ceva în genul Interpretarea... sau In-troducere în..., ceva mai universitar. Mie îmi plăcea titlul datde Noica. Fapt este că s-a tipărit acolo, a apărut versiunea ro-mânească înainte de a ieşi autorul din închisoare. O versiunefranceză nu a apărut niciodată.*S. T. Vă amintiţi de Mariana Parlier?Măria Noica (Burileanu, soţia lui lacob — Bebe — Noica,n.a.) Da. Am stat la ea cînd am fost la Paris, după ce a ieşitBebe din închisoare.S. T. Aţi întîlnit-o cînd a fost în ţară, în anii '50?M. N. Eram la Bucureşti cînd a venit Mariana prima dată,în septembrie '56. Stătea la hotelul Lido. M-am dus la hotel siam văzut-o. Mariana îl iubea foarte mult pe Dinu Noica şiDinu ţinea foarte mult la ea. Erau veri primari. Pe urmă a ve-nit din nou în ţară, în '58 şi s-a dus la el la Cîmpulung să-1vadă. Cred că a stat chiar la el. A văzut-o şi Bebe acolo, căerau prieteni. Cînd a plecat, am întîlnit-o din nou la Bucu-reşti. Cred că prin ea Dinu a încercat să trimită nişte manu-scrise. La vamă a fost controlată şi i le-au confiscat.130

*Dacă Mariana Parlier a încercat să scoată din ţară manu-scrise ale lui Noica, în septembrie 1958, după vizita ei laCîmpulung, trebuie să fi fost traducerea în franceză a Po-vestirilor din Hegel. In noiembrie 1957 deja, manuscrisuloriginal, în româneşte, fusese scos din ţară, de altcineva.*„Acum sînt nevoit să recunosc că, în declaraţiile pe carele-am făcut cu privire la această chestiune, nu am declaratadevărul şi am căutat să duc în eroare organele de anchetă.Prin aceasta am urmărit de fapt să ascund persoana pe caream folosit-o în nov. 1957 pentru transmiterea în Franţa a lu-crării mele Povestiri din Hegel.Recunosc acum că, în transmiterea lucrării sus-menţiona-te, am folosit un mijloc ilegal. Acest fapt l-am realizat în lunaoctombrie 1957, iar în nov. 1957, CIORAN EMIL mi-a făcut cu-noscut primirea lucrării, prin scrisoarea menţionată mai sus.Tot cu această ocazie ţin să precizez că, prin numita PARLIERMARIANA, nu am transmis nimic din lucrarea mea fugaruluiCIORAN EMIL. Am declarat însă acest lucru tocmai pentru aascunde persoana pe care am folosit-o în această transmitere,ştiind că PARLIER MARIANA fiind în Franţa nu se pot lua mă-suri împotriva ei. în ce priveşte capitolele trimise de IONESCUANCA, prin poştă, văzînd că CIORAN EMIL nu-mi confirmă pri-mirea lor, am bănuit că au fost reţinute de postă, ori în circu-itul postai s-au pierdut. Deci adevărul este că în transmitereaacestei lucrări m-am folosit de un canal ilegal, şi anume de opersoană.întrebare: Cine este persoana în cauză şi cum a procedatpentru transmiterea scrierii în cauză?Răspuns: Faţă de persoana în cauză, m-am obligat că nu-1voi declara nici unei persoane sub nici o formă. Ca urmare,refuz să fac declaraţii cu privire la numele şi fapta acestei per-soane.întrebare: Dta te afli sub puterea unui mandat de arestare,confirmat de procurorul militar şi anchetat asupra faptelor pecare le-ai săvîrsit. în această situaţie eşti obligat să faci decla-raţii cu privire la aceste fapte. Ţi se cere să răspunzi la între-barea ce ţi-a fost pusă mai sus.131

Răspuns: Deşi am fost pus în situaţia de a recunoaşte şideclara adevărul precum că am folosit în transmiterea lucră-rii Povestiri din Hegel o altă cale decît poşta, totuşi voi conti-nua să nu arăt persoana pe care am folosit-o în scopul mai susmenţionat, considerînd că astfel ancheta nu o va putea des-coperi şi lua măsuri împotriva sa.întrebare: Te înşeli cînd «crezi» că această persoană nueste cunoscută de organele de anchetă. Declară dta în ce îm-prejurări i-au fost transmise prof. dr PA VEL ION lucrările scri-se de dta şi cu ce scop?Răspuns: în faţa acestei întrebări, îmi dau seama perfect căorganele de anchetă cunosc şi persoana prin care am transmisîn Occident lucrarea mea Povestiri din Hegel, precum şi altefapte pe care eu le-am săvîrşit [...]Prof. dr PA VEL ION îmi este rudă îndepărtată, prin faptulcă soţia lui, SANDA, îmi este mie nepoată. Dat fiind aceastăsituaţie, eu mă cunosc cu dr PAVEL ION încă de cu mulţi ani înurmă [...] în luna decembrie 1956, vizitîndu-1, mi-a spus căurmează să plece la un congres în Italia şi apoi în Franţa [...]la un congres de specialitate (medicină).Cu această ocazie l-am rugat să-mi facă un serviciu, şianume să transmită numitei PARUER MARIANA din Paris uneleobiecte pentru copiii mei, urmînd ca aceasta, prin ocazie, să letransmită celor în cauză în Anglia...[...] în luna oct. 1957 aflînd [...] că PAVEL ION urmează săplece din nou la un congres în Franţa, am hotărît să trimitprin el un exemplar al lucrării Povestiri din Hegel pe care dedata aceasta o aveam complet gata. în acest scop m-am depla-sat la Bucureşti, unde am luat legătura cu IONESCU ANCA, ru-gînd-o să-mi aducă exemplarul lucrării lăsat numitei CARA-CAS SIMINA (Simina Mezincescu azi, n.a.), pe care — aşa cumam declarat anterior — se obligase ea să-l transmită prin in-termediul unei persoane în Franţa, dar nu realizase nimic pînăla acea dată. — IONESCU ANCA mi-a adus exemplarul în cauzăsi împreună cu acesta m-am dus la domiciliul îui PAVEL ION.După ce PAVEL ION mi-a confirmat faptul că urmează săplece în Franţa, eu l-am rugat să-mi transmită lucrarea Poves-tiri din Hegel, despre care [...] discutasem împreună încă în

decembrie 1956, numitei PARLIER MARIANA sau prof. francezHENRI GOULER de la facultatea Sorbona. Pe acest profesor eu îlcunoşteam încă din anii 1938-1939, cînd eu am fost la studiiîn Franţa şi după aceea am purtat corespondenţă împreună.132Tot cu această ocazie, i-am spus lui PAVEL ION că, în legăturăcu editarea acestei lucrări, este posibil ca PARLIER MARIANA săse consulte cu fugarul romîn CIORAN EMIL la Paris, în acestscop l-am şi rugat pe PAVEL ION să-i comunice numitei PARLI-ER MARIANA să ia legătura cu CIORAN EMIL şi să discute ce sepoate face pentru editarea scrierii.PAVEL ION a acceptat cererea mea şi astfel că în luna oc-tombrie, spre sfîrşit (1957), mergînd la Paris, a transmis lu-crarea Povestiri din Hegel numitei MARIANA PARLIER. La circa osăptămînă după această transmitere, prof. dr PAVEL ION s-areîntors în ţară şi în Gara de Nord s-a întîlnit cu vărul meuNOICA IACOB. Cu această ocazie, i-a comunicat acestuia călucrarea în cauză a fost transmisă şi că a notat discuţia pe carea avut-o cu prietenul meu CIORAN EMIL cu privire la lucrare.Hîrtia cu aceste notiţe a predat-o lui IACOB NOICA, pentru ami-o transmite la C. Lung. în acest fel am primit notiţele luiPAVEL cu privire la discuţia avută cu CIORAN EMIL în locuinţaMARIANEI PARLIER şi, la scurt timp după aceasta, am primit şiscrisoarea lui CIORAN EMIL, în care îmi confirmă primirea «fai-moasei lucrări». Scrisoarea datează din nov. 1957 [...] Notiţe-le lui PAVEL ION, privind discuţia cu CIORAN EMIL, despre caream declarat mai sus, au fost găsite şi ridicate de la domiciliulmeu, o dată cu arestarea mea.în luna noiembrie 1957, am primit o scrisoare de la soţialui PAVEL ION, anume SANDA PAVEL, prin care îmi făcea cu-noscut că urmează să plece în Anglia MADY WATSON şi, dacădoresc să transmit ceva copiilor mei, pot face acest lucru prinintermediul acestei persoane, în acest scop m-am deplasat laBucureşti [...] MADY WATSON a plecat definitiv în Anglia îm-preună cu familia sa. Ea era de cetăţenie engleză şi eu o cu-noscusem prin intermediul fostei mele soţii, care era tot en-glezoaică.Cu ocazia acestei deplasări la Bucureşti, i-am dat un tele-

fon şi lui PAVEL ION şi am discutat asupra notiţelor sale pri-vind discuţia cu CIORAN EMIL. în aceste împrejurări mi-a con-firmat cele menţionate în notiţe şi mi-a dat îndemnul de a nuabandona intenţia mea de a edita lucrarea în cauză în Occi-dent. Tot de data aceasta am mers şi la domiciliul lui PAVELION, dar am găsit acasă numai pe soţia lui. în aceste împre-jurări i-am dat acesteia scrierea mea Răspuns unui prieten dindepărtare [...] rugînd-o ca, după ce o vor citi, să o treacă fami-liei BUCŞAN. în acelaşi timp, printr-o scrisoare pe care am tri-133

mis-o familiei BUCŞAN, le-am făcut cunoscut că urmează săprimească de la SANDA PAVEL o scriere de-a mea şi pe caredupă ce o vor citi şi ei să o treacă mai departe lui DAN PA-RASCHIVESCL1 BOZNIEF...In luna februarie 1958, am venit din nou la Bucureşti şi amluat legătura cu PAVEL ION, la domiciliul său. De data astaPAVEL ION mi-a spus că l-a văzut şi a discutat cu CIORAN EMIL,în locuinţa numitei PARLIER MARIANA din Paris, probleme le-gate de lucrarea mea, Povestiri din Hegel, şi pe care PAVEL otransmisese MARIANEI PARLIER. Părerile acestuia în legăturăcu lucrarea fiind cele din notiţele pe care le-a transmis prinNOICA IACOB. .. Aceasta este tot ce am discutat cu el în februa-rie 1958, dată de la care de fapt nu l-am mai văzut.întrebare: Ce alte materiale ai transmis în Occident prinintermediul lui PAVEL ION?Răspuns: în afară de lucrarea Povestiri din Hegel, prinPAVEL ION nu am transmis în Occident.întrebare: Ce alte persoane ai mai folosit în menţinerealegăturii cu fugarii romîni din Occident?Răspuns: în afara persoanelor declarate pînă în prezent,nu am mai folosit alte persoane sub nici o formă."(Proces-verbal de interogatoriu, învinuit Noica Constan-tin. 21 august 1959, Bucureşti, ss Anchetator penal de securi-tate căpitan Onea Mircea)*Simina Mezincescu Persoanei care a dus la Paris Povestiridin Hegel, fiindu-i frică de faptul că Dinu Noica îl va da de golîn ancheta cu moşierii, s-a dus şi s-a autodenunţat. Era un omcorect, o personalitate, cu o viaţă fără pată, dar s-a temut sis-a autodenunţat. Fiindu-i frică de faptul că Dinu Noica vaspune în anchetă ce a făcut el s-a autodenunţat.*E posibil ca mesagerul care a dus manuscrisul Povestiri dinHegel la Paris să se fi autodenunţat. Dna Simina Mezin-cescu cunoaşte bine dedesubturile acestei afaceri. Ca mesa-gerul acelui manuscris a fost doctorul Ion Pavel nu existănici un dubiu. Pentru a verifica, am avea nevoie să vedemdeclaraţia sa aflată încă în arhive inaccesibile. Mai e posibil

ca, la percheziţia de la domiciliul lui Constantin Noica de laCîmpulung, confiscarea corespondenţei să permită ancheta-134tarilor deducţiile care să-i conducă la adevăratul mesager.Dacă în urma documentelor găsite la percheziţie ar fi fostdescoperit mesagerul, atunci acesta ar fi fost anchetat şi tri-mis în boxa acuzaţilor. Cert este că PAVEL ION nu este impli-cat în anchetă sau proces. Nu există nici un proces-verbal deinterogatoriu sau vreo declaraţie a sa la dosarul cercetării.Nu-l găsim în procesul din februarie 1960, nici ca martor(foarte preţios pentru acuzare!), nici ca inculpat, deşi culpasa, în ochii anchetatorilor şi judecătorilor, de a fi „transmisîn Occident un manuscris cu conţinut duşmănos", era multmai gravă decît a celor mai mulţi dintre cei judecaţi şi con-damnaţi în lotul Noica/Pillat. Cariera dr-ului Ion Pavel acontinuat nestingherită. La data investigaţiei noastre nu maiera în viaţă. Soţia sa, Sanda Pavel, care ar fi putut să ne deadetalii despre acest episod, a murit în vara anului 1996, cupuţin înainte să descopăr această poveste şi s-o caut pentru aîncerca dezlegarea enigmei. Sanda Pavel şi Georgeta (Gabi)Bucsan (cealaltă persoană care s-a autodenunţat) erau su-rori, înainte de a se căsători, se numeau Chiriacescu.*Maria Noica La un moment dat Bebe s-a întîlnit cu doc-torul Pavel, care se întorcea din străinătate. S-au întîlnit lagară. S-a spus atunci că a fost un schimb de mesaje, în fine,lucruri inventate. Adevărul este că s-au întîlnit, dar nu au fă-cut nici un fel de schimb.S. T. Ştiţi cum a fost scos manuscrisul?M. N. Dinu a pretins tot timpul că prin poştă. Eu am bă-nuit că, dacă l-a dus cineva, acela a fost doctorul Pavel. Eubănuiesc că Dinu Noica, ca să nu-l bage pe Pavel în chestiaasta, a inventat altceva. Aşa că nu m-am mai mirat de ce a fostbăgat soţul meu în lotul ăsta. Asta bănuiesc, ca să-l scape pePavel, l-a amestecat pe soţul meu. Bebe a ştiut asta, dar fiindrude, a preferat în anchetă să spună şi el la fel.*S. T. Ce legătură exista între Noica şi surorile Chiriacescu?

Coca Casasovici Sora lui Dinu, Adina Cernescu, un omîncîntător, era foarte prietenă cu aceste fete Chiriacescu, cuSanda şi Gabi. Adina Cernescu şi surorile Chiriacescu aucrescut împreună, erau prietene dintotdeauna.. 135

ÎNTRE POLIŢIE ŞI COLABORARELiteratura oficială era privită ca o mare realizare a regimu-lui, pe acelaşi plan cu furnalele şi colhozurile. Ea trebuia pă-zită de Securitate, iar puritatea ei ideologică apărată cu cen-zura. Un articol în Scînteia sau în altă gazetă conta ca unact oficial al unei autorităţi de stat, tribunal, minister etc.Puteai fi incriminat pentru o propoziţie. Articolul lui RaduPopescu despre Emil Cioran (septembrie 1957), din Gazetaliterară, este un text „oficial"; a avut acelaşi efect ca o hotă-rîre a C.C. al P.M.R. sau a Consiliului de Miniştri. A jucatrolul unei hotărîri judecătoreşti, al unei decizii administra-tive, şi nu al unei simple opinii personale. Cine îl încălca —deci gîndeşte, scrie, comentează diferit — era pasibil de pe-deapsă. Acest articol va fi folosit în anchetă şi în proces, caargument. Exprimarea unei opinii diferite de un editorialera taxată ca discuţie duşmănoasă.Un aspect încetăţenit în legătură cu procesul Noica/Pillateste acela că în boxă se aflau scriitori, intelectuali marginali-zaţi pentru că refuzaseră să colaboreze cu regimul. Prin ur-mare, ei ar fi fost pedepsiţi pentru a da o lecţie celor care con-tinuau să reziste, nu deveniseră „colaboraţionişti", sau carear fi intenţionat să nu mai colaboreze. Este un clişeu. Lucru-rile sînt inexacte. Unii dintre acuzaţi deţineau poziţii profe-sionale notabile (ar. C-tin Raileanu, ar. Nicolae Radian ş.a.).Unii nu publicaseră nimic după 1948 (Dinu Pillat, C-tin Noi-ca, Alex. Paleologu, N. Steinhardt), alţii începuseră să publi-ce după perioade mai scurte sau mai lungi, cînd refuzaserăcolaborarea cu regimul. Aspectul nu este lipsit de importan-ţă atunci cînd ne punem întrebarea cum şi-au ales victimeleanchetatorii şi şefii lor politici. Păstorel Teodoreanu a publi-136cat frecvent începînd din 1955 în mai multe gazete ale timpu-lui, în 1957 i-a apărut şi un volum de schiţe, Berzele dinBoureni, Editura Tineretului, Bucureşti, 177 p. Un an maitîrziu semnează postfaţa volumului Sonete de Mihai Co-dreanu, apărut la E.S.P.L.A. începînd din 1954, sub semnă-tura lui au apărut mai multe traduceri: Semion Babaevschi,(Editura Tineretului, 1954, 34 p., în colaborare cu E. Narii),Vsevolod Ivanov, Fericirea lui Mitia, Nuvele (Editura Car-tea rusă, 1955, p. 499, în colaborare cu D. Curtoglu), N.V.Gogol, Taras Bulba, Editura Cartea rusă, 1956, 196 p. (în

colaborare cu Xenia Stroe), faroslav Hasek, Peripeţiile bra-vului soldat Svejk (E.S.P.L.A., 1956, voi. l-2, 553 p., încolaborare cu Jean Groşii). Nu ştim cît era Păstorel Teodorea-nu, efectiv, traducător sau dacă făcea stilizarea textelor (cume mai plauzibil). Cert este ca numele lui apare pe coperţileacestor cărţi, ca traducător. La data arestării, colabora în pre-să de patru ani. Avea drept de semnătură, primea comenzide la edituri etc. Ceea ce înseamnă că fusese acceptat de re-gim, se „integrase". Nu refuzul de a colabora l-a trimis pelista neagră. Vom vedea în alt capitol care au fost cauzelereale ale anchetării şi condamnării sale.*Pavel Ţugui (şeful secţiei de cultură-ştiinţifică la C.C. alP.M.R. în anii 1956-1960, membru C.C. al P.M.R. 1955-1960,n.a.) Eu sînt un agent în ce-l priveşte pe Păstorel. Protectorul„lingvistic" Alexandru Rosetti şi doamna Maria Rosetti (cucare am fost în alegeri la Tecuci în 1946) au intervenit pentruel cînd am venit şef de secţie în 1955. Boierul Rosetti mi-a zis:„Hai să ne întîlnim cu Păstorel, că uite, nu publică nimic." Şine-a aranjat întîlnirea la Casa Oamenilor de Ştiinţă (C.O.Ş.),numai noi, în trei. Păstorel mi-a spus: „Eu sînt scriitor, nu potsă public în reviste. D-ta eşti acum, am auzit, şef. Ia mata le-gătură, vorbeşte cu ei şi pune-mă pe rol. Eu nu am cu nimeninimic, îmi văd de treburile mele." Păstorel era inspector lafabrica de şampanie şi coniacuri Zarea. După această discu-ţie, ce-am făcut? Aveam drept să discut cu cei de la Direcţiapresei, de la cenzură, şi am discutat, îmi făcuse legătura Gheor-ghe Apostol.S. T. ...care, pentru scurtă vreme — din aprilie 1954 pînăîn decembrie 1955 —, a fost prim-secretar al Partidului.137

P. Ţ. El le-a zis, ce spune Ţugui, voi executaţi! Eram şef desecţie. Le-am zis: Uite, eu am discutat cu Păstorel, o să trimităarticole la o serie de gazete. Nu faceţi nici un fel de restricţie,daţi-le drumul! Am vorbit la Cluj, la revista Steaua, Baconskya zis: să ne trimită articole. Nu a fost entuziasmat de Păstorel.Dar aveam o relaţie la Glasul Armatei — unde se plătea maibine — la generalul Gheorghe Zaharia, istoricul. Tovarăşe ge-neral, i-am zis, hai, dle, luaţi-l pe Păstorel, faceţi să publiceacolo! Am vorbit şi cu Zaharia Stancu, care a fost întru totulde acord — pentru Gazeta literară. Asta a fost prima chesti-une. Păstorel era un domn, mi-a dat telefon: Dle cutare, eştiun bărbat! Atunci mi-a făcut o epigramă. Zice: „cînd ne maivedem?" Maestre, cînd vreţi dvs, zic. Mata eşti prins acolo înfel de fel de lucruri. Eu o să vorbesc cu Sandu, îmi dă dlRosetti un telefon: „Uite, am aranjat iarăşi la C.O.Ş. Te rog, viiacolo, că trebuie să discutăm," Era în anul 1956. îmi zice Păs-torel, era în bună dispoziţie, a făcut epigrame. L-a chemat lamasă pe Geo Bogza şi i-a spus de aia cu plopul, care era altce-va. Am rîs toţi de ne-am prăpădit. Păstorel avea un limbajformidabil de suculent. „Dl. Ţugui, mi-a zis, te rog foartemult să vorbeşti cu Petru Dumitriu (Director atunci la Editu-ra pentru Literatură şi Artă, n.a.) să-mi facă şi mie un volumde proză". „Dar dvs de ce nu aţi mers să propuneţi?" „Ăştiaacum se caută numai de ei. N-au grija mea. Ei mă socotesc unboşorog." „Nu e adevărat, articolele dvs au ecou..." „Faciasta?" mă întreabă. „Fac!" Am vorbit cu Petru Dumitriu, şii-am spus „Domnu' Petrache, să-mi aranjezi un volum pen-tru Păstorel." şi a dat pe Savin Bratu care a venit la mine, şimi-a zis că nu putem băga Hronicul măscăriciului Vălătuc; sîntacolo o serie de cuvinte... I-am zis: „Tovarăşe, bag-o, dle!"„Dacă o băgăm, va dura mai mult la cenzură, şi nu va apăreaîn prima parte a anului 1957. Şi Păstorel o să-ţi dea telefon, sio să-ţi spună că asta înseamnă să mai amîne vreo două luni, şinu vrea să mai amîne deloc, că vrea să-i apară cartea cît mairepede." Aşa a şi fost. Parcă a avut un glas de Dumnezeu omulăsta. Mi-a dat telefon Păstorel. Eu am insistat să bage şi Hro-nicul. .. Mi-a zis, lasă-mă să fac eu. Eu am alte interese. Dupăaceea o să vedem cum rezolvăm şi chestia aceasta. Lasă să

apară acum o cărticică mai mică, eu am făcut cu Bratu suma-rul, şi ei or s-o scoată într-o lună de zile. Ce să fac, dacă el aspus aşa, am acceptat. A apărut broşura aceea; era un tiraj138destul de mare, a luat banii. Am făcut festinul cu Rosetti, cuStancu. Era foarte mulţumit. Ce folos, că a venit 1958!*Vladimir Streinu a refuzat -tenace să colaboreze mai mulţiani. în 1947, este înlăturat din învăţămînt şi din presă, i seia „dreptul de semnătură", în 1955, semnalul unei apropieride Occident este dat de la Kremlin, în cadrul politicii „nou-lui curs" care înlocuia războiul rece cu coexistenţa paşnică,în România începe o operaţie de recuperare a unor segmenteale intelectualităţii. Vladimir Streinu este una din figurile alcăror statut se schimbă în această împrejurare. Cererea derecurs din 1960 aminteşte:„E. De la l dec. '955 piuă l Dec. 958 (trei ani) a fost cercetă-tor ştiinţific principal la Institutul de lingvistică al Acade-miei R.P.R.A colaborat între timp:a) la un dicţionar de sinonime;b) la un dicţionar Eminescu;c) a angajat o lucrare Versificaţia lui Eminescu;d) a tradus culegerea de nuvele a lui Mohamed Dib, scriitoralgerian, cu aspecte tipice din viaţa asuprită de colonişti apoporului algerian.F. în 1959 i se deschid coloanele revistei Luceafărul (organal Uniunii Scriitorilor din R.P.R.) cu articole la: 15 aprilie,l mai, 15 mai, l iunie şi 15 iunie 1959. în pregătire aveadouă articole noi: «Horaţiu către tineret» şi «Limbajul criti-cei noi»." în septembrie va fi arestat.*„Spre deosebire de prietenul nostru CIOCULESCU ŞERBAN,care era mai puţin consecvent pe poziţia sa reacţionară, înce-pînd să scrie şi să publice mai dinainte, IORDACHE NICOLAE...s-a abţinut să scrie şi să publice după 23 august 1944 şi pînăîn anul 1957, în speranţa că regimul democrat popular se vaschimba, în anul 1957-1958, IORDACHE NICOLAE, ca şi noi cei-

lalţi reacţionari, fiind profund dezamăgit de faptul că contra-revoluţia din Ungaria din oct. 1956 n-a reuşit, ceea ce i-a slă-bit speranţa în schimbarea regimului din R.P.R. într-un viitorapropiat, a spus că, din această cauză şi din cauza lipsurilor139

materiale care devin tot mai insuportabile, nu mai poate sta«deoparte» şi că va încerca să scrie şi să publice şi el în presadin R.P.R. Acest fapt, după cum s-a exprimat faţă de mineIORDACHE NICOLAE, fără să reţin dacă mai era cineva de faţă(în locuinţa sa), din cauzele menţionate mai sus nu putea ficonsiderat niciodată ca un act de «trădare» a scriitorilor reac-ţionari care se menţin pe o poziţie duşmănoasă faţă de litera-tura nouă şi regimul din R.P.R. şi ca o «dezertare» din activi-tatea ostilă dusă de aceste elemente.în această privinţă, tot în anul 1957, IORDACHE NICOLAEpreconiza, fără să reţin vreo expresie precisă a sa în acest sens,faptul că, începînd să scrie şi să publice cît mai mulţi scriitorireacţionari, fără ca aceştia să scrie în spiritul realismului so-cialist, se va putea obţine eventual şi pe această cale o «libera-lizare» în domeniul literar în sensul concepţiilor noastre şi o«dezvoltare» a literaturii din ţară." (Proces-verbal de intero-gator, învinuit Pillat Constantin, 30 noiembrie 1959, Bucu-reşti, ss Anchetator penal de securitate Crăciun losif)*Marietta Sadova, închisă în lagăr pentru activitate legio-nară în 1941, va deveni după 1948 unul dintre regizorii ceimai activi, în fiecare stagiune montează mai multe spectaco-le, majoritatea din repertoriul rus şi sovietic, la care se adau-gă piese româneşti proletcultiste. Primeşte, în 1951, OrdinulMuncii clasa a Il-a, în 1953 devine Maestru Emerit al Artei, iarîn 1954 primeşte Premiul de Stat clasa întîi. Fiecare din acestetitluri îi asigurau avantaje materiale considerabile. Procesul-verbal de percheziţie şi cel de sechestru relevă bunăstarea eimaterială incomparabilă cu a oricăruia dintre ceilalţi acuzaţi.Ea nu era cu nici un chip o marginală. Dimpotrivă.*Theodor Enescu, era la data arestării cercetător principalla Biblioteca Academiei. Avocatul său în recurs notează: „Cre-dem că aceste fapte nu justificau o pedeapsă atît de mare, ti-nîndu-se seama şi de activitatea lui Enescu la locul său demuncă, activitate care este cu totul meritorie şi cunoscută detoţi oamenii de artă, el a scris o carte despre Camil Ressu, încare Enescu vorbeşte în termeni elogioşi despre realismul140socialist în artă, el are o lucrare despre Luchian tipărită şi alta,mai dezvoltată, în curs de a fi elaborată şi tot el a lucrat cata-

logul expoziţiei Luchian din anul 1957 în revista Arta plastică.Enescu a scris un documentat articol despre tablourile dintezaurul restituit de URSS, iar în Studii şi cercetări din IstoriaArtei nr. l şi 2/954, Enescu a scris un articol care trateazătema luptei pentru pace în plastica noastră."*în recursul făcut pentru Sergiu Al-George, avocatul PerciunSozont notează: „Al-George Sergiu ... este un foarte apreciatO.R.L-ist, specializat în domeniul «foniatriei» (bolile vocii)...Din actele pe care le-am depus în faţa instanţei de fondmai rezultă că condamnatul este şi autor (brevetat şi premiat)al unui nou tip de stroboscop mecanic românesc... Pe de altăparte, activitatea medicală a condamnatului Al-George Ser-giu este dublată şi de o remarcabilă activitate filologică şi filo-zofică în domeniul «indianisticei»... devenind cunoscut sidincolo de hotarele Ţării ca un reprezentant de seamă al «in-dianisticei» romînesti. Această reputaţie el şi-a creat-o prinlucrările sale publicate în Ţară şi străinătate, cum şi prin co-respondenţa ştiinţifică pe care o purta cu oamenii de ştiinţădin Europa şi Asia, de la Paris, prin Leningrad, pînă la Pekinsi New Delhi... Al-George Sergiu este membru fondator alS-ţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice, în cadrul căreia face maimulte comunicări, dintre care una de un deosebit interes pen-tru trecutul neamului nostru, privind cronologia unor vechimorminte de la Conţeşti-Prut, unde s-au găsit texte tibetane,pe care le-a descifrat el."*Mihai Rădulescu era la data arestării un foarte cunoscutcronicar muzical. Din 1951 scria în diferite reviste, din ţară şistrăinătate. Ţinea foarte des conferinţe la sala radio şi laDalles. Din octombrie 1958 el semnează saptămînal articolepe teme muzicale în Contemporanul.*Dr. Constantin Răileanu era un savant de prestigiu euro-pean, o somitate a lumii medicale, şef de clinică, profesor la141

Facultatea de medicină din Bucureşti. Acuzaţiile care i s-aadus au fost „discuţii duşmănoase" cu pacienţii Dinu Pillat siSandu Lăzărescu, apartenenţa la mişcarea legionară, împre-jurare în care l-a tratat pe generalul legionar Zizi Cantacuzi-no cînd era bolnav. O lungă listă de publicaţii (studii şi cărţi)publicate în ţară şi în străinătate este depusă la dosar, unelescrise în colaborare cu medici evrei (cum menţionează re-cursul, contrazicînd acuzaţia de apartenenţă la mişcarea le-gionară), altele cu „oameni de ştiinţă români, sovietici, fran-cezi şi germani".*„21 ianuarie 1957...Şi iată că la telefon mi s-a propus din partea lui Comar-nescu, Ion Marin (Sadoveanu, n.a.) şi Jianu să vorbesc despreRomanul modern, înţelegi ce s-a petrecut în sufletul meu, darn-am ezitat să refuz, pe motivul că nu mai sînt în stare de unasemenea efort şi că nu vreau să mă supravieţuiesc etc. Nu ofac din trufie, nici din prudenţă — o fac pentru că aşa mi-odictează conştiinţa. De altfel sînt, desigur, alţii mai informaţica mine şi mai tineri şi mai buni vorbitori — nu sînt indis-pensabilă. Că trebuie smerenie pentru aşa ceva, o ştiu preabine. Dar sînt la vîrsta cînd înţelepciunea constă în a «renun-ţa». D/e Entsagenden." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXXI)„18 iunie 1958Vizită la Editura Ştiinţifică, foarte simpatică, îmi vor da sătraduc din Feuerbach şi Kant. în mine ezitări faţă de primul:ce legătură am eu cu acest senzualist şi anticreştin? Poatedoar încercarea de a trebui să recunosc că tot omul face com-promisuri la nevoie. Am lăsat totul în mîna Domnului! Aş-tept." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXXII)142 MISTERUL UNUI MANUSCRISInvestigaţia Securităţii asupra lui Dinu Pillat este lungă,cuprinzînd interogatorii — în intervalul martie 1959/fe-bruarie 1960. Anchetatorii sondează mai multe direcţii, dardintre toate acuzaţiile (spionaj, legături cu străinătatea etc.),vor reţine ca principală pe aceea „de a fi redactat un romanmistico-legionar Asteptînd ceasul de apoi".*Cornelia Pillat Romanul nu era legionar. Sandu Lăzăres-cu mi-a povestit c-a fost o dată la o şedinţă de cuib, cînd erau

studenţi. Dinu nu a înţeles nimic, nu a arătat nici o aderenţă,i se părea ridicol ce vedea. Dinu era un lucid. Cred că a vrutsă arate în roman o parte a tineretului care se îndrepta sprelegionarism. L-a interesat foarte mult acest amestec de misti-cism şi terorism, să vadă cum se împacă acestea, în vreme ceDostoievski, în Demonii, este el însuşi un manipulator, Dinurămîne complet rece.S. T. Totuşi avea cîţiva prieteni legionari. De asta s-auagăţat şi anchetatorii ca să monteze procesul.C. P. Erau nişte oameni extraordinari. Uitaseră c-au fostlegionari. A fost o aventură a tinereţii lor. Era un romantismîn toată povestea. Dinu arăta acest tineret care intră nevino-vat în mişcarea legionară şi care sucombă. Cred că îi era milăpentru toată mistificarea. Mi-aduc aminte că la Securitatem-au întrebat despre roman. Nu am fost legionară niciodată.Nici măcar nu am fost prietenă cu fete legionare, în minteamea era o mişcare plină de vîlvătaie, de pasiune. Or, eu gă-seam romanul lui Dinu rece. Asta am declarat: domnule, esteun roman atît de rece, atît de obiectivat, încît nu pot crede că14

el a putut să creeze viitoarea asta. Dinu, vrînd să vadă acestdrum pe care s-a înscris tineretul, a început să se documen-teze. S-a dus la Academie şi a citit ziarele. A vorbit cu SanduLăzărescu, cu Radian, Goghi (Gheorghe, n.a.) Florian, cu Răi-leanu, cu Aurel Vlad, care trecuseră pe acolo, dar uitaseră.Niciodată n-am vorbit între noi despre mişcarea legionară.Dacă Dinu a vorbit cu ei, a vorbit pe cale particulară. Pentrucă habar nu avea, a cerut de la Acterian cărţi. Ca un cercetă-tor, Dinu s-a documentat rece şi clar. I-a dat romanul lui Căli-nescu să-l citească. Călinescu n-a spus o vorbă, dar după astaa scris Bietul loanide. Vianu a spus că era un subiect foarteinteresant. Doctorului Voiculescu i-a plăcut. Legionarilor nule-a plăcut, pentru că nu era în spirit legionar. Spuneau că nua reuşit să redea ce au trăit ei atunci, fervoarea lor, iluziile. Eimistificau totul, era o disperare.*Sandu Lăzărescu Romanul nu era legionar, pur şi simplu.E absurd.S. T. O acuzaţie a fost că i-aţi furnizat material documen-tar dinăuntrul mişcării legionare pentru Aşteptînd ceasul deapoi. Şi că în spitalul de la Sinaia, în 1952, aţi pus la calescrierea acestui roman.S. L. O tîmpenie. Un roman nu se scrie aşa, cu materialîmprumutat de la alţii. Unu. Doi, nu i-am dat nici un mate-rial. Trei, poate greşesc, romanul era scris la data aceea.S. T. în ciuda faptului că doi acuzaţi, Nicu Steinhardt siBeatrice Strelisker, erau evrei, anchetatorii au insistat asupraaspectului legionar al grupului. Au folosit ca argumente silegăturile cu doi foşti legionari, Eliade şi Cioran. Aveţi o ideecîţi din grup fuseseră realmente implicaţi în mişcarea le-gionară?S. L. E foarte greu să vă spun. Nu am discutat niciodată cunici unul dintre ei. Nu ştiu decît despre cei pe care-i cunoş-team, pentru că trăiseră în aceeaşi organizaţie cu mine în tim-pul studenţiei, la Drept. Acolo mai era, din lotul din 1960,numai Goghi (Gheorghe) Florian.S. T. Şi el a fost acuzat că a furnizat material „legionar" luiDinu Pilîat.

S. L. E stupizenie. Se vedeau foarte rar.144*Cornelia Pillat Dinu era o fire foarte jovială, îi plăcea să seîntîlnească cu oameni. Venea cu bucurie spre ei. şi acolo eraufel de fel de oameni, profesori, ofiţeri, avocaţi, cum se nime-rise. Dinu le povestea, le vorbea, le evoca, fără nici un fel dereticenţă. Eu intrasem în 1955 la Institutul lui George Opres-cu; fusesem eleva lui, eram cercetătoare acolo, în 1956, Dinu aintrat la Institutul profesorului Călinescu, a scăpat de coope-rativă. Profesorul îi dădea o consideraţie deosebită, mă întrebde ce. îl aşeza alături de profesorul Rosetti, îl invita totdeau-na de Paşti, de Crăciun, de Sf. Gheorghe. în excursiile pe carele organiza pentru membrii Institutului, îi dădea o atenţie de-osebită. Dinu era singurul care nu juca de Paşti şi de Crăciunîn piesele improvizate de Călinescu, el făcea parte din asis-tenţă, în corespondenţa lui Dinu către Călinescu — pentrucare Dinu avea o adoraţie, pînă la sfîrşitul vieţii lui — scrie că„cu toate păcatele, cu toate că nu sînt de acord cu dvs, sînteţimaestrul meu". Cred că în asta intra atracţia pentru insolit alui Dinu. Din cauza asta a scris şi Aşteptînd ceasul de apoi: ado-lescenţa lui. Tineretul căuta ieşiri, soluţii noi, făcea parte dingeneraţia lui Eliade, un epigon şi el, toţi erau epigoni ai luiNae Ionescu. Apoi era Cioran, pe care Dinu îl citea cu multăplăcere, cu fervoare chiar, în această atracţie pentru insolit,intra şi Călinescu.*„[...] începind din 1954 am scris un roman cu caractermistic şi legionar, pe care l-am terminat în anul 1955-1956[...] în primăvara anului 1956, am hotărît să trimit un exem-plar din acest roman (manuscris) în Occident pentru publi-care şi «valorificare», deoarece în ţară nu putea fi publicat,din cauza conţinutului său duşmănos.întrucît eram în relaţii de prietenie cu călugărul SCRIMAANDREI, bibliotecar la Patriarhie, pe care l-am cunoscut în1953 prin dr. VOICULESCU şi care avea aprobare de a pleca înIndia pentru mai mulţi ani, l-am rugat pe acest SCRIMA AN-DREI, după ce citise şi el romanul meu, să ducă acest roman-

manuscris la Paris şi să-l predea unchiului meu PILLAT NICO-LAE, aceasta deoarece SCRIMA ANDREI spunea că, înainte de a145

pleca în India, va colinda unele ţări occidentale, printre careşi Franţa.SCRIMA a fost de acord să mă servească, spunînd că maiscoate din ţară şi unele poezii ale dr. VOICULESCU VASILE, iarîntr-una din zile, spre prînz, i-am dus la chilia sa de la biseri-ca Antim, romanul-manuscris sus-menţionat, fără coperte,introdus într-un plic şi l-am lăsat acolo, împreună cu manu-scrisul i-am dat lui SCRIMA şi o scrisoare pentru unchiul meuPILLAT NICOLAE, în care îi ceream acestuia să-i dea acest manu-scris profesorului HERESCU NICOLAE, fost preşedinte al scriito-rilor romîni înainte de 1944 şi prieten cu tatăl meu şi cu dr.VOICULESCU VASILE, plecat la Paris din 1943-1944, înainte deevenimentele de la 23 August 1944. De fapt, scrisoarea eraadresată acestui HERESCU, căruia îi ceream să facă tot posibilulca acest roman să fie publicat în limba franceză, fără să i sefacă modificări şi să-l prezinte şi fugarului legionar MIRCEAELIADE, cu care ştiam că HERESCU era prieten încă din ţară.Tot cu ocazia sus-menţionată, am stabilit cu SCRIMA ANDREIca predarea manuscrisului la destinaţie să-mi fie confirmatăprintr-o formulă convenţională pe care s-o introducă într-oscrisoare pe care o va trimite prietenilor săi din Bucureşti, şianume preotului GHIUŞ BENEDICT, arestat împreună cu prof.MIRONESCU şi alţi călugări (în procesul Rugului aprins, n.a)Astfel, am stabilit ca în această scrisoare SCRIMA să intro-ducă fraza «am vizitat mînăstirea de carmelite», cea ce însem-na că l-a vizitat pe PILLAT NICOLAE şi că i-a predat manu-scrisul.într-adevăr, la circa 5-6 luni după plecarea lui SCRIMAANDREI, acesta a trimis o scrisoare lungă cu privire la călătoriasa preotului GHIUŞ, scrisoare care a fost multiplicată şi a circu-lat pe la mai multe persoane, printre care şi dr. VOICULESCUVASILE, care mi-a dat şi mie scrisoarea, pe care am ţinut-o cîte-va zile la mine, după care VOICULESCU mi-a cerut-o, spunîndcă i-o cere şi MIRONESCU. Aceasta era deja la începutul anului1957. Pe la mijlocul scrisorii, după ce SCRIMA vorbea desprecălătoria în Franţa, era introdusă şi fraza convenţională men-ţionată mai sus, despre care nu am vorbit nimănui, adică de-spre adevăratul ei înţeles.

Menţionez că SCRIMA ANDREI mi-a spus, înainte de pleca-re, că, pentru scoaterea manuscrisului şi a altor materiale dinţară, are un loc special amenajat pe fundul valizei sale. (Pro-146ces-verbal de interogator, învinuit Pillat Constantin. 17 iulie1959, Bucureşti, ss Anchetator penal de securitate căpitan Cră-ciun Iosif)*S. T. A reuşit să trimită manuscrisul în străinătate?Cornelia Pillat Nu cred să fi trimis romanul. Ultimul carea citit Aşteptînd ceasul de apoi a fost Andrei Scrima, care a ple-cat apoi, la scurt timp, în străinătate. Nu ştiu să-l fi luat cu el.*Andrei Scrima Pe Pillat l-am cunoscut relativ tîrziu, pe lasfîrşitul lui decembrie 1954, prin Vasile Voiculescu. Pillat aveao mare admiraţie pentru el. Era foarte credincios... Ştiţi, nueram în situaţia de a memoriza toate aceste întîlniri ca niştemomente care aveau să rămînă. Nu ştiam că vor fi închişi, căvoi pleca. Erau întîlniri cotidiene, de circumstanţă. Prin acestprieten s-a ivit cu marea lui delicateţe Dinu Pillat, care a re-acţionat cu multă sensibilitate şi cu multă prezenţă la mediulacesta şi la întîlnirea noastră. Venea la mine în chilie la An-tim. Aveam o chilie foarte simplă şi confortabilă, unde seputea sta şi vorbi fără primejdii şi fără indiscreţii. Cîteodatăne întîlneam mai mulţi. El — dacă-mi daţi voie să folosesc uncuvînt cam vulgar — se defula de ce avea peste zi. îmi po-vestea unele lucruri, cu multă fineţe şi savoare, îmi povesteadespre Călinescu care avea o cronică într-o gazetă. Una eradespre o broască ţestoasă, numită Seneca, pentru că ar puteasă scrie despre senectute. Din cauza vîrstei ar fi putut să po-vestească despre vremea beizadelelor. Era o ficţiune simpati-că, într-o seară vine la mine şi-mi spune: ştii că am fost laCălinescu astăzi şi mi-am dat seama că omul ăsta e nebun! Ospunea fără răutate. E nebun în sensul mental, clinic. Amajuns acolo şi Călinescu era cu o broască ţestoasă. Acolo.L-am întrebat: Maestre, asta-i broasca memorialistă? Nu, nuvezi că e moartă? E un cadavru! Călinescu avea obiceiul de ajuca, de a contraria, de a provoca, de a scandaliza, de a o face

pe nebunul. Probabil că, puţin agasat, i-a dat acest răspuns casă taie discuţia, pour le renverser. Pillat mi-a spus: m-am uitatla el şi mi-am spus, uite, omul ăsta îşi pierde minţile. Pillatera o prezenţă pentru mine de mare calitate. De luminozitate,147

de transparenţă şi de oarecare linişte. Era cineva foarte tem-perat, foarte liniştit, tranquille. Se simţea liniştea, era şi expre-sia unei educaţii de calitate. Nu era un om indiscret, într-oseară vine cu un manuscris. Mă roagă sa-l citesc. Zice: 11-ammai dat lui Călinescu. Trebuie să fi fost sfîrşitul lui '55, celmult începutul lui '56, dar mă îndoiesc. Era manuscrisul culegionarii. Romanul nu era prea voluminos.Cînd mi-a adus manuscrisul, l-am luat, l-am citit. Era celmult o schiţă, o canavas, cum spun francezii, une ebauche etune promesse, nu era etoffee. Nu avea carne, carnalitate. Nu ştiudacă avea peste o sută de pagini. A venit după vreo două-treizile, şi i-am spus: dragul meu, să ştii că mi-a plăcut. I-am spuscam tot ce nu gîndeam. Pentru că-mi era simpatic. Nu am re-ţinut să fie o carte legionară. Era scrisă cu o obiectivitate sim-patică, sau cu o simpatie obiectivă, care era aceea a unui nara-tor care dorea să restituie cît se poate de obiectiv obiectulnaraţiunii lui. Nu era un liric. Un manuscris fără fiorituri. Eracam schematic.S. T. V-a spus că era un roman terminat?A. S. Că este acheve, terminat. Aşa am reţinut. Peste cîtevazile iar ne-am văzut. Şi-mi spune: Ştiţi că textul pe care l-aţicitit i l-am dat şi lui Călinescu. Şi m-a desfiinţat. A spus: nuface nimic, nu are valoare, nu are nici un fel de preţ. A fost, separe, dur, extrem de aspir. Se <redea că era afectat. Dar ospunea cu calm, nu făcuse o dramă din asta, aparent cel pu-ţin. Faţă de Călinescu avea o admiraţie de discipol faţă demagistri'. Nu intrau la el dubii sau interogaţii. El îns? ' nce-nicuî, Tvînd autonomia lui de judecată. Avea un i-ş; : ^i ;iîncredere, poate excesivă, faţă de Călinescu.S. T, Piuat declară în anchetă că aţi scos cLi••'.- ••.;• n Jraţară, la plecare, poezii de Vasile Voiculescu. E ads. •;. ; <'A. S. Absolut. Am scos multe. El mi le-a dat într-un carnetpe care l-am pus bine într-un buzunar. Poezii numerotate,unele dedicate mie, apoi sonete după Shakespeare.A mai scris altele după plecarea mea... vreo 20. Dr-ulVoiculescu a venit să mă roage. El a venit să mă roage. Eu,Doamne fereşte să-i propun, nici prin minte nu mi-ar fi tre-cut. A venit şi mi-a spus: Am să te rog, dacă vrei, să iei acest

caiet. Pe care mi l-a dedicat, „fratelui Andre Scrima" cu ofotografie a lui la care ţinea foarte mult. Cred că era mai puţinde o săptămînă pînă la plecarea mea, 4-5 zile... Eu, imediat,148am acceptat. Nici el cu ideea, cu aerul că ar face un act riscat.Nici eu cu ideea că accept un anumit risc. Mi-a spus: una dinfiicele mele trăieşte la Paris. Acesta este carnetul dumitale, ţi1-am dedicat, e un cadou, dar am să te rog să o întîlnesti pefiica mea, s-o rogi să-l copieze. Mi-a dat şi o scrisoare pentruea. M-am dus, le-am dat caietul, apoi l-am luat înapoi.S. T. I-aţi spus lui Dinu Pillat că luaţi cu dvs. în Occident,caietul cu poezii al lui Vasile Voiculescu?A. S. Nici nu puteam să-i spun. A aflat foarte sigur de laVasile Voiculescu, după plecarea mea.S. T. în anchetă şi-a amintit acest episod, ca să protejezepe adevăratul deţinător al manuscrisului său.A. S. Face parte din acel scenariu clasic de autosalvare înmomentul în care eşti sigur că cel pe care-l implici nu mai eaccesibil.S. T. Ce este cu scrisoarea către preotul Benedict Ghiuş?Cu fraza codificată despre mmăstirea carmelitelor?A. S. Am trimis scrisori chiar din Belgrad. Am scris multescrisori. Aceasta avea vreo 20 de pagini. Părintele Benedict,prin '68-'69, a venit la Paris mai tîrziu, după ce ieşise dinînchisoare, mi-a adus o copie dactilografiată a acestei scrisori.Făceam o relatare foarte amănunţită. Ştiam că o aşteaptă cusufletul la gură şi că va fi citită de toţi, şi scriam pentru toţi, casă aibă un fel de reîntoarcere a Occidentului lor. şi ei partici-pau, se bucurau şi vibrau. Scriam şi despre vizita la mînăsti-rea carmelneîor. Desigur, Dinu Pillat, sau A citit el însuşi scri-soarea, ,-au ; s-a spus. Cred că a citit-o.. -S. T. Să înţeleg că a atribuit unei fraze banale altă semnifi-caţie?A. S. E interesant că a avut ideea asta... Asta înseamnă căa ticluit — în sensul bun — tactica lui faţă de anchetator.S. T. Aţi scos manuscrisul Aşteptînd ceasul de apoi din ţară?A. S. Nu. Nici măcar nu mi-a propus acest lucru.*

„.. .ţin să precizez că am minţit în faţa organelor de anche-tă, cînd am susţinut că romanul meu cu conţinut mistico-le-gionar Aşteptînd ceasul de apoi, respectiv primul exemplar alacestui roman, l-am transmis în Occident, în 1955, prin călu-gărul SCRIMA ANDREI, ceea ce nu corespunde adevărului. Rea-litatea este că nu am transmis acest exemplar al romanului în149

Occident — aşa cum am încercat să induc în eroare anchetaprin susţinerea legendei SCRIMA — ci că, împreună cu altelucrări ale mele, l-am ascuns la numita ŞTEFĂNESCU CORNELIA,cercetătoare şi fostă colegă cu mine la Institutul de Istorie Li-terară şi Folclor al Academiei R.P. Romîne, unde toate acestelucrări se găseau la arestarea mea. Lucrările mele care sîntascunse la locuinţa sus-numitei constau din: primul exemplaral romanului menţionat mai sus, un roman, Tinereţe ciudată,scris în 1943, volume de studii critice: De la Alexandru Mace-donski la Emil Botta, Liniile de forţă ale romanului românesc con-temporan, în intimitatea cotidiană a lui Ion Pillat şi romanul Zil-nic începe viaţa, scris de sora mea PIA în anul 1938 sau 1939.Lucrurile s-au petrecut după cum urmează: ŞTEFĂNESCUCORNELIA este cercetătoare la Institutul de Istorie Literară, arecirca 30 de ani, fiica unui fost colonel în armata burgheză,este căsătorită cu ŞTEFĂNESCU VLADIMIR, ofiţer şi profesor laAcademia Militară, membru P.M.R., pe care eu nu l-am cu-noscut personal... Personal, am cunoscut-o pe ŞTEFĂNESCUCORNELIA la începutul anului 1957, cînd am fost angajat la In-stitutul de Istorie Literară şi Folclor, unde ea lucra ca cercetă-toare de 3 ani. Lucrînd împreună la aceeaşi secţie a Institutu-lui şi observînd că este foarte cultă [...] m-am împrietenit cuea [...] Am purtat dese discuţii [...] în acest mod s-a ajuns caîn vara anului 1957 eu s-o vizitez acasă [...] şi să-i dau, sprestudiu, o parte din studiile mele literare menţionate mai sus,pe care ea, după ce le-a citit şi le-a apreciat pozitiv în discuţii,mi le-a restituit, în toamna anului 1957, i-am dat spre studiului ŞTEFĂNESCU CORNELIA romanul meu Tinereţe ciudată şi, încontinuarea acestuia, Aşteptînd ceasul de apoi, pe care i le-amprezentat în prealabil în discuţii. Cînd mi-a restituit acestedouă romane, ŞTEFĂNESCU mi-a spus că i-au plăcut şi le-a apre-ciat pozitiv, cu excepţia romanului Aşteptînd ceasul de apoi,din care spunea că nu înţelege unele lucruri pe care eu i le-amexplicat în discuţiile avute asupra acestor lucrări. Aceasta eratot în anul 1957, toamna. Prin luna iulie 1958, în urma arestă-rii lui DIACONESCU STELIAN (cARAiON ION), cu care eu am fostîn bune relaţii şi care mi-a citit scrierile mele, am rugat-o peŞTEFĂNESCU CORNELIA să păstreze la ea acasă romanele şi stu-

diile mele menţionate mai sus, deoarece îmi este teamă de oeventuală percheziţie din partea organelor de stat, din cauzalegăturilor avute cu DIACONESCU, cu care ocazie vor fi ridicate150şi aceste lucrări ale mele. De aceea am rugat-o pe ŞTEFĂNESCUsă ţină, pentru un timp, ascunse Ia ea acasă aceste lucrări,lucru cu care ea a fost de acord. Astfel că toate lucrările melearătate mai sus — în copie sau original — precum şi romanulsorei mele PIA le-am dus acasă la ŞTEFĂNESCU CORNELIA, eaascunzîndu-le în nişte mape cu alte lucrări ale sale, deasuprabibliotecii.în sept. 1958, eu i-am vorbit lui ŞTEFĂNESCU CORNELIA de-spre arestarea dr. VOICULESCU VASILE cu care eu am fost în re-laţii apropiate, i-am spus aceasta şi cu scopul ca ea să vadă căeste necesar să păstreze în continuare lucrările mele. ŞTEFÂ-NESCU nu-i cunoştea personal nici pe vorcutESCU, nici pe DIA-CONESCU STELIAN.Tot în scopul de a o face pe ŞTEFĂNESCU c. să păstreze încontinuare lucrările mele, îi spuneam, din cînd în cînd, că sîntchemat şi audiat la M.A.I. asupra unor probleme despre careîi voi vorbi mai tîrziu, lucru care desigur nu corespundearealităţii, şi astfel lucrările mele enumerate anterior au rămasla locuinţa numitei STEFÂNESCU CORNELIA, unde se găseau şi laarestarea mea.[...] Alte relaţii n-am avut cu STEFÂNESCU c., pe care recu-nosc că am încercat s-o influenţez şi să-i impun punctul meude vedere reacţionar despre literatură, fără a reuşi sută lasută." (Proces-verbal de interogator, învinuit Pillat Constan-tin, 12 august 1959, Bucureşti. Anchetator penal de securitatess. căpitan Crăciun losif)*La 17 iulie, Dinu Pillat a declarat aceluiaşi anchetator, losifCrăciun, că a trimis manuscrisul romanului în Franţa prinAndrei Scrima, în acest fel „mărturisise" un delict grav, careadăuga un număr de ani la sentinţă. Căpitanul losif Crăciuna fost unul dintre cei mai brutali dintre anchetatori, poate celmai înclinat să folosească bătaia şi tortura. De ce se expuneDinu Pillat metodelor căpitanului losif Crăciun? Depoziţia

de mai sus o anulează pe cea din 17 iulie. S-o fi făcut pentruh a o acoperi pe Cornelia Ştefănescu, „o doamnă care îi cîşti-"> gase încrederea" cum o aminteşte Cornelia Pillat în amin-ti tirile ei ("Eterna reîntoarcere, Editura DU Style, 1996). In-,' ducerea anchetatorilor în eroare este un gest cavaleresc. Iarschimbarea depoziţiei, cu siguranţă s-a făcut în urma unor151

violenţe fizice. Cert este că la 19 august M.A.I. emite o ordo-nanţă de reţinere pe numele Cornelia Ştefănescu. Un man-dat de arestare este semnat de losif Crăciun a doua zi. Unreferat de prelungire a arestului cu încă 30 de zile este apro-bat la 15 septembrie de colonelul Nicolae Dumitrescu, şefulsecţiei „anchete penale", şi de şeful direcţiei, colonelul Fran-cisc Butyka. Un proces-verbal de percheziţie corporală estedatat chiar cu ziua arestării, 20 august 1957. Se ridica de lanumita C.S.: „un buletin de identitate, una legitimaţie din1957 pentru intrare la sala de studiu (a Bibliotecii Acade-miei, probabil, n.a,), una verighetă metal galben cu inscrip-ţia «Vladimir», un stilou negru Montblanc cu un port-stilounegru, una geantă culoare albă, un portmoneu de culoareroşie (ptr. bani), l lei şi şaptezeci şi cinci de bani, un ruj debuze, trei chei ptr. yale şi o oglindă dreptunghiulară mică debuzunar, un carnet Notes pronosport, un portbuletin din vi-nilin albastru". Cîteva zile mai tîrziu, arestata face o cererepentru a i se aduce diferite lucruri de îmbrăcăminte şi toaletăde acasă, pe care le va primi la 2 septembrie, sase zile mai tîr-ziu. Ancheta urmăreşte să afle natura legăturii (de rudenie,politice etc.) cu Dinu Pillat, arestat de la sfîrşitul lui martie,şi mai ales să găsească manuscrisul romanului Aşteptîndceasul de apoi, care trebuia să fie, în procesul care se pregă-tea, capul principal de acuzare.*Pavel Ţugui La Institutul lui Călinescu a fost o mizerie,din pricina turnătorilor. Au fost reţinuţi pentru cercetări laSecuritate Dinu Pillat şi dna Cornelia Ştefănescu. Călinescu aaflat, era la sanatoriu la Otopeni, m-a chemat, m-am dus şimi-a spus. Am rămas uimit. Eu am intervenit pentru DinuPillat să fie angajat la Institut; am obţinut post de la Acade-mie, ca să fie încadrat de Călinescu la Institut, cercetător prin-cipal. Cînd m-a chemat Călinescu la Otopeni, era în 1959, învară spre toamnă. M-am interesat la oamenii din Institut caremi-au confirmat că într-adevăr cei doi au fost reţinuţi. De ce?am întrebat. Nimeni nu a ştiut să-mi spună de ce. Atuncim-am dus la Leonte Răutu şi i-am zis tot ce mi-a spus Căli-nescu şi ce aflasem eu. Răutu mi-a răspuns: „Uite, Ţugui, eunu mă mai amestec în afacerile acestea!" S-a debarasat. „Tu îlcunoşti pe Călinescu, ai relaţii cu el, vezi caută şi tu... Te sfă-tuiesc să te duci la tovarăşul Bodnăraş."

152S. T. De ce la Bodnăraş?P. Ţ. îi spusesem lui Răutu că bărbatul Corneliei Ştefănes-cu este ofiţer, maior, profesor la Academie. Bodnăras era foar-te prompt, m-a primit la Consiliul de Miniştri. I-am povestittoată această afacere. El a luat legătura cu Drăghici, eram aco-lo, i-a spus. Drăghici i-a spus că nu ştie nimic. Atunci i-a spus:Interesează-te ce-i cu asta! Nu se poate aşa ceva! Uite, am aicipe tovarăşul Ţugui, mi-a spus că s-a plîns Călinescu. NiciDrăghici nu ştia. Atunci Bodnăras a spus că (i-a spus şi luiDrăghici) în ce priveşte soţia acestui profesor de la AcademiaMilitară, era obligatoriu pentru cei de la Interne să întrebeconducerea Ministerului Forţelor Armate, respectiv pe minis-tru sau pe care răspundea de armată. Era nemulţumit că auarestat soţia unui om — cum spunea el — din corpul nostruofiţeresc, din corpul de elită — fără să-l întrebe. Era o dublăatitudine, s-a simţit frustrat că „uite ăştia nu mă întreabă"pentru că el era şeful, si, al doilea, Internele de ce se amestecăîn treburile armatei? Trebuia pe noi să ne sesizeze (armata) sinoi să-l întrebăm pe maior, ce e cu treaba asta, cum s-a întîm-plat cu nevasta.I-am spus atunci că trebuie să-i scoatem pe oameni de subacuzaţii. Să fie întrebaţi ce este, cum este, dar nu aşa, să fiechemaţi şi sa nu se mai întoarcă acasă. Sînt arestaţi, nu sîntarestaţi? „Nu, zice Bodnăraş, Drăghici nu ştie. O să se intere-seze şi-mi comunică." între timp, cum era el aşa foarte vioi,zice: „Stai să-l chem şi pe tovarăşul Bîrlădeanu", şi l-a chemat.Bîrlădeanu era şi academician. I-am spus din nou ce se întîm-plase, i-a spus şi Bodnăraş. Bîrlădeanu şi-a manifestat stu-poarea, sigur că nu a exprimat, dar am văzut la el, aşa. A zis:„Dle, iau şi ăştia nişte măsuri grăbite, fără să se gîndească..."S. T. La cine se referea, cînd zicea „ăştia"?P. Ţ. La Interne. Bodnăraş şi Bîrlădeanu mi-au spus: „teduci la secţie, ne faci o scurtă notă, cînd, cum, ce. Ne-o trimiţiimediat şi noi vedem ce facem." Bîrlădeanu mi-a atras aten-ţia: „Uite Ţugui, vezi, spune exact, dacă poţi, ce ştiu oameniide acolo, de ce au fost reţinuţi." î-am spus că nu ştia nimenipentru ce, nici Călinescu. Am venit la secţie, am făcut o notăde o pagină şi am trimis-o lui Bodnăraş. A durat două zile.Mi-a dat telefon după vreo trei zile Bodnăraş şi mi-a spus:„Cornelia Ştefănescu a ieşit, dar nu am un răspuns clar ce se

întîmplă cu Dinu Pillat. încă este în cercetări." Am spus: „To-varăşu' Bodnăraş, dacă Cornelia Ştefănescu a fost eliberată,153

poate rezolvaţi şi cu celălalt." Totul a pornit de la Dej şi de laCeauşescu, în anii ăia ei au declanşat această chestiune.*La 15 septembrie 1957, căpitanul Crăciun losif propune pre-lungirea cu încă 30 de zile a arestului Corneliei Ştefănescu.Şefii lui, coloneii Francisc Butyka şi Nicolae Dumitrescu, îşidau acordul. Două zile mai tîrziu, pe 17, aceiaşi ofiţeri dinDirecţia anchetelor penale semnează un referat „de punereîn libertate a numitei Cornelia Ştefănescu". La 24 octombrie,i se înapoiază lucrurile ridicate la percheziţia corporalii. La26 octombrie căpitanul Crăciun losif semnează ordonanţa deîncetare a procesului penal şi dispune punerea ei în libertate.Ordinul de eliberare aflat la dosar este datat 22 octombrie;ceea ce înseamnă că, la data semnării încetării anchetării ei,Cornelia Ştefănescu se afla deja acasă.Dinu Pillat păstra manuscrisele de obicei în două copii. Lapercheziţia de la domiciliul lui, Securitatea găseşte o copiebătută la maşină a romanului Aşteptind ceasul de apoi, înpodul casei Măriei Pillat. Chestiunea dacă l-a trimis în străi-nătate pentru a fi tipărit acolo era un punct esenţial pe careanchetatorii voiau să-l lămurească. Să nu uităm, întreaga an-chetă se derulează în plină psihoză a autorităţilor, legată deafacerea Pasternak.Cealaltă copie este confiscată la percheziţia de la domiciliulCorneliei Ştefănescu. Anchetatorii vor continua să caute altecopii, dar cercetările nu mai scot la iveală nici una. Cele douăcopii identificate vor avea o soartă diferită, dar şi asemănă-toare. Ambele vor dispărea. Una (cea găsită în apartamentulCorneliei Ştefănescu la 17 august 1959) va fi „distrusă prinardere" la 11 februarie 1960, 15 zile înainte de deschidereaprocesului. Cealaltă va fi depusă la dosar în calitate de corpdelict. Va fi folosită de procuror în acuzare şi de magistraţipentru condamnarea autorului la 25 de ani muncă silnică.Ulterior şi această copie a dispărut, ca să nu mai apară pînăastăzi. O altă copie nu a apărut între timp şi sînt extrem depuţine şanse să apară.154

SE STRÎNGE şurubul

„Trebuie avut în vedere că, în condiţiile în care ne desfă-şurăm activitatea, elementele burgheze au fost înlăturate dela putere, dar mai trăiesc, mai avem clase exploatatoare, maiavem imperialism, încă în conştiinţa unor oameni ideologiaşi influenţele burgheze mai există şi ele şi îşi fac loc şi caută săpătrundă într-o formă sau alta şi influenţează într-o măsurămai mare sau mai mică pe oameni, şi de aceea este necesarăducerea unei lupte hotărî te împotriva oricărei manifestăria ideologiei străine de ideologia socialistă." (N. Ceauşescu,1958)*„Apartamentul, încăpător, bine împărţit, era prost între-ţinut. Fotoliile mai toate desfundate, mobilele puţine, covoa-rele foarte jerpelite.Spre deosebire de maică-sa şi mătuşa sa, Tr. (Beatrice Stre-lisker, n.a.) — mică, rotundă la faţă — nu era nici frumoasă şinici gen «cucoană mare». La ea freamătul, capacitatea de a sedevota, interesul pentru viaţă, nesfîrşita răbdare de a da fie-căruia atenţie şi a-l asculta, inteligenţa mobilă (aproape ahti-ată, dînd senzaţia de răsuflare oprită), darul de a isca şi trans-mite simpatia fără a pierde ceva din misterul unei fiinţe pecare nu era greu s-o ghiceşti drept neconvenţională ţineaulocul de alte calităţi mai exterioare. Faţă de prieteni ea nu semulţumea să le fie auditoare negrăbită şi plină de solicitudi-ne. De îndată punea problema: ei, ce facem? (La plural.) cumte pot ajuta?La ceaiurile noastre, Tr., comunistă pocăită, participa cupuţine vorbe, îşi lua în serios rolul de gazdă şi, cu toate că155

numeroasele sanvişuri şi dulciuri erau pregătite de marchiză(menajeră de soi), ea le servea, alergînd din casă la bucătărie,ţinînd seama de gusturile fiecăruia, elogiind-o discret pe mai-că-sa.După o fază mistică (Duţu, Paul Sim., Virgil Când.), auurmat ca musafiri statornici — ulterior vizitei la Cîmpulung— Dinu N., Al. PaL, («Crăifăleanu» pînă în 1955), Paul Dim.,Ghiţă Vetra, Mihai Rad. şi eu. (Nego. de cîteva ori în '58.)Mondenitatea seniorială o susţine — în afară de marchiză— mai ales Paul Dimitriu, mereu spilcuit, dezinvolt, cu saculplin de glume şi rafinate cancanuri din lumea bună. Dandy-ulacesta are păreri politice hotărîte, citeşte aproape totul şi ju-decă temeinic. [...]Articolul lui Cioran din N.R.F. — Scrisoare către un prietende departe —, Paul Dim. ni-l aduce. Tr., de îndată, propunemultiplicarea şi răspîndirea articolului. l-l dictăm pe rînd, cutoţii. Bate febril la maşina ei, cam hodorogită. Curînd copiilesunt gata.După cîteva zile, aflăm de arestarea lui Paul. Dar s-a făcutîn cadrul acţiunii îndreptate împotriva grupului liberal dinjurul lui Bentoiu şi Aznavorian.Aznavorian îl întîlnise din întîmplare pe amicul nostru şirămăsese impresionat. Acasă, în jurnalul ţinut cu grijă, îi atri-buise lui Paul un post de ministru în viitorul guvern pe care-1pregătea. Ministrul fără ştire şi voie ne lipseşte mult. Ne îrt:!-nim mai rar, mai fără plăcere şi chef; ceştile sînt la fel degraţioase şi îmbietoare, Tr. la fel de vioaie şi fertilă în punereade teme de discuţie. Dar senzaţia de fragilitate a porţelanuluişi a vieţilor omeneşti ne dă tîrcoale mai tenace." (N. Stein-hardt, op. cit., pp. 268-269)*„Perioada destinderii, pentru popoarele de la răsăritulcortinei de fier, a fost considerabil scurtată de revoluţia dinUngaria... Conservatorii regimului sovietic au triumfat asu-pra reformiştilor, iar represiunea s-a impus logic acolo undeea slăbise... în România, represiunea a fost foarte dură şi —paradoxal in terminis — a avut un caracter preventiv. Au scă-pat de arestare o bună parte din cei care se aflau în domiciliu

forţat şi sub control şi au fost ocolite unele personalităţi cucare s-a discutat în prealabil şi care erau ţinute în rezervă156pentru eventualităţi politice încă nedefinite, în schimb, aufost arestaţi fără nici o bază alţii, conform unei strategiiobscure, de nepătruns pentru logica curentă. Arestările auavut un ritm lent în 1957 şi s-au accelerat la începutul anuluiurmător în aşa mărură, încît la finele anului 1958 închisorileerau înţesate de loturi numeroase de condamnaţi la pedepsecare spărgeau plafonul imaginaţiei." (Paul Dimitriu, op. cit.,pp.42-43)*Buletinul Oficial al Marii Adunări Naţionale publică în m.27 iulie 1958 „Decretul nr. 318 pentru modificarea CoduluiPenal şi a Codului de Procedură Penală".Pedepsele se înăspresc la o cotă fără precedent. Fapte carepînă atunci nu constituiau delicte sînt incluse în noul CodPenal. Noul Cod Penal a fost principalul instrument princare liderii P.M.R. vor arunca în închisori pe termene lungipe toţi aceia pe care-i considerau periculoşi. Decretul 328 afost semnalul declanşării campaniei de represiune. Politica„noului curs" inaugurată la puţină vreme după moartea luiStalin se încheia. Perioada 1953-1958 fusese aceea a unei li-mitate relaxări, rezultat al intereselor Kremlinului, care schim-base politica de confruntare, a războiului rece, cu aceea acoexistenţei paşnice. Spiritul Conferinţei de la Geneva a mi-niştrilor de externe ai marilor puteri (1955) — care a dus laretragerea armatelor de ocupaţie din Austria şi declarareaneutralităţii acesteia — lua sfîrsit astfel. Un an după eveni-mentele anului 1956, Conferinţa partidelor comuniste dinnoiembric-decembrie 1957 de la Moscova hotăra îngheţareareformelor sub stindardul luptei împotriva revizionismului,în iunie-iulie 1958, Armata Roşie este retrasă din România.Concomitent cu aceasta, Gheorghiu-Dej şi colaboratorii lui(Emil Bodnăraş, Leonte Răutu, Gheorghe Apostol, ChivuStoica, Alexandru Drăghici, Nicolae Ceauşescu, Ion Gheor-ghe Maurer) declanşează o campanie de represiune care areca ţinte intelectualii şi fostele elite politice. Ea este precedată

de pregătiri minuţioase. La 12 martie 1958, vechiului perso-nal al Securităţii i se adaugă alţi 2 059 ofiţeri. PersonalulSecurităţii ajunge astfel la 9 884 ofiţeri, 3 375 subofiţeri,5 816 angajaţi, plus 11193 angajaţi civil, total 18 656 lucră-tori. Acestora trebuie să le adăugăm trupele de Securitate, si157

ele folosite în diferite faze ale represiunii: 5 663 ofiţeri, 4108sergenţi, l 416 angajaţi civil şi 42 028 militari în termen,total 57 185 oameni.în trei ani (1954-1957) numărul arestărilor fusese de 6 211(după cifrele oficiale păstrate în arhive), pentru „activităţiîmpotriva securităţii statului", în 1958, după Decretul 318,numărul arestărilor a crescut la 10 125 (40% plus), iar înianuarie a ajuns la 17 613 (70% plus), în 1958 sînt anche-tate 47 643 de persoane. Printre ele şi Constantin Noica,lacob Noica, Sergiu Al-George, arestaţi în decembrie acel an.Alţii fuseseră arestaţi mai devreme pentru a fi judecaţi înprocese politice. Ele erau intentate: unor foşti oameni poli-tici, de exemplu cel al liberalilor (Urmuz Aznavorian, Gheor-ghe Strat, Georgel Gheorghiu, Gheorghe Bentoiu, Dan Ame-deo Lăzărescu, Paul Dimitriu, Nicolae Bolintineanu etc.),acuzaţi că au încercat să refacă Partidul Naţional Liberal şiconstituiseră un „shadow cabinet"; unor intelectuali careaveau legături strînse cu biserica. Printre cei judecaţi: San-du Tudor, Vasile Voiculescu, Victor Anania etc.; unor homo-sexuali. Printre ei Mihai Rădulescu, Radu Olteanu, MirceaMarosin. Se adaugă alte „loturi" cum n denumea limbajuloficial, jucători de bridge, deţinători de aur şi bijuterii, foştimoşieri, chiaburi, foşti industriaşi, sionişti, delapidatori, sa-botori, speculanţi din diferite ministere şi întreprinderi etc.Toate erau fragmente, episoade ale campaniei de represiuneîndreptate împotriva unei incipiente societăţi civile care ră-sărea după 1953. După vîrful atins în 1958, (47 643 de an-chetaţi), numărul lor scade în 1959 la 37 893, şi în 1960 la21 176. O statistică M.A.l. arata că acest minister suprave-ghea in acea perioadă 323 207 de „elemente duşmănoasepentru care se deţine material compromiţător", dintre ei84 621 erau foşti'legionari, 48 997 foşti membri P.N.Ţ.,32 346 foşti membri P.N.L. etc. Cum acest document statis-tic datează din decembrie 1957, înseamnă că pregătirile re-presiunii lansate în vara anului 1958 au început mai devre-me cu cîteva luni. Probabil chiar în decembrie 1957, imediatdupă Conferinţa de la Moscova a partidelor comuniste, caredăduse semnalul „luptei împotriva revizionismului". Asta

însemna lichidarea oricăror încercări de reforme şi liberali-zare, distrugerea oricărei autonomii a societăţii şi indivizilorîn raport cu statul, anihilarea gîndirii independente, reveni-rea la practicile staliniste.158*Pavel Ţugui Dej în 1958 s-a lăsat... Cînd un om nu conti-nuă politica de partid şi se bizuie, în măsurile politice, pe celeluate de Securitate, de Ministerul de Interne, pe informatori,aceea nu mai este politică, aceea este compromis, partidul secompromite; aceea nu mai e politică, e represiune. Nu mai epartid, e organ de represiune. Ei au făcut procese. Şi nici pro-cesele nu au fost făcute conform legii. Pentru o poezie misticănu trebuia să condamne. Curios este că din '58 Gheorghiu-Dej nu a mai chemat să se sfătuiască pe alţii, toată vremea luamăsurile cu grupul lui, cu Ceauşescu, Drăghici, probabil Bod-năraş, Moghioroş, Răutu. Ăştia erau acolo. Mai ales Ceau-sescu şi Răutu se ocupau cu intelectualii. Dej trebuia să-l che-me pe ministrul de interne, Drăghici, şi să-l întrebe: ce a făcutacest Păstorel? Păi, v-a înjurat, face epigrame... Dej ar fi tre-buit să zică: lasă-l în pace! Ce dacă mă înjură, mă înjură şialţii! Dar Dej nu a fost în stare să gîndească aşa. El se bizuiape judecăţile lui Drăghici. Trebuia să cheme pe Constanţa Cră-ciun, pe Ilie Murgulescu, pe Joja, Zaharia Stancu, pe Răutu,să discute.S. T. Drăghici îl informa pe Dej cînd făcea arestări?P. Ţ. Sînt absolut convins că şi Ceauşescu şi Dej ştiau. DeChivu Stoica nu mai vorbesc. Arestările din '58-'60 Drăghicinu putea să le facă fără Dej şi Ceauşescu.S. T. Era decizia lui Dej şi Ceauşescu?P. Ţ. Da. Au început cu prelucrările alea tîmpite, de laAndricu. Prelucrările ca prelucrările, dar vorbesc de campa-nia deschisă, represiunea; neacceptarea schimbului de părerişi sugrumarea oricărei libertăţi de gîndire. Urmează dictatul.Acuzaţia că tu eşti reacţionar, la temniţă cu tine, că l-ai înjuratpe Dej.S. T. De ce îi asculta Dej pe Drăghici, Moghioros şi ceilalţi?P. Ţ. Dej a procedat atunci în felul următor. A exclus din

jurul lui orice fel de oameni care într-un fel sau altul puteausă aibă un punct de vedere mai tolerant, Constanţa Crăciun,Athanase Joja, Ilie Murgulescu... \*Barbu Cioculescu Detaşarea de Rusia a fost o manevră deautoconservare a conducerii comuniste la noi în ţară, faţă deprocesele care avuseseră loc în alte ţări din jur. Unde fuseseră159

spînzurate de ruşi cîteva guverne comuniste. Traicio Kostovîn Bulgaria, Slanski în Cehoslovacia, Rajk şi Nagy în Ungaria.Desprinderea de ruşi s-a făcut cu încetul, înainte de plecareatrupelor ruseşti din ţară, a fost trimisă acasă Securitatea rusăcare făcea propriile ei arestări, afară de cele ale Securităţii ro-mâneşti — pe lîngă faptul că dirijau Securitatea română. Nuzic de consilierii sovietici în toate instituţiile. Pe urmă s-au răs-cumpărat sovromurile, prin '55-'56. încetul cu încetul s-au des-cotorosit de ei, din această necesitate de salvare a staff-ului.Nu atît din naţionalism. Reacţia după Budapesta arată clar cănu-i interesa „patriotismul", nu au tins către un suport înmase, nu au făcut nimic sincer popular. Reacţia lui Dej a fostefectul spaimei că-i vine şi lui rîndul. Că poate izbucni o re-voluţie şi la noi.S. T. Deci Dej se afla între două „rele": să fie răsturnat deo răscoală populară ori de ruşi!B. C. Şi a făcut acest ultim val de represiune, de asupriresocială, în '58. Am ajuns în situaţia din '49-50, eram iar „bes-tie moşierească" şi nu puteam să mă angajez nicăieri. Dej afost speriat de mişcările studenţeşti şi intelectuale din Un-garia şi Polonia, în '56 a fost acea afacere cu Alexandru Jar.Jar vine din Polonia, unde bătea un vînt de libertate, şi îl cri-tică în public pe Dej. A doua zi a avut loc o plenară şi a fostexclus. Pînă atunci era şi soţul unei martire, decapitată denemţi, Olga Bancic, scriitor evreu, prieten cu Dej. A fost înlă-turat. Pentru această obrăznicie a pierdut totul, nu şi-a mairecăpătat poziţia niciodată. La fel au fost trataţi, după '58,acei colaboraţionişti ai regimului, intelectuali care se defulauprea puternic pe-acasă, prin acele demascări publice.S. T. Care a fost tîlcul lor?B. C. Să bage bine în minte ce li se poate întîmpla. S-ar fiputut să le vină rîndul. Cei judecaţi erau foarte bine plătiţi.Mihail Andricu era plătit cu 20 000 de lei, cînd salariul eracîteva sute, pentru orice bucată pe care o scria. Milita Pa tras-eu lua sute de mii de lei pe sculpturi, în momentul ăla, scri-itorii şi artiştii colaboraţionişti erau extraordinar de bine plă-tiţi. Mai era Jacques Costin, de fapt nu trecuse cu regimul, eratrecut acolo ca o diversiune, ca să nu apară clar care erau in-

tenţiile regimului, în ce direcţie loveau. Mai era familia Nas-ta, el era un medic foarte bine plătit, circula în străinătate,lucra la Parhon. Toţi cei demascaţi erau din burghezie şi aris-160tocraţie, foarte bine plătiţi. şi deveniseră de la un timp foarteliberi la gură, violenţi chiar, îşi închipuiau că se poate să cola-borezi cu regimul în public şi în privat să fii contra. Era exactce se întîmpla şi cu Călinescu. L-am vizitat în puţine rînduri,cu tata. O dată a avut o ieşire împotriva lui Dej, şi a încheiataşa: Stă pe locul meu! Eu va trebui să fiu în locul lui. Eu şi cutata am rămas cu gura căscată. Credea că i se cuvine să con-ducă ţara, pur şi simplu, îi spunea tatei: A, aştepţi să vină ame-ricanii?! Păi nu te gîndeşti că atunci cînd au să vină am săstrig eu primul?!... Călinescu între patru ochi critica regimul,în public îi era devotat. S-a purtat admirabil cu Streinu în tim-pul bolii lui. A făcut atunci o tuberculoză teribilă, a avut he-moptizii, a fost internat la Baloteşti. Călinescu îi trimitea bani,mîncare. Cu oficialitatea era fricos.Avea şi ieşiri, răbufniri, ştia că era considerat nebun. Cîte-odată o făcea expres, altă dată erau manifestări ale unor de-reglări, pur şi simplu. El era între şi între. Se considera nu per-secutat politic, dar nu suficient pus în valoare. Era şi singuruldin vechea generaţie de critici care a dat o adeziune politicăregimului. Tata şi Streinu au scris în Dreptatea, la P.N.Ţ., vio-lent împotriva comuniştilor. Perpessicius stătea deoparte, elnu avea temperament politic de debater. Călinescu a trecut peo poziţie militantă comunistă din primul moment. Toţi ceicare au trecut din primul moment de partea regimului auavut un tratament aparte.S. T. Cum aţi simţit reluarea ofensivei regimului contralumii burgheze, a intelectualilor, a fostelor elite? Cu arestă-rile, concedierile, înăsprirea cenzurii...B. C. Cu ideea de puşcărie ne cam obişnuisem. Era ca ofatalitate, putea lovi pe oricine, oricînd, şi nu neapărat pe tinesau familia ta în primul rînd. Era ca o molimă: te atinge, ieisau nu iei boala, însă acest moment de după '58 ne-a întors înmod dur. A fost foarte prost, pentru că erau atunci mari pro-misiuni, nu de libertate propriu-zi.s, dar de lărgire a ei, de re-

laxare, începuse în toate sectoarele această relaxare, „libera-lizare". Or, din '58 pînă în '63-'64 sînt ceva ani, nu e puţinlucru într-o viaţă de om. Am fost, în cel mai bun caz, ca nişteplante ţinute în întuneric. Aceste procese s-au făcut cînd pro-priu-zis creierii societăţii româneşti fuseseră deja decopertaţi.A fost un fel de a aduna ultima gardă, de a se răfui cu oameni161

care ar fi putut muri liniştiţi la ei acasă nu peste prea multăvreme.A fost o cruzime. Comuniştii au avut întotdeauna aceastăcruzime. Să-l arestezi pe generalul Văitoianu de 90 de ani şisenilizat şi care a spus la arestare: mă voi plînge personal Ma-jestăţii Sale regelui Ferdinand, nu mai trăia pe lumea asta.Să-l arestezi pe Nicolae Baţaria, la 88 de ani, pentru că fuseseconsilier municipal o dată, înseamnă că nu se făcea nici un felde distincţie. Era o lovitură politică.S. T. Nu aveau, cred, în vedere, numai vechea gardă. Ar fiputut să aştepte să moară „în paturile lor". Cred că regimulţintea generaţiile care veneau.B. C. Făcea parte din operaţia de ştergere a memoriei. Maitrăind cîţiva ani, liberi, aceşti oameni ar fi făcut fuziune cutineretul. Teama mare era să nu se facă această fuziune. Afost ca o a doua arătură, după aia din '48-'49. între timp ei ni-miciseră armata, elita politică, administraţia. Mai rămăseseacest domeniu, unde nu judecaseră şi nu condamnaseră decîtpe cei de extremă dreaptă care făcuseră politică înainte. Gyr,Crainic, Vulcănescu etc., cei care fuseseră în primele procese,cu condamnări grele. Acum propriu-zis au completat dipti-cul, au curăţat ce mai era de curăţat. Ţinem seama şi de faptulcă Securitatea era o întreprindere care avea nevoie de materieprimă. Ea trebuia să-şi aibă comploturile ei.S. T. Trebuia să se dovedească utilă lui Dej. Dacă era paceîn societate, Securitatea nu-şi mai avea rostul.B. C. Un cenaclu poate să fie prezentat ca un complot, ca oconspiraţie. Aceste cenacluri nu se făceau la case de cultură,sau la Uniunea Scriitorilor, şi nu aveau un îndrumător politicnumit de ei care să stea acolo şi să dea permanent raportul.Erau spaţii care le scăpau, şi unde nu ştiau ce se întîmplă. Pevremea aia nu se aplicau microfoane, nu aveau mijloace săobţină informaţii.S. T. Nu plasau informatori?B. C. Era foarte greu, pentru că persoanele implicate într-uncenaclu erau puţine, nu depăşeau numărul apostolilor. O da-tă ce erai primit într-o casă, exista siguranţa că nu eşti turnă-tor. Cei mai mulţi turnători erau cunoscuţi. Din cîte ştiu, la

Barbu Slătineanu au fost chiriaşi din casă care au denunţat.Asta este bănuiala.162S. T. Era o tehnică des folosită de Securitate, ca, în caseunde locuiau familii din fosta burghezie care-i interesau ope-rativ, să plaseze să locuiască în comun „chiriaşi" care să su-pravegheze, să spună cine vine, ce se discută etc.B. C. Sau persoane care, contactate, au acceptat să colabo-reze. Poate voiau să se lărgească în casă, să ia şi alte camere,să stea mai bine.*Gazeta literară de joi, 11 septembrie 1958, publică un articolcu titlul „Anti-Cioran" sub semnătura Al. Mirodan.„Din cînd în cînd, pentru variaţie, postul de radio Europaliberă se îngrijeşte de istoria literaturii contemporane. Oste-niţi de înjurăturile de ceară la adresa ţării, patrioţii de pe sche-ma postului de radio american trec la estetică, răcorindu-se.Ultima, sau una din cele mai recente emisiuni, este consa-crată lui Emil Cioran, care, de la eseul Pe culmile disperării, pu-blicat la Bucureşti înainte de război, a ajuns cu bine la Manu-alul de descompunere, Paris, 1949, şi, încurajat de succes, laIspita de a exista, Paris, 1956. De fapt, emisiunea porneşte de lacartea lui Claude Mauriac, Aliteratura contemporană, undeCioran îşi află un loc de frunte între alţi «aliteratori». Recen-zînd studiul lui Claude Mauriac, criticul E.L. îl recenzează sipe Cioran, subliniind şi elogiind cîteva idei care pot fi demare folos poporului român.în primul rînd, ideea că trebuie să suferim, să chinuim sisă distrugem, altminteri e un dezastru... «Veţi cunoaşte, poa-te — ne urează Cioran —, dorinţa de a vă ocupa de o fiinţăomenească... de a-i impune pofte şi vicii noi, care s-o facă săpiară... Veţi cunoaşte poate dorinţa de a vă năpusti, pe o epo-că sau o civilizaţie, de a vă întoarce apoi împotriva voastră,de a vă chinui amintirile voastre, ambiţiile voastre.» Doamne,dar pentru asta nu trebuie să publici o carte la Gallimard.Pantera nu face teoria cunoaşterii, legionarii care atîrnau co-piii cruzi în cuie la abator nu învăţaseră epistemologia...dacă te apucă dorinţa de a te «ocupa de o fiinţă» omenească

fugi din Paris, du-te în Algeria, cere să-ţi fie adus gazetarul(si el scrie...) Henri Alleg şi torturează-l aşa cum l-au torturatalte persoane dornice de a se «ocupa de o fiinţă omenească»,smulge-i unghiile, închide-l într-un sac cu pisici înfometate,spulberă-i organele genitale. Sau, dacă te cuprinde dorinţa de163

a impune cuiva «pofte şi vicii noi», care s-o facă să piară,schimbă omul cinstit în hoţ de buzunare, pe bonom în artist,fecioara în tîrfă. Sau, dacă simţi nevoia de a te «năpusti pe oepocă sau civilizaţie», studiază biografia lui Hitler şi vei ve-dea cum se întîmplă atunci cînd, după ce te-ai năpustit pe ocivilizaţie, «te întorci împotriva ta, chinuindu-ţi amintirile şiambiţiile.»«Este vorba de masochism sau de sadism?» se întreabă alar-mat Claude Mauriac, comentînd pasajul de mai sus. Nu, estevorba de zece ani, vom răspunde noi, gîndindu-ne melanco-lic la cadrul penal. «Lăsat în pace — scrie Cioran — trupulnostru se închide într-un orizont ascuns. Dar, îndată ce îl su-punem chinurilor, el ascute percepţiile noastre şi ne lărgeşteperspectivele.»Am înţeles, în sfîrşit, de ce vor fasciştii să chinuie, prinrăzboi, trupurile noastre; ca să ne lărgească perspectivele.în al doilea rînd, Cioran pledează pentru nimic în viaţă caşi în literatură. «Naraţiunii care suprimă ceea ce e narat, adicăobiectului, îi corespunde o asceză a intelectului, o meditaţiefără conţinut. Spiritul se simte redus la actul prin care estespirit şi la nimic mai mult... Nici o cunoaştere, nici o acţi-une.» (Asceză a înţeleptului? Nu, pentru că ar însemna sătrimitem inteligenţe la mînăstire şi să renunţăm la virilitateacreierului.)Nici o cunoaştere? Nu, pentru că ar însemna să renunţămla diferenţierea de urangutan.Nici o acţiune? De ce n-ai spus-o de la început?Nici o acţiune care va să zică...Careva să zică nici o acţiune...Ai?Comentatorul lui Cioran precizează: Mai întîi şi mai alesun lucru e admis: «că nu sîntem nimic».Politeţea ne împiedică să-l contrazicem.Cărţile lui Cioran se bucură de succes într-o anumită partea lumii. Fotografii în reviste, interviuri, drepturi de autor: ni-micul rentează.Al. Mirodan"*

„20 septembrie 1958[...] De două săptămîni Festivalul «Enescu» ne-a străbătutviaţa cu armonie şi, aş spune, ne-a ridicat pe un plan superior.164în seara cînd am auzit concertul dirijat de Barbirolli, în salaAteneului, m-am simţit cum înviam şi cum năvăleşte pestenoi o atmosferă de Occident şi mai ales gratie." (Alice Voines-cu, Jurnal, caiet XXXII)*„Cum funcţionează perfect logica demenţială?Premisele: Burghezia trebuie să piară.Cine nu e cu noi e cu ei.Concluzia: Pe rangă cu el!Poate că arestările din perioada 1947-1950 să fi avut şi ca-racter de teroare politică. Cele din 1958-1959 sînt numai de-menţiale. Regimul e consolidat, orice justificare politică a dis-părut. Acum maşina se roteşte de la sine. Mătura uceniculuivrăjitor bate darabana. Ţelul e uitat, înghiţiţi, mestecaţi. Sîntpuşi sub stare de arest spiritişti, bridgişti, corişti. Lotul brid-giştilor, lotul spiritiştilor, lotul Patriarhiei, lotul ascultătorilorla radio, lotul comentatorilor, lotul filatelistilor (au făcut schim-buri de mărci, pe una se afla chipul mareşalului Antonescu)."(N. Steinhardt, furnalul fericirii, p. 228)*S. T. După ce a fost arestat Noica, aţi continuat să vă întîl-niţi ca înainte?Al. Paleologu Da. Dar dispăruse şi Mihai Rădulescu. Aurămas cu mine Beatrice, Nicu Steinhardt, Vetra.S. T. Acuzarea a fost că organizaţi un complot, o conspira-ţie, pregăteaţi schimbarea regimului, prevedeaţi venirea ame-ricanilor, extinderea revoluţiei din Ungaria. Făceaţi lucrurileastea? Puneaţi ceva la cale? Sau eraţi inocenţi? Să zicem, văpreocupa numai filozofia lui Hegel?A. P. Am plecat de la Camus, de la piesa lui Etat de siege(Stare de asediu) în care se instaurează în societate teroarea,ciuma, în fine, cineva, un personaj, un fel de nihilist, de filo-zof, se întreabă: nu există nici o cale ca să scăpăm? Ba da,există, să nu-ţi fie frică, să te comporţi ca şi cum n-ar exista.

Teroarea există în măsura în care consimţi, îţi programeziactivitatea pe programarea făcută. Dar dacă tu te comporţi casi cum nu ar fi, sigur că teroarea nu este. Şi dacă tot o să intrila puşcărie, barem să nu anticipăm. Cînd ne întîlneam, vor-beam în gura mare, oricum. Mai ales că în timpul răscoalei de165

la Budapesta, în octombrie '56, vorbeam cu geamurile des-chise, de se auzea din capul străzii. S-o fi înregistrat asta, darnu a apărut în dosare. Fapt e că, atunci cînd am fost arestat,s-au mai luat de familia mea, de relaţiile noastre, uneori su-puşi chiar unor tentative de intimidare, dar nu au fost impli-caţi. Probabil că ei voiau să circumscrie intelectuali de o anu-mită notorietate, nu extindeau la persoane particulare. Mamamea, verii mei, o doamnă cu care eram în relaţii sentimentale,chemate la poliţie, au fost luate la palme, ţinute în picioare,dar li s-a dat drumul. Eu nu am aflat decît după ce am ieşit.*„în 1958 RANETTI CONSTANTIN m-a informat pe mine şi peRADIAN NICOLAE — la acesta din urmă acasă — despre apari-ţia noului Cod Penal al R.P.R., care ar fi extrem de drastic şipe baza căruia pentru orice discuţii poţi fi condamnat la anide închisoare, după cum s-a exprimat RANETTI. El a mai adău-gat că, pe baza acestui cod penal, noi trei, pentru discuţiileduşmănoase purtate, am putea fi uşor arestaţi şi condamnaţi,de aceea RANETTI mi-a atras atenţia —- mie şi lui RADIAN — săfim atenţi ce discutăm şi cu cine discutăm pe viitor." (Proces-verbal de interogator, învinuit Pillat Constantin. 12 august1959, Bucureşti. Interogatoriul a început la ora 8,30 şi s-a ter-minat la ora 14,15. Anchetator penal de securitate It. majorCrăciun Iosif)*Al. Paleologu în vara lui '58, cînd ne-am întors de pe te-ren din Moldova, ne-a aşteptat Dinu Pillat la gară şi zice:„Gata! totul s-a schimbat!" Am simţit că se termină pentru căaveam o lucrare, prima mea lucrare sub regim trecut. Un stu-diu despre frescele din biserica... din Curtea de Argeş. Eradeja corectura făcută, trebuia să apară şi a fost scoasă de subtipar. Era un simptom că acea relaxare va dispărea.S. T. Era o întîmplare că această închidere se petrecea şi-multan cu retragerea armatei sovietice din România, în varalui '58?A. P. Nu. Mi-am dat seama pentru că în timpul care a ur-mat au fost procese răsunătoare. Cel care m-a frapat cel maitare a fost al doctorului Voiculescu şi al grupului lui. Cu pe-

166depse mari. A fost urmat de procesul liberalilor în 1958. Az-navorian, Gheorghiu, Bentoiu, Paul Dimitriu. Cu condam-nări mari de asemenea.*„Octombrie 1958Cozile la care se rînduiesc evreii pentru depunerea de acteîn vederea emigrării în Israel încep de pe la trei noaptea, apoide pe la două, de pe la unu, de pe la unsprezece.Sînt alcătuite din mici comercianţi ruinaţi, de bătrîni şibătrîne rămaşi singuri în ţară, dar şi de membri de partid,directori şi directori generali de ministere, funcţionari superi-ori din institute centrale de stat, cadre din aparatul politic,din organele de miliţie şi Securitate.Impresia pe care o fac cozile e puternică. Sînt ovrei totuşi,si-n mine încep a mocni sentimente ciudate." (N. Steinhardt,Jurnalul fericirii, p. 133)*„3 noiembrie 1958Din fericire, după 9 zile B. (Barbu Slătineanu, n.a.) s-a în-tors acasă, îmi este sufletul îngrijorat pentru toţi cei în situ-aţie, ce pot face pentru ei decît să mă rog. [...]Sînt sigură că, dacă acest caiet ar fi citit de cei din jurulmeu, ei ar decreta cum se face pentru Dl Voiculescu că e unramolisment cu manifestări de manie mistică!14 noiembrieDragule, «calm plat» pe frontul mondial şi în sufletul meu.Veşti proaste pentru unii, ca V. Voie. (Vasile Voiculescu, n.a.}şi tovarăşii lui de suferinţă; mă doare, dar reacţiile sufleteştisînt tot mai slabe." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXXII)*Molotov i-a spus lui Gheorghiu-Dej, la jumătatea anilor '50:Nu veţi rezista nici trei zile fără prezenţa armatei sovieticeîn România! Dej avea şi el acest sentiment. El se vedea în-conjurat de o societate ostilă. Anul 1956, mai ales, fuseseplin de evenimente ameninţătoare pentru puterea lui perso-nală: raportul secret al lui Hrusciov în care era denunţatStalin, tensiunea socială şi schimbările din Polonia, revolu-

167

ţia de la Budapesta şi intervenţia sovietică. Pericolele veneaupentru Dej din două direcţii. Dinspre tentativele lui Hruş-ciov de a-l înlocui cu un lider mai puţin compromis de prac-ticile staliniste din anii 1948-1953 (cum Kremlinul proce-dase în alte ţări aflate sub controlul lor, după 5 martie 1953,data morţii lui Stalin). Pe plan intern, situaţia putea evoluaspre o dinamică de tip polonez sau ungar. Trebuie spus că Deja supraevaluat pericolul intern. De ce? Pentru prima dată decind se afla la putere, găsea în populaţie o anumită simpatie.Motivul? Retragerea armatei sovietice din iunie-iulie 1958!A fost un succes al diplomaţiei sale, datorat coincidenţei unorfactori, mai ales a intereselor conjuncturale ale lui Hrusciovşi echipei sale, care urmărea extinderea coexistenţei paşnice,şi schimbarea imaginii sale de ocupant al unei jumătăţi dinEuropa, accentuată de intervenţiile militare de la Berlin, au-gust 1953, şi Budapesta, noiembrie 1956. Ce voia să trans-mită Occidentului Hrusciov, prin retragerea Armatei Roşiidin România, era că ţările de după cortina de fier erau inde-pendente, democratice, iar regimurile lor politice supravie-ţuiesc şi fără prezenţa trupelor sovietice pe teritoriul lor, casînt regimuri populare, susţinute de populaţia locală. Româ-nia a fost aleasă de Kremlin pentru acest pas. Dej a trebuit săse supună, să facă acest exerciţiu pe care el îl considera ris-cant pentru regim, şi mai ales pentru el personal.Represiunea e declanşată în vara anului 1958, prin Decretul318/1958 pentru modificarea Codului Penal şi a Codului deProcedură Penală. Al doilea val de represiune a durat din1958 pînă în 1962, şi a urmat celui din anii 1948-1953, şieste în multe privinţe comparabil cu acesta. Gheoghiu-Dej aapreciat greşit situaţia. Contextul internaţional mai ales, darşi relaxarea economică („Noul curs" introdus după plenaraCC. al P.M.R. din 19-20 august 1953 impusă de succesoriilui Stalin, Malenkov şi Hrusciov) dădeau o anumită stabili-tate regimului. A regimului, nu obligatoriu lui Dej perso-nal, împărţirea în sfere de influenţă a Europei, separate decortina de fier, a fost clar evidenţiată de neamestecul occi-dental în Ungaria în octombrie/noiembrie 1956. Regimulcomunist deci, atîta vreme cit U.R.S.S. se menţinea ca mareputere militară, era sigur. Nu la fel de sigură era şi putereapersonală a lui Gheorghiu-Dej. în această diferenţă se aflăsursa represiunii declanşate concomitent cu retragerea ar-

168matei sovietice din România. Represiunea din 1958 nu a fostatît o reacţie la un eventual amestec al Occidentului în poli-tica românească a vremii, sau teama de a fi răsturnat de jos,cit o reacţie faţă de Kremlin. Lui Hrusciov, Dej voia să-idemonstreze stabilitatea regimului. Spusele lui Molotov dinianuarie 1954, „nu aţi rezista nici trei zile fără Armata Ro-şie care să vă apere la voi acasă", voia Dej să le contrazică.Rezultatul a fost valul de arestări şi mulţimea de procese dinanii '58-62. Montarea procesului acestui „lot" fictiv, Noi-ca/Pillat, corespundea unui argument al logicii de putere aregimului. Mulţi dintre membrii acestui lot, presupus grupconspirativ, s-au întîlnit pentru prima oară în boxa acuza-ţilor în ziua de 24 februarie 1960.*„în luna aprilie 1959, avînd ca femeie de serviciu pe numi-ta CORNELIA GLiCERiA, aceasta mi-a spus că a fost chemată laMiliţia Capitalei, unde 2 civili au interogat-o asupra persoa-nelor care mă vizitează... Datorită acestor împrejurări, amtras concluzia că sînt urmărită de organele de securitate şi amhotărît să distrug anumite materiale ce m-ar compromite.Această concluzie am tras-o şi datorită faptului că aflasemîntre timp [...] şi de arestarea lui NOICA CONSTANTIN. Astfel căam distrus scrierea lui PETRE ŢUŢEA şi la fel am procedat cuscrierile lui MIRCEA EUADE." (Proces-verbal de interogator,învinuit ACTERIAN SADOVA MĂRIA. 5 noiembrie 1959. Intero-gatoriul a început la ora 17,00, s-a terminat la ora 22,15. An-chetator penal de securitate căpitan, ss. Mircea Onea)*Sanda Stolojan Mizeria şi teama erau de aşa natură (celpuţin aşa am trăit eu acei ultimi ani cît am stat în ţară), încîtarestarea lui Noica a părut nu normală, dar de înţeles, în or-dinea lucrurilor care se petreceau atunci. Nu a fost un lucrucare să surprindă, ci dimpotrivă. Pentru că era un val de ares-tări, iar el, fiind în domiciliu obligatoriu la Cîmpulung, eraoricum o figură deocheată pentru regimul Gheorghiu-Dej. înanii aceia, fiecare se aştepta să i se întîmple.S. T. Mulţi aveau valiza de puşcărie, cu lucruri necesare,după uşă. Gata pregătită.169

S. S. Gheorghiu-Dej a obţinut plecarea trupelor ruseşti înschimbul promisiunii că ţine ordine în România, că va ţinesituaţia sub control. Revoluţia din Ungaria a fost resimţită caun moment extraordinar de trezire, de speranţă. Deodată,din întunericul ăla şi teroarea aia, am văzut că se întîmplaceva. Stăteam cu urechea lipită de radio ca să nu audă vecinii,în 1956 i-a cuprins o panică teribilă pe comunişti. O prietenă,conectată în tot felul de medii, mi-a spus că familia primaru-lui Bucureştiului îşi căuta un ascunziş pentru cazul în cares-ar fi întîmplat ceva în România. A fost un timp foarte scurt,în care au intrat într-o panică teribilă. Dej a ştiut totuşi, prinarestări, prin frică, prin teroare, să restabilească şi să ţină subcontrol situaţia. Drept care a obţinut această recompensă dinpartea ruşilor, să plece armata sovietică. Un lucru e cert, înmomentul cînd ruşii au plecat, situaţia trebuia neapărat să fieţinută sub control, pentru că atunci a fost un moment grav. Şiîn mare parte aceste arestări se datorează acestui fapt.*Pavel Ţugui Au plecat trupele sovietice. Nu am înţeles dece, a folosit cui, ce a vrut să arate Gheorghiu-Dej. Atunci aînceput cu demascări, cu porcării, cu arestări şi procese. Aceas-tă chestiune este una dintre cele mai mari erori şi crime ale luiGheorghiu-Dej personal.S. T. Ce l-a determinat să aibă această reacţie?P. Ţ. Bănuiesc că el a luat în considerare: l/ faptul că s-arputea întîmpla în Bucureşti sau în alt oraş din ţară ce s-a în-tîmplat la Budapesta cu doi ani în urmă; 2/ motivul principalcred că este următorul: el a vrut să dovedească ruşilor (careau plecat, dar mai aveau aici agenţi) că este mînă forte, că numişcă nimeni în front, că este conducător absolut. Dar nu nu-mai că este conducător, dar că nu-i scapă din mînă nici celemai mici manifestări. El a pornit de la o idee fundamentalgreşită: că intelectualitatea trebuie să fie ţinută sub papuc aşacum ţii în mînă nişte analfabeţi. Nu a admis schimbul de pă-reri, nu a admis o confruntare, şi asta s-a vădit pînă prin1961-1962, cînd şi-a spus „Fir-ar al dracului, am greşit tot!"După aceea a început să le dea drumul din închisoare. Uniiintelectuali de vază s-au înscris în partid. A fost lamentabilăcomportarea lui Dej şi a celorlalţi din Biroul Politic.S. T. Cine credeţi că-l influenţa mai mult?170

P. Ţ. Cel mai vehement în această privinţă era în perioadaaceea Ceauşescu, mînă lui dreaptă; doi, Drăghici; şi trei, Mo-ghioroş. Nu ştiu în ce măsură Bodnăraş a avut un cuvînt,cred că el a fost concesiv faţă de ei. El ar fi putut să-i influen-ţeze. Nu trebuiau procese... Ce trebuia să-i faci proces luiVoiculescu pentru poezie mistică!... îmi spune mie s-o punpe Marietta Sadova să vorbească cu Eliade, Cioran, Elvira Po-pescu, cunoştinţele ei. Vine femeia în ţară şi după trei ani opune în proces pentru asta!S. T. Ce logică e aici?P. Ţ. O logică — o tîmpenie! Se spunea că asta e „şovi-nism", „împăciuitorism", e „liberalism". Aici Dej a pierdut,aici a fost marea lui pierzanie. Şi asta nu e întîmplător, pentrucă şi în 1948-1949 a tratat chestiunea cu aceeaşi superficiali-tate, condamnînd de-a valma.

171 AFACEREA PASTERNAK „Pe drum NOICA CONSTANTIN mi-a spus că «este bine şicrede că a sosit timpul să ne manifestăm pe plan literar şi filo-zofic (referindu-ne la scriitori reacţionari ale căror lucrări nupot fi publicate în R.P.R.), în afara ţării şi să ne trimitemlucrările noastre de «valoare», ce nu pot fi publicate aici, înOccident, pentru că literatura emigranţilor romîni de acolonu poate reprezenta, singură, literatura ţării noastre», deaceea, spunea NOICA CONSTANTIN, trebuie să trimitem în Occi-dent «manuscrise de valoare» ce nu pot apărea aici în R.P.R.si dacă eu cunosc asemenea «manuscrise»? [...] la cererea luiNOICA de a ne manifesta pe plan literar şi filozofic — împotri-va regimului şi literaturii noi din R.P.R., bineînţeles — şi de aprocura materiale pentru a fi expediate în Occident, eu i-amrăspuns că m-am gîndit în primul rînd la VOICULESCU VASILE,care posedă scrieri duşmănoase ce nu pot fi publicate înR.P.R. NOICA c. mi-a spus că este de preferat să căutăm «lu-crări de sertar» ale unor scriitori mai tineri care ar putea re-prezenta «mai semnificativ» asemenea literatură în Occident.Probabil că NOICA c. vroia să spună că prin publicarea în Oc-cident a lucrărilor unor scriitori mai tineri, care au colaboratcu actualul regim din R.P.R. vom putea «demonstra» maibine faptul că, în R.P.R. nu ar exista libertatea scrisului şi niciaceşti scriitori tineri n-ar fi mulţumiţi de regim etc. NOICACONSTANTIN nu a făcut însă aceste precizări, cred totuşi că laaceasta se referea.[...] Am stabilit cu NOICA CONSTANTIN ca eusă mă interesez şi să găsesc asemenea lucrări duşmănoase,pentru a fi expediate în Occident.[..-]Menţionez că, înainte de toate aceste discuţii avute cuNOICA CONSTANTIN, acesta a precizat ca să procurăm «mate-riale de sertar», deoarece el are o cale sigură, fără riscuri, prin172care aceste materiale vor fi expediate în Occident. NOICA c. numi-a spus ce cale sigură are şi nici eu nu l-am întrebat în acestsens. în anul 1958, înainte de arestarea lui NOICA CONSTANTIN,PALEOLOGU ALEXANDRU [...] vorbindu-mi despre conţinutullucrării lui NOICA Povestiri din Hegel, pe care-l elogia, mi-a fă-

cut şi precizarea că această lucrare a fost transmisă de NOICAlui CIORAN EMIL în Franţa..." (Proces-verbal de interogator,învinuit Pillat Constantin, Bucureşti, 18 iulie 1959. Ancheta-tor penal de securitate It. major ss Crăciun losif)* Gazeta literarăjoi 30 octombrie 1958 „Pasternak? N-am auzit de Pasternak!"Sînt tot patruzeci şi unu de ani de cînd detaşamentulmuncitorilor şi ţăranilor înarmaţi pornea asaltul împotrivaPalatului de iarnă, în aceeaşi clipă, un alt detaşament de com-batanţi pornea ofensiva împotriva preistoriei lumii, alături defraţii lor obidiţi, detaşamentul scriitorilor sovietici, soldaţicredincioşi şi apărători devotaţi ai Revoluţiei.O dată cu ordinele de zi ale Armatei Roşii, o dată cu victo-riile repurtate de soldaţii Revoluţiei, porneau în lume ordi-nele de zi ale scriitorilor sovietici, procurori acerbi ai unuitrecut putred şi condamnat de istorie, apărători înflăcăraţi aicuceririlor revoluţionare.Lumea de dincolo de graniţele Rusiei lua deopotrivă cu-noştinţă de comunicatele militare anunţînd izbînzi împotrivalui Mahno sau Petliura, şi tot ce avea omenirea mai bun şimai cinstit se bucura deopotrivă de victoriile împotriva gar-diştilor albi, ca şi de paginile glorioase, dătătoare de încre-dere şi de speranţă, ale scriitorilor sovietici.Oriunde există o minte limpede şi o inimă cinstită, în Ja-ponia sau în America Latină, în satele pescăreşti adormitesub cercul polar sau în ţările nisipoase ale Africii, oriundeexistă un singur om năzuind spre o viaţă mai buna şi spre osocietate eliberată de spaime şi de servituti — literatura so-vietică a însemnat în aceşti patruzeci şi unu de ani un tonicdătător de viaţă, un elixir menit să aline multe dureri înăbu-şite şi să însenineze ceasurile grele de deznădejde. Literatura173

sovietică, o literatură a izbînzii omului împotriva tiraniei şiumilinţei, exploatării şi deznădejdii, a luminat calea a mili-oane de oameni, pătrunzînd pînă la celulele întunecoase aletemniţelor fasciste, unde a adus o licărire de fericire şi a gal-vanizat demnitatea umană a multor deţinuţi condamnaţi lamoarte.Prin caracterul ei demn, tonic, prin filozofia luminoasă pecare o propovăduieste, pentru stima şi încrederea în om pecare o revarsă, pentru combativitatea şi îndrăzneala ei crea-toare — literatura sovietică a devenit de mult prietenul cre-dincios şi sfetnicul de speranţă a sute de milioane de oameni,pe întreaga noastră planetă, îndrumătorul ferm şi înţelept allumii scriitorilor de pretutindeni.Nu o dată în întîlnirile mele cu scriitorii sovietici, le-amspus scriitorilor socialismului biruitor acest lucru. Nu ştiudacă vă daţi seama întotdeauna ce-aţi însemnat şi ce însem-naţi pentru scriitorii de dincolo de hotarele patriei voastre.Revăd anii grei cuprinşi între deceniul al doilea şi al trei-lea ale veacului nostru, retrăiesc în minte anul 1920, cu grevagenerală, retrăiesc anii de cumplită criză de după primul răz-boi mondial, cu cohortele de şomeri şi de invalizi, retrăiescLupenii. îi revăd pe intelectualii noştri, pe cei mai buni dintreintelectualii noştri, în acei ani.Ne parveneau greu, pe ascuns şi pe căi ocolite, primelecărţi sovietice. De fiecare titlu şi de fiecare nume se lega unanotimp de speranţă: Maiakovski cu poemele lui înflăcărate;Alexei Tolstoi cu zguduitorul Calvar; Gladkov cu Cimentul.Vreau să spun de la început, în deplină sinceritate — şi omărturiseşte un om care în acei ani a căutat literatura sovieti-că cu patima cu care un orb caută lumina —, n-am auzit atuncide Pasternak. Mi-au fost atunci prieteni de nădejde VladimirMaiakovski şi Alexei Tolstoi, Feodor Gladkov şi VsevolodIvanov, Marieta Şaghinian şi Treniev, Leonov şi Fadeev siîncă mulţi şi atîţia alţii. N-am auzit atunci de Pasternak.A venit al patrulea deceniu al veacului nostru, cel mai chi-nuit şi cel mai grav, fiindcă a fost deceniul venirii la putere afascismului cu ofensiva lui odioasă, cu primele masacre na-ziste, cu cele dinţii ştiri care ne parveneau din imperiul morţiihitleriste. Ne strîngeam într-o odăiţă cîţiva scriitori, îngroziţide perspectivele funebre şi funeste ce se deschideau omenirii.Aflam de moartea cutărui scriitor german, de întemniţarea

174celor mai buni care n-au reuşit să fugă, asistam la procesemonstruoase şi se încrâncena carnea pe noi.în ţara noastră am trăit glorioasele zile ale lui februarie1933, cu ridicarea masivă sub conducerea glorioasă a Partidu-lui Comunist din România, a muncitorilor ceferişti şi petro-lişti, am trăit ceasurile procesului şi mîndria de a vedea că s-aridicat în ţara noastră primul val de protest împotriva fascis-mului în marş.Călcîiul reacţiunii a devenit apoi pe grumazul nostru şimai apăsător, şi mai greu, libertăţile ne-au fost smulse treptatsi întrezăream, cei mai lucizi dintre noi, prăpastia către careeram împinşi.în acei ani, singura lumină şi singura mîngîiere erau pen-tru noi veştile primelor cincinale sovietice victorioase şi măr-turisirile scriitorilor sovietici, adevărat balsam pentru inimilenoastre chinuite. Am citit atunci Pe Donul liniştit al lui Solo-hov, Sate al lui Leonid Leonov, ne-au parvenit, disparate şidupă lungi aşteptări, pe sub mînă şi trecute din mînă în mînă,cu mari riscuri, cărţile lui Serafimovici, ale lui Fadeev, ale luiTihonov.N-am auzit în acei ani grei, sîngeroşi, de numele lui Paster-nak. Sau, ca să fiu sincer, am auzit de un poet simbolist, er-metic, abscons, preţios, aristocrat, dedicat unei minorităţi şiunei capele de iniţiaţi. Nu m-a interesat şi n-a mîngîiat inimamea însîngerată şi chinuită scrisul lui Pasternak.Şi-a venit războiul, cea mai cumplită încercare pe care acunoscut-o istoria. S-au bătut munţi în creştete, a curs sîngelea şaizeci de milioane de oameni, au fost năruite mii de aşezăriomeneşti şi milioane de cămine au rămas îndoliate. S-au con-fruntat atunci, între anii 1941-1944, şi s-au luptat crîncen, laproporţii mitologice, întunericul cu lumina, viaţa cu moartea.[...] în acea noapte, care unora li se părea fără sfîrsit şi fără ie-şire, singura licărire, singura geană de lumină era cuvîntulpartidului nostru, imprimat în condiţii eroice pe manifesteminuscule, sau cîte-o pagină a scriitorilor sovietici, ajunsă lanoi prin miracol, pe calea unor emisiuni radiofonice captateîn ascuns de către un ascultător devotat.Am citit atunci, cu respiraţia tăiată, pe Ehrenburg, cu pam-fletele lui nimicitoare, pe Simonov, cu poziţiile lui pline deavînt, pe Gorbatov, cu schiţele lui răscolitoare, pe Surikov,

trimiţînd acasă, şi de pe front, buletine de luptă şi de victorie...175

Nu l-am citit atunci şi n-am auzit atunci de Pasternak.Nu ştiu cu ce se îndeletnicea în acea vreme poetul sim-bolist, ermetic, abscons şi aristocrat, dar nici eu, nici prieteniimei — şi sînt încredinţat că nici Aragon, in maquis, nici poeţiigreci, refugiaţi pe Gramos — nu l-au auzit atunci glăsuind pePasternak.Afacerea Pasternak e simplă ca toate afacerile senzaţio-nale. Pasternak a scris o carte intitulată Doctor Jivago, în careîşi îngăduie să ponegrească cuceririle revoluţiei şi ale mareluistat sovietic. Confraţii săi au respins-o. Atunci Pasternak a în-credinţat manuscrisul său unei edituri străine. Cartea a plecatîn lume. A fost tradusă în mai multe limbi. De curînd, aceastăcarte a fost încununată cu Premiul Nobel.Sînt de descifrat în această întîmplare cîteva fapte.Unu. O carte calomnioasă, respinsă în U.R.S.S., este lan-sată de o editură burgheză şi face scandal în ţările capitaliste.Mă întreb ce e nou în acest fapt? E pentru prima dată cîndmaculatura antisovietică e lansată cu surle şi tromboane deediturile comerciale, în scopul denigrării Uniunii Sovietice?Să fim serioşi. De patruzeci şi unu de ani, toţi transfugii, ca-pabili să ţină un creion în mînâ, o dată ajunşi peste graniţeleUniunii Sovietice, au devenit «scriitori» peste noapte şi ma-culatura lor a fost decretată, pentru o săptămînă sau pentru olună, «literatură». Cine îi mai ţine minte? Să facem un efortde memorie. Nu sînt decît cinci ani de cînd un transfug, fri-zînd cadrul penal, a devenit peste noapte Kravcenko, autorulromanului ]'ai clioisi la liberte. Cine îşi mai aduce aminte de elastăzi? [...]Doi. Pasternak a luat Premiul Nobel.Crede oare o singură minte lucidă şi poate bănui însuşiPasternak, oricît ar fi de chinuit de morbul înfumurării, că is-a acordat acest premiu pentru valorile certe literare ale ro-manului său? Nu-şi pune însuşi Pasternak întrebarea, de cenu s-a gîndit nimeni vreodată să acorde acest mare premiuinternaţional lui Maiakovski, lui Alexei Tolstoi sau lui MihailŞolohov, ale căror cărţi şi-au dobîndit de mult o faimă mon-dială şi aprecierea superlativă chiar şi a celor mai înrăiţi bur-ghezi?

Mai există vreun dubiu că Premiul Nobel i-a fost acordatlui Pasternak tocmai fiindcă şi-a ponegrit patria, pozînd înrezistent împotriva Uniunii Sovietice? Mai există vreo umbră176de îndoială că Premiul Nobel a fost acordat anul acesta nuunei opere literare, ci unui pamflet antisovietic?în prima clipă cînd am aflat că s-a acordat Premiul Nobellui Pasternak, pentru Doctor Jivago, am fost încredinţat căacest act va fi urmat de un gest reflex al scriitorului care vamai găsi în el raţiunea civică elementară care să-l conducă larespingerea acestei distincţii înjositoare.Văd însă cu stupefacţie şi durere că Pasternak, consecventcu sine însuşi, tace ca în deceniul al doilea al veacului nostru,ca în anii ofensivei fasciste, ca în timpul războiului mondial.N-am auzit de Pasternak.Acad. Zaharia Stancu"*Peste o săptămînă, cotidianul România liberă publică, pre-luînd agenţia sovietică de ştiri T.A.S.S., „Scrisoarea adre-sată de B. PASTERNAK redacţiei ziarului Pravda".„[...] Am considerat Premiul Nobel ce-mifusese decernat cao distincţie literară, m-am bucurat de el şi am exprimat aceas-ta într-o telegramă adresată secretarului Academiei suede-ze. .. Dar m-am înşelat... La o săptămînă după aceasta, cîndam văzut ce proporţii ia campania politică în jurul romanu-lui meu şi m-am convins ca decernarea Premiului Nobel esteo acţiune politică ce are acum urmări monstruoase, din pro-prie convingere şi nesilit de nimeni am comunicat că renunţde bunăvoie la acest premiu. [...]Redacţia revistei Novîi Mir m-a avertizat că romanul poatefi interpretat de cititori ca o operă îndreptată împotriva Re-voluţiei din Octombrie şi a bazelor orînduirii sovietice. N-amînţeles aceasta, lucru pe care acum îl regret. [...] Sînt con-vins că voi găsi în mine forţe să reabilitez bunul meu numesi încrederea zdruncinată a tovarăşilor." ss B. Pasternak,5 noiembrie 1958.*S. T. Care a fost impactul afacerii Pasternak?

Mihai Şora întîi de dispreţ total pentru acel „Pasternak?N-am auzit de Pasternak" din Contemporanul al lui ZahariaStancu. Adică cum nu ai auzit de Pasternak? Lumea nici numai era atît de reticentă să-şi spună părerea. Răutu a luat177

anumite măsuri, dar intelectualitatea românească nu a p.ututsă fie atinsă. Părearea despre Pasternak era excelentă în lu-mea intelectuală. Reacţia oficialităţii a avut ca efect că părereadespre Pasternak a devenit şi mai bună. Pe nelectură chiar.„Dacă ăştia l-au atacat, este un tip grozav! A luat PremiulNobel, a fost obligat să renunţe... Uite ce-i fac!" Doctor Jivngocare tocmai apăruse l-am avut destul de repede. Să-l citesc.Să-l public nici nu se punea problema.S. T. Afacerea Pasternak a evidenţiat un nou scenariu.Anume că poţi trăi dincoace de cortina de fier, scrie o carte,trimite în Occident să fie publicată. Publicarea provoacă unscandal care asigură o statură publică în afara circuitelor ofi-ciale. Autorul devine peste noapte un lider de opinie, o alter-nativă la conducerea politică, ideologie etc. Asta se puteaîntîmpla şi în România. Erau destui autori interzişi, neînregi-mentaţi. Ei puteau produce literatură de sertar, care să fietrimisă editurilor occidentale. Represiunea intelectualilor ca-re urmează publicării în 1957 a romanului Doctor Jivago şi de-cernării Premiului Nobel în 1958 este şi consecinţa temerilorliderilor politici să nu se repete în România un caz Pasternak.Asta le-ar fi slăbit poziţiile.M. Ş. E exact. Şi frica era mai mare la Bucureşti decît laMoscova. Era evidentă legătura dintre cutremurele de la Mos-cova şi ecourile de la Bucureşti. Cum era evidentă legătura cu„deschiderile", în momentul cînd dinspre Vest bătea un vîntcu avantaje economice intervenea o relaxare ideologică.*Pavel Ţugui Despre Pasternak se discuta în toate cercuri-le, mai ales în cercurile literare, prin redacţii, mi-aduc amintecă şi studenţii m-au întrebat. Nu am discutat cu Răutu, darmajoritatea scriitorilor şi publiciştilor considerau că a fost ogreşeală că nu a fost publicat şi apoi a fost oprit să-şi ia Pre-miul Nobel. Se atingea din nou libertatea literară. Ruşilor le-afăcut un mare deserviciu. Nu am înţeles. O serie de oameni seîntrebau ce e cu Hrusciov, o dată deschide — cum făcuse înraportul lui cu cultul personalităţii — şi acum tratează iarăşiliteratura într-un mod mecanic. Zaharia Stancu, dar mai alesPetru Dumitriu şi cu Marin Preda, Paul Georgescu spuneau:

aici e un roman, şi ce spune Pasternak acolo, a spus şi Hrus-ciov în raport. Asta era chestiunea. Personal, am avut discuţii178cu Paul Georgescu, cu Crohmălniceanu şi cu tînărul MateiCălinescu, şi toţi am fost de acord că este o eroare să iei o mă-sură împotriva unui roman, a unui scriitor de valoare inter-naţională cînd, în raportul de demascare a cultului personali-tăţii lui Stalin, Hrusciov a spus nişte lucruri groaznice despreceea ce s-a întîmplat în perioada stalinistă. Pasternak ce fă-cea? Spunea unele fapte petrecute în trecut — nu era ca Solje-niţîn în Arhipelagul Gulag —, crime ale regimului stalinist pecare Hrusciov le demascase de la tribuna congresuluiP.C.U.S.S. T. De ce credeţi că a procedat astfel?P. Ţ. A fost constrîns de partea conservatoare. Molotov sicu Kaganovici au fost capul răutăţilor...S. T. Ce efect a avut la Bucureşti? Ce-i cu articolul luiZaharia Stancu? Scria alte lucruri decît ce v-a spus dvs.P. Ţ. El a discutat cu Răutu, cu alţii, poate cu Gheorghiu-Dej, şi a vrut să-i dea un ajutor lui Hrusciov. Ca să va spunexact sensul articolului, aşa l-am înţeles atunci. Dej manevralucrurile acestea — a fost o conjunctură. El avea ca obiectiv'58 plecarea armatei sovietice.S. T. Cînd apare articolul, Armata Roşie plecase.P. Ţ. Nu voia să-i aducă înapoi. Trebuia să-i facă hatîrullui Hrusciov, Hrusciov era încolţit. Au fost şi alte articole, alt-fel prezentate. Stancu avea obiceiul de a exagera, aşa şi-a cîs-tigat şi aprecierea conducerii partidului. Nimeni nu i-a atacatca el pe ruşi pentru Finlanda în 1939; a fost şi exclus din par-tid şi reprimit în '55. Cazul Pasternak a fost o tulburare mareîn rîndurile scriitorilor. Ce se întîmpla? Au luat nişte măsurimai rău decît staliniste, violente, intempestive. Nu i-au publi-cat cartea, l-au împiedicat să ia Premiul Nobel. Unii ştiau,Răutu, Novicov, Moraru au spus: Doctor Jivago este mult maislabă decît raportul lui Hrusciov ca acuzaţii. Au făcut aşa,numai ca să facă scandal şi din cauza relaţiilor lor din BiroulPolitic.

179 DEMASCĂRIDe cîte ori duşmanul încearcă să-şi ridice capul, să fiescos la lumină, să fie demascat!Leonte RăutuAl. Paleologu Tot în acea perioadă s-au organizat niştedemascări publice, cu Andricu, Milita Pătraşcu, Costin, So-cor, alta nu mai ştiu unde, de natură să intimideze intelectu-alii. Jora, Vianu au fost înspăimîntaţi. A fost un avertisment,să le intre unora minţile în cap. Aveau un caracter de intimi-dare. Pentru că erau intelectuali „colaboraţionişti", să le spu-nem aşa, şi aveau anumite privilegii, automobile, revistestrăine...S. T. Cu condiţia cuminţeniei...A, P, ... voiaje în străinătate. Or, şi ei trebuiau speriaţi.*CONSILIUL SECURITĂŢII STATULUINOTĂSECRETEX.nr. 1ANDRICU MIHAIL, născut la 22 octombrie 1897 în Bucureşti,fiul lui Gheorghe şi Elena, de profesie compozitor şi profesorla Conservator, fără antecedente penale şi politice, căsătorit,doi copii, domiciliat... în perioada 1914-1920, a făcut studiijuridice la Paris. ... ANDRICU MIHAIL a posedat o moşie în co-muna Săruleşti, Jud. Ilfov, continuînd şi după reforma agrară180să posede un conac şi o suprafaţă de teren. Pentru merite mu-zicale, în anul 1947, a fost distins cu Premiul I „George Enes-cu". A mai fost distins cu titlul de maestru emerit al artei,premiat de mai multe ori cu premii de stat, şi ales membrucorespondent al Academiei... în urma faptului că a frecven-tat Institutul francez... şi pentru că a fost semnalat ca frecventvizitator al Legaţiei Franţei din Bucureşti, a fost lucrat infor-mativ, fiind suspect de activitate de spionaj... Prin interme-diul unor diplomaţi, şi în special cei francezi, ANDRICU MIHAILa expediat din ţară scrisori adresate unor cunoscuţi din Fran-ţa şi a primit înregistrări muzicale pe discuri precum şi unele

publicaţii nedestinate difuzării în ţară. ANDRICU MIHAIL, înacelaşi timp, a mai fost semnalat cu afirmaţii critice privindcalitatea muzicii uşoare sovietice, considerînd ineficienteschimburile de experienţă în acest domeniu. Tot în acest sensa susţinut că nivelul de trai din ţara noastră este scăzut caurmare a relaţiilor economice cu U.R.S.S.în sarcina lui MIHAIL ANDRICU s-a mai stabilit informativ căa dovedit lipsă de patriotism, calificînd poporul nostru drept„rîndasi", evitînd să releve în relaţiile cu diplomaţii statelorcapitaliste realizările obţinute în construcţia socialismului dinţara noastră. Pentru considerentele expuse mai sus, cît şi pen-tru faptul că ANDRICU MIHAIL a contestat capacitatea şi com-petenţa unor membri din conducerea Uniunii Compozitori-lor din ţara noastră, imputîndu-i-se totodată comportareaimorală în Emilie, la data de 7 aprilie 1959 a fost demascatîntr-o şedi.,iă publică... în urma acesiet şedinţe, numitulANDRICU MIHATL a fost îndepărtat din Academia R.P.R. şi dinUniunea Compozitorilor... în dosarul acţiunii informative seaflă un referat din 19 ianuarie 1959, prin care se propune de-mascarea publică a numitului ANDRICU MIHAIL şi apoi ares-tarea în vederea trimiterii în justiţie, semnat pentru MinistrulAfacerilor Interne de general loct. tov. PINTILIE GHEORGHE.*Mihai Şora Răutu a fost cu ideea asta a demascărilor.După accidentul de avion în care a murit Preoteasa, decem-brie 1957, Răutu a rămas la Moscova în spital grav rănit vreocinci luni. Era paznicul rectitudinii ideologice, garant al bu-nei desfăşurări a lucrurilor, că nu se va întîmpla nici un dezas-tru după plecarea Armatei Roşii, întors de la Moscova a con-181

statat că nu s-a întîmplat nimic. Soarele răsare şi fără el, lunaluminează noaptea etc. Cum s-a întors mi-a interzis trei cărţi,Jurnalul Annei Frank pentru propagandă sionistă, un ghid alBucureştilor pentru că avea notate toate bisericile, altă carteCasa ţăranului român etc. Au fost topite, redactorii concediaţi.Asta numai la mine în editură, la E.S.P.L.A. Dar peste tot s-aîntîmplat la fel, un îngheţ. Piese scoase din repertoriu, cărţiinterzise, epurări. S-a simţit că a venit. Asta voia şi el. Săspună că în lipsa lui se produc devieri ideologice. Voia să-şimarcheze prezenţa. Voia să zică, uite, am lipsit cinci luni, uitece enormităţi se întîmplă. El a venit şi cu ideea demascărilor.S. T. Cum erau văzute?M. Ş. Ca o oprimare de alt tip decît puşcăria. Totuşi ooprimare, pentru că se continua cu darea afară din slujbă, in-terzicerea. Avea tot felul de consecinţe.S. T. Dvs. cum aţi resimţit?M. Ş. Oricînd mi se putea să mi se întîmple şi mie. Se pu-tea întîmplă practic oricui.*Pavel Ţugui M-a chemat Leonte Răutu şi mi-a spus căMihail Andricu, pe care toţi îl cunoşteau de ani de zile laComitetul Central, s-a dedat la calomnierea partidului în îm-prejurări foarte nepotrivite. L-am întrebat despre ce este vor-ba. Nu pot să spun mai multe, dar va fi o dezbatere, o să teinformez cînd va fi, şi poate pe parcurs o să aflu şi eu maimulte lucruri şi o să-ţi spun despre ce e vorba. A durat o săp-tămînă, m-a chemat din nou Răutu şi mi-a spus că Andricuva fi discutat public la sala C.C.S. de pe Lipscani, unde vor fiinvitaţi o serie de compozitori, muzicieni, şi că tovarăşii dinconducere spun să fii şi tu acolo. Despre ce este vorba? Şi mi-aînşirat tot felul de lucruri, că ar fi fost la ambasada Franţei şiunde, fiind un om căruia îi plăcea să bea, a spus că regimul,partidul nu i-a măsuri serioase de reînnodare a relaţiilornoastre cu ţările apusene, îndeosebi cu Franţa, cu care avemlegături foarte vechi, că pentru a pleca în străinătate muzici-enii şi interpreţii trebuie să apeleze la C.C., nu este o regle-mentare rapidă pentru a pleca, că nu este organizată oficialprin deschidere totală a circulaţiei valorilor artistice... în esen-

ţă, se referea la relaţiile noastre externe, mai ales cu Franţa,182accentul fiind pus pe lipsa de libertate şi înţelegere şi de im-portanţă a acestor lucruri pentru cultura românească.Cînd mi-a spus Răutu aceste lucruri, am rămas inhibat.I-am spus: „Tovarăşe Răutu, eu personal vă rog foarte multsă acceptaţi să nu merg la această dezbatere. E imposibil caeu să vorbesc de Andricu. Din 1949 l-am cunoscut pe Andri-cu, am fost de zeci de ori la el acasă, am făcut zeci de inter-venţii pentru el, m-am ocupat, pe baza hotărîrii lui Petru Gro-za, ca să-i rămînă conacul, lacul şi parcul, m-am ocupat decopiii lui... De ce mă puneţi în situaţia să condamn un om cucare am stat la un pahar, am stat la masă, care m-a omenit?"„Uite ce este, mă duc să vorbesc cu cineva!" Am ieşit din bi-rou, am stat pe coridor, la secretariat. Eram foarte îndurerat,eram într-o situaţie absolut ridicolă şi tragică în relaţiile melecu un om de valoarea lui Andricu. Să vin €u să-l condamn?Era imposibil. M-am hotărît, orice ar fi, nu mă duc. A venitRăutu şi mi-a spus: tovarăşul Ceauşescu zice că ia în seamă cespui. Se va duce la tovarăşul Dej şi va discuta. Te chemăm noimîine. Era cu două zile înainte de adunare. A doua zi după-masă mă cheamă şi merg la Ceauşescu în birou, unde era şiRăutu. Ceauşescu îmi spune: I-am spus tovarăşului Gheor-ghiu-Dej şi că tu nu vrei să mergi acolo. Care au fost relaţiiletale cu Andricu? I-am spus şi lui toate relaţiile mele de fondcu el. „Tovarăşe Ceauşescu, vă rog să consideraţi că e imposi-bil să merg să vorbesc în faţa oamenilor despre acest om, nupot să fac acest lucru. Dvs cred că vă daţi seama; dacă eu amstat în casă la el de mai multe ori, şi am stat la masă cu el, siam vorbit fel de fel de lucruri, cum pot eu acum să vin să-1acuz? El o să-mi spună: nu ţi-e ruşine! O să fie un teatru, uncirc!"Zice: stai aici puţin. S-a dus la Dej, şi după vreo zece mi-nute a venit. „Tovarăşul Dej a zis să-ţi faci o delegaţie şi săpleci la Cluj." A doua zi dimineaţă am plecat la Cluj, am statvreo 2-3 zile. Cînd m-am întors am aflat ce s-a întîmplat. Dinpăcate au fost puşi o serie de oameni să-l condamne pe An-dricu de cosmopolitism, pentru lipsa de discernămînt în dis-

cuţii cu străini, o serie de acuzaţii... Unii au fost mai duri, al-ţii mai înţelegători. Dezbaterea a avut un ecou foarte prost, înmediile diplomatice, dar mai ales printre intelectuali şi artişti.S-au dat şi în presă relatări. Un ecou foarte prost.183

Unii mi-au zis, Alfred Alessandrescu: Noi îl prelucrăm peAndricu pentru părerile lui despre cum au evoluat relaţiilecu Apusul. Şi-l acuzăm de cosmopolitism, dar ne trimiteţi înApus şi ne încurajaţi să invităm artişti aici. Ce fel de politicăeste asta în doi peri? Ion Dumitrescu i-a spus lui Răutu că afost o greşeală. Mie mi-a spus că nu e bine ca politica să seamestece în treburile artistice. De ce punem în discuţie un omcare a observat că există handicapuri mari în restabilirea re-laţiilor noastre fireşti cu cultura din străinătate. Tovarăşe Ţu-gui, a fost Teatrul Naţional la Paris. Ai semnat pentru nişteartişti care nu erau în piesă ca să meargă la Paris? I-ai chematd-ta pe Calboreanu şi Marietta Sadova şi le-ai zis să ia legătu-ra cu cutare şi cutare? Păi ce fel de politică e asta? Lucrurileastea trebuie să aibă o orientare generală. Dacă facem o des-chidere, trebuie să ne decidem. Ori aşa, ori aşa! Apoi a venitla mine Jora, am fost şi la Răutu, cu dînsul. Domnule Răutu,nu putem să fim unilaterali, i-a zis. Trebuie să afirmăm pres-tigiul culturii noastre. Or, nu putem să facem cultură în ţară,fără să fie recunoscută şi în străinătate. Valorile noastre tre-buie să circule. De ce să nu dăm drumul mai hotărît relaţiilorcu Apusul? Jora mi-a zis mai tîrziu: te rog să ai grijă de situ-aţia materială a lui Andricu, să nu înceapă să-i taie drepturilede autor, indemnizaţia de la Academie. I s-au dat, dar deaproape trei ani nu a fost cîntat. înainte de demascare era cîn-tat la radio, de toate filarmonicile, era tipărit. Lua cam 100 000de lei la trei luni ca drepturi de autor.S. T. Cînd un salariu mediu lunar era sub 1000 de lei. Cinea fost Mihail Andricu? Azi se ştiu puţine lucruri despre el.P. Ţ. Era un mare muzician, cu scoală la Paris, prieten cuEnescu, Jora, Alfred Alessandrescu, Paul Constantinescu, pro-fesor la Conservator, om de mare cultură, mai pregnant fran-ceză, avea mulţi prieteni la Paris. Ca francofil, în 1940-1941 afost consecvent, sub regimul legionar şi al lui Antonescu a ră-mas cu trup şi suflet alături de Aliaţi.înainte de 23 august a intrat în legături directe cu cercurilealiate. A semnat memoriul cu Stoilov, în aprilie 1944. Era decentru-stînga. După 23 august a intrat în mişcare, fără a fimembru de partid. La un moment dat a fost alături de Vladi-mir Socor, în anii '48-'50, vicepreşedinte a! Uniunii Compozi-torilor. Cu toate că era un om de mare rafinament, nu a pututsă se opună tendinţelor lui Socor şi ale altora de a împinge

184muzica spre degradare, cum s-a întâmplat cu cîhtece-ode pen-tru Stalin. Dar a fost mai raţional, mai lucid, nu s-a lăsat co-pleşit de acea atmosferă. Imediat după moartea lui Stalin, s-areorientat. Era membru corespondent al Academiei şi aveaautoritate. La alegerile pentru Academie din 1955, l-a susţi-nut pe Jora. A vrut să fie ales Constantin Brăiloiu, din Elveţia,dar nu s-a putut pentru că renunţase la cetăţenia română.S. T. Cum l-aţi cunoscut?P. Ţ. în martie 1949, cînd a fost exproprierea, lucram laC.C. al P.M.R. la secţia propagandă. Petru Groza m-a chemat— era prim-ministru — şi mi-a spus: du-te la Săruleşti.Aveam o adresă, decizia era să-i rămînă conacul, parcul şilacul — un loc foarte frumos. Să nu-l ia autorităţile locale, cisă rămînă în continuare ca proprietate a compozitorului Mi-hail Andricu. Nu era numai pentru Andricu decizia. Aşa s-aîntîmplat cu toată averea lui Enescu. Mai erau în aceeaşi situa-ţie Sadoveanu şi alţii. Case, averi, pămînt.*„Noi, toate măsurile pe care le luăm, le luăm în lupta cuduşmanul. Sîntem convinşi că duşmani mai avem, fiecare suc-ces de-al nostru îngustează posibilitatea de acţiune a elemen-telor duşmănoase. Noi trebuie să ne debarasăm de o anumităautoliniştire şi o anumită superficialitate politică atunci cîndeste vorba de rămăşiţele duşmanului de clasă.Iată, să luăm măsurile luate de plenara din iulie a.c. Aces-te măsuri au stîrnit un mare entuziasm pentru oameniimuncii. Entuziasmul este justificat... Conducerea partiduluiconsideră că trebuie să se treacă de îndată la demascarea ele-mentelor duşmănoase — chiar şi izolat — care încearcă să ca-lomnieze măsurile partidului, în acest sens, comitetelor re-gionale de partid li s-au trimis precizări cu privire la uneleelemente din supravegherea organelor de securitate, şi pe ba-za acestor semnalări de elemente — cu descrieri în dreptulfiecăruia — să fie demascate în faţa oamenilor muncii şi aceş-tia să ia poziţie împotriva acestor elemente... O mare partedin aceşti oameni sînt foşti burghezi, foşti legionari, alte ele-mente mic-burgheze. Din rîndul lor lipseşte elementul mun-citoresc, cu excepţia unor elemente cu trecut duşmănos... Ase-menea elemente sporovăiesc «că mărirea salariului e făcută185

de formă», «nu mai vin o dată americanii?» [...] «reducereapreţurilor se face prin ridicarea altora» [...]Ce trebuie făcut: să facem o adunare şi să spuneţi «tova-răşi, cunoaşteţi măsurile ş.a.m.d., dar există printre oamenielemente pripăşite, sau elemente foste exploatatoare, care seîndeletnicesc cu pîngărirea partidului şi a oamenilor munciicinstiţi care luptă pentru construirea socialismului. Iată că prin-tre elementele duşmănoase există şi cutare care a spus aşa siaşa despre măsuri.» O zice că nu a spus, că nu e adevărat. Să-ispună: iată, ai spus cutare şi cutare lucru, iată, avem aici scrisnegru pe alb. Să facem apel la oamenii muncii; ce părere au eidespre aceste minciuni? Desigur că oamenii muncii vor luapoziţie împotriva unor astfel de elemente şi să fie izgonite [...]Asta după ce va fi supusă aprobării adunării prin vot deschis.Să daţi toată atenţia acestei probleme şi să nu se mai întîmpleca în Oraşul Stalin că a spus: n-am voie să-l dau afară, con-form codului muncii, şi alte chestii. El nu mai are ce căuta, eduşmanul nostru. [...] Elementele duşmănoase să fie demas-cate şi izgonite din cadrul întreprinderilor, din rîndul oame-nilor muncii. Că vrea să-şi ia angajamente — nu mai e nevoie;să meargă la tăiat piatră. După ce a mîncat pîinea statului,mai vorbeşte fără rost.Să treceţi la asemenea măsuri şi să fiţi atenţi cum orga-nizăm, că avem experienţa unor asemenea pregătiri, şi să nufie lăsată în voia soartei. Să fie un instructor experimentatcare să pregătească şi să fie cu participarea activă a oamenilormuncii şi bine pregătiţi. La pregătire să se păstreze secretul.Cu 20-30 de minute înaintea şedinţei, un număr de oameni,care ar fi cei mai indicaţi să ia cuvîntul, să fie chemaţi şi să lise aducă la cunoştinţă. Organele de partid să treacă la măsuriîn această privinţă. S-au trimis instructori de la ComitetulCentral la regiuni ca să pregătească. Conducerea partiduluieste cu ochii pe această acţiune şi ea constituie un cîstig poli-tic pentru noi. Asta ar constitui un prilej ca noi să contribuimla clarificarea oamenilor muncii. [...] Propaganda noastră departid să arate că are un caracter ofensiv, în strînsă legăturăcu tovarăşii de la organele noastre (Securitate, n.a.) de stat, sătrecem la acţiune." (Leonte Răutu, din Stenograma şedinţei

secţiei de Propagandă şi agitaţie cu secretarii cu propagandaşi agitaţia ai comitetelor regionale, 2 septembrie 1959.)186*Pavel Ţugui în preajma acestei adunări, ne-a chemat la elGheorghiu-Dej, pe Răutu, Constanţa Crăciun, Dănălache (careera prim secretar la capitală) şi ne-a informat că o serie deoameni s-au adunat în jurul lui Constantin Doncea care facediferite şedinţe la atelierul dnei Milita Petraşcu şi uneori aca-să la el; că Milita Petraşcu i-a făcut un bust lui Doncea şi căacolo se discută fel de fel de lucruri împotriva partidului, maiales împotriva conducerii. Gheorghiu-Dej nu a spus că la el sereferă criticile, dar a spus că sînt aprecieri, mai ales din partealui Doncea, în ce priveşte pe tovarăşii din Biroul Politic. Pen-tru a lămuri aceste lucruri, s-a hotărît să se facă o adunare decare se ocupă Dănălache sub îndrumarea directă a tovarăşu-lui Ceauşescu, care era secretar organizatoric; el răspundea lapartid de toate problemele Ministerului de Interne, al For-ţelor Armate ş.a.m.d. A spus să trebuie să fie prezenţi acolo— afară de o serie de oameni de la ministere, de la organiza-ţia de partid Bucureşti — şi Constanţa Crăciun, şi Ţugui. Dejmi-a spus personal: te-am scutit să fii prezent la şedinţa deprelucrare a lui Andricu, dar acum trebuie să fii acolo pre-zent, că tu cunoşti foarte bine pe toţi cei în cauză. Aceastăobservaţie a făcut-o acolo, de faţă cu toată lumea. După aceeaa accentuat: şi hi, Constanţa, trebuie să iei cuvîntul, că nu preaeşti activă în combaterea acestor manifestări în domeniul cul-turii şi apoi te privesc pe tine ca locţiitor al ministrului în-văţămîntului şi culturii. Ministru plin era Athanase Joja; şi elera de faţă. După aceasta ne-a spus să stabilim fiecare desprece vorbeşte, şi acest lucru să se facă împreună cu Răutu siDănălache. Şi că ne roagă să fim atenţi, să nu vorbim lucruricare sînt în afara problemelor ce se vor citi acolo în faţa adu-nării şi doar despre atitudinea persoanelor asupra cărora nevom pronunţa. Cu aceasta am plecat.Ne-a convocat după aceea la Răutu, şi acolo s-a stabilit fie-care despre cine, ce vorbeşte şi acolo am aflat exact că se vaciti din partea Ministerului de Interne un referat-sinteză de-

spre manifestările acestea. Referatul nu complet, pentru căeste foarte mare, şi sînt unele chestiuni care nu trebuie cititeacolo; asta a precizat Răutu. şi a spus: Constanţa, tu ai să vor-beşti despre Milita Petraşcu, că o cunoşteai. Tu, Ţugui, eşti înrelaţii vechi cu Dora Massini, să vorbeşti numai despre ea, să187

te pronunţi asupra poziţiilor de partid. Ea este membră de par-tid, şi putea foarte bine să ridice aceste chestiuni şi nemulţu-mirile pe care le are în organizaţia de partid de la Teatrul deOperă şi Balet. După aceea s-a stabilit ce să spună acolo Joja şialţii, Dănălache. Menţionez că în această discuţie Răutu a spus:despre academicianul Nasta, numele îi va fi pomenit, dar nuse va referi nimeni la el. Părerea tovarăşului Gheorghiu estesă îl cităm, dar fără să insistăm. Tovarăşul Joja (era academi-cian şi el) o să spună cîteva cuvinte, că nu trebuia să se laseantrenat în asemenea discuţii nepotrivite pentru un om deştiinţă. Eu nu-mi aduc aminte dacă în adunare cineva s-a re-ferit mai pe larg la academicianul Nasta personal. Joja a vor-bit despre el, atît.S. T. Cînd a fost întîlnirea la Dej?P. Ţ. Vreo zece zile înainte de adunare. Convocarea oame-nilor, totul a fost făcut de Comitetul orăşenesc, Dănălache şicu biroul lui, şi cu cei de la Interne. Noi, cei de la Direcţia depropagandă şi cultură nu aveam nici un amestec în organi-zarea propriu-zisă. Erau cu aparate, cu complicaţii... Amaflat mai tîrziu că cei de la Comitetul Central ascultau ce spu-ne fiecare. Aveau nişte aparate care retransmiteau în clădireaC.C.-ului, sau la radio, nu pot să spun exact unde. Aşa am în-ţeles eu de la Răutu, că ei ştiau ce s-a discutat, după ce amrevenit în sediu, cînd s-a terminat dezbaterea.A început adunarea pe la zece dimineaţă cu un ar-'Lit allui Dănălache, care era foarte dur, agresiv. Apoi a citit rapor-tul-sinteză cineva, un om de la Ministerul de Interne, în civil;nu a fost prea lung. S-a referit numai la oamenii care erauacolo. După cîte îmi aduc aminte, a citat o serie de alţi oamenicare s-au amestecat în această afacere, în raport se spunea căeste păcat că oameni de valoarea lui Nasta, a Miliţiei Petraşcus-au lăsat antrenaţi într-o manieră de reproş moral. De Don-cea s-a pomenit numai în ce o priveşte pe Milita Petraşcu, darnu a spus de bust nimic. Dar a spus că în această afacere esteamestecat şi tovarăşul Constantin Doncea, care este un omvechi, şi care are o vină importantă că a provocat aceste dis-cuţii nepartinice. După aceea au luat cuvîntul o serie de oa-meni, dar nu-mi aduc aminte pentru că era aşa o agitaţie! Aluat cuvîntul Constanţa Crăciun, care era foarte afectată şi iri-tată. Niciodată nu am văzut-o, cît am lucrat cu ea, în aseme-nea stare de surescitare. A vorbit incoerent despre Milita Pe-

188traseu, că-i pare rău că s-a întîmplat acest lucru, artistă aşa demare, că ea o cunoaşte. „Sînt vinovaţi aceia care se ocupă deorganizarea unor asemenea discuţii, membri cu state vechi înpartid." Era o săgeată împotriva lui Doncea, fără să-l nu-mească, şi care caută să destrame partidul, să facă fracţiuni înpartid. După aceea a vorbit Joja, cum era el aşa politicos şiacademic, despre Nasta şi familia lui. A vorbit de activişti dela comitetul Bucureşti, despre o serie de oameni implicaţi,fără a fi oameni de valoare. Eu am luat cuvîntul după Con-stanţa Crăciun, şi m-am referit numai la Dora Massini. Amspus că o cunosc pe Dora Massini de ani de zile, am spus cămi s-a părut că este un om de artă corect, de aceea a primitPremiul de Stat, a fost în străinătate în turnee, de aceea mămiră că nu a ridicat obiecţiile dumneaei în organizaţia de par-tid, mai ales în ceea ce priveşte critica ei în legătură cu plecă-rile în străinătate, cu nişte neajunsuri de la Operă. Era obliga-tă să le spună forurilor, în organizaţia de partid, nu într-ocasă particulară. Am jonglat, în orice caz nu am avut un tonagresiv. A doua zi m-a chemat Răutu, „să ştii că tovarăşulGheorghiu a fost în general de acord cu ce ai spus, dar să ştiică şi de data asta s-a observat că nu ai combativitatea necesară.”*Sorana Coroamă Stanca (regizoare, n.a.) Perioada a în-ceput după moartea lui Stalin şi s-a încheiat... de fapt, amfost naivi. Am avut senzaţia că continuă. De fapt, după '56,Ungaria, începuse o primă fază de îngheţ, în care cei directimplicaţi au fost vînaţi. Aparent, noi (regizori, actori, n.a.) amfost lăsaţi în pace. Aveam încă impresia că zburdăm, puneamîn scenă autori americani şi eram fericiţi, se dădeau premierede gală urmate de discuţii teribile la Capsa. Aveam impresiacă a mers în continuare aşa în '57, în '58, cînd de fapt, deja din57 începuseră strîngerea de şurub, dar noi nu ne-am dat sea-ma. Am fost lăsaţi într-o dulce iluzie.Si atunci au început procesele, care nu se desfăşurau ne-apărat în săli de tribunal. Se făceau la Operă, la Facultatea dedrept... Cu cine se făceau? Cu intelectualii, cu noi! Ca să bagespaima! Nu am să uit cînd am fost luaţi de la teatru, eu aveamrepetiţie în ziua aceea, la actualul Teatru Mic, pe strada C.Miile; a venit un autobuz şi Chirii Economu, directorul tea-189

trului, ne-a spus: Toată lumea, vă rugăm să vă urcaţi în auto-buz, întreruperi repetiţiile, tot, mergem la o întîlnire, spreOperă. Dar de ce? Fără nici o explicaţie. Ne-am urcat cu toţiiîn autobuz şi am ajuns la Facultatea de drept, lingă Operă.Noi eram puţin îngrijoraţi, pentru ca deja fusese procesul An-dricu la care nu am asistat. Veneau autobuze pline de oamenide artă şi cultură. Cred că au adus tot ce era în Bucureşti înmomentul ăla, şi au adus şi oameni din provincie. Ne-au par-cat, am intrat înăuntru. Sus, la palierul de la etaj, era un bufetsuper. Am fost poftiţi, dacă vrem bufet, mîncăruri, băuturi,nu ştiu ce, să ne servim, e gratis. Ne aşteptau cu masa, însem-na că o să stăm mult acolo. Asta era suspect. La o şedinţă nuse făcea bufet. Am început să fim îngrijoraţi, cînd am văzutextraordinar de multă lume de-a noastră, intelectuali. Ni-meni nu ştia de ce fusesem strînsi, ce se întîmpla, ce era, ceşedinţă? Ceva curios, care ne-a dat alarma, a fost că am văzutnişte figuri care nu făceau parte dintre noi, care mergeau susla galerie. Interesant este că nu am văzut mulţi, dar i-am re-marcat. După aceea ne-am dat seama că, înainte să intrămnoi, sus, la galerie, deja era plin. Dar asta am ştiut după aceea.Am fost poftiţi — avem bufet, dar nu e timp prea mult, ne-azis cineva — înăuntru. Maestru de ceremonii era Pană (Gheor-ghe, activist C.C. al P.M.R., n.a.). Cînd l-am văzut pe Pană,am început să fim foarte îngrijoraţi. Ăsta era cunoscut ca undur. Ce caută Pană acolo? Era foarte agitat. Ne cerea să in-trăm în sală. Ni s-a spus că este în sală şi Răutu. Dar nu l-amvăzut. Am intrat în sală. Şi cînd am intrat în sală — nu s-a dusnimeni la bufet —, noi eram toţi la parter, ne-am uitat aşa însus şi am văzut că este plin de oameni, care evident nu făceauparte dintre noi. Erau aşa-zişi muncitori, ni s-a zis că sus eplin de muncitori. După cum s-au manifestat, erau exact caminerii care nu erau mineri, în 1990. Am intrat în sală si...s-au închis uşile. Nu putea să mai iasă nimeni, în sală era totce era lume din teatru, din operă, din cinematografie, dinpresă şi edituri. Mă întrebam cît vom sta şi de ce stăm, ce felde şedinţă e şi de ce se închid uşile?Şi a început. S-a ridicat cortina ca la un spectacol. Am avutdeodată următoarea imagine: pe scenă erau profesorul Ma-

rius Nasta cu dna Nasta, Milita Petraşcu, Dora Massini. Pe eiîi cunoşteam personal. Erau şi alţii, dar nu-mi amintesc cine.Erau în picioare, pentru dna Nasta, care era foarte bolnavă de190inimă, i s-a permis să stea jos. Din acel moment a început unproces, cei de pe scenă erau acuzaţii, şi noi eram publicul din-tr-o sală de tribunal, în speţă, care era acuzaţia? S-a spus căaceşti oameni sînt duşmanii poporului, că au complotat, căau denigrat regimul. Sala hăuia, sunetul trebuie să fi fost am-plificat prin staţie. Nici nu s-a ridicat bine cortina şi ăia de susau început să strige: la moarte! La moaaa-rteee! Ăsta e primulurlet pe care l-am auzit. Nu am să-l uit niciodată. Era făcut casă ne traumatizeze. Totul era făcut pentru noi, ca să ne trau-matizeze. Trebuia strîns şurubul şi trebuia să fie făcut ca odemonstraţie de ce ni se poate întîmpla. Tot ce se spunea eraurmat de urlete. Ai spus că armata sovietică este împilatoare?E adevărat că în discuţia din casa cutare l-ai criticat pe to-varăşul... Totul întretăiat de urlete, ori era „La moarte!" ori„Huoooo!", ori „La închisoare cu ei!", ori „Distrugeţi-iî", ori„Duşmanii poporului!" Una din lozincile care apăruseră frec-vent în cuvîntări era: „muncitorii de sus vă judecă", „munci-torimea română este aici şi vă spune vouă, care aţi trădat...",şi se arăta în sus, spre galerie. Aşa am aflat că sus sînt munci-tori.în capul meu a rămas o combinaţie între acuzaţii şi urlete.Senzaţia asta că eşti înconjurat de urlete. O prietenă mi-a spuscă ce i-a rămas a fost mirosul de mititei din nări. I s-a făcutatît de rău că era într-o continuă stare de vomă. Ce-mi maiamintesc cu precizie este de Dora Massini, care la un momentdat a apărut pe post de acuzată şi de acuzator. A fost între-bată ce părere are despre dna Nasta. Dna Nasta era o femeiebătrînă slabă, foarte distinsă, stătea pe un scaun nemişcată.Nici nu putea să vorbească, nu ştiu dacă am auzit-o spunîndceva atunci. Dora Massini, cînd a fost întrebată, a spus că dnaNasta este duşmanca poporului, şi că i-a spus asta ei. Acuza-torul a insistat, dur: Ce ţi-a spus? Dora Massini a venit la ram-pă, în faţă de tot (dna Nasta era mai încolo, pe scaun, domnulNasta alături de ea în picioare). Dora Massini a spus: „Nu

mi-a spus nimic." Nu am să uit figura Dorei, era disperată, azis atunci: „Dar mi-am dat seama că este duşmanca poporu-lui din privirea ei!" Mi s-a părut ceva atît de monstruos săinvenţi ceva din nimic. Era ceva de un absurd total. şi lucru-rile au continuat aşa. De Milita Petraşcu s-a zis că e duşman-că, că face artă decadentă. De dr-ul Nasta că ideile lui sîntîmpotriva medicinei sovietice... Ne-au ţinut cît ne-au ţinut191

acolo, apoi s-a dat o pauză. Au apărut nu ştiu cîţi indivizi,nişte gealaţi cu figuri tipice de securişti, care au început să neîndemne să ieşim din sală. Şi să mergem la bufet. Ne-au mî-nat ca pe nişte oi spre bufet. Există momente cînd eroismuleste să nu mergi la bufet, să faci tot ce poţi să nu ajungi acolo.Totul era gratis, bufetul era super, nu văzusem lucrurile aleade ani de zile nicăieri. Am ajuns pe scări aproape de bufet.Nimeni nu se atingea de nimic. Era o omenire acolo. Toţi în-cercau să stea cît mai departe de bufetul ăla. Cîţiva s-auapropiat totuşi. Sînt momente cînd ţi se face rău dintr-o datăşi simţi nevoia imperioasă de un pahar cu apă, sau de ceva săpui în stomac. Cînd eşti absolut distrus, ai senzaţia că nu maipoţi trăi pînă-n clipa următoare. Dacă sînt oameni care auatins ceva din acel bufet, poate să fie din două motive. Dinnepăsare, din cinism în nici un caz; nu pot să bănui pe nimenide cinism atunci. Poate să fie din laşitate, iar alţii din impe-rioasa nevoie de a nu leşina. Impresia era asta. Ajunsă acasă,seara, Dominic, soţul meu, mi-a spus: „Eşti bolnavă, ce s-a în-tîmplat? Parcă eşti moartă!" Verde, albă, nu ştiu cum arătam.Eu nu mă vedeam pe mine, dar i-am văzut pe alţii. Am văzutoameni care erau morţi, efectiv. Nu era frica. Unii sigur că aufost înfricoşaţi, trebuie să fi fost o frică cumplită, am avut sen-zaţia asta, erau oameni înfricoşaţi înfiorător. Alţii încercau săpersifleze, am întîlnit şi din ăştia. Ceea ce am simţit eu, şi credcă asta a văzut Dominic pe faţa mea, şi eu pe a altora, a fost căam simţit moartea, nu frica. Nişte oameni care au murit. Cîndmori, nu ţi-e frică.S. T. Aţi comentat în pauză ce se întîmpla?S. C. S. Nici unul. Nimeni. Nimic. Nici unul nu vorbea de-spre ce se întîmpla pe scenă. Se schimbau vorbe. Ca-n con-versaţia de salon, cum spune englezul, vorbeşti despre brînzăşi vreme. Nu se vorbea despre brînză, dar despre vreme, da.Munch are o pictură teribilă, Strigătul. Senzaţia era asta, dechipuri cadaverice. Nişte oameni care au murit, în pauza ace-ea fiecare încerca să fie singur, dacă putea, încercai să nu fiiaproape de oameni care te cunosc, să nu înceapă nici o con-versaţie. Şi mai încercai ceva, să te fofilezi, cu speranţa absur-dă că există o ieşire din clădire. Lumea se plimba pe lîngă uşi,

ca să iasă de acolo. Asta am făcut şi eu, au făcut-o şi alţii. Toţifăceam, nenorociţii, cam acelaşi lucru, încercam cu nişte bie-te, stupide şiretlicuri de indieni Sioux să ne strecurăm, să nu192fie vizibil că am căuta o ieşire. Deci căutam W.C.-uri, culise,scenă ca să găsim o ieşire, o uşă, o fereastră. Dar peste tot erabarat de oamenii lor. Constatarea asta că sînt prizonieră a fostgroaznică. Senzaţia mea era că ceilalţi sînt morţi, şi nu maiaveau nimic, decît cel mult chef să fugă. Ceea ce am avut şieu, dar nu am reuşit. Şi atunci ne-am întors în sală.Şi a urmat partea a doua idem ca partea întîi. A fost jude-cat dl Nasta foarte tare şi Milita Petraşcu. Dora Massini eucred că era drogată. Erau şi oameni din sală care acuzau. Eupot să jur că Răutu a aranjat demascarea asta. Finalul a fostceva abrupt.în momentul în care ai fost adus în sala aia, eşti încuiat,cînd simţi că mori, cînd deasupra ta se strigă „La moarte!",„Duşmanii poporului la închisoare!", în momentul cînd vezipe martirii ăia de pe scenă, te aştepţi ca finalul să fie apoteo-tic, ca la teatru. Era ca la teatru, te aştepţi la un final, cînd vineSecuritatea, îi arestează şi spune: la zdup cu ei, iată ce se în-tîmpla cu duşmanii poporului. Ăsta era finalul către care te du-cea toată înscenarea. Sau să fie ghilotina pe scenă şi să asişti lateroarea de la Paris din 1789, să vezi ghilotina care cade. Dacăexistă manipulare bine făcută, să ştii că asta a fost bine făcută.Am fost aduşi încetul cu încetul să aşteptăm, într-un crescen-do, să fii": torturaţi, noi, cei din sală, pentru că sîntem fer-mentul de discordie, de nesupunere în acest regim, şi sîntemaduşi la moarte civilă şi intelectuală. La îngheţ. Cei de pe sce-nă erau în faţa noastră, şi va fi ceva sîngeros, teribil, în carevor fi arestaţi, torturaţi, decapitaţi, omorîţi. Aşa a fost, la astane-au adus. şi deodată, în momentul cînd am fost aduşi aici,totul s-a terminat. Au venit pe scenă nişte persoane care i-auscos pe acuzaţi din scenă, pur şi simplu. Am rămas aşa însală, scena goală. Urletele s-au potolit. De altfel, urletele camobosiseră. Am impresia că la pauză ăia au fost bine hrăniţi, înfinal, acolo sus nu a mai fost aşa o activitate laborioasă ca-npartea întîi. Hrana nu le-a făcut bine, probabil li s-a dat şi de

băut, şi cam adormiseră. Partea a doua a fost mai puţin zgo-motoasă. Partea a doua a fost măcinătoare, nu a mai fost cuciocane în cap, ca la început. Actul doi a fost de înmormîntarepentru noi, potolită dar clară. Cei de sus zbieraseră suficientşi-şi făcuseră treaba, şi puteau să fie trimişi acasă, sau în ca-zărmi, la armată, la Securitate, de unde erau. Cei de pe scenăau fost luaţi. Nu-mi amintesc de nici o cortină. S-a terminat193

aşa, fără nimic, fără să ni se spună nimic. După ce au ieşit dinscenă, unul, altul au încercat să se ridice. La un moment dat,cînd au văzut că se pot ridica liniştiţi, şi că ăia de sus nu zbia-ră, s-au ridicat şi ceilalţi. Toată lumea s-a ridicat. S-au făcutnişte lungi coloane printre scaune, am ieşit. De data asta, nuam fost aşteptaţi de nici un fel de autobuz. Am ieşit ca dupăun spectacol, era seară şi lumea s-a risipit.*„6 mai 1959întîmplarea lui Marius şi Lulu (Nasta, n.a.) m-a bulversat.Zile întregi am simţit o scîrbă din pricina răutăţii şi a îndîrjiriioamenilor. De ce să împroşti un om cinstit? Acum vijelia s-amai potolit în mine. Am meditat. Deşi metoda pedepsei îmirepugnă, trebuie să recunosc că era o greşeală la baza întîlni-rilor la Milita (Petraşcu, n.a.). Cînd eşti beneficiarul unor pri-vilegii, n-ai dreptul să bîrfesti patronul. Mar. e loial — el n-afăcut-o, dar trebuia să-i interzică lui Lulu şi anturajului ei s-ofacă. E adevărat că lui Lulu nu-i păsa de politică — n-am au-zit-o niciodată să abordeze subiectul. Sînt sigură că este ino-centă în această problemă şi că a trebuit să plătească pentrualte greşeli. Vai, totul se plăteşte aici! Doresc din toată inimaca această lecţie teribilă, e adevărat — s-o facă să meditezeasupra unor îndatoriri atît fată de ea, cît şi de soţul şi copiii ei.Toţi sîntem păcătoşi, nenorociţi conştienţi sau inconştienţi şitotul se plăteşte. [...]Aseară am văzut filmul Burghezul gentilom, făcut după unspectacol de la Comedia franceză. M-a cuprins o teribilă nos-talgie după Paris. Nu îmi închipui că aş mai putea pleca într-ocălătorie de aci înainte — de altfel nici n-aş putea să părăsescţara pentru mai mult de două-trei luni — dar mărturisesc cătristeţea lui Nevermore se insinuează în mine ca o otravă sub-tilă care paralizează orice izvor de adevărată bucurie şi spe-ranţă. Conversaţia cu Alecu (Paleologu, n.a.) mi-a făcut bine— a progresat formidabil în viaţa sa interioară. Am descope-rit în el un simţ al justiţiei şi o obiectivitate care îi lipseauînainte şi apoi tandreţea lui pentru tot ce e românesc... S-arputea să fie un sentiment de egoism acest sentiment din noifaţă de patrie, şi poate îri 200 de ani oamenii vor surîde de-

spre acest sentiment ca despre o prejudecată imensă — dar,atîta vreme cît va fi natural uman să iubeşti pe părinţi, si194dragostea de patrie e tot atît de legitimă. Sînt convinsă că ceicare s-au expatriat suferă de un rău de care noi sîntem scutiţi!Mă scrutez în adîncul sufletului meu. Nu este oare, în renun-ţarea mea la orice speranţă de schimbare a situaţiei, totuşisperanţa unei frumoase călătorii în cazul destinderii est-vestblocată de neputinţa bătrîneţii? în cuvinte spun «cum as ple-ca în călătorie!» — dar energia îmi lipseşte şi, în fond, m-amacomodat cu spaţiul restrîns — chiar o plimbare la lacuri sauîn Cismigiu îmi pare un efort. Am îmbătrânit, dragul meu.Mi-ar trebui o mare bucurie pentru a mă trezi." (Alice Voi-nescu, Jurnal, caiet XXXIII)*„Apoi tov. Epişev* s-a interesat de adunările avute cumuncitori şi intelectuali în cazul Andricu şi Milita Petraşcu.După ce a fost informat asupra metodei folosite şi a moduluiîn care au decurs aceste adunări, el şi-a exprimat părerea căpartidul nostru are în această privinţă o iniţiativă extrem devaloroasă, care nu a fost folosită nici în Uniunea Sovietică şinici în alte ţări şi care va da fără îndoială rezultate minunate.El a manifestat mare interes faţă de faptul că, la adunările cuMilita Petraşcu şi cea de la I.M.F., au apărut în mod direct re-prezentanţi ai organelor de stat (Securitatea, n.a.) care au fostsalutaţi călduros de participanţii la aceste adunări, arătînd că,fără îndoială, o asemenea metodă va întări prestigiul orga-nelor de stat şi sprijinul pe care îl vor primi din partea oame-nilor muncii. Arătîndu-i-se că tov. Gheorghiu-Dej îi aparţineiniţiativa [...] demascării în public a elementelor duşmănoase,în modul şi metodele care au fost folosite la adunările asupracărora a fost informat, tov. Epişev a vorbit cu multă căldurădespre spiritul de iniţiativă şi modul de a pune problemelecare-l caracterizează pe tov. Gheorghiu-Dej." (29.04.1959.„Informare cu privire la convorbirile cu tov. A. A. Epişev";autor Leonte Răutu către Gheorghe Gheorghiu-Dej)<notă>* A. A. Epişev — ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti.

</notă>195

VICTIME POSIBILENoi am ales oamenii, nu faptele! Că dacă erau faptele,erau peste 100 de inculpaţi în această boxă!procurorul Pompiliu StănescuUna din întrebările care apar citind dosarele acestei afacerieste faptul că în cursul anchetei apar multe nume care maitîrziu nu sînt aduse în boxa acuzaţilor. Vinovăţia lor eraegală cu a celor care au fost judecaţi în 24-26 februarie înTribunalul Militar, regiunea n doua. Raţiunile pentru careunii au fost selectaţi să fie închişi, iar ceilalţi ignoraţi, sauchemaţi doar la interogatorii în stare de libertate, ca martori,îmi sînt necunoscute. Probabil că, de la caz la caz, altele aufost motivele neinchiderii lor în lot. Decizia nu a fost întîm-plătoare. Voi încerca în acest capitol să amintesc cîteva vic-time posibile, rămase în afara procesului.

1. ALICE VOINESCU este chemată pentru interogatoriu la se-diul Securităţii pentru Anchete penale (U.M. 0123/M) din str.Ştefan Furtună, la sfîrşitul anului 1959, decembrie 16. Anche-ta se apropia de sfîrşit, hotărîrea de a reuni într-un singurproces cele două loturi Noica şi Pillat, pînă atunci separate,fusese luată. Coca Casasovici a fost chemată o săptămînă maitîrziu (în 24 şi 25 decembrie). Nicu Steinhardt, pe 31 decem-brie. El va fi arestat, în urma refuzului de a depune ca martoral acuzării la proces, pe 4 ianuarie. Este limpede că lista celorcare vor fi judecaţi încă nu fusese închisă. Puteau să aparănume noi, ocolite pînă atunci, aşa cum s-a întîmplat cu NicuSteinhardt şi Beatrice Strelisker, şi ea cuprinsă abia în decem-brie 1959.196Ofiţerul care o interoghează pe Alice Voinescu este un lo-cotenent major, ss semnătura indescifrabilă. Procesul-verbalne spune că interogatoriul a început la ora 9,00 şi s-a încheiataproape patru ore mai tîrziu, la 12,50. „Sînteţi audiată în cali-tate de martoră. Vi se atrage atenţia că sînteţi obligată să de-claraţi numai adevărul. Acei martori care ascund adevărulsau fac declaraţii mincinoase sînt pedepsiţi conform dispozi-ţiilor art. 277 Cod penal al R.P.R." O mînă nu prea obişnuităcu tocul şi scrisul a consemnat pe scurt (numai trei file aco-perite cu un scris mare, agramat şi căznit) cele „declarate" deAlice Voinescu. Este versiunea oficială, ceea ce dorea „orga-

nul de anchetă" să rămînă. Nu ştim dacă a fost ameninţată,ori brutalizată verbal sau fizic. Procesele-verbale de interoga-toriu niciodată nu menţionează asemenea „detalii".Alice Voinescu, prin întreaga ei biografie şi prin tot ce re-prezenta ea ca om de cultură, era o victimă posibilă a acestuiproces. Profesoară de mare prestigiu, după un doctorat înGermania despre şcoala neokantiană, invitată să lucreze înS.U.A. (invitaţie pe care o refuză pentru a se întoarce în ţară),este concediată în 1948 din învăţămînt. în 1951 este arestată.După 12 luni în lagărul de la Ghencea Bucureşti şi închisoa-rea Jilava, este trimisă în domiciliu obligatoriu la Costesti, unsat din nordul Moldovei. I se permite să se întoarcă la Bucu-reşti la sfîrşitul anului 1955, în contextul acordurilor de laGeneva semnate de miniştrii de externe ai Marilor Puteri. Ea,ca şi Noica, reprezenta tipul maestrului înconjurat de ucenici.Influenţa ei, în ciuda izolării impuse de regim, era foartemare. Personalităţile de tipul ei erau cele mai expuse. Influ-enţa în spaţiul public echivala cu o concurentă la privilegiulexclusiv al puterii de a avea o înrîurire asupra societăţii. Cîndrepresiunea se dezlănţuia (ca în vara 1958, de pildă), acest tipde intelectual era îndeobşte prima victimă. Pentru că însem-na o valoare intelectuală versus impostura oficială şi un mo-del moral, al necompromisului, într-un mediu saturat decompromisuri.Alice Voinescu s-a aflat pe lista anchetatorilor pentru a fiincriminată. Se hotărîse unificarea loturilor „Pillat" şi „Noica"într-un singur proces. Ancheta trebuia să fie refăcută, pentrua determina presupuse contacte, întîlniri, discuţii duşmănoa-se purtate împreună. Alice Voinescu cunoştea personal peDinu Pillat, Dinu Noica, Al. Paleologu, şi ar fi fost utilă pen-197

tru anchetatori ca unul dintre puţinele puncte de contactîntre cele două loturi. De ce nu a fost judecată în procesulcare se pregătea? Poate a fost un capriciu al Securităţii. Hao-sul, întîmplarea, posibil să fi jucat un rol mai important decîtam presupune azi. Ipoteza autorului este că vîrsta şi boala eiau salvat-o. Dar a mai salvat-o şi graba anchetatorilor, a şefi-lor lor mai ales, de a închide cazul, şi de a-i judeca pe cei aflaţide multă vreme sub anchetă. Graba lua în considerare apro-pierea celui de-al treilea congres al P.M.R. (iunie 1960). Proce-sul trebuia să se încheie înainte de declanşarea campaniei ofi-ciale de propagandă „în întîmpinarea congresului P.M.R."Fără acest ordin venit de sus, anchetatorii ar fi avut destultimp să instrumenteze şi implicarea lui Alice Voinescu înproces.Interogatoriul luat ei este unul de rutină, avînd rolul de apreciza gradul ei de participare la „activităţile duşmănoaseale grupului" şi de a o intimida pentru viitor. Nici jurnalul,nici prietenii ei cu care am reuşit să vorbesc despre acest epi-sod nu consemnează nimic. Se pare că prudenţa o cîstigaseîntrucîtva. Numai acest proces-verbal ne spune, vag, unelelucruri despre acea zi — 19 decembrie 1959. întrebările an-chetatorului ţintesc pe Dinu Pillat („L-am cunoscut de cîndavea circa 18 ani, eu fiind prietenă cu părinţii săi") şi salonulliterar al lui Barbu Slătineanu (mort la data acestui interoga-toriu), unde Alice Voinescu citise cîteva fragmente din LaTentation d'exister de Emil Cioran, primită de ea de la Alexan-dru Paleologu. Anchetatorul adaugă, ca fiind vorbele marto-rei, următoarele cuvinte: „Menţionez că în cadrul acestei în-truniri am citit pasagiile care se refereau la ţara noastră careprin conţinutul lor are [sic] un caracter injurios şi defăimătorla adresa poporului romîn şi la adresa ţării noastre."2. ŞERBAN CIOCULESCU„Cartea lui CIORAN EMIL sau fragmente [sic] din ea care afost citită la mine la una din întîlnirile menţionate mai sus,cred că a fost adusă acolo de CIOCULESCU ŞERBAN. Nu cunoscmodul în care această carte a fost adusă din Occident şi de lacine a primit-o CIOCULESCU, desigur că nu putea să fie adusădecît ilegal. [...] Ţin să menţionez că unele ştiri la evenimentepolitice externe, în special provenite de la posturile de radiocapitaliste, erau aduse în discuţii de către CIOCULESCU ŞERBAN,198

care audia asemenea posturi de radio." (Proces-verbal de in-terogator, învinuit Barbu Slătineanu. 8 sept. 1959, Bucureşti.Anchetator penal de securitate ss Lt. Major Crăciun losif.)*Barbu Cioculescu Tata se cunoştea cu Vladimir Streinudin studenţie, colegi de cămin, soţiile lor colege de cămin. Aufost două nunţi. S-au dus amîndoi, ca să fie împreună, profe-sori la Găesti. Au rămas prieteni toată viaţa. Au fost şi perioa-de de răceală între ei, dar scurte. Discuţiile între ei erau destulde pronunţate, îi auzeam şi cîteodată mă temeam că se ceartădefinitiv. Erau discuţii pasionale, şi totdeauna în contradicto-riu. Cînd voiau să se răcorească, jucau table.Atît de diferiţi ca temperament, tata fiind foarte uşor deabordat, iar Streinu distant. Au fost prieteni de o viaţă. Amîn-doi erau oameni de stînga, dar tata mult mai pronunţat, mairadical. Streinu s-a reabilitat mai încet decît tata în ochii regi-mului. A fost acceptat şi primit de regim, propriu-zis dupăieşirea din închisoare. Abia atunci i-au dat satisfacţiile dorite,1-au făcut director la Editura Univers şi i-au creat catedra depoezie de la Universitate.Streinu avea aceeaşi situaţie proastă ca şi tata, de naţional-ţărănist. Cu diferenţa că fusese deputat, cel mai tînăr deputatţărănist. După care a renunţat. A venit ruptura cu ArmândCălinescu. Armând Călinescu l-a căutat cîteva zile disperat,voind să-l amestece în combinaţia carlistă. Streinu nu a vrutşi s-a ascuns. Din acel moment nu a mai făcut nici un fel depolitică.S. T. Nu s-a ataşat de grupul Maniu?B. C. El a aparţinut, ca şi tata, grupului Ion Mihalache.Unchiul meu, Radu Cioculescu, a fost printre foarte puţiniiregăţeni intimi cu Maniu, avea uşă deschisă la luliu Maniu.Streinu avea faţă de tata o pată în plus, fusese deputat, înmomentul cînd Maniu i-a reproşat lui Carandino, prin '46, căDreptatea e un ziar pistol, el i-a adus la ziar pe tata şi Streinu.Ei au scris articole culturale literare, dar şi politice. Mediulera foarte politizat. După care s-a retras cu totul. Scos din în-văţămînt, a avut ani de mare sărăcie. Tata s-a descurcat maibine făcînd anticariat, întîi cu firmă şi pe urmă pe picior.Avînd colecţii mari pe care a putut să le desfacă. Streinu adus-o mai greu, s-a îmbolnăvit de plămîni, era şi înainte su-199

ferind de inimă şi de ficat, a făcut o grea operaţie de Jacobeus.Că a scăpat sănătos din închisoare a fost un miracol, pentrucă a intrat foarte bolnav. Cu toate că arăta aşa falnic şi fru-mos, era un om care învinsese multe boli. Dat cu totul deo-parte; în perioada '48-'50, Blaga, Arghezi, Streinu şi tata erauatacaţi în fiecare plenară a Uniunii Scriitorilor drept „crizişti";tata şi Streinu, pentru că afirmaseră că există o criză în litera-tură. Dacă luaţi colecţiile Scînteii, veţi vedea că erau foartedur atacaţi, încît după fiecare astfel de plenară te aşteptai săfie închişi. Streinu nu avea mijloace de trai, flămînzea. Zicearîzînd, după ce s-a îmbolnăvit de plămîni: am tot zis of, of, of,pînă am făcut oftică! Un om nu face tuberculoză la 44 de ani.Nu mai spun că era băiat de moşier. Pe taică-su l-au omorît.Era unul din marii bogătaşi din judeţul Argeş, Şerban lor-dache, unul care avea nu numai moşii, dar îşi făcuse fabriciţărăneşti, ateliere, mori. Nu fusese foarte bucuros că Streinuse făcuse profesor şi intelectual. Urma să-i lase o avere mare,dar cînd a venit naţionalizarea în agricultură, omul ăsta de 80de ani a fost luat, aruncat din camion pe şosea, a mai trăitcîteva zile, fiind extraordinar de vital. I s-a luat tot. Dinu Pil-lat şi Noica au fost judecaţi ca fii de moşieri. Streinu tot aşa, îndosar era fiu de moşier. Asta a fost altă piesă la dosar. La unmoment dat, tatei i s-a oferit posibilitatea de reabilitare prinLeonte Răutu. La început i s-au dat traduceri pe care nu lesemna; pe urmă, la Institutul de literatură au fost cooptaţi el,Streinu şi Suchianu, care conducea acest colectiv. Călinescui-a dat să facă un manual de folclor, al cărui manuscris a dis-părut fără urmă, pe vremea aia se scria de mînă, nu avea o co-pie. Avînd stima lui Răutu, i s-a oferit şi semnătura în presă,după doi-trei ani, timp în care a fost uşurat în privinţa mij-loacelor de trai cu asemenea mici venituri. A publicat în treiepisoade un articol despre paharnicul Sion.S. T. De unde venea simpatia lui Răutu?B. C. Gheorghiu-Dej îl cunoscuse pe unchiul meu, RaduCioculescu. Fuseseră împreună în lagăr la Tg. Jiu. Fusese ares-tat de pe front de poliţia militară a lui Antonescu, la Stalin-grad, în felul ăsta a scăpat cu viaţă. A fost şi mare francma-son, avea loja lui, era ilustru venerabil al lojii de rit scoţianMeşterul Manole. în lagăr, la Tg. Jiu, s-a întîlnit cu Dej. Maitîrziu, Dej, într-o reuniune mondenă, a purtat o discuţie de-spre Proust, şi cineva l-a întrebat: de unde ştiţi dvs despre

200Proust. Dej i-a spus: „Am fost coleg în lagăr cu Radu Ciocu-lescu, care ne-a vorbit mult despre Proust." Acolo „ţineaumici conferinţe pe diferite teme". Asta nu l-a împiedicat sămoară într-o puşcărie, pentru că fusese după război şeful sec-torului de negru în Bucureşti, la P.N.Ţ.; a fost luat cu ultimulmare lot ţărănist în '48.S. T. Nu a apelat la Dej?B. C. Nici nu a încercat. Tata a apucat să-l vadă pe RaduCioculescu prin '56-'57, la Aiud, la vorbitor, în închisoare afost rebarbativ şi a fost tratat rău. A fost operat de cancer in-testinal, în închisoare, de doctorul Petrescu, tot ţărănist.După 2-3 ani a avut o reşută şi s-a prăpădit. Nu suporta ter-ciul. A făcut 10 ani de puşcărie din 12 cîţi avea de făcut. Amurit în '58. Tata avea simpatia lui Leonte Răutu. Tata a tre-cut multă vreme drept comunist, în studenţie. A fost şi mar-tor în procesul comuniştilor de la Craiova. A fost şi membrufondator al „Amicilor U.R.S.S." în '36, cu o mînă de gazetari.Era un om de stînga atunci. Pe el ocupaţia rusească şi mo-mentul 23 august '44 l-au schimbat în opinii. De-asta şi in-trase la ţărănişti, pentru că atunci partidul ţărănesc era unpartid de stînga. Tata avusese puternice simpatii către comu-nism. Cînd eram copil, m-a dus la filme sovietice, în anii '30,Vladia Korsakov, Ţiganii, care-i plăcuse foarte mult, AkxandrNevski. Tata ştia că, în mai multe rînduri, Leonte Răutu şi-amanifestat regretul că tata a trecut pe baricada cealaltă, înepocă s-a întîmplat fenomenul contrar. Au trecut la comu-nişti oameni care nu fuseseră, iar el, pe care ei îl considerau cafiind de-al lor, i-a părăsit, cînd comuniştii au venit la putere.Ca fost simpatizant, comuniştii nu s-au opus alegerii la cate-dră la Iaşi, în '46. S-ar fi putut opune, puteau să dea o inter-dicţie. Comuniştii l-au lăsat. La un moment dat a venit unprofesor comunist, Neculce, să-l sfătuiască pe tata să treacă înfacţiunea Anton Alexandrescu, care se desprinsese de Maniuşi lucra cu comuniştii. Tata a răspuns: „De ce să intru acolo,mai bine intru direct în partidul comunist!" „Aţi vrea?" „Osingură grijă am eu! Să nu devenim republică sovietică!", lacare profesorul Neculce a răspuns: Unde nu avem noi noro-cul ăsta! Tata, cînd a auzit asta, s-a trezit complet. Atunci a în-ceput să scrie la Dreptatea. Asta i-a făcut foarte mult rău. Darmai avea şi simpatia cercurilor evreieşti. Părerea mea intimă

este că asta l-a scăpat de la puşcărie.201

S. T. De ce?B. C. Pentru că el a fost tot timpul atacat ca jidănit şi iu-deo-mason. Eu cred că Leonte Răutu şi acei poeţi suprarea-lişti care erau în Securitate (Saşa Pană şi alţii), dacă au avut dea face cu aceste arestări, l-au protejat. Asta-i convingerea meaintimă. Verificarea pe care o am a fost în timpul anchetării luiBarbu Slătineanu şi a grupului în care a fost închis Dinu Pil-lat. In anchetă a venit deseori vorba despre tata, dar nu auvrut să-l bage în proces. Mai înainte de asta, se făcuse procesunor inşi care strînseseră şi trimiseseră bani lui Cezar Spi-neanu, fost mare elector peneţist în Argeş; îi făcuseră o micăpensie. Printre cei care au dat bani, era şi tata. Fapt este căacei oameni au fost închişi, dar tata nu a fost nici măcar de-ranjat, în procesul Noica/Pillat în care a intrat Streinu, şi încare a venit deseori vorba de tata, anchetatorii au primit or-din să nu îl implice pe tata în proces.S. T. Ordin? De la cine?B. C. Tata credea că de la Răutu. în discuţiile pe care le-amavut între noi, asta era opinia lui. Cînd mai tîrziu s-a întîlnitîn două-trei rînduri cu Răutu, Răutu a fost foarte respectuoscu tata, adică nu l-a pus într-o poziţie de inferioritate, de pe-nibilitate, cum obişnuia.S. T. Credeţi că acest respect se datora tinereţii de simpati-zant comunist?B. C. Deşi fiu de inginer, fiind orfan de la 12 ani, tata s-aformat singur. Ca student în Bucureşti a stat la cămin, în aces-te cercuri de stînga. Era un student comunist care a fugit peurmă în U.R.S.S. şi a fost împuşcat apoi prin '37-'38 la Mosco-va. Mama zicea că a fost geniul lui rău, acest student l-a pussă scrie în publicaţii comuniste. Era destul de aproape deideile lor. In timpul războiului din Spania era un filorepubli-can îndîrjit. Ţinea cu Frente Popular, ca şi Streinu de altfel. Cafrancofil, nu mai vorbesc, erau amîndoi antigermani. Streinunu a avut această simpatie, a cercurilor de stînga, de care s-abucurat tata. De unde şi tratamentul diferit. Tata, cînd a ter-minat facultatea, a ieşit şef de promoţie şi a dat concurs săfacă studii la Ecole Normale în Franţa, a cîştigat concursul,iar Nicolae Condeescu a ieşit al doilea. Condeescu l-a pîrît că

are cazier de comunist, la poliţie. Comisia a cercetat, a văzutcă era adevărat şi i-a dat premiul lui Condeescu (celebru pro-fesor universitar de franceză, apoi).202*Un alt motiv al ocolirii de către autorităţi a lui Şerban Cio-culescu a fost (si) atitudinea sa diferită după 1956 în com-paraţie cu Vladimir Streinu. în plină campanie de arestăriprintre intelectuali (Vasile Voiculescu, C. Noica, Dinu Pil-lat erau deja arestaţi, primul şi condamnat de un tribunalmilitar), Şerban Cioculescu face să apară în Gazeta literarădin 14 mai 1959 articolul „Un nietzschean bogomil: E. M.Coran" — ce va fi preluat — presupunem cu acordul au-torului — în nr. din 15 mai de Glasul patriei — revista co-mitetului de repatriere român, editată de regimul de la Bucu-reşti pentru românii din diaspora. Era un comentariu la uneseu apărut în N.R.F. (care publicase şi Lettre ă un amilointain în 1957) sub titlul „Mes amis, Ies tyrans". Redămcîteva fragmente din articolul lui Şerban Cioculescu:„Care e secretul succesului cîte unui saltimbanc? O vorbălatinească dă răspunsul la această întrebare. Saltavit etplacuit. S-a dat tumba şi a plăcut. Numărul de circ cu vari-aţii pe aceeaşi temă face şi succesul exhibiţionistilor condeiu-lui, în obositul şi blazatul Occident. Scălîmbăindu-se «peculmile disperării», un Emil Cioran şi-arfifrînt cu siguran-ţă gîtul, pînăla urmă, pe malurile Dîmboviţei. Expatrierea afăcut însă un astfel de personaj din E. M. Cioran, aşa cumsemnează transformistul onomastic, rămas în esenţă acelaşicu debutantul anarhizant de acum douăzeci de ani. [...] Pe«amicul tiranilor» îl cunoşteam de mult, încă înainte ca imi-nentul contact insalubru cu cămaşa verde să-i impună sub-ordonarea f aţă de stăpînul sîngeros din hruba de la Berchtes-gaden. Sînt aproape douăzeci şi cinci de ani de cînd l-amacuzat de nesinceritate, surprinzîndu-i setea de notorietateşi ambiţia de carieră politică în ierarhia dezordinii legionare.[...] Politica nu e pentru Cioran arta de a cîrmui ca expresiea poporului care, în aspiraţia sa spre progres, acordă încre-dere mandatarilor săi, conform noţiunii democratice tot mai

biruitoare pe întinsul planetei noastre, pretutindeni undetumultul irezistibil al maselor revoluţionează în favoarea lorstructura societăţii. Ar fi dimpotrivă o malefică artă de a do-mina prin teroare şi dispreţ, artă la îndemîna oricui ar fi mun-cit de ambiţia politică, morb devastator în descrierea neagrăa căruia se exercită răbduriu condeiul mizantropului, tot-203

odată clinician al unei omeniri pretins dementă. [...] Firavproroc al rremilor apocaliptice e Cioran. El sugeră străveziurăzboiul atomic, deci soluţia catastrofică pentru întreaga ome-nire, pregătită într-adevăr de o tiranie, dar nu de o tiranieiraţională, inspirată de o nebuloasă «voinţă de putere», cidictată de interesele monstruos de reale şi de egoiste ale po-tentaţilor profiturilor uriaşe ale beneficiarilor cursei înar-iih'nlpr. Şi, mai ales, este un proroc frenat, cum ar spunepsihiatrii, deoarece sugeră războiul cu pudoare, fără să~l pre-conizeze în propriii termeni. [...] Cioran, fireşte, confundăînadins democraţiile de tip burghez, bizuite pe dominaţiaminorităţii asupra majorităţii, cu democraţiile de tip socia-list, sprijinite pe puterea maselor. De aceea, el susţine că ori-ce democraţie este o invitaţie la tiranie. Dintr-o parantezăcare fnrr cu ochiul, aflăm că «orice democrat e un tiran deoperei • ...] Bogomil apologet al regimurilor imperialistetot mai falimentare şi neputincioase să-ifacă pe plac, se gar-gariseşte cu reţete politice mistificate şi neoperante, într-ovreme cînd popoarele, conştiente de ţelurile lor democratice,socialiste şi paşnice şi nesinchisindu-se de ifosul olfacticilorduhnitori, sînt în măsură a trece reversibila cămaşă de forţădupă gîtul freneticilor belicişti, mai mult sau mai puţin soli-tari. "*Pavel Ţugui Personal m-am interesat de el (de Şerban Cio-culescu, n.a.) în toamna anului 1955, după alegerile Acade-miei, pentru că Mihai Ralea mi-a spus: Ia vezi, interesează-tede Cioculescu, ce face, unde e7 cum e, cum trăieşte. Am avuto întîlnire cu academicianul Călinescu. Eu, cam intempestivsi fără un fler politic suficient de rodat, i-am zis: Tovarăşeacademician, nu ar fi bine să-l încadraţi la dvs în Institut peprofesorul Cioculescu? Călinescu s-a uitat la mine şi a zis: Cucine ai discutat chestiunea asta? Am replicat: M-am gîndit sin-gur. Bine, bine! Uite, eu reţin această discuţie cu d-ta şi-o sămă gîndesc. As'ia a fost în '55, toamna, în 1956, eram de acumales în C.C după congresul P.M.R. (decembrie 1955), discu-tînd cu Zahana Stancu şi Paul Georgescu (Paul Georgescuera instructor pînă-n martie 1956, la secţia C.C. al P.M.R., se

ducea şi spunea ce vorbeam la secţie la Capsa şi umplea totBucureştiul). Discutînd cu ei, am spus: Tovarăsu' Stancu, am204vorbit despre deschiderea Gazetei literare faţă de nişte scriitorimai în vârstă, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, pregătimvolume din Goga, Agîrbiceanu. Ar fi bine să rezolvăm şi cuŞerban Cioculescu. Stancu: Dacă vine de la tine, foarte bine.Eu vroiam să discut asta cu tovarăşul Răutu, dar cred că nuaş fi avut înţelegere. Uite, e şi Paulică aici, o să apelăm la el, şidacă profesorul vrea, noi îl publicăm. Şi aşa au început săapară articole de istorie literară de Şerban Cioculescu în Gaze-ta literară, în '56. Apoi Cioculescu a avut nişte probleme per-sonale. De trei ori a fost la mine în '56, vara, decembrie '56,apoi în 57, avea greutăţi cu locuinţa şi băiatul lui. I-am făcut opensie specială de stat în toamna lui' 57, ca lui Bacovia, Ar-ghezi, Mihai Codreanu, Blaga.Pe Vladimir Streinu nu l-am cunoscut, în sensul de a neîntîlni undeva, la COS sau la secţie. M-am întîlnit o singurădată cînd fiica lui a absolvit, în '57, toamna, Cioculescu mi-aspus: Domnu' Ţugui, eu am un amic, cred că ştii d-ta, Vladi-mir Streinu, de ce nu s-ar putea ca şi el să publice? Cum! amreacţionat eu. A dat vreun articol şi nu i s-a publicat? El numi-a răspuns. Maestre, dacă vrea profesorul Streinu să pu-blice, oricînd. La Gazeta literară, acum a apărut şi Luceafărul, laViaţa românească, la Contemporanul. Vă rog foarte mult. Maiales că am vorbit cu dl Petru Dumitriu, şi în Caiete critice pri-mul volum maestrul Vladimir Streinu a dat un studiu desprepoezie; dacă nu au şi apărut Caietele critice. Pe urmă a publi-cat în revista lui Călinescu, în Luceafărul mai des.Aceste două personalităţi, dacă ar fi fost în anul 1959 mi-nistru al culturii şi învăţămîntului Ilie Murgulescu, eu cred căamîndoi intrau la facultate şi nu nenorocirea asta care i s-aîntîmplat lui Vladimir Streinu.S. T. Dvs cînd aţi aflat de arestarea lui Vladimir Streinu?P. Ţ. Nu am auzit de ce i s-a întîmplat lui Vladimir Streinudecît înainte de congres (iunie 1960, n.a.), după ce m-a între-bat Coliu de Vasile Voiculescu, cîteva luni înainte să mă scoa-tă. Cred că tot de la Călinescu am aflat.

S. T. Nu de la Şerban Cioculescu?P. Ţ. Nu. Nu a venit să-mi spună. După ce am fost scos dela C.C., cineva mi-a spus că Cioculescu ar fi reuşit, cu ajutorullui Călinescu şi Perpessicius, să ajungă la Athanase Joja, careera vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Arestarea luiStreinu a fost porcăria Ministerului de Interne, şi eu bănuiesc205

că şi securitatea din Bucureşti, de sub conducerea lui Dănă-lache, care era prim-secretar, a jucat un rol; erau nişte oamenitroglodiţi, fără nici un fel de discernâmînt. Problemele aces-tea pe care le-a rezolvat Dej în 1963-1964 trebuiau rezolvatedefinitiv, după mine, din '55-'56. Eliberarea tuturor celor în-chişi; erau unii oameni cu care era mai dificil. Cu Crainic,Petrovici, foştii guvernanţi antonescieni, legionarii era maidificil, din cauza O.N.U. Putea cineva să zică la O.N.U. că aufost eliberaţi demnitarii fascişti, uite ce face guvernul român,şi România vrea să intre în O.N.U. S-au întîmplat poveştidintr-astea. înţeleg, dar după ce am fost primiţi în O.N.U., întoamna lui 1955, în '56, '57, '58 trebuia să meargă spre norma-lizare. Au scos numai pe unii (Slăvescu, Hudiţă, '55 vara),cînd cu primirile în Academie, cînd a fost Conferinţa de laGeneva. Cînd s-a dus delegaţia română la O.N.U. să fim pri-miţi, putea să se prezinte bine. Dar trebuia să-i scoată pe toţi.Ăia care luau decizii nu erau oameni serioşi; erau fără cap,mai ales fără conştiinţă politică. Erau metode împrumutatede la stalinişti; dar nici românii noştri nu au avut capacitateasă judece. Dej şi ai lui veneau şi ziceau întotdeauna: „Dar noiam stat zeci de ani în temniţă!" Acţiunea aceasta de răzbu-nare, vindicativă, a stricat toată mişcarea. Ce se putea facebine era să fie o toleranţă. De ce desfiinţezi partidele? Auavut conflictul cu ţărăniştii, dar de ce bagi aici şi partidul li-beral al lui Brătianu? De ce desfiinţezi pe Tăttârescu, FrontulPlugarilor? Puteau să discute, ar fi fost o chestie semipluri-partidistă, dar era ceva decît nimic.*3. H. H. STAHL„In ce priveşte scrierea duşmănoasă a lui EMIL CIORANIspita de a exista nu mai reţin dacă am luat-o de la STAHL saui-am difuzat-o, însă cu el am luat contact. (Nicu Steinhardt)"(Proces-verbal de confruntare, încheiat astăzi, 13 ianuarie1960, între învinuiţii Strelisker Beatrice şi Steinhardt NicuAurelian. Confruntarea a fost făcută de Cpt. Onea Mircea siCpt. Dulipovici A.)Numele lui H. H. Stahl apare în documentele anchetei în1960, cu atena zile înainte de rămînerea în Occident a lui

Petru Dumitriu, prozator important în epocă, conectat cu206sferele înalte ale puterii. Anchetatorii nu încearcă să-l coop-teze în procesul care se pregătea. Defecţiunea lui P. D. s-aprodus cîteva zile mai tîrziu, cînd dosarele procesului eraugata. Fratele lui, Şerban Voinea, ideolog şi militant socialistimportant, ambasador în Elveţia după război, era, după ră-mînerea sa în Occident, o importantă figură a Internaţiona-lei Socialiste şi un publicist cunoscut. Regimul nu a vrut să-limplice de teama unei reacţii a lui Şerban Voinea în organis-mele internaţionale la care participa sau în presa pariziană,într-o conjunctură cînd Bucureştiul căuta reluarea contac-telor cu Occidentul. Fuga lui Petru Dumitriu, doar cu cîte-va zile înainte de proces, a schimbat datele problemei pentruregim, dar era prea tîrziu pentru a-l implica. Procesul nuputea fi amînat. Sora lui H. H. Stahl, Henriette-Yvonne, vafi arestată la 3 decembrie 1960 pentru „trădare de patrie" si,după mai multe luni de anchetă, pedepsită cu 72 de luni dedomiciliu obligatoriu prin ordinul M.A.L 10080/1960 .Va fipusă în libertate un an mai tîrziu, la 11 noiembrie 1961.H.Y.S. trăise cu cel fugit mulţi ani si, deşi la data fugii luiP. D. erau despărţiţi, continuau să fie foarte legaţi. Ea vaaccepta, ca rezultat al presiunilor, să scrie şi publice un arti-col, în 1962, de defăimare a lui P. D., în care pretindea că eaa scris o mare parte din lucrările acestuia.*4. MIHAI ŞORA„[...] în cursul anului 1957 sau 1958 am participat la o nouăîntrunire organizată la domiciliul lui NOICA CONSTANTIN. Laaceastă întrunire reţin că au fost prezenţi DINU SIGHIREANU, odna din Bucureşti ce spunea că se numeşte MUSICESCU, o altăpersoană cu soţia ce spunea că s-ar numi SORA, soţia fostuluimoşier ROSETTI, anume ROSETTI MIOARA, şi 2-3 studenţi dinBucureşti.întrebare: Mai sus declari de un anume SORA. Cine anumeeste acesta?Răspuns: O persoană cu numele de SORA am cunoscut, aşacum am declarat [...] în locuinţa lui NOICA CONSTANTIN. Eu nu

cunosc cine este acesta, de unde se cunoaşte cu NOICA CON-STANTIN şi relaţiile dintre ei. Eu de la acea dată nu l-am maivăzut niciodată şi nici nu am mai auzit vorbindu-se despre elîn grupul nostru şi NOICA CONSTANTIN nu mi-a vorbit nicioda-207

ta de această persoană." (Proces-verbal de interogator, învi-nuit Noica lacob. 4 decembrie 1959, ss Anchetator penal desecuritate It. major Onea Mircea)*„întrebare: Cînd l-ai cunoscut pe Mihai Şora şi cum aiajuns să-i difuzezi această scriere duşmănoasă? (Povestiri dinHegel, n.n.)Răspuns: Eu l-am cunoscut pe SORA MIHAI în vara anului1956, prin intermediul lui NOICA CONSTANTIN [...] în timp ceeu mă aflam în concediu la C. Lung, în acest oraş se mai aflaîn concediu şi soţia lui SORA MIHAI împreună cu copiii, înurma acestui fapt, a venit şi SORA MIHAI pentru 2-3 zile la C.Lung, pentru a-şi vedea familia. Cu această ocazie SORA MIHAI1-a vizitat pe NOICA CONSTANTIN, iar eu mergînd la NOICA CON-STANTIN şi găsindu-l acolo pe SORA MIHAI, NOICA CONSTANTINmi l-a prezentat. [...] NOICA c. şi-a manifestat dorinţa de a cu-noaşte care este părerea unor persoane «oficiale» faţă de aces-te scrieri, la care SORA MIHAI a afirmat cu rezervă că acest lu-cru s-ar putea face, dîndu-se scrierile spre lectură unor persoanede la E.S.P.L.A. unde el funcţiona, spre a-şi spune părerea [...]După plecarea lui SORA, NOICA CONSTANTIN mi-a spus că îlcunoaşte pe acesta încă din timpul studenţiei şi că este un«om capabil», în baza celor de mai sus, în vara anului 1957, întimp ce mă aflam la mare f...] i-am arătat lui SORA MIHAIexemplarul scrierii duşmănoase a lui NOICA CONSTANTIN Po-vestiri din Hegel. — SORA MIHAI, care cunoştea încă din 1956intenţia lui NOICA CONSTANTIN de a scrie această «lucrare»,mi-a cerut să-i dau spre lectură această scriere şi pe care in-tenţionează sa o dea — cum afirma — într-un «circuit intern»la E.S.P.L.A. începînd de la această dată nu l-am mai văzut peSORA MIHAI niciodată." (Proces-verbal de interogator, învinu-it Rădulescu Mihai, 13 octombrie 1959. ss Anchetator penalde securitate It. major Onea Mircea)*Zigu Ornea E adevărat că manuscrisul acela, Povestiri dinHegel, a fost adus de Mihai Şora în editură. Să fie sfîrşit de '57,

început de '58, după evenimentele din Ungaria. Mi l-a dat —pur şi simplu, eram în relaţii foarte bune — ca să-l citesc, înparticular. Ştiindu-mă proaspăt absolvent de filozofie, îmi208mai îngăduia — terminasem în '55 — să merg în timpul sluj-bei la un curs de istoria logicii ţinut de Athanase Joja. El a luatacest manuscris, l-a dactilografiat. Sora era redactor-sef laE.S.P.L.A., deci putea printr-o secretară să multiplice prindactilografiere manuscrise, ceea ce el a făcut. Dacă mi l-a datmie, înseamnă că l-a dat şi altor colegi. Mi l-a dat cu acest titlude a-l citi.S. T. Nu pentru tipărire?Z. O. Nu. Nici nu mi-a spus. Mărturisesc că mi l-a lăsat untimp foarte mare. A stat la mine timp de un an de zile. înpreajma declanşării procesului Noica, m-a luat deoparte sim-a întrebat dacă mai am manuscrisul — îl aveam — şi m-arugat să i-l dau înapoi, ceea ce am şi făcut. Eu am plecat dineditură în martie '59, cînd am fost dat afară pentru dosar. I1-am dat înapoi la începutul acelui an.S. T. Noica a fost arestat în decembrie 1958. A fost un sem-nal de alarmă. L-aţi mai dat şi altcuiva să-l citească?Z. O. Nu. Sora a făcut cîteva copii şi le-a răspîndit discretîn editură, la anumiţi colegi, subalterni. 11-am înapoiat. Şi amaflat după aceea că acest manuscris a fost unul dintre cape-tele de acuzare din proces. Chiar mă gîndeam atunci, uite,domnule, puteam să o păţesc din cauză că aveam în casăacest manuscris.S. T. A fost vreo anchetă în editură în legătură cu prezenţaunui text de Noica?Z. O. Nici o anchetă. Cred că Sora a încredinţat unor per-soane de încredere acest manuscris, şi nimeni nu a răsuflat.Am citit în amintirile lui Arşavir Acterian că Noica i-l dăduseca să-l dea unor posibili cititori şi să-l dea numai contra plată,înseamnă că manuscrisul a avut o oarece răspîndire. Eu nucred că Mihai Şora, cînd a primit el manuscrisul, s-a gîndit laposibilitatea publicării lui, foarte lucid vorbind. Pentru că înacea perioadă nu exista practic nici o posibilitate pentru ca unmanuscris „Noica" să apară, în nici un caz, nici unul dintre

noi nu şi-ar fi pus ipoteza măcar ca să trimită la Direcţia pre-sei, la cenzură, un manuscris „Noica" pentru a fi publicat sinici un factor de decizie din editură, cum era Sora, nu ar fiputut să gîndească măcar la o asemenea iniţiativă.*Mihai Şora Am fost în acelaşi lot de bursieri în Franţa cuel, Eugen Ionescu şi Emil Cioran la sfîrsitul anilor '30. Eram209

cel mai tînăr dintre ei, proaspăt licenţiat. Prin 1955, Noica mi-adat manuscrisul Anti-Goethe, de aproximativ 700-750 pagini.Nu era primul exemplar, era o copie cu o hîrtie indigo sprealbastru spălăcit, destul de greu de citit, pe o hîrtie relativsubţire, bătută la un rînd şi jumătate, era deci o lucrare masi-vă, echivalentul a aproximativ l 000 de pagini. Era prima luiexpunere sistematică. Goethe era un punct de plecare. Mi l-adat să-l citesc, făcîndu-mi eu singur o vacanţă la Predeal, nuaveam nimic altceva de făcut. Timp de două săptămîni cît amstat acolo, am citit de la un capăt la altul acest manuscris, pecare i l-am dat înapoi. Nu se punea problema publicării. Nicidin punctul lui de vedere, nici al meu. Eu nu l-am citit ca edi-tor. El a vrut părerea mea. E un obicei care l-a avut.S. T. Cînd a fost asta?M. S. Mult înainte de Povestiri din Hegel care nu erauscrise, înainte de revoluţia de la Budapesta. Nimeni nu ştia cecitesc, nici vecinul meu de cameră. Era o primă încercare demare sistem, toată problema devenirii întru fiinţă era acolo,cu pretextul Goethe.S. T. Nu era o pledoarie antiGoethe...M. S. Nu, cîtusi de puţin. Nu era vorba de o despărţire deGoethe, titlul ăsta nefericit nu ştiu de unde i-a venit. Era ocarte în care Goethe era pretextul şi tema era devenirea întrufiinţă. Nu mai ştiu în ce împrejurări mi-a dat-o.S. T. Cum îl vedeaţi pe Noica în acei ani?M. S. El venea din domiciliul lui obligatoriu din cînd încînd în Bucureşti, şi avea o listă de prieteni pe care-i vedea.Venea şi la mine. Avea o agendă de întâlniri, în care mă aflamşi eu.S. T. Aţi fost la Cîmpulung?M. S. Am văzut într-o declaraţie că într-o vacanţă am tre-cut pe acolo să-mi văd nevasta şi copiii, atunci l-aş fi văzut sipe Noica. De asta nu-mi amintesc.S. T. „Lumea bună" bucureşteană obişnuia să meargă însejur prin anii '50 la Cîmpulung...M. S. Nu făceam vacanţele regulat acolo, dar am fost dedouă sau trei ori la Noica. Asta îmi amintesc.S. T. în ce împrejurări aţi intrat în posesia mansucrisului

Povestiri din Hegel?M. S. Mi l-a dat Dinu (Noica, n.a.). Era în pană de dactilo-grafie. Nu ştia cum să-l multiplice, ca să-l dea la citit. I-am210spus: dă-mi-l mie, să-l dau la editură. Şi i-am spus cum voiproceda. Uite, editura dactilografiază în două exemplare, daram să ţi-l dactilografiez în 7-8 exemplare, cîte ai nevoie, astae o chestie care rămîne ascunsă, dar cele două exemplare voravea un circuit public. Aveam o subredacţie care publica eseu,critică, condusă de Zigu Ornea. Lui Zigu nu i l-am dat clan-destin, i-am spus: Noica ne-a dat această lucrare, şi trebuie săvedem dacă e publicabilă sau nu. Ce-mi întărea poziţia înraport cu toate forurile de control era faptul că în aceeaşiperioadă avusese loc la Cluj vizita lui Miron Constantinescusi a Constanţei Crăciun la Lucian Blaga. Exista deci o încer-care de recuperare a ceea ce intelectualii afirmaţi între celedouă războaie puteau să fi creat între timp. Dar ştiam că nupot să-l public. De aceea nu am insistat la Zigu. 11-am dat să-1trimită la un referat. El a preferat să nu-l dea la un referat,adică să-l clandestinizeze. Ceea ce era foarte prost. Dacă ar fifost prins asupra faptului, el era un tăinuitor, eu personal nueram un tăinuitor. Eu eram un „editor cu dorinţa de a recu-pera valori". Asta a şi fost poziţia pe care m-am plasat maitîrziu cînd m-au întrebat... I-am dat lui Zigu numai partealegală, două exemplare, celelalte i le-am dat lui Dinu, ca să ledistribuie, să circule manuscrisul. Pentru asta-i şi trebuia.S. T. Aţi fost la Cîmpulung în perioada asta?M. S. Nu. După ce am primit Povestiri din Hegel nu am maifost.S. T. Le-aţi citit?M. S. Nu. Nu am apucat, ştiam că există, că pot să-l citescoricînd. L-am citit ulterior, cînd s-a tipărit. Aveam o idiosin-crazie la manuscrise, citisem prea multe. Preferam să citescun lucru la care ţineam sub formă de carte.S. T. în 1958 se strînge şurubul. V-aţi simţit ameninţat?M. S. Pe muchie de cuţit m-am simţit absolut întotdeauna.Oricînd mă aşteptam să fiu ridicat. Cînd a fost ridicat Balotă,pe care-l vedeam des, apoi Negoiţescu... Exact în aceleaşi

condiţii puteam fi arestat şi eu.S. T. Aţi fost anchetat vreodată?M. S. O dată. Am primit o citaţie să mă prezint a doua zila Procuratură, în clădirea din Domniţa Anastasia, din cără-midă roşie. Un planton m-a dus într-un birou, la etajul unu.A venit cineva pe care-l ştiam civil pe strada pe care locuiam,Jules Michelet, plus un domn Kohn, care controla editura din211

partea Securităţii, în timp ce mă interogau, colonelul mai ie-şea din încăpere, în timpul ăsta, Kohn îmi spunea: „Tovară-şul Sora, nu se poate, ne aşteptam la altă atitudine din parteadumneavoastră... aţi fost în rezistenţă în Franţa, ...se poateaşa ceva?!..." Interogatoriul a început ca o conversaţie, de-spre una alta. încet-încet au ajuns la subiect. Dacă Povestiridin Hegel au fost la mine. Da, au fost. De ce le-aţi luat? Pentrucă voiam să le editez! Cum să editezi pe Noica? E vorba deuna din persoanele considerabile ale acestei culturi! Dvs, cîndvreţi să recuperaţi, vreţi să luaţi pe cineva şi să-l daţi pebrazdă. Dacă el e dat pe brazdă nu mai prezintă nici un in-teres. Asta era punctul de vedere pe care-l apăram eu. Uite,nu numai eu judec aşa, la Blaga s-a întîmplat acelaşi lucru.Miron Constantinescu şi Constanţa Crăciun într-un momentde deschidere s-au dus să vadă ce e disponibil Blaga să deapentru a fi valorificat. Este exact acelaşi lucru pe care l-amfăcut şi eu cu Noica.S. T. Care a fost reacţia anchetatorilor?M. S. Erau enervaţi! La un moment dat mi-au dat hîrtie şicălimară şi mi-au spus: Scrieţi totul de Ia început pînă lacapăt. Am făcut o declaraţie, formulînd aşa: „La întrebareadvs, eu răspund astfel"... Cînd au citit, au zis, nu aşa trebuiaformulat, trebuia relatat faptul, nu ca „răspuns la întrebareadvs..." Probabil că era şi tîrziu, erau plictisiţi, nu vedeau cemai puteau scoate de la mine.S. T. Cît a durat?M. S, M-am dus pe la opt, şi m-au ţinut cam pînă la cincidupă-amiază.S. T. Vă temeaţi că nu mai ieşiţi de acolo?M. S. Era perfect posibil. M-am dus acolo cu sentimentulcă s-a terminat, că voi fi arestat. Toţi fuseseră arestaţi în po-vestea asta, eu rămăsesem neatins, şi credeam că voi fi arestat.Eram foarte enervat, aveam gura uscată... Nu mi-au dat apă.S. T. Ce aşteptau de la dvs?M. S. Probabil să acuz că e o carte duşmănoasă... Le-amdat declaraţia, 5-6 pagini. Pe mine mă preocupa să nu spunnimic pe măsura aşteptărilor lor, să nu vorbesc rău desprecarte, nici despre Dinu, despre alte persoane. Pe de altă parte,

trebuia să arăt că a fost totul făcut la vedere. Nu a fost o con-spiraţie. A fost o încercare de reconsiderare a unei valori. Amfost atent ca ei să nu afle că în afara celor două exemplare am212făcut şi altele, pentru că asta ar fi însemnat multiplicare dematerial duşmănos, care era sub incidenţa legii.S. T. A fost după sau înainte de proces?M. S. Nu-mi amintesc exact.S. T. E de presupus că, dacă v-au interogat înainte, voiausă afle dacă au un vinovat potenţial, care trebuie adăugat pelista celor acuzaţi, sau „măcar" un martor al acuzării folosi-tor, sau un expert care să ateste periculozitatea scrierilor luiNoica. îl cunosteaţi din anii 30, ar fi fost util pentru Securitatedacă v-aţi fi dezis public, l-aţi fi demascat... Poziţia dvs atăiat ambele posibilităţi de a fi implicat ca acuzat sau martor.*5. DAN PARASCHIVESCU BOZNIEFMircea Bălănescu (ministru plenipotenţiar al RepubliciiPopulare Române în Franţa, între 1956-1960) într-o bună zi,secretarul legaţiei îmi spune că „E un domn aici care doreştesă vorbească cu dumneavoastră." Şi-mi dă un nume, FranţoisParlier. Pofteste-1! Vine acolo în birou, se recomandă, zice:Domnule ministru, nu mă cunoaşteţi. Eu sînt rudă cu Con-stantin Noica, el este arestat în România, deja de doi ani. V-asruga să interveniţi ca să-i dea drumul. I-am spus: DomnuleParlier, nu am auzit de Noica, n-am citit nimic de el, dar ştiucă există, ştiu că e filozof. Nu ştiam că e închis...Am făcut peste cîteva zile o scrisoare către Gheorghiu-Dej.I-am expus situaţia, vizita si, ca o părere personală, am scris:dacă e posibil — avînd în vedere că domnul Franţois Parliere recunoscut în Franţa şi are o situaţie bună — să fie eliberat.Am auzit că după două-trei luni ar fi fost eliberat. După ace-ea, Parlier, crezînd că am o contribuţie în toată treaba asta,ne-a organizat un dineu foarte elegant, pe Champs Elysees.Era un avocat foarte mare. Mariana Parliei. nevastă-sa, eraverisoară cu Noica. Ea era plecată din ţară de mult.S. T. Am o nedumerire. Noica a fost eliberat în 1964. Darpoate fi vorba aici despre altă persoană implicată în proces.

Chiar fratele ei, cumnatul avocatului Parlier, Dan Paraschi-vescu Boznief, care, la sfîrşitul anului 1959, primeşte permisi-unea să emigreze în Franţa. Sînt două ipoteze: l/ aţi fostminţit de cineva, un oficial, că Noica a fost eliberat, graţie de-mersului dvs şi 2/ audienţa lui Franţois Parlier să fi fost în le-gătură nu cu Noica, ci cu cumnatul său, văr cu Noica. Dan Pa-raschivescu Boznief era pe punctul de a fi implicat în proces.213

Dna Otilia Bălănescu Nu este exclus ca intervenţia să fifost pentru fratele ei.M. B. Poate că în urma scrisorii, să fi venit de sus o dis-poziţie: ia vedeţi ce-i cu afacerea asta! Şi atunci cineva, un an-chetator întrebat, a zis: Uite, ruda asta a lui Noica, Boznief,nu-i nimic cu el, putem să-i dăm drumul. Dar nu lui Noica.Dar nu-mi explic cum se face că, după cîteva săptămîni, acestdomn Parlier ne-a invitat la o masă bogată pe Champs Ely-sees, la el. Avea un apartament frumos. Invitaţia la o cină nuo dă pentru nimic. Trebuia să fi fost consecinţa a ceva.S. T. De sosirea cumnatului lui la Paris...M. B. Se poate.S. T. E posibil ca Parlier să fi cerut eliberarea lui Noica, iarîn ţară să fi zis cineva: Nu putem să-l dăm pe Noica, e şef delot, stricăm tot procesul, în proces, de Noica avem nevoie. Să-idăm drumul lui Boznief, figură fără notorietate, şi mai alescumnat cu influentul avocat Parlier.M. B. E cum spui dumneata, probabil.*6. PETRU MANOLIU*„[...] în anii 1933-1934, am colaborat la ziarul Credinţa cudiferite articole culturale şi politice. La acest ziar am cunoscutşi am colaborat în acelaşi timp cu SILBER HERBERT, ALEXANDRUC. CONSTANTINESCU, EUGEN JEBELEANU, CICERONE THEODORESCU,RADU BOUREANU, MANOLIU PETRU şi alţii. Proces-verbal de intero-gatoriu. 15 decembrie oraşul Piteşti. Anchetator penal de securi-tate Lt. major ss Micutelu Constantin, ss Noica Constantin)*Ziarul Credinţa era condus de Sandu Tudor, reunea oamenide stînga (cum era comunistul Eelu [Herbert] Silber, judecatşi condamnat în procesul Lucreţiu Pătrăscanu), şi oameni dedreapta (ca Noica însuşi), în 1958, Sandu Tudor, devenit în-tre timp călugăr, va fi şef de lot în procesul „Rugului aprins"(în care este condamnat şi Vasile Voiculescu).<notă>

* Petru Manoliu (1903-1976), scriitor, traducător, redactor în anii '20-'30,printre altele la Bilete de papagal, Curentul, Timpul. Traducător din ThomasMann, Corneille etc. Cei doi s-au întîlnit la conferinţele Criterion din 1931,dar s-au împrietenit în redacţia revistei Credinţa, editată de Sandu Tudor(judecat şi condamnat în procesul „Rugului aprins" din 1958) în 1934.</notă>214 „6.III. ‚958 C. lungPetrule dragă,îţi scriu aşa cum voisem s-o fac din prima clipă cînd amprimit scrisoarea ta din 21 Ian. — dar numai spre a face oscurtă prezentare a temelor despre care voi avea să-ţi scriu întimp. Sau poate ne va fi dat să stăm de vorbă despre ele?Iată ce-mi dă de gîndit scrisoarea ta, care mă tulbură la felde mult acum cînd o recitesc; iată temele:l / Ce putem face, în faţa unor fapte şi hotărîri ce ne lasă«atît de uluiţi, atît de umiliţi, atît de singuri»?2/ Cum putem să ne însuşim de pe acum ceva din mesajullui Dan Botta şi mai ales: ce putem face pentru a apăra sipune în valoare moştenirea literară?3/ Care ne-a fost porunca dată? Ni s-a spus? Ni s-a dat? Oştim? N-am uitat-o? [...]4/ Dacă as avea cel puţin convingerea că atîţia cîţi am ră-mas ne mai amintim măcar unii de alţii!5/ Să ne amintim unii de alţii, dar în primul rînd să ve-dem cine sînt cei cărora le preţuim toată amintirea celor bunidintre noi.Prin urmare:6/ In ce lume ne aflăm? în una în care şi asupra căreia ne-bunia creatoare a generaţiei noastre poate fiinţa? Sau una opa-că, străină de noi? Şi în ce comunitate de cultură ne aflăm?Una care poate privi deschis către secolele ce vin [...]? Sauuna în care palpită nemărginirea ultimă [...]? Dinu." (Arhi-vele Naţionale, Fond Petru Manoliu)

* „Cu această ocazie, NOICA CONSTANTIN şi-a manifestat bucu-ria de a mă revedea, spunîndu-mi că, deşi mă vede doar pen-tru a doua oară în viaţă, are impresia că mă cunoaşte foartebine, deoarece MANOLIU PETRU, o veche cunoştinţă de-a mea,scriitori, şi PALEOLOGU ALEXANDRU, i-au vorbit foarte mult de-spre mine şi în termeni «buni.» [...]In continuarea discuţiilor, eu l-am întrebat pe NOICA C-TINdacă vrea să-tni împrumute şi mie scrierea sa mistico-idealis-tă Anti-Goethe, despre care [...] îmi vorbise PALEOLOGU ALEXAN-DRU. NOICA C-TIN mi-a spus că o are împrumutată lui PETRU215

MANOLIU şi dacă îl întîlnesc, să i-o cer. întrucît nu l-am maivăzut pe PETRU MANOLIU decît mult mai tîrziu, n-am citit-o."(Proces-verbal de interogator al condamnatului Dimitriu Paul.29 octombrie 1959, Bucureşti. Anchetator penal de securitatelt. major Onea Mircea.)*Paul Dimitriu a fost arestat la 26 martie 1958 şi condamnatpe 16 iulie 1958 la 16 ani muncă silnică pentru „participa-rea la reorganizarea subversivă a P.N.L."Petru Mnnoliu este reţinut în Ajunul Crăciunului 1958.Motivul: vnetenia veche cu C. Noica (din anii '30). în anii'50, corespunda cu el şi-i primea vizitele cină ultimul po-posea la Bucureşti, întîlnirile, scrisorile trebuie să fi fost des-tul de frecvente, relaţiile destul de apropiate, de unde intere-sul Securităţii. La scurt timp după arestarea celui pe care ceicare fabricau procesul îl selecţionaseră ca „şef de M", P. M.este „arestat înaintea multor altora, aflaţi încă în libertatela acea dată (Al. Paleologu, Nicu Steinhardt etc.), dar care vorajunge mai tîrziu în boxă. P. M. nu va fi implicat în proces.Metoda sa pare să fi fost despărţirea de Noica. El a putut săfacă dovada bunelor sale sentimente faţă de regim printr-unparagraf dintr-un articol apărut în Viaţa românească undefăcea referiri critice la Cioran. P. M. se delimita astfel deNoica. Şi în scrisorile sale din anii '56-'58 el formulase anu-mite rezerve la adresa lui Eliade şi Cioran, cum rezultă dinscrisorile celui aflat la Cîmpulung adresate lui P. M. Dar cea contat pentru anchetatori a fost atitudinea celui interogat.Petru Manoliu mai fusese anchetat şi suferise o detenţie (con-damnare administrativă, cinci ani) la Canalul Dunăre~Ma-rea Neagră şi Fundulea (cînd şantierul s-a închis). Perioadaa lăsat urme, şi P. M. nu a vrut să repete experienţa.Nu trebuie ignorat faptul că la acea dată rolurile încă nu fu-seseră distribuite, scenariul nu era gata. Anchetatorii explo-rau un mediu, se aflau în căutarea unui proces pe care pri-miseră ordin să-l organizeze. Ei încercau să decupeze o reţeape care să o demaşte şi să trimită nişte intelectuali, burghezi,reacţionari în judecată. Forma finală a lotului, acuzaţiile, pro-bele administrate etc. nu erau încă stabilite. Acestui intero-

gatoriu de contact nu i-au urmat altele, iar cînd lotul s-a lăr-216git, P. M. nu a fost arestat şi nici nu a fost adus ca martor laproces.Ca în toate procesele-verbale nu sînt notate eventualele vio-lenţe fizice, presiuni etc. Limbajul este împănat cu expresii ti-pice care aparţineau anchetatorilor, menite să „dovedească"acuzaţiile. P. M. a fost reţinut la două săptămîni după ares-tarea lui C. Noica, la una după cea a lui Sergiu Al-Georgeetc. De la Bucureşti este dus la Piteşti şi interogat a doua zi,în 25 decembrie, de Crăciun, de locotenentul major Micute-lu Constantin, vreme de peste şase ore. Au rămas consemna-te numai şapte pagini de proces-verbal. Spre deosebire de alteinterogatorii care se rezumau la aspecte concrete (persoane,de unde a luat cartea, cu cine s-a întîlnit, unde, în ce împre-jurări etc.), acesta apare aproape filozofic, de dezbatere a idei-lor lui C. Noica şi E. Cioran. Anchetatorii nu sînt preocupaţide stabilirea contactelor, legăturilor, de felul cum procedaseNoica să transmită manuscrisele la Paris, cu cine se mai ve-dea, nu cer o listă de nume, cum se proceda în mod obişnuit.Ei par interesaţi să li se facă o descriere a concepţiilor celordoi. Multe din formulări le vom regăsi ad litteram în con-cluziile anchetei formulate de It. major Onea Mircea şi înrechizitoriul procurorului Stănescu Pompiliu la proces. Eimposibil de presupus că anchetatorii aveau vreo competenţăfilozofică. Aveau nevoie de cineva care să încadreze ideologicinfracţiunea de „uneltire împotriva ordinii sociale" (ari 209).Era şi rostul arestării lui P. M. şi al întrebărilor puse în acestinterogatoriu aparte.*„Da, cunosc pe numitul NOICA CONSTANTIN din oraşul Cîm-pulung Muscel, regiunea Piteşti. Pe sus-numitul îl cunosc dinanul 1930 şi precizez că am fost în relaţii bune, niciodată nuam fost în ceartă, duşmănie sau judecată. [...]în Germania, NOICA CONSTANTIN urmează cursurile filozo-fului hitlerist MARTIN HEIDEGGER, doctrinarul ideologic al hit-lerismului.[...]Fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni din Bucureşti, mi-a

spus că va cumpăra un loc în pădurea Andronache de lîngăBucureşti, unde vrea să clădească localul şcolii visate de el,adică şcoala unde urma să predea lecţii legionare. Casa a şifost clădită, NOICA CONSTANTIN aducînd acolo întreaga biblio-217

tecă a legionarului MIRCEA ELIADE, pe care acesta i-o lăsase înpăstrare în anul 1939.în vara anului 1956,1-am întîlnit pe NOICA CONSTANTIN înBucureşti şi cu acest prilej mi-a mărturisit că a scris o lucrareintitulată: Ante Gaette [sic, transcriere original, n.a.] pe care adat-o spre lectură poetului LUCIAN BLAGA de la Cluj şi acade-micianului TUDOR VIANU. Văzînd că face această publicitatelucrării lui şi crezînd că este vorba de o luare de atitudine îm-potriva aspectului idealist al operei clasicului german, i-amcerut să mi-o dea s-o citesc. Am constatat că nu pot duce lec-tura pînă la capăt, deoarece punctul de vedere al numituluiNOICA CONSTANTIN era acela de a-l judeca pe marele clasicgerman prin prismă legionară. La cîteva luni mai tîrziu,NOICA CONSTANTIN a venit la mine acasă, nechemat de mine,şi mi-a citit cîteva fragmente din lucrarea sa recentă PovestiHegeliene şi totodată mi-a arătat o scrisoare pe care o primisede la editura Plan (sic!) din Paris care, la intervenţia lui CIO-RAN EMIL, îi cerea să-i trimită sus-numita lucrare.Lucrarea Poveşti Hegeliene a numitului NOICA CONSTANTINeste pe cît de ostentativ idealistă, pe atît de duşmănoasă con-cepţiei materialiste. Sub pretextul de a prezenta filozofia He-geliană, NOICA CONSTANTIN găseşte prilejul ca sub o falsă mas-că ştiinţifică să-şi reafirme vechile convingeri legionare, pe cîtde mistice, pe atît de reacţionare. Lucrarea este duşmănoasăfaţă de regimul democrat-popular din R.P.R., deoarece con-sideră că marxism-leninismul nu este o învăţătură a libertăţiipopoarelor, ci dimpotrivă un sistem de tiranie. Elogiază peHegel în aspectul său idealist, doctrinar al statului militaristPrusac, inspiratorul hitlerismului şi legionarismului. Discu-tînd teza hegeliană Stăpîn şi slugă, NOICA CONSTANTIN trageconcluzia că «destinul slugii, adică în limbajul său al oame-nilor muncii, este acela de a se supune şi de a modela porun-cile stăpînilor, care sînt şi rămîn atotputernici.» [...] NOICACONSTANTIN nu vede în dialectică arma revoluţionară a cla-selor muncitoare în frunte cu proletariatul, pentru el dialecti-ca este un joc gratuit al spiritului rupt complet de realitate.Cu prilejul lecturii pe care mi-a făcut-o din Poveştile Hege-liene şi în legătură cu scrisoarea pe care o primise din partea

editurii pariziene, l-am sfătuit pe NOICA CONSTANTIN să înce-teze cu această activitate subversivă îndreptată împotriva re-gimului democrat-popular [...] Totodată a insistat să citesc218cartea Ispita de a exista a legionarului EMIL CIORAN pe care mi-alăsat-o. Am citit din această carte capitolul privitor la poporulromîn, deoarece în presa şi publicaţiile noastre apăruseră subsemnătura publiciştilor RADU POPESCU în Gazeta literară şi D. D.ROŞCA la Contemporanul două articole de justificată revoltăîmpotriva calomniilor odioase proferate de legionarul CIO-RAN EMIL în sus-numita lucrare. —Capitolul privitor la poporul romîn din cartea Ispita de aexista este format din două părţi. — în prima parte, legiona-rul CIORAN EMIL insultă poporul romîn cu cele mai abjecte sigrosolane cuvinte de. ocară. Legionarul CIORAN EMIL conside-ră că poporul romîn este format din scursorile închisorilor dela Roma, că este asemeni unor viermi pietrificaţi într-o tîmpe-nie milenară la poalele Carpaţilor, că a considerat un blestemfaptul de a se fi născut romîn şi că un asemenea popor numerită să existe în istorie. Dar legionarul CIORAN EMIL găseştetotuşi că poporul romîn s-a învrednicit în faţa lui cu un fapt:«Dar deodată marea idee veni şi mă împăcai cu poporulmeu». Cu această frază începe partea a doua din capitolulasupra poporului romîn din cartea Ispita de a exista a legiona-rului CIORAN EMIL.«Marea idee» atît de trîmbiţată de acest legionar odios,trădător de patrie este, bineînţeles, ideea legionară.Restul părţii a doua a acestui capitol în care este insultatpoporul romîn cuprinde elogii ditirambice şi generoase, ne-ruşinate şi cinice organizaţiei legionare. Desigur că acest ca-pitol în întregul său era în asentimentul lui NOICA CONSTANTIN,care din acest motiv făcea atît de largă, insistentă şi persis-tentă propagandă cărţii legionarului CIORAN EMIL.La întrebarea mea de unde şi-a procurat cartea Ispita de aexista, numitul NOICA CONSTANTIN mi-a spus că a primit-o di-rect de la legionarul CIORAN EMIL, fugit în Franţa, fără a-mipreciza anume pe ce căi. în primăvara anului 1957, NOICA atrecut din nou pe la mine, tot atît de nechemat ca de obicei, şi

cu acest prilej i-am spus părerea mea asupra cărţii Ispita de aexista, arătîndu-i că capitolul despre poporul romîn trebuieconsiderată [sic!] ca o insultă adusă fiecăruia dintre noi si,prin urmare, să înceteze să mai facă propagandă unei cărţilegionare, care cuprinde tot atîtea insulte cîte cuvinte are. Laobiecţia lui NOICA CONSTANTIN că CIORAN EMIL este privit înFranţa ca un mare scriitor, i-am răspuns că legionarul CIORAN219

EMIL, asemenea tuturor trădătorilor de patrie, oploşiţi în ţărilecapitaliste din Occident, nu este un exzilat [sic!] aşa cum selaudă şi cum îi place lui NOICA CONSTANTIN să-l înfăţişeze, ciun transfug, un individ care a fugit din patrie de frica pedep-sei pe care urma s-o primească; că legionarul CIORAN EMIL nueste un patriot, cum acelaşi NOICA CONSTANTIN încerca să mi-1înfăţişeze, ci un dezgustător individ pus în slujba duşmanilorpoporului romîn, în slujba serviciilor de spionaj îndreptateîmpotriva regimului democrat-popular din R.P.R. [...] Totatunci l-am sfătuit pe NOICA CONSTANTIN să întrerupă legătu-rile cu fugarii romîni din Occident, să înţeleagă că datoria luieste să fie prezent aici şi acum, alături de poporul din R.P.R.,ca, făcîndu-şi autocritica, să se înfăţişeze de data aceasta înfaţa oamenilor muncii cu un alt Ad Sum (revista lui C. Noicaapărută într-un singur număr în 1942, n.a.), dar care să apar-ţină forţelor progresiste şi ale păcii. Toate acestea s-au petre-cut în ianuarie 1958, cînd am primit din partea sa răspunsulcă nu înţelege să se despartă de legionarii din occident, înfaţa acestui răspuns, am hotărît să întrerup orice legături cuNOICA CONSTANTIN, considerînd că prin atitudinea sa se situ-ează alături de trădătorii de patrie fugiţi în Occident. [...](Proces-verbal de interogatoriu 25 decembrie 1958 OraşulPiteşti. Interogatoriul a început la ora 8,45. Interogatoriul s-aterminat la ora 15,00. Anchetator penal de securitate ss Mi-cutelu Constantin, conform cu originalul Martor, ss ManoliuI. Virgil-Petru)*P. M. nu a întrerupt legăturile cu C. Noica după discuţiafurtunoasă din luna ianuarie 1958, raportată anchetatoruluipenal Micutelu. Printre scrisorile depuse la arhivă se afladouă de la sflrsitul lui martie, trimise de C. Noica din Cîmpu-lung. Despre altele expediate de P. M. din Bucureşti nuavem cunoştinţă, cum nu ştim nimic despre nici o scrisoareprimită în domiciliul obligatoriu de C. Noica, scrisori confis-cate la percheziţiile din casa de pe strada l. C. Frimu nr. 6,Cîmpulung, regiunea Piteşti, unde locuia cînd a fost arestat.220

Partea a doua ARESTAREAArestarea celor care vor alcătui lotul Noica/Pillat începe îndecembrie 1958. Primul a fost Constantin Naica, a cărui ares-tare se produce la 11 decembrie 1958, la adresa sa din Cîm-pulung Muscel. El este adus în aceeaşi noapte în arestul U. M.din Piteşti. Următorul a fost Noica lacob, arestat tot Ia Cîmpu-lung patru zile mai tîrziu, la 15 decembrie. Sergiu Al-Georgeeste arestat la 19 decembrie acelaşi an, în Bucureşti. Urmea-ză Anca Ionescu, arestată la 10 ianuarie 1959, la Bucureşti.Toţi sînt depuşi la arestul Securităţii din Piteşti.Trei luni mai tîrziu — independent de C. Noica şi ceilalţi —,în noaptea de 25/26 martie, Dinu Pillat este arestat şi depusîn arestul Malmaison. Cîteva luni, pînă în iulie, arestărileîncetează. Prima victimă este Mitucă Ion, arestat la 23 iulie.Arestaţii aflaţi la Piteşti sînt mutaţi la Bucureşti la începu-tul lunii august. Ei sînt depuşi la arestul Securităţii de laMalmaison, Calea Plevnei, în apropierea Tribunalului Mili-tar care îi va judeca. Un nou val de arestări este lansat lasfîrşitul lunii august, cină la data de 28 este arestat SanduLăzărescu. Urmează Barbu Slătineanu, Sanda Simina Miro-nescu (Mezincescu), Al. Paleologu, Nicolae Radian, Ema-noil Vidraşcu, toţi arestaţi în aceeaşi noapte, 8 septembrie.Apoi, Arşavir Acterian, Vladimir Streinu (12 sept.), FlorianGheorghe (15 sept.), Theodor Enescu (16 sept.), Vlad Aure-lian (22 sept.).La 23 septembrie, Mihai Rădulescu este transferat şi depusdin arestul Miliţiei în cel al Securităţii din strada ŞtefanFurtună, în 3 octombrie este arestat Păstorel Teodoreanu,iar în 15, aceeaşi lună, Marietta Sadova. Vine rîndul apoilui Dinu Ranetti, dr Răileanu, arestaţi la 12 noiembrie (or-dinul de arestare al lui Dinu Ranetti este datat 12 XI, dar el223

a fost arestat patru zile mai tîrziit la Tîrgoviste). în decem-brie, la un an după arestarea lui Constantin Noica, sînt ares-taţi Remus Niculescu (12 dec.) şi Beatrice Strelisker (15 dec.}.în 4 ianuarie 1960 este arestat N/o/ Steinhardt, ultimuldintre cei care se vor afla în boxa acuzaţilor o lună şi jumă-tate mai tîrziu (24-26 februarie).*Simina Mezincescu în primăvara anului 1958 au fostarestaţi foştii moşieri din Moldova care aveau domiciliu obli-gatoriu la Piatra Neamţ, localitate pe care o aleseseră printr-oîntîmplare, cum în Muntenia foarte mulţi aleseseră Cîmpu-lung. In decembrie '58 a fost arestat lotul de moşieri din Mun-tenia care se găsea la Cîmpulung, unde era şi Noica. DinuNoica nu a fost arestat pentru ceva personal, ci pentru că erafost moşier.*„Au venit seara la ora 9, pe 11 decembrie 1958. Eram lamasă Dinu, Oana — care avea 17 ani (era în clasa a Xl-a) — şieu. Aveam două camere: una era dormitorul nostru şi cea-laltă, în care şi mîncam, era camera Oanei. Pe Oana o aveamdin prima căsătorie, pentru că ţi-am spus, Gabi, că soţul meumurise la 25 de ani...Stăteam deci la masă şi aud soneria. M-am ridicat. Uşa dela intrare dădea îhtr-un coridor care defila cele două camere.Am deschis şi m-am pomenit faţă în faţă cu patru indivizi.Nu mai ţin minte cum erau îmbrăcaţi. Am reţinut doar cătipul care stătea în cadrul uşii avea gulerul cămăşii deschis,deşi era în toiul iernii. Am intrat în cameră, cu ei în urmamea. L-au luat pe Dinu în dormitor. Am vrut să-i însoţesc,dar nu m-au lăsat. Am ajuns doar pînă în dreptul uşii şi ul-timul care a intrat a pus mîna pe sobă. Era rece, pentru că fă-ceam cît puteam economie la cărbuni. «Acolo unde ai să mergieste mai cald», a spus şi a început să rîdă. Apoi a închis uşa.L-au ţinut pînă la trei noaptea, într-un fel de primă an-chetă. Cînd au terminat, mi-au spus că pot să intru în camerăşi să-mi iau rămas-bun. într-un cearşaf întins pe jos se aflauaruncate de-a valma cărţi şi hîrtii, pentru că dormitorul era şicamera în care Dinu lucra.

224Ne-am îmbrăţişat. Dinu avea aerul speriat. Nu ţin mintece ne-am spus. Apoi a sărutat-o pe Oana. Nu, nu, n-am plîns.N-am plîns deloc. Ai să vezi. Au plecat, luînd şi cearşaful culucrurile strînse în el. Afară îi aşteptau alţii. Casa, mi-au spusvecinii a doua zi, fusese înconjurată. Ţi-l imaginezi pe Dinufugind! Dar, mă rog, nu ştiu ce credeau ei despre el.M-am întors în casă şi am culcat-o pe Oana. Am închis uşala dormitorul ei şi mi-am petrecut restul timpului mergînd înneştire prin cameră. Cînd, aproape de amiază, am auzit-o peOana sculîndu-se, am intrat la ea şi m-am repezit să mă uit însingura oglindă care se afla în casă. Puteam să jur că am albit.Nu albisem, dar, fără să vărs o lacrimă, ochii mi se stinseseră...Nu ţi-am spus că de şase luni nu mă mai rugasem. Eramsupărată pe Dumnezeu. M-am ridicat şi am început din nousă merg prin cameră. Nu ştiam ce să fac. Şi atunci am auzit ovoce, o voce răspicată şi poruncitoare, care mi-a spus atît:«Roagă-te!» Să nu rîzi de mine, Gabi, dar era vocea unui în-ger. N-am nici o îndoială. Şi acum, după aproape 40 de ani,am în ureche intonaţia vocii lui... M-am apropiat de perete,am căzut în genunchi şi am început să mă rog. Şi de-abiaatunci am izbucnit în plîns."(Mariana Noica — soţia lui Constantin Noica — inter-vievată de G. Liiceanu, „Adaosuri la biografie. Două opriripe drumul lui Noica", 22, nr. 33,1996)* MINISTERUL AFACERILOR INTERNE UNITATEA MILITARĂ 0336PITEŞTI MANDAT DE ARESTARE NR. 327 Piteşti 11 decembrie 1958Lt. major BĂDICUŢ TĂNASE, anchetator penal de securitatedin Ministerul Afacerilor Interne, Unitatea Militară 0336Piteşti:Avînd în vedere actele de procedură penală încheiate con-tra numitului NOICA GR. CONSTANTIN, născut 11. VII 1909 încomuna Grosu Vlasca, fiul lui Grigore şi Clemenţa, de profe-sie Prof. ist. şi filozofie, cu ultimul domiciliu în C.Lung-Muş-

cel, str. I. C. Frimu Nr. 6... urmărit pentru săvîrşirea infracţi-unii de uneltire contra ordinii sociale.225

Avînd în vedere că aceste fapte sînt p.p. de art. 209 pct. 2.lit l .C. P. cu deţinere mai mare de un an;Considerînd că din cercetările efectuate rezultă suficienteprobe de culpabilitate contra sus-numitului învinuit;Văzînd că învinuitul se găseşte în situaţia prevăzută deart. 200 pct. 9 C.P.P., întrucît fapta sa interesează Securitateastatului;Văzînd dispoziţiunile art. 253 din C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE:ORDONAM; tuturor agenţilor forţei publice ca, conformîn-du-se legii, să aresteze pe NOICA GR. CONSTANTIN.........să-1conducă în arestul U.M. 0336 PITEŞTI.Punem în vedere şefului menţionatului arest, să-l reţinăde la data de 11 dec. 1958 pînă la data de 10 febr. 1959.ANCHETATOR DE SECURITATELt. Majorss Bădicuţ Tănase.Mandatul este contrasemnat de Constantin Noica.*REGIUNEA MILITARĂ PITEŞTISecţia Anchete.NOTĂAstăzi 12. XII.1958 se depune în arestul acestei Direcţiuniregionale numitul NOICA CONSTANTIN care va fi încarcerat lacelula 5.ŞEFUL SECŢIEI ANCHETECpt. Diţă Gheorghe*Maria Noica (soţia lui Iacob Noica) Primul a fost arestatConstantin Noica. Bărbatul meu mi-a trimis o scrisoare — pecare am primit-o în ziua de 15 decembrie — unde-mi scria„Dinu s-a îmbolnăvit", asta era formula, Dinu era deja arestatcînd am primit-o. Şi continua, „eu sper totuşi de Crăciun sămă reped să stau cu tine cîteva zile." După aceea am aflat căfusese arestat Radu Rosetti, care şi el era cu domiciliu obliga-toriu la Cîmpulung. Telefonez la familia Berindei (rude de-alelui) şi zic: e adevărat că s-a îmbolnăvit Radu? Mi se răspunde:226

Un moment! Şi vine altcineva la telefon care mă întreabă: Tuunde stai? Zic: în Spătarului nr. l (aici unde stăm de vorbăacum)! Vocea zice: Bine, vin eu la tine! Ileana Sturza, măritatăCerchez, avea şi ea domiciliu obligatoriu la Cîmpulung, vineaici şi spune: Dar de Bebe al tău nu ştii nimic? Aşa am aflat căBebe fusese arestat la cîteva zile după vărul lui, Dinu. Dupăaceea mi-a telefonat gazda de la Cîmpulung să-mi spună că avenit Securitatea, a vrut să facă percheziţie, a chemat nişte ve-cini, dar ăia nu ştiau ce este al meu. Cei de la Securitate mi-auspus să veniţi Dvs. în ziua de cutare, că ei revin. Natural căm-am dus. Uşa era sigilată. Noi aveam luate, acolo, un ves-tibul şi o cameră. S-au rupt sigiliile. Era un om îmbrăcat înofiţer, ceilalţi doi în civil. Cel îmbrăcat în militar a fost cum-secade. Am intrat înăuntru. Pe masă erau puşi nişte bani, cemai avea bărbatul meu din leafă, şi mi i-a predat. După aceeaau început să inventarieze lucrurile. Am vrut să scot lenjeriadin dulap. Mi-au zis: nu e nevoie, puteţi să o luaţi. Au găsitnişte scule. Bebe era maniac, îi plăcea să bricoleze. îşi adusesesculele de la Bucureşti. Ăia au zis: sînt furate de la coopera-tivă! şi au început să inventarieze. A durat două-trei ore in-ventarierea sculelor; au şi dispărut apoi. Aveam acolo un pla-tou de argint — fusese ziua lui Bebe şi-l adusesem de acasă.Am spus că e al meu. Şi mai aveam ceva: pe pereţi erau doiPetraşcu. Am spus că sînt tablourile proprietarului. Erau ne-pricepuţi şi nu şi-au dat seama. Le-am scăpat de la confiscare,le am şi acum. La un moment dat poliţistul pleacă cu motoci-cleta si, cînd se întoarce, se uită aşa la mine şi zice: Doamnă,să pregătiţi un pachet cu săpun, pastă de dinţi etc. Zic: Nu amnimic în casă! Zice: Bine, atunci veniţi mîine la Piteşti cu pa-chetul. După asta au plecat. Toată casa era răvăşită. A doua zim-am pregătit să cumpăr ce-mi spuseseră, pastă de dinţi, să-pun, ciorapi groşi, maiouri de corp, pulover. Am luat trenulsi m-am prezentat la Securitate. Acolo am spus că am verittrimisă cu un pachet pentru domnul lacob Noica. Stăteau toţicu capul în jos. M-au ascultat ce spun, le-am descris cine afost la percheziţie, şi cine m-a trimis, un domn mai scund, maigras. După care unul a zis: E cutare, dar în momentul ăsta nue aici. Bine, doamnă, lăsaţi pachetul. A luat pachetul şi asta a

fost tot. M-am mai dus de vreo două ori cu pachete, la Securi-tatea din Piteşti. Era o clădire mare, aproape de centru, lîngăteatrul care se construia atunci. O dată am avut noroc, m-amîntîlnit cu unul care a fost la mine acasă. Ce căutaţi, doamnă?227

Am adus un pachet pentru bărbatul meu. A mers cu mine sile-a spus să-mi primească pachetul. M-a pus să desfac pache-tul (lucrasem monograme pe toate lucrurile), şi mi l-a primit.Nimic de mîncare. După aceea nu am mai avut nici o veste.Bebe mi-a spus mai tîrziu că la Piteşti a fost foarte puţin an-chetat. Dacă a fost scos o dată, de două ori la interogatoriu.După aceea au fost mutaţi la Bucureşti. După Bebe a fostarestată Anca Berceanu. Anca se amorezase de Dinu Noica.Dinu mi-a prezentat-o. Pe urmă nu mi-a mai dat bună ziua.S, T. De ce?M. N. Pentru că mi-a spus că e amorezată de Dinu, şi Ma-riana, soţia lui Dinu, nu-i cîrpeşte cămăşile etc. Zic: Anca, tuce vrei? Ai putea să duci viaţa de la Cîmpulung? Că Dinu tră-ia dînd lecţii de matematică şi engleză cu cinci lei ora. Cîndnu aveau bani. să-i dea, îi dădeau cîte un kilogram de cartofisau de lapte. Zic: Tu ai putea să duci viaţa asta? Pe chestiaasta s-a supărat pe mine şi nu mi-a mai dat bună ziua. Cînd aieşit din închisoare — ei i-a dat drumul mai devreme —, m-aîntîlnit pe stradă şi m-a strigat: „Doamna Noica! Am făcutdrumul de la arestul din Piteşti la Bucureşti în dubă împre-ună cu soţul dumitale. La un moment dat, nu ştiu de ce, i s-afăcut rău. A oprit maşina a ieşit afară să ia puţin aer." Bebeavea ceva la inimă, o cardiopatie ischemică. Am aflat pe ur-mă, din dosar.*Un denunţ la 17 decembrie 1958, semnat de un informatorcu pseudonimul „Ştefan Angelescu" (în realitate, Liviu Hu-lea, un fost ataşat de presă la Zagreb în anii '40, care dădearapoarte şi despre văduva lui Armând Călinescu, la sfîrşitulanilor '50), relatează discuţia avută cu Anca Ionescu, după ceaceasta s-a întors de la Cîmpulung, unde-l vizitase ultimadată în libertate pe Constantin Noica. „La Cîmpulung este uncuib de reacţionari şi persoana cea mai influentă este DinuNoica, fostul profesor de filozofie, care are de mulţi ani domi-ciliu forţat acolo. Din discuţiile cu Anca Ionescu reiese cădînsa personal întreţine relaţii de dragoste cu Dinu Noica şică îl secondează în această acţiune reacţionară. Astfel, mi-amărturisit că Dinu Noica are relaţii cu cei de la Paris şi în spe-

cial cu Emil Cioran, că a transmis acestuia o lucrare a sa, caretratează despre filozofia lui Hegel. Această lucrare a fost bă-tută la maşină chiar de Anca Ionescu şi trimisă la Paris prin228diplomatul francez Deciry. Nu am putut afla însă dacă AncaIonescu a avut contact pesonal cu acest diplomat sau prin in-termediul altei persoane, în continuare, mi-a mai spus că DinuNoica a scris o scrisoare de răspuns lui Emil Cioran, la scri-soarea acestuia apărută într-o revistă franceză... Mi-a spus căaceasta a fost transmisă prin academicianul Simion Stoilov,cînd acesta a călătorit la Paris. Dinu Noica speră să primeascăde la Paris «un ajutor mai mare, ca rezultat al lucrării saledespre Hegel, în caz că Emil Cioran a tradus-o şi tipărit-oacolo.»" 12 zile mai tîrziu acelaşi informator scrie că AncaIonescu „crede că Noica a făcut indiscreţii în privinţa scrisorii(trimise) lui Cioran vreunui prieten şi că acesta a transmisacest lucru (Securităţii)" şi scrie în continuare că Anca lones-cu i-a spus că „la Cîmpulung s-au operat arestări, că fost ares-tat şi Dinu Noica, şi că îi este teamă să nu fie arestată şi ea".*„în anul 1957, IONESCU ANCA mi-a spus că a cunoscut o per-soană cu numele NOICA DINU, filozof şi care are domiciliuobligatoriu în C. Lung-Muşcel, de care s-a îndrăgostit. Caurmare, m-a rugat să-i dau voie să poarte corespondenţă cuacest NOICA DINU, pe adresa domiciliului meu, pentru a nu-ifi interceptată corespondenţa de către soţul ei MIHAI IONESCU.Eu am acceptat acest lucru şi astfel că, începînd de la aceastădată şi pînă în dec. 1958, a primit numeroasă corespondenţăpe adresa mea [...] fără a deschide plicul i le dădeam ei.La începutul lunii ianuarie 1959, IONESCU ANCA, aflînd căNOICA CONSTANTIN-DINU a fost arestat, a venit la mine cu ocasetă şi mi-a spus că s-ar putea să fie arestată şi ea si, înaceastă situaţie soţul ei, MIHAI IONESCU, ar da peste corespon-denţa sa cu NOICA DINU, rugîndu-mă să-i păstrez eu scrisoriledin casetă. Eu am acceptat acest lucru şi, ca urmare, caseta arămas la subsemnata. Menţionez că IONESCU ANCA mi-a spuscă în casetă are numai scrisori de dragoste şi un jurnal aî ei.Nu mi-a spus că în această casetă s-ar afla şi altceva, în le-

gătură cu arestarea lui NOICA spunea că nu cunoaşte motiveleacestei arestări. După cîteva zile de la depunerea casetei ladomiciliul meu, IONESCU ANCA mi-a spus că DINU NOICA ar fiavut legături cu un fugar român din Paris şi anume CIORANEMIL [...]La scurt timp după această discuţie, am aflat că a fost ares-tată şi IONESCU ANCA. După arestarea ei, venind într-o zi la229

mine o altă prietenă, precum şi a lui IONESCU ANCA, anumeMIRONESCU SANDA SIMINA, i-am spus acesteia că prietena noas-tră IONESCU ANCA a lăsat la domiciliul meu o casetă cu scriso-rile ei şi ale lui NOICA. Cu această ocazie, SIMINA MIRONESCUmi-a spus să deschidem caseta, am văzut că în interiorul ei seaflă numeroase scrisori, un caiet cu scoarţe roşii în care ANCAavea un jurnal al său, [...] şi mai multe foiţe de hîrtie (legate)şi bătute la maşină [...] SIMINA MIRONESCU mi-a spus că dintoate aceste materiale unul singur ar putea-o compromitefaţă de autorităţi şi anume scrierea bătută la maşină [...] euam propus s-o distrugem, dar SIMINA nu a fost de aceastăpărere, spunînd că acest material ea îl va duce la domiciliulsău pînă la eliberarea lui IONESCU ANCA. Restul de scrieri îm-preună cu caseta au continuat să rămînă la domiciliul meu.în legătură cu scrierea pe care SIMINA MIRONESCU a luat-odin casetă, aceasta mi-a spus că ar fi nişte povestiri din filo-zofia lui Hegel, scrise de NOICA CONSTANTIN: Această scriere— spunea SIMINA — că ar fi tradusă în limba franceză şi expe-diată de IONESCU ANCA prin postă în Franţa..." (Proces-verbalde interogator. Martor Lupu Olga... 24 septembrie 1959. Bucu-reşti)*La 24 septembrie Anca Ionescu era arestată de peste noualuni (ianuarie 1959), iar Simina Mironescu de două săptă-mîni (8/9 septembrie 1959). Exemplarul din Povestiri dinHegel a fost găsit la percheziţie de Securitate în casa S. M.si a fost folosit drept corp delict împotriva acesteia, în ce pri-veşte restul manuscriselor rămase în custodia martorei, aufost ridicate de Securitate, cum atestă un doament din an-chetă. Ele vor fi distruse prin ardere în februarie 1960.*Olga Scorţeanu* Anca era măritată cu un oarecare lones-cu şi-i spunea lui bărbată-su că ne ducem împreună nu ştiuunde şi ea se ducea să se întîlnească cu Noica la Cîmpulung.Venea şi el destul de des în Bucureşti. şi cînd a fost el arestat,<notă>* Pe dna Olga Scorţeanu am găsit-o în februarie 1997 pe coasta de Vest a

Statelor Unite, la Palm Springs, California, unde s-a stabilit în 1976. în dosa-rele procesului are numele Olga Lupu.</notă>230sau în preajma arestării, sau după ce a fost el arestat, a venitAnca la mine cu un manuscris. I-am zis: Dar de ce mi-l daimie? Şi spune: Pentru că tu ştii să ţii gura închisă. Am luatmanuscrisul şi l-am pus sus. Aveam în bucătărie un raft şi1-am pus sus într-o cutie de metal cu o cheiţă. Nici nu l-amcitit, nici nu m-am amestecat. Nu m-a interesat. Şi eram într-ozi acasă, dimineaţa, era dentista mea în vizită, şi sună la uşăcineva. Securitatea. Locuiam pe strada Eforie, vizavi de Po-liţie. Le-am spus: Lăsaţi-o să plece, nu ştie nimic. A plecatdentista şi le-am spus: Ce vreţi de la mine.S. T. Cîţi erau?O. S. Doi. şi-mi spune: Pe dl Noica îl cunoşti? L-am întîl-nit o dată în casa Siminei Caracas (Mezincescu n.a.). Dar nicinu ştiu dacă am schimbat trei vorbe. Pe Anca Berceanu o cu-noşti în schimb! Bineînţeles, sîntem prietene din copilărie. Şinu v-a dat nimic? Adică ce spui mata că mi-a dat? Zice: Unmanuscris de-al lui Noica. N-am idee ce este. Mi-a dat niştehîrtii pe care eu le-am pus de o parte pentru că ştiam că nue-n relaţii bune cu soţul ei, şi mă gîndeam că sînt în legăturăcu posibilul divorţ. Daţi-ne hîrtiile! Dacă nu... veniţi cu noi.Spun: Sînt acolo în bucătărie, dar nu ştiu unde este cheia. Căle-am pus într-o cutie de metal pentru că nu m-a interesat şinu le-am citit niciodată...întii am spus că nu găsesc cheia, m-am învîrtit, m-am su-cit. Am văzut că nu e nimic de făcut, am „găsit" cheia şi le-amdat manuscrisul. Eram în capot, îmbrăcaţi-vă şi veniţi cu noi.Zic: Dar ce mai vreţi de la mine? O să afli d-ta. Şi m-au dus,,pe lîngă gară pe undeva. M-au ţinut acolo. Am aşteptat, amaşteptat. Ştiam că ei se uită să vadă dacă eşti nervos. Am fostfoarte calmă, am aşteptat. şi în fine m-au luat la interogator.Bineînţeles m-au întrebat din nou de Noica, de Anca Ber-ceanu...S. T. Ce v-au întrebat de Noica?

t O. S. Dacă ştiu de el, ce a mai scris...S. T. Dvs aţi citit ceva atunci din scrierile lui Noica? Poves-tiri din Hegel, Anti-Goethe? Scrisoare către un prieten din depăr-tare trimisă de Noica la Paris lui Cioran?O. S. Da. Aici cade piesa! Asta vroiau ei să afle. Dacă,cumva am fost eu în legătură cu cineva să (fac să) iasă manu-scrisul din ţară.S. T. V-au întrebat asta?231

O. S. Le-am spus: nu. Cu cine să fiu eu în legătură? Amspus că nu am citit-o. Şi în adevăr că nu o citisem. Mă întrea-bă ei: D-ta o cunoşti pe d-na Tutu Georgescu? Zic, da. Nevas-ta lui George Georgescu. N-ai intrat d-ta în legătură cu ea sătrimeţi un manuscris în afară de ţară? Nici pomeneală! M-auţinut acolo, şi probabil că şi-au dat seama că eram căzută dinlună şi mi-au dat drumul.S. T. Cît a durat interogatoriul?O. S. Vreo două ore.*Olga Lupu apare în documentele procesului pe lista de mar-tori la poziţia nr. 16. în şedinţa din 25 februarie 1960, dimi-neaţa „procurorul militar declară că renunţa la ceilalţi mar-tori rămaşi neaudiaţi. Tribunalul deliberînd în secret înunanimitate de voturi ia act de declaraţiile părţilor de re-nunţare la restul martorilor." (12 la număr). Printre ei AliceVoinescu, Maria Pillat, Olga Caracas şi Olga Lupu.*Dorina Al-George Fratele lui Sergiu, de la Institutul deFiziologie, unde era profesor Nasta, i-a comunicat că Noica afost arestat cu o săptămînă în urmă. Vestea a venit mai greu,pentru că a fost arestat la Cîmpulung, nu la Bucureşti. Cîndam auzit, a căzut cerul pe mine.S. T. Nimic nu a anunţat această arestare? Aţi fost luaţiprin surprindere?D. A. G. Nu ne gîndeam atunci. Cum poate constitui oculpă faptul că ai citit o carte şi-ai dat-o înapoi!S. T. Erau cărţi ale unor scriitori interzişi, care trăiau înexil. împotriva lor se ducea campanie oficială în presă.D. A. G. Nu mi-am pus această problemă, pentru că noi neîncheiasem conturile cu Cioran, după Lettre a un ami lointain.S. T. Totuşi auzeaţi că sînt arestări, oamenii dispăreau deacasă, erau procese politice din nou. Erau nişte avertismente.D. A. G. Eram cît se poate de nepregătiţi. Nu înregistramce făceam ca pe fenomene care pot să cadă sub incidenţa legii.Nimic din ce se întîmpla. Corespondenţa, chiar dacă ar fi fostcitită, nu conţinea nimic, în afară de probleme de specialitate,de filozofie. Nu era Sergiu nebun să scrie pe hîrtie, să trimită

prin poştă, ceva... Corespondenţa în sine nu era incrimina to-232rie. Iar faptul că Noica venise în casa noastră de cîteva ori...Nu se pomenise pînă atunci să nu primeşti pe cineva în casa ta.S. T. Cum s-a petrecut arestarea?D. A. G. în momentul cînd am aflat că Noica a fost arestat,am înţeles că sîntem în primejdie. Sergiu i-a dat lui RoşuArion scrisorile de la Noica. Nu mai ştiu pînă la ora actuală ces-a întîmplat cu ele. Dacă Roşu ni le-a dat înapoi, sau nu, dacăSergiu le-a distrus după ce s-a întors din închisoare, dacă s-aupierdut pe parcurs. Cert este că i le-a dat lui şi nu am avutniciodată acele scrisori. La prînz, Sergiu a venit cu vestea.Bineînţeles că pe capul nostru era pus un preţ. Am triat ce seputea tria. Mare lucru nu am putut face pentru că în imensi-tatea aia de bibliotecă, ce trebuia să ascunzi mai întîi? Ne-amîncurajat reciproc. Am spus: Stai domnule; Noica cunoaştesute de oameni, nu te-o aresta pe tine!?... Am reuşit să ador-mim pe la 12 noaptea. Eu am auzit, prima, soneria. S-a întîm-plat pe la l noaptea. Ne-am dat seama că totul era pierdut. Euam deschis vizorul de la uşă şi am văzut în lumina slabă, lu-gubră, a unui bec slab, nişte figuri de apocalipsă. Una dintreele m-a cutremurat, arăta ca moartea. Au intrat, şi-au declinatcompetenţa, au completat formele de arestare. Au făcut un şi-mulacru de percheziţie. Sergiu avea pe masă, la vedere, celedouă volume ale lui aflate atunci în editură, Istoria Indiei şiTratatul de foniatrie (primul tratat de foniatrie din Europa).Le-au confiscat. Un amănunt ne-a făcut să zîmbim. Bineînţe-les, au cerut cărţile lui Mircea Eliade. Asirobabilonienii... Unulscria şi altul dicta. Nu a reuşit să scrie „asirobabilonienii"; s-apoticnit, a încercat de mai multe ori, apoi a renunţat. Au maicerut corespondenţa lui Noica. Cînd a plecat, Sergiu a vrutsă-şi ia o scurtă de vînt. „la-ţi paltonul, domnule, că-ţi folo-seşte mai mult!" i-au spus.S. T. Aţi înţeles unde-l duceau şi că pleca pentru multăvreme.D. A. G. Sînt lucruri care-ţi rămîn o viaţă întreagă. Bine-înţeles, speram că e ceva provizoriu. Au fost şase-şapte lunidupă arestarea lui Sergiu, cînd nu a mai fost nimeni dintre

prietenii lui arestat. Asta mi-a dat speranţe foarte mari. în ziuadupă arestare mi-am zis că trebuie să fac ceva. M-am dus laSpitalul Brîncovenesc (azi nu mai e, a fost dărîmat), unde lu-crasem ani de zile ca internă. Şi am stat ceasuri întregi, pri-vind tramvaiele şi întrebîndu-mă ce să fac. Pentru că trebuia233

să fac ceva. M-am dus acasă şi am încercat apoi să intervin lanişte oameni influenţi: la Petre Ştefănescu-Goangă, spre exem-plu. Toţi au promis, da, da, voi încerca. Dar nimic. Nici nucredeam că se poate face ceva în atmosfera aia de teroare carese instaurase.*Cornelia Pillat Nu ne-a fost frică foarte multă vreme. Apoi,cînd l-au arestat pe doctorul Voiculescu, a început să ne fiefrică. Pînă atunci, romanul lui Dinu circulase prin Bucureşti,pe la cei mai mari profesori, Teodoreanu, şi la Tudor Vianu,si la doctorul Voiculescu, prietenii lui. Nu era un lucru de as-cuns. Atunci lui Dinu a început să-i fie frică. Dacă dr Voicu-lescu era arestat pentru opera lui şi pentru „Rugul aprins",atunci... Dinu a ascuns atunci manuscrisul romanului. Unexemplar era în podul casei, la noi. Celălalt exemplar, la odoamnă de la Institut, cu care se împrietenise, şi o rugase săi-l ţină. Avea numai două copii: asta mi se pare ciudat; de obi-cei, îşi făcea trei copii. Ultimul care a citit acest roman a fostAndrei Scrima, chiar înainte să plece din ţară. Bineînţeles căDinu a fost urmărit. Era urmărit de ani de zile, de cînd se du-cea la cooperativă, pentru că, după concedierea de la catedralui Călinescu (căruia i-a fost asistent), devenise cooperator.S. T. Cînd a fost arestat?C. P. Pe ziua de 25 martie 1959; fusesem după-masă la unprieten al nostru, Dinu Ranetti, şi ne întorceam acasă. A fost oseară obişnuită, şi noaptea pe la l1-12 ne-am trezit cu cincihaidamaci în casă. S-au repezit la bibliotecă. Au găsit Papini— era în grup un tip care era mai cult —, unul a găsit Caietulverde al lui Ion Pillat şi a crezut că este o carte legionară. Auînşfăcat-o imediat. Au văzut o pictură cu nişte măicuţe carestau la o masă şi citesc şi au întrebat: cine sînt? le cunoaşteţi?Voiau să-l implice şi în procesele cu preoţi, cu călugări. Auînceput să răscolească în biroul lui Dinu. Acolo erau Schim-barea la faţă a României, erau poezii de dr Voiculescu, poezii deIon Caraion. Le-au luat pe toate. Erau în manuscris, date caomagiu, din prietenie pentru Dinu. şi l-au ridicat pe Dinuspre consternarea noastră. Dar trebuie să vă spun că aveamun presentiment al arestării. Nu m-a mirat deloc că s-a întîm-

plat. în timp, am avut sentimentul că nu facem parte din socie-tatea în care trăim.234*Barbu Cioculescu Momentul '56 a fost un moment oribil,nu atîţ pentru faptul că a urmat represiunea, cîţ pentru faptulcă am pierdut speranţele. A fost ultimul moment în care ammai crezut într-o eliberare prin război şi prin americani.Atunci, foarte mulţi oameni au fost anihilaţi în nădejdile lor.A fost această urmare psihologică. Ne-am dat seama că ame-ricanii sînt altfel decît ni-i închipuiam noi şi că politica se facealtfel; şi mai ales că e probabil să murim sub regimul comu-nist, lucru pe care l-am crezut pînă cînd a căzut zidul Berlinu-lui. Toţi ne-am făcut aceste socoteli, generaţia mea nu-şi maifăcea speranţe. Teroarea care a urmat după Budapesta '56 afost graduală. însă a început cu o prăbuşire în noi. A începutcu o cădere de moral extraordinară. Ceea ce s-a întîmplat peurmă înţr-un fel ne-a găsit mai dezarmaţi ca-n '48-'49. Acelrînd ultim de arestări a găsit „reacţiunea" română dezarmată.Noi ştiam că nu ne putem elibera prin noi înşine, că ne aflămsub tăvălug, că nu există o modalitate militară de a te răsculacu succes. Avusese exemplul unei naţiuni revoltate (unde cumic cu mare, pentru că şi copii de cinci ani ieşeau în stradă custicla de benzină s-o pună sub şenilele tancurilor ruseşti) sinu s-a putut face nimic...S. T. V-a demoralizat asta?B. C. Teribil. Ne-a demoralizat teribil şi pasivitatea Occi-dentului. Or, chiar şi atunci, Dinu (Pillat) nu arăta învins. Nua făcut gesturi de concesie politică. A fost apoi momentulcînd Călinescu s-a despărţit de el.S. T. în ce împrejurări?B. C. Cînd, în Institut, Călinescu a început să ţipe la el: Eştiun reacţionar, se vede că eşti fiu de moşier. Nu ai ce căutaaici! Asta a fost foarte puţin înainte de arestare. Probabil căSecuritatea a fost la Călinescu, şi atunci el şi-a luat mîna de peDinu. Dinu a ştiut dinainte că va fi închis. Pînă atunci, Căli-nescu fusese foarte răbdător cu Dinu, pentru că Dinu era con-ştiinţa lui rea. Dinu, cu tot respectul, îi atrăgea atenţia asupra

unor atitudini ale lui. La o scrisoare a lui Dinu, Călinescu răs-pundea cu o scrisoare. Dar nu se punea problema în Institut.Era o problemă între ei. Dinţr-o dată însă, Călinescu i-a făcutaceastă ruptură în Institut.235

*Cornelia Pillat După ce Dinu a fost arestat, m-a chematşeful cadrelor, unul Mărculescu, mi-a spus: Doamna Pillat,lucraţi la Biblioteca Academiei, este o mare instituţie, trebuiesă divorţaţi, aveţi copil. Atunci am vorbit cu avocatul meu,Ion Podaşcă, şi el mi-a spus aşa: Facem un divorţ fictiv, nu-itrimitem lui Dinu în închisoare — şi nu i-au trimis niciodată— şi Dinu, cînd s-a întors, s-a dus la tribunal şi s-a şters de perol. în primăvara cînd Dinu a fost arestat, 1959, fiica mea tre-buia să dea treapta. Era premianta şcolii şi a fost scoasă dinexamen, în timpul verii, am fost la Buşteni, unde am cunos-cut pe un frate al lui Virgil Trofin, care fusese preot, un omfoarte de treabă, în toamnă, mi-a spus, du-o la ultima scoalădin Bucureşti. Era în Piaţa Muncii, la Bariera Vergului, nr. 39.Eu stăteam atunci în Antim şi era foarte departe. Acolo toţiprofesorii aveau bube-n cap. şi copiii erau copii de foşti. Erao rezervaţie.S. T. Am fost elevul acelei scoli. Locuiam în cartier, la mar-ginea Bucureştiului. Atunci în '59, a fost înfiinţată.*Sandu Lăzărescu Am fost arestat pe 19 iulie 1959 (ordinulde arestare este datat 28 august). Nu am fost ridicat de acasă.A fost ceva foarte bizar. Au venit dimineaţa doi ţipi care s-audat drept reprezentanţi ai oficiului de închiriere. Voiau săvadă casa. Cred că nu le-a plăcut. Probabil că nu era suficientde discretă pentru o arestare. şi m-am trezit, a doua zi, cu untelefon de la Academie, de la şeful Serviciului de cadre. Lu-cram la Editura Ştiinţifică, făceam un indice la un tratat deprocedură civilă. Aveam un frate, cercetător la institutul luiGeorge Oprescu, care ţinea de Academie. El fusese condam-nat în procesul Maniu. Cunoşteam foarte bine procesul, pen-tru că eu l-am apărat. şi m-am trezit cu acel telefon de la Ser-viciul de cadre al Academiei. Mi-am spus că au nevoie denişte relaţii în legătură cu condamnarea fratelui meu şi eusînt cel mai apt să dau lămuririle necesare. l-am spus frateluimeu şi i-am dat întîlnire pentru a doua zi, mi se pare. şi m-amdus la Academie. Am fost poftit să mă aşez pe un scaun şi sădau o declaraţie. Am fost lăsat o vreme singur. Mi-aduc amin-te şi acum. Era la parter şi as fi putut foarte uşor să fug. Dar236nu mi-a venit. Cînd am terminat declaraţia, scurtă de altfel,

am plecat. In Calea Victoriei, m-am auzit strigat „TovarăşulLăzărescu!" Mă uit şi văd un tip lat în umeri, care vine zîm-bind spre mine. Eu mă uit foarte nedumerit, fiindcă nu îlcunoşteam. Cînd a ajuns în dreptul meu — în urma lui veneao maşină — m-a apucat zdravăn...S. T. Unde asta?S. L. în faţa unde a fost legaţia germană, era atunci, în '59,Teatrul Tănase, acum e un cazino... Maşina fusese la colţ,acolo. A început o serie de înjurături şi m-a băgat în maşină.Mai era un tip cu el, şi şoferul. Era pe la douăsprezece, erasoare, cald.S. T. Nu era lume pe stradă?S. L. Puţină. Am fost dus la Ministerul de Interne, în fostullocal al vămii, în latura dinspre pod, unde am fost băgat într-ocameră. Am stat singur acolo un ceas sau două într-o camerăvecină era un tip care apăruse de la Ministerul de Interne sicare, chipurile, îmi asigura paza. Eu aveam la mine un romanpoliţist franţuzesc, pentru care ei dovediseră foarte mult dis-preţ. M-am ridicat, la un moment dat, şi m-am dus să-l cautpe tipul ăsta care mă păzea. L-am găsit citind romanul meupoliţist.*Al. Paleologu Lotul nostru a urmat după alte procese, alliberalilor şi al ţărăniştilor. Şi procesul nostru a avut scopulde a înspăimînta pe orişicine îşi permite o viaţa liberă. A citinişte cărţi, a le comenta cu cineva, deja era o infracţiune, //agi-taţie împotriva ordinii publice şi a siguranţei statului". Indecembrie '58, a venit lovitura de măciucă: arestarea lui DinuNoica, şi cu el a întregului grup de la Cîmpulung. Am fostsigur că urmează arestarea noastră, a lui Nicu Steinhardt, amea, a lui Mihai Rădulescu. înainte de a fi arestat, cu cîtevazile, eram la mine cu cîţiva prieteni. Comentam răspunsul luiNoica către Cioran. Eram cu Gheorghe Vetra; nu ştiu dacă nuera şi Negoiţescu. Mihai Rădulescu nu mai era, fusese arestat.Trixi nu mai ţin minte dacă era, dar era Nicu Steinhardt... Avenit un fost coleg de-al meu, actualmente profesor la A.S.E.,Mihai Demetrescu, un om foarte inteligent, puţin cam comic.Si a sunat altcineva la uşă, zicînd a că a venit să măsoare spa-ţiul în cameră şi în hol. De fapt, venise să vadă topografia, să237

vadă dacă nu cumva am o altă ieşire şi cam care sînt celelalteîncăperi. Cînd a plecat, mi-am spus că nu-mi prea place vizitaasta. Mai ales că Noica era deja arestat de un an de zile. Măaşteptam să mă ia şi pe mine, în fiecare zi. Arestarea mea eraiminentă. Dar mă obişnuisem cu ideea şi mă comportam nor-mal.S. T. De ce nu aţi încercat din nou să vă ascundeţi, ca în1949?A. P. Nu mai voiam, nu mai aveam chef. Nu mai avearost. Atunci era momentul să intru în puşcărie. Dacă tot îmiera menită, mi-am zis să fac această experienţă.S. T. Nu era vorba de o vacanţă. Pedepsele din proceselejudecate atunci ajungeau pînă la 25 de ani muncă silnică...A. P. Eu îmi imaginam închisoarea ca pe o internare în-tr-un regim dur, dar unde puteam să-mi continuu şueta şiconversaţia în acelaşi grup. şi nu credeam că vom face pînă lacapăt aceste pedepse. Realizasem că aceste pedepse spectacu-loase erau făcute să dea ruşilor sentimentul că aici este omînă forte şi situaţia este sub control. Pedepsele astea graveerau făcute ca să impresioneze. Eram convins că nu vom facedecît jumătate din pedeapsă. Un număr de ani ştiam că voiface. După ce a avut loc procesul, am fost chemat să mi secomunice sentinţa. Credeam că voi lua 20 de ani, pentru căprocurorul spusese despre mine, ca şi despre Noica, „că aîndemnat la ură, e la fel de vinovat". Deci, mi-am spus, Noicava lua 25, eu 20. Cînd mi s-a comunicat că mi-au dat 14, amzîmbit. Zice: „De ce zîmbesti? Ştii că n-ai să-i faci pe toţi."„Cred că o instanţă serioasă dă o sentinţă ca să fie executată,dar cine ştie ce se mai poate întîmpla!".S. T. Făceaţi o aluzie că vin americanii, cade regimul?A. P. Da. Plecam de la ideea că sistemul comunist era ero-dat şi că orice întărire e de faţadă, dar nu de durată.S. T. Apropo de faţadă, în rechizitoriu sînteţi acuzat că aţielaborat o teorie cu privire la comunism.A. P. Teoria pseudomorfozelor. în seara cînd am fost vizi-tat de măsurătorul de spaţii, am vorbit tot aşa, ăla a tras cuurechea. Ce-o fi înţeles? La interogatoriu am reuşit să plasezvreo trei pagini fără să fi amestecat pe nimeni. Am inventat

ad hoc o teorie. Am luat termenul de la Mihai Demetrescu.Zicea: la noi în ţară apar în fiecare zi nişte foi de hîrtie tipă-rite, cu coloane, cu fotografii, cu texte, ca nişte ziare. Numai că238un ziar publică ştiri şi opinii. Astea sînt nişte pseudoforme,nişte false forme de ziar. La noi sînt alegeri, dar nu sînt parti-de. Deci o pseudomorfoză. La fel cu Marea Adunare Naţiona-lă care este un pseudoparlament. Eram foarte încîntat, pentrucă ştiam că nu bag pe nimeni la apă (nici pe Mihai Deme-trescu, pe care nu l-am citat). Şi ştiam bine că condamnareanu va depinde decît în mică măsură de ce anume declar.*„26 septembrie (1959)Evenimente enorme se petrec acum: de la rachete pe lunăpînă la convorbirea de azi de care poate depinde soarta lumiila Câmp David. Pentru ambele simt că nu am energia sufle-tească să vibrez cum poate o făceam cînd eram alături de tine(Stello Voinescu, soţul lui Alice Voinescu, n.a.). Sau poate ne-putinţa mea e datorată inculturii mele ştiinţifice de o parte,politice de alta. Sau o fi o deficienţă a bătrîneţii? [...] Acummă bucur de apropiata integrare a lui Marius (Nasta; dupădemascarea din 19 aprilie organizată de P.M.R./Bucuresti siSecuritate la Aula Facultăţii de Drept, n.a.). El şi Lulu au fostadevăraţi fraţi în necazul meu. [...]Emoţii mari pentru Alecu Paleologu, Barbu Slătineanu şiVladimir Streinu. Nu pot nimic decît să mă rog pentru ei. Amsimţit joi noapte ce trebuie să fie rugăciunea.Je timiş sur la Sainte Vierge avec desespoir. Mă rog de tine, deMisu (Mihail Paleologu, n.a.), de voi toţi să-i ocrotiţi, să-i sus-ţineţi în această grea încercare pe care vă rog să le-o scurtaţi,dacă e voie. [...]29 septembrieDragule, citind jurnalul cu ultimele convorbiri la CâmpDavid şi la Washington, m-a cuprins o mare nădejde. Aceastăîntîlnire îmi aminteşte de principiile Oxford grupului, de me-toda aceea de discuţie sinceră între adversari. Am impresia căva fi o destindere.[...] Am o singură şi mare dorinţă: să fie libe-raţi toţi oamenii închişi pentru ideile lor şi să se dea dreptul

de şcoală tuturor copiilor, de orice clasă. Să înceteze lupta cucei nevinovaţi. Mă rog Domnului să deschidă inimile tuturorspre o înţelegere reciprocă şi să se stingă în lume ura. Să înce-teze şi la noi veşnica «cîrteală» care se crede eroică. Aşa s-arisprăvi şi cu exagerările în severitate ale regimului.239

Afară e un cer albastru intens în care plutesc nori albi canişte corăbii albe. Cer splendid de toamnă bogată. Veniţi-neîn ajutor, să ne facem mai buni! Păzeşte, dragule, pe cei înamar, inspiră-le speranţă şi curaj." (Alice Voinescu, Jurnal,caiet XXXIV)*Simina Mezincescu Am fost arestată în aceeaşi noapte cuAlecu Paleologu, 8/9 septembrie 1959. Ştiam că voi fi ares-tată, în iunie '58, am fost arestaţi tatăl meu şi cu mine. Biju-teriile noastre de familie, ale bunicii mele şi ale sorei tatăluimeu erau depuse la cineva în păstrare. A existat un denunţ,s-au dus la acel om, săracu' le-a dat. Fiindcă tata mai făcuseînchisoare, a spus că eu le-am dat. Dar Securitatea ştia perfectcum stau lucrurile. L-au arestat pe tata seara, şi a doua zi di-mineaţă pe mine. Cînd l-au arestat pe tata, era opt seara. Eunu eram acasă. Au venit a doua zi în cursul dimineţii şi m-auluat şi pe mine. Declaraţiile tatălui meu m-au scos din cauză.La l august am fost eliberată, în momentul cînd au fost as-cunse acele bijuterii, eu eram minoră. Tata a putut dovediacest lucru şi atunci am fost scoasă din cauză. El, săracul, astat doi ani fiindcă i s-au furat nişte bijuterii. A fost iarăşi unproces, în care nu am avut dreptul să arătăm fotografii sautablouri de familie unde bijuteriile figurau, să arătăm parta-juri făcute de bijutieri care trăiau. Toate erau bijuterii vechi,de familie. Pe urmă, am aflat că nevestele demnitarilor aveaudreptul să cumpere de la Banca Naţională, pe nimic, bijuteri-ile confiscate.Cînd am fost eliberată, l august 1959, m-au dus la miliţie.Era dimineaţă. A venit o maşină, m-a luat şi m-a dus la Mal-maison. Pînă seara m-au ţinut într-o anchetă despre Noica.Mi-am dat seama atunci că voi fi arestată din nou. într-ade-văr, cinci săptămîni mai tîrziu, m-au arestat. Au venit la cincidimineaţa. Am auzit nişte paşi pe scări. Am fost trezită deaceşti paşi greoi. Erau două persoane. Am întrebat: de ce?Toată viaţa am avut un caracter optimist. Niciodată nu amcrezut că voi putrezi în închisoare. Mi-am zis într-un fel saualtul, o să scap. Nu am văzut lucrurile în rău. Cei care m-auarestat au fost cumsecade. Primisem în ziua aia un pachet din

străinătate. Era acolo o stofă care valora, erau mai multe lu-cruri. Unul a spus celuilalt: Nu mai pune şi asta în inventar.240Lasă să aibă să vîndă pentru copil. Eu am plecat practic dez-brăcată, fără să-mi iau nimic pe mine ca de închisoare, fiindcăaveam dulapuri care nu erau în odaie, şi n-am vrut să arătasta, pentru că nu voiam să se confişte tot. Au pus poprire,dar confiscarea nu a avut loc.S. T. După arestare nu vi s-a confiscat averea personală?; S. M. Nu mai aveam..* Arşavir Acterian Au venit aicea de vreo trei ori, a patraoară au venit la 12 noaptea, să-mi facă o vizită şi să mă ia.Cînd se linişteau oamenii, atunci veneau. Pe la orele 12, auînceput să umble pe aici, au făcut percheziţie, veniseră cu ungeamantan, l-au umplut cu o grămadă de lucruri, manuscri-se, cărţi cu semnături. Aveau două maşini în faţă, intraserăcinci la număr. Unul era şef. Făceau pe firoscoşii, eu i-am camluat în glumă şi s-a repezit unul la mine. M-au luat în una dinmaşini. A urmat ancheta, o anchetă feroce. Aşa am intrat înpuşcărie a doua oară şi a ţinut vreo sase ani. Ne-au dat dru-mul datorită amnistiei dată de şeful ţării, care căuta să facădragoste cu Occidentul. Şi Occidentul a fost captat, franceziiau cerut eliberarea tuturor celor din puşcării.S. T. Cînd aţi început să simţiţi că vă ameninţă ceva?Olga Ranetti (azi Rădulescu) La noi nu a fost nici un fel deteamă, pentru că ştiam că nu facem nimic rău. Ne vedeam deslujba noastră, de sărăcia noastră, de casa noastră. N-o duceamdeloc pe roze, o duceam destul de greu. Dar primul soc a fostla sfîrşitul lui martie, cînd am aflat de arestarea lui Dinu Pil-lat. De atunci am început să avem frisoane, dar ne-am conti-nuat viaţa. Aflasem că a fost acuzat că s-ar fi văzut cu Noica,care avea domiciliu obligatoriu la Cîmpulung, c-ar fi venitclandestin la Bucureşti, că au comentat cărţile aduse de Mari-etta Sadova.S. T. Dinu Pillat v-a dat să citiţi acele cărţi?O. R. Nu. După arestarea lui Pillat, am început să ne te-mem. Mai ales că fusese arestat Sandu Lăzărescu, pe care-1

cunoşteam.S. T. Cum a fost arestat Dinu Ranetti?241

O. R. La Tîrgovişte. Trebuia să dea un examen ca să fieavocat pledant, şi ne-am dus acolo să se pregătească. Ne-amdus la tatăl lui, doctorul Ranetti. Dinu n-a ştiut nimic din cese întîmpla în Bucureşti, în perioada aia, a venit la Tîrgoviştedr-ul Radian cu Marga în vizita, au stat un week-end. Tocmaiterminasem masa, era în jurul orei 14, cred ca era într-o sîm-bătă după-amiază. A sunat la sonerie un miliţian. Cum Ia Tîr-govişte dr-ul Ranetti era cunoscut, miliţianul, foarte jenat,zice: Dle dr., ştiu că aveţi pe fiul dvs aici, în vizită, dar nu etrecut în cartea de imobil. Dacă stă mai mult, trebuie trecut încartea de imobil. N-ar strica să meargă acuma să-şi facă aces-te formalităţi, să nu aveţi neplăceri. Dinu, normal, a luat bu-letinul meu şi pe al lui, şi s-a dus împreună cu miliţianul laMiliţia din Tîrgovişte. Să zicem că era ora două. S-a făcut 4,s-a făcut 6 şi Dinu nu mai venea. Şi atunci am început să măalarmez. Era acolo şi fratele lui, Puiu Ranetti, şi a început săglumească cu dr-ul Ranetti. Sînt contrariată, le-am spus, cănu are pe nimeni în oraş decît pe voi, unde să se fi dus? I-amcerut lui Puiu să meargă cu mine la Miliţie, să vedem ce seîntîmpla. Ne-am dus la Miliţie, mi-aduc aminte că era sîmbă-tă şi nu mai era decît miliţianul de serviciu. Habar nu avea denici un Ranetti! Zice: De la ora două nu mai e nimeni! Dr-ulRanetti s-a hotărît să dea un telefon la primul-secretar, pe ca-re-l cunoştea. I-a spus: Uitaţi, fiul meu, aşa, a fost în vizită lamine, a fost chemat la Miliţie şi n-a mai venit. Aş vrea să ştiuce s-a întîmplat cu el. Primul-secretar a fost foarte amabil,zice: Dle dr, vă rog să sunaţi peste o jumătate de oră şi-am săvă dau răspunsul, într-adevăr, după o jumătate de oră, a su-nat din nou. A spus: Dle dr, îmi pare rău, fiul dvs a fost ares-tat, în momentul de faţă este transportat către Bucureşti. Avenit o maşină special pentru el. Aşa s-a făcut arestarea luiDinu Ranetti. Şi acum mi se bate inima cînd îmi amintesc.Am plîns atunci toată noaptea. A doua zi am plecat la Bucu-reşti, fostul meu cumnat m-a însoţit. M-a dus acasă. Am găsituşa sigilată la casa de la Foişor, unde locuiam. Vecinii aparta-mentului ne-au anunţat că a fost Securitatea şi ne-a căutat înrepetate rînduri. Lipseam din Bucureşti de o săptămînă. Atunciam aflat că dr-ul Radian fusese arestat cu 4 zile mai devreme.

I-am dat telefon Margăi Radian şi mi-a spus. Noi nefiind înBucureşti, au venit la Tîrgovişte. Au lăsat vorbă, cînd venim,să dăm telefon. Cred că undeva în apropierea casei Securita-242tea avea o cameră. Nu au trecut nici cinci minute de cînd amdat telefon şi au venit. Au desigilat, am intrat înăuntru şi aînceput percheziţia. Au întors complet casa pe dos. Erau vreopatru-cinci. Sigur că eram înfricoşată. Nu pentru mine, pen-tru Dinu. Nu-mi găseam liniştea din cauza lui. Cu mine secu-riştii nu au avut nimic. Mi-au spus să stau liniştită, că nu mi seîntîmpla nimic. M-au avertizat să nu iau legătura cu nimeni.Au făcut percheziţie, au găsit nişte scrisori de ale lui Nini, siale unui fost coleg care era la Paris. Mai nimic. Nimic com-promiţător. Mai tîrziu, au venit şi au făcut inventar. De con-fiscat nu au confiscat nimic pînă la urmă, deşi s-a făcut unproces-verbal de sechestru. L-au condamnat cu confiscareatotală a averii, dar avere nu aveam. Ce putea să încapă într-ocameră de 12 metri pătraţi?*Maria Vlad (sora dr-ului Aurel Vlad) Cînd avea 15-17ani, a fost perioada cînd a activat ca legionar. Cînd avea 18ani, am avut o percheziţie în casă, pe vremea regelui Carol.Aveam pe cineva rudă cu Gabriel Marinescu, şeful poliţiei, şis-a muşamalizat. Era la liceul „Spiru Haret". Directorul l-aobligat să plece de la liceu, şi a dat bacalaureatul în particu-lar. Asta i-au reproşat la anchetă, c-a fost legionar.S. T. La rebeliune a participat?M. V. Ţin minte că a plecat dimineaţa, dar s-a întors pe la10, înainte de prînz. S-a dus cu elan şi a venit bosumflat. Du-pă asta, a renunţat complet la legionari. A studiat medicina,si nu mai avea timp, citea mult. şi noaptea. A fost coleg cu Ra-dian, Setlacek... Avea o fire ciudată. Era un perfecţionist, erapriceput la orice... Era captivat de personalitatea profesoru-lui Dinischiotu. Cum l-a idolatrizat pe Zelea Codreanu, l-adivinizat şi pe Dinischiotu. A lucrat în epoca Dej la spitalulColentina, la igiena muncii. Vă spun care a fost nenorocirea;dacă unul din ăştia ar fi avut băiat, nu fete, nu ar fi fost impli-cat în proces. Pillat, Radian şi cu Aurel aveau fiecare cîte o

fată, de aproximativ aceeaşi vîrstă. Părinţii vor ca copiii săaibă relaţii cu copiii de familie, nu-i laşi pe stradă. La Pomulde Crăciun se întîlneau. Astea erau vizitele, Pomul de Cră-ciun, o dată pe an, sau în alte ocazii tot aşa solemne. Asteaerau marile relaţii dintre ei. Radian, Pillat şi Aurel. Ranetti nuvenea la pomul de iarnă, nu avea copil. Problema erau copiii,243

nu politica. Fratele meu avea simţul umorului. Circulau pe lael toate bancurile, epigramele lui Păstorel. Colporta... Ca săvă daţi seama ce spirit avea, o lucrare şi-a intitulat-o Ventuzasovietică. Era o ventuză adevărată, dar el făcea un haz teribilîn felul lui. Avea şi o gură foarte mare, şi sînt convinsă că şi laserviciu comenta fără să fie atent cine e de faţă, bolnavi, asis-tente... Noi eram o familie foarte gălăgioasă, comunicativi,cu gură mare. Şi deodată în familie s-a aşternut un fel delinişte, în vara lui '59. Nu ştiu de ce. Plutea ceva în atmosferăşi nu ştiam ce. Nu mai veneau oameni pe la noi, era tăcere.Am aflat, prin celălalt frate, de arestări. Nu ajunseseră încă laRadian, dar fusese deja arestat Pillat. De ce? Ce se vorbea încasă, ce ştiam eu atunci? Pillat ar fi scris o carte despre minelede uraniu unde lucrează deţinuţi. Această carte a dus-o la Că-linescu şi George Călinescu l-ar fi turnat la Securitate. Manu-scrisul nu a fost la noi în casă. Aş fi ştiut subiectul dacă Aurel1-ar fi citit. Cînd am aflat ulterior, subiectul cărţii nu cores-pundea cu ce ştiam eu. Am auzit ulterior de unul, Mitucă.S. T. El a scris un memoriu în Occident despre deţinuţiidin mine...M. V. Din aceste două lucruri eu am făcut unul singur...S. T. Cînd a fost arestat?M. V. în 24 septembrie '59. Ţin minte, era destul de cald,plăcut. Eram răcită şi dormeam. Făcusem o frecţie bună lacap. Eram învelită cu un pulover roşu pe cap. Maică-mea, cum-nată-mea, fetiţa dormeau. Tatăl meu juca table cu soţul meu,cu geamul deschis, în casa noastră din Popa Rusu 9, la parter.Era 12, au sunat la uşă şi au năvălit. Cred că eu m-am sculatprima. Au întrebat, unde e Aurelian Vlad? S-au repezit labărbatul meu, dar nu foarte ferm. Eram măritată, dar soţulmeu nu locuia cu mine. Venea, întîrzia, pleca. Ştiau perfectlucrul ăsta. Nu l-au luat pe soţul meu, nu l-au confundat.Unde e? Le-am zis: E de gardă la spital. Cînd au auzii, să în-nebunească! Ne-au filat, au luat informaţii, ne-au urmărit si,cînd a fost să lucreze la fix, discret, au ratat arestarea. Subiec-tul lipsea de la domiciliu! Ne-au interzis să vorbim la telefon.Unul din ei, care părea şeful, a chemat pe cineva la telefon săcomunice că nu e acasă. Cred că erau vreo patru, doi au ple-

cat. Cei rămaşi s-au ocupat de percheziţie. Nu îmi mai aducaminte dacă aveau sau nu mandat. Nici nu-mi puneam pro-blema să întreb, timorată cum eram. Pot să ţi-l descriu pe tip.244Era de doi metri, ras în cap, ochelari rotunzi negri, foarte re-ţinut şi greţos. A început să cotrobăie. Aveam camere multe,dezordonate, era înnebunitor să faci o percheziţie. Era o bi-bliotecă mare în camera lui Aurel şi au luat trei cărţi. Cartea dela Sân Michele, ediţie italiană cu un arhanghel pe copertă (credcă asta i-a atras), Scrinul negru de George Călinescu şi o bro-şură, care nu era a noastră, Bnsarabi în Basnrnbia. Astea eraucele trei corpuri delicte. Apoi au deschis un bufet şi toateobiectele dinăuntru i-au căzut în cap securistului. Printre ele,două diagonale — făceau parte din uniforma legionarilor.Tata, fiind ofiţer, le-a spus că le-a păstrat din război ca să-şifacă curele pentru papuci din ele. Cam asta a fost percheziţia.Mi s-a părut că a durat infinit, dar cred că nu a durat preamult. S-au dus la spital. Nu ştiu de unde am aflat. Au încercatsă fie discreţi, dar a fost ca o lovitură de trăsnet în spital. Toţivorbeau, de la portar pînă la şeful spitalului. L-au ridicat, şi adispărut.*Ileana Iordache Eram în primul turneu al Teatrului Na-ţional în Transilvania după război. Septembrie 1959. Un lu-cru minor, dar pentru mine foarte important. Locuiam într-untren cu vagoane de dormit, împărţeam cuşeta cu o colegă,într-o noapte, m-am sculat şi i-am spus Silviei că am visatceva îngrozitor, şapte vaci grase în pivniţa părinţilor mei. Şieu nu mai puteam, mă dureau braţele de cît încercam sa lemulg, pentru că aveau ugerele uriaşe, şi nu mai aveam va-se... Vai, zice ea, o să ai şapte ani de fericire, de bucurie, deîmplinire, ai să vezi ce o să fie. M-am întors la Bucureşti, amsunat acasă, mama nu a vrut să-mi spună chiar în seara aia,dar a doua zi dimineaţa, mama mi-a spus: Vino te rog aici, cătăticel nu mai este acasă. Am înţeles că a fost arestat.S. T. Vă aşteptaţi?1.1. Nu. Pentru că stătea de un an de zile cu o valiză făcutăde mama. Pentru că acea valiză stătea şi ne împiedicam de ea.

Si era ca un fel de superstiţie. Nu o mai dădeai la o parte, pen-tru că atîta timp cît e acolo nu se întîmplă nimic, şi poate cănu o să se mai întîmple niciodată. Personal, nu m-am gînditdeloc la eventualitatea arestării în acea perioadă. Absolut de-loc. Probabil că atît mama cît şi tatăl meu, care ştia ce se în-tîmplase cu Dinu Pillat şi cu Noica, se aşteptau. Altfel cum se245

explică valiza!... Ei doi trebuie să fi stat de vorbă, tatăl meutrebuie să-i fi povestit. Mama nu a vrut să-mi transmită nimicdin aceste îngrijorări. In vara lui '59, către sfîrsitul lui iulie în-ceputul lui august, tatăl meu a fost chemat de Beniuc, la Uni-unea Scriitorilor. I-a spus: Uite, domnule Streinu, ia l 500 delei — erau bani atunci, cîteva salarii — pleacă într-o docu-mentare în Moldova. Du-te pe la mănăstiri, du-te pînă sus laDurau, şi dacă cumva rămîi fără bani, dă-mi un semn să-timai trimet. Faptul era destul de ciudat. Au plecat la mînăstiri,le-au vizitat pe toate. La un moment dat, tata i-a spus mamei:Am un sentiment dezagreabil. Am impresia că se întîmplăceva. Probabil că tata sesizase ceva. Ce? Nu ştiu. O figură careapărea prea des în preajma lui?! Ceva trebuie să fi fost.La un moment dat, au luat un autobuz să se ducă la Su-ceava. Au ajuns la un punct, şoseaua era barată de maşinileMiliţiei, s-au luat actele tuturor pasagerilor. Celorlalţi li s-adat drumul, tata şi mama au fost reţinuţi şi întorşi la PiatraNeamţ. Cît au stat acolo la Miliţie n-aş putea să spun. Dar aufost preluaţi de un tovarăş de acolo care a început să-i întrebece fac pe acolo, ce caută, unde au fost, unde vor să mai mear-gă. Mama le spunea că sînt în documentare, tata le-a arătathîrtia de la Uniunea Scriitorilor. Ofiţerul a zis, da, dar vă sfă-tuim să luaţi trenul să vă întoarceţi imediat la Bucureşti. Di-seară este un tren la ora cutare, să plecaţi cu el. Au mers lagară, au luat un tren local, apoi au găsit o căruţă şi s-au dus laDurau, şi au stat acolo cinci zile, pentru că tata a înţeles. S-auîntors în Bucureşti, cred, joi. Joi seara i-a telefonat Barbu Slă-tineanu. S-au întîlnit, vineri, clandestin, undeva pe la HalaTraian. Barbu Slătineanu era un personaj mare cît uşa, solid,purta o pălărie imensă, şi toate hainele lui, pentru că era aşade solid, nu puteau fi nişte haine croite pe el, obişnuite, eraunişte pelerine uriaşe. şi cu pălăria aia imensă şi înveşmîntatîn una din pelerinele lui, s-a întîlnit cu tata clandestin la HalaTraian, ca să-i spună că nu ştiu cine a fost arestat, şi că lui îieste teamă că le vine şi lor rîndul. Mi se pare că în noapteaaceea chiar a fost arestat Barbu Slătineanu. Cred ca şi neneaŞerban (Cioculescu, n.a.) a fost arestat atunci şi a fost reţinuttrei zile. în noaptea de 12 septembrie, ai mei au auzit pe sub

ferestre, ei locuiau la parter, sopoteală, vorbe. După aceea auauzit bătăi în uşă. A început frăsuiala în casă, percheziţia. S-aluat un cearşaf, a fost întins pe jos, şi acolo au început să246arunce cărţi, manuscrise, scrisori. Toată corespondenţa tateicu Valery a fost confiscată, manuscrise de-ale tatei, caiete,carneţele, tot felul de notiţe ale lui. Astăzi, cînd privim înurmă aceste lucruri ni se par de necuprins, imposibil să se fiîntîmplat. Am găsit în biblioteca tatei cărţi editate în EdituraFundaţiilor Regale, cu coroana pe coperţi, tăiate de mama.Asta-i era frică, să nu se vadă că acea carte era făcută la Edi-tura Fundaţiilor Regale. Că şi asta putea să fie o vină. Nu maispun de toate dedicaţiile pe cărţi, care au fost tăiate şi scoasede ea, ca nu cumva să fie şi ăsta un motiv de spaimă.Era o decădere şi o degradare prin frică pe care astăzifoarte mulţi nu pot să o înţeleagă.Şi a fost arestat, dus de acasă. S-a făcut un act pentru toatelucrurile din casă, proces-verbal de percheziţie şi de confis-care. Am încercat să mai scoatem din lucruri, pe care ei le pu-seseră în vînzare la Consignaţia, să le recumpărăm. Am reu-şit cu o parte, cu altă parte nu am reuşit. A început perioadade groază, de spaimă. Ne întrebam ce se întîmplă cu el.Mama era convinsă că am să pot să fac ceva, nu pentru căeram măritată cu Radu (Tudoran, n.a.), care nici el nu preaavea drept de scris încă foarte bine lămurit. Dar era frate cuGeo Bogza, Geo Bogza avea un statut imperial în regimulcomunist atunci. Geo era un personaj dificil, nu le-a fost uşorcu el, dar de bine de rău făcea faţă şi era omul care mergea înfruntea intelectualităţii române...S. T. .. .comuniste. Ştiu din jurnalul lui Alice Voinescu căo vizita, i-a cumpărat un radio, o ajuta.L I. Era un om cu totul special, de un donquijotism extra-ordinar. Eh, şi mama era convinsă că se putea să facem cevaprin Geo. Nu se putea face nimic. A fost prima dată cînd mi-amdat seama că Geo avea o reţinere, o teamă. Radu a fost destulde speriat de povestea cu tata, el nu reprezenta nimic, şi nui-am cerut sprijin. Am vorbit cu Geo. Prima dată mi-am datseama că-i era teamă. Zicea că nu e cazul să se intervină, să

mai aşteptăm. Cred că avut o atitudine înţeleaptă pentru acelmoment. Ar fi fost o chestiune de frondă inutilă. El a avut orezervă, şi cred că începuse să-şi dea seama cam cu cine, cu ceregim are de a face. în felul lui, era un fel de Don Quijote, darla un moment dat şi-a dat seama că realitatea e cu totul alta.Părerea lui a fost să aşteptăm să treacă vîlvătaia; întotdeauna247

există o vîlvătaie a celor trei zile de calvar. După aceea, lucru-rile se mai pot discuta.S. T. Asta în toamna lui '59?1.1. Da. De altfel, a fost reacţia tuturor. Am mai apelat laAlexandru Bîrlădeanu, care a fost colosal de drăguţ. El eraatunci căsătorit cu Marcela Rusu. Eu jucam cu ea în învierea,si i-am spus ce s-a întîmplat cu tata. Ea mi-a făcut legătura cuBîrlădeanu. Am vorbit cu el, atunci, şi el mi-a spus: Nu sepoate face nimic. Ai răbdare! Astea au fost cuvintele lui. Nuam avut răbdare, şi am mai încercat prin relaţiile lui Geo siam ajuns la Gogu Rădulescu. El a fost elevul tatei la liceul dinPiteşti. Şi Gogu Rădulescu mi-a spus: Nu se poate face nimicacum şi fii convinsă că, în clipa cînd voi afla ceva, îţi voi spu-ne. Dar nu mai întreba nimic pe nimeni, că nimeni nu-ţi vaspune absolut nimic.*Al. Bîrlădeanu M-a şi mirat faptul că Dej, care era foartevorbăreţ în unele privinţe, de pildă în problema cu Ana (Pau-ker, n.a.), cu Luca, în aceste chestiuni nu mi-a spus niciodatănici o vorbă. O singură dată s-a exprimat critic la adresa luiJar, care a participat la nu ştiu ce şedinţă cu scriitorii şi l-a cri-ticat pe Dej. Asta ştiu că l-a durut pe Dej şi l-am auzit poves-tind. Despre ceilalţi, nici un cuvînt. Pe mine mă interesa maiales soarta lui Păstorel. Era ieşean, Păstorel era foarte simpa-tizat la Iaşi.S. T. Cum aţi aflat că are necazuri?A. B. Din zvon public am aflat că a fost arestat. şi dupăaceea că a fost eliberat. Mai mult nu am ştiut.S. T. Nu aţi intervenit pentru el?A. B. Nu am putut să intervin. Nici nu-l cunoşteam per-sonal. Eu puţin am fost atins de această problemă, prin Mari-etta Sadova. Era prietenă cu Marcela Rusu, cu care eram eucăsătorit în acel moment. Era aproape săptămînal la noi lamasă. O cunoşteam foarte bine, multe lucruri am discutat cuea. Chiar am intervenit o dată pentru ea. Nevastă-mea trebu-ia să plece la băi în Cehoslovacia, pentru reumatism, şi voiasă plece cu Sadova şi nu i se dădea drumul. Am intervenit euatunci la Interne, să-i dea drumul pe garanţia mea. Am fost

supărat pe ea, pentru că atunci cînd s-au copt lucrurile şi avenit la rînd procesul lui Noica, de care eu habar nu aveam248 (ea nu mi-a spus nici un cuvînt), am întrebat-o: Eşti ameste-cată cu ceva? Pot să mă duc eu cu toată fermitatea să bat latoate uşile? Mi-a spus: Nu sînt amestecată cu nimic! Pentru cadupă aceea să aflu că adusese nişte cărţi, în orice caz s-a as-cuns de mine şi nu mi-a spus tot adevărul, deşi eram prieteni.O ajutasem să-si obţină un apartament.S. T. Aţi intervenit la Drăghici, ministrul de interne?A. B. Nu. Nici nu am ştiut cînd a fost închisă, mai tîrziuam aflat. M-am mirat de Dej. S-a ţinut secret. Dej, care vorbeafoarte mult, despre aceste probleme nu a spus nici un cuvînt,niciodată.S. T. Nu le-aţi discutat în Biroul Politic? în Guvern?A. B. Nu eram în Biroul Politic. Am ajuns supleant în '63,si membru plin în '65, în locul lui Dej, propus de Ceauşescu.In guvern nu s-a discutat niciodată. Mi-aduc aminte că amstat de vorbă cu fata lui Vladimir Streinu, Usy Iordache. Aadus-o Marcela Rusu. Pe Usy aşa am cunoscut-o. Mi-a părutrău că nu am putut face nimic. Asta era după scoaterea luiChişinevschi; rămăsese Răutu, dar nu era atît de puterniccum era Chişinevschi.S. T. Dacă Marietta Sadova, care venea des la dvs în casă,era arestată, asta se putea răsfrînge asupra dvs?A. B. Categoric. De altfel, cînd am fost numit vicepreşe-dinte al Consiliului de Miniştri, mi s-a dat gardă, însoţitor.Prim-ministru era Chivu Stoica. Am vorbit cu el că nu am ne-voie de această gardă. Am insistat şi i-am spus: Poate că degardă e nevoie ca să mă spioneze pe mine, nu să mă păzeas-că. şi el mi-a zis: Da. în faţă mi-a spus că sînt sub suprave-ghere. Şi toţi eram sub supraveghere.S. T. Cum vă explicaţi asta? Eraţi numit de Dej ministru,făceaţi parte din anturajul lui, înseamnă că avea încredere îndvs. Pe de altă parte, dădea ordin să fiţi supravegheat?A. B. Sînt absurdităţile specifice regimului în care am trăit.S. T. Cine ordona aceste supravegheri?A. B. Pînă la moartea lui Gheorghiu-Dej, el le aproba. Nu

cred că Drăghici făcea astfel de lucruri fără să-l întrebe peDej. Ce vreţi încredere mai mare decît avea el în Chivu Stoicacu care a stat la puşcărie ani de zile, pe care l-a făcut prim-ministru, deşi ca intelect nu merita deloc acest post. Chivuera şi el sub supraveghere, am aflat după moartea lui Gheor-ghiu-Dej. Chivu ştia că are microfoane în dormitor.249

S. T. Dle Bîrlădeanu, în 1958, armata sovietică pleacă.Atunci, Dej putea să cîştige popularitate relaxînd lucrurile.Dar el strînge şurubul...A. B. Pe Dej l-a speriat revoluţia din Ungaria. Cred căaceste măsuri erau nu numai împotriva logicii, dar şi a atitu-dinii lui, pe care eu i-o cunoşteam, în 1964, el s-a zbătut multîmpotriva unora din membrii Biroului Politic, cum era Dră-ghici, pentru eliberarea prizonierilor politici.S. T. Avea curaj Drăghici să-i facă opoziţie?A. B. Da. Ii făcea opoziţie, nu principială, ci pe diverse ca-tegorii. De exemplu, condamnaţii pentru cutare sau condam-naţii la atîţia ani nu trebuie eliberaţi. Dej a trebuit chiar să sesupere ca Drăghici să cedeze.S. T. L-a simţit că era bolnav şi nu mai putea?A. B. Eu nu l-am simţit că era bolnav. Drăghici putea săsimtă prin aparatura lui de ascultare. şi agentura. Dvs. ce cre-deţi, însoţitorii lui Gheorghiu-Dej nu-i raportau lui Drăghicitotul?*„16 noiembrie[...] moartea lui Barbu (Slătineanu, n.a.) de sîmbătă măobsedează, îl văd, îl aud, îmi este tot timpul prezent. Cînd afost ultima oară la mine, într-o miercuri dimineaţă, la plecarem-a fulgerat gîndul că-l văd ultima oară! îmi va lipsi apelullui la telefon «sărut vîrful aripilor, coană Alice», îmi va lipsiprezenţa lui atît de materială şi totodată atît de sufletească.Barbule, rămîi o figură în cultura noastră, un om de marepreţ, un animator cultural, un clăditor. Nu te pot închipuiadormit pe veci. Nu vreau să mă împrejmuiesc de toţi cei ră-maşi, aş vrea să le spun că au dublă datorie acum, să trăiascăintens şi adînc uman." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXXIV)*„Aflînd la 11 decembrie că Trixi fusese arestată... am ştiutrepede că va veni şi rîndul meu. Trecerea cîtorva zile fără săse fi întîmplat nimic îmi stîrnea crescînd mirarea. Dintre toţi[...] eram singurul care mai umblam liber. [...] ajung în sineamea la superstiţioasa concluzie că, dacă nu sînt arestat pînă lasfîrşitul anului, înseamnă că am scăpat. Din ziua de treizeci şi

250unu decembrie îmi fac un fel de bornă magică [...] căci cine săse apuce de arestări de ziua revelionului? [...]în tot acest interval mă văd des cu Doamna Z., coana Le-nuţa, mama lui Al. Pal. Credinţa simplă, superstiţioasă poate,a boieroaicei mă impresionează. De dimineaţa pînă seara e labiserica Batistei, cu acatiste. Ştie [...] că lucrurile sînt irever-sibile; totuşi nădăjduieşte [...] E primul contact cu minuneaca fapt cotidian, cerut, aşteptat. Coana Lenuţa crede în mi-nuni; minunile se realizează, altfel n-ar fi aici biserica Batisteisă-l aştepte pe părintele Cazacu, să-i dea acatiste, ar fi spi-ţerie.Sper şi nu sper. Trec şi douăzeci şi şapte, şi douăzeci siopt, şi douăzeci şi nouă [...] Un fel de pseudo-certitudine agi-tată pune stăpînire pe mine, apoi se preface în tainică sigu-ranţă: dacă trece şi douăzeci şi nouă, nu va mai fi nimic rău.Zi'ntîi cade anul acesta într-o vineri; sîmbătă 2 e sărbătoarelegala, duminică e duminică, joi seară e revelionul — şi acti-vitatea lor e reluată abia luni în 4. Luni 4 e pe altă planetă, unalt eon.(Aveam să aflu după aceea că a fost ziua accidentului deautomobil şi a morţii lui Camus.)[...] ştiu că sînt ultimul rămas nearestat şi că nu se poatesă nu fiu luat şi eu [...] De ce numai eu nu sînt ridicat? CoaneiLenuţa mi s-a părut a-i ghici în priviri — căci în modul ei de ase purta cu mine nu există decît gentileţe extremă — o nuanţăde chinuitoare, neverosimilă îndoială. Nu cumva sînt eu de-nunţătorul grupului, turnătorul? [...] Mi-este teribil de frică,nici nu ştiam cît de fricos sînt. E o descoperire groaznică, sinu-i văd leac. Mi-e frică, aşa e, total, intru în frică aşa cum arintra cineva într-un costum de scafandru. Sînt totuşi în stare•[...] s-o stăpînesc, s-o ascund, încă nu-mi clănţăne dinţii, încănu-s livid, încă nu vărs fiere verde.Nu sînt deloc surprins cînd tata mă trezeşte tare devremeîn dimineaţa lui treizeci şi unu [...] «Ai treabă. La ora opt eşticonvocat undeva.» Şi-mi arată un bileţel. Da, e o invitaţie înstrada Ştefan Furtună, pentru ora opt. Ca martor. Am înţeles.Am înţeles, dar nu în întregime: de ce ca martor? De ce n-au

venit să mă ridice, noaptea, ca pe toţi ceilalţi?[Tata, n.a.} se arată însă foarte calm. Mă îndeamnă să-mipun lucrurile într-o valijoară [...] şi mă îmbărbătează [...]251

Citaţia de convocare a venit în după-amiaza de treizeci, întimp ce nu eram acasă, fiind înmînată contra semnătură tată-lui meu. Care însă nu mi-a arâtat-o cînd m-am înapoiat, des-tul de tîrziu, spre a nu-mi tulbura somnul de noapte.31 decembrie 1959Am cu mine valijoara, în buzunar cîteva tablete de vitami-na C şi de piramidon şi o carte groasă.La Securitate sînt de îndată primit cu foarte multă poli-teţe, poftit într-o cameră mare şi frumoasă, aşezat cu cinste peun scaun în faţa unei măsuţe. La o masă lungă, de cealaltăparte a încăperii, se instalează o întreagă comisie de ofiţeri.Mi se ia un interogatoriu, începînd cu identificarea. Totul de-curge cu multă ceremonie şi afabilitate, f...] mă ţin destul decalm. Cartea groasă am pus-o pe masă în faţa mea şi în pauzecitesc. Din cînd în cînd, fumez o ţigară (clar fireşte o? aveţi voie,cît doriţi, sînteţi doar nu învinuit, ci martor), ori sug cîte o vita-mină.Interogatoriul durează pînă la ora trei precis. [...] Douălucruri nu-mi plac deloc: întrebarea «Ce legături infracţionaleai avut cu C. Noica?» şi zîmbetele şi şuşotelile care întîmpinăvorbirea mea [...J Vasăzică răspunsul meu era dinainte ştiut,scontat, întrebările iau un ritm mai rapid, tonul devine mairece. De cedat însă nu cedi Nu recunosc caracterul infrac-ţional [...] stărui destul de hotărît în refuz şi dau o declaraţiecare-i apreciată ca fiind cu totul nesatisfăcătoare şi nesinceră.Urmează o întreagă «comedie»; se trag perdelele [...] sprea crea o atmosferă de panică. Pauze încordate. Comisia iese siintră iar. Sînt şi ieşiri false, ca la teatru [...] Mi se promit cîte-nsoare şi-n lună, unele tare plăcute. Se prevestesc apoi gravelenenorociri şi funestele consecinţe ale fanatismului meu. Mi sedă sfatul să-mi bag minţile-n cap. Mi-este larg invocată bătrî-neţea tatii, pe care nu-l pot lăsa, vezi bine, să moară ca — fi-reşte — un cîine [...] Mi se dă de înţeles că va fi halal de mine.[...] şi ce voi avea de făcut? Aproape nimic: o dată pe lună,ori mai rar, sau poate mai des [...] voi face cîte o mică vizită,foarte discretă, undeva la o adresă [...] Şi apoi, ce naiba, [...]oricît as fi de reacţionar, partizan al hitleristilor şi ucigaşilorde evrei tot nu pot fi. Nu mă pot face complice al unor asasini

cu mîinile înroşite de sîngele coreligionarilor mei. Intr-atît deorb, de prost, de nebun nu se poate să h'u. Aşa încît ceea ce mise cere nu-i decît un act de dreptate. Şi ce mi se cere? Să spun252că în prezenţa mea s-au purtat discuţii duşmănoase şi s-acomplotat împotriva securităţii orînduirii de Stat şi că, dinslăbiciune, m-am lăsat antrenat în discuţii şi n-am avut cura-jul să înştiinţez autorităţile de îndată, dar că-mi dau seama,regret şi subscriu la cele de mai sus.Declaraţia pe care o semnez la trei (şi un minut?), în fataunei comisii vădit nerăbdătoare [...] să se pregătească de re-velion e senzaţional de neconcludentă pentru scopurile an-chetei [...] nu numai că nu am acuzat întru nimic pe nimeni,nu numai că n-am recunoscut nimic, dar am şi semnat doardupă ce s-au făcut — în margine — toate micile rectificări pecare, cicălitor, le-am cerut. [...]Nu-mi vine a crede că eu sînt eu. Mi-am jucat, văd, rolulpînă la capăt. Mă descopăr pentru prima oară încăpăţînat. Şiiau aminte că mi-a plăcut să joc teatru. Dar frică tot îmi este.Căci n-a fost decît actul întîi — de nu prologul. Mi se dăun răgaz de trei zile pentru gîndire, urmînd a mă prezentaluni 4 ianuarie la orele opt [...] Sînt ameninţat, dar şi sfătuitde bine. [...]Dar valijoara asta de ce ai adus-o? A! în vederea arestării,ăsta e un gest provocator. Noi nu te-am chemat să te arestăm.Dacă voiam să te arestăm, procedam altfel [...] Te-am chematca martor liber să declari lucruri adevărate, să ajuţi anchetei,si vii cu valiza! Provocare! în sfîrşit, du-te acasă, stai frumosde vorbă cu bătrînul, în el ai încredere, şi vino luni." (N.Steinhardt, Jurnalul fericirii, pp. 39-50)*„După ce i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile, mi-avorbit:— Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresiacă şovăi, că poate să încapă şi posibilitatea să-ţi trădezi pri-etenii [...] Pentru nimic în lume să nu primeşti a fi martor alacuzării. Hai, du-te chiar acum. [...]îi arăt că acum nu găsesc pe nimeni şi nici să stau la poar-

ta Securităţii cu geamantanul lîngă mine pînă luni n-are niciun Dumnezeu, eroismul fiind aproape un caraghioslîc. [...]— E adevărat, zice tata, că vei avea zile foarte grele. Darnopţile le vei avea liniştite [...] vei dormi bine. Pe cînd dacăaccepţi să fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile des-tul de bune, dar nopţile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poţi253

închide un ochi. O să trebuiască să trăieşti numai cu somni-fere şi calmante, abrutizat şi moţăind ziua toată, iar noapteachinuitor de treaz. O să te perpeleşti ca un nebun [...] Hai, numai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe şi mie inima,dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum ca martor alacuzării, nu fi prost, după sase luni tot te ia. E sigur. [...] Pre-găteşte-ţi prin urmare lucrurile pentru luni. [...] Si, în asteatrei zile care ne rămîn, să nu-mi vorbeşti nici un cuvînt de-spre proces, Securitate, închisoare." (N. Steinhardt, op. cit.pp.22-24)*„3-4 ianuarie 1960Nu cred să fie prea mare, zice tata. O să-ţi dea probabil optani [...] Luni dimineaţă mă aflu calm. Mă spăl, mă rad, măîmbrac, îmi verific gemantănaşul (plin de gioarse). Nu mi-afost îngăduit să plîng nici măcar o singură dată în timpul ce-lor trei zile. Tata, dătător de interdicţie, nici gînd. [...]CîncTsînt gata, îmi iau rămas bun de la părintele meu. Sîntcătrănit rău. [...]— Ţi-au spus să nu mă laşi să mor ca un cîine? Ei bine,dacă-i vorba aşa, n-am să mor deloc. Te aştept. Şi vezi să numă faci de rîs, zice. Să nu fii jidan fricos şi să nu te căci în pan-taloni.Mă sărută apăsat, mă duce pînă la uşă, ia poziţie de drepţisi mă salută milităreşte.— Du-te, îmi spune." (N. Steinhardt, op. cit., pp. 24-25)„4 ianuarie 1960Luni la ora opt, după trei zile de sărbătoare, găsesc poartaSecurităţii ferecată. De caraghioslîcul aşteptării în faţa puşcă-riei [...] tot n-am scăpat. [...]Intr-un tîrziu apare un militar zorit, desface nişte lacăte,nişte lanţuri; sînt lăsat să intru, poftit în camera martorilor.Aceeaşi comisie. Geamantanul provoacă din nou [...] ex-plozii de indignare. Va să zică nu ţi-ai băgat minţile în cap?[...] Te-ai molipsit de fanatismul legionar? Ei, fii pe pace, plă-cerea de a te aresta nu ţi-o dăm. Degeaba vrei să ajungi unerou. N-ai stat de vorbă cu bătrînul? Ce ţi-a spus?Primul lucru pe care-l fac, împins [...] de un demon al tru-

fiei şi de nevoia de-a face pe grozavul (şi de a prinde curaj),este să repet întocmai vorbele tatei [...] Apoi scot o vitamină C254din buzunar, o pun în gură şi mă simt mîndru si, da, foartecalm. [...]Ba sînt ameninţat, ba sînt luat foarte cu binişorul. Totul serepetă. Se repetă, puhoi, şi ameninţările [...] Fraza cu tatălcare o să moară ca un cîine revine foarte des [...] Perdelelesînt şi ele din nou trase [...] pentru a produce [...] alternativ, oatmosferă de îngrozire şi o atmosferă de uşurare [...]Mă ţin dîrz şi eu [...] prins de jocul acesta subtil şi absurdal anchetatului care vrea să fie arestat şi al anchetatorilor carefac tot ce le stă în putinţă spre a nu-l aresta. [...]Pe la orele patru şi ceva, arestarea se înfăţişează încă im-probabilă [...] Pe la cinci, aud în sfîrşit ticăloşule, măgarule,pramatie ce eşti. Mi se porunceşte să mă ridic în picioare şisă-mi desert buzunarele. Vitaminele, carneţelul, ceasul, batis-ta, cureaua de la pantaloni. Ai să vezi tu, fanaticule, podoabă.Sînt pus sub stare de arest." (N. Steinhardt, op. cit. pp. 50-51)*Un document emis de M.A.I. chiar în 4 ianuarie aratălucrurile care s-au ridicat la percheziţia corporală a „reţinutu-lui Steinhardt Nicu Aurelian: 50,15 lei, un ceas de mînă metalalb cu curea de piele maro POBEDA, un Bul. Pop. [...], unlivret militar [...], un carnet sindical [...], un permis de in-trare [...], una legitimaţie... un carnet de identitate [...], douăpormonee piele, un lanţ metal alb cu patru chei, diferite, uncreion mecanic."La două zile după arestarea fiului său, Oscar Steinhardtsemnează un proces-verbal cu cpt. Draghievici din Direcţiade anchete penale M.A.I. prin care îi preda ofiţerului „îmbră-căminte pentru reţinutul Steinhardt Nicu, după cum urmea-ză: un costum de pijama în dungi bleumarin, două perechi dechiloţi uzaţi şi rupţi, două cămăşi diferite, uzate, două batistediferite, un săpun şi două tuburi cu pastă, două perechi şo-sete noi. Sub listă, cei doi (plus un alt ofiţer al cărui scris esteindescifrabil) semnează.Am predat.....................Am primit.....................

*La 12 ianuarie, anchetatorul penal de securitate Onea Mir-cea redactează un referat cu „rezultatul anchetei penale efec-255

tuate în cazul învinuitului Steinhardt Aurelian, [...]'juris-consult la întreprinderea Industrialii de Stat «Producţia»,de naţionalitate evreu şi cetăţenie română, necăsătorit, (care)în unul 1949 a fost judecat pentru inversiune sexuală, cu ul-timul domiciliu în Bucureşti, str. Ion Ghica nr. 3. Faptelesăvîrsite întrunesc elementele constitutive ale infracţiuniip.p. de art. 209, pct. 2, Ut. n şi b, al. II, din C.P. al R.P.R."Sub aceste litere şi cifre enigmatice se afla acuzaţia de unel-tire împotriva ordinii sociale, discuţii duşmănoase împotrivaregimului Concluzia: trimiterea în justiţie a învinuituluiSteinhardt Nicu Aurelian.Nicu Steinhardt nu era la prima confruntare cu „organelede ordine", în 1949, cum menţionează şi raportul, fusese ju-decat pentru inversiune sexuală şi achitat. Numele său apa-re şi cîţiva ani mai devreme, în 1944, în legătură cu anchetaefectuată de SSI asupra organizaţiei de spionaj condusă deAlexander Eck, francez, lucrînd pentru forţele Franţei libereconduse de Charles De Cănile, It. major în Intelligence Ser-vice, profesor de bizantinologie, invitat la Universitatea Bucu-reşti în 1940 să fina lecţii.* Din reţeaua aceasta făceau partefraţii George şi Mihai Tomaziu, surorile Tatiana şi Irina Ol-şevschi, Mihnea Gheorghiu etc. în iunie 1944 reţeaua esteanihilată, cei de mai sus arestaţi şi închişi la Mahnaison.Nicu Steinhardt apare în rapoartele SSI ca fiind foarte apro-piat de pictorul George Tomaziu. Ancheta nu a continuatdatorită răsturnării de la 23 august Nu ştim astăzi dacăNicu Steinhardt făcea parte din reţeaua de informaţii diri-jată de profesorul Alexander Eck, sau dacă frecventarea luiGheorghe Tomaziu se datora exclusiv relaţiei intime dintrecei doi. Un alt detaliu. Nicu Steinhardt face legătura cuConstantin Noica în septembrie 1953, and Beatrice Strelis-ker îi aduce o scrisoare de la Cîmpulung din partea acestuia.B. S. îl cunoscuse în vara acelui an pe filozof prin interme-diul surorilor Tania şi Irina Olsevschi, aflate în vilegiaturăla Cîmpulung. Tatiana şi Irina Olsevschi, de origine rusă,familia lor refugiată după 1917 în România erau prietene cuNicu Steinhardt din anii '30.<notă>

* Pentru un portret al bizantinologului Alexander Eck şi al reţelei sale despionaj, vezi în George Tomaziu, jurnalul unui figurant, Editura Univers, 1995.</notă>256 SCENARII şi FICŢIUNIDracul e o mare problemă şi chiar una marxistă. Este,în fond, dialectica. Negativitatea.C. Noica, Jurnal de ideiSandu Lăzărescu La interogatorii, mi-am dat seama cătehnica minciunii a evoluat extraordinar. Se minţea ordinar.Anchetatorul consemna. Declaraţiile noastre sînt pline deagramatisme, cred că se observă la lectură. Ele aparţineau an-chetatorului. El scria ce-i trecea lui prin cap. Mîncai bătaiedacă nu erai de acord să semnezi. Pe urmă, mai aveau o altătehnică, mai subtilă: aceea a deplasării termenilor. De pildă,eu spuneam că „m-am întîlnit întîmplător cu cutare". El scria„am luat contact cu cutare". Pe urmă era tehnica exagerăriisau a interpretării unor fapte care era imposibilă sau stupidă.De pildă, spuneam că m-am întîlnit cu cutare, şi el, dintr-odată, dădea un alt sens acestui „m-am întîlnit". De exemplu,romanul lui Pillat, că eu i-aş fi zis să-l scrie. Inexact. Pillatavea romanul scris, era deja terminat din 1953-54 şi citit deCălinescu, de o serie de oameni. Pe urmă, mai era o tehnică:telescoparea anumitor evenimente. Ele erau aduse mult maiaproape, cînd de fapt se întîmplaseră de mult timp. De exem-plu, întîlnirile noastre care ar fi putut să fie calificate ca avîndun caracter duşmănos, adică legionar. Fuseseră în 1949, cîndconsiderasem că trebuie să avem o atitudine faţă de regim.Nu avuseseră o semnificaţie politică. Nu eram pregătiţi să fa-cem o răsturnare de regim sau să dăm întîlnirilor o finalitatepractică. Stăteam de vorbă ca studenţii ruşi. Ne gîndeam cumse poate să scăpăm de atmosfera aia. Anchetatorii au pretinscă s-a întîmplat ieri-alaltăieri. De fapt, avuseseră loc cu zece257

ani înainte, în realitate, activitatea noastră legionară era moar-tă şi îngropată la data procesului.*1. Scenariul subminării„în discuţiile cu PILLAT CONSTANTIN, acesta susţinea — re-feritor la situaţia din R.P.R. — că în R.P.R. ar exista un regimde «teroare nemaipomenită», după cum afirma el în mod duş-mănos, deoarece au fost luate măsuri împotriva elementelorce desfăşurau activitate contrarevoluţionară [...]în afară de aceasta, reţin că PILLAT CONSTANTIN şi ciocu-LESCU ŞERBAN aduceau în cadrul întrunirilor diferite ştiri şizvonuri debitate de posturile de radio capitaliste Europa li-bera, Vocea Americii şi altele, pe care ei le ascultau, ştiri în carese vrobea în mod calomnios şi se susţinea că în R.P.R. nu arexista libertate şi că adevărata libertate este în Occident. Nureţin care din cei doi ne-a comunicat o ştire de-a dreptul insti-gatoare la adresa R.P.R. şi a celorlalte state socialiste, în carese spunea că «popoarele care vor să fie libere trebuie să arate,să dea dovadă că merită să fie libere». Se cerea deci făţiş de ase trece la acţiuni împotriva regimului din R.P.R., şi a celor-lalte state socialiste." (Proces-verbal de interogator, învinuitIordache Nicolae. 4 octombrie 1959. ss Anchetator penal desecuritate Crăciun losif.)*„[...] la sfîrşitul anului 1949, am primit de la ZURĂSCU IONo scriere pentru a o traduce în limba franceză. Această scriereavea un conţinut net duşmănos la adresa regimului democratpopular din R.P.R. şi erau prezentate în mod denaturat oserie de acţiuni politice şi economice ale P.C.R. Tot în cadrulacestei scrieri, ZURĂSCU ION şi prin el P.N.L. cerea ca forţelearmate occidentale şi fugarii romîni din Occident să intervinăpentru o aşa-zisă «eliberare a Romîniei». Această scriere duş-mănoasă urma să fie transmisă în Occident fugarului romînFĂRCĂŞAN MIHAI (văr CU ZURĂSCU ION)."(Proces-verbal de interogator, învinuit Paleologu Alexan-dru. 8 septembrie 1959, Bucureşti, ss Anchetator penal desecuritate lt. major Onea Mircea)258

*ORDONANŢĂ de punere sub învinuire,Bucureşti, 10 august 1959.Eu, lt. major CRĂCIUN IOSIF, anchetator penal de securitatedin Direcţia de Anchete Penale a M.A.I.-R.P.R., examinîndmaterialele de anchetă penale privind pe numitul MITUCĂ ION,născut la 29 august 1919 în corn. Vlădoaia, R-nuI Vînjul Mare,reg. Craiova, fiul lui Gheorghe şi Măria, fost ofiţer în armataburgheză, cu ultimul domiciliu în Turnu-Severin, str. Cice-rone nr. 41CONSTATMITUCĂ ION a fost arestat la 23 iulie 1959 pe baza mandatu-lui de arestare Nr. 123/M.Materialele de anchetă existente la dosarul cauzei îl demas-că pe MITUCĂ ION, fiu de fruntaş P.N.L. [...] ca pe un duşmanal regimului democrat-popular din Republica Populară Ro-mînă, împotriva căruia a desfăşurat o intensă activitate încădin primii ani ai existenţei acestui regim. [...] nutrind sentimen-te de ură şi duşmănie faţă de regimul democratic de stat şi deprefacerile revoluţionare ce au avut loc în ţara noastră după1944, în anul 1948 — după ce fusese deblocat din armată caelement reacţionar — s-a încadrat în organizaţia subversivăM.N.R. (Mişcarea Naţională de Rezistenţă), fapt pentru care afost arestat şi condamnat, în acelaşi an, la 5 ani închisoare.încă înainte de a fi eliberat de la închisoare — decembrie1953 — MITUCĂ ION împreună cu alţi deţinuţi au făcut planuriduşmănoase asupra modului în care să acţioneze împotrivaRepublicii Populare Romîne, după ieşirea din închisoare.Conformîndu-se acestor plalnuri, MITUCĂ ION, după ce aieşit din închisoare, a întocmit un «memoriu», cu conţinutprofund duşmănos la adresa regimului democrat-populardin R.P.R., privind situaţia închisorilor şi deţinuţilor dinR.P.R., pe care l-a expediat în Occident prin intemediul uneilegaţii imperialiste din Bucureşti, cu sprijinul activ al numitu-lui PILLAT CONSTANTIN — arestat la rîndul lui —, care avea le-gături la legaţia respectivă şi cu care a discutat în prealabilasupra modului în care să întocmească «memoriul».După cum s-a stabilit, «memoriul», pe lîngă partea informa-

tivă, constituia şi un apel adresat puterilor occidentale pentrua interveni în situaţia din Republica Populară Romînă.259

[...] în 1954, MITUCĂ ION a încercat să fugă din ţară în Occi-dent, pentru a se pune mai direct la dispoziţia fugarilor ro-mîni, în sensul de a-i sprijini pe aceştia în activitatea ce o des-făşoară împotriva Republicii Populare Romîne, însă a fostprins şi arestat pe cînd încerca să treacă frontiera, şi apoi con-damnat.In ultimii ani, MITUCÂ ION s-a manifestat în repetate rîn-duri în mod duşmănos împotriva regimului democrat-popu-lar din Republica Populară Romînâ, propagînd ideea schim-bării acestui regim printr-un nou război mondial.*ION MITUCĂ este evocat în amintirile din închisoare ale luiIon loanid. Autorul îl întîlnestc la mina Cavnic, galenaSfinţi. Ion Mitucă, H. major de artilerie, conducea o echipăde dulgherie. între deţinuţi făcea parte dintre „cei care chiu-leau cu orice preţ", chiar cu riscul pedepsei. Iar dacă li se re-proşa că m lucrul pe echipă, prin chiulul lor, lăsau partea lorde muncă pe spinarea celorlalţi, aveau răspunsul gata: „Sachiulească şi ceilalţi ca şi mine!" Din păcate, nit toţi puteausă-si ia riscul pedepselor „[...] fiind bolnavi, bătrîni sau lip-siţi de rezistenţă fizică. [...] Mitucă... nu prea se omora cumunca, găsise toată înţelegerea la noi. Nu pentru teoria luică nimeni nu trebuie să muncească, ca el, şi să rişte consecin-ţele, ci pentru starea lui fizică proastă şi halul de slăbiciunesi neputinţă. Aşa că, cu asentimentul nostru, era tot timpulpe drumuri prin mină, ferindu-se de ochii gardienilor şi încăutare de noutăţi. Voia cu orice preţ să intre în contact cu unmuncitor liber, de la care să afle noutăţi politice. [...] Mitucăera homosexual. ...La Baia Sprie fusese bătut de un tînăr cucare încercase să fie mai întreprinzător. Spusele popii au fostpentru mine un şoc, cu tonte că dintr-o dată mi s-au lămurittoate acele atitudini şi gesturi ale lui Mitucă, cam prea graţioa-se, prea delicate, prea feminine pentru un bărbat şi pe care lepusesem pe seama unei fandoseli de ofiţer de Calea Victoriei."Tot acolo se afla şi Dan Cernovodeanu. „Băiat inteligent sicultivat, fusese ales din liceu ca să facă parte din clasa Rege-lui Mihai. Cu toată comportarea lui demnă şi distantă faţă deadministraţie ajunsese să-şi alieneze simpatia de care se bucu-

rase la început [...Jerahomosexual[...]era tot timpul în com-pania lui Mitucă. Ştiam însă că Dan Cernovodeanu erafoar-260te interesat de informaţii şi că Mitucă îl punea la curent cutot ce afla." Dan Cernovodeanu i-a cerut lui Ion Mitucă să-lcaute, o dată ajuns la Bucureşti, pe Dinu Pilîat. Tot el i-a datsi adresa. (Ion loanid, închisoarea noastră cea de toatezilele, voi l, Editura Albatros, 1991, pp. 79-86).Am reuşit să dau de urma lui Ion Mitucă, în vara anului1996. Prea tîrziu. La telefonul pe care-l obţinusem de la in-formaţii, Turnu Severin, o voce plînsă m-a anunţat că „Mi-tucă Ion nu poate vorbi. S-a prăpădit de l mai anul ăsta."*„.. .Şi CERNOVODEANU DAN şi-a manifestat regretul şi deza-măgirea faţă de faptul că contrarevoluţia din Ungaria —1956— n-a reuşit şi că în acest scop S.U.A. n-a intervenit mai ener-gic, deoarece reuşita acestei contrarevoluţii — după expresiasa — ar fi dus la schimbarea regimului democrat-popular şidin celelalte state socialiste.în acelaşi sens am discutat şi evenimentele ce avuseserăloc în Egipt, toate aceste eşecuri ale puterilor occidentale fi-ind apreciate şi de CERNOVODEANU DAN ca o dovadă a faptu-lui că Occidentul nu este încă suficient de pregătit pentruducerea unui război cu ţările socialiste şi că de aceea va trebuisă mai aşteptăm încă 2-3 ani, pînă cînd Occidentul va fi maibine pregătit pentru asemenea acţiuni care să se termine înfavoarea lor."„[...] în perioada contrarevoluţiei din Ungaria — 1956 —pe care noi o apreciam ca pe o adevărată «revoluţie şi revoltăa maselor populare» nemulţumite de regimul de acolo, ei siROMÎNU NICOLAE ne-am exprimat în repetate rînduri speranţacă contrarevoluţia va reuşi, susţinută de Occident, că ea vaavea urmări asupra regimului democrat-popular din R.P. Ro-mînă, în sensul că va determina schimbarea acestuia şi reve-nirea în locul său a vechiului regim burghezo-mosieresc."(Proces-verbal de interogator, învinuit Mitucă Ion. 5 noiem-brie 1959, Localitatea Bucureşti. Interogatoriul a început laora 10,30 şi s-a terminat la ora 14,00 ss Anchetator penal de

securitate Lt. Major Crăciun I.)*„în anul 1953, PALEOLOGU ALEXANDRU şi NOICA CONSTAN-TIN s-au înţeles să desfăşoare activitate de subminare a regi-261

mului democrat-popular, prin întocmirea şi difuzarea unorscrieri duşmănoase, scontînd ca astfel să îndepărteze unii scri-itori de la activitatea lor creatoare în domeniul literar şi sâ-idetermine să scrie lucrări cu conţinut duşmănos.In acest scop, precum şi de a atrage mai mulţi aderenţi laaceastă activitate criminală, NOICA CONSTANTIN, în înţelegerecu PALEOLOGU ALEXANDRU, a început să întocmească o scriereduşmănoasă orînduirii socialiste din tara noastră. Aceastăscriere contrarevoluţionară a fost intitulată Povestiri din Hegelşi a fost terminată în 1956, după care a fost difuzată mai mul-tor persoane din Bucureşti, atît cu ocazia unor întîlniri orga-nizate în acest scop la IONESCU ANCA, CASASOVICI COCA, siSTRELISKER BEATRiCE, cît şi prin difuzarea acestor scrieri maimultor persoane de către AL-GEORGE SERGIU.Tot în scop de propagandă şi subminare a orînduirii so-ciale şi de stat din R. P. Romînă, NOICA CONSTANTIN, în înţe-legere cu PALEOLOGU ALEXANDRU, a transmis pe căi ilegale înOccident fugarului CIORAN EMIL, scrierile sale contrarevolu-ţionare Povestiri din Hegel şi Răspuns unui prieten din depărtare.Pînă la arestarea lui NOICA CONSTANTIN din dec. 1958 şiapoi a lui PALEOLOGU ALEXANDRU, aceştia au reuşit să angre-neze în activitatea subversivă mai multe persoane ostile regi-mului, aparţinînd fostelor clase exploatatoare, cu convingeripolitice fasciste." (MINISTERUL AFACERILOR INTERNE,Direcţia de anchete penale, ORDONANŢA de punere subînvinuire... privind pe Paleologu Alexandru, 26 septembrie1959. ss Anchetator penal de securitate It. major Onea Mircea).*2. Scenariul Pasternak„...Pe drum am discutat cu acesta (Dinu Pillat, n.a.) di-verse probleme. Între altele, discutînd despre scrierile noas-tre, care dat fiind conţinutul lor nu puteau fi publicate înR.P.R., am arătat că acestea trebuiesc transmise în Occidentpentru a fi publicate acolo, arătînd că «literatura emigranţilorromîni» de acolo nu poate reprezenta singură «literatura ţăriinoastre». De asemenea, am mai discutat faptul dacă anumiţiscriitori din ţară ar avea scrieri duşmănoase regimului ce nule pot publica, să ne interesăm asupra acestui fapt şi să-i sfă-

tuim să le transmită în Occident pentru a le publica..." (Pro-262ces-verbal de interogator, învinuit Noica Constantin. 18 de-cembrie 1959, Bucureşti. Interogatoriul a început la ora 7,min. 00, şi s-a terminat la ora 15,10. Anchetator penal de secu-ritate căpitan ss Onea Mircea.)*„Pe drum, NOICA CONSTANTIN mi-a spus că este bine şi cre-de că a sosit timpul să ne manifestăm pe plan literar şi filozo-fic (referindu-se la scriitori reacţionari ale căror lucrări nu potfi publicate în R.P.R.) în afara ţării şi să ne trimitem lucrărilenoastre de «valoare», ce nu pot fi publicate aici, în Occident,pentru că literatura emigranţilor romîni de acolo nu poatereprezenta, singură, literatura tării noastre. De aceea, spuneaNOICA CONSTANTIN, trebuie să trimitem în Occident «manu-scrise» de valoare ce nu pot apărea aici în R.P.R. şi dacă eucunosc asemenea «manuscrise»?" (Proces-verbal de interoga-tor, învinuit Pillat Constantin. 18 iulie 1959, Bucureşti, ssAnchetator penal It. major Crăciun losif.)*„în vara anului 1958, am discutat cu PILLAT CONSTANTINdespre cazul scriitorului PASTERNAK din Uniunea Sovietică, încadrul discuţiei, atît PILLAT CONSTANTIN cît şi eu ne-am expri-mat convingerea că lucrarea lui PASTERNAK Cazul doctoruluiJivago n-ar fi fost duşmănoasă regimului socialist şi că scri-itorul PASTERNAK ar fi renunţat la premiul ce i-a fost «acor-dat», fiind constrîns de organele sovietice.Legat de aceasta, în discuţii am calomniat regimul demo-crat, afirmînd că n-ar exista libertatea de a scrie, că din cauzadirijării prea rigide — cum spuneam noi — a literaturii decătre organele de partid şi de stat din R.P. Romînă n-ar apă-rea opere de valoare deplină.[...] în 1955, în timpul Conferinţei de la Geneva, în urmaştirii că între conducătorii marilor puteri s-a încheiat un acordce n-a fost dat publicităţii, comentînd această ştire, ne-amexprimat amîndoi părerea, izvorîtă din dorinţa noastră duş-mănoasă că regimul democratic ar urma să se schimbe, căprin revenirea asupra unor măsuri ale regimului se va ajun-

ge, cum speram noi, la un regim burghez, în discuţiile pe carele-am purtat în repetate rînduri ne-am exprimat că măsurile263

luate de regimul democrat-popular ar fi prea aspre, că în R. P.Romînă n-ar exista libertăţi cetăţeneşti şi ne exprimam spe-ranţa în instaurarea unui regim de democraţie burgheză saucel puţin un regim de tipul celui din Iugoslavia, pe care-l elo-giam.'[...]Tot legat de schimbarea regimului democrat-popular pecare o preconizam, am făcut comentarii duşmănoase, împre-ună cu PILLAT CONSTANTIN, în timpul evenimentelor contra-revoluţionare din Ungaria, în 1956. Comentînd aceste eveni-mente mi-am exprimat speranţa duşmănoasă că ele ar ducela schimbări şi în R. P. Romînă, la înlăturarea regimuluidemocrat-popular, la instaurarea unui regim de tip burghezpe care-l doream." (Proces-verbal de interogator, învinuitVidraşcu Emanoil. 8 octombrie 1959, Bucureşti. Interogato-riul a început la ora 8, min. 00 şi s-a terminat la ora 16, min. 00.Anchetator penal de securitate căpitan Dulipovici A.)*3. Scenariul legionar„în cursul anului 1955, mi-am reluat legăturile cu PILLATCONSTANTIN şi, cu această ocazie, mi-a spus că lucrează laîntocmirea unei scrieri în care arată activitatea legionarilor,acţiunile lui C. Z. Codreanu etc. într-un cuvînt, întocmea oscriere cu un conţinut mistico-legionar. Această scriere amprimit-o şi eu, după ce în prealabil i-am furnizat lui PILLATCONSTANTIN anumite date cu privire la activitatea legionarilordin perioada anilor 1938-1940, alături de care activasem şi eu,date de care PILLAT CONSTANTIN s-a folosit în redactarea scri-erii în cauză. Citind această scriere, i-am dat sfaturi lui PILLATCONSTANTIN asupra felului cum trebuie redate anumite epi-soade din activitatea legionarilor şi a lui C. Z. Codreanu şi,pentru documentare, i-am dat scrierea interzisă Pe margineaprăpastiei pe care eu o aveam în bibliotecă şi i-am procurat oaltă scriere cu conţinut legionar intitulată Trimisul Arhan-ghelului Mihail. Aceste scrieri au fost exploatate de PILLATCONSTANTIN în vederea întocmirii scrierii sale mistico-legio-nare Asteptînd ceasul de apoi. Această scriere PILLAT CONSTAN-TIN urma să o publice după schimbarea regimului democratpopular din Romînia, iar pînă atunci să o difuzeze în rîndul

unor elemente, la fel ca şi NOICA, pentru a propaga în rîndul264lor ideile sale mistico-legionare." (Proces-verbal de interoga-tor, învinuit Arşavir Acterian. 3 octombrie 1959, interogatorînceput la ora 13,50, s-a terminat la ora 17, ss. Anchetatorpenal de securitate Onea Mircea.)*Ministerul Afacerilor InterneDIRECŢIA ANCHETE PENALEORDONANŢA de punere sub învinuire prin schimbareaîncadrării juridice.Bucureşti, 10 decembrie 1959.Eu, cpt. ONEA MIRCEA, anchetator penal de securitate dinDirecţia anchete penale a M.A.I.-R.P.R., analizînd actele şimaterialele de urmărire penală din dosarul nr. 1523 privindpe învinuitul NOICA CONSTANTIN,CONSTATLa data de 29.XII.1958, organele de anchetă penală aleU.M. 0036 Piteşti au pus sub învinuire pe numitul NOICA CON-STANTIN pentru săvîrşirea infracţiunii p.p. de art. 209 pct. lC.P., prin aceea că NOICA CONSTANTIN, făcînd parte din orga-nizaţia legionară, din anul 1944, nu a încetat să desfăşoareactivitate legionară, ci din contră şi-a reluat legăturile cu oserie de legionari aflaţi în ţară sau fugiţi în Occident, grupîndîn jurul său o serie de elemente ostile regimului. (Proces-ver-bal de interogator, învinuit Noica Constantin. 18 decembrie1959, Bucureşti. Anchetator penal de securitate ss It. majorOnea Mircea)*Ministerul Afacerilor InterneDIRECŢIA CERCETĂRI PENALEORDONANŢA de punere sub învinuireEu It. major ONEA MIRCEA [...]CONSTATACTERIAN SADOVA Maria a fost arestată la data de 15 oc-tombrie în baza materialului de arestare nr. 170/S. Din mate-rialele de anchetă penală, rezultă faptul că sus-numita încădin 1934-1935, a intrat în contact cu o serie de conducători

legionari si, fricepînd din anul 1937, a început să participe ac-tiv la întrunirile legionare ce erau organizate la domiciliu265

comandantului legionar POUHRONIADE MIHAI sau la domici-liul sus-numitei. La aceste întruniri au participat o serie deconducători legionari ca: c. z. CODREANU, ELIADE MIRCEA (fugitdin ţară), HAic ACTERiAN (dispărut), BELGEA ION şi TELL ALE-XANDRU (executaţi), VULCÂNESCU MIRCEA (condamnat), BULBUCEMIL şi HAITAS ANTON, cosMOVici HORiA şi alţii, în cadrul aces-tor întruniri se discutau probleme legionare şi se puneau lacale noi acţiuni ale organizaţiei legionare.După acapararea puterii de stat de către organizaţia fas-cisto-legionară, sus-numita s-a căsătorit cu comandantullegionar HAIG ACTERIAN şi care, fiind numit directorul Teatru-lui Naţional unde făcea serviciu şi SADOVA MĂRIA, a desfăşu-rat o intensă activitate de îndoctrinare legionară a elemen-telor tinere, în acelaşi timp prigonind şi îndepărtînd dinserviciu elemente de naţionalitate evreiască. [...]ACTERIAN SADOVA-MARIA, după 23 august 1944, a conti-nuat să menţină legătura cu o serie de legionari şi legionare,contribuind în acelaşi timp la ajutorarea unor familii de le-gionari, pînă la arestarea sa.în anul 1956, reuşind să fie inclusă în lotul artiştilor ceurmau să plece în turneu în Occident, sus-numita a luat legă-tura la Paris cu o serie de legionari, între care ELIADE MIRCEA,CIORAN EMIL şi GAFENCU. împreună cu aceştia a discutat duş-mănos o serie de evenimente din R. P. Romînă şi i-a informatcu privire la situaţia legionarilor din ţară, în acelaşi timp pri-mind de la ei instrucţiuni şi scrieri cu conţinut duşmănospentru a fi difuzate în rîndul legionarilor şi al unor elementeostile regimului din ţară, ca ACTERIAN ARŞAVIR, NOICA CON-STANTIN şi alţii. (Anchetator penal de securitate Onea Mircea,4 noiembrie 1959.)*„Cu ŢUŢEA PETRE am discutat în mai multe rînduri pro-bleme politice, cu care ocazie ne manifestam duşmănos laadresa regimului democrat-popular din R.P.R. şi a conducă-torilor lui precum şi la adresa Uniunii Sovietice. Astfel reţin

că împreună cu ŢUŢEA, am comentat duşmănos actul naţiona-lizării şi al exproprierii moşierilor, în mod duşmănos, ŢUŢEAafirma că în conducerea statului ar fi elemente lipsite decapacitatea de a conduce şi că în aceste funcţiuni ar trebuipromovate elemente capabile etc. ŢUŢEA PETRE în mod dusmă-266nos spune că regimul îşi propune o serie de sarcini, dar pe care«nu le duce la bun sfîrşit». Am mai discutat în legătură cucondamnarea lui PÂTRÂŞCANU şi comentam duşmănos faptulcă el a fost condamnat pentru manifestările sale naţionaliste.în legătură cu organizaţia legionară, ŢUŢEA PETRE afirmacă acţiunile acestora, precum şi rebeliunea legionară ar trebuiconsiderate în istorie ca «fapte pozitive» etc.De asemenea, am mai discutat despre anumiţi legionarifugiţi în Occident şi faptul că aceştia după cum spunea ŢUŢEA,s-ar fi fracţionat în 2 sau 3 grupări şi că între aceste grupăriexistă certuri, ceea ce influenţează negativ activitatea lor în-dreptată împotriva R. P. Romîne." (Proces-verbal de intero-gator, învinuit Acterian Sadova Măria. 9 noiembrie, Bucureşti.Interogatoriul a început la ora 7,30. S-a terminat la ora 15,00.ss. Anchetator penal de securitate It. major Onea Mircea)*4. Scenariul 209„începînd din anul 1956, NOICA CONSTANTIN a început săorganizeze şi în Bucureşti o serie de întruniri, la domiciliulnumiţilor PALEOLOGU ALEXANDRU, CASASOVICI MIRCEA (legio-nar), STRELISKER BEATRICE şi RĂDULESCU MIHAI.în cadrul acestor întruniri, sus-numitul îşi difuza scrierilesale idealist-reacţionare şi duşmănoase regimului democratpopular din R.P.R., precum şi cele primite de la fugarii le-gionari CIORAN EMIL şi ELIADE MIRCEA, după care se făceau co-mentarii duşmănoase la adresa regimului din ţara noastră,precum şi la adresa UNIUNII SOVIETICE şi a celorlalte ţări so-cialiste, în acelaşi timp sus-numitul cu sprijinul legionaruluiACTERIAN ARŞAVIR, AL-GEORGE SERGIU, THEODOR ENESCU şi STRE-

LISKER BEATRICE,. a iniţiat colectarea de ajutor legionar." (An-chetator penal de securitate căpitan M. Onea. Am luat lacunoştinţă de conţinutul prezentei ordonanţe astăzi, 16 de-cembrie 1959. învinuit Constantin Noica.)*„[...] am început să organizăm întruniri pe la domiciliilenoastre, la care participau persoanele menţionate mai sus, şiaceasta începînd de prin anul 1952-1953, cu care ocazie [...]avînd aparate de radio ne întruneam la domiciliile lor, unde267

ascultam emisiunile posturilor de radio imperialiste ca VoceaAmericii, Paris etc. Pe marginea «ştirilor» calomnioase transmi-se de aceste posturi, făceam apoi discuţii şi comentarii duş-mănoase la adresa regimului democrat-popular din R.P.R.De asemenea, se calomniau Uniunea Sovietică şi realizările eiîn construirea societăţii comuniste, în timp ce acţiunile agre-sive ale S.U.A. şi ale restului de state capitaliste, îndreptateîmpotriva statelor socialiste, erau preamărite. De asemenea,erau comentate declaraţiile războinice ale lui DULLES, care«promitea» că ţările socialiste vor fi «eliberate», adică vor«răsturna» actualele regimuri din Răsăritul Europei şi căpractic nu întreprind nimic în această direcţie." (Proces-ver-bal de interogator, învinuit Noica Constantin. 18 decembrie1959, Bucureşti. Anchetator penal de securitate ss Qnea Mircea)*„Tot cu ocazia acestor întruniri se discuta şi se comentaduşmănos la adresa regimului democrat-popular din R.P.R.o serie de evenimente politice, pe care cei de mai sus le ascul-tau la emisiunile posturilor de radio imperialiste ca VoceaAmericii, Radio Paris etc. De asemenea, se comentau duşmă-nos diverse ştiri apărute în presă sau anumite hotărîri luatede P.M.R. şi Guvern. Astfel reţin că a fost elogiată şi privităcu simpatie acţiunea teroristă îndreptată împotriva legaţieiR.P.R. din Berna, în anul 1955, s-au făcut discuţii în legăturăcu Conferinţa de la Geneva, cei de mai sus sperând că vor fiorganizate în Romînia aşa-zise alegeri libere şi, cu aceastăocazie, să se poată strecura la conducerea statului fostele par-tide politice burghezo-moşiereşti." (Proces-verbal de intero-gator, învinuit Paleologu Alexandru. 17 septembrie 1959,Bucureşti, ss Anchetator penal de securitate It. major QneaMircea.)*„în articolul Scrisoare către un prieten din depărtare CioranEmil se dedă la calomnii grosolane la adresa U.R.S.S. şi a ţă-rilor lagărului socialist, la adresa orînduirii democrat-popu-lare din R. P. Romînă şi R. P. Ungară, în această scriere,fugarul Emil Cioran elogiază contrarevoluţia din Ungaria siîn acelaşi timp afirmă în mod duşmănos că în R. P. Ungară ar

268fi avut loc o «revoluţie» şi nu o contrarevoluţie, că aceasta arfi fost declanşată, chipurile, de către muncitori pentru a «scă-pa de teroarea comunistă» şi nu de reacţiune cu sprijinulimperialismului, avînd ca ţel lichidarea regimului democrat-popular din R. P. Ungară. Cu privire la R.P.R., Cioran E. afir-mă în mod calomnios că n-ar exista libertate si, căutînd sămenţină moralul elementelor duşmănoase, afirmă că orându-irea democrat populară din R.P.R. va fi, chipurile, schimbatăde însuşi «poporul romîn». în articolul său, Cioran E. maiaduce injurii grave la adresa conducătorilor statului sovietic,a orînduirii socialiste şi a politicii Uniunii Sovietice, afirmîndîn mod calomnios că U.R.S.S. ar «stăpîni» cu tiranie ţările dedemocraţie populară, în general, tot articolul fugarului Cio-ran Emil este net duşmănos regimului democrat-popular dinR.P.R. şi al celorlalte ţări socialiste." (Proces-verbal de inte-rogatoriu, învinuit Strelisker Beatrice. 23 decembrie 1959,Bucureşti. Anchetator penal de securitate căpitan ss MirceaOnea.)*„.. .după 23 August 1944, împreună cu PILLAT CONSTANTIN,fost moşier, RADIAN NICOLAE, legionar, VOICULESCU VASILE,condamnat, şi alte elemente reacţionare, v-aţi întrunit în modclandestin, în repetate rînduri şi în diferite locuri, întruniri încadrul cărora se difuzau şi comentau elogios scrieri duşmă-noase ale unor elemente reacţionare din tară, precum şi aleunor fugari români din Occident. Pe marginea acestor scrierisi pe baza ştirilor aflate la posturile de radio capitaliste, încadrul întrunirilor, cît şi separat cu PILLAT CONSTANTIN, VOI-CULESCU v. şi alţii ai întreţinut intense discuţii duşmănoaseprin care ponegreaţi şi calomniaţi regimul democrat-populardin R.P.R., preconizînd schimbarea acestuia şi făcîndu-văplanuri de viitor asupra poziţiei pe care s-o aibă fiecare dupăschimbarea regimului aşa cum speraţi cu toţii. D-ta personalai primit, multiplicat şi difuzat scrieri duşmănoase la adresaR.P.R." (Proces-verbal de interogator, învinuit Iordache Ni-colae [pseudonim Vladimir Streinu, «.«.]. 4 octombrie 1959.Bucureşti. Interogatoriul a început la ora 17,00. S-a terminat

la ora 19,15. ss Anchetator penal de securitate It. major Cră-ciun Iosif.)269

5. Scenariul spionajului„PILLAT CONSTANTIN a fost arestat la data de 26 martie1959, pe baza mandatului de arestare nr. 128/P.Din materialul de anchetă penală rezultă faptul că sus-nu-mitul, adoptînd o atitudine ostilă formei de guvernămînt de-mocratice instaurate în R.P.R., a întreţinut timp îndelungatrelaţii cu diferiţi funcţionari ai unor legaţii capitaliste din ţa-ră, cărora le-a furnizat informaţii cu caracter social, econo-mic, politic şi militar de pe teritoriul R.P.R. De asemeni, prinintermediul unor persoane plecate cu misiuni oficiale în stră-inătate, a transmis unor servicii de spionaj străine informaţiicu caracter de spionaj din ţară." (Ordonanţa de punere subînvinuire, Bucureşti, 14 aprilie 1959. Anchetator penal desecuritate It. major ss Preda I. învinuit ss C. Pillat)*„Da, m-am hotărît să declar tot adevărul cu privire la acti-vitatea contrarevoluţionară pe care am desfăşurat-o şi recunosccă am minţit organele de anchetă în ce priveşte adevăratelelegături pe care le-am avut cu ziaristul englez CHAULLERTON[sic!] şi cu IVON [sic!] PORTER, şeful misiunii militare engleze laBucureşti, care în 1948-1949 a fost demascat ca spion englez,făcînd parte din Intelligence Service. [...] la cererea lor [...]le-am furnizat o serie de informaţii privind situaţia din Ro-mînia, starea de spirit a populaţiei, modul în care populaţiasprijină un partid politic sau altul, informaţii referitor la ar-mata sovietică, precum şi altele..." (Proces-verbal de intero-gator, învinuit Pillat Constantin. 20 iunie 1959, LocalitateaBucureşti. Anchetator penal Lt. major Crăciun losif)270<titlu>ANCHETAAnchetatorii nu au ştiut ce se urmăreşte. Ordinele s-au schim-bat pe parcurs. Ancheta porneşte într-o direcţie, pentru caapoi să renunţe şi s-o pornească într-alta. Constantin Noicasi lacob Noica sînt arestaţi în decembrie 1959 cu moşieriicare aveau domiciliu obligatoriu în Cîmpulung: Dinu Sighi-rean, Radu şi Scarlat Rosetti, Ion Lambrino, Gheorghe Ve-tra, lacovache Noica etc. Ei sînt duşi la Piteşti, anchetaţi şitrimişi în judecată ca foşti moşieri. C. şi lacob Noica urmau,

în prima fază, să figureze în acest proces, care a avut loc laPiteşti, în 1960. La începutul lui august, ei sînt transportaţila Bucureşti, pentru a f i incluşi în alt lot. Dinu Pillat esteanchetat la început insistent în legătură cu Ion Caraion (Ste-lian Diaconescu) şi Radu Gyr (recent eliberat la acea dată)— trei interogatorii succesive. Ion Caraion nu mai constitu-ie o temă pentru anchetatori. Caraion va fi judecat separat şiadus apoi ca martor la procesul Noica/Pillat. Păstorel Teo-doreanu nu a fost inclus în lot pentru nişte epigrame laadresa lui Dej. Este o versiune cu răspîndire, dar falsă. Afost arestat şi anchetat în legătură cu un prieten al său,Gheorghe Plăcinţeanu, care avea o poveste sentimentală cufata lui Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu. Abia mai tîrziu estevărsat în lotul Noica/Pillat deşi nu a citit nici una din scri-erile aduse din Occident de Marietta Sadova, nu a citit niciromanul lui Pillat, nici nu a participat la întîlnirile „clan-destine" de la Dinu Pillat, Vasile Voiculescu, Barbu Slăti-neanu, Beatrice Strelisker, Coca Casasovici etc.Cercul în care urmau să fie incluşi era mai larg. în jurul maimultor persoane s-au făcut investigaţii, pentru ca apoi, dindiferite motive, unele cu totul obscure, să se renunţe la a fiarestate. Pe această listă includem pe Şerban Cioculescu,271

H. H. Stahl, Mihai Şora, Dan Paraschivescu Boznief, SandaStolojan, Sandu Dragomir, Dinu Manoilă, Tutu Georgescuş.a. Scenariile s-au succedat. Pînă la urmă, s-a ajuns în ia-nuarie 1960 la formula în care s-a judecat procesul.*„Sfaturi pentru anchetat (valabile oricînd, oriunde): Săvorbească puţin sau, mai bine zis, să scoată cît mai puţine su-nete pe gură. Economie de foneme. Nu numai să nu trăncă-nească, dar şi să fie zgîrcit la formulări, întrebării: «îl cu-noşti?» să i se răspundă cu «Da» iar nu «Da, îl cunosc», întredouă cuvinte sinonime să fie preferat cel compus din mai pu-ţine litere. (Nu «rareori», ci «rar».) [...] Să vorbească numai şinumai cînd e întrebat şi să se mărginească a răspunde — cîtmai strict — întrebării, fără a mai adăuga ceva. în tăcerile carese lasă în cursul interogatoriului — tăceri abil create de anche-tator — să se ferească a umple aceste penibile momente luîndel iniţiativa. E greu, dar e foarte important. Să nu cedeze is-pitei conversative, ispitei de a îndulci lucrurile prin declaraţiinecerute. (Alt pericol: cînd anchetatorul spune: «să discutămliber», atunci se impune o atenţie mărită). Să mintă cît de mult,întotdeauna, din principiu. Intercalarea adevărului (chiar ino-cent) rupe cursivitatea minciunii [...] Idealul ar fi ca adevărulsă fie rostit numai acolo unde e de neînlăturat: anul naşterii,domiciliul, numele părinţilor [...] Din proprie iniţiativă să nuse dea pentru nimic în lume vreun nume propriu. Nici unnume propriu altul decît cel menţionat de anchetator f...]Mai presus de toate să evite sinceritatea! Ca de foc, de ciumă,ca de sirene, să se ferească anchetatul de sinceritate [...] Celcare a ales calea sincerităţii nu va mai cunoaşte pacea cît va fiînchis (si mai tîrziu la fel): e mereu chemat, mereu solicitat,mereu silit să vorbească, să-si aducă aminte, să trădeze."(N. Steinhardt, op. cit., pp. 271-273)*Sandu Lăzărescu M-au anchetat mai mulţi. Dar constant afost unul Crăciun. Voia să afle dacă discutasem sau nu po-litică; şi bineînţeles că a trebuit să recunosc că discutasem,dar după bătăi îngrozitoare. Am fost bătut aproape regulat,cu excepţia primelor zile, de Crăciun. Să ne înţelegem: eu nu

am fost bătut reglementar, ca să zic aşa. Erau bătăi aplicate în272subsolul clădirii. De obicei, te legau de mîini şi de picioare şitreceau un drug de fier printre legături şi erai bătut la tălpi,de obicei cu pantofii în picioare, ca să nu rămînă semne. Astaam auzit. Eu nu am suferit asta. însă era suficientă bătaia desus, care era neautorizată. Aveau un fel de pixuri lungi demetal, cu care te băteau peste umeri. Ţi se părea, la început,că e un fleac şi o să treacă repede. A doua zi însă, cînd se re-peta procedeul devenea mai dureros. Era din ce în ce mai du-reros. Te loveau cu bagheta aceea, progresiv treceau la altepărţi ale corpului. De exemplu, nasul. La început părea că eun fleac, că se poate suporta. Devenea insuportabil însă prinrepetare. A doua zi era cumplit, durea, durea... Era groaz-nică şi aşteptarea: te scot, nu te scot la interogatoriu, ce vor sămai ştie, ce vor să afle?S. T. în ce împrejurări vă băteau? Aveau vreo logică, sauaşa arbitrar, numai ca să vă facă rău, să vă înfricoşeze? Careera regula?S. L. Era o logică perfectă. Abia aşteptau să negi ceva.S. T. Era vorba despre recunoaşteri reale sau voiau să văfacă să spuneţi ce voiau ei?S. L. în general, recunoaşteri reale. Dar [...] ce puteamspune? Că vorbisem, că discutasem între noi...S. T. Aţi fost confruntat cu cineva în timpul anchetei?S. L. Cu nimeni. Ancheta s-a încheiat înainte de proces.S. T. Dv sînteţi om de legi. Ştiaţi procedurile. Aţi putut săvă apăraţi în vreun fel? Aţi putut să invocaţi vreun text delege? Respectau legile, aşa cum erau ele?S. L. Nu. Era în primul rînd bătaia, care era interzisă delege. în al doilea rînd, recunoaşterea inculpatului nu valorea-ză nimic atîta timp cît nu e coroborată cu alte probe. Or, la noinu existau probe. La noi, recunoaşterea inculpatului era to-tul. Asta contravenea propriilor lor legi, codului penal comu-nist. Cînd s-a terminat ancheta, am fost chemat, tot la losifCrăciun, care mi-a pus în faţă actul de acuzare şi o parte dindosare, ceea ce considerase el că mă priveşte pe mine. Amfost acuzat de „discuţii duşmănoase". Mi-a spus că voi fi in-

culpat şi că mi se va face proces. Interesantă era mentalitatealor. Din momentul în care am fost trimis în judecată, şi maiales din momentul în care am fost condamnat, a început oacţiune, nu de scuze, dar de consolare. „Lasă că nu faceţitoate termenele pe care le veţi primi!". Iosif Crăciun zicea:273

„Lasă că nu faceţi tot, tot noi o să vă scoatem din puşcărie, nuamericanii!"S. T. Atunci de ce vă mai băgau în puşcărie? Vă dădeau osentinţă despre care ştiau dinainte că nu va fi aplicată? Cumde ştiau dinainte?S. L. Nu avea rost să-l întreb. Ăla era o brută.S. T. L-ati mai întîlnit vreodată după proces?S. L. Niciodată. De altfel, nici nu cred că l-aş recunoaşte.Din lipsă de imaginaţie, mi-au luat ochelarii, şi nu vedeamaproape nimic.S. T. Ce dioptrii aveaţi?S. L. Minus şapte. Distingeam într-un fel chipurile, dar nuaşa ca să mi le pot imprima în memorie.S. T. Eraţi anchetat de o umbră cu voce.*S. T. Cine v-a anchetat?Al. Paleologu: Unul, Onea Mircea. Am aflat apoi că a mu-rit. A mai fost unul Crăciun. Onea era un tip antipatic. Veniseîn civil la arestarea şi percheziţia mea. Mai tîrziu, a apărut înuniformă, între ei mai era un maior evreu, cu mustaţă roş-cată, nu ştiu dacă nu Simon. Aparent un prost. Bun execu-tant. Ceea ce m-a făcut să nu mă aşez la dialog cu el a fost...Zice: Ce o să fie dacă n-o să se citească în România Cioran?Mie mi se părea insuportabil ca autori importanţi ca Blaga,Cioran, ca Ion Barbu să nu fie citiţi.S. T. Cum aţi fost anchetat?A. P. Nu am fost maltratat; abia ameninţat, şi nu cu cuvin-te injurioase. La un moment dat, am avut sentimentul că sîntdus la tortură. Atuul a fost că ştiam că Zurăscu murise în în-chisoare. Şi am văzut că Onea nu cunoştea scrisoarea din1949 tradusă de mine şi tentativa de trimitere în Franţa —unde n-a mai ajuns. El auzise de povestea asta, cine ştie deunde, din altă parte, dar scrisoarea nu mai exista. A fost im-presionat că i-am spus. Dar lucrul nu mai era incriminat.„Dvs. vorbiţi despre o scrisoare tradusă de mine în limba en-gleză. Eu nu-mi permit să scriu îh limba engleză, pentru cănu o mai stăpînesc ca în adolescenţă. Eu nu-mi permit săscriu decît într-o limbă pe care o stăpînesc perfect, şi anume

româna şi franceza, în consecinţă am tradus-o, e adevărat,dar în limba franceză. Nu numai că am tradus-o, dar am am-274plificat-o cu un plus de violenţă. Dar asta o spun pentru căvreau eu. Pentru că nu aveţi scrisoarea, nu puteţi proba cunimic."S. T. Nu e o naivitate să credeţi că o astfel de poziţie puteasă-i schimbe metodele? Ce fel de anchetator era?A. P. Era un imbecil. Şi aici a fost marea mea dezamăgire.Crezusem — după ce citisem prin cărţi — că a avea ancheta-tori înseamnă a discuta cu ei chestiuni de ideologie, de filo-zofie. Măcar să văd un chip interesant. Am avut de-a face cuun anchetator de o criminalitate totală. Nu ştia nici un nume,nici un autor român, nici străin. Era complet tîmpit, care tegăsea vinovat cu orice mijloace.*Simina Mezincescu Anchetatorul era tînăr. Se purta vari-at. Avea diferite faze. întîi o ironie insultătoare; şi jignitoarefoarte des. încerca să mă scoată din sărite. Cîteodată era pate-tic. Ameninţa. M-a brutalizat o singură dată. Dar ce a făcut lasfîrsit e de neiertatînţeleg motivaţia unei bătăi în timpul anchetei, oricît denecivilizat ar fi faptul. Vrea să afle ceva şi nu reuşeşte altfel,încearcă şi aşa. Nu aprob acest gest, dar are, măcar, o logică.Acest anchetator a vrut să mă facă să semnez o declaraţie, lasfîrşitul anchetei, cînd dosarele erau încheiate. Voia să sem-nez o declaraţie falsă, ca să-mi facă o schimbare de încadrare,să intru într-un articol cu pedepse mult mai mari. M-a ame-ninţat degeaba... Cuprins de furie, m-a luat şi m-a dat cu ca-pul de pereţi pînă a căzut tencuiala şi s-au văzut cărămizile.Asta s-a întîmplat într-unul din birourile de la Malmaison.Mult timp după aceea am avut vărsături. Persoana cu careeram în celulă îmi spunea că am nişte cearcăne negre îngrozi-toare. Aveam dureri de- cap mari, în fiecare dimineaţă. Amcerut apoi să fiu dusă la şeful anchetei. Eram dusă tot la el.Mă întreba: „Ce doreşti cu şeful anchetei?" „Vreau să te re-clam pe dumneata." Scena asta s-a repetat zilnic. Zicea „Ai săreclami la pastele cailor!" Şi mă trimitea înapoi în celulă.

S. T. Ce voia să afle anchetatorul? Dacă aţi tradus înfranţuzeşte Povestiri din Hegel?S. M. Nu, asta le-am spus fără probleme. Eu, în general,am spus ce făcusem. Nu mă simţeam vinovată cu nimic.S. T. Aţi fost confruntată cu alţi acuzaţi?275

S. M. Cu Noica am avut un fel de semiconfruntare. Nu-miamintesc despre ce era vorba, dar era ceva ce probabil nu vo-iam să recunosc. Ei mi-au zis că Noica a spus. Eu am crezut şinu am crezut. Atunci a fost adus Noica, cu ochelari la ochi.Nu aveam voie să mişc sau să vorbesc, ca el să nu-şi dea sea-ma că mai e cineva în încăpere. Nu a ştiut că sînt acolo. Amfost atît de impresionată cînd l-am văzut! Era într-un hal deslăbiciune extraordinară. Se vedea suferinţa pe faţa lui. îşi tî-rîia cu greu picioarele şi era dus de cot. Trebuie să ştiţi căNoica avea un singur rinichi. In tinereţe i se scosese unul, dara supravieţuit. Mai tîrziu, am fost la închisoare cu fetele dinArgeş, arestate pentru că bărbaţii şi fraţii lor făcuseră partedin rezistenţa armată din munţi. Fuseseră anchetate la Piteşti,unde a fost şi Noica iniţial, îmi spuneau că toată închisoareade la Piteşti recunoştea urletele lui Noica. Trebuie că era cevaîngrozitor ca să-l faci pe un om ca Noica să ajungă să urle. Elavea foarte multă stăpînire de sine şi o demnitate extraordi-nară.*„«Te întindeau pe jos gol, cu burta pe podea, ţi se punea opiele pe spate, pînă în dreptul feselor. Apoi, cu un bici sau cuo cravaşa, primeai pe fiecare fesă cîte două lovituri. Prima îţidespica pielea şi a doua, care cădea exact pe locul primeia, tefăcea să leşini. De atunci nu mai pot să stau pe scaun fărăpernă.» De abia aşa am înţeles de ce, cînd l-am cunoscut şicînd îl întîlneam la Biblioteca Academiei, purta cu el mereu îngeantă, alături de hîrtii şi cărţi, o mică pernă gonflabilă dincauciuc. Tot închisoarea îl ajutase să înţeleagă «justeţea vor-belor populare». Niciodată nu ştiam de ce se spune «cai verzipe pereţi». Abia cînd am primit o palmă teribilă la închisoaresi am văzut la propriu, vreme de cîteva minute, oriunde îmiîntorceam privirea, cai verzi, am înţeles cît adevăr e în vorbaasta." (Mariana Noica intervievată de Gabriel Liiceanu,„Adaosuri la o bibliografie. Două opriri pe drumul lui Noica",22, nr. 33,1996)*„De la anchetă mă întorc de cele mai multe ori terfelit. Lo-cotenentul-major Onea, dintre «metodele de simplă Securi-

276tate», cu mine a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cucapul de pereţi; alteori sînt călcat în picioare (poartă cizme).Mai e şi tovarăşul Jack Simon, mustăcios şi rece, cu glas cri-stalin, care-mi pune în vedere că a hotărît, în calitatea mea deovrei legionar, să mă omoare cu mîna lui. Deocamdată sîntpus pe rangă, soluţie disproporţionată faţă de ameninţare,dar neplăcută şi ea." (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, p. 34)*Sandu Lăzărescu în orice caz, indiferent ce i-au reţinut ladosar, pe Dinu Pillat l-au bătut îngrozitor. Ştiu de la el. Nu sepoate pune nici un temei pe „mărturisirile" lui din timpul an-chetei. Ele nu-i aparţin. Sînt ale anchetatorului nostru. Era obestie, unul losif Crăciun... I-am văzut numele pe un act. Maierau şi altfel de anchetatori. Ştiţi ce este un anchetator într-ocelulă? Este un deţinut care acceptă să facă jocul Securităţii.Am avut parte de doi codeţinuţi care erau manevraţi de Secu-ritate. Unul, băiat foarte bun, teribil de timorat, era antrenorla rame, fusese implicat într-o poveste cu totul absurdă în le-gătură cu Uscătescu, cel din Spania. Primise vizita sorei luiUscătescu şi-i transmisese prin ea un mesaj pur particularpentru sora lui proprie. Era speriat şi s-a speriat şi mai tarecînd a văzut urmele bătăilor pe spatele meu. A intrat în co-chilie. Şi atunci m-au dus în altă celulă, cu un anchetator decelulă, un sîrb, care era gata condamnat. Ducea un trai bun.La Securitate era greu cît erai în anchetă. Şîrbul mă trăgea delimbă, dar eu nu spuneam mare lucru. Ş-a trădat, la un mo-ment dat. într-o zi am spus că anchetatorul meu se gîndeştesă mă mute în altă celulă. Şi asta i-a trezit furia pentru că eramo vacă bună de muls. Aflase nişte lucruri de la mine şi sperasă mai afle. îl învăţasem franţuzeşte, de pildă, îi puteam oferio mulţime de servicii dacă rămîneam coleg de celulă cu el.*Cornelia Pillat M-au scos de la Institut. Am fost mutată laBiblioteca Academiei. Acolo aveau nişte tineri extraordinarde bine pregătiţi. Mai trăiau vechii bibliotecari, profesioniştiadevăraţi, nu oameni rataţi. Am avut un tratament extraordi-nar. Aveam impresia că toţi sînt de conivenţă. Nu s-a vorbit

niciodată de mafia care-i ajuta pe oropsiţi, cum eram eu. Eram277

apărată de colegii mei de la Biblioteca Academiei. Ei mi-auarătat o prietenie extraordinară, tacită. In timpul serviciuluinu se vorbea nimic important: cum au mîncat, cum au dor-mit, ce-a făcut soţul şi aşa mai departe. Nu se discuta nimiccare ar fi putut fi interpretat, dar toţi ştiam. Am fost la Cabi-netul de stampe, din acest cabinet urmau să fie arestaţi Theo-dor Enescu şi Remus Niculescu. Una din colegele mele, GigiHerk, care pe urmă a plecat în Belgia, cred că bătuse la ma-şină scrisoarea lui Cioran. Toţi, pe rînd, din Cabinetul destampe am fost chemaţi la Securitate să dăm declaraţii pentrudiferite puncte din ancheta lor. Fuseseră colege cu Enescu, cuNiculescu, eu eram nevasta lui Pillat. Nimeni dintre noi nuvorbea despre asta. Am fost chemată la Securitate şi am fostmulţumită şi fericită că voi lămuri lucrurile. Colegele mele auştiut şi mi-au spus: „Să te ajute Dumnezeu!"S. T. De ce v-au chemat?C. P. M-au chemat să mă întrebe în legătură cu Ivor Portersi Cholerton şi să mă întrebe cum găseam romanul lui Dinu.Asta a fost. Ştiu că i-am fumat tipului un pachet de ţigări, poa-te nu chiar un pachet, dar destule. Intra cîte unul în cameră sizicea: „o ţinem aici, nu-i mai dăm drumul acasă!". Dar nu măimpresiona. Am un fel inconştient de a fi.S. T. în ancheta Securităţii, soţul dvs a fost acuzat de spi-onaj, de transmitere de informaţii către Intelligence Service,de complot. S-a adăugat şi rudenia dintre el şi Mihai Fărcă-sanu, care a fugit în 1947 şi s-a implicat în exil în „activităţiîmpotriva regimului de democraţie populară".C. P. Ivor Porter a iubit foarte mult România, îi plăceafoarte mult casa Pillat de pe strada, azi Olga Bancic, fostă PiaBrătianu, nr. 9. Cînd a venit la mine după '89, a venit cu soţialui Catherine, ea mi-a spus că Ivor îl cunoscuse pe Ion Pillatîn timpul cînd era asistent. Vorbiseră despre T. S. Eliot, dincare Ion Pillat a tradus Ţara pustie. Pe vremea aceea, Porter —era asistent la facultatea de engleză la Bucureşti — probabil avrut să intre în cercul marilor scriitori. Or, Ion Pillat era unmare traducător din engleză şi americană. Nu e nimic ciudatcă Porter a vrut să-l cunoască pe Ion Pillat. Cînd s-a întorsparaşutat, în 1944, să ajute trecerea noastră în tabăra Aliaţilor,

el s-a împrietenit foarte bine cu Mihai Fărcăsanu, un omextraordinar. Dar Porter nu venea la noi numai pentru că eraprieten cu Mihai şi soţia lui Pia, sora lui Dinu. Porter venea în278casa noastră pentru că era obosit, sătul de politică, îi plăceaambianţa din bibliotecă. Mary Pillat — soacra mea, mama luiDinu — dădea nişte mese foarte simple, dar cu un talent ne-maipomenit de gazdă. Porter venea la noi ca la o mare odih-nă, la un refugiu, şi pe urmă cred că-i plăcea de noi. Eu abiamă căsătorisem cu Dinu, eram foarte tineri. La acele mese erainvitat şi dr Radian (trăieşte acum la Paris), care era un omextrem de inteligent, plin de umor. Lui Porter îi plăcea socie-tatea noastră. Mi-aduc aminte perfect cum, la o masă, Porteri-a spus lui Nini Radian: ai să-ţi schimbi numele, ca Stalin! Şiîntr-adevăr, Nini a trecut în partidul comunist, de unde a fostdat afară mai tîrziu. Despre Dinu n-a spus nimic. Despremine a spus un lucru foarte ciudat: că pot să iau o atitudinetranşantă. Cred că avea foarte multă încredere în mine. Peurmă mi-a spus un lucru nemaipomenit: „Nu e nevoie de noiîn regimul care va veni." Şi a mai spus: „într-o corabie care seîneacă, nu e nevoie de intelectuali. Dumneavoastră veţi figoi." Adică vom fi sacrificaţi, în 1948 cînd a plecat din ţară, avenit la noi şi mi-a cerut să-l duc la leagănul Monicăi (fatamea). Acolo mi-a spus ca o vrăjitoare: „Cînd Monica va fimare, vor fi alte vremuri!"S. T. Ştia bine, lucra pentru Intelligence Service.C. P. Da. Porter ştia mult mai bine pentru noi. Noi nu amştiut niciodată că lucra pentru Intelligence Service. Credeamcă lucrează la Comisia de armistiţiu. Ni-l închipuiam atuncica pe Laurence al Arabiei. Avea „misterele" lui. Era şi un băr-bat foarte frumos. Discutam împreună, dar ce informaţii ar fiputut să-i dea Dinu?!... La noi mai venea Ionel Teodoreanu,care era avocat, şi povestea la masă cum a pledat pentru prin-ţesa X... etc. Povestea ca un fapt de roman. Mi-aduc aminte odată — eram la Predeal — şi Porter era foarte bolnav. Stăteamîn vila Brătianu. Ne-am trezit o dată cu el în vilă. Luase un vi-rus din Africa, ştiu că a stat o săptămînă să se facă bine. Cediscutam? Dacă ne place Virginia Woolf, sau Margaret

Mitchell?S. T. Ce relaţii existau între Dinu Pillat şi Mihai Fărcăşanu,un alt cap de acuzare?C. P. Umane; erau şi cumnaţi. Nu era o legătură strict po-litică. Dinu niciodată nu a făcut politică. N-a făcut parte dintineretul liberal, cum ar fi fost normal. Cred că avea oroare depolitică. Se făcuse prea multă în familie. Tatăl lui, Ion Pillat,279

fost deputat şi senator, la Dorohoi. Dar a făcut politică dintr-odatorie faţă de tradiţia familiei, dar nu vocaţie. Dinu a evadatîn alt fel din familie. Pia, sora lui, tot aşa. Mihai Fărcăşanu, înschimb, era foarte politizat. El dorea o reînnoire a partiduluiliberal. Era împotriva gerontocraţiei de la vîrful P.N.L.-ului.Dorea o reîmprospătare, nu dorea un partid de familie. Voiasă fie în pas cu vremea. Dar nu era numai un om politic, cîntala vioară, îl iubeam, Dinu şi cu mine, pentru felul lui de a fi,boema şi frumuseţea lui, pentru faptul că era soţul Piei. Era orelaţie de familie, nu una politică. Pentru tineretul liberal,Mihai Fărcăşanu era o atracţie extraordinară. Nu era ostenta-tiv, nu vorbea tare, vorbea aproape şoptit. Mi-aduc aminte,într-o după amiază Ia Fundaţia Carol. Acolo a fost primulnostru contact cu realitatea crudă, cînd Mihai a ţinut o con-ferinţă despre tineretul liberal. A apărut o ceată de comunişticare au spart conferinţa. Au început să strige. Pia şi eu eramîngrozite. Nu pot să uit ochii ei miraţi, care nu pricepeau ce seîntîmplă.S. T. în ce împrejurări a plecat Mihai Fărcăşanu din ţară?C. P. Se ascundea de mult. La moartea lui Ion Pillat, Mihaia venit seara la catafalcul socrului său. Avea mustaţă. Se as-cundea din '45. Scosese romanul Frunzele nu mai smi aceleaşi,sub pseudonim, fusese şi premiat. Nu se ştia că el este auto-rul. S-a ascuns la Predeal, apoi la vie, la Izvorani, acasă laMary Pillat. Avea un apartament în aceeaşi casă Pillat, laparter, într-o zi, Mihai era acasă, şi au intrat securiştii. Mihaile-a spus: „Mihai Fărcăşanu nu este aici!". Nu erau încă bineorganizaţi, n-aveau fotografia lui. în '48 a plecat. Eu cu Dinueram la Predeal, la casa tatălui meu. Cînd a venit toamna,Mary Pillat ne-a spus că Pia şi Mihai au plecat din ţară, pe laTimişoara. Pînă acolo au ajuns cu o maşină. Avionul a pornit,a oprit un pic la o cotitură a pistei, şi ei au urcat. S-a tras asu-pra lor în Iugoslavia, dar au reuşit să ajungă în Italia. Au fostrepartizaţi într-un câmp englezesc. Au avut referinţe foartebune din partea englezilor, au fost asimilaţi ofiţerilor, au statcîtva timp acolo. Au ajuns la Paris, pe urmă au plecat în Ame-rica. Cît au fost în ţară am apreciat atitudinea lui, cinstea lui.Era un boem. Activitatea lui politică era ireproşabilă. Erau

săraci, el şi Pia. Erau ajutaţi încă de familie. Familia a fost îm-potriva căsătoriei Piei cu Mihai Fărcăşanu. Vechea generaţieîl agrea mai puţin. Era un om liber. Familia lui era una de bo-280iernaşi de prin Oltenia. Era un mare ziarist. Pînă la urmă, afost acceptat. Dar la început, cînd Pia a divorţat de Ilie Arapu,primul ei soţ, şi s-a dus la Mihai, Dinu nu avea voie s-o vadă.Ea a fost ostracizată de familie. Asta era partea Brătienilor.Aveau o rigoare nemaipomenită. Cum a fost cu ostracizarealui George Brătianu. Şi Ion Brătianu a fost un copil neiubit.*S. T. Cei care v-au interogat aveau grade mici, locotenent,locotenent-major. Onea a fost făcut căpitan chiar în cursul an-chetei.Al. Paleologu între ei se afla şi un maior evreu.S. T. Cine credeţi că se afla în spatele acestui maior?A. P. Nu ştiu. Nu am ştiut niciodată. Nici nu mi-am pusîntrebarea. Acolo, la Ministerul de Interne s-a pus la cale. Eraunul dintre cele mai importante procese politice. A fost ulti-mul mare proces. Nu putea fi organizat decît de la nivel foar-te înalt. Dacă nu la Gheorghiu-Dej, cel puţin la Drăghici, mi-nistrul de interne.*Mihai Şora Teama era chiar mai mare decît pentru ruşi.Sigur că a fost o reacţie temătoare a autorităţilor.S. T. Cine s-a aflat în spatele procesului? Nu cred că el afost operaţia unor locotenenţi, căpitani de securitate. Să fiorganizat Drăghici, Nikolski procesul?M. S. Cine a avut în mînă absolut toată chestia a fost Le-onte Răutu. Toate firele duc la el. El a ordonat şi afacerea dela aula Facultăţii de drept, unde a fost implicat Marius Nasta,sculptoriţa Milita Petraşcu. Jacques Costin a fost instrumen-tul care a dat în vileag grupul. Depoziţia lui Costin a fost sus-ţinută acolo, cînd erau adunaţi în sală. Lui Răutu i-a venitideea: „Nu facem proces, facem o mascaradă de proces. Che-măm toţi intelectualii şi-i punem p-ăia să mărturisească.",Costin mai intervenea în timpul mascaradei: „Ba aţi discutatşi cutare" — pentru că el era martorul acuzării, ca să spun

aşa, cu toate că el nu a fost infiltrat acolo ca spion. El a cedatla presiuni în anchetă. I s-a spus: „Dacă confirmi, te facem.scăpat!" Nu i s-a spus: „îi vom face pe toţi scăpaţi!" El a fostînşelat groaznic. Tot scenariul a fost imaginat de Răutu.281

S. T. Procesul lotului Noica/Pillat s-a desfăşurat între24-26 februarie 1960, de miercuri pînă vineri, marţi l marties-a dat sentinţa. Scînteia de duminică 28 februarie publicaştirea acordării lui Leonte Răutu (care împlinea 50 de ani) aordinului Steaua R.P.R. E o coincidenţă?M. S. Nu! E o confirmare a implicării lui în organizareaprocesului, dar şi a campaniei îndreptate împotriva intelectu-alilor, lansată în 1958.*S. T. Aţi fost confruntat cu cineva?Al. Paleologu Am avut o singură confruntare cu BeatriceStrelisker. Despre nişte detalii. Anchetatorii, cred, erau inte-resaţi în satisfacerea unor forme procedurale iluzorii. Erauconvinşi că, dacă noi semnăm nişte procese-verbale, sîntemvinovaţi, că sîntem ce ziceau ei, fascişti, nişte duşmani, cătoate astea sînt convingătoare, credibile, în ochii cuiva. Uite,domnule, aşa este, avem probe, a recunoscut. După sistemulclasic care s-a practicat în procesele sovietice, şi la noi, printrealtele, la Canal. Aveau o concepţie cu torul primitivă şi ne-juridică.*Dorina Al-George La sfîrşitul anului 1959 începutul anu-lui 1960, era iarnă, am primit o convocare la anchetă la Mal-maison. M-am prezentat. La primul interogatoriu „interlocu-torul" meu era un personaj tînăr, inteligent, care vorbeafrumos. Lucrurile au decurs civilizat, întrebările erau: Aţi ci-tit Pădurea interzisă? A citit-o Sergiu Al-George? Cui a difu-zat-o? Răspunsul meu a fost că nu am citit-o. Aveam toatemotivele s-o citesc fiindcă venea din Occident, era scrisă deEliade, era comentată de Sergiu care o citise. Eu nu am reuşits-o citesc. Pur şi simplu nu m-a interesat. De foiletat am foile-tat-o. Era plină de simbolisme, plină de un limbaj ezoteric. PeSergiu, bineînţeles, îl interesa într-un grad foarte mare (a scrisdespre carte mai tîrziu). Spuneam adevărul-adevărat în an-chetă. Nu am citit-o. In ce priveşte difuzarea ei, iarăşi spu-neam adevărul. Sergiu nu a difuzat-o nimănui, a dat-o înapoiMariettei Sadova după ce a citit-o. Anchetatorul: „Dumneatavedeai cartea, venea de la Paris, cum de n-ai citit-o?" Răspun-

282deam: „Domnule, bărbatul meu cînd se culca, punea la capă-tul patului un maldăr de cărţi. Vă daţi seama că eu nu făceaminventarul lor." Al doilea interogatoriu a avut loc tot la Mal-maison, cam la trei săptămîni. înainte de proces, prin ianua-rie. Era alt anchetator. Pe urmă am aflat, era faimosul Onea.Primul anchetator era un bărbat tînăr, curtenitor, m-a lăsat săneg fără să mă contrazică nici o clipă. A fost mai mult o dis-cuţie, nu un interogatoriu. Al doilea, Onea... de unde ştiamcă e Onea nu mai ştiu. Cred că a venit cineva-n birou şi l-a nu-mit, tovarăşu' Onea. Ştiam de la anchetator că el era şefulanchetator. Mi-am dat seama că lucrurile vor merge mult maigreu decît la primul interogatoriu, întrebările erau aceleaşi.Aţi citit-o? Ce comentarii aveţi? Cui aţi dat cartea? Răspun-surile mele erau aceleaşi, nu puteau să fie altfel. N-am citit-o,nu ştiu dacă şi cui i s-a dat. Lucrurile au durat cam două cea-suri. La un moment dat, a trimis vorbă, prin curier, să vinăcineva. Şi a apărut acel cineva, un ins înalt, voinic, impună-tor. S-a aşezat lîngă anchetatorul Onea. Eu mi-am zis: ăsta eăla cu bătaia! Şi m-am prins bine de marginile scaunului. S-avăzut pe urmă că era procurorul, căruia Onea îi spunea: Dîn-sa nu recunoaşte nimic! Ce fac? Respectivul i-a răspuns sec: îifaceţi formele de arestare! Onea mi s-a adresat atunci: Scoa-te-ţi inelul, ceasul! Le-am scos, i le-am dat. Semnează proce-sul-verbal. Semnez. Mă întreabă: E cineva acasă ca să punemsigiliu? Am zis, da. Acest moment a fost cel mai greu. Cîndmi-am dat seama că pierdem camera care era singurul nostrupunct fix. A fost un moment în care m-am gîndit că pot salvaceva, declarînd altceva. Dar nu aveam nimic ce să declar. Pursi simplu. Am semnat procesul-verbal, m-au dus într-o altăcameră. Mi-a spus: scoate-ţi chiloţii! I-am scos. Aşteaptă căvine să te ridice! A fost unuldintre cele mai dificile momente.Eu aveam un mic băgăjel la mine, pentru orice eventualitate,în care aveam nişte schimburi, că nu vii la o anchetă fără să-ţipregăteşti un minimum necesar. Şi mi-am scos nişte chiloţi,i-am tras pe mine. Probabil că cineva mă urmărea prin vizetă.Cred că s-a amuzat văzînd că fac figura asta. Am aşteptat vreojumătate de oră. Am măsurat tot ce pierd. Mi-am dat seama

că este un preţ foarte scump pe care-l plătesc degeaba. Mi-amspus: poate reuşesc să salvez ceva. Am avut această cugetaretîmpită: în fond, e ca la jocul de poker, cartea pe care ai arun-!cat-o pe masă nu mai poţi s-o retragi. Gata, asta e! Poate m-a283

liniştit acest raţionament. La un moment dat, Onea s-a întorsvizibil enervat, mi-a dat ceasul, mi-a dat chiloţii, şi-a zis: vino!Mi-a făcut formele de eliberare. A fost deci o formă de intimi-dare, la care eu nu pot să spun că am făcut faţă printr-obravură.*„Cum în timpul anchetei nu aveai voie — în principiu —1să mori înainte de apariţia la proces, condiţiile [la închisoareaJilava, n.a] nu erau de exterminare, ca în penitenciarul de laGalaţi, de unde veneam. După ce m-am pus cît de cît pe pi-cioare, am aflat de la prima înfăţişare [interogatoriu, n.a] căfusesem implicat şi în procesul scriitorilor, care se pritocea înbirourile de anchetă... Mai grav ca toate era faptul că, lucrîndîn acel timp la Biblioteca Academiei, am copiat dintr-un nu-măr recent al cunoscutei La Nouvelle Revue Francaise, eseul luiCioran, Lettre a im ami lointain şi l-am trimis, prin Anca Ber-ceanu, la Cîmpulung, celui căruia îi era adresat... Toate aces-tea erau calificate de anchetatori «discuţii duşmănoase», pre-văzute şi pedepsite de legea penală în vigoare. Mai ales frazade început a articolului scris de Cioran: «De ce pni/s lointain quifut le notre et qui n'est plus ă personne...» era de natură a irita«susceptibilităţile» regimului, denumit par ailleurs popular.Ancheta a fost foarte calmă, adică fără bătăi, maxilare umfla-te, şuviţe de sînge pe nas, ca cele precedente, şi aş zice chiaramuzantă pentru mine, din cauza discrepanţei între eleganţatextelor sau a discuţiilor incriminate şi laicitatea vulgară ainterpretărilor «concrete» ale ofiţerilor de Securitate care in-struiau «afacerea». [...] întreagă această perioadă am trăit-oca pe un neaşteptat răstimp de destindere pentru multiplemotive: mai bine de o lună, am stat singur în celulă, ceea cepentru mine era un adevărat reconfort faţă de mizeria vieţiiîn comun [...] izolarea mi-a permis să reflectez în tihnă..."(Paul Dimitriu, op. cit., pp. 44-45)*Alexandru Botez este „Alexandru" din titlul cărţii lui Con-stantin Noica, Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru. Nueste un personaj fictiv. El a împărţit celula de la Malmaisoncu Constantin Noica, din noiembrie 1959pînă-n martie 1960.

284Nimeni altcineva nu se mai afla cu ei. Acuzaţia adusă luiAlexandru Botez a fost „instigare la trecere frauduloasă defrontieră" pentru care a fost arestat în septembrie 1959.Avea 22 de ani. Astăzi e arhitect, trăieşte la Oslo. Ne-am în-tîlnit de mai multe ori din 1990, la Oslo sau la Bucureşti.Ultima dată în iunie 1996 în curtea muzeului Storck, prilejcu care am stat de vorbă. Alexandru Botez este descendentulfamiliilor Storck şi Botez. Tatăl său, Călin Botez, diplomat,este fiul lui Eugen Botez care a semnat cărţi cu pseudonimuljean Bart. Mama sa, Elisabeta Storck, este fiica Ceciliei Cu-ţescu Storck şi a lui Carol Storck, fondatorii muzeului binecunoscut.*Alexandru Botez în anchetă am stat întîi în celulă, camdouă luni, cu un voleibalist. Rămăsese în Germania, în Berli-nul de vest, apoi s-a întors. L-au băgat la închisoare pentruasta 15 ani. Aici Noica a operat o transmutare, identificîndu-măpe mine cu acest băiat. Nu l-a întîlnit, dar i-am povestit eu de-spre el. Cînd a plecat, am rămas singur în celulă, într-o bunăzi, prin noiembrie, mi l-au adus pe dl Noica. Un domn învîrstă, liniştit. O persoană obosită şi îngîndurată. A fost foarteabil să intre în vorbă, să mă descoasă. Eu aveam noaptea coş-maruri, vorbeam în somn... Am discutat tot felul de lucruri.Mă gîndeam că stăteam închis, iar afară băieţii şi fetele se ţinde altele. Am discutat despre viaţa tineretului, despre rock-and-roll. Voia să ştie totul, chiar lucrurile astea. Era curios,fără curiozitate nu faci nimic. Mie mi s-a părut trist faptul căun om cu totul deosebit voia să se justifice într-un fel în faţamea, un puşti. Căuta adică să-mi explice că a fost cineva pînăsă ajungă la închisoare. O asemenea valoare! Cunoştinţele luierau suficiente ca să lămurească pe oricine. Trebuia să-şi gă-sească o poziţie socială.S. T. Ţi-a povestit cum a fost arestat?A. B. Da, dar am uitat. Ţin minte mai mult atmosfera.Reţin şi ideea lui de a face un centru de filozofie pentru tineri.Era un ideal, o dorinţă. Dorea să aibă tineri în jur, să discutefilozofie, cu mentori şi discipoli. Tipul grecesc de şcoală. L-am

cam dezamăgit cred, eu mă gîndeam, cum ţi-am spus, la al-tele. La ceaiuri date aici pe terasă (la muzeul Storck, n.a.). Ma-rea lui durere era că a băgat atîta lume la puşcărie. Avea nişte285

remuşcări şi nişte procese de conştiinţă imense. De la mine aaflat că o serie de persoane dintre prietenii lui fuseseră ares-tate. Despre Simina Caracas (Mironescu în proces, apoi Mezin-cescu, n.a.), domnul Paleologu. Cînd eram afară, nu ştiam dece fuseseră arestaţi. Dl Noica i-a luat pe socoteala lui.S. T. Ce reacţie a avut cînd i-ai dat vestea asta?A. B. De mare tristeţe. Cu anchetatorii, a încercat tot tim-pul să ia totul asupra lui.S.T. îl luau la anchetă în fiecare zi?A. B. Nu. Uneori îl luau mai frumos, îl pofteau, alteori maiurît.S. T. A venit vreodată bătut?A. B. Nu. Dar fusese maltratat înainte să ne întîlnim.S. T. Ţi-a spus cum îi chema pe anchetatori?A. B. Da, dar am uitat.S. T. Dacă-ţi dau nişte nume, îţi aminteşti?A. B. Da.S. T. Mircea Onea!A. B. Ăsta era!S. T. losif Crăciun? Gh. Puşcoci?A. B. De primul nu-mi amintesc. De al doilea parcă... DeOnea îmi amintesc sigur.S. T. Ţi-a povestit cum erau anchetatorii?A. B. Cu unii avea oarecare dialog. Alţii erau nişte tîmpiţi.Unii erau mai cumsecade, alţii nu, deloc.S.T. Ii era teamă de ei? Cînd pleca la interogatoriu eraînfricoşat?A. B. Nu. Dar nici nu se întorcea vesel. Dacă apăreau nu-me, era dărîmat zile întregi. Se considera foarte... nu pot săspun vinovat, că nu era. Avea remuscări. El se simţea vinovatfaţă de ceilalţi, de cei arestaţi, nu faţă de anchetatori.S. T. Cît dura un interogatoriu? De cîte ori pe săptămînă îlluau?A. B. Ei au tehnica lor. îţi spun: te chem mîine, fii atent, cămîine vezi tu! şi te lasă două săptămîni. Sau invers. Vii pestedouă săptămîni! şi te cheamă a doua zi. îl luau dimineaţa şi îladuceau după ce se mînca arpacasul. Acolo n-ai ceas, n-ai ni-mic. Pierdusem sensul timpului. Timpul se măsura după bo-

lul de arpacas. Ăla era ceasul.S. T. S-a întîmplat să fie luat noaptea la interogatoriu?A. B. Cît a stat cu mine-n celulă, nu.286S. T. Cum vă omorâţi timpul ăsta căruia îi pierduseţi sen-sul?A. B. Mi-a descris Povestiri din Hegel. L-am iniţiat în sune-te. Dl Noica nu ştia nimic din ce se petrecea acolo. I-am expli-cat: Uite, acum l-a adus pe unul la anchetă. Acum l-a adusînapoi pe unul bătut, acum vine bărbierul, ăsta merge la tri-bunal. De unde ştii? mă întreba, în închisoare ţi se ascut sim-ţurile extraordinar. Auzi de zece ori mai bine decît în liber-tate, începi să le pui cap la cap. Auzi întîi că se deschide o uşădimineaţa de tot, pe urmă, după două ore se deschide dinnou. înseamnă că au venit, l-au bărbierit şi după aia vin şi-1duc la proces. Simplu. Pe toţi pe care-i duceau la proces, maiîntîi îi bărbiereau. Lucrurile astea i s-au părut domnului Noi-ca nemaipomenite. Şi a început să le urmărească. Ele erausingura noastră relaţie cu timpul. Şi timpul nostru trecea cupovestiri de filozofie şi matematică. Mi-a explicat folosul ma-tematicii şi felul lui de gîndire. Mi-a schimbat viaţa şedereacu el acolo. Nu regret şi nu am regretat niciodată anii de puş-cărie. Schimbarea de orizont care s-a produs acolo... îmi dauseama cît îi datorez şi cît de multă dreptate avea.*Coca şi Mircea Casasovici sînt frecvent amintiţi în anchetă.Nu e o întîmplare. în casa lor Constantin Noica mergea desîn anii '50, cînd venea de la Cîmpulung. Aici Noica a cititdin Povestiri din Hegel. Mama lui Constantin Noica era oCasasovici. l-am cunoscut pe soţii Casasovici în vara anului1996. Locuiesc şi astăzi la aceeaşi adresă, în aceeaşi casă iden-tificată de anchetă.*Coca Casasovici Implicarea mea s-a produs datorită uneiidei nenorocite de-a mea de a-l pofti pe Dinu la noi, ca săcitească un fragment din Povestiri din Hegel lui Alecu Paleo-logu. Cred că prin '57. Bucătăria o aveam jos şi mă mişcăm tottimpul sus-jos ca să le mai aduc cîte ceva. Dinu ne-a citit, dar

eu nu aveam nici o dimensiune filozofică, absolut nici una.Dinu avea un dar deosebit de a povesti, de a despica lucru-rile. Era în stare să spună un lucru deştept despre un băţ dechibrit, darămite cînd avea un subiect aşa de important.287

S. T. Cînd aţi fost arestată?C. C. în aprilie 1959. După arestarea lui Dinu.Mircea Casasovici Au luat-o întîi pe mama mea şi m-amîntrebat: dacă au luat-o în legătură cu mine sau din alt motiv.De abia cînd am ajuns la închisoare, pentru cercetări, mi-amdat seama, din primul moment, că arestarea noastră nu arenimic de a face cu Dinu Noica, ci este o „arestare economică".Tatăl meu, în speranţa să se vor schimba lucrurile, a avut unnumăr de monezi de aur care în mintea lui trebuiau să ser-vească — la venirea americanilor— repunerii în funcţie a fa-bricii noastre. Avusesem o filatură de bumbac, lîngă Pucioasa.C. C. Ne-au luat pentru deţinerea de cocoşei de aur.M. C. Au mai fost arestaţi în lotul nostru cumnatul meu,doctorul Juvara şi soţia lui, Adina, născută Casasovici, soramea. A mai fost un văr al lui Ion Juvara, care o ajutase pe soramea să ascundă nişte monezi. Eu o ajutasem pe mama să as-cundă monezi într-o pădure deasupra Sinaiei.S. T. Cînd aţi fost eliberaţi?C. C. La o amnistie, după cîteva luni. Eram la Mislea la în-chisoare cînd m-au chemat la Grefă să-mi spună: Nu mai ai14 ani — atît fusese sentinţa — ai 4 ani. Ca să poată să iasăCuti Juvara (Ion), cumnatul meu, pentru care s-a făcut acestproces, ni s-au redus pedepsele la toţi. Se făcuseră mari pre-siuni şi intervenţii pentru el de doctorii mari.M. C. La mine, pedeapsa s-a redus la 12 ani, nu s-a pusproblema eliberării mele atunci. Am ieşit un an mai tîrziu. întimpul ăsta, am fost un brav miner. Am lucrat în mină la 300de metri adîncime, unde nu se aprindea chibritul pentru cănu exista suficient oxigen. Am fost bărdas, adică lucram cu cio-canul pneumatic. Era foarte greu. Pe urmă, am găsit o mese-rie mai plăcută. Să împing un vagon pînâ la puţul minei.Nenorocirea era că plecam de la 40 de grade, acolo unde în-cărcăm vagonul, şi ajungeam la puţul minei, unde era tempe-ratura de afară, iarna, în cîteva secunde îngheţa toată transpi-raţia care era pe tine. Era teribil. Cînd am ieşit de acolo, nuştiu ce se întîmplase cu muşchii feţei că, luni de zile, mi-a cursîncontinuu transpiraţie, dar numai pe o jumătate de faţă.După un an de zile am fost eliberat. Am luat un autobuz şi

am ajuns la Deva. Unde m-am urcat într-un tren spre Bucu-reşti. La un moment dat, am coborît să iau o sticlă de apă.Cînd să mă urc înapoi în vagon, am văzut o femeie bătrînă,288gîrbovită, îmbrăcată în negru, cu o bocceluţă, care nu puteasă se suie în vagon. Politicos, am ajutat-o să urce în acel va-gon de clasa a treia. Cînd am ajuns sus, mi-am dat seama că emama. Ieşise şi ea din închisoare, săraca.S. T. Aţi avut neplăceri din cauza arestării lui C. Noica?C. C. într-o seară, pe la zece, sună cineva. La ora aceea so-neriile erau prost primite, te temeai să nu fie cineva de laSecuritate. Chiar era cineva de la Securitate. Un individ des-tul de înalt. N-aş putea să vă spun cum arăta pentru că eraîntuneric. A întrebat: Aici stă Goga Casasovici? Eu eram GogaCasasovici, mi-am dat seama. Mi-a spus „Aveţi o hîrtie, mîi-ne dimineaţa vă prezentaţi aici!" Am luat hîrtia şi m-am uitat,era în strada Ştefan Furtună. Ştiam că acolo e sediul Securi-tăţii unde se făceau anchetele politice. Nu mi-a plăcut deloc,bineînţeles. Mi-am făcut un mic bagaj în care am pus perie dedinţi, prosop, ce îi trebuie unui om. De la Securitate ştiai cindte duci, dar nu şi cînd te întorci. Ştiam că este pentru DinuNoica, nu putea să fie pentru altceva. Era ziua de 23 decem-brie, iar în ziua de 24 decembrie dimineaţă, la ora 8,00, eramîn Ştefan Furtună. Am fost introdusă într-un birou simplu,cum sînt toate birourile, unde se afla un anchetator. Un domnroşcat şi cu mustaţă.S. T. Jack Simon, maior, de la cercetări penale.C. C. Era foarte politicos. M-a poftit amabil, înăuntru.Cum spunea biata bunica mea: „II a vait Ies manieres d'un.prince!" Nu se prea potrivea cu locul unde mă aflam. M-apoftit politicos, dar asta nu m-a făcut să-mi fie mai puţin fri-că. Mi-a fost teribil de frică, mult mai frică decît atunci cîndm-au luat din motive economice, fiindcă nu ştiam ce puteausă inventeze.S. T. La ce vă aşteptaţi?C. C. Ştiu şi eu? Să spun drept, Dinu mi-a dat o dată săcitesc o carte de-a lui Cioran, La Tentation d'exister. Pe care mi-aspus s-o dau mai departe. M-am temut grozav să nu fie din

cauza asta. Nu ştiam dacă am să pot, supusă la cazne, să nuspun cui am dat-o. Era un delict foarte grav. în procesul ăstaau fost mulţi care au intrat pe chestia asta.S. T. Ce voia să ştie anchetatorul?C. C. Cum l-am cunoscut pe Dinu Noica, cum l-am cunos-cut pe Alecu Paleologu. I-am spus că Dinu este rudă cu noi sil-am cunoscut cînd m-am măritat cu vărul lui primar.289

M. C. Eu, adică.C. C. Maiorul m-a întrebat asta. După o jumătate de oră, aapărut un colonel care s-a aşezat pe o masă, nu pe scaun, şi1-a întrebat pe celălalt „Ce ne-a spus doamna?" Mă rog, eu lespusesem ce ştiam, cum a ajuns Dinu Noica să citească despreHegel la mine acasă ş.a.m.d. După care m-au trimis amîndoiacasă.S. T. Cît a durat interogatoriul?C. C. Cred că o jumătate de oră, trei sferturi, poate, în fi-nal, mi-au spus să vin a doua zi. Şi să nu spun nimănui undeam fost.S. T. Ce aţi răspuns?C. C. Le-am spus că mi-e foarte greu să nu spun, fiindcă,în momentul ăsta, copiii mei aşteaptă cu nasurile lipite de fe-restre să vadă dacă mă întorc sau nu. Le-am spus că sînt niştecopii ai timpurilor actuale, care ştiu exact ce înseamnă cîndpărinţii lor sînt poftiţi la Securitate: pot să nu se mai întoarcă.Pentru a le demonstra cît de bine sînt ei ancoraţi în epocanoastră, le-am spus o poveste: Fetiţa mea de cinci ani, care,într-o seară, cînd eu m-am apucat să le spun o poveste, ce în-cepea cu „Au fost odată ca niciodată un împărat şi o împără-teasă...", s-a ridicat şi s-a dus să închidă geamul, zicînd „sănu ne audă că vorbim despre împăraţi şi împărătese".A doua zi dimineaţă m-am dus acolo iarăşi, cu o inimăfoarte grea, fiindcă nu aveau mare Jucru să mă întrebe în plus.M-au mai întrebat cine trăia cu cine, care era rolul SimineiCaracas, dacă îl cunosc pe Paul Dimitriu... Am scăpat tot aşa,după vreun ceas. Ştiu că le-am spus: „Domnilor, cu vizitelemele la dv, mi-am ratat cozonacii! Nu ştiţi că azi e ajunul Cră-ciunului?" La care ei au replicat „Ah, am uitat!" Nu cred căfăceau cozonaci acasă. Eu am dat, la un moment dat, nişte lec-ţii unor copii de militari care locuiau cu familiile lor într-unbloc de militari. Părinţii lor spuneau cu jale că nu pot să facăcozonaci de Crăciun fiindcă miroase pe sub uşă şi pot să fiedenunţaţi. Aşa că nevestele securiştilor nu făceau cozonac de-cît dacă stăteau în vile, ca să nu le miroasă vecinilor.S. T. Care era atmosfera în lumea dvs atunci, în toiularestărilor?

C. C. Eram speriaţi, ce să mai spun! Toată lumea era speri-ată. Pentru noi, Securitatea era o ameninţare permanentă. Nucred că sînt foarte mulţi burghezi sau oameni care au avut o290situaţie materială sau publică în ţara românească, care să nufi tremurat de frica Securităţii.*Lista anchetatorilor:ONEA MIRCEA, şefttl anchetei. Titlu! său oficial era (ca şi alcelorlalţi) „anchetator penal de Securitate din direcţia deanchete penale a M.A.I.-R.P.R." Locotenent-major la începu-tul anchetei, este avansat în 1959 la gradul de căpitan. Ainterogat pe Constantin Noica, Marietta Sadova, Al. Paleo-logu, Nicu Steinhardt, Arşavir Acterian, Beatrice Strelisker,Dinu Pillat.CRĂCIUN IOSIP, locotenent-inajor. A interogat pe Dinu Pillat,Sergiu Al-George, Vasile Voiculescu, Ion Mitucă, VladimirStreinu, Constantin Noica, Sandii Lăzărescu.NEDELCU s., căpitan. A interogat pe Constantin Noica şi peConstntin Ţoiu, ca martor.DUUPOVia ANATOU, căpitan. A interogat pe Emanoil Vi-drascu, Beatrice Strelisker, Bărbii Slătineanu.MINCU CHEORCHE (UM. 0336/Piteşti), locotenent-major, iaprimele interogatorii lui Constantin Noica, începînd din 12decembrie 1958.MICUTEW CONSTANTIN, locotenent-major. l-a interogat peConstantin Noica, Sergiu Al-Ceorge, în perioada cît aceştias-au aflat în arestul Securităţii din Piteşti.BISTRAN /os/f, locotenent-major. l-a interogat pe ArşavirActerian, Păstorel Teodoreanu, Ion Caraion (Stelian Diaco-nescu).CUDINA T., locotenent major. L-a interogat pe Dinu Pillat.PREDA ION, căpitan. L-a interogat pe Dinu Pillat.PUŞCOCI CHEORCHE. l-a interogat pe Sergiu Al-George,Cornelia Pillat.MARIN ANCHEL, căpitan, l-a interogat pe Păstorel Teodorea-nu, Simina Mezincescu şi Daşcu Dumba Arsene (ca mar-tor).

Aceştia semnează procesele-verbale de interogatoriu, ordo-nanţele de punere sub învinuire, concluziile de anchetă. Eiau fost anchetatorii penali de Securitate, de la UM 0123, înfapt poliţia politică cu sediul în str. Ştefan Furtună dinapropierea arestului Malmaison, Calea Plemei, şi a loculuiunde se va judeca procesul. Cel mai mic în grad era locote-291

nent-major, cel mai înalt, căpitan. Erau ofiţeri tineri, între30-35 de ani. Pe parcursul anchetei, It. major Onea Mircea afost făcut căpitan. Deasupra lor, se aflau trei ofiţeri, un ma-ior şi doi colonei, care conduceau efectiv ancheta, dar care nuapar în documente cu vreo semnătură. Totuşi prezenţa loreste certificată de anchetaţi şi martori. Mai ales cea n ma-iorului JACK SIMON, care superviza totul. El dădea ordinele,hotăra direcţia în care trebuia să continue investigaţia, cinesa fie inclus în lot,cine nu, cum să fie anchetaţi şi de cine.Maiorul JACK SIMON a emigrat în Israel, la mijlocul anilor'60. In 1968, el nu mai era printre cadrele Securităţii, cum odovedeşte depoziţia It. colonelului Angliei Marin în anchetala comisia CC. al P.C.R., condusă de Vasile Patilineţ încazul Gh. Plăcinţeanu, unde se vorbeşte de „fostul maiorIACK SIMON". Şeful anchetei a fost colonelul NICOLAE DUMI-TRESCU, şeful Departamentului anchete penale din cadrulMinisterului de Interne, subordonat colonelului FRANCISCBUTYKA. De la el în sus, firele afacerii se pierd. BUTYKA erasubordonat direct generalilor Gheorghe Pintilie (pe numelelui adevărat Pantiuşa Bondarenko) şi Alexandru Nikolski.*Autodafe. Un proces-verbal încheiat la II februarie 1960ne informează că „Noi, cpt. ONEA MIRCEA şi Lt. major CRĂ-CIUN IOSIF, din Direcţia de anchete penale a M.A.l.-R.P.R.,am procedat la distrugerea prin ardere a unor manuscrise cenu au valoare probatorie şi care au fost ridicate cu ocaziapercheziţiilor domiciliare de la învinuiţii din dosarul de an-chetă nr. 1523/1959." Lista cuprinde printre altele: NO1CACONSTANTIN (percheziţie 11. XI1958): Diferite caiete cu con-ţinut filozofic, scrieri şi alte notiţe cu diferite adrese (per-cheziţie 14 XII 1958) scrisori şi manuscrise atît de mînă, disi bătute la maşină, (autorii acestor scrisori erau, printremulţi alţii, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihai Rădulescu,Petru Manoliu, Nicu Steinhardt...). Şi din alte case au fostridicate manuscrise semnate Constantin Noica, un manu-scris bătut la maşina de scris din care primul capitol esteintitulat „Conştiinţa", o lucrare bătută la maşină Povestiridin Hegel. La „percheziţia efectuată la Lupu Olga" se gă-

sesc „scrisori fără plic scrise cu cerneală şi creion în majori-tate semnate de NOICA, şi un maculator cu coperţi scrise cu292cerneală sub formă de jurnal al lui Ionescu Anca, începînddin 18. VI. 1957." DINU PILLAT (la percheziţia domiciliarădin 26 martie 1959) Securitatea confiscă: un dosar cu dife-rite poezii în manuscris de V. Voiculescu, un dosar cuprin-zînd un caiet literar intitulat Liniile de forţă, una lucrarede doctorat Romanul de senzaţii în literatura română,un caiet intitulat jurnal de lecturi, un studiu literar De laMacedonski la Botta, un plic cu diferite poezii de Ion Cara-ion, diferite poezii transcrise de mînă, o lucrare intitulată înintimitatea lui Ion Pillat. Alte lucrări de Dinu Pillat vor fidescoperite în apartamentul Corneliei Stefănescu: „un manu-scris bătut la maşină, intitulat Aşteptînd ceasul de apoi,un manuscris intitulat De la Alexandru Macedonschi laEmil Botta, bătut la maşină etc." VLADIMIR STREINU (per-cheziţii la 12 septembrie şi 15 octombrie 1959): „Trei dosarecu diferite foi volante scrise de mînă în creion şi cerneală şi oparte bătute la maşină, diferite caiete şi foi volante, una ma-pă ce conţine 7 poezii scrise cu cerneală fără titluri, şasepoezii scrise la maşină cu diferite titluri etc." AL. PALEO-LOGU: „Un caiet cu coperte portocalii cu legătură de sîrmăcu diferite însemnări", un altul tot cu însemnări, cu copertenegre, cinci mape cu Prologuri de Dan Barbilian, scrise lamaşină, diferite scrieri de maşină intitulate Introducere lamînăstirea Probota etc. SERCIU AL-GEORCE: „cinci dosarecu diferite însemnări, diferite scrisori din ţară şi străinătate"adresate lui Al-George Sergiu Anatol. TEODOREANU ALE-XANDRU zis PĂSTOREL: „16 plicuri cu diferite manuscrise şitexte bătute la maşină, 25 de caiete şi carneţele diferite cuînsemnări, 10 dosare cu foi volante numerotate, cu diferitemanuscrise în creion şi cerneală, un plic mare^cu corespon-denţă din străinătate, adresată lui Teodoreanu, cinci plicurimari şi una mapă cu diferite foi volante cu însemnări".BARBU SLĂTINEANU: „cinci mape cu versuri scrise la maşinăpe voi volante, două caiete mari cartonate cu versuri scrise lamaşină, un caiet maculator cu versuri scrise la maşină, trei

mape conţinînd diferite scrieri la maşină şi de mînă". PeUngă aceste mii de pagini de manuscrise literare şi filozofice,s-au mai „distrus prin ardere diferite cărţi" — cum formu-lează documentul, confiscate de asemenea la percheziţii. Pelista lor găsim autori foarte variaţi de la Descartes, LucianBlaga, Mircea Eliade, Emil Cioran, C. Noica la Garabet293

Ibrăileanu, I. Ch. Duca, Mircea Vulcănescu, Păstorel Teo-doreami. Ion şi Dinu Pillat, Vasile Voiculescu, Nichifor Crai-nic, Zaharia Stâncii ş.a. Cele mai multe dintre cărţile arse seaflau pe lista cărţilor interzise în R.P.R. Puţine copii ale ma-nuscriselor arse vor fi depuse la dosar pentru a serei dreptprobe — corp delict — în proces. Şi acestea vor dispărea maitîrziu. Povestiri din Hegel, Anti Goethe, Scrisoare cătreun prieten de departe s.a. de C. Noica, Aşteptând ceasulde apoi de Dinu Pillat etc.*„— Văd că vă e milă de ei (de gardieni, n.a.). Poate vă emilă şi de anchetatori...— ... Mi-e milă (dacă pot să mă exprim aşa în situaţianoastră) să văd că ei nu sînt puşi în condiţia de oameni, adicăde fiinţe care făptuiesc ceva şi află de la viaţă ceva. Cîte n-aravea ei de învăţat despre om, de la toată galeria aceasta deexemplare umane ce se perindă prin faţa lor! Dar cum să în-veţe? Ei trebuie să ajungă la un rezultat dinainte stabilit, adi-că să facă pe oameni să recunoască ce vor ei. Nici măcarcuvinte noi şi feluri noi de a vorbi nu vor să înveţe. Ai să vezică nu te lasă să-ţi scrii singur declaraţia, ci o scriu ei, în ter-menii lor şi cu expresiile lor şablon, iar tu eşti pus doar săsemnezi, dacă nu-ţi dă mîna să refuzi şi să rezişti. Deseorim-am gîndit că ar fi interesant să anchetezi un anchetator,adică să-l chestionezi asupra tipurilor umane pe care le-a în-tîlnit. Dar în fapt, iată, el e instruit tocmai ca să desfiinţezetipurile umane diferite şi chiar pe om ca fiinţă morală. Nu-şidau seama că, între oameni, dacă anulezi pe celălalt, te anu-lezi pe tine. Ce au să facă ei în viaţă cînd se va sfîrşi cu po-vestea asta?" (Constantin Noica, Riigaţi-vfl pentru fratele Ale-xandru, Editura Humanitas, 1990, pp. 19-20)294<titlu>VERSIUNILE MORŢII (1)Republica Populară RomînăSfatul Popular al Raionului N. BălcescuSTAREA CIVILĂCERTIFICAT DE MOARTESeria M Nr. 069392

Numele: RădulescuPrenumele: MihailPrenumele tatălui: MihailLocul naşterii: Torino — ItaliaVîrsta: 40 de ani, sexul bărbătescData morţii: anul 1959 (una mie nouă sute cincizeci şinouă) luna octombrie, ziua 31 (treizeci şi unu)Cauza morţii: stare comatoasă. Asfixie.Ultimul domiciliu: Bucureşti, str. Puţul de piatră nr. 8Moartea a fost trecută în registrul stării civile din locali-tatea Bucureşti, raionul Nicolae Bălcescu la nr. 1768 din anul1959, luna noiembrie, ziua 2Locul morţii: Spitalul VăcăreştiLocalitatea Bucureşti, raionul Nicolae BălcescuStr..........nr.....Eliberat azi, 17 XI. 59 cu nr. 34 061L.S. semnătura indescifrabil*Un document de epocă. „Memoriu în legătură cu viaţa siactivitatea fiului meu RĂDULESCU MIHAI", înaintat oficialităţi-lor de mama sa, Rădulescu M. Alice, Bucureşti, 14 mai 1959.295

„Fiul meu, Rădulescu Mihai, a fost ridicat în ziua de 7 mai1959 de la Institutul de Artă al Academiei R.P.R. de către Or-ganele de Stat; de atunci şi pînă în prezent subsemnata nu amaflat nimic din partea fiului meu afară de împrejurarea că înziua de 11 mai a.c. soţul meu a fost chemat la Direcţia MiliţieiCapitalei din Calea Victoriei spre a i se preda cîteva obiectepersonale ale fiului nostru şi fără a i se putea da vreo altă lă-murire în privinţa lui."*Maria Noica Dinu (Noica, n.a.) mi-a dat o dată o scrisoaresă i-o duc lui Mihai Rădulescu, care stătea aici, în blocul ăstaunde stăm de vorbă, pe Spătarului. Mihai m-a confundat cumama lui Dinu, despre care eu ştiam că e o pisăloagă. Intîi nua vrut să vină. Pe urmă, cînd a auzit de strada Spătarului, azis că vine imediat. Am rămas prieteni. Era un om colosal dedeştept şi de agreabil. Nu ai fi zis pentru nimic în lume că ehomosexual. Era un om încîntător. Dădea concerte, se anga-jase violonist la orchestra radio. Avea un prieten atunci cucare a venit o dată la Cîmpulung (eu am stat pînă în 1957 laCîmpulung, cu Bebe). Şi trebuia să traverseze gîrla, pînă un-de făceam noi plajă. Dinu era mai slăbuţ, şi Pierre Sirin l-aluat pe Dinu pe umeri şi a traversat aşa apa, l-a adus undeeram noi pe malul celălalt. Cînd a ieşit Dinu din închisoare,mi-a spus: Era cît pe ce să te bag şi pe tine! Şi-mi aminteştecum i-am dus scrisoarea lui Mihai Rădulescu. Am dus şi altescrisori. I-am zis: Vai, Dinu, am şi uitat! Eu ştiam perfect debine, însă mi-a fost frică şi de Dinu. Că Dinu, spunea el, a păs-trat toate scrisorile pe care i le-a trimis bietul Mihai în care îimărturisea că el nu are nici o atracţie pentru femei. Le păstra-se şi le-a găsit Securitatea la percheziţie. Cînd a fost anchetalui Mihai, Trixi Strelisker a spus că era logodită cu Mihai. Aîncercat să-l salveze, dar nu a putut. Cînd a fost condamna-rea, i-a spus maică-sii să-i trimită lucruri groase, că el o samuncească şi în doi ani jumătate o să iasă. Primise o pedeap-să de cinci ani. îmi spunea doamna Alice Rădulescu, mamalui, că a primit hainele lui Mihai pline de noroi — că fuseseculcat pe jos. A fost chemat la anchetă o singură dată. Cînds-a întors în celulă, s-a spînzurat. Alice a venit la procesul nos-

tru ca să afle ceva despre fiul ei. Mai tîrziu mi-a spus Sănduc296(Dragomir, n.a.) „Ca să ne salveze pe mine şi pe Dinu (Manoil,n.a.) s-a spînzurat."*„Luni dimineaţa, fiind om al muncii, Mihai se duse la In-stitutul de Artă să semneze condica, cu atît mai mult cu cît pri-mise acasă un telefon din partea lui Oprescu, care voia să-1vadă la o anumită oră. Plecă pe jos pe Calea Victoriei, Institu-tul funcţionînd în cadrul Muzeului de Artă. Intră în biroulsău, dar, cînd dădu să se dezbrace, secretara îi transmise căprofesorul îl roagă să vină imediat la dînsul, aşa cum era îm-brăcat, căci are să-i comunice ceva de foarte mare importanţă.Puţin cam mirat, Mihai se execută... Străbătu odăile şi culoa-rele care-l separau de biroul Direcţiei şi intră... înăuntru, ală-turi de George Oprescu, cam palid şi agitat, se aflau doi ofi-ţeri de Miliţie în civil, care îl arestară..." (Petre Sirin, Castele înSpania, manuscris inedit, p. 334)„...Dinu Noica şi mulţi alţi prieteni de ai lui fuseserăarestaţi...Ceea ce îl nelinişteşte însă cu osebire (pe Mihai Rădulescu,n.a.) era însă faptul că de mai multă vreme îl tot rugase peDinu să distrugă scrisorile primite de la el în decursul anilor,scrisori care, cu toate că se ocupau de probleme obişnuite ce îilegau, nu puteau fi în nici un caz pe placul autorităţilor. ŞiDinu îi tot promisese că le va distruge, dar Mihai nu era sigurcă o făcuse cu adevărat. Iar, în cazul acesta, o percheziţie încasa de la Cîmpulung le punea pe tavă la dispoziţia Securită-ţii, strînse cu grijă într-un pachet şi aşezate în ordine crono-logică!" (Petre Sirin, op. cit., p. 331)„în timp ce Mihai se afla în ancheta Serviciului de Mo-ravuri, el a fost contactat cel puţin de două ori de reprezen-tanţi ai Securităţii, care l-au lăsat să înţeleagă că aceste cer-cetări erau de fapt cu totul şi cu totul minore, şi că el ar puteasă fie scutit imediat de această anchetă infamantă, cu condiţiasă accepte să ajute autorităţile în celelalte cercetări — majore,care priveau activitatea subversivă a grupului Noica... Şi,bineînţeles, de fiecare dată, Mihai a declinat aceste propu-

neri." (Petre Sirin, op. cit., p. 334)297

„într-o zi, în timpul anchetei, i se puse în faţă lui Mihaiuna din scrisorile care provenea din teancul de scrisori ce seaflaseră la Dinu [Noica, n.a.] şi pe care, în ciuda rugăminţilorsale, Dinu nu le distrusese... Dinu nu distrusese scrisorile!Şi Mihai a fost nevoit să recunoască. Numai că în scrisoa-rea aceea erau pomenite prin iniţiale, aşa cum obişnuia şi înjurnalele sale, numele a trei prieteni comuni, care nu fuseserăidentificate [...]. Mihai ştia cine erau... nu fuseseră depistaţiîncă şi nici măcar nu fuseseră încă arestaţi... Erau Ion Negoi-ţescu, Sănduc Dragomir şi Dinu Manoil, a cărui soţie... urmasă nască... Aceasta era prima scrisoare care i se oferea pe tavăsi, întîmplător, cea mai importantă, cea mai dureroasă, datfiind că implica distrugerea unor prieteni, a unor fiinţe tot atîtde nevinovate ca şi dînsul. Dacă ceda acum, mîine i se vapune sub ochi altă scrisoare şi apoi alta, la nesfîrşit, dat fiindcă scrisorile nu fuseseră distruse cum ceruse el. [...] în noap-tea asta! ... De profitat de întunericul precar al unei celulepermanent luminate şi de oboseala firească a unei străji veş-nic prezente la vizorul din uşă!" [...] (Petre Sirin, op. cit.,p. 340)*La dosarul anchetei se găsesc trei procese-verbale de intero-gatoriu, datate 12, 13 şi 24 octombrie 1959. Toate sînt sem-nate de căpitanul Onea Mircea, şef anchetator. De ce a tre-cut o săptămînă de la revelaţia pe care Mihai Rfidulescu o arecă este pierdut, dat fiind că Securitatea posedă scrisorile luicătre Noica şi că le foloseşte împotriva prietenilor lui intimi?E de presupus că în dosar nu se află toate procesele-verbalede interogatoriu. O ipoteză ar fi că, la data de 24 octombrie,Mihai Rădulescu a fost torturat. El nu a reuşit să se sinuci-dă datorită stării sale fizice, dar, după cîteva zile în care s-arefăcut în celulă (si nechemat la alte interogatorii), a reuşitsă ducă la capăt hotărîrea lui de a tăcea. Intervalul de o săp-tămînă între ultimul interogatoriu şi data pe care certifica-tul de moarte o consemnează se poate datora şi altei evoluţiia evenimentelor, în 24 octombrie, între orele 8,15 şi 14,00(cum consemnează procesul-verbal), Mihai Rădulescu estebătut grav de căpitanul Onea Mircea, După cîteva zile de

eforturi la Malmaison de a-l readuce la o stare normală, estedepus la spitalul închisorii Văcăreşti, unde după alte cîteva298zile (2-3) fie moare în urma traumelor suferite în arestulSecurităţii, fie se sinucide, avînd în spital mai multe posibi-lităţi de a acţiona. Cert este că ancheta s-a desfăşurat la Mal-maison, iar trupul neînsufleţit al lui Mihai Rădulescu estedepus la cimitirul Jilava fiind adus de la spitalul închisoriiVăcăreşti. Sub rezerva că documentul nu este un fals al an-chetatorilor care doreau să dea aparenţa trecerii sale prinspital şi de a îndepărta astfel ipoteza morţii survenite în ur-ma torturilor. Aici ar trebui să ne întrebăm dacă şi diagnos-ticul „stare comatoasă. Asfixie" este corect. El s-a strangulat(de duş sau de rozeta caloriferului, după diferite versiuni)sau a fost strangulat de Onea Mircea, într-un exerciţiu deintimidare dus prea departe.*Alexandru Paleologu L-am cunoscut pe Mihai Rădulescudin studenţie, 1938, la Facultatea de Drept. Era puţin mai tî-năr ca mine. Eram colegi, ne-am împrietenit foarte repede.Era prieten cu Irina Eliade, care atunci se numea Hanciu. Oştiam de prin '35-'36. Am remarcat că Mihai Rădulescu eraun om foarte cultivat şi inteligent. Nu făcea pe pedantul şi pedeşteptul, era un om remarcabil. Am avut sentimentul de oa-recare gelozie. Totdeauna am avut sentimentul că nu sînt laînălţimea lui. Avea un aspect foarte banal la început. Elegantşi bine crescut. Imediat însă ce vorbea ieşea din banalitate,fiindcă lua aceeaşi problemă din alt unghi decît ceilalţi. Avealecturi deosebite. Mai tîrziu, cînd s-a întors de pe front,'43~'44, a publicat un eseu scurt în Revista Fundaţiilor Regale,„Jocul cu moartea" despre Mozart, dar interferând experienţaşi starea lui de apropiere de moarte. Cînd a terminat armataşi facultatea, cînd a intrat la Ministerul de Externe, în 1946, aintrat primul. Da, era impresionant de bun. în comisii eraunişte prieteni de-ai noştri care au spus acest lucru. El era şefulpromoţiei noastre. Şi eu intrasem la Externe şi ne vedeamdes, la Sinaia, la Buşteni. De multe ori mergeam la „Carul cubere", nopţile. Ne duceam la femei după aia şi el nu venea cu

noi. îmi spuneam că poate are o legătură puternică şi că nuvrea să meargă cu noi (unde sint boli, turpitudini), ca să nutransfere vreunei doamne o maladie venerică. De fapt, nuasta era. Nu-mi imaginam adevărul, nici nu ştiam, poate uniiştiau. Abia la Ministerul de Externe mi-am dat seama. Exact299

cum se întîmplă în Proust, în Sodome et Gomore, cînd încep săapară homosexualii unul după altul, prin nişte semnale aproa-pe imperceptibile... Era odată Mihai pe coridorul Ministeru-lui de Externe şi după mers mi-am dat seama dar nu aş puteaspune ce anume era revelator. Asta-i explicaţia, că nu veneacu noi la femei! Am avut revelaţia că acest om superior erahomosexual. Am vorbit despre asta cu el, de altfel foarte rar,nu în limbaj deschis, şi niciodată nu am împins lucrurile spreo confesiune...Se considera un om damnat, şi un om care nu are nici oşansă de mîntuire. Avea o formă de credinţă, nu foarte expli-cită. De pildă, a scris un studiu „Marcel Proust şi spirituali-tatea reflex", vrînd să scoată că în Marcel Proust totuşi este ozonă de problemă a mîntuirii, şi de „au-delâ" care nu existăîn realitate, poate că în Proust ar fi existat, dar nu s-a revelatîn opera lui. Mihai a vrut să scoată că există în Proust un plande transcendenţă şi al redempţiei. Dar el se credea fără şansede redempţie. De aceea, deşi era un om cu care rîdeam cu opoftă nebună, rîdeam de ne prăpădeam, avea sentimentul cărîsul este un păcat. Nu în sine, nu era un agelast. Credea cărîsul la el e nepermis, că el are o condiţie care nu îngăduiebucuria. Dar avea darul rîsului şi simţul comicului. Avea sen-timentul că rîsul acesta al lui este ilicit. Că îi agravează cazul,că e un alt păcat, că e un cinism. Se vedea în scrisorile cătreDinu Noica — una sau două mi le-a arătat. Cu Noica a avut ocorespondenţă detaliată pe tema asta. în două sau trei scri-sori a făcut expunerea totală, exhaustivă, a stării lui sufleteştişi morale.*Irina Eliade Cînd l-am cunoscut, abia venise în Bucureşti,de la Brăila. Pe Alecu Paleologu, pe Sandu Lăzărescu i-amcunoscut mult mai devreme... Aveam un prieten foarte bun,Eduard Motaş, foarte mare amator de muzică, într-o zi amfost invitată acolo, nu era prima oară. în general erau acolodouă-trei persoane, de data asta era una singură, Mihai Ră-dulescu. Ascultau amîndoi Mozart, Bach — muzică clasică.Atunci l-am văzut prima dată pe Mihai. Ne-am văzut tot tim-pul, pe urmă, la patinaj, la spectacole. Motaş era şi monden şi

foarte nostim, tot timpul era glumeţ, şi omul cel mai superfi-cial din lume.300S. T. Era homosexual?I. E. Cred că da. Dar nu mi-am pus problema foarte mulţiani. Părea un personaj puţin din altă lume. Ca să descopărmai tîrziu că era foarte cu picioarele pe pămînt. După mulţiani, am fost o dată la Miinchen. Nu aveam foarte mulţi bani siştiam ca Eduard Motaş trăieşte la Miinchen. M-am uitat încartea de telefon, am spus „Irina la telefon". Am auzit: „Undeeşti?" Stăteam la o fostă studentă de a mea. într-o jumătate deoră, a fost acolo. Era greu de recunoscut. Se schimbase; fusesebrun, acum avea o perucă oranj pe cap. Am vorbit mult, într-oplimbare cu maşina prin Schwannsee...S. T. L-aţi evocat pe Mihai Rădulescu?I. E. Nu, deloc. Am vorbit de foarte multe lucruri, dar de-loc politică, deşi eram foarte buni prieteni. El era un personajtrăsnit, amuzant, clevetea tot timpul. Apartamentul lui, situatîntr-o zonă rezidenţială, era mic, dar extraordinar de elegant.Mi-a făcut o biografie a lui.Lucrase la Ministerul de Externe (unde lucra şi Mihai, şieu de altfel, ca interpret la cabinetul lui Tătărăscu, prin'46-'47) şi a fost trimis curier diplomatic. La prima cursă înstrăinătate, a rămas acolo. S-a apucat să-mi spună că era înserviciul Intelligence Service-ului. Lucra în Germania acope-rit. Se pregătea să plece în două zile în Japonia şi era iritat cătrebuia să se vaccineze, şi o să i se umfle mîna. Mihai şi el nusemănau deloc. Edi era foarte amuzant, în timp ce Mihai eragrav. îi plăcea să glumească şi glumea bine, dar Edi mergeanumai pe acest ton parodic. Am rămas cu gura căscată lachestia cu Intelligence Service, era ultimul lucru la care să măaştept de la acest personaj pitoresc, amuzant, inteligent şi ra-finat. „Văd că o duci destul de bine!" i-am zis. „Da, dar să ştiică nu e chiar atît de vesel."S. T. Poate că fabula!I. E. Nu. Nu fabula niciodată. Avea o viziune apriorică de-spre lume, niciodată însă nu mi-a făcut o confidenţă despreviaţa lui. Acum se întîmplă prima dată. Ascultam Bach, Mo-

zart, vorbeam despre bisericile pe care le-am văzut. Era unestet... M-a întrebat atunci despre Mihai. I-am spus toată po-vestea, cu Noica, cu sinuciderea lui, procesul. La care el areplicat „childish!" Acest cuvînt, venind de la un agent Intel-ligence Service, mi s-a părut foarte grav. Pe urmă am plecat.Erau foarte puţine şanse să ne revedem.301

S. T. L-aţi mai întîlnit?I. E. Niciodată. De altfel, peste un an sau doi, prin anii 70,la Miinchen, a fost găsit mort în maşină, în parkingul din faţablocului unde locuia.S. T. împuşcat?I. E. Nu. Mort pur şi simplu, iar el nu suferea de nimic.S. T. Să ne întoarcem la Mihai Rădulescu, pe care l-aţicunoscut în anturajul acestui om, Eduard Motaş, cu un destinatît de misterios.I. E. Relaţiile dintre mine şi Mihai au devenit din ce în cemai prieteneşti şi mai intense. Eram cînd noi doi cînd maimulţi, cînd cu maică-sa, la cinematograf, la teatru.Ticky, fratele lui, era student Ia medicină, era mai mic canoi. Era deştept foc şi cam năstruşnic. Ei stăteau pe bulevar-dul Elisabeta şi învăţau la liceul Lazăr, amîndoi. Mihai în-văţase, Ticky mai era elev. Avea o maşină şi mergea prin ma-halale să-i aducă la şcoală pe colegi.S. T. înainte de a intra în procesul Noica, Mihai Rădulescua avut un proces de moravuri. Procesul s-a judecat în 22 sep-tembrie 1959, pe 23, a doua zi, în loc să fie depus la o în-chisoare să-şi facă pedeapsa, este vărsat la Securitate pentru onouă anchetă.I. E. Mihai se aştepta să fie arestat. Eram la o prietenăcomună, în '59. Mihai a venit acolo şi mi-a spus: „Am fost laCîmpulung să-l văd pe Dinu şi i-am cerut scrisorile. Le-a scosdin raft pe teancuri, de la Cioran, de la Eliade, de la mine.Le-a scos, le-a pus pe masă şi pe urmă le-a pus la loc!" „Si tuce-ai făcut, Mihai?" Zice: „Cum puteam să i le iau!?.. .Tu nu-ţidai seama cum trăieşte Dinu la Cîmpulung? Că singura luibucurie e să se ducă la cutia poştală să vadă dacă i-a scris Mir-cea (Eliade), dacă i-a scris Cioran! şi le ţine pe toate acolo." Eunu ştiu ce a fost în scrisorile alea, dar Dinu Noica, cu voie saufără voie, i-a turnat astfel pe toţi. La arestare, au găsit toatăcorespondenţa. Aşa au aflat tot. Asta nu pot să i-o iert lui Noi-ca. Nu pot să înţeleg cînd un om vine la tine sâ-ţi ceară scriso-rile, să nu i le dai. Mihai era conştient de pericol si, dupăarestarea lui Noica, se aştepta să fie şi el arestat.S. T. Dumneavoastră aţi avut scrisori de la Mihai Rădules-

cu?I. E. Da, am avut, pentru că am fost multă vreme despăr-ţiţi. A fost concentrat, şi-mi scria de acolo, de la Piteşti, apoi a302fost pe front (unde a fost şi rănit), a fost spitalizat la laşi, apoila Sinaia. Bineînţeles că am primit veşti, pentru că eram logo-dită cu el atunci. A venit la Rîmnicu Vîlcea să mă vadă, undeeram în refugiu. Trecuse războiul, el a intrat în Comisia de ar-mistiţiu cu Alecu Paleologu, Titi Trancu, Sandu Danielopolu.Au dat examen la Ministerul de Externe, unde Mihai, con-form obiceiului lui, a intrat primul, cum a ieşit şi la bacalau-reat, primul pe ţară. A fost ataşat de legaţie. Nu a plecat însăniciodată în străinătate. Mihai, după ce a terminat cu Exter-nele, s-a apucat de muzică. Studiase şi la Conservator, vioara.A găsit un post de violonist la Opera din Cluj. Mai tîrziu avenit la Bucureşti tot ca violonist, apoi a intrat la GeorgeOprescu la institut. A colaborat ani de zile cu cronici muzi-cale la Contemporanul. Cronicile erau extraordinare. Nu credcă am citit vreodată nişte cronici muzicale atît de la obiect siprofunde — iar eu am trăit în mediu muzical. Cred că ter-menul cel mai potrivit, pentru a vorbi despre Mihai, este pro-funzimea. Tot ce făcea era extraordinar de amănunţit şi con-trolat. Era un om foarte serios. Ceea ce nu înseamnă că înconversaţiile de fiecare zi nu era foarte glumeţ, agreabil şicomunicativ.S. T. Ce s-a întîmplat cu corespondenţa?I. E. A venit la mine şi mi-a spus: „Să ştii că nu m-a ur-mărit nimeni." A adus cutia în care era vioara şi unde se aflatoată corespondenţa lui. Toate scrisorile pe care le primise sile păstrase. Şi cele de la mine, bineînţeles. Fiindcă eram foartemari epistolieri, şi el şi eu, şi de cîte ori nu eram împreună, laBucureşti, corespondam. Le-am păstrat într-un sertar; afarăde scrisorile mele erau scrisori de la alte persoane, printrecare Noica. Le-am depozitat într-o cămară, la mine acasă.Cînd am auzit că a fost arestat, primul lucru pe care l-am fă-cut a fost să le triez. Eu cu mîna mea am ars scrisorile luiNoica. Puteau să-i facă rău în anchetă şi lui Noica, şi lui Mihai.Am păstrat scrisorile mele şi scrisorile pe care i le-am trimis

eu lui şi care făceau împreună un dialog. Persoana care mailocuia în apartament le-a luat! Apartamentul era proprietateasoţului meu, ceea ce nu însemna că nu aveam o securistă încasă! Ale lui Mihai au dispărut fără urmă. Celelalte nu au maiapărut şi nici nu o să apară, fiindcă eu le-am ars cu mîna mea.Celelalte erau nişte scrisori oarecare, care nu aveau nici un felde importanţă, le-am restituit familiei lui.303

S. T. A fost ultima dată cînd l-aţi văzut pe Mihai Rădules-cu?I. E. Da. Cînd mi-a adus scrisorile în cutia de vioară.S. T. A urmat ancheta pentru moravuri...I. E. şi eu am fost chemată. Tata mi-a adus într-o zi o ci-taţie (Miliţia o lăsase la adresa unde locuia tata, în Elefterie 18),pe numele meu de fată Hanciu. Să mă prezint la Miliţie, peCalea Victoriei. l-am arătat-o bărbatului meu. Mi-a zis „Teduci. Vezi despre ce e vorba." M-am dus. Cînd am fost poftităsă intru, era de faţă o persoană pe care Mihai o agrea, eu nu,Trixi Strelisker, Dumnezeu s-o ierte, care, de altfel, a devenitapoi agenta lor.S. T. Ce voia să ştie anchetatorul?I. E. Era un tip politicos şi reţinut. Ea era însă teribil de ră-văşită. Anchetatorul era, cred, în haine civile, destul de agre-abil ca aspect. Nu era din ăştia cu fruntea de două degete.Mi-a pus întrebări corecte. Voia să ştie dacă am fost logodităcu Mihai; am răspuns că da. Am înţeles că era o anchetă demoravuri, fiindcă a insistat asupra raporturilor mele intimecu Mîhai. Eu am răspuns că nu au existat. A părut destul demirat. I-am zis: „Nu ştiu de ce va miraţi aşa. Amîndoi făceamparte din nişte familii burgheze, nici eu, nici el, nu am trăitniciodată singuri. Eu am stat cu mama şi cu tata, el a stat cumaicâ-sa, taică-su, frati-su. Nu ştiu cum am fi puiuţ extinderelaţiile la altceva. Era o logodnă foarte burghezei. S-a desfă-cut din cu totul alte motive. A fost o legătură sentimentală sispirituală foarte serioasă. Am vrut chiar să renunţ la postuipe care-l aveam la Liceul «Caragiale» şi sa mă mut la Cluj,cînd el era acolo, dar a venit el la Bucureşti, între timp, s-auschimbat lucrurile, m-am căsătorit, dar prietenia mea cu el arămas întreagă. Am continuat sa-l văd, venea la noi acasă, măduceam şi eu la ei, deci a fost o relaţie de amiciţie." Mi-amulţumit, l-am întrebat: „Ce s-ar fi întîmplat daca as fi spusaltceva la insistenţele dvs cu relaţiile noastre intime?" Mi-aspus: „Potoliţi-vă, doamnă, sînt nu ştiu cîţi aici care au decla-rat că au avut relaţii intime cu el. Nu puteaţi dvs să-l salvaţi,chiar dacă ar fi fost adevărat..." Şi a adăugat: „Asta de adi-neauri, pe care aţi văzut-o — se referea la Trixi —, a încercat.

Deşi era dresată bine, a călcat în toate gropile şi nu am fostamabili. V-aţi fi pus într-o situaţie dezagreabilă dacă aţi filuat o atitudine contrară."304S. T. Nu credeţi că Beatrice Strelisker a făcut această depo-ziţie ca să-l apere pe Mihai Rădulescu? Să se spună: nu e homo-sexual, uite, trăieşte cu femei! Nu era asta logica situaţiei?I. E. Ba da. Era, probabil, o înţelegere între ea şi Mihai. Dareu nu am avut vreo înţelegere cu el. Nici nu mi-a cerut-o vreo-dată. Faptul de a spune că trăise şi cu ea nu anula restul. Ar fifost foarte prost să spun „da". Deveneam un martor mincinosîn plus — cum fusese Trixi.S. T. Aţi fost la proces?I. E. N-a fost nimeni. Nimeni din familia lui; a fost cu uşileînchise. A fost un proces mare, cu douăzeci şi ceva de acuzaţi.*File de jurnal/Mihai Rădulescu„31.111.1942.Alaltăieri, C. N. (Constantin Noica, n.a.) a venit să-mi pro-pună să începem traducerea din Augustin. I-am spus singu-rul obstacol important care mă punea pe gînduri: teama inu-tilităţii «colaborării» mele — teama că nu voi putea aducenimic peste ceea ce ar putea face C. N. singur, şi că amesteculmeu ar fi numai rezultatul generozităţii lui, care vrea ca eu«să mă simt bine » în acest grup, participînd cu ceva.Răspunsul lui m-a dezarmat şi m-a încîntat: întîi, ţine laaceastă «colaborare» fiindcă-i dă prilejul de a veni la mine,unde se simte bine, şi de a petrece cu mine cîteva zeci de orecare să ne apropie, să ne adîncească prietenia...Al doilea, vrea să persevereze în «lucrul în echipă» căruiaîi era atît de refractar altădată, şi pe care disciplina legionară1-a învăţat. Bineînţeles că răspunsul meu a fost entuziast —mai ales pentru primul argument: nu era decît ceea ce îmidoream şi eu, şi nu îndrăzneam să provoc, de teama ele a for-ţa lucrurile, de a inoportuna. [...]Apoi, despre Nae Ionescu — C. N. îmi spune cît de puţin1-a cunoscut, cît de puţin s-a apropiat de el — şi că poate toc-mai de aceea se străduieşte acum să-i perpetueze memoria.

[...]Si atunci C. N. mi-a spus un lucru care m-a izbit cu aspec-tul lui de neverosimilă coincidenţă: ca exemplu de gîndireciudată şi periculoasă, mi-a spus că în cursul de metafizicăN. I. dă un exemplu foarte bizar «iubirii de aproapele», pri-305

vind-o negativ, ca o comuniune în păcat, şi nu ca forţă pozi-tivă, dinamică, a iubirii. I-am spus că lucrul acesta mă izbisesi pe mine... şi că simţeam nevoia să-l întreb pe C. N. ce credeîn această privinţă... O depăşire a eticului, spune C. N. — eticulacesta care e la urma urmei o creaţie a secolului al XiX-lea, side care trebuie să ne liberăm... C. N. recunoaşte primejdiaacestei «liberări» — care îngăduie, patronează orice." (frag-mente puse la dispoziţie de dr.-ul Dan Rădulescu, fratele luiMihai Rădulescu).*Al. Paleologu Mihai venea la Cîmpulung. îl cunoştea peNoica dinainte. Frecventase grupul lui Nae Ionescu. Eu nu1-am frecventat. Scoteau revista Isvoare de filosofic; colaboraacolo. La Cîmpulung, venea în vacanţe. Fiindcă Noica era ocu-pat cu lecţiile, dădea meditaţii, noi petreceam timpul plim-bîndu-ne sau stînd pe malul apei. Reuşise să se angajeze laCluj în orchestra Operei, ca violonist. Venea de la Cluj laCîmpulung, dar avea domiciliul în Bucureşti. S-a împrietenitcu nişte tineri oameni de carte, şi nişte universitari unguri, sicu Negoiţescu, între alţii. Oameni foarte subţiri, foarte culti-vaţi; şi toţi homosexuali. Acolo, cît a stat la Cluj între ei, a că-pătat sentimentul că are o lume de egali, că homosexualitatealui nu este atît de întunecată şi de infernală, că nu mai e sin-gur. Avea un ambient interesant, de mare rafinament şi ci-nism, în care-şi spuneau pe faţă între ei lucrurile astea, o lumea la Wilde. La un moment dat, cîştigînd autoritate socială siprofesională ca om de artă, a ieşit din starea de opresie.Apoi s-a transferat la orchestra cinematografiei din Bucu-reşti, a început să scrie articole şi să ţină conferinţe de muzi-cologie. A avut şi o carte interesantă. Pregătea o alta, nu aapucat s-o termine. S-a transferat de la orchestră, la Institutulde istoria artei, la George Oprescu. A devenit muzicolog cu ofaimă din ce în ce mai mare, îşi făcuse o autoritate în dome-niul muzical. Era şi vîrsta, treizeci şi ceva de ani, spre patru-zeci... Ieşise din complexele şi din starea de culpabilitate şidevenise chiar cinic, oarecum. Nu într-un mod sfidător, darmai cinic, maijouisseur, şi începuse să nu se sfiască — asta mis-a spus — să caute a ademeni băieţi tineri. Nu mai avea com-

plexe, nu mai avea sentimentul de culpabilitate, căpătase oanumită libertate. La un moment dat, putea spera ca faima306să-l acopere. Se putea gîndi că acum e mai la adăpost, din ca-uza notorietăţii. Nu a fost aşa şi a fost teribil. Mi-a povestitMihai atunci, începuse ancheta la miliţie, înainte să fie ares-tat. Era într-o cameră de anchetă. Era încă în stadiul de inte-rogatoriu politicos cînd se vorbea cu „dumneavoastră".Atunci a auzit pe sală, pe podeaua sălii, paşii hîrşîiţi pe carei-a recunoscut ca fiind ai profesorului Oprescu, care a ezitatîntre uşi şi nu a deschis uşa la camera cealaltă, contiguă cucea în care era el. Era un glasvand cu hîrtie albastră prinsă înpioneze, care-i separa şi a auzit aşa: „Bună ziua, sînt acade-micianul Oprescu, am fost chemat. Aş vrea să ştiu despre ce evorba." „Ieşi afară curvă bătrînă! Aşteaptă pînă te-om chemanoi!" a strigat de un ofiţer. A auzit chestia asta şi şi-a dat sea-ma că, academician-neacademician, nu te mai acoperea nimicla un moment dat. E drept că profesorul Oprescu a scăpat dealtele, de închisoare, dar nu a scăpat de mojicia asta. Mihai şi-a dat seama că nu e nici o speranţă. Asta l-a dat peste cap.S. T. Ce ecou a avut procesul?A. P. Un mare ecou. A fost, într-adevăr, scandalos. Nuscandalos în sine, adică un proces de moravuri, sau că se dauîn vileag lucruri scandaloase. Dar era un proces cu nuanţă po-litică. Ţin minte, toate procesele, nu numai cele politice, erautotuşi cu direcţie politică. Mai ales ca formă: primeau oame-nii pachete din străinătate de la rude, te judeca pentru vînza-re de lucruri etc. Era tot o categorie socială care trebuiadecimată. Dar homosexualii nu au fost vînaţi în straturilepopulare. Sînt foarte mulţi homosexuali în lumea muncito-rească, însă au fost vînaţi numai în lumea intelectuală. Era, defapt, tot un proces politic. Procesul a făcut multă vîlvă. Ceimai cunoscuţi dintre cei implicaţi erau avocatul Radu Oltea-nu, care a pledat prin '935 şi în procesul Anei Pauker, şi regi-zorul Crin Teodorescu. A fost perceput nu ca un proces demoravuri, ci ca un proces cu intenţie politică.Am văzut dosarul înainte de proces. La un moment datinterogatoriile s-au blocat la două nume, Alexandru Drago-

mir şi Dinu Manoil. Alexandru Dragomir era un fost studental lui Heidegger, la care a făcut o teză despre Hegel. Aveareputaţia unui spirit filozofic extrem de profund şi de pene-trant. Era şi foarte inteligent, puţin cam mordant şi cam caus-tic, nu întotdeauna reuşit, după opinia mea. Avea un dispreţde a publica, „cine sîntem noi să publicăm!" A lucrat ani de307

zile undeva în domeniul lemnului, dar era doctor în filozofie,în Germania. Nu a profesat niciodată. Făcuse cîndva, în anii1947/8/9 nişte seminarii particulare la Dinu Manoil acasă,pentru public cuconesc şi monden. Mic de statură, dar cu ofigură plină de expresie. Dinu Manoil, un coleg de-al meu deliceu, mai mare c-o clasă, îl cunoşteam din adolescenţă. Erade origine evreiască, cu nume schimbat. A lucrat ca traducă-tor, ne vedeam din cînd în cînd, pe urmă a plecat în Elveţia,destul de demult deja. Mihai Rădulescu nu a vrut să măr-turisească numele lui Dragomir şi Manoil. Le-a spus pînă laurmă, dar le-a spus murind.S. T. Nu credeţi că a spus aceste nume, fie şi sub tortură,apoi, de remuscare, s-a sinucis?A. P. Nu cred că s-a spînzurat, cred că a murit sub tortură,că altfel nu avea cum să fie notate numele astea.Trebuie să fifost o tortură dusă pînă la capăt, ca să spună, într-un momentcînd nu mai putea fi consemnat.S. T. In Sfidarea memoriei susţineţi că a fost sinucidere.A. P. Da, am susţinut, dar acum am rezerve. După 30 deani, cred că a fost moarte sub tortură. I-a protejat cu preţulvieţii.S. T. Cînd aţi aflat despre moartea lui?A. P. Am constatat, cînd am ajuns în boxă, ca el lipseşte,..Nu am fost întrebat prea insistent despre el în anchetă, daram fost întrebat totuşi. Dar i-am văzut dosarul, nu pe al meumi l-au dat la proces, ci pe al lui, aşa s-a nimerit. M-am gîndit,cînd am văzut că lipseşte din boxă, că i s-a dat drumul, dintr-ointervenţie superioară. Cînd am fost chemat să mi se comu-nice sentinţa, abia am întrebat. „Dar ce este cu Mihai Rădu-lescu?" „Cum, nu ştii, a decedat!" De unde era să ştiu, că nuni se spunea nimic. „Cum?" Altceva nu mi s-a mai spus.*Sandu Lăzărescu Mihai Rădulescu era un om extrem dedistins. L-am cunoscut la Facultatea de Drept. Avea o culturădeosebită, ţinută. Eu cred că a fost omorît în anchetă. Mi-aducaminte că eram la Securitate cînd a fost descoperit el. Eram sieu la Malmaison. Am auzit o mare tevatură de gardieni. Audeschis uşa de la una din celulele vecine — unde era Mihai.

Păreau sinceri că atunci descoperă trupul lui neînsufleţit.308Atunci ştiam, de la Securitate, că s-a sinucis cu o cămaşă le-gată de duş. S-ar fi spînzurat.S. T. Cum aţi aflat?S. L. Cred că mi-a spus anchetatorul de celulă. Nu ştiudacă acesta nu fusese convocat să facă curăţenie în celula luiMihai.S. T. Dvs. apreciaţi că ar fi fost în stare să se sinucidă?Putea să se sacrifice ca să nu denunţe pe cineva sau pentru cănu mai suporta?S. L. Da!*„îl cunoscusem pe Mihai Rădulescu prin 1949, vara. [...]mi-a povestit cîte ceva despre dînsul. De fapt, locuia la Cluj,unde cînta la vioară în orchestra Operei. Acum, în vacanţă,venise la Bucureşti, la părinţii lui, care stăteau în apartamen-tul unui prieten — Dan Nasta —, în cochetul bloc de pe stra-da Puţul de piatră, care aparţinuse chiar soţiei acestuia —Rori, o hiper-intelectuală..." (Petre Sirin, Castele în Spania,memorii, p. 142)*„Din mai multe loturi disparate, se alcătuise un singur pro-ces la care trebuiau să fie aduşi. Din lotul meu a lipsit la actulfinal Mihai Rădulescu, care reuşise să se sinucidă în timpulanchetei, performanţă unică în istoria detenţiunii comunis-te." (Paul Dimitriu, op. cit., p. 46)C. Visinescu (avocat, apărător al lui M. R. în procesul demoravuri) A plecat la Cluj... Inteligent cum era, vedea care eviitorul lui şi a căutat să se ascundă. Nu prea i-a fost de folos.In dosar am văzut că era urmărit îndeaproape.S. T. Impresia mea este că procesul de homosexualitateera un proces politic mascat. Cei din boxă nu erau aleşi întîm-plător. E ceva obscur aici...C. V. Nu poate să fie obscur. E clar că l-au vărsat la Secu-ritate după proces.E exact, a fost un proces politic. Cînd a fost arestat, disper-aţi, părinţii iui au venit la mine. Mama lui, Alice, era un per-

sonaj deosebit. Tatăl lui fusese director general la Brăila, laCompania franco-română. Alice venea la mine în fiecaie zi.309

Nu am putut, văzînd dosarul, să-i spun tot. Din motive demenajament. Mihai era foarte legat de maică-sa. Marea ciudă-ţenie este că eu am fost cu Mihai ca fraţii. Am împărţit şi ca-mera cu el în armată. La Tîrgovişte, la şcoala de ofiţeri de arti-lerie. Nu am avut nici un semn al homosexualităţii lui. Numi-a spus nimic, niciodată.S. T. Cînd a venit Alice Rădulescu la dv, ştiaţi despre ho-mosexualitatea lui?C. V. Bănuiam. Am avut revelaţia în nişte discuţii despreGide. Mici semne... Nu avea nici o atracţie pentru femei. Erafoarte discret. Era un om sfios. El a purtat asta ca pe mareadramă a existenţei lui. Avea clipe de mare reculegere. A fostpentru mine un exemplu de om. Dacă nu ar fi fost asta, ar fifost omul perfect. Mihai ura vulgarul... Mi-a mărturisit lavorbitor, în anchetă la arestul miliţiei, că se va sinucide.S. T. Prima sau a doua anchetă?C. V. Prima. Era foarte deprimat. Prevedeam sfîrsitul lui.La prima întrevedere între noi, mi-a spus că se va sinucide,îmi amintesc ca şi ieri.S. T. Cum a decurs procesul?C. V. Judecătorii erau avertizaţi. Simţi judecătorul influ-enţat. Procesul era dirijat. Am certitudinea că era un procespolitic. Pentru familie, pentru Alice, a fost un dezastru. Şi ple-carea lui la Cluj, despărţirea a fost un fel de puşcărie pentruel. Erau foarte ataşaţi.S. T. Cum a primit sentinţa?C. V. Ca pe o pedeapsă meritată. Procesul era sigur ur-mărit. De altfel şi personajele din sală. îi vezi imediat, în hai-nele de piele... Sala era împestriţată de Securitate. Era un pro-ces de drept comun, de homosexualitate, dar era altceva. Amvrut la un moment să fiu înlocuit. Dar nu a vrut familia şi...S. T. Cum aţi aflat de transferul lui într-o anchetă la Secu-ritate?C. V. Prin familie. Ca să-l viziteze familia, vorbitor, pa-chet, făceam diverse memorii. La una din aceste vizite, Alicenu l-a mai găsit. M-am interesat şi am aflat că fusese mutat launitatea 0123. Mi-am dat seama că era la Securitate şi că ur-mează un proces politic. Am şi spus familiei. Ştiam legăturile

lui cu Noica. Alecu (Paleologu, n.a.) fusese arestat de douăsăptămîni. Am făcut legătura. Asta a fost drama cu Mihai,săracu.S. T. Cum aţi aflat despre moartea lui?310C. V. Familia lui a fost înştiinţată. Aşa am aflat şi eu, de laei. Fiind moartea în penitenciar şi pentru ca oamenii să nu leiasă lipsă la număr, nu ascundeau. Anunţau ierarhic pînă sus.Ministerul anunţa familia, în al doilea rînd, ca să nu existesuspiciunea morţii violente, cauzată de unul din gardieni, eianunţau decesele. Se spunea în înştiinţare că a murit demoarte naturală, nu prin violenţă.S. T. Cum a apărut ideea sinuciderii lui? Pe de o parte tre-buiau să spună că nu a fost o moarte prin violenţă, prin acci-dent. Pe de altă parte, s-a acreditat versiunea sinuciderii.C. V. Sînt absolut convins că a fost o sinucidere, întîi detoate, sinuciderea în închisori este foarte rară, pentru că su-pravegherea este foarte strictă, în al doilea rînd, cei care sesinucid în închisoare sînt persistenţii, cei care încearcă toateformele de a-şi lua viaţa. Şi de obicei sînt depistaţi şi izolaţi casă nu reuşească.S. T. Asta înseamnă că Mihai Rădulescu era la prima ten-tativă. Şi reuşită. Pentru că nu depistaseră ce avea de gînd săfacă.C. V. Pentru că era un om deştept. Şi-a făcut pregătirile casă nu existe nici un fel de risc să scape, să fie prins. De altfel,sinuciderea îi semăna.S. T. Era predispus la sinucidere, vreţi să spuneţi?C. V. Nu predispus din punctul de vedere al asumăriirăspunderii. El se ura din cauza homosexualităţii lui. Asuma-rea asta îi semăna. Ca fire. Era un om întreg. A cărui respon-sabilitate era dublată de defectul lui. Oamenii îşi tolereazădefectele, le corectează, dacă pot. El a încercat să-şi remediezedefectul, a avut şi un flirt... Dumnezeu să-l ierte, dar l-a ajutat.Apoi, închisoarea este un loc predispus la homosexualitate.Am fost,într-o comisie de reexaminare a codurilor. Directorulpenitenciarelor spunea: Nu ştiu ce să mă fac cu iluminatul înpuşcării. Ori le las aprinsă lumina şi joacă barbut, şi-şi pierd

raţiile de mîncare, ori sting lumina şi se dedau la pederastieîn masă. Mihai ar fi fost un nefericit pe toată perioada asta. Elnu a vrut să decadă.*Aurora Nasta Cînd l-au găsit — l-au găsit imediat pentrucă îi supravegheau prin vizetă — mai trăia. Dar a fost imposi-bil să-l reanime. L-au găsit viu încă. Se pare că Dinu (Noica,311

n.a.) era arestat într-o celula, nu departe de el, şi a aflat. A fostun lucru îngrozitor pentru el, pentru că şi-a dat seama că dincauza implicării lui în acest proces şi-a pus capăt zilelor. Ţi-nea foarte mult la Mihai. Dar nu era de vină Dinu...S. T. Cum a aflat familia lui Mihai Rădulescu despreaceastă moarte?A. N. într-o zi, am deschis uşa de intrare, în Puţul de pia-tră, unde stătea familia Rădulescu, la parter, şi am găsit oscrisoare. Cineva o băgase pe sub uşă. Văzînd ca este adre-sată familiei Rădulescu, i-am dat-o Alicei.S. T. Aţi locuit în comun o vreme, la această adresă.A. N. Mai mulţi ani. Ei ocupaseră o casă mai mare, aproa-pe de Cismigiu. Aveau un apartament foarte frumos. Pe ur-mă, au intervenit toate restrîngerile pe care le-am suportat cutoţii. Dan, soţul meu, şi cu mine stăteam în hol şi trei camere,ne-am gîndit să le închiriem lor două şi noi să stăm într-una siholul care era comun. Aşa s-au mutat cu noi. Alice, ceilalţidin familie. Ne-am separat cînd Dan, datorită dnei Bulandra— care putea tot — i-a făcut rost lui Dan de un apartament,prin '56, numai pentru noi doi. Am abandonat, pentru că eugăteam în baie, Dan nu avea cameră de lucru şi eram foartestrîmtoraţi. Ei au rămas în tot apartamentul de la parter dinPuţul de piatră. Fratele meu însă locuia la etaj, unde locuiausi părinţii mei, care fuseseră evacuaţi din casa lor.S. T. Ce conţinea scrisoarea?A. N. Era anunţul ca Mihai a murit.*•Irina Eliade în toamnă, ştiu ca ploua. M-am pomenit cuun telefon de la Ticky. Fusesem la facultate dimineaţa, eramfoarte obosită. Bărbatul meu era acasă, m-a chemat la telefon.Ticky mi-a zis „Irina, vin să te văd" cu o voce care nu mi-aplăcut deloc. „Sînt foarte obosită." A insistat. Eram foarteobosită şi am adormit. Ticky a sunat la uşă, i-a deschis bărba-tul meu. Am intrat şi eu în hol, Ticky a zis: „Irina, a muritMihai!" Eu nu leşinasem niciodată, dar atunci m-am trezit înbraţele celor doi, care mă susţineau. Bărbatul meu a spus:„Ticky, nu pleci de aici, pînă nu mă întorc. Eu am o şedinţă laPolitehnică." Ne-a adus o sticlă de coniac, dar băutura nu a

avut nici un efect. Am băut amîndoi tot, dar, la stress-ul ălaextraordinar, eram perfect lucizi. Am făcut mii de teze şi ipo-teze, Cum s-a întîmplat, ce s-a întîmplat. şi eu am ajuns la312concluzia că s-a sinucis. A doua zi a venit Ticky iar. Voia să măvadă maică-sa. Cînd am ajuns în pragul odăii lui Mihai, numi-a venit să intru. Toată lumea, Mihai, Ticky, eu îi spuneamAlice. Mi-a spus: „Intră, Irina! El a vrut!". „Cum el a vrut?!..,Ticky a fost aseară la mine şi mi-a spus că nu ştie exact ce s-aîntîmplat!" A apărut şi Ticky, dormise. Şi a povestit o întîlni-re misterioasă. „Azi dimineaţă eram pe bulevard şi a venitunul lîngă mine: Ce faci, Ticky?" Habar nu aveam cine e. „Mă,dar de ce eşti aşa morocănos?!..." îi spun, am aflat aseară căfratele meu a murit la închisoare. La care el zice „eu sînt doc-torul cutare, care am asistat la cazul sinuciderii lui Mihai." Sică acest fost coleg, pe care Ticky nu şi-l amintea, era medic laSecuritate şi i-a spus că Mihai s-a sinucis spînzurîndu-se deduşul celulei.S. T. Poate că omul de pe stradă l-a intoxicat cu informaţiaasta, cu versiunea sinuciderii...I. E. Mai sînt şi alţi martori. Deţinuţii au ştiut acolo de osinucidere, fiindcă li s-au tăiat la toţi în celule duşurile. Nu s-amai putut spînzura nimeni după aceea.S. T. Ce a urmat? Aţi fost înştiinţaţi oficial? Aţi putut săluaţi corpul lui Mihai Rădulescu?I. E. La 40 de zile, am fost cu toată familia lui la Jilava.Acolo a fost înmormîntat. S-a făcut o slujbă. Apoi, cînd a fostposibil, a fost transferat de la Jilava, deshumat şi înhumat laBellu. A fost recunoscut de un prieten al lui, Pierre Sirin. Aspus că era intact, dar că trăsăturile feţei erau şterse. Asta-miaduc aminte perfect. Mihai s-a născut într-o zodie proastă.Era un om de o loialitate şi elegantă extraordinare, şi a avut osoartă oribilă.Si nu cred că i se face un bine lui — nici pe lumea asta, nicipe lumea cealaltă — spunînd că nu a avut această demnitatesă nu apară într-un proces politic terfelit de ceea ce se întîm-pîase înainte. Consider că este cea mai elegantă soluţie cea pecare a ales-o el de a ieşi din impas. Cred că era perfect justifi-

cat să procedeze aşa.S. T. Deci părerea dvs este că s-a sinucis!I. E. Da.*„Într-o dimineaţă de început de noiembrie, cînd tocmaimă pregăteam să plec la Studio, pentru o treabă măruntă darimportantă, sună telefonul. Era Ticky Rădulescu:313

— Pierre, te rog, vino acum imediat la noi![...] După ce am sunat şi mi s-a deschis, încă din hol amvăzut-o pe Alice... bîntuind prin sufragerie, despletită şi cuchipul congestionat de blînd...— S-a prăpădit Mihai! s-a prăpădit Mihai!...... Am fost şocat de felul cum arăta Alice: era mai mult de-cît suferinţă şi jale, era nebunia însăşi! Iar Misu şi Ticky stă-teau paralizaţi în jurul ei, ca două stane de piatră... Primiserădimineaţa o înştiinţare oficială, nu mai ştiu de unde, de la Vă-căreşti pesemne, că arestatul în prevenţie Rădulescu Mihai,decedase în ziua de 31 octombrie 1959... Nu ştiu dacă eraspecificată şi cauza decesului..." (Petre Sirin, op. cit., p. 338)*S. T. Cum aţi aflat vestea morţii?Dan Rădulescu (zis Ticky, fratele lui Mihai Rădulescu,n.a.) La 2 săptămîni după data decesului, printr-o scrisoareoficială, o carte poştală.S. T. Ce conţinea?D. R. Banală. Spunea: Ministerul de Interne, Direcţia Peni-tenciarelor, Către Mihai Rădulescu, tatăl nostru, în care scria:„Vă aducem la cunoştinţă că în ziua de 31 octombrie 1959,fiul Dv Mihai Rădulescu a decedat în spitalul..." sau în de-tenţie, nu vă pot spune exact, nu am acest document. Nici nuştiu dacă ei, prin natura acestor comunicări, aveau obligaţiasă precizeze. Era o carte poştală banală, băgată pe sub uşă. Căa decedat şi să ne prezentăm la închisoarea Văcăreşti, pentrua ridica obiectele rămase de pe urma lui. şi ne-am dus la Vă-căreşti...S. T. Dv aţi fost?D. R. Eu nu.S. T. Dar cine?D. R. Mama, tata. Mama a fost mult mai activă decît tatălmeu în toată această situaţie. Mama s-a dus şi a recuperat niş-te zdrenţe, printre care o cămaşă sfîşiată în fîşii. Noi, cel pu-ţin, am interpretat-o ca pe o falsificare grosolană în legăturăcu ideea că el s-ar fi sinucis prin spînzurare. Fîsiile astea fă-ceau parte din lenjeria lui, pe care ar fi folosit-o pentru spîn-zurare. Asta a fost la două săptămîni. După aceea, am aflat

printr-o întîmplare faptul că în cimitirul comunei Jilava a apă-rut un mormînt cu numele de Mihai Rădulescu, înregistrat la314biserica respectivă cu adresa de domiciliu în strada Puţul dePiatră, unde locuiam noi, si, printr-o coincidenţă de persoane(cineva care locuia pe aceeaşi stradă şi care era rudă cu preotulde la biserica din Jilava), am aflat că mormîntul e acolo, în ci-mitirul comunei Jilava. Ne-am dus imediat acolo, am găsit ocruce, foarte simplă, pe care erau iniţialele. Anul naşterii eragreşit. Am recunoscut că mormîntul era al lui după declaraţi-ile preotului, în actele cimitirului este înregistrat un mort penumele de Mihai Rădulescu, care a fost adus în noaptea de 31octombrie sau o zi mai tîrziu.S. T. De cine?D. R. Nu ştiu. In cimitirul ăsta, care se găseşte, împreunăcu biserica, pe o colină care coboară jos, către Valea Argeşu-lui, la un kilometru şi jumătate de locul ăsta. S-a făcut o slujbăacolo. Părinţii mei s-au ocupat foarte intens de tot ritualul po-menirii şi s-au interesat şi de posibilitatea de a deshuma ca-davrul. Au cerut oficial autorizaţie, dar nu au obţinut autori-zaţie. Transferul cadavrului din acest mormînt în mormîntulnostru familial, din cimitirul Bellu, nu s-a putut face decîtmai tîrziu. Interval în care familia noastră a îngrijit mormîn-tul din cimitirul Jilava. A făcut toate parastasurile de rigoarenu acolo, ci în Bucureşti, la Biserica Albă, şi în alte locuri. Aparticipat mare parte din lumea care îl cunoscuse şi cu carerămăsesem în legătură.S. T. Cînd vi s-a aprobat deshumarea şi mutarea lui încavoul familiei?D. R. La un-an şi patru luni după deces şi după înmor-mîntarea lui. Obţinîndu-se aprobarea, s-a fixat ziua şi, cu toa-te măsurile care trebuie luate, cerute de Sanepid, transportul,sicriul plumbuit, cu înveliş dublu, în fine, toate lucrurile. S-afixat data deshumării. Ţin minte că, în aceeaşi zi, a mai fostdeshumat un mort dintr-un mormînt vecin cu al lui Mihai,provenit tot din Penitenciarul de la Văcăreşti. Este vorba de-spre Bazil Asan. Deshumările s-au petrecut concomitent. Aufost amîndouă duse la Bellu, şi familia Asan tot acolo avea un

loc. S-au făcut slujbele, s-a desfăcut mormîntul nostru de fa-milie, vechi din 1923, de cînd a murit bunicul nostru, care afost primul ocupant al acestui loc de veci. O serie întreagă delucruri, să fie potrivite oasele, resturi de uniformă militară.(Am pus o placă la mormînt şi au continuat aceleaşi ritualuri" creştine, de onorare a morţilor, cu participanţi la început mainumeroşi, apoi din ce în ce mai puţini...315

*„La vreo săptămînă după aceea, a sunat la uşa din Puţulde Piatră o cucoană care a cerut să-i vorbească doamnei Ră-dulescu: [...] avea un frate preot, parohul bisericii din comu-na Jilava, în urmă cu cîteva zile, i se aduseseră pentru îngro-pare cîteva sicrie de la spitalul închisorii Văcăreşti, căci toţicei morţi în detenţie la Bucureşti erau îngropaţi acolo, într-unloc special din cimitirul de la Jilava... Erau îngropaţi cu actede deces în regulă în schimbul unei chitanţe cu număr, iar lacăpătîi li se punea doar o tăbliţă cu numărul respectiv. Oficiulde gropari îl făceau alţi puşcăriaşi... se întîmplâ însă că dedata aceasta preotul să observe că pe unul din actele de decesfigura adresa «strada Puţul de Piatră nr. 18», or, el avea o sorăcare locuia pe această stradă. şi gîndind că poate face un binefamiliei, care altminteri nu avea cum să afle unde le e îngro-pat mortul, o rugă pe sora lui să se intereseze. Omul în ches-tiune se numea Mihai Rădulescu.Dumnezeu a iubit-o pe Alice... Faptul că avea la dispozi-ţia durerii ei un mormînt, fie şi la şapte kilometri de barieraBucureştilor, loc unde se ajungea anevoie, cu două tramvaiepînă Ia staţie terminus, iar apoi cu un autobuz, a fost totuşi onespusă mîngîiere şi liniştire, a dat suferinţei ei o preocuparepractică, o consolare a gîndului şi a trupului, veşnic îndem-nate să ajungă acolo, la căpătîiul fiului iubit, fie ca să-i aprin-dă o luminare, fie ca să-i pună o floare, fie să mîngîie, numai,pămîntul care-i ţinea acuma loc de haină... întîi s-au dus sin-guri, în familie... Apoi ne-au chemat şi pe noi — pe Negoiţes-cu, pe Lucu Andreescu, pe mine... Am făcut slujbe de pome-nire celui mort...De ce s-a sinucis oare?... El care, în ciuda tristeţilor şi a gre-utăţilor lui de tot felul, înfierase sinuciderea chiar în notaţiilesale anterioare? [din jurnal, w.a.J. De ce o făcuse totuşi?..."(Petre Sirin, Castele în Spania, manuscris inedit, pp. 338-339)*„Pentru pomenirea de un an de la sfîrsitul lui Mihai, Aliceîntocmi două parastase: unul la Biserica Albă de pe CaleaVictoriei — biserica ei preferată, pentru toţi cei care îl cunos-cuseră şi cărora le-ar fi fost greu să ajungă tocmai în afara

Bucureştilor, iar altul la Jilava, numai pentru familie... Era ozi frumoasă şi însorită de octombrie. Pomenirea de la Biserica316Albă a fost gîndită fastuos — cu sobor de preoţi şi cor, şi to-tuşi adună prea puţină lume... Unii mai erau închişi, alţii semai temeau... Din cei care au venit însă, mi-i amintesc peBimbirica — sora lui Stere Popescu, Lucu Andreescu, NicuSteinhardt, Florine, Miriam Marbe, precum şi principalii de-bitori ai lui Mihai — Ion Negoiţescu, Sănduc Dragomir şiDinu Manoil... Doamne, odihnească-se în pace sufletul robu-lui tău Mihai!Zelul Alicei însă nu avea margini.. .Voia cu tot dinadinsulpe Mihai mai aproape, pe locul de mormînt al familiei, laBellu. [...] Mihai trebuie dezgropat şi adus în mormîntul ta-tălui ei [...] şi nu peste şapte ani cum era datina, ci acum,după un an şi ceva... Trebuiau obţinute aprobări peste apro-bări şi erau necesare două sicrie, unul de lemn, obişnuit, iaraltul de plumb, care să nu permită pe drum microbilor cor-pului, intrat în putrefacţie, să se împrăştie, iar operaţia tre-buia efectuată de un specialist de la Institutul medico-legal...şi trebuia să asiste negreşit şi un membru al familiei... Darpentru nimic în lume Ticky nu voia să admită ca Alice oriMisu să asiste la această operaţie. Cu mult timp înainte mărugă pe mine să o fac eu. Bineînţeles că am acceptat fără săclipesc. Mă înţelesesem cu Negoiţescu să mergem împreu-nă... dar, cu cîtva timp înainte, radio Europa liberă transmi-sese un interviu al lui Petru Dumitriu, proaspăt fugit în Ger-mania, care îl declara, printre altele, pe «Ion Negoiţescu —muritor de foame pe străzile Bucureştiului...» Aflînd despreasta, Nego avu certitudinea că zilele libertăţii sale erau numă-rate. Şi, într-adevăr, scurt timp după aceasta, a fost arestat.Data exhumării lui Mihai se apropia însă... în seara dinajun, m-am dus la Răduleşti să primesc ultimele instrucţi-uni... Operaţia urma să aibă loc la orele opt dimineaţa, iarTicky mă anunţă confidenţial că le spusese alor săi că era vor-ba de ora nouă, pentru ca atunci cînd vor sosi cu maşina,totul să fie terminat... Alice îmi dădu un cearşaf nou, dintr-ogarnitură pe care şi-o comandase Mihai în timpul din urmă

(...). Mă rugă ca, înainte de punerea în sicriu, trupul să fieînvelit în cearşaful acesta. [...]La Jilava l-am găsit pe preot şi groparii care deschiseserăgroapa; pe fundul acesteia stătea sicriul din scînduri albe debrad... Fîşia rezervată mormintelor celor în detenţie se afla înpartea de miazăzi a cimitirului.f...] Mormîntul lui Mihai eraaşezat chiar pe muchia dealului, celelalte coborînd pe pantă,317

pînă la capătul cimitirului. Era pesemne o aşezare privilegia-tă, care nu permitea acumularea apei de ploaie şi nici bătaiavîntului. Sicriul, intact, a fost scos pe marginea gropii şi des-chis uşor, capacul nefiind bătut în cuie. Iar înăuntru se aflatrupul [...] alb, intact după un an şi patru luni de la moarte[...]. Numai chipul se ştersese, dar fără să poarte amprentahîdă a morţii, ci, dimpotrivă, un fel de mască ce atenua acci-dentele feţei, asemenea unui ciorap de mătase tras peste cap,menită să estompeze plinurile şi golurile şi să ascundă lipsapărului... Fusese ras pesemne, înainte de autopsie, pentru căavea calota cran-ană retezată, dar la locul ei, vădind doardunga subţire a despicăturii.A fost scos uşor, curat, asemenea unui nud de Pietâ, şi cul-cat în coşciugul cel nou, pe fundul căruia întinsesem giulgiulalbastru. Iar după ce a fost învelit, am presărat peste dînsulcele dintîi flori ale primăverii, pe care mi le dăduse Alice decu seară... Sicriul de lemn a fost transportat în biserică şi in-trodus în cel de al doilea sicriu. La ora nouă, cînd au sositTicky cu Alice şi cu Misu, cutia de plumb era sigilată. După oscurtă slujbă, am plecat la Bellu cu aceeaşi maşină funerară cucare venisem. şi acolo, în prezenţa unei mari mulţimi de rudeşi de prieteni, preotul Bisericii Albe a oficiat slujba înmormîn-tării." (Petre Sirin, op. cit., manuscris inedit p. 349-352)*ION NEGOIŢESCU arestat la 25.02.1961 pentru uneltire con-tra ordinii sociale. Prin sentinţa din 1961 a TribunaluluiMilitar Bucureşti, este condamnat la 5 ani închisoare şi con-fiscarea totală a averii. Eliberat la 11.04. 1964 prin decretulnr. 176/1964.*„Domnului Alexandru Paleologustr. Armenească, 34, Bucureşti, sector IIcod 70228Data poştei 12.2.95Dragă Alecu,Chestiunea este oarecum delicată. La sfîrşitul emisiuniilui losif Sava la care ai fost invitat dumneata — emisiune carealtfel a fost cît se poate de interesantă — a fost pomenit de

realizator şi numele fratelui meu. Sava a spus în treacăt, enu-318merînd cîteva subiecte pe care ar mai fi vrut să le propunădiscuţiei, cîteva cuvinte despre Mihai Rădulescu, ca autor alcărţii de specialitate Violonistica enesciană (ceea ce explică evo-carea lui în emisiunea respectivă), amintind în acelaşi timpdespre sfîrşitul lui prematur din 1959, «s-a spînzurat în închi-soare».Certes, la băile nefut pas saisie au bond, ce dont je ne vous tiensrigueur aucune, enumerarea lui Sava fiind retorică, emisiuneafiind practic la sfîrşitul ei; chiar dacă ar mai fi fost timp, de-spre asemenea lucruri nu se poate vorbi en passant şi impro-vizînd. Ce rost are atunci scrisoarea mea?După cum ştii, la vîrsta noastră trăim din ce în ce mai multprintre morţi. Dar morţii, şi mai ales morţile lor, sînt de multefeluri. Există morţi fireşti — dacă o moarte poate fi fireascăpentru cei apropiaţi — şi există morţi nefireşti, nenaturale,absurde, care nu se supun contractului, încheiat, e adevăratfără voie şi fără ştiinţă, totuşi încheiat, o dată cu naşterea.Pînă la 31 octombrie s-au scurs 36 de ani de la moartea fra-telui meu Mihai. Dacă ar fi trăit, la 16 noiembrie ar fi împlinit76 de ani, aproape de două ori vîrsta la care a dispărut.Moartea lui a fost tragică şi misterioasă.Tragică, pentru că a trebuit s-o apropie într-o singurătatetotală, între străini ostili, cîinoşi (prea blînd cuvîntul), pentrucare el nu era decît un obiect care se mişcă, respiră, priveşte,care putea fi mînuit, torturat, făcut să dispară după bunul,mai bine zis odiosul plac al unor fiinţe subumane, teleghidatede stăpîni demenţi în demenţa lor de a se crede atotputernicişi nemuritori, arogîndu-şi dreptul de a da moartea unor oa-meni care, pentru motive absurd monstruoase, trebuiau sauputeau să fie exterminaţi.Trebuiau sau puteau, ce loterie şi-nistră, abominabilă, alegerea fiind lăsată la îndemîna unor mo-roni animaţi de cele mai josnice instincte; acelea care-si tragsatisfacţia din chinurile semenilor.Moartea lui Mihai a fost misterioasă, pentru că versiuneaoficială a sinuciderii este greu de acceptat. E greu, dacă nu im-posibil, să-ţi pui capăt zilelor în închisoare, mai ales într-una

comunistă. Dacă ar fi fost posibil, mulţi ar fi făcut-o.Apoi, de ce am fost anunţaţi atît de tîrziu, noi familia (ladouă săptămîni după moartea sau, cel puţin, după data mor-ţii afirmată în actele oficiale), dacă nu pentru a nu se mai pu-tea lega între ele firele care ar fi putut să ducă la luminarea,319

cît de cît, a adevărului. Chiar şi găsirea mormîntului a fostfoarte grea, la multe luni după înhumarea lui în cimitirul sa-tului Jilava, de unde de abia după ani am primit autorizaţiade deshumare pentru a transfera corpul (evident, de nerecu-noscut după atîta vreme) în locul nostru de veci din cimitirulBellu.Apoi, de ce a fost făcută să circule atît de larg versiuneaautolichidării, afirmată în acele vremi de cine vrei şi cine nuvrei, între care destui oameni de a căror bună-credinţă, cinsteşi necolaborare mă îndoiesc. Drept explicaţie a gestului fatalam auzit şi versiunea care făcea din Mihai un fel de erou aldevotamentului faţă de prieteni: «s-a sinucis pentru că nuvoia să denunţe pe acei prieteni despre care ştia şi i se cereasă spună că şi ei ar fi întreţinut mult vinovata corespondenţăfilozofico-politică cu Dinu Noica» (au fost şi citate nume aleunor oameni atît de neînsemnaţi încît nici nu vreau sa leevoc). Ca şi cum înhăţarea lor de către Securitate ar fi avut ne-voie de denunţurile sale!Apoi, de ce nu am reuşit, cu toate eforturile mele (parale-gale, bineînţeles), să aflu nimic, dar absolut nimic, despre do-sarul său medical, despre rezultatele autopsiei care evidentar fi trebuit să aibă loc după o asemenea moarte. Oameni(medici) care aveau obligaţii faţă de mine şi care, prin poziţialor, aveau sigur acces la documentele de care vorbesc s-au de-clarat incapabili de a lămuri lucrurile, dar asta după ce iniţialîmi făgăduiseră că vor reuşi să afle ce a fost. Toţi cei — nupuţini — pe care i-am rugat au dezertat, s-au ascuns sub di-verse pretexte, «arhiva nu mai este, arhiva este în refacere, nuexistă date suficiente pentru identificare», ca şi cum ar fi fostnu doar sfătuiţi, ci somaţi să lase baltă orice investigaţie.în orice caz, versiunea sinuciderii a fost atît de bine infil-trată în mediul uman care ştia despre cine este vorba, încît şiastăzi oameni cunoscuţi, dintre puţinii supravieţuitori ai tim-pului de care vorbim, mai discută despre «omul care a reuşitperformanţa să se sinucidă în închisoare pentru că nu a cedatpresiunilor de a deveni un denunţător, etc».Pentru mine, aparenţa bine regizată a lucrurilor ascundeun mister, şi care ar putea fi sensul acestuia, dacă nu acope-

rirea unei crime comise voit sau nevoit împotriva unui omfără apărare, dar nu mai puţin crimă. Mă cutremur la gîndulcă moartea lui a fost termenul final al unor lungi şi grele chi-320nuri, bătăi şi alte torturi, în urma acumulării sau paroxismăriicărora el a cedat fizic după un regim de detenţie şi anchetăcare a durat din aprilie pînă în octombrie 1959!Există explicaţii în virtutea cărora nu am abordat o caledeschisă, legală, pentru aflarea adevărului. Una este că nu amnici o umbră de încredere în răspunsurile ce s-ar putea obţinepe cale deschisă, cunoscînd bine probitatea contrajustitiei ro-mâneşti şi a celorlalte instituţii de cercetare legală din timpulsi spaţiul nostru, în al doilea rînd — şi mai ales — mi-a fosttotdeauna frică de a nu provoca, printr-o anume adversatăinsistenţă, declanşarea unei ofensive de împroşcare cu noroia memoriei lui Mihai, perfect posibilă, dacă nu probabilă sauchiar inevitabilă, datorită înlănţuirii în timpul acela a douăacţiuni judiciare împotriva lui: una politică, cealaltă socială(nu mă îndoiesc că ştii ce vreau să spun).Misterul persistă deci, şi zău dacă uneori nu înclin să credcă e mai bine aşa, poate chiar şi pentru mine, singurul supra-vieţuitor în cugetul căruia grava întrebare se înfăţişează zil-nic. Poate că tot el, fratele meu, va limpezi ce a fost, dacă nevom întîlni cumva cînd voi coborî şi eu în acele loca pallidula,rigida, midula, nec, ut soles, dabis focos..Dar să lăsăm sentimentalismele şi să ne întoarcem la «cerost are atunci scrisoarea mea?» Dacă mă gîndesc bine, n-arenici un rost, dacă rost înseamnă ceva cu scop sau cu efect prac-tic. Peste dispariţia lui Mihai a trecut colbul anilor şi zecilor deani. Generaţia noastră e pe cale de dispariţie, astăzi spontanăsi nu criminală, dar sait-on jamais? oamenii care l-au cunoscutpe Mihai au rămas foarte puţini şi aproape toţi sînt incomu-nicabili, fie că sînt gaga, fie că sînt preocupaţi exclusiv de eva-cuările lor digestive sau de problemele jalnicei sărăcii în carese împotmolesc îngrozitor de trist şi de degradant pe zi ce tre-ce. Părinţii mei au murit la vîrste foarte mari, convieţuindzeci de ani cu insuportabilul şi intolerabilul împrejurărilormorţii lui Mihai. Familia mea actuală este atît de tînără, încît

nici dintr-o istorisire de sute de pagini n-ar putea înţelege tre-cutul despre care as putea eu vorbi ca un fel de amărît Jivagolipsit de forţa, talentul şi profesionalismul pasternakiene.Poate apărea insolenţă apropierea dintre moartea lui Mi-hai şi cea a marilor figuri umane şi politice care şi-au sfîrsitviaţa în ignobilele temniţe comuniste, la «Canal» sau în alteîmprejurări pe care doar Memorialul Durerii le mai evocă as-321

tăzi. Sigur, viaţa şi moartea acelor personalităţi au o imensăvaloare exemplară pentru menţinerea în stare de trezie a con-ştiinţei celor puţini care mai pot vibra la atingerea coardelorunor harfe care pentru cei mai mulţi sînt azi zdrobite: proba-bil că mai sînt încă familii care au propriul lor Memorial alDurerii despre care nu au cu cine vorbi. De aceea eu, ca sin-gur relicat articulat al familiei noastre, am simţit nevoia uneiconversaţii în sens unic cu unul dintre puţinii comunicabilirămaşi dintr-un timp revolut, în care a trăit şi omul pe care1-ai cunoscut, fratele meu Mihai. Căci ce rămîne dintr-un omcare nu a avut timp să lase o moştenire spirituală perenă ge-neraţiilor următoare, în afară de amintirea lui în conştiinţelecelor care l-au apropiat?Cer iertare pentru pierderea de timp şi răbdarea pentruparcurgerea acestor rînduri, ca şi pentru reamintirea unor pe-rioade grele din viaţă.Te rog să crezi, dragă Alecu, că, în ciuda rarităţii extremea contactelor noastre, îţi port o durabilă stimă şi prietenie.Cu drag,Dan [Ticky] Rădulescu."*S. T. Ipotezele care există în legătură cu dispariţia lui Mi-hai Rădulescu sînt două, asasinat sau sinucidere. Care e punc-tul Dv de vedere?Dan Rădulescu Punctul meu de vedere nu este foarteferm. Am îndoieli, în asemenea lucruri, nu poţi să fi ferm.Dar o serie întreagă de lucruri mă fac să înclin nu către ipo-teza sinuciderii, aşa cum s-a acreditat.S. T. Cine v-a spus că s-a sinucis?D. R. Prima oară au fost informaţiile de la Penitenciar,cînd am fost să luăm lucrurile, la două săptămîni după dece-sul lui. Ne-au spus: „S-a sinucis, s-a spînzurat." Am aflat dela închisoarea Văcăreşti.S. T. Cine v-a spus?D. R. Cei care au predat lucrurile respective, nişte subal-terni.S. T. Nu aţi cerut o anchetă oficială?D. R. Nu şi nici nu era timpul şi nici împrejurările favora-

bile unui asemenea demers. Deci am aflat de la închisoareaVăcăreşti.322" S. T. Cel de la care aţi luat hainele a spus că s-a sinucis.f. D. R. Că s-a sinucis, că a murit acolo, în închisoarea Vă-căreşti.S. T. Mihai Rădulescu era deţinut şi anchetat la Malmai-son, de ce Văcăreşti?D. R. Spital-penitenciar nu exista la Malmaison şi nici înaltă parte decît la închisoarea Văcăreşti. Penitenciarele între-gului district Bucureşti nu aveau decît un singur spital, careera cel de la Văcăreşti.S. T. A fost luat de la Malmaison şi dus la spitalul Văcă-reşti, în ce stare se afla cînd l-au dus la spital (dacă l-au dus)?Ce diagnostic avea certificatul de deces?D. R. Stare de comă, asfixie.S. T. Dv sînteţi medic, cum înţelegeţi acest diagnostic?D. R. Asta înseamnă că viitorul decedat a fost adus la spi-tal în stare de comă. Asta ştie cam toată lumea ce înseamnă,deşi comele sînt de multe grade şi de multe variante. Comaînseamnă lipsa de cunoştinţă în relaţie cu mediul exterior,care are diverse adîncimi, diverse grade — aşa se clasifică dinpunct de vedere medical — şi că determinantul acestei stăride comă ar fi fost asfixia care este reprodusă şi ea, ca diag-nostic, pe certificatul de deces.S. T. Credeţi că acest diagnostic a fost corect?D. R. De la început pare bizar, pentru că un om care sespînzură ori moare pe loc, prin spînzurare, ori trăieşte, sidacă trăieşte poate fi reanimat şi readus la viaţă. E o proble-mă foarte ciudată care are nişte aspecte medico-legale foartediscutabile. Concluzia mea este că diagnosticul şi afirmaţianemedicală a celor care ne-au informat de lucrul ăsta, cîndne-am dus să ridicăm lucrurile la închisoarea Văcăreşti, sîntinexacte. Sînt şi argumente denatura psihologică... Un om la39 de ani nu se poate sinucide, fiind implicat într-o anchetăcare, din punct de vedere al onorabilităţii cauzei pentru caree implicat, nu poate fi decît favorabilă. Asta-l îndeamnă să re-ziste. Numeroşii coanchetaţi au rezistat şi, pînă la urmă, în

cîţiva ani, s-au eliberat.S. T. Psihologic, Mihai Rădulescu era predispus spre sinu-cidere?D. R. Era de o sensibilitate afectivă deosebită. Dar nici unmoment în stare de instabilitate psihică. Era sensibil şi extremde mişcat de relaţiile cu lumea dimprejur, în decursul ultimi-323

lor 20 de ani din viaţa scurtă pe care a avut-o, a trecut prindestule încercări. A făcut războiul, a fost rănit, a stat în spita-le, a trebuit să schimbe cinci-şase slujbe, să renunţe la profe-siunea lui de bază — care era de diplomat — şi să recurgă laexpediente profesionale, să devină violonist. Era destul decălit de existenţa pe care a dus-o pentru a nu recurge la unasemenea gest, care, pe de altă parte, mi se pare şi imposibildin punct de vedere tehnico-medical.S. T. Explicaţi.D. R. Cum poţi să te spînzuri în închisoare, mai ales într-oînchisoare comunistă? Cum poţi să te sinucizi atunci cînd toa-te precauţiile sînt luate? Toată lumea ştia. Pînă şi şireturile dela pantofi se ridicau acestor oameni. Nu mai vorbesc de cra-vată, de alte lucruri. Cum poţi să reuşeşti? S-a vorbit foartemult despre „performanţa" pe care Mihai Rădulescu a reusit-o.Sa se sinucidă într-o închisoare comunistă. „Performanţă" dince punct de vedere? Din punct de vedere tehnic? Moral? Pen-tru nişte oameni în situaţia asta, sinuciderea e un abandon,este o laşitate, o părăsire... Nu avea nici un motiv să facăacest lucru.S. T. Ce demersuri aţi făcut pentru elucidarea împrejură-rilor morţii?D. R. Am încercat. Eu, fiind medic, aveam relaţii cu multălume medicală, apropiată de penitenciarul şi spitalul Văcă-reşti. Unii din ei lucrau efectiv acolo, şi aveau faţă de mineunele obligaţii şi condescendenţă. Am încercat să aflu cevadin documentele oficiale. Bineînţeles că nimeni nu mi-a spuscă ar fi asistat la moartea lui. Nu a fost prezent nici unul din-tre ei. Probabil că nici nu asistaseră sau nu îşi mai aminteau.Lucrurile astea s-au petrecut la zece-cincisprezece ani dupădeznodămîntul respectiv, în ciuda unor promisiuni foarteferme pe care oamenii ăştia mi le-au făcut, cînd să se întoarcăcu un răspuns, s-a alunecat în evaziv. Mi s-a spus: „Arhivanu mai este, documentele au dispărut, nu mai e nimeni caresă ştie." Deci, negru pe alb nu am putut afla nimic. Există ooarecare evidenţă, în mintea mea, că oamenii care au încercatsă se apropie de această problemă au fost, într-un fel sau al-tul, determinaţi să renunţe.

324<titlu>VERSIUNILE MORŢII (2)MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Nr. 6574Serviciul închisori Din 18 octombrie 1958Certificat medicalSubsemnatul dr Enescu Mihail......................................Medic M.A.l. certifică că:Arestatul SLĂTINEANU BARBU..............................este complet sănătos.Suferă de scleroză cardio-vasculară. Angor pectoris. Dia-bet zaharat..............si este în deplină facultate mintală.MEDIC M.A.l.ss dr Enescu Mihail372/L/25STRICT SECRETex. nr. 2REFERATCu propuneri de arestare anumitului SLĂTINEANU BARBULa data de 18 octombrie 1958, în baza declaraţiilor date deVOICULESCU VASILE şi BARTOLOMEU ANAMA, ambii condam-naţi, a fost reţinut numitul SLÂTINEANU BARBU, născut [...] înprezent director la Muzeul de Artă Populară „Slătineanu", cudomiciliul [...]325

Din materialele obţinute prin anchetarea lui VOJCULESCUVASILE şi BARTOLOMEU ANAMA rezultă că în perioada anilor1955-1958 împreună cu CIOCULESCU SERBAM, VLADIMIR STREINU,MINULESCU MIOARA şi SLĂTINEANU BARBU, la domiciliul aceStU-ia din urmă, se adunau şi citeau poezii cu caracter mistic duş-mănos, scrise de VOICULESCU VASILE şi BARTOLOMEU ANANJA.De asemeni, în aceeaşi perioadă arătată mai sus, SLĂTI-NEANU BARBU a multiplicat la maşina sa de scris un caiet depoezii mistico-duşmănoase, scrise de VOICULESCU VASILE.Tot din declaraţiile date de VOICULESCU VASILE mai rezultăşi faptul că, cu ocazia întîlnirilor ce au avut loc la domiciliullui SLĂTINEANU BARBU, pe lingă discuţii cu caracter literar,s-au purtat şi unele discuţii cu caracter duşmănos, cu privirela evenimentele politice interne şi internaţionale.în ancheta efectuată asupra lui SLĂTINEANU BARBU, acestaa recunoscut [...JPrivind discuţiile cu caracter duşmănos la adresa regimu-lui din ţara noastră, SLĂTINEANU BARBU a declarat că în casalui nu s-au purtat discuţii şi nu se putea face aceasta [...]deoarece, faţă de ceilalţi cu care s-a întîlnit, era considerat caun favorizat al regimului democrat, pe motiv că fără a aveastudii corespunzătoare, pe baza experienţei practice, a fostnumit profesor universitar, preşedintele comisiei de valorifi-care a obiectelor de artă plastică, precum şi faptul că în anul1950 a donat muzeul propriu, cu obiecte de artă populară, şi-tuat chiar la domiciliul său.Considerînd că SLĂTINEANU BARBU are relaţii multiple înrîndul artiştilor plastici şi poate fi folosit de organele noastre,în urma aprobării primite, la data de 28 octombrie, a fost re-crutat ca agent. De la data recrutării şi pînă în prezent, agen-tul „Petrovan" nu a furnizat nici un fel de material informativsi, mai mult, a deconspirat legătura pe care o are cu organeleSecurităţii.întrucît SLĂTINEANU BARBU nu şi-a respectat angajamentulluat faţă de organele statului, deconspirînd legătura de cola-

borarePROPUNEM:Ca în baza declaraţiilor date de VOICULESCU VASILE şi BAR-TOLOMEU ANANIA ce deja există la dosarul său de agent, să fietrimis în Justiţie.Lt. major de SecuritateI. Lesciuc DE ACORD326LOCT. ŞEF SERVICIUmaior de securitate DE ACORDI. Sorin ŞEFUL DIRECŢIEILt. col. de SecuritateN. Budişteanu*Barbu Cioculescu După ce a fost eliberat din anchetă în'58, prin toamnă, conu' Barbu a fost destul de timorat şi-siluase măsuri de prevedere. De altfel i se atrăsese atenţia să numai aibă lecturi acasă. Cenaclul era un cap de acuzaţie.S. T. Deci nu s-a mai ţinut cenaclul după ce a fost eliberatdin prima arestare, noiembrie '58.B. C. Chiar şi întrevederile private s-au rărit într-o măsu-ră. Era şi firesc să fie aşa, ca omul să dea urmare unei ame-ninţări.*Alexandra Sturza (fiica lui Barbu Slătineanu, n.a.) Primadată a fost în 1958, toamna. Tata a fost ridicat şi închis. Lu-cram la Bicaz cu profesorul Vuia, într-o echipă de cercetări et-nografice. Eu am cerut voie să plec înapoi, să vin în Bucureşti.Mama i-a dat telefon lui Vuia, Vuia mi-a spus. Nu am dormito noapte întreagă şi am venit. Cînd am ajuns în Bucureşti,deja tata venise, stătuse cam o săptămînă închis. Fusese ares-tat în legătură cu Vasile Voiculescu. Eu l-am văzut a doua zidupă ce se întorsese. Nu vă pot spune în ce hal era! Foarteslab, foarte necăjit. După aceea, s-au rărit vizitele. Cînd a fosta doua oară arestat după un an de zile... au venit în 6 sau 7septembrie să-l interogheze acasă. Tata a ştiut atunci că va fiarestat, fiindcă el a fost pus la prima arestare să iscăleascăceva. Că denunţă, îl chemase pe Vladimir Streinu şi l-a anun-

ţat că a fost obligat să semneze. Probabil că a anunţat maimulţi. Rezultatul este că au venit cu o zi înainte să-l aresteze.Ştiu că l-au luat într-o odaie şi el le-a spus că a spus ce pro-misese să ţină secret. Au venit din nou a doua zi, de SfintaMăria mică, la 4 dimineaţa au bătut în geamul meu. Eu dor-meam în camera dinspre stradă. A trebuit să deschid, au fă-cut o percheziţie, au luat o serie întreagă de lucruri, au spuscă-l ridică pentru nişte lămuriri. La cinci şi jumătate-sase l-au327

luat. Mama ar fi vrut să-i dea ceva de mîncare, nu mîncasenimica. Era diabetic, chestia cu foamea şi masa erau teribile.Au plecat şi nu l-am mai văzut.*MINISTERUL SĂNĂTĂŢIILOCALITATEA BUCUREŞTIRAIONUL NIC. BĂLCESCUREGIUNEA BUCUREŞTICERTIFICAT DE DECESSubsemnata dr ALEXICI ILEANA certific prin prezentul căam avut în tratament pe numele de familie SLĂTINEANU, pre-numele BARBU, sex masculin, cu domiciliul în regiunea BUCU-REŞTI, raionul V. I. Lenin, în localitatea BUCUREŞTI, Str. dr OBE-DENARU nr. 2, fiul lui ALEXANDRU şi IRINA, născut în anul 1895,luna IULIE, ziua 14 în localitatea PARIS, tara FRANŢA, de profesieFUNCŢIONAR, care a decedat în ziua de 31, luna OCTOMBRIE,anul 1959, suferind de DIATEZA URICĂ, DIABET ZAHARAT, HIPER-TENSIUNE ARTERIALĂ VISCERALIZATĂ, RETENŢIE VEZICALÂ DEURINĂ.Drept care am eliberat prezentul certificat pentru verifi-carea decesului.MEDIC ss indescifrabilData eliberăriianul 1959 luna OCTOMBRIE ziua 31*MINISTERUL AFACERILOR INTERNEPenit. Văcăreşti655184 6 noiembrie 1959Către,TOV. SLĂTINEANU ALEXANDRINA STR. OBEDENARUNr. 3 RAIONUL LENIN BUCUREŞTIPrin prezenta vă facem cunoscut că în ziua de 31.10. a.c. adecedat, în spitalul acestui penitenciar, soţul dvs SlătineanuBarbu Alexandru.328

Decesul a fost declarat la Sfatul Popular al raionului Nico-lae Bălcescu.în consecinţă urmează să vă prezentaţi pentru a ridicaobiectele rămase în urma decesului sus-numitului în zilelemiercurea şi vinerea între orele 12 şi 14.COMANDANTss indescifrabil*MINISTERUL AFACERILOR INTERNE 10.X.59DIRECŢIA DE ANCHETE PENALE în temeiul disp.art. 261 c.p. confirm.ORDONANŢAde încetare a procesului penalProc. mii. cpt.ss indescifrabilBucureşti. 7 noiembrie 1959Eu, It. major DULIPOVICI ANATOLIE, anchetator penal deSecuritate din Direcţia de Anchete Penale a M.A.L, exami-nînd actele dosarului de anchetă penală nr. 1523 privind penumitul SLĂTINEANU BARBU, arestat la data de 8 septembrie,fiind învinuit de săvîrsirea infracţiunii p.p. de art. 209 pct.2lit.aşibal2C.P.alR.P.R.CONSTATProcesul penal în cauză a fost pornit în baza ordonanţeidin 1 decembrie 1958, iar punerea sub învinuire a numituluiSLĂTINEANU BARBU s-a făcut prin ordonanţa din 28 septembrie1959, prin care a fost pus sub învinuirea pentru faptul că, în-trunindu-se cu o serie de legionari şi elemente duşmănoaseregimului democrat-popular din R.P.R., a desfăşurat activi-tate duşmănoasă orînduirii de stat din ţara noastră.[...]'La data de 28 octombrie 1959, starea sănătăţii învinuituluiSLĂTINEANU BARBU, care era suferind şi înainte de arestare,agravîndu-se, acesta a fost internat într-un spital al M.A.L,unde la 6 noiembrie, a încetat din viaţă.Date fiind cele de mai sus, avînd în vedere dispoziţia 261C.P.329

DISPUN— încetarea procesului penal privind pe SLÂTINEANUBARBU, născut la 14 iulie 1895, la Paris, fiul lui Alexandru siIrina, fost moşier şi colonel în armata burgheză, cu ultimuldomiciliu în Bucureşti, str. Obedenaru nr. 2.— Copia prezentei ordonanţe se va înainta procuroruluimilitar care supraveghează ancheta în cauză.ANCHETATOR PENAL DE SECURITATECĂPITANss Dulipovici Anatolie.De observat data eronată a morţii lui B. S., 6 noiembrie înloc de 30 octombrie.*Alexandra Sturza La sfîişitul lui octombrie, cred, a venitpoştaşul cu o telegramă, telegrama spunînd să mergerm săluăm efectele de la Văcăreşti. Am fost cu mama să luăm efec-tele.S. T. Vi s-a spus care a fost cauza morţii, aţi primit un cer-tificat de deces?A. S. Nu. Nu, nu am putut niciodată să avem un certificat,nici că a fost judecat şi închis. Avea diabet zaharat. Ne-au dathainele. Am aflat de la cineva că intrase în comă de mult. Eradiabetic şi nu i-au făcut nimic. Ce să-i facă? Au scăpat de elmai repede. La Văcăreşti mi s-a şoptit la uşă, „e la Jilava",vorbeşti cu preotul Totolici. Ne-am dus acolo, l-am găsit, pre-otul ştia unde e îngropat, a fost foarte amabil. Era deja acoloînmormîntat alături de violonistul Mihai Rădulescu. Cîndm-am dus să-l iau pe tata de acolo, au vrut să ne dea alt sche-let. Mama a spus că nu e el. Ne-au dat apoi pe cel adevărat.Asta a fost după şapte ani, cînd l-am luat de acolo şi l-am în-gropat la Bellu. In momentul cînd a murit tata, se făcuse oexpoziţie de gravură. Mi s-au primit nişte lucrări si, cînd s-aştiut că tata a murit la Jilava, mi-au scos lucrările de pe pereţi.S. T. A circulat o versiune despre sinuciderea lui BarbuSlătineanu. Gîndiţi că e posibil să se fi sinucis?A. S. Este exclus, întîi şi întîi voia să moară acasă. Nu-i erafrică de moarte. Apoi era extraordinar de credincios. Asta nuar fi făcut-o. N-a făcut-o nici în război, nici cînd a fost arestat.

330Ar fi putut s-o facă să zicem într-un moment de furie, dar nucînd eşti la închisoare, şi în ultimul hal de comă diabetică.Pantalonii lui erau solizi, stăteau în picioare de cît pipi aveaupe ei. Era imposibil să se sinucidă. Avea diabet zaharat, aveainima foarte bolnavă. Existau destule motive medicale sămoară...S. T. Ca să mai fie nevoie să se sinucidă, vreţi să spuneţi?A. S. Da. Era foarte bolnav. Inima şi diabetul. Acolo nu ise dădea decît hrană care-i făcea rău. Şi prima dată cînd a fostînchis nu i s-a făcut regim şi nici a doua oară nu i s-a dat regim.*Barbu Cioculescu în timpul festivalului tineretului de laBucureşti, din vara 1953, ţin minte o scenă foarte nostimă. Pa-vel Chihaia ochise o braziliancă, fată înaltă, frumoasă, şi Pa-vel, văzînd-o că e pierdută în această lume, a vrut să-i deacîteva rudimente de cultură românească. A zis s-o ducă lamuzeul Slătineanu. I-am zis: E o chestie delicată, trebuie să-1întreb întîi pe conu' Barbu. Conu' Barbu a zis: e riscant, dar,în fine, adu-o! Dar nu discutăm politică! Nu, am zis eu. Şi amvenit cu ea. In capul scărilor, stătea colonelul, mare, voinic,îi spune braziliencei în franceză: Domnişoară, acesta este unmuzeu de artă, nu se discută nici un fel de politică. Avem500 000 de oameni în puşcării, ne ajunge!Colonelul Slătineanu fusese erou în primul război mondi-al, făcuse acte de-a dreptul nebuneşti de vitejie, în timpul ce-lui de-al doilea, fiind un foarte bun inginer, l-au numit direc-torul fabricii de anvelope pentru armată. Or, el s-a temutdupă 23 august, fiind moşier, şi moşier deposedat în '45,avînd şi muzeul, să nu se facă praf din tot. Atunci s-a datdrept bolnav, era obez, stătea în fotoliu şi zicea că e foarte răubolnav de inimă. Zicea că avusese 11 infarcte. Stînd, s-a apu-cat să scrie. Mi-a dat să citesc o istorie a Daciei, am crezut că eun diletant. Nu, era foarte la zi. Cartea i-a fost confiscată deSecuritate şi a dispărut fără urmă. A început să scrie amintirisub formă de schiţe, pe urmă piese de teatru. Era o familieunde fiecare avea talentul lui. Doamna Pici, soţia lui, ca dom-nişoară Lahovary, făcuse studiile în Anglia. Era o eminentă

sculptoriţă. I-a făcut 2-3 busturi lui Vasile Voiculescu. Celemai bune pe care le-am văzut. Fata lor era graficiană, făceamai ales tapiserii. Stroe, băiatul lor, era compozitor. Conu'331

Barbu făcea icoane pe sticlă şi era un eminent fotograf. A lă-sat mii de fotografii. Au mai avut un băiat care a dispărut pefront la 23 august, la laşi. Erau lipsiţi de orice fumuri aristo-cratice, în ciuda faptului că făceau parte din marea boierie.Casa lor era deschisă.A început cenaclul; citea conu' Barbu tatei şi lui VladimirStreinu. Tata era destul de sever, Streinu mai binevoitor. Bu-căţile deveneau tot mai bune, obiecţiile care i s-au adus au că-zut pe un teren pregătit. Scria mult, avea timp. La un momentdat, i s-a propus să fie profesor la Belle Arte. S-a sculat bine-mersi din fotoliul lui de invalid şi a început să circule. Apoi aapărut şi Vasile Voiculescu, care a citit din povestirile lui.Atunci, atmosfera s-a încins. Mai venea doctorul Bălăceanu-Stolnici. L-am dus acolo şi pe Tonegaru, în cele 100 de zile cîta mai trăit, din momentul cînd a ieşit din puşcărie, pînă aavut criza de embolie. Apăreau şi alţii. Eram 7-8 persoane,permanenţii, ca să zic aşa. Era o după-masă foarte agreabilă;se sfîrsea cu mica trataţie de vin făcut în casă. Ei trăiau foartemodest, dar din atîţia bani cîţi mai aveau încă mai făceauachiziţii. Conu' Barbu era atunci cel mai bun ceramist al nos-tru. Cartea lui de ceramică pînă astăzi a rămas nedepăsită.Cineva din chiriaşii de la demisol a făcut un denunţ în '58. Sia fost anchetat. A fost puţină vreme ţinut închis. Greul inte-rogatoriilor se refereau la Streinu. şi-a dat cuvîntul ca nucumva să-i spună ceva lui Streinu, dar nu a avut inimă şi i-aspus.Alertat de Slătineanu, Streinu s-a dus întîi la Sadoveanu.Sadoveanu i-a spus să scrie „numaidecît şi înflăcărat pe iinie,ca să nu piară cum pier cei misei." însă nu a mai fost timp, iarStreinu nu a răspuns acestei sugestii. Slătineanu a fost a douaoara arestat, în septembrie '59, şi Streinu cîteva zile după el.Slătineanu şi-a dat seama că, dacă va fi judecat, i se va confis-ca averea, şi atunci nu a declarat că este bolnav, şi nu a cerutmedicamente. Adică s-a lăsat să moară, asta-i versiunea luiStroe Slătineanu. I-a cedat inima şi a murit, într-un fel a muritvoluntar. De altfel, nu era împotriva sinuciderii.Colonelul i-a povestit tatei un lucru extraordinar. L-a che-mat tatăl lui la Iaşi şi i-a spus: băiete, eu am cancer şi au în-

ceput suferinţele; nu vreau să mor în decădere. Uite, ai o serin-gă cu 20 de centrimetri de morfină, te rog să-mi faci injecţia.Şi i-a făcut-o. El spunea că nu a făcut rău, că a respectat dorin-332ţa tatălui lui, că l-a uşurat în acele momente cărora le-ar fi ur-mat altele groaznice. Bătrînul era medic şi ştia sfîrsitul. Unlucru extraordinar, care cere tărie de caracter. Aşa cum nu şi-asalvat băiatul de front. Mi-a spus: Eu mi-am trimis toţi copiiipe front. Era militar şi puţin poruncitor, dar era un om foarteagreabil. O dată cu arestarea şi moartea lui, muzeul a fostînchis. Nu se poate spune că a fost un cenaclu propriu-zis,pentru că nu avea şedinţe fixe, nu se ţinea un registru ca la„Sburătorul" lui Lovinescu. Nici nu era cazul de aşa ceva. Odată cu moartea lui Barbu Slătineanu, s-a dus o lume.

333<titlu>PROCESULLa data de 15 februarie 1960, Tribunalul Militar al Regiuniia Il-a Militarii din Calea Plevnei nr. 145 emite un documentcătre Ministerul Afacerilor Interne/U.M. 0123/E care sunaastfel: „Trimiteţi sub escortă la ncest Tribunal Militar inziua de 24 februarie 1960 orele 8 dimineaţa pentru a fi jude-caţi în dos, 201/2960 pe următorii: 1. NOICA CONSTANTIN,născut la 24 iulie 1909, fiul lui Grigore şi Clemenţa. 2. PIL-IAT CONSTANTIN, născut la 22,11,1921, fiul lui Ion şi Măria3. LĂZĂRESCU SANDU, născut la 4.11.1920, fiul lui C-tin siEmilia. 4. FLORJAN GHEORGHE, născut la 2.08.1918, fiul luiIon şi Lucia. 5. ACTERIAN ARŞAVIR, născut la 18.09.1907,fiul lui Aram şi Hadamus. 6. RANETTI CONSTANTIN, născutla 13.07.1907, fiul lui Constantin şi Zoia. 7. RADIAN NICO-LAE, născut la 19.12.1920, fiul lui C-tin şi Isabela. 8. VLADAUREL, născut la 21.07.1921, fiul lui Constantin şi Elisabe-ta. 9. RĂILEANU CONSTANTIN, născut la 27 aprilie 1921, fiullui Constantin şi Ecaterina. W. IORDACHE NICOLAE zis VLA-DIMIR STREINII, născut la 13 mai 1902, fiul lui Şerban şiLeanca. 11. MITUCĂ ION, născut la 28.08.1919, fiul luiGheorghe şi Măria. 22, VIDRAŞCU EMANOIL, născut la 6 sep-tembrie 1910, fiul lui Petru şi Ana. 13. ACTERIAN SADOVAMĂRIA, născută la 14.07.1897, fiica lui Toma şi Măria.14. PAiEOWGU ALEXANDRU, născut la 14.03.1919, fiul luiMihai şi Elena. 15. STEINHARDT NICU ALIRELIAN, născut la29.07.1912, fiul lui Oscar şi Antoaneta. 16. STRELISKERBEATRICE născută 10.08.1922 fiica lui Mărio şi lulia. 17.ENESCU THEODOR născut la 12. 09.1926 fiul lui Gheorghe şiIoana. 18. NICULESCU REMUS, născut ta 14.10.1927, fiul luiAlexandru şi Elena. 19. NOICA IACOB, născut la 13.09.1906,fiul lui Paraschiv şi Teodora. 20. AL-GEORGE SERGIU, născut334la 13.09.1922, fiul M Vasile şi Antonia. 21. TEODOREA-NU ALEXANDRU, zis PĂSTOREL, născut la 3.07.1894, fiul MOsvald şi Sofia. 22. IONESCU ANCA, născută la 23.07.1922,fiica lui Dan şi Ecaterina. 23. MIRONESCU SANDA SIMINA,născuta la 4.11.1928 fiica lui Grigore şi Sascha. PREŞE-

DINTELE TRIB. R.M. Colonel de frstiţie, Dimitriu Adrian.* „Cum va fi vremea?Pentru următoarele trei zile, vremea se menţine călduroa-să la început, apoi se va răci uşor. Cerul va fi schimbător. Pre-cipitaţiile locale vor cădea mai ales în vestul ţării. Vînt potri-vit din Vest şi nord-vest. Temperatura la început staţionară,apoi în scădere. Minimele vor fi cuprinse între minus 4 gradeşi plus 6 grade, iar maximele între O grade şi 10 grade." (Scîn-teia, 24 februarie)*„Guvernele-fantomă alcătuite în Cişmigiu sau aiurea, înperioada de euforie a destinderii din preajma conferinţei dela Geneva, furnizau pretexte pentru procesele ce au urmat, cuuşile închise şi ritualul prestabilit: avocaţii care recunoşteauvinovăţia acuzaţilor, cerînd, în cel mai fericit caz, circum-stanţe atenuante, martorii care nu erau admişi sau care nu seprezentau, interogatorii-tip, lipsite de pertinenţă.La aceste nuclee erau ataşate mulţimi de alte persoane, cusau fără legătură directă. Paralel cu ele, au apărut alte loturicare comentaseră cărţi apărute în străinătate sau literatura desertar din ţară, acuzate de «discuţii duşmănoase»." (PaulDimitriu, op. cit., pp. 42-43)*Ileana Iordache Este ultima mare curăţenie care s-a făcut.A fost în cinstea congresului P.M.R. Fiecare congres aduceaun număr de victime, care trebuiau sacrificate. Sînt ultimelerămăşiţe ale intelectualităţii, marea curăţenie, totală. Trebuiasă se facă acest dar, acest sacrificiu, să fie sacrificaţi. Vini im-portante nu au avut. Erau inocenţi. Nici unul nu a avut armesau legături periculoase, nu au făcut guverne... Trecuse epo-ca asta, '47-'48, cu politicienii, ei se ocupau, mai sperau ceva.335

Vina lor era că erau intelectuali. Ceremonialul zeului Baal, îngura lui se aruncau copiii. Congresul P.M.R. era un Baal, tre-buia să i se dea victime. Intelectualii au fost o ofrandă. Ultimamare ofrandă.*„Cît despre procesele politice în care am figurat, ele parridicole şi nu mai interesează pe nimeni. Cei ce eventual s-armai întreba le vor găsi pe Internet, care poate înregistra vruteşi nevrute, laude de sine sau denigrări, fără cenzură nici rea-lă, nici morală, aşa că nu va mai fi nevoie de cărţi, iar pădurilevor fi cruţate... Spuneam că felul în care am fost judecaţi şijugăniţi nu mai prezintă nici un interes, fiindcă toate procese-le din acea vreme se desfăşurau după aceeaşi schemă banală:practic fără apărare, avocaţii neavînd permisiunea să pledezeachitarea împricinaţilor sau nevinovăţia lor, ci în cel mai buncaz, puteau cere circumstanţe atenuante (dacă împricinatul«recunoastea» sau «cerea iertare»). Martorii apărării nu erauacceptaţi, iar condamnarea şi repartizarea pedepselor dinain-te hotârîtă.Ceea ce apare însă interesant de urmărit pentru istoria po-litică a vremii este scopul urmărit, prin aceste procese sioportunitatea lor de moment, în desfăşurarea gîndirii politicea lui Gheorghiu-Dej. în strategiile pe termen lung ale acestuiremarcabil manipulator al mijloacelor de realizare a ţelurilorpolitice, procesele la care ne referim şi înfricoşătoarele con-damnări practicate au un rol cheie, încă sub domnia lui Sta-lin, Dej reuşise să obţină de la acesta postul suprem de şef alP.C.R., în pofida celor ce aveau state de servicii mult maivechi şi mai importante în mişcarea comunistă internaţiona-lă, ca Ana Pauker, Chişinevschi, Bodnăras. Mai tîrziu, într-unalt moment prielnic, profitînd de căderea jdanoviştilor laMoscova, reuşeşte să excomunice pe toţi concurenţii pericu-loşi: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, şi să-i în-locuiască la conducere cu elemente de calitate superioară, caMaurer, Bîrlădeanu, Gaston Marin, dublaţi de o pleiadă deintelectuali «convertiţi» ca Demostene Botez, Traian lonascu,Costin Murgescu. După moartea lui Stalin şi instalarea la pu-tere a lui Hrusciov, cînd toţi şefii politici din ţările satelite în-

cep să fie schimbaţi, este condamnat la moarte Pătrăşcanu,cel ce urma să-l înlocuiască pe Dej. Astfel reuşeşte — singurul336din ţările satelite — să rămînă la putere, pregătind noua at-mosferă difuzată în spaţiul sovietizat de Congresul al XX-leade la Moscova. Pentru ipoteza — puţin probabilă — că puteri-le occidentale ar fi avut intenţia să se amestece în treburilespaţiului sovietizat şi să obţină de la ruşi un statut ameliorat,Dej îl pregăteşte pe Gheorghe Tătărescu, singurul om politicde mare suprafaţă, inteligent şi realist, scăpat cu viaţă din în-chisoarea de la Sighet şi dispus să încerce încă să obţină «com-promisul istoric». In acest scop, îi lasă libertatea de a da inter-viuri presei occidentale şi de a lua contact cu foştii oamenipolitici, nu numai cei din preajma lui (am trecut şi eu prin ca-binetul lui Tătărescu atunci...). Dar la Conferinţa de la Gene-va (1955, n.a.) nu s-a întîmplat nimic, fiindcă occidentalii, înfrunte cu Eisenhower (pe atunci preşedinte S.U.A.) nici nus-au gîndit măcar să deranjeze «echilibrul» între Est şi Vest,adică stătu quo-ul european, aşa că strategia cu Tătărescu esteabandonată. In această atmosferă, forţînd «evoluţia» imagi-nată de Hrusciov, izbucneşte cu violenţă rebeliunea ungara,înecată în sînge de sovietici şi care opreşte definitiv aceastăevoluţie spre o uşoară «liberalizare». Coincidenţele îl deter-mină pe Gheorghiu-Dej să adopte o nouă strategie, spre a îm-piedica pe teritoriul românesc orice contaminare la revoltă(unele încercări erau deja semnalate în Transilvania), prin în-fricoşarea populaţiei pe de o parte, iar pe de altă parte să con-solideze încrederea Moscovei în conducerea de la Bucureşti,în acest scop, e declanşată o nouă teroare a arestărilor, cu pro-cese şi condamnări ce spărgeau plafonul imaginaţiei. Efecteleau fost atît de convingătoare pentru puterea centrală de IaMoscova, încît Dej a putut obţine mai tîrziu, cînd lucruriles-au calmat, retragerea trupelor sovietice din România, sin-gura ţară din spaţiul sovietic care a cunoscut un atare feno-men. Aceste succese preliminare ale stăpînirii din România,obţinute cu sacrificiul nostru, folosiţi drept cobai, i-au permislui Dej de a face, peste cîţiva ani, pasul mai departe în încer-carea de instaurare şi în ţara noastră a modelului titoist, cu

distanţele faţă de Moscova şi deschiderea către Occident.în această strategie cu bătaie lungă, se înscrie şi procesululterior, al scriitorilor, compus din mai multe loturi, fără le-gături directe între ele: cel al foştilor legionari, în frunte cuDinu Pillat, cel al grupului de la Biblioteca Academiei, cuTheodor Enescu şi Remus Niculescu, apoi Păstorel, în fine337

grupul Noica, în care eram implicat şi eu. Acest proces mi-asalvat viaţa, fiindcă am fost adus de la închisoarea Galaţi,unde forţele mele fizice de supravieţuire erau pe sfîrsite, laBucureşti, pentru anchete. (In timpul anchetei nu era îngă-duit să mori.)" (Paul Dimitriu, Scrisoare către autor, 1996)*Barbu Cioculescu Cîtă vreme a trăit Sadoveanu, i-a apă-rat pe toţi cei de la Viata românească. Scriitorii ieşeni au fostoarecum lăsaţi deoparte de represiune, în felul ăsta a pututcontinua să fie avocat Ionel Teodoreanu, şi nu a fost luat laîntrebări pentru Tudor Ceaur Arcaz. Comuniştii puteau să-ifacă un proces pentru o „carte legionară". Păstorel avusesenenumărate epigrame împotriva regimului. Ca „Din Con-stanţa pîn-la Iaşi / Se cam simte lipsa sării / Fiindcă o partedin ocnaşi / Sînt acum la cîrma ţării". După moartea lui Sa-doveanu, cînd a dispărut acest scut, Păstorel a fost arestat. Laproces, admonestat de tribunal: D-ta ai susţinut că în ţaranoastră nu există libertate!, Păstorel a răspuns: „Cea mai bu-nă dovadă că este aşa, e faptul că mă aflu acum în fata dv." Eo replică asta!*Pavel Ţugui Era începutul lui ianuarie 1960, mă cheamăColiu (Dumitru Coliu, preşedinte al Comisiei centrale de con-trol al P.M.R., n.a.). Mi-a zis următorul lucru: Ţugui, tu aiavut o serie de întîlniri cu un scriitor Teodoreanu, care-i spu-ne Păstorel...S. T. Era un scriitor celebru. Nu auzise de el sau făcea peprostul?P. Ţ. Cred că nu ştia, el era rudimentar, incult. La întreba-rea lui, zic: Da! Ce s-a întîmplat? Eu nu aflasem că era arestat.Aşa erau timpurile. Uite, a fost arestat pentru că a scris nişteversuri de bătaie de joc la adresa conducerii partidului. To-varăşe Coliu, nu pot să cred. E adevărat că m-am întîlnit cuel. Cînd te-ai întîlnit? şi i-am povestit în amănunt cum m-amîntîlnit cu Păstorel. Cum m-a rugat Rosetti etc. I-am spus: „Nucred că se poate întîmpla aşa ceva. Adică să scrie epigrameîmpotriva..." Nu. Tovarăşii de la Interne au descoperit. Făceabancuri şi pe la întîlniri cu artiştii, pe la restaurante...

338S. T. De ce v-a chemat Coliu şi nu Răutu, care se ocupa cucultura şi propaganda?P. Ţ. Actele de la Interne mergeau la doi oameni, Dej şiCeauşescu, şi ei i-au trimis lui Coliu raportul M.A.I. Erammembru supleant al C.C.-ului. Nu putea să discute cu minedecît cineva din Biroul Politic o asemenea chestiune. M-auchemat de la controlul de partid, unde se controla activitateafiecăruia, de la primul-secretar la orice membru. (Să spunem,că nu se făcea aşa.) Coliu era un om foarte îngust, nu aveanici un fel de cultură. Am plecat, am dat declaraţia şi nu ammai ştiut nimic. La sfîrsitul anului '60, cînd eu am fost an-chetat, în 1961, '62, '63, a durat vreo opt ani anchetarea mea,mi s-au cerut din nou lămuriri, pînă prin '63, despre întîlni-rile mele cu Păstorel. Ce am spus la telefon, şi cum am aran-jat, şi de ce am aranjat ca să fie plătite la maximum drepturide autor pentru carte...S. T. Ce voia Coliu, de fapt?P. Ţ. în prima discuţie a vrut să ştie dacă e adevărat că amintervenit pentru Păstorel şi că m-am întîlnit cu el... La verifi-carea mea (după ce am fost schimbat, în toamna 1960), m-auîntrebat de toate: ce-i cu Petru Dumitriu (care fugise în Occi-dent), ce-i cu Voiculescu. Zeci şi zeci de întrebări, în 1963,m-a chemat Ceauşescu şi cu Niculescu-Mizil, şi Ceauşescumi-a spus: „Nu se mai face cercetare în legătură cu muncadumitale cît ai lucrat la secţie."*S. T. Cum vă explicaţi alcătuirea lotului? Sînt alăturaţi înboxă foşti legionari, evrei, foşti membri P.C.R., ca BeatriceStrelisker şi doctorul Radian, liberali, intelectuali care refuza-seră orice colaborare cu regimul şi alţii, ca Marietta Sadova,care-l serviseră, medici, cîţiva aristocraţi, burghezi, foşti mo-şieri, oameni de extracţie modestă. Un „lot" foarte eterogen.Cei mai mulţi nu se cunoşteau între ei.Al. Paleologu Cred că nu-i interesau separaţiile acestea pemotive politice. Era vorba de intelectuali cu oarecare notori-etate şi prestigiu. Vladimir Streinu care încă nu publicase nimicdupă război, era Păstorel Teodoreanu faimos cu epigramele

lui. Trebuia distrusă chestia asta cu bancurile şi epigramele,cu hazul la adresa regimului. Păstorel publica destul de mult.Era Marietta Sadova, artistă emerită, care monta şi era influ-339

entă. Apoi eram ceilalţi, Noica, Pillat... Cred că ei au făcut oalegere ca să sperie întreaga comunitate a oamenilor care seîndeletniceau cu scrisul.S. T. Nu eraţi de fapt un grup constituit. O filieră a consti-tuit-o secvenţa cu romanul lui Dinu Pillat. Cei care l-au citit,ori i-au furnizat cărţi şi informaţii despre mişcarea legionară.Aci intră şi cenaclurile din casa lui Barbu Slătineanu, unde acitit poezii şi nuvele Vasile Voiculescu, dar s-a comentat şi LaPoret interdite de Eliacie, şi prefaţa la Antologia poeziei româneştidin exil alcătuită de Vintila Horia etc.... Altă filieră este legatăde Noica, de Anti-Goethe, Povestiri din Hegel, Scrisoare către 'mprieten din depărtare. şi aici este vorba despre cenacluri, „întîl-niri clandestine" unde aveau loc „discuţii duşmănoase", Di-fuzare de scrieri interzise... In acest grup intrau: d v, NicnSteinhardt, Beatrice Strelisker, Mihai Rădulescu, Paul DurJ-triu, Gheorghe Vetra.A. P. La „grupul" lui Dinu Pillat erau mai mulţi legionari.Dincoace nu era nici un legionar, în afară de Noica. Evreierau. Pe ceilalţi nu-i prea ştiam din grupul lui Pillat. Era doc-torul Răileanu care-l îngrijise pe Dinu Pillat ca medic. Aşa îlbâgaseră-n lot. Mai era unul Mitucă, fost ofiţer. Cred că Secu-ritatea a făcut într-adins mozaicul ăsta, ca să aibă toate tere-nurile de referinţă.S. T. In Scînteia şi România liberă pe 1960, nu apare nimicdespre proces. La sfîrşitul anilor '40 se publicau sentinţe, pro-cesele erau dublate de campanii intense de presă în care eraudemascaţi „duşmanii poporului", „trădătorii proletariatu-lui". Uneori s-au publicat extrase din dezbateri (evident fal-sificate) şi adesea sentinţele. V-aş aminti procesul Antonescu,procesul Maniu, procesul Canalului. Cum vă explicaţi acestparadox: pe de o parte se voia un mare proces menit să inti-mideze, pe de altă parte presa păstrează, la ordinul puterii,tăcerea? „Normal" ar fi fost să apară nişte editoriale furibun-de, scriitorii colaboraţionişti să vă atace în presă, să vă de-maşte scrierile „contrarevoluţionare", să vă înfiereze... Ni-mic din toate astea. Presa literară publică articole anodine depropagandă prosovietică, de elogiu al libertăţii nelimitate dindemocraţiile populare, cîntă realizările regimului.

A. P. Mizau mai mult pe răspîndirea zvonului. „Ştiţi ce s-aîntîmplat? Aţi auzit?" N-au implicat publicitatea din mai340multe motive. Principalul: au evitat comentariile din străină-tate.S. T. Din partea intelectualilor nu a fost nici o reacţie. Ni-meni nu a protestat. Nimeni nu s-a solidarizat cu arestaţii.A. P. Nimic. Iar sala la proces era plină numai de securiştişi nimeni din familiile noastre nu a putut veni. „Nu sîntlocuri. Totul e ocupat." Asta era.Ziua l„în sala de şedinţe, dînd impresia de pustietate, uriaşă, neasază în boxă, tot pe bănci [...] unul lîngă altul, înghesuiţi. Neplasează pe rînd, cum intrăm: mă pomenesc între Noica şi, ladreapta, Vladimir Streinu. Pillat. Sandu L. şi cîţiva pentrumine necunoscuţi ocupă banca întîi: coautorii complotului în-făţişat judecăţii şi pe care-i văd astăzi prima oară. Cele patrufemei (Anca dr. Ionescu, Marietta Sadova, Trixi şi SiminaCaracas) sînt în fundul boxei.In sala goala şi mare vor fi în cursul procesului patrugrupuri compacte de fiinţe omeneşti, despărţite între ele prinspaţii de vid ce reamintesc ameţitoarele distante dintre roiu-rile de universuri. (Liantul pe care l-ar fi alcătuit publicul,rudele şi presa nu există.)Primul grup e al nostru, al deţinuţilor din boxă, douăzecişi cinci la număr, îngrămădiţi pe bănci, privind drept înainte(iarăşi nu avem voie să ne uităm altundeva, şi mai ales nuunul la altul), înconjuraţi [...] de un cerc de ostaşi în termen,toţi echipaţi ca de front, cu puşti mitraliere automate pe carele ţin îndreptate asupră-ne, dîndu-şi silinţa să se holbeze fio-ros. Sala e posacă, tonalităţile închise, totul e straniu, dar pre-zenţa soldaţilor — postaţi în poziţie de tragere, ca şi cum arpăzi banda lui Terente [...] iar nu un pîlc de intelectuali pa-lizi, şcofîlciţi, înţoliţi în veştminte călcate de circumstanţă cufierul spălătoriei de la Securitate, obosiţi, nedormiţi, încercă-naţi, mulţi trecuţi de amiaza vieţii, mai toţi înzestraţi cu cîte oboală de sedentar, de locuitor al marilor oraşe: colită, rinită,constipaţie, tuberculoză, calculi biliari — pare o greşeală de

regie, o exagerare cu nuanţă de ridicol.Al doilea grup îl alcătuiesc, hăt la capătul sălii şi abia în-trezăriţi, ofiţerii de Securitate, anchetatorii, inspectorii (uniiîn uniformă, alţii în civil), veniţi să urmărească desfăşurarea341

procesului, să noteze, să verifice, ca într-o ciudată reprezen-taţie teatrală unde repetiţia de regie, repetiţia generală şi pre-miera s-ar confunda într-un singur spectacol kafkian.Mai e un al treilea roi, la stingă noastră: avocaţii apărării,superiori ca număr acuzaţilor, fiindcă sînt prezenţi şi cîtedoi-trei pentru un client, iar unii din ei însoţiţi de secretari.Sînt, din toată sala, cei mai stingheri, mai nefericiţi şi [...] ceimai temători, îmbrăcaţi impecabil, la marele fix şi la spiţ, cade nuntă, arată foarte şucari şi nu le lipseşte decît floarea labutonieră ori jobenul şi mănuşile călăului la execuţiile capi-tale; altminteri sînt spilcuiţi fără greş: haine de culoare închi-să dintr-un material mătăsos cu sclipiri metalice, colţuri debatistă albă ieşind din fiecare buzunar de sus al surtucului,obraji bărbieriţi proaspăt şi atent, freze linse de limbile a zecide pisici, în ţinuta lor de paradă sînt, în comparaţie cusecuristii care-şi fac meseria lor înfiorătoare [...] şi cu mem-brii tribunalului, militari detaşaţi în serviciu şi dînşii [...], ceimai ridicoli: pentru că au de jucat roluri duble [...] şi au venit,dacâ-i vorba aşa, de bunăvoie.Pe fotoliile de judecată, cinci militari impasibili, plictisiţi:la mijloc Adrian Dimitriu (acesta nu plictisit, ci îngrijorat, căcie responsabil: fost avocat şi domnia sa, în rol şi costum decolonel)/' (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, pp. 65-66)*S. T. în 1958 s-a modificat articolul 209 din Codul Penal.Puteai să fii pedepsit cu 25 de ani pentru o vorbă aruncată la0 coadă, ca „discuţie duşmănoasă" şi „uneltire împotriva or-dinii sociale". Ce s-a întîmplat în justiţie, care a fost efectulacestei înăspriri?Ligia Minovici (avocat, a apărat-o pe Anca Ionescu-Ber-ceanu, n.a.) Procesele erau din ce în ce mai multe şi pedepse-le din ce în ce mai mari. S-a introdus şi pedeapsa cu moarteapentru furt din avutul obştesc în valoare de mai mult de1 milion. Pentru multe puteai să fii condamnat la sentinţa ca-pitală, se cam abuza de asta şi m-a impresionat foarte multcînd am văzut că prima condamnare a fost dată de o femeie,o judecătoare. Cînd am auzit Tribunalul... în numele legiicondamnă la moarte ..., mi s-a părut îngrozitor.

S. T. în 1960, februarie, a fost procesul lotului Noica/Pil-lat... De la ce a pornit?342L. M. Se bănuieşte că ar fi fost un denunţ făcut de bărbatulclientei mele Anca Ionescu, fostă Berceanu, din răzbunare, dingelozie, contra lui Noica, cu care Anca trăia. Rolul ei era abso-lut insignifiant, în lot erau băgaţi tot felul de oameni, unul şiunul din punct de vedere intelectual. Era Alecu Paleologu,Marietta Sadova, Păstorel Teodoreanu... Să vă spun atmo-sfera procesului. Cînd am studiat dosarele, mi s-au părut denecrezut acuzaţiile. Vladimir Streinu era acuzat că citise piesaRinocerii de Eugen Ionescu. Mi-aduc aminte că avocatul care1-a apărat a spus „Rinocerii este cea mai extraordinară piesăcare s-a scris în contra nazismului!" Dinu Noica la interogato-riu a zis: îmi pare rău că mi s-au luat toate lucrurile la perche-ziţie, şi scrisoarea lui Cioran, care cîndva o să însemne ceva.El a căutat în proces să-i apere pe ceilalţi şi să ia asupra lui tot.Paleologu a ridiculizat cu mult curaj această trimitere în jude-cată. Cu mult curaj şi foarte inteligent.*Sandu Lăzărescu Să vă povestesc cum a fost reîntîlnireacu Noica, în timpul procesului. După 20 de ani de prietenie,m-am întîlnit cu el în sala de aşteptare a sălii de şedinţă. Eraun spaţiu îngust prin care trebuia să trecem amîndoi şi ne-ampoftit unul pe altul. Asta a stîrnit vigilenţa unui gardian: „Cevorbiţi acolo?" El a răspuns cu foarte mult spirit: „Ne evitămca melcii la puşcărie!"S. T. Cine era în sală?S. L. Numai anchetatorii. Noi nu aveam voie să ne întoar-cem, să vorbim între noi. Nu cunoşteam pe toţi din boxă, daraproape. Nu ştiam de pildă pe Remus Niculescu, din grupulNoica. Auzisem despre el, dar nu-l cunoşteam. Au fost şi mo-mente vesele create de Păstorel Teodoreanu. Păstorel spunecă s-a născut la Iaşi, pe strada cutare. „La ce număr?" întreabăpreşedintele. „Nu ştiu, că eram prea mic!"*Al. Paleologu Dezbaterile au fost inacceptabile pentru oprocedură judiciară. Am fost aduşi în boxă... Ne uitam, poate

vedem pe cineva dintre ai noştri. Nevăzînd pe nimeni, mi s-apărut curios.S. T. Ce fel de haine aveaţi, zeghe sau civile?343

A.P. Haine civile; ponosite, pentru că stătusem zi şi noapte cu ele în anchetă.*Simina Mezincescu M-au arestat în septembrie, procesula avut loc la sfîrsitul lui februarie, sentinţa a fost pe l martie.S. T. Recursul ceva mai tîrziu.S. M. Ăla l-am semnat la Jilava.S. T. Nu aţi fost chemaţi la recurs?S. M. Nu.'S. T. Să ne întoarcem la proces.S. M. Am fost duşi într-o sală de unde fiecare era luat perînd, pentru interogatoriu. Anchetatorul a stat cu noi, în salaaia. A venit şeful anchetei, un colonel. I-am spus: „Domnulecolonel, eu cer de multă vreme să fiu adusă la dvs." S-a întorscătre anchetatorul meu, care era acolo, şi l-a întrebat „De cen-ai adus-o?" Spre mirarea mea, l-am văzut pe anchetator ro-• sind.S. T. Nu credeţi că era o înţelegere între ei? Să joace în faţadvs scena asta?S. M. Nu cred. Nu poţi roşi la comandă. Şeful anchetatori-a spus: „Imediat după proces o aduci la mine."S. T. V-a dus?S. M. Nu. Nu numai că nu m-a dus. Uzanţa era ca, dupăproces, toată lumea să rămînă la Malmaison încă o lună-do-uă pentru refacere. Abia mai tîrziu te ducea la Jilava sau înaltă închisoare. Ei bine, pe l martie mi-au dat sentinţa, pe 2martie am fost transportată la Jilava, singură, ca să nu ajungla şeful anchetator.S. T. Să revenim la proces.S. M. ... Ne-au dat ceva timp să citim dosarele. Am avutîn dosare La Tentation d'exister şi La Foret interdite, erau în do-sare. şi am pierdut timpul cu ele.S. T. Le-aţi citit abia atunci? Deci faptul pentru care aţifost acuzată s-a consumat abia la închisoare.S. M. Eu am fost acuzată în legătură cu scrisoarea lui Cio-ran, convorbiri duşmănoase... Am primit dosarele într-un bi-rou, înainte de proces m-a chemat anchetatorul (cred că toţiau fost chemaţi) şi mi-a spus: „Nu ai voie să întorci capul în

boxă. Nu ai voie să faci semn nimănui." Eu am întrebat dacăva fi proces public. Mi-a răspuns: „Nu, cu uşile închise." Zic:344„Atunci, cui să-i fac semne? Dumitale?" A insistat foarte multcu privire la ultimul cuvînt. „La ultimul cuvînt ai dreptul săspui doar dacă eşti sau nu vinovat, să ceri indulgenţa tribu-nalului. Nimic altceva." Am zis: «„Dacă eu spun ce-mi treceprin cap, ce o să păţesc?" Răspunsul: „Simina, tatăl tău e dejaarestat, mama ta poate fi oricînd arestată. Vrei să-ţi creştemnoi copilul?" Zic: „Şi altă gogoriţă mai aveţi ca să mă spe-riaţi?" Nu l-am luat în serios. Dar ştiam că vor fi represaliidacă se va spune ceva care nu le convine.S. T. Ce a urmat?S. M. Cînd ne-au luat interogatoriile la proces ne-au pussă declarăm averea personală sau a părinţilor. Si, ca un făcut,mulţi dintre noi eram fii de moşieri sau moşieri. Acuzaţiaprocurorului a fost: „Noi am ales oamenii, nu faptele! Că da-că erau faptele, erau peste 100 de inculpaţi în această boxă!" Eadevărat. Şi mama mea tradusese Povestiri din Hegel şi nu eralîngă mine. Săraca era martoră a acuzării, dar nu a fost adusă.Probabil mărturia ei nu era suficient de gravă. Mama mea eracercetător ştiinţific, istoric, la Institutul lorga. Trebuie să văspun că mama, în afară de faptul că era un om ce a lăsat oimpresie excepţională în Institut, pleca la şapte dimineaţă deacasă şi venea la zece-unsprezece noaptea. Portarul venea laea deseori şi-i spunea: „Doamnă Caracas, vreau şi eu să mergacasă." Lucra dublu faţă de ceilalţi pentru a putea să-şi con-serve postul, care era foarte important pentru noi. E o reali-tate că au luat oamenii şi nu faptele. Nu-mi amintesc exact cea spus procurorul în rechizitoriu, dar îmi amintesc că eraextraordinar de percutant, de dur. Procesul a durat trei zile,cu două şedinţe pe zi. în prima, s-au luat numai interogatori-ile individuale.S. T. Ce impresie v-au lăsat judecătorii?S. M. Adrian Dumitriu, şeful completului, a ajuns mai tîr-ziu ministrul justiţiei. Nu avea nevoie să fie necivilizat. Jocu-rile erau făcute, condamnările hotărîte. Nimic nu se judeca.Era o farsă. S-au comportat civilizat. Nu aveau nevoie să fie

altfel.S. T. V-aţi reîntîlnit după multă vreme cu ceilalţi. Cum vis-au părut?S. M. Slăbiţi. Dinu Noica, de exemplu, era slăbit, dar numai era acelaşi ca atunci cînd a fost adus în timpul anchetei.Eu am avut grijă să nu mă prezint prost la proces. Aveam o345

fustă plisată, seara am stropit-o cu apă şi am pus-o sub salteaca să fie călcată. Aveam o bluză de mătase naturală, spălînd-o,am lăsat în guler puţin săpun ca să fie scrobită. Erau hainelecu care fusesem arestată. Mi-am dat foarte multă osteneală sănu arăt deprimată.S. T. De ce?S. M. Fiindcă nu-mi convenea. Eu ştiu? Dinrr-o mîndriepersonală. Nu-mi plăcea să inspir milă. Nu-mi place să spunălumea „Vai, săraca!" Cînd am intrat în sala unde erau dejaceilalţi — fiindcă au fost aduşi întîi bărbaţii şi pe urmă fe-meile — am intrat cu un surîs pînă la urechi. Ceea ce l-a făcutpe Dinu Noica să-mi pună drept dedicaţie pe una din cărţilelui pe care mi-a oferit-o: Pour un certain sourire. Cred ca ace-eaşi dorinţă de a nu inspira milă, de a fi demni au avut-o siceilalţi, întîmplarea a făcut că Dinu Noica stătea pe o bancă înspatele meu. M-a întrebat în şoaptă: „Gregoire e acasă?" Gre-goire era tatăl meu. Tot în şoaptă i-am răspuns „Nu". şi Dinua spus: „Săraca Sasa." Iar eu i-am spus: „Pentru mine nu-ţiface griji, Dinu. E o experienţă care merită." şi atunci m-auvăzut că vorbeam. Am vrut, şi la ultimul cuvînt, să-i spun căîl rog să nu-şi facă griji pentru mine, fiindcă rezist şi e un lu-cru prin care e interesant de trecut, recunosc însă că nu amavut curajul.*„Am discutat mincinos cu Mitucă Ion, pe care l-am văzutde două ori după ce a ieşit din închisoare, în 1954, prima datăam discutat în mod violent duşmănos la adresa regimului. Adoua oară tot în 1954, cînd mi-a adus memoriul său pe care1-am expediat în Occident. Am discutat mai puţin, fiind pre-ocupaţi de expedierea memoriului care se referea la abuzu-rile din închisori, petrecute între anii 1952-1954. Conţinutulmemoriului de la dosar reproduce informările verbale pecare mi le-a dat Mitucă la ieşirea din închisoare. Memoriulacesta a fost trimis în Occident prin Eliza Brătianu care avearelaţii cu legaţia Franţei. Memoriul nu l-am redactat eu şi nusînt de acord cu stilul acestuia, însă cu fondul sînt de acord.-Romanul Aşteptînd ceasul de apoi l-am scris în anul 1948 laînceput şi l-am terminat în cursul anului 1955. L-am dat pen-

tru citit la o serie de prieteni ai mei ca: Radian Nicolae, Lă-zărescu Sandu, Florian Gheorghe, Acterian Arşavir, Vladimir346Streinu, Dan Cernovodeanu, Enescu Theodor, DiaconescuStelian, Voiculescu Vasile, Vlad Aurelian, Barbu Slătineanu şiVidraşcu Emanoil.Unora nu le-a plăcut, altora da, astfel că au fost păreri di-ferite. Speram să se schimbe regimul şi să-l pot publica...M-am inspirat din psihoza mistică a mişcării legionare, nuam scris romanul cu intenţie subversivă." (Trib. Mii. R. II. M.Dos. nr. 201/1960. Şedinţa Publică din 24. 02. 1960 Interoga-tor inculpat Pillat Constantin)Ziua a ll-a' ''> i'„Eu sînt negustor de idei si, pentru că în ţară nu mi sepublicau lucrările, am căutat să le trimit în străinătate....Parte din declaraţiile de la anchetă nu le-am semnat, pen-tru că nu recunosc termenii de duşmănos, ilegal şi interzis.Atitudinea mea lăuntrică poate fi socotită împotriva regi-mului, în schimb faptele mele nu au elemente de vinovăţie.Primele declaraţii de la anchetă nu le recunosc, nu le menţin,iar în ce priveşte declaraţiile ulterioare, recunosc faptele me-le, dar nu şi termenele [sic!] de duşmănos, ilegal şi interzis,consemnaţi în aceste declaraţii." (Tribunalul militar R. II. M.Şedinţa publică din 25.02.1960 Interogator inculpat NoicaConstantin)*Arşavir Acterian Dinu a fost foarte demn. De pildă, la in-terogatoriu. La proces, toţi acolo, de la preşedinte la magis-traţi, erau firoscosi. Au judecat pe fiecare în parte. Eu amcăpătat 12 ani atunci. Procesul s-a judecat pe la gara Basarab.Avocaţii erau daţi din oficiu. Procesul era procesul Noica şiDinu Pillat. Era şi soţia fratelui meu. Erau şi patru femei:Marietta Sadova, Beatrice Strelisker, Anca Ionescu, SiminaCaracas. Una a început să fie simpatetică faţă de cei carene-au arestat. Aceea a considerat că aşa va putea să supravie-ţuiască. După ce a ieşit, a devenit scîrbită de propria per-soană, i-a părut rău pe urmă. Dinu Pillat era în a treia bancă,

eu eram în a doua bancă. Paleologu a stat în dreapta mea. Pil-lat trîntea cîte o chestie, băga cîte un cuvînt, şi Adrian Dimi-triu, judecătorul, devenea din ce în ce mai ursuz faţă de el. I-aatras atenţia de vreo patru ori. Ăsta nu s-a lăsat, era din ce în347

ce mai hazos. Atunci ăla a dat ordin să-l ia de acolo, să-l scoa-tă din sala tribunalului. L-au condamnat pe urmă.S. T. Dumneavoastră aţi fost acuzat că i-aţi dat Pe margineaprăpastiei, ca să scrie un roman despre legionari.A. A. Nu-mi amintesc.*S. T. Cum vă explicaţi că unii din „grup" au fost anchetaţişi inculpaţi, au primit pedepse grele iar alţii au apărut camartori, fie au fost chemaţi la Securitate să dea o declaraţie,fie au fost complet ignoraţi, deşi apar în declaraţiile din an-chetă cu „vini" echivalente cu ale celor din boxă.Simina Mezincescu M-am bucurat că nu erau în proces.Nu am nimic să le reproşez. Procurorul a spus: „Am alee oa-meni, nu fapte". Eu eram probabil mai vinovată în ochii lor,pentru că nu lucram. Era un criteriu prin care aleseseră vic-timele. Erau unii care chiar dacă lucrau au fost implicaţi, pen-tru că erau consideraţi periculoşi. Luau parte la cenacluri...S. T. Cum s-au comportat femeile din boxă?S. M. Trixi, pe care o ştiam ahtiată, după telefoanele pecare le dădea la noi acasă, ca să-l aibă pe Noica la ea, a spus înultimul ei cuvînt: „Eu nu am nimic de a face cu ei, nu ştiucum am intrat în povestea asta!"S. T. Nicu Steinhardt o judecă aspru în Jurnalul fericirii.S. M. Are şi de ce. Nu incriminez aceşti oameni. Sînt oa-meni care pot să spună că eu am fost curajoasă. Nu am niciun merit pentru asta. Am fost crescută în acest fel. Pentrumine ideea de frică era o ruşine. Nu am nici un merit. Dar nucred că Dinu Pillat a fost crescut în acelaşi fel ca mine. Proba-bil că, pentru el, ideea de frică nu era o ruşine. El are un meritmare.S. T. Pentru că a înfrînt ceva.S. M. Eu nu am nici un merit. A fost o chestie de educaţie.De aceea nu pot s-o acuz pe Marietta Sadova pentru care, sevede, a fost un act de curaj ca, o dată ajunsă la Paris, să vadădoi oameni mari despre care ştia atunci în anii '50 erau pen-tru regim nişte „fugari". A adus nişte cărţi, lucru absolut in-terzis. Şi-a pierdut orice simt de prudenţă. Nu condamn penimeni care în cursul unei anchete vorbeşte. Rezistenţa ome-

nească are gradele ei. şi eu îmi reproşez că am spus în an-chetă, din neatenţie, povestea cu Olga Scorţeanu (Lupu, n.a.).348îmi amintesc că am întrebat-o pe Anca Ionescu-Berceanu (eralîngă mine în boxă): „De ce ai vorbit despre Tutu Georges-cu?" Era nevasta lui George Georgescu; nu doream să fieamestecată. Anca mi-a răspuns: „M-au frecat ca pe o maio-neză."*Ligia Minovici Erau disperaţi văzînd ce susţine procu-rorul. După toată ancheta aia îngrozitoare, cu bătăi şi ame-ninţări de tot felul.S. T. Pe cine dintre acuzaţi aţi cunoscut înainte de proces?L. M. Pe Dinu Noica, pe Paleologu, pe Vladimir Streinu,cam atît. Pe Anca Berceanu şi pe Simina le vedeam mai des.De Simina nu aveam nici o grijă, era foarte curajoasă. O apă-rasem în mai multe procese. Fusese arestată pentru că dusesede acasă bijuteriile de familie în altă casă, unde le depozitase.La proces am pledat pentru eliberare, pentru că avea o fetiţăabia născută. In boxă arătau foarte obosiţi, deşi cumnatulmeu, care făcuse puşcărie, îmi spusese că înainte de proces îisupraalimentează şi îi lasă să se spele, să se radă, să aibă că-maşă curată. Dar arătau ca vai de ei. Şi ştiţi cum era, condam-nările erau scrise dinainte, nu conta ce zicea avocatul. Era odecizie politică.îmi amintesc un incident cu Păstorel, îi spune preşedin-tele „Dumneata faci glume duşmănoase!..." Şi Păstorel răs-punde: Domnule preşedinte, duşmanul nu glumeşte, duşma-nul loveşte! Bine că mi-ai făcut o poezie! zice preşedintele.Nu, zice Păstorel, acesta e un poem! A fost extraordinar.

349<titlu>GALERIA cu PORTRETE

„TEODOREANU ALEXANDRU zis PĂSTOREL, în calitatea sa descriitor, a slujit cu zel regimul burghezo-moşieresc, în timpulcăruia s-a bucurat de o serie de privilegii.Sus-numitul este cunoscut ca un vechi duşman al cauzeiclasei muncitoare şi al statului sovietic, împotriva căruia ascris, în perioada anilor 1919-1939, mai multe materiale princonţinutul cărora s-a dedat la o serie de calomnii şi injurii.Printre aceste materiale se enumără şi fabula intitulată înmod batjocoritor Măgarii şi Libertatea [...] în conţinutul acesteifabule, ce se ataşează la dosar [...] TEODOREANU ALEXANDRUdefăimează poporul sovietic, pe membrii Partidului Comu-nist. După 23 August 1944, învinuitul TEODOREANU ALEXAN-DRU, menţinîndu-se pe aceeaşi poziţie de duşman al claseimuncitoare şi sperînd schimbarea formei de guvernămîntdemocratice instaurate în R.P. Romînă, a desfăşurat, împre-ună cu elementele reacţionare în cercul cărora s-a învîrtit, ointensă activitate ostilă, prin care a calomniat realizările re-gimului nostru democrat-popular, pe conducătorii de partidsi de stat şi relaţiile Republicii Populare Romîne cu UniuneaSovietică. [...] In cadrul acestor discuţii, TEODOREANU ALE-XANDRU aducea injurii regimului democrat-popular, elogiavechiul regim burghezo-moşieresc, precum şi modul de viaţăoccidental, propovăduind schimbarea orînduirii de stat dinR.P. Romînă şi reinstaurarea vechiului regim capitalist, învi-nuitul TEODOREANU ALEXANDRU, în cadrul discuţiilor saleduşmănoase, elogia asa-zisa libertate ce ar exista în ţările ca-pitaliste şi acţiunile războinice întreprinse de cercurile con-ducătoare din aceste ţări împotriva statelor socialiste. — înafara celor de mai sus, TEODOREANU ALEXANDRU recunoaşte în

declaraţiile sale că şi după 23 August 1944 a scris epigrame cu350conţinut defăimător la adresa regimului democrat-popular,precum şi poezii în cadrul cărora calomnia persoane din con-ducerea statului şi a P.M.R.-ului" (MINISTERUL AFACERILORINTERNE. DIRECŢIA DE ANCHETE PENALE. CONCLUZII DE ÎNVINUIRE.Bucureşti, 10 februarie 1960. ss cap. ONEA MIRCEA.)*Păstorel Teodoreanu era, în anii '50 un personaj anacronic.Om al cafenelelor, boem incorigibil, într-o lume unde cafe-neaua (care înseamnă conversaţii libere de orice încorsetări,comentarea nesfîrsită a mărimilor zilei etc.) devenise ana-cronică, şi era pîndită de „organele" specializate ale noii pu-teri. E de mirare că a rămas, în acea lume a pedepsei pentrunimic, a fricii generalizate, pînăatît de tîrziu (1959), neares-tat. O explicaţie ar fi (unul dintre martorii noştri o şi evocă)protecţia ocultă a lui Mihail Sadoveanu — laureat al premiu-lui Lenin pentru literatură— scriitorul cu cea mai mareinfluenţă pe Ungă liderii regimului. Cît a trăit el, membriicercului de la revista Viaţa românească au fost feriţi derepresalii. Protectorul nu a scăpat de a fi una din ţintele epi-gramelor lui Păstorel Teodoreanu. Cîteva exemple: „Sado-veanu filo rus/ S-a-ntors cu faţa către rus / Ca să vadă totapusul? /Ce obraz are rusul!" Păstorel se pare că nu realizapericolele care îl pîndeau. Iată o epigramă pentru care alţii înU.R.S.S. au plătit cu viaţa ori surghiunul în Siberia, de ar fisă amintim numai de Osip Mandelstam. Lui L V. Stalin:„luda Tito şi cu Iuda Kostov/Au vrut să îl omoare pe Dimi-trov l Dar tu, genialule şi bunule părinte / Ai fost vigilent şile-ai luat-o înainte." A doua zi după moartea lui Stalin: „îlplîng pe Stalin şi vă jur / C-am să vă spun secretul: /Mă temcă vom pupa în cur / De-acum tot comitetul." După congre-sul al XX-lea al P.C.U.S.: „La Kremlin s-a dat semnalul /Şi-am văzut c-asa stă treaba /Ani de zile, genialul / L-am pu-pat în fund degeaba!" O dată cu moartea vicepreşedinteluiPrezidiului Marii Adunări Naţionale, Mihail Sadoveanu,spune această ipoteză, protecţia asupra scriitorilor ieşeni

dispare. Numai că Sadoveanu a murit la 19 octombrie 1961,dată la care Păstorel împlinise doi ani de dna fusese arestat(4 octombrie 1959) şi fusese condamnat la închisoare. Astaînseamnă că, dacă protecţia a existat, şi e probabil că esteaşa, ea a încetat în 1959. De ce?351

înainte de a răspunde aş vrea să mai evoc o altă explicaţieoferită de un martor, în anii '48-'53 ai marii terori din Ro-mânia, intelectualii au fost puţin atinşi. O excepţie au consti-tuit-o cei care făcuseră politică militantă de partea extremeidrepte (Mircea Vulcănescu, Radu Gur, Nichifor Crainic etc.).Metoda regimului de a anihila intelectualii a fost o combina-ţie intre interdicţii de tot felul (concedieri, cenzură) şi coru-pere. In prima categorie, cîteva nume: Lucian Blaga, TudorArghezi (pînă în 1955), Vasile Voiculescu, Vladimir Strei-nii s.a. în a doua, alte nume: M. Ralea, Al. Rosetti, G. Căli-nescu. Ţintele primului val de represiune (1948-1953) aufost în special elitele politice, militare, economice ale Româ-niei antebelice. A doua campanie de represiune, din 1958, vaataca în special intelectualii, studenţii şi în al treilea rînd su-pravieţuitorii vechiului regim burghez. Asta a făcut ca pînăîn 1959, Păstorel Teodoreanu, în ciuda „spiritelor" la adresaregimului şi a liderilor lui, să fie ocolit de „vigilenţa revolu-ţionară". Epigramele şi vorbele sale de duh traversau Bucu-reştii şi ajungeau cu siguranţă la urechile lui Gheorghiu-Dej,Petru Groza s.a., uneori chiar prin intermediul miniştrilorde interne Teohari Georgescu şi, după 1952, Alexandru Dră-ghici. „ Tu, soldat rus / care ai eliberat popoarele! / Te-auînălţat atît de sus /... Pentru că-ţi put picioarele!", nota P.T,vizavi de obeliscul care străjuia piaţa guvernului şi care aveacocoţată în vîrf statuia „soldatului sovietic eliberator". Pen-tru mai puţin, alţii primiseră pedepse grele, inclusiv pedeap-sa capitală. Dar nu era vremea, calculase regimul, asaltuluiîmpotriva intelectualilor. Ei vorbesc, se amuză, dar nu orga-nizează partide, nu vor să ia puterea. Revoluţia de la Buda-pesta şi criza din Polonia din anul 1956 au revelat rolul,extrem de periculos pentru un regim comunist, pe care-lpotasuma intelectualii. Ei suplinesc cu succes vechile elite poli-tice decimate în perioada anterioară, coagulează mulţimile înjurul lor, pot inflama o societate. De aceea, în 1958, ei vor fiţinta prioritară. Păstorel Teodoreanu, prin tot ce însemna,devine o pradă. „Bufonul" (cum era privit pînă atunci) de-vine un adversar politic. Cu atît mai mult cu cît, după 1956,Păstorel Teodoreanu publica frecvent în mai multe reviste

(Magazin, Glasul patriei, Revista armatei, Contempo-ranul), ţinea conferinţe la radio, apăruse la recent înfiinţataTeleviziune română.. Potenţialul agitatoric al epigramistului352crescuse prin accesul la mass-media. în ciuda „acordării drep-tului la semnătură" (una din raţiunile pentru care i s-a per-mis să publice a fost calculul că va înceta să critice regimul),el nu a încetat să răspîndească în boema bucuresteană „vor-be de duh". Era incorigibil, şi cu atît mai primejdios prinpopularitatea sa. La sfîrsitul anilor '50 era figura cea maipopulară a lumii literare şi a boemei bucureştene. Prezenţalui insufla curaj, într-fl lume care, după pasivitatea Occiden-tului arătată în 1956, nu mai spera nimic. Păstorel deveniseun simbol puternic; trebuia să dispară.Unui context ca acesta îi trebuia şi o cauză imediată. Ea nua fost o epigramă prea acidă la adresa regimului, ci o afacerepolitică fără nici o legătură cu observaţiile de mai sus. Prin-tre partenerii de chefuri ai lui Păstorel Teodoreanu, se aflaun tînăr, medic ortoped la spitalul Brîncovenesc, Gheorghe(Ginel) Plăcinţeanu, ieşean ca şi scriitorul,în vara anului 1958, doctorul, proaspăt divorţat, începe un- flirt cu Lica Gheorghiu, mamă a trei copii, divorţată şi ea re-cent de ministrul comerţului exterior, Marcel Popescu.Lica Gheorghiu era una dintre fetele lui Gheorghe Gheor-ghiu-Dej. Cît a rămas un flirt, Gheorghiu-Dej nu a dat im-portanţă aventurii fiicei sale. Cînd cei doi amanţi au anunţatintenţia de a se căsători, Gheorghiu-Dej încearcă prin mij-loace părinteşti s-o împiedice pe fiica sa să facă pasul. Din di-ferite motive Gheorghiu-Dej nu-l acceptă ca ginere pe dr-ulPlăcinţeanu. Cum Lica Gheorghiu se opune voinţei tatăluiei, Gheorghiu-Dej îi dă sarcina rezolvării afacerii de fami-lie... ministrului de interne, Alexandru Drăghici. Acestamontează un dosar de speculă (nişte ciorapi de nailon aduşidin Austria şi revînduţi), complet falsificat, judecat în pro-cedură de urgenţă (decret 324), pentru care dr-ul GP pri-meşte, la 17 august 1959, cinci ani închisoare corecţionalăpentru „infracţiunea de complicitate la speculă". Ministrulse înfăţişează la Gheorghiu-Dej mulţumit de soluţie. Numai

că Lica Gheorghiu ameninţă că îl va aştepta cinci ani peGinel Plăcinţeanu şi tot se va mărita cu el. Dictatorul ceremontarea în cel mai scurt timp a altui dosar mai grav — po-litic — cu termen de pedeapsă foarte lung, pentru ca fiica sasă renunţe la planurile ei.Ginel Plăcinţeanu, în loc să fie trimis, cum era normal, într-oînchisoare ca să ispăşească pedeapsa, este depus în arestul353

M.A.I. pentru altă anchetă, de data asta cu Ion Plăcinţeanu,unchiul doctorului — mare profesor de matematici la laşi şiBucureşti, savant arhicunoscut, aflat in corespondenţă cu MaxPlanck, Albert Einstein ş.a. Fusese în timpul războiului filo-german, prieten cu ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Man-fred von Killinger. Că simpatiile filogermane ale savantuluierau un pretext o indică şi faptul că, între 1952-1956, hmPlăcinţeanu a fost profesor la Academia militară. Cunoştinţelesale erau de maxim folos pentru instruirea ofiţerilor noii „ar-mate populare". Anul 1956 fiind unul de criză, o epurarecare elimină elementele nesigure îl îndepărtează de la cate-dra militară.Ion Plăcinţeanu a fost arestat din 24 martie 1959, fără nici olegătura cu intriga de iubire a nepotului său. Legătura derudenie dintre cei doi Plăcinţeanu, unul închis, ca duşmanal regimului, şi celălalt în patul fiicei sale, e posibil să-lfi de-terminat pe Gheorghiu-Dej să se opună categoric continuă-rii maritale a aventurii fiicei lui. l-arfi şubrezit autoritateaprintre baronii săi, I. G/z. Maurer, Chivu Stoica, Gh. Apos-tol etc. Fiica lui măritată „cu un duşman de clasă, cu unburghez" nu era o alegere fericită pentru liderul unei dicta-turi a proletariatului. Ca şi în raporturile cu Hruşciov & Co.care ar fi fost mulţumit să-l înlocuiască, de preferinţă cuEmil Bodnăraş. O asemenea căsătorie i-arfiadus reproşul dela Kremlin că nu e în stare să facă politică de clasă acasă lael, că nu e capabil să-şi stăpînească familia, darmite o ţarăetc. Calculul îi spunea lui Gheorghiu-Dej că trebuia să in-terzică căsătoria celor doi. Alexandru Drăghici porneşte înalcătuirea lotului politic care urma să-l cuprindă pe CineiPlăcinţeanu, de la unchiul lui Ion Plăcinţeanu, deja arestat.Trei erau deja închişi, Vasile Voiculescu, Dinu Pillat (ares-tat la o zi după Ion Plăcinţeanu) şi Sandu Lăzărescu, caretrebuiau să fie judecaţi împreună cu savantul ieşean, în toam-na 1959, este arestat şi Păstorel Teodoreanu, care trebuia săcompleteze „latura Ginel Plăcinţeanu" a lotului care se con-stituia. Cei doi, Păstorel şi Ginel Plăcinţeanu, erau parteneride petreceri şi cum articolul 209 putea include orice, puteausă fie implicaţi într-o condamnare pentru discuţii duşmă-

noase. Trebuie spus că Ginel Plăcinţeanu, în ciuda flirtuluilui cu Lica Gheorghiu, nu avea deloc simpatii pentru regim,şi nici lacăt la gură. Unele din „ieşirile" sale s-au consumat354în anturajul amantei sale şi chiar în locuri publice, aşa cumarată documentele de arhivă şi amintirile unor martori.„Printre presupuşii lui complici — va declara la 8 mai 1968,în scris, comisiei create pentru «cercetarea abuzurilor fostu-lui ministru Alexandru Drăghici», locotenent colonelul An-ghel Marin — au apărut scriitorul ALEXANDRU TEODOREA-NU (PĂSTOREL) şi medicul. [...] PĂSTOREL, fiind un elementbătrîn şi bolnav, deşi nu s-a întreprins nici un fel de metodede constrîngere, a recunoscut unele asa-zise discuţii duşmă-noase, dar, după cîte îmi amintesc, ele aveau mai mult uncaracter de nemulţumire..."La 10 decembrie 1959 într-un document notat SECRET emisde U.M./0123/E şi adresat procuraturii militare a regiuniiBucureşti a ll-a Militară se scrie „vă trimitem alăturat do-sarul de anchetă nr. 1753 compus dintr-un volum de 302file, privind pe TEODOREANU ALEXANDRU, PLĂCINŢEANU IONsi PLĂCINŢEANU GHEORCHE, aflaţi în stare de arest". Cei treise aflau, notează documentul, „încarceraţi în arestul M.A.I.la dispoziţia dvs pentru care vă rugăm să emiteţi prelun-girea reţinerii pînă la soluţionarea cauzei". La 10 decembrie1959 deci cei doi Plăcinţeanu plus Păstorel Teodoreanu ur-mau să fie judecaţi în acelaşi proces.Acelaşi colonel Anghel Marin, în ancheta din 1968, declară:„Scriitorul PĂSTOREL a fost pus pînă la urmă în libertate şifolosit ca martor împotriva lui PLĂCINŢEANU GHEORGHE.Tot în calitate de martori îmi reamintesc că au fost folosiţi şinumiţii BARTOS EV A, VOICULESCU v. şi cred PILLAT CON-STANTIN, toţi arestaţi ca să «întărească», să «probeze» decla-raţiile făcute de acesta după folosirea «metodei arătate»(bătaia, n.aj.Vasile Voiculescu (într-un interogatoriu la data de 25.09.1959), Dinu Pillat (la 21.09.1959) şi Sandu Lăzărescu (la4.09.1959) au fost chestionaţi despre relaţiile lor cu Gheor-

ghe şi Ion Plăcinţeanu. Cei doi vor fi deferiţi justiţiei pe bazaordinului semnat de ministrul adjunct al Afacerilor Interne,general-locotenent Gheorghe Pintilie, pe numele lui adevă-rat Pantiuşa Bodnarenko, arestat şi condamnat în anii '30pentru spionaj în favoarea U.R.S.S., naturalizat român du-pă război, cunoscut pentru asasinarea în 1946 (la ordinul luiGheorghiu-Dej) a liderului P.C.R. din anii '40, Ştefan Foriş.355

Generalul fusese unul din protagoniştii terorii din anii1948-1953.Procesul celor doi Plăcinţeanu a fost disjuns de cel a! „lotu-lui Pillat", şi judecat la 17 decembrie 1959, cu trei luni îna-inte de procesul Noica /Pillat. Fiecare va primi o pedeapsă de10 ani închisoare corecţională, la care se adaugă patru aniinterdicţie corecţională şi confiscarea averii personale, pen-tru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale". Dramanu se termină aici. Ion Plăcinţeanu moare în închisoareaGherla un an mai tîrziu, la 14 noiembrie 1960; era bolnav şiavea 73 de ani. Lucru extrem de straniu, şi Gheorghe Plă-cinţeanu moare la l mai 1961, în închisoarea Rîmnicu Să-rat. Diagnostic: colaps cardio-vascular. Era un om tînăr (37de ani neîmpliniţi), sportiv (practica înotul şi în prima tine-reţe jucase hochei), nu fusese bolnav. Condiţiile morţii salesînt pînă astăzi neelucidate. Ancheta din 1968 nu a ajuns laconcluzii verificabile, de altfel ea a şi fost oprită înainte de ada un verdict precis şi de a identifica vinovaţii pentru însce-narea anchetei şi a procesului. Nu au fost elucidate nici îm-prejurările decesului lui. O dată înlăturat Alexandru Dră-ghici (împotriva căruia se făcuse investigarea ministeriatuluisău din perioada 1952-1965), interesul liderilor regimuluipentru scotocirea trecutului a dispărut. Ancheta s-a închis.Un ultim amănunt, Lica Gheorghiu s-a căsătorit în mai 1960.Acelaşi anchetator, Anghel Marin, scrie în aceeaşi zi, 8 mai1968: „Despre cauzele care au dus la scoaterea din proces ascriitorului ALEXANDRU TEODOREANU, exact nu-mi amin-tesc. Mai mult ca sigur că eu l-am informat pe tov. NEGREAcă nu se poate pune bază pe declaraţiile acestuia, ele fiindfăcute cu mare uşurinţă. Sau, şi cred că aceasta este reali-tatea, părea foarte neserios procesul lui PLĂCINŢEANU GH. le-gat de doi oameni (I. Plăcinţeanu, şi Al. Teodoreanu, n.a Jbătrîni şi bolnavi, TEODOREANU în special suferea de pros-tată acută. Fără îndoială că scoaterea sa din proces s-a făcutdin dispoziţia tov. NEGREA, pe baza unuia din criteriile demai sus." Anchetatorul se înşela. Nu raţiuni umanitare audus la scoaterea lui Păstorel Teodoreanu din cauza „Plăcin-ţeanu", ci hotărîrea lui Gheorghiu-Dej. De altfel el va fi ju-

decat două luni mai tîrziu în alt lot, în ciuda stadiului avan-sat al bolii sale. Motivul a fost că Gheorghiu-Dej nu era deacord cu propunerea ministrului de interne de a crea un lot356mare, în care doctorul Gheorghe Plăcinţeanu să se anonimi-zeze printre inculpaţi — deci să se mascheze şi ţinta adevă-rată a procesului. Gheorghiu-Dej a cerut ca totul să decurgăîn cel mai mare secret. Fără avocaţi, fără martori, fără preamulte persoane implicate, un proces cu uşile închise.Procesul s-a desfăşurat astfel cu un avocat din oficiu, Geor-ge Dumitrescu, pentru Ginel Plăcinţeanu (refuzîndu-i-sefa-miliei dreptul de a angaja propriul avocat, Dora Romcescu).Avocatul George Dumitrescu va fi desemnat din oficiu maitîrziu să-l apere pe Constantin Noica în proces. Va emigraîn Germania peste cîţiva ani şi va muri în anii '70 la Kb'ln.Dora Romcescu va apărea şi ea în procesul din februarie1960, ca avocat. Deşi citat ca martor al acuzării, PăstorelTeodoreanu nu apare la procesul Plăcinţeanu. El era dejaarestat la acea dată; este dificil astăzi să bănuim care a fostcauza neprezentării sale. Sandu Lăzărescu, Dinu Pillat, Va-sile Voiculescu au fost aduşi din arestul Securităţii pentru adepune mărturie. „Martorul Vasile Voiculescu arată că in-culpatul Plăcinţeanu Ion l-a vizitat de mai multe ori la do-miciliul său în perioada 1956-1958, dat fiind situaţia sa derudă prin alianţă cu acesta, şi că uneori, în cadrul acestorvizite, s-au purtat conversaţii politice." Din coinculpaţi înfaza iniţială, ei au fost transformaţi în martori. Se pregăteaun proces mai mare, şi de altă natură, fără nici o legătură cuafacerea Lica Gheorghiu/Ginel Plăcinţeanu/Gheorghiu-Dej.Acuzaţiile la care ar fi trebuit să răspundă în cazul impli-cării în acel proces ar fi fost aceleaşi, articolul 209 din CodulPenal. Căpitanul — la acea dată — Anghel Marin, scria înconcluziile de învinuire, care au fost refuzate de Gheorghiu-Dej, „în perioada anilor 1956-1958, datorită concepţiilorsale duşmănoase s-a situat (I.P., n.a.) pe o poziţie ostilă re-gimului democrat-popular din ţara noastră. Astfel, împreu-nă cu numiţii VOICULESCU VASILE, PILLAT CONSTANTIN, LĂ-

ZĂRESCU SANDU şi alţii, au purtat discuţii duşmănoase princare calomniau orînduirea socială şi de stat din Romînia,elogiau modul de viaţă din ţările capitaliste şi-şi manifestaudorinţa izbucnirii unui război care să aibă consecinţă rein-staurarea fostului regim burghezo-mosieresc." în această fa-ză a anchetei (octombrie 1959), se urmărea un proces cu ceidoi Plăcinţeanu. Ion Plăcinţeanu va fi scos din dosarul lotu-lui C. Pillat şi va fi judecat numai cu nepotul său. Nu exista357

scenariul amintit, dar exista articolul 209 Cod Penal şi unmediu din care Securitatea îşi alegea victimele.Arestat în grabă de Securitate, pentru a îndeplini voinţa luiGheorghiu-Dej, Păstorel Teodoreanu nu avea nimic dintr-ovictimă a unei dictaturi. Boem incorigibil, rareori nu se aflasub influenţa alcoolului. „Raţiuni superioare de stat" (ci-teşte viaţa intimă a fiicei lui Gheorghiu-Dej) l-au inclus în-tr-o anchetă stranie. O dată devenit martor, el nu putearămîne în libertate, guraliv, popular şi indiscret cum era.Păstrarea secretului afacerii cerută de Gheorghiu-Dej luiAlexandru Drăghici însemna izolarea celor care erau la cu-rent. Echivala de fapt cu închiderea lui Păstorel Teodoreami.O ordonanţă a MĂ.I., Direcţia de anchete penale, datată11 februarie 1960 şi semnată de Lt. major Bistrnn losif no-tează „avînd în vedere că PILL.AT CONSTANTIN, PALEOLOCUALEXANDRU sînt complici la săvîrşirea acţiunilor ce li se re-ţin în sarcină cu Alexandru Teodoreanu [...] avînd în vede-re utilitatea efectuării în comun a anchetelor penale în am-bele cauze şi întrucît materialele de anchetă penală privindpe PILLAT CONSTANTIN formează obiectul dosarului nr. 1523[...] DISPUN conexarea (s.n., S.T.) dosarului de anchetăpenală nr. 1753 privind pe numitul TEODOREANU ALEXAN-DRU la dosarul de anchetă penală nr. 1523". Documentuleste decizia de a-l transfera pe Păstorel Teodoreanu din afa-cerea Plăcinţeanu în procesul lotului Noica/Pillat. Tăcerealui trebuia să dureze îndeajuns. Va primi şase ani închisoarede la mai tînărul său coleg în ale justiţiei, ieşean ca şi el,Adrian T. Dimitriu — care-i intrase în casă la laşi în anii'30, ca student la drept — ajuns preşedintele TribunaluluiMilitar Bucureşti.358<titlu>AVOCAŢI, MAGISTRAŢI, MARTORIAvocaţii„Bieţilor avocaţi le vine greu de tot. Se ştiu supravegheaţi,nici măcar n-au siguranţa osîndirii cum au cei din boxă; asu-dă, îşi şterg discret frunţile, unii cu batistele de mătase albădin buzunarul de sus al hainei, alţii cu batiste mai mari, gos-podăreşti, colorate, scoase de prin buzunarele pantalonilor,

bătrîneşte. în pauză, fiecărui învinuit i se acordă dreptul săstea cinci minute de vorbă cu apărătorul său; întrevedereaare loc pe una din băncile din fundul sălii şi în prezenţa res-pectivului anchetator [...]Domnul Bondi, care-l reprezintă pe Vladimir Streinu, îşicaracterizează clientul ca fiind dintotdeauna [...] un aprigduşman al comunismului [...] vreau să spun al legionarismu-lui. Un fel de rîs înfundat înfrînge solemnitatea înţepată a şe-dinţei. Streinu, alături de mine, tresare, apoi surîde şi el.Un alt apărător care păţeşte destul de urît e Mădîrjac al luiPăstorel. [...] Mădîrjac, întrerupt de preşedinte spre a fi între-bat tăios dacă împărtăşeşte cumva părerile celor din boxă,răspunde pripit: ferească Dumnezeu [...] Preşedintele ia actde această mărturisire de credinţă mistică [...] şi-l pofteştegrav să-şi cîntărească vorbele. Nu trec multe clipe şi [...]Mădîrjac îşi întăreşte spusa cu echivalentul bisericesc [...] şianume cu «ferească Dumnezeu». De data aceasta, AdrianDimitriu se supără foc şi-l ameninţă pe avocat de pe înălţimiizvoditoare de gheaţă pline de subînţelesuri.Poldi Filderman, spre a-l apăra pe doctorul Răileanu, ra-ţionează coram populo: dacă aş şti că e legionar, eu, care amfost schingiuit de legionari, pentru nimic în lume nu mi-aş fidat asentimentul să-i fiu avocat. Cum nu poate totuşi susţine359

că întreaga acuzare e neîntemeiată, găseşte de cuviinţă să-icalifice pe toţi ceilalţi din boxă drept filozofi ai sîngelui şimorţii, gardişti de fier înveteraţi şi descendenţi spirituali di-recţi ai Căpitanului. Apoi, spre a dovedi prima aserţiune, îşiscoate haina, schiţează gestul de a-şi desface şi cămaşa, iarpentru că afirmă că a fost bătut şi la picioare «unde poartăurmele bestialităţii legionare», dă să se descalţe. Un semn dis-cret-plictisit al preşedintelui, sau poate graba (deoarece fie-cărui avocat i s-au concedat numai patru minute), sau poateconsiderarea gestului început drept un simbol îndeajuns degrăitor, îl determină să se oprească şi să renunţe la exemplifi-carea pe viu." (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, p. 67)*S. T. Aţi putut să vă consultaţi cu avocaţii? Să citiţi do-sarele?Al. Paleologu Da, o jumătate de zi. Ni s-au dat la întîm-plare, încît eu nu l-am văzut pe al meu. L-am avut pe al luiDinu Pillat şi pe al lui Mihai Rădulescu. Cu avocaţii nu ne-amvăzut înainte. Pe avocatul meu nu l-am propus eu. Presu-puneam că mama o să facă să vină fie Filipescu, fie Visinescu.Nici unul nu a vrut să se angajeze. şi am avut un avocat dinoficiu, Enescu, care nu era nici bun, nici prost. Nu ni s-a per-mis nici măcar o conversaţie ca lumea. Am discutat în pre-zenţa unui sergent major care asculta convorbirea şi nu amputut să spun mare lucru. A durat vreo zece minute în salade şedinţe. De altfel, avocaţi buni nu au fost decît doi sau trei.A fost Benea pentru Dinu Pillat care a reuşit să schimbe cali-ficarea de la crimă de înaltă trădare la crimă de uneltire îm-potriva ordinii sociale, într-un fel era mai gravă crima deînaltă trădare şi ar fi avut parte să stea într-o societate maialeasă. Erau vîrfurile societăţii anglofile. Apoi a fost avocatullui Nicu Steinhardt, Doru Pavel, care mi s-a părut cel mai bundintre toţi. Filderman, om distins — dar nu mi-a plăcut. Avo-catul lui Noica dădea în Noica din poziţia lui (a avocatului)de antilegionar. Ceea ce mi-a displăcut, îl cunoştea dinainte,fuseseră în relaţii bune. Alţi avocaţi... Sergiu Al-George aveaun avocat din Basarabia, o catastrofă, vorbea cu un accent ori-bil. Au făcut cu toţii pledoarii inutile.

S. T. Aţi avut vreo speranţă că pledoariile pot schimbaceva?360A. P. Nici o speranţă. Aveam sentimentul că e o înscenareşi că totul e un fapt care trebuie consumat. Era foarte clar.S. T. Ce reacţii avea sala?A. P. Mima că e sală.*Camil Gall (avocatul lui Sandu Lăzărescu şi TheodorEnescu, n.a.) Sandu Lăzărescu era un om de mare valoare. Euam scos un repertoriu în două volume de practică judiciară.El era la Editura Ştiinţifică, şi a făcut el corecturile. Era în-surat cu Sanda Rosetti, pe care o cunoşteam de pe vremuri,era fata doctorului Rosetti. Cînd m-a numit în magistratură,în decembrie 1934, m-a numit ajutor de judecător la Bazargic.Şi dl Rosetti era medic la Bazargic.Tot ce spunea Securitatea era sfînt. Nu îndrăznea nici unmagistrat să contrazică actele Securităţii. Mai ales că inculpa-ţii, în faţa instanţei recunoşteau tot ce au declarat la Securita-te. De ce? Ştiau că e ăla în spate, şi-i aveau la mînă. Şi probabilcă aveau un regim mai bun la penitenciar dacă recunoşteau.Ei nu erau transferaţi la penitenciar în timpul procesului, cierau ţinuţi în închisoarea Securităţii, la Malmaison. Ei erauarestaţi şi ţinuţi la dispoziţia Securităţii în tot timpul procesu-lui, ca nu cumva ei fiind în închisorile obişnuite să revină înşedinţă asupra declaraţiilor date la Securitate. Iar în salăstătea, ca întotdeauna, ofiţerul care a instrumentat procesul.Aşa că ce puteam să facem noi, avocaţii? Faţă de recunoaş-terea lor, trebuia să circumscriem faptele lor la cît mai puţineînvinuiri, să căutăm să înlăturăm ce e contrazicere sau altce-va, ca să diminuăm vina — din moment ce ei au recunoscut-o— şi să pledăm pe circumstanţele lui personale, persona-litatea lui. Nu puteam să vin să spun acolo că e nevinovat,cînd toate actele îl arătau vinovat, şi el le recunoştea în in-stanţă. Care erau infracţiunile? Că vorbeau! Dacă spuneaicuiva, vecinului, că maşinile sovietice erau mai proaste decîtmaşinile americane, era de ajuns ca să zică că-i agitaţie, arti-colul 209, şi te alegeai cu închisoare, îţi mai adăuga ceva

floricele pe acolo... Complot, trădare erau pentru cazurilemai speciale, dacă voiau să te ia, te băgau la 209.Ca o paranteză: am lucrat la revista Pandectele române, orevistă europeană. Docan era directorul, un mare erudit. Aveasoţia farmacistă. A venit să-l aresteze Securitatea. A fugit. A361

stat într-un pod la un prieten de-al lui, un an doi, pînă l-adenunţat cineva. Şi, cînd urca Securitatea pe scări spre podsă-l prindă, Docan a luat o fiolă pe care i-o dăduse nevastă-sa,farmacista, şi a murit pe loc. Spusese înainte: nu pot concepeca un magistrat să fie arestat.*S. T. Doamnă, în proces apar cîtiva avocaţi aleşi din oficiu.Ce însemna atunci a fi „avocat din oficiu"?Dora Romcescu (avocata lui Remus Niculescu, n.ti.) Avo-caţii din oficiu se numesc cînd familia nu ia avocat. Asupralor era un semn de întrebare. In foarte multe cazuri, Securi-tatea folosea acest sistem, să numească şi să bage un avocatdin oficiu, eventual să împiedice anumite lucruri; dar maiales ca să poată afla unde avea inculpatul antene. Inculpatulputea să creadă că e ales de familie, pentru că avocatul nu-ispunea că e din oficiu. şi lua contact cu familia şi-i transmiteaanumite lucruri, şi Securitatea afla. Erau avocaţi cu clientelămai puţină, şi era o modalitate de a mai cîştiga ceva cu astfelde procese. Ei preferau ca în loc să ia 45% din onorariu, să iaprocese din oficiu unde se lua tot onorariul şi-l băgau în bu-zunar. Erau în general cei care erau în partid, care aveauspate politic.S. T. De unde bănuiala că dacă era numit din oficiu eraconectat cu Securitatea?D. R. Securitatea cînd avea procese politice, cînd procu-rorul voia să ajute un avocat cu clientelă, telefona la Barou şispunea: trimite nişte avocaţi, dar e bine să-l trimiţi pe cutare!(care era omul lor). Era frecvent acest sistem.*S. T. Avocatul lui C. Noica a fost numit din oficiu. Nume-le lui: Constantin Dumitrescu. El l-a apărat — tot din oficiu, sipe dr-ul Gh. Plăcinţeanu. Cine era?C. Visinescu (avocat, apărător la recurs al lui Al. Paleo-logu, n,a.) Nu era un avocat prost, darnici bun. Era secretarulorganizaţiei de bază a P.C.R. A devenit vicepreşedinte al co-legiului de avocaţi. Cu mare autoritate printre comunişti.S. T. Era în legătură cu Securitatea sau doar „omul par-tidului"?

362C. V. Şi una, şi alta. Fusese legionar. Ca sa-si salveze cari-era a fost foarte zelos. Oamenii îl alegeau ca avocat, gîndin-du-se că poziţia lui politică va influenţa sentinţa.S. T. I-a făcut recurs lui Noica, deşi el a refuzat să facă.C. V. Ăsta era tipul. Era instrumentul lor. Chiar exageraformal rolul apărării, pentru ca să se acopere şi el uman. Obiş-nuia să acuze pe cei din boxă. Pînă la sfîrşit — ca să-şi salvezepielea, a emigrat — după ce s-a căsătorit cu o nemţoaică. Adevenit responsabilul unui bloc la Koln. Nu avea nimic de aface nici cu Occidentul, nici cu limba germană. Plecarea lui afost o surpriză. A plecat prin '70-72.S. T. Aţi discutat vreodată cu el despre procesele politice?C. V. Nu. Pentru că era periculos. Era informator.*Simina Mezincescu Avocatul meu a fost Eric Mădîrjac,un vechi prieten al tatălui meu. Mă cunoştea de foarte mulţiani şi mă iubea foarte mult. A fost un moment amuzant decare îmi amintesc. Am avut o confruntare cu el. Ii ceream:„Vreau să fie adus martorul Grigore." Era felul meu de a ştidacă tatăl meu e liber sau nu. El schimba vorba, iar eu insis-tam, în cele din urmă, mi-a spus: „Nu poate veni!" M-amlămurit. Ţin minte că l-am întrebat: „Dar la recurs va putea?",ca să-mi dau seama care e situaţia. Mi-a răspuns: „S-ar puteacă da." Voia să-mi ridice moralul. Ce-am discutat despre apă-rare nu avea nici o importanţă, întîi că-i făceam încredere, peurmă, ştiam că e inutil. Jocurile erau făcute. Totuşi, el ple-dînd, spunea tot timpul, „Doamne fereşte, clienta mea nu afăcut asta..." sau „Doamne fereşte, nu a gîndit..." După ce aspus aşa de vreo patru ori, Adrian Dimitriu i-a zis: „Tovarăşeavocat, fii atent să nu cazi în misticismul celor din boxă!" Lacare, avocatul i-a răspuns: „Ferit-a sfîntul, domnule preşe-dinte!" Am rîs nu numai eu, toată boxa. Pe urmă era PăstorelTeodoreanu... înainte să ajungem în boxă, cît eram în sala deaşteptare, colonelul l-a luat pe Păstorel: „Deh, domnule Teo-doreanu, literatura asta de sertar, vezi unde te-a adus?" Păs-torel îi spune: „Domnule colonel, aşa cum găina face ouă, aşafac şi eu epigrame!" şi a continuat: „Dar acum situaţia e alta.

E ţara noastră şi demnitatea noastră în joc. Nu mai e timp deepigrame. Acum lucrurile sînt serioase." Şi s-a întors spre363

mine: „N-am dreptate, coană Simina?" „Ai dreptate, coanePăstorel".S. T. Ceilalţi avocaţi cum s-au prezentat?S. M. Era aşa de lipsit de importanţă ce făceau ei... Şi-audat osteneala, atîta pot să vă spun. Benea pleda bine, era spe-cialist în asta, avea în boxă vreo trei clienţi, în general, avo-caţii nu au arătat frică. Toţi au riscat puţin. Au făcut sigurpeste ce aveau voie să facă.*Dorina Al-George Avocatul nostru se numea Perciun.Era un basarabean, rudă cu soacra mea. într-un proces aşa dedelicat şi de dureros, avea calitatea de a ne sfătui cu el ca-nfamilie. Eu zic că mai mult decît a făcut el nu se putea face.Un lucru dureros însă. Sergiu avea un avocat, Manolescu,care era foarte bun. L-a avut client, întrucît făcuse o laringită.M-am dus la el şi m-a refuzat. Zicea că e prea ocupat. Mai alescînd a auzit despre ce e vorba, procesul Noica, n-a vrut. Per-ciun era unul dintre cei cu personalitate ştearsă. Ne-a ajutatînsă sufleteşte foarte mult. De ce insist asupra acestui lucru?Pentru că atunci cînd, la proces, toţi au venit cu tot felul denume mari, Sergiu, după ce a intrat în boxă, şi a văzut că seperindă avocaţii, l-a văzut pe Perciun. Şi, zicea el, ce cautăPerciun aici? A fost un moment foarte greu, cînd s-a simţitsingur, neasistat. Sigur, 100 de avocaţi nu ar fi putut facenimic. A fost o greşeală a noastră, deşi omul a făcut tot ce seputea face. Cînd a avut loc procesul, noi ne-am bucurat că eraPerciun, pentru că a putut să ne povestească cum arăta Ser-giu, unde stătea. Era plasat între Nicu Steinhardt şi PăstorelTeodoreanu. în acele circumstanţe, Perciun încerca să atenu-eze tot dramatismul procesului, şi să prezinte părţile benig-ne. Printre altele, ne-a spus că el a fost ultimul care a pledat înproces, după toate marile glorii ale baroului. Şi că el, ca sădescreţească frunţile completului de judecată şi ale celor dinboxă, a făcut o glumă. A venit la bară şi a zis: eu sînt închei-etorul de pluton, e adevărat că am o statură mică, dar sper capledoaria mea să fie mare! Ăsta a fost avocatul pe care i l-amdat lui Sergiu. Dacă îl aduceam pe Demostene, tot nu făceanimic. Dar e adevărat că lui Sergiu lucrul ăsta nu i-a prea plă-

cut. Nu mi l-a iertat niciodată.364*Ileana Iordache După arestare, am luat imediat legăturacu Guido Bondi, era un avocat cu înclinări literare. Prieten cutoată lumea literelor, prieten cu tata, cu Barbu Slătineanu, cuSerban Cioculescu, cu Tudor Şoimaru, cu Cezar Petrescu. Erabăgat în toată lumea asta a scriitorilor. El s-a oferit să fie avo-catul apărării în procesul tatei. Cu el s-a discutat ce trebuiefăcut, cum trebuie procedat, şi el s-a ocupat la Barou... Sigurcă foarte multe şanse nu ne-a oferit şi nici speranţe. Dar pu-teai să nu faci treaba asta?! Ţi se spunea, poţi să iei un avocatsi să încerci să te aperi. Toată lumea ştia că nu este nici un felde şansă.*Avocatul lui Nicu Steinhardt a fost dl Doru Pavel. Erau cu-noştinţe vechi. Este ultimul prieten pe care-l vizitează înain-te de a se preda Securităţii. Pe l ianuarie 1960, între primulinterogatoriu — ca martor — şi al doilea, din 4 ianuarie,terminat cu arestarea lui, Nicu Steinhardt petrece cîtevaceasuri în casa avocatului Doru Pavel, din şir. Burghele 19,întîlnire evocată pe scurt în Jurnalul fericirii. „Lipsesc deacasă numai în ziua de Anul Nou, la prînz, cînd sînt poftitla dejun de avocatul D. P. a cărui soţie mi-e foarte prietenă— şi prima, singura mea dragoste din tinereţe, îmi povestesccu toţii (au doi copii) că au participat la un revelion undeunul din musafiri a picat mort în timpul petrecerii, dansînd.Bun început de an! comentează ei. De-ar şti că, pe deasupra,în prima zi au chemat la masă pe unul care peste trei zile vafi puşcăriaş... îl întreb pe avocat, aşa într-o doară (cu toatecă acesta era motivul pentru care am ţinut să vin şi l-am lă-sat pe tata singur), ce părere are despre articolul 209 CodPenal. Dă din umeri, îngîndurat, posac: condamnarea e şi-gură, şi foarte mare..." (op. cit., p. 24).Avocatul Doru Pavel locuieşte pe aceeaşi stradă umbrită dearbori bătrîni, într-un cartier vechi bucurestean, la aceeaşiadresă. Un bătrîn mărunţel, slab, iute-n mişcări, cu privirevie, aducînd în multe privinţe cu Nicu Steinhardt. Locuieşte

într-un bloc ridicat prin anii '20. O uşă mare, albă, dublă,cum se făcea odată, pe palierul unei scări înguste.365*Maria Noica în momentul cînd a apărut dosarul, m-amdus la domnul Benea. El a spus: „Doamna Noica, regret foar-te mult, dar nu pot lua procesul." „De ce?" „Pentru că nu măaşteptam ca aceste două loturi, Pillat şi Noica, să se comasezeîntr-un singur proces. Am deja cîţiva clienţi în lotul Pillat.Dar pot să vi-l recomand pe domnul Mădîrjac." Tot el mi-aspus: „E inutil să luaţi avocat. Condamnările sînt hotărîtedinainte. Noi nu sîntem decît ciocli la înmormîntări. JudecăAdrian Dimitriu, deci or să fie condamnări mari. Noi nuavem nici un rol acolo." „Pentru moralul lui, vreau totuşi să-iiau un avocat." M-am dus la barou. Acolo mi s-a spus: Soţuldvs este nevinovat, o să ia o pedeapsă foarte mică. Plătiţi însăsuma asta. Merită să-i luaţi un avocat decît să i se dea unuldin oficiu. L-am sunat pe avocatul Vin ti la Gheorghiu — careera avocatul lui Şarlot Rosetti, şi el arestat. Era frate cu Geor-gel Gheorghiu, închis în lotul liberalilor. Pe urmă a fost ares-tat şi el. Mi-a spus: ai plătit? Nu era o suma mare, vîndusem obutelie, aveam bani să plătesc.*Olga Ranetti La două zile, eram pe capul lui Benea. Erasocotit printre cei mai mari avocaţi la vremea respectivă. Ve-nea de la Buzău. Avea multă clientelă, o casă spaţioasă, acoloprimea clienţii. M-am dus la el, în ianuarie 1959, şi i-am spus:Domnule Benea, ce facem, îl apăraţi? Zice: Ce să fac, nu amîncotro. El se aştepta că nu o să fie mare lucru de făcut, îşi dă-dea seama după cum a decurs procesul de la început. Secret,secret, secret.S. T. Cum aţi aflat de proces?O. R. Cred că tot prin Benea. Nu aveam cum să aflu altfel.Benea îmi tot dădea speranţe, c-o să fie bine, că nu o să-i con-damne. Tot timpul m-a ţinut aşa, cu puţin oxigen. Probabilcă, pe undeva, a vrut să mă menajeze. Cred că m-a amăgit. Lasfîrşitul procesului, a venit şi mi-a spus că nu s-a putut facenimic. Că tot procesul a fost dirijat, că pedepsele erau deja

hotărîte. Cu sau fără apărare, procesul era hotărît dinainte. Şipedepsele. Că era numai o formalitate. A fost cinstit şi mi-aspus că nu au avut ce spune.S. T. Ce a spus despre soţul dvs, despre cei din boxă?

366O. R. Nici unul nu a putut să vorbească nimic. Nu le-a datdreptul. Avocaţii sumar, două-trei vorbe. Benea nu a vrut sădea detalii, era foarte laconic. Pînă la urmă, am aflat că pentruDinu Ranetti a pus-o pe secretara lui să pledeze. El mai aveaşi alţi clienţi în proces, trei. Faptul că nu a vorbit el m-a camdezamăgit. Ce-i drept, nu a vrut să-mi ia nici un ban. Dar euam hotărît cu soacră-mea — el era mare amator de pictură,avea o colecţie destul de mare de tablouri — ne-am dus îm-preună, am vîndut ceva, am luat nu ştiu ce tablou de la Con-signaţia şi i l-am dus, ca recompensă. Nu puteam să-i re-proşez nimic. Ştiam că aşa era hotărît dinainte procesul.*La o săptămînă după încheierea procesului (8 martie 1960),Dinu Pillat este din nou interogat, pentru un plus de an-chetă. Ţinta întrebărilor este avocatul Jaures Benea. Lt. ma-jor Bratgis V., al cărui nume apare acum prima dată, se in-teresează despre procesul Ion Caraion-Lovinescu-Banu, încare avocatul pledase şi despre care avocatul îi relatase luiDinu Pillat, cu două luni înainte ca acesta să fie arestat. Dealtfel, ca şi secretarul avocatului Jaures Benea, ConstantinRanetti, condamnat în lotul Noica/Pillat. Nu era deloc ex-clus ca din avocat într-un proces politic să te transformi înacuzat şi să fii condamnat pentru articolul 209 sau altele dinCodul Penal. Multora dintre avocaţii care pledau în anii'48-64 li s-a întîmplat. Prezenţa ofiţerilor de Securitate însala tribunalului, postaţi în spatele avocaţilor, şi care ve-gheau la spusele avocaţilor în pledoariile lor, este semnalatăde toţi martorii. Rolul lor era de a supraveghea atît declaraţi-ile inculpaţilor, cît şi pe cele ale avocaţilor. Nici judecătoriinu scăpau acestei supravegheri.*Magistraţii„Adrian Dimitriu tăia în carne vie din obedienţă sipofta măririlor."*„Avem de-a face cu organe ale dictaturii proletariatului.Justiţia este unul din organele importante ale statului demo-

367

crat-popular, chemat, ca organ de represiune, împotriva duş-manilor R.P.R., împotriva celor ce lovesc în interesele oame-nilor muncii. Nu au ce căuta în justiţie nici blîndeţe şi niciîngăduinţă faţă de duşmanii poporului nostru. Problema ca-re trebuie să ne preocupe este în ce măsură cel judecat a dău-nat sau n-a dăunat intereselor oamenilor muncii, intereselorconstrucţiei socialiste. Din felul în care au acţionat o serie dejudecători, din felul în care au încercat să justifice atitudineaaceasta de îngăduinţă faţă de elementele duşmănoase, faţă dehoţi şi delapidatori, se dovedeşte că mai avem în justiţie oa-meni care n-au înţeles sau nu vor să înţeleagă că ei sînt puşiacolo de puterea clasei muncitoare şi a ţărănimii muncitoare,pentru a apăra interesele acestei puteri, oameni care încearcă,la adăpostul diferitelor teorii burgheze, să justifice poziţia lornejustă. Mai sînt judecători care vorbesc de aşa-zisa «indepen-denţă» a justiţiei, de faptul că judecă «după intima lor con-vingere». Cred că este timpul să ne întrebăm despre ce fel deindependenţă este vorba? Justiţia nu poate sta deasupra pu-terii oamenilor muncii. Ea este un organ şi o parte integrantăa statului democrat-popular care trebuie să trateze fără milăpe cei ce lovesc în interesele construcţiei socialiste, indiferentcine sînt aceştia. Justiţia este controlată de clasa muncitoare.Ea trebuie să servească interesele statului democrat-popular.Trebuie să lichidăm aceste concepţii, la adăpostul cărora oserie de judecători de fapt îşi ascund poziţia lor duşmănoasăşi, din păcate, influenţează şi pe alţii f...J Trebuie să existe osingură convingere: aceea de a lovi fără cruţare în infractori.Intima convingere trebuie să corespundă cu aceea a fiecăruijudecător, trebuie să aplice convingerea clasei muncitoare, săprivească lucrurile prin prisma intereselor clasei muncitoare.Judecătorii trebuie să aplice pedepse în raport cu dauna adu-să intereselor construcţiei socialiste şi intereselor oamenilormuncii. Cine gîndeşte altfel nu are ce căuta injustiţie [...] Tre-buie să înţelegem că lupta de clasă îşi are legile ei bine deter-minate şi că faţă de duşmanul de clasă trebuie să acţionămferm, fără nici un fel de milă." (N. Ceauşescu, secretar al C.C.al P.M.R., membru al Biroului Politic, răspundea la acea datăde Ministerul de Justiţie din partea C.C. al P.M.R. Declaraţia

de mai sus este extrasă din cuvîntarea sa la Consfătuirea cupreşedinţii tribunalelor din 1958. N.a.)368*S. T. Eraţi om de legi, puteaţi să înţelegeţi ce se întîmplă,cum procedau?Sandu Lăzărescu Cultura mea juridică era inutilă în con-diţiile în care se ţinea procesul. Era un preşedinte abuziv,care lua cuvîntul şi îl dădea după cum credea de cuviinţă:Adrian Dimitriu. Nu te lăsa să vorbeşti, îl cunoşteam. Era dinIaşi, fusese magistrat de carieră, transferat la Bucureşti, lasecţia a şasea, mi se pare. Era un om nu lipsit de pregătire,dar hotărît să facă carieră cu orice preţ. A fost un timp pre-şedintele Uniunii Avocaţilor, cît timp aceasta a mai existat.Apoi a fost preşedintele Regiunii a doua militare, cînd ne-ajudecat şi pe noi. Pe urmă, după proces, a fost ministru dejustiţie. Ştia să ducă un proces, şi îl ducea militar. Nu am maivăzut un preşedinte de tribunal militar aşa de bun în sensulprofesional, al priceperii, de la Alexandru Petrescu.*Al. Paleologu Adrian Dimitriu era pentru ocurenţă colo-nel. Mi s-a părut mic gradul lui. Mai erau doi asesori militari,absolut sterşi. N-au spus un cuvînt, n-aveau nici un fason, nuse poate face descrierea lor fizică. Nişte figuri manechine! Siun procuror, despre care am auzit că mai tîrziu a intrat şi el laînchisoare.S. T. Pentru ce?A. P. Pentru ceva politic, nu ştiu ce i s-a imputat. Daratunci a făcut un rechizitoriu, să spun, destul de ingenios, în-tr-un fel. Aplica dialectica contradicţiei unilaterale a lui Noi-ca la sistemul politic. Adică, după teza lui Noica, trebuie sătraducem că socialismul contrazice capitalismul, capitalismulîl integrează, prin urmare e victorios capitalismul contra so-cialismului. Deci teorie capitalistă etc. Insă era foarte rudi-mentar, zicea „Gheote" tot timpul şi altele. Adrian Dimitriuera odios, pentru că era vizibil un om inteligent, un om culti-vat. Fusese student în drept la Iaşi. Era mai în vîrstă ca mine.Păstorel era o celebritate a laşului, trebuia să ştie cine e Păs-

torel, şi ştia. Am fost revoltat cînd l-a întrebat pe Păstorel dece scrie epigrame. O întrebare idioată! El a spus: „Domnulepreşedinte, eu fac epigrame cum face găina ouă!" „Tribunalulte invită să fii serios!" Mie mi s-a părut asta o obrăznicie fără369

pereche. Am şi scris-o în 1966, cînd l-am evocat pe Păstorelîntr-un articol. Pe mama a speriat-o, fiindcă Dimitriu ajun-sese între timp ministrul justiţiei, într-o zi, la Institutul de is-toria artei, primesc un telefon: „Tovarăşul ministru vă roagăsă spuneţi în ce zi puteţi veni la minister." Am dat o zi. I-amspus mamei acasă: Ştii cine mă invită la Ministerul de Jus-tiţie? Adrian Dimitriu. Era speriată, ce-o să mi se întîmple.Dacă mă invită la minister este pentru o conversaţie mult maiamiabilă decît cea de la proces. Fapt e că după o zi, am primitiar un telefon: „Scuzele noastre, nu pe dvs vă căuta domnulministru Adrian Dimitriu, ci pe un alt domn Paleologu." Credcă pe unul din băieţii ăluia cu Brâncusi.S. T. Ar fi fost într-adevăr o scenă întîlnirea asta.A. P. Da. Era destul de neplăcut climatul de la proces,pentru că în timpul interogatoriilor noastre eram fiecare se-parat. şi ceilalţi aşteptam în sala de aşteptare.S. T. în timpul interogatoriilor inculpaţilor şi ale marto-rilor?A. P. Ale martorilor, nu. La audierea martorilor eram toţiîn boxă. Cînd erai interogat erai separat. Te aducea un ser-gent major cu mustăcioară, care era şi bărbierul. Cînd ne băr-bierea ne manipula de nas, te purta aşa cu degetele ca să nebărbierească. Acum ne ducea tras de mînecă! Nu brutal, dardestul ca să marcheze natura relaţiei între inculpat şi el.Odios era! în timp ce aşteptam să fim chemaţi, Păstorel îlabordează pe locotenentul-major care era comandantul găr-zii: „Domnule locotenent, în celulă am scris un sonet. Nu seştie ce va fi cu mine, nici dacă voi mai ieşi viu din această îm-prejurare. V-aş ruga să obţineţi o hîrtie pe care-l scriu şi să vi-1încredinţez." „Domnule Teodoreanu, îmi pare sincer foarterău, dar, credeţi-mă, eu nu pot." Iese locotenentul, apare ca-raliul — un ţigan — care fusese la mine la percheziţie, şi mi-afurat inelul de aur, frumos, pe care-l aveam din strămoşi.„Mă, fire-ai al dracului, nici aici nu te laşi de prostii!"*Ligia Minovici Adrian Dimitriu era în toate procesele ospaimă. Era preşedintele Tribunalului Militar. La el nu mer-gea decît cu condamnări. Nu achita pe nimeni. M-am dus o

dată la el pentru Radu Sturdza, acuzat împreună cu GeorgeManu şi Grigore Caracas (tatăl Siminei Mezincescu), din casa370Costaforu unde ultimul locuia, pe aleea Patriarhiei. AcestAdrian Dimitriu le făcuse proces că cei trei ar fi pus la cale săsape un tunel din casa Costaforu pînă la Marea Adunare Na-ţională şi să pună o bombă sub clădire. Radu Sturdza a şi zisîn proces: ce idee sclerozată! Am făcut o cerere de revizuirepentru Radu Sturdza (Grigore Caracas, cu care sînt şi rudă,ieşise din puşcărie), încercasem toate, şi recurs şi tot. Cererede revizuire înseamnă fapte noi şi dovezi noi, numai atuncise admite. Şi m-am dus la Alexandru Petrescu să-mi înre-gistreze cererea. Vă rog să-mi daţi un termen pentru RaduSturdza. El îi spune celui de lingă el, judecătorul Oprescu:„Ştii, Radu Sturdza a venit ca să mă omoare la mine acasă,stăteam pe strada Pia Brătianu, şi i-a spus femeii de serviciucă mă cunoaşte, că mă aşteaptă pînă vin". Asta era o invenţiepură, nici pomeneală de aşa ceva. Atunci mi-am permis să-ispun: Domnule preşedinte, dacă eu spun că nu cred, n-arenici o valoare, dar dvs nu mai puteţi să intraţi în instanţă.Dacă dvs credeţi că el a vrut să vă omoare, nu puteţi să-l jude-caţi. Asta hotărăşte tribunalul, zice el. L-au pus pe Oprescu săjudece, care bineînţeles a respins.S. T. Să revenim la Adrian Dimitriu.L. M. A fost numit după Alexandru Petrescu. El făcea to-tul din ordin. Nu avea nici o valoare tot ce făceai ca avocat.Sentinţa era dată dinainte. Era ca şi Petrescu. Ca şi ceilalţi.Erau puşi pe condamnări în procesul Noica.S. T. De ce?L. M. Pentru că lucrau din ordin.S. T. De ce?L.M. Păi, dacă era comunism şi directive de la Moscova!Tot ce se gîndeste contra comuniştilor să fie la zdup!S. T. Ştiaţi asta cînd pledaţi?L. M. Ştiam, dar credeam că datoria mea este să spun în-totdeauna ce gîndesc, indiferent că în 99% din cazuri nu ob-ţineam ce voiam. Nu mă temeam să pledez pentru clienţiimei. Enervarea şi exasperarea mea erau aşa de mari că nu mă

mai gîndeam ce mi s-ar putea întîmpla. Vedeam cum se ju-decă din ordin.S. T. Aţi făcut recurs?L. M. Cum să nu, deşi era degeaba; şi ştiam dinainte, înrecurs eram aşa de indignată că am pledat mai vehement de-cît la fond. După ce am pledat, s-a suspendat şedinţa. Avo-371

caţii care erau în sală, cunoştinţe, au venit la mine să-mi zicăbravo pentru curaj. Cînd am intrat în şedinţă, procurorul aluat cuvîntul. Cînd a ajuns la Anca a spus: „In apărare avoca-ta a susţinut că, din punct de vedere intelectual, inculpata eraatît de redusă că nu putea să priceapă ce scria." Eu atunci amcerut o replică: D-le preşedinte, cu ceasul în mină două mi-nute vreau să vorbesc, în două minute i-am răspuns: Dl pro-curor cred că şi-a depăşit competenţa şi întrebuinţează nişteexpresii care nu se potrivesc. Cred că nimeni din sală nu aavut impresia c-am apărat-o pe Anca Berceanu spunînd căeste sub un anumit nivel intelectual. Aş dori ca dl procuror săretracteze. Bineînţeles că nu a retractat. Au condamnat-o, dara făcut mai puţin. A fost bolnavă, a vrut să se sinucidă.*Constantin Bogdan (avocat din oficiu pentru MariettaSadova, n.a.) Adrian Dimitriu, cînd a fost judecător civil, ju-deca corect. Cînd a venit la Tribunalul Militar, judeca dupăordin.S. T. Ordinele cui?C. B. Ordinele Securităţii, devenise omul lor. Securitateaconducea totul. Am fost corect cu Adrian Dimitriu. Sînt tîr-goveţ cu el, din Iaşi, am fost colegi de liceu, de facultate şi dearmată, îl întrebam, fiindcă eram legaţi: Tu nu te temi? Nu tecutremuri? Avea o soră, Mariana, care era iute, iute. A fost'măritată cu unul Botez, care a fost odată arestat. M-am dus lael şi i-am spus: Mă Adrian, e cumnatul tău, salvează-1! Zice:Nu pot! îi zic, tu ştii că nu e vinovat. Zice: Nu ştiu, nu măvînd! Cum să nu te vinzi, dragă, i-am spus, deja te-ai vîndut.Nu a intervenit pentru cumnatul lui. Zicea: Ce vrei să fac?Cînd a ajuns ministru, i-am zis: Uite rezultatul! Ai vîndut atî-ţia oameni şi te-au făcut ministru. Eram amîndoi din PodulIlioaiei. Tatăl meu era preot la Cotnari. Mamă-sa era coanaNa talia, învăţătoare, o femeie foarte deşteaptă. El era bun lacarte şi era mai liniştit decît alţii. Am făcut şi armata cu el. Oparanteză: Era la balul regimentului 13 şi TTR-iştii erau invi-taţi. S-a întîmplat că, în gara Sinaia, legionarii l-au împuşcatpe primul-ministru Duca. S-a decretat stare de asediu şi noiam fost consemnaţi în cazarmă. Eu aveam un It. major şi un

maior la regiment, rude (maiorul Bogdan, comandant de ba-372talion şi căpitanul Rotaru, comandant de companie). Le-amzis să se încoloneze de marş şi am strigat: Spre cîmpul de in-strucţie 'nainteee marş! Stîng'drept, stîngu! Am ajuns în Dea-lul Sărăriei şi de acolo ne-am dus acasă. Ne-am schimbat şine-am dus la bal. Cînd ne-a văzut colonelul, a încremenit.Ne-a văzut că am intrat toţi TTR-istii în sala de bal. Era micde statură, nevastă-sa era înaltă. Colonelul ne ia în primire, cecăutaţi aici, e stare de asediu. E balul regimentului, dom'colonel! Nevastă-sa intervine: acuma lasă-i, dragă, n-o să-i ju-deci acum, mîine. Au venit la bal? au venit! Şi către noi: Dom-nilor, rămîneţi, dar ştiţi care e regula! Dansaţi întîi pe doamnageneral, pe doamna colonel cutare, pînă ce ajungeţi la mine!Noi toţi, de acord. Luam la dans pe doamna general. O dan-sam şi o călcam pe picior. Ne scuzam: Doamnă, de cînd facemmilităria cu bocancii ăştia, nu mai putem dansa. Aşa le-amlichidat pe bătrîne, pînă am ajuns repede la domnişoare şicuconiţe. A doua zi, ne-am adunat în faţa careului, ne-a băgatla carceră. Adrian Dimitriu mi-a zis: Ce-ai făcut? Ne-ai ne-norocit pe toţi! M-a chemat la anchetă comandantul regimen-tului, colonelul B. Vă trimit la Curtea marţială! Domnule co-lonel, zic eu, nu au nici o vină. Eu sînt vinovatul, eu i-amindus în eroare, spunîndu-le că am aprobarea dumneavoas-tră. Am vrut să fim la balul regimentului nostru. Şi povesteas-a îngropat, din cauza rudelor.Pe Dimitriu l-a făcut ministru Alexandru Voitinovici. Fu-seserăm toţi colegi. Voitinovici însă ajunsese mare, preşedin-tele Tribunalului Suprem, apoi a ajuns procuror general, apoi1-au dat afară. Adrian Dimitriu a început ca notar la Hîrlău,apoi a intrat în magistratură la Iaşi, apoi la Bucureşti. O altăistorie, prinţul Sturdza a fost arestat, deşi era foarte bătrîn. încasa lor, nevastă-sa, Olga Sturdza, ţinea un cenaclu. Fusese ofrumuseţe, dar era paralizată de 15 ani, de la brîu în jos. Ea,aşa paralizată, manipula pe toţi, inclusiv pe unii de la Securi-tate; un ofiţer a fost trimis în străinătate cu un sac de galbeni.Fusese ţigancă pe moşia lui Sturdza, şi ăsta fiind bătrîn, ra-molit, nu mai conta. Ea conducea tot, de pe un scaun cu ro-

tile. Venea lumea la ea. şi Păstorel Teodoreanu se ducea căavea vin bun. L-am întrebat pe anchetatorul de securitate,domnule, de ce l-aţi arestat pe ăsta, fiindcă eu cunosc casa,cunosc familia, nu e vinovat. E inconştient, e atît de bătrîn căhabar nu are nici cum îl cheamă, e sclerozat, nu vedeţi?!... Ce373

vrei să facem, îmi zice anchetatorul, s-o aducem p-aia în sca-unul cu rotile în sala tribunalului, paralizată?! Ca s-o pedep-sim pe ea, l-am adus pe bărbatâ-su! I-am spus şi lui AdrianDimitriu: Bătrînul Sturdza e mai rău ca un copil, nu înţelegece-i spui, doar să-i dai două la fund şi să-i spui, dacă mai faciiei mai multe! I-a dat 15 ani, deşi era complet ga ga. Am fost sila recurs, dar degeaba, aşa a rămas.*Constantin Visinescu Adrian Dimitriu, întîi de toate, erafoarte deştept. Moştenise un scaun foarte greu, foarte delicat,foarte fierbinte, al generalului Petrescu, care ieşise la pensie.Dădea numai pedepse maxime. Alexandru Petrescu mai ştiasă facă concesii şi-si impusese punctul de vedere. AdrianDimitriu fusese procuror. A devenit magistrat la Tribunalulde Ilfov, secţia a 4-a. înainte de a ajunge la Tribunalul Militar,a fost preşedinte la secţia civilo-corecţională, care era secţiapolitică. Şi comuniştii au început tot cu procese de drept co-mun, ca să nu facă politice. A fost trecut la Tribunalul Militar,făcut colonel direct, asimilat, şi făcut preşedinte de tribunal.Tăia în carne vie în timpul dezbaterilor. Dacă inculpatul în-cerca să se apere, să nege o situaţie, să nege declaraţiile, nu selăsa pînă nu-l făcea să-şi recunoască declaraţiile.S. T. De ce făcea asta?C. V. Din obedienţă şi din pofta măririlor. Părerea meaeste că avea şi o pată în trecut. Era imposibil ca Securitatea sănu-l şantajeze. Răutatea şi aşarnarea lui pe un dosar care ştiaşi el că e construit, ca noi toţi, îmi spune asta. El a imprimat laTribunalul Militar moda ochelarilor de soare. Zi şi noaptepurta ochelari de soare ca să nu se vadă unde se uită, cum seuită. Să nu i se vadă ochii.S. T. Prezida cu ochelari de soare?C. V. Da. Nu te lăsa să-l priveşti şi nu vedeai cînd tepriveşte. Era şi o formă de a-şi ascunde oboseala. Vă închipu-iţi, era un tur de forţă să stai trei zile în scaun, de dimineaţapînă la trei noaptea, şi să fie atent la maieutica procesului,care e complicată, să fie vigilent. O dată încasate declaraţiileinculpaţilor şi martorilor, trebuia să dicteze. Una spuneamartorul şi alta dicta el grefierului ca să rămînă. Era tipul

omului care schimba structura unui proces şi o ordona. In-374văţase să fie bun jurist. Nu era la origine. Dar devenise spe-cialist în interogatorii şi procese politice.Rechizitoriul. „Noica C-tin seamănă cu un lup flămînd cu colţiiînsă ascuţiţi."Procurorul este o figură ştearsă. Deşi acuzator al celor 23 depersoane din boxă, el nu a rămas în memoria martorilor.Ştim doar un singur lucru. Numele lui, Pompiliu Stănescu.La data scrierii acestei cărţi nu mai trăieşte, în proces el şi-aţinut rechizitoriul la 26 februarie, a treia zi, în şedinţa dedimineaţă. El nu face decît să preia concluziile organelor de• anchetă, descriind şi cadrul ideologic în care trebuia să seaducă acuzaţiile, aşa cum sînt definite mai jos.*„Acum, cînd noi sîntem în condiţii să construim socialis-mul, cînd veghem lupta înverşunată cu duşmanul de clasă,fiecare procuror în parte trebuie să fie un soldat care trebuiesă săvîrşească fapte în interesul construirii socialismului, caresînt interesele întregului popor român. Dacă un soldat pefront nu acţionează împotriva duşmanului ce se întîmplă?Trebuie pus la zid. Şi voi sîhteţi soldaţi, acţionaţi zi de zi înlupta cu duşmanul şi aşa cum pe front cînd cineva pune armajos şi nu trage, mai întîi este el împuşcat. Tot aşa şi în inter-pretarea legilor — nu lovim noi, ne lovesc ei! [...] Acela carenu are curaj să lupte cu duşmanul, îi tremură mina, trebuiescos din procuratură." (N. Ceauşescu, Cuvîntare la consfă-tuirea cu cadrele din justiţie, 1958)*Al. Paleologu Procurorul era om tînăr. Extraordinar deascuţit în acuzaţii. La un moment dat a comparat scrisoarealui Cioran cu răspunsul lui Noica. Zicea: „Ce dacă scrisoarealui Cioran este o «scrisoare»!" şi adăuga nişte calificative.„Răspunsul lui Noica este al unui lup cu dinţii ascuţiţi!" As-375

tea au fost cuvintele lui. Grav era nu atît că ai citit scrisoarealui Cioran, ci răspunsul lui Noica, care era de altfel superb.*Sandu Lăzărescu Procurorul? Un dobitoc. Un dobitoc. S-acomportat ca un bou, ca o bestie. Era un basarabean. Maimulte nu ştiu. Era vehement, dar penetrant nici vorbă. Prin-tre altele, mi-aduc aminte, l-a acuzat pe Dinu Noica de faptulcă l-a denigrat pe Goethe! Cam ăsta era nivelul lui.*„Procurorul militar [...] analizează faptele imputate in-culpaţilor şi probele existente în dovedirea acestor fapte, ară-tînd că în acest proces inculpaţii se împart în două grupe:grupul Pillat Constatin şi grupul Noica Constantin care audesfăşurat activitate duşmănoasă împotriva regimului demo-crat-popular din R.P.R.Despre Pillat Constantin arată că este fiu de moşier şi faceparte dintr-o familie care a dat sprijin fostului regim burghe-zo-moşieresc, că în anii 1945-1947 inculpatul s-a pus în slujbalui Chaullerton [sic!] şi Yvor Porter de la legaţia engleză dinBucureşti, iar începînd din anul 1951 a scris un aşa-zis romanîn scopul de a justifica crimele legionarilor şi de a-i îndemnape cei cu care ducea discuţii duşmănoase la activitate subver-sivă. [...] A scris romanul acesta în versiunea I-a şi a Il-a şi atrecut apoi din mînă în mînă la mai mulţi inculpaţi să-l ci-tească şi să-şi dea părerea despre el. [...] n-a fost evenimentpolitic internaţional care să nu fi făcut obiectul discuţiei duş-mănoase între inculpatul Pillat C-tin şi ceilalţi coinculpaţi, eisalutînd evenimentele din Ungaria şi aşteptau să se întîmpleasemena evenimente şi la noi.Inculpatul Pillat C-tin şi ceilalţi coinculpaţi din grupa saau emis o serie de teorii ostile culturii şi literaturii realist-socialiste. Au defăimat scriitorii progresişti care arătau în lu-crările lor eroismul oamenilor muncii şi au susţinut că litera-tura socialistă din ţara noastră este îngrădită, dirijată şi căscriitorii nu au libertatea de a scrie [...]Lăzărescu Sandu, apropiat lui Pillat C-tin, legionar vechi[...] după 1950-51 a participat la aşa-zise cenacluri literaresau vizite de familie, fie la Voiculescu, fie la Slătineanu şi la

376alţii, ducînd discuţii duşmănoase [...] L-a ajutat pe Pillat C-tincu diferite date în legătură cu trecutul organizaţiei legionare,dîndu-i şi cartea Pentru legionari, scrisă de fostul conducătoral mişcării legionare Corneliu Z. Codreanu.Arşavir Acterian, legionar din 1937, a fost publicist, în carecalitate a sprijinit organizaţia legionară, iar după 23 August1944 şi-a reluat activitatea legionară împreună cu alţii par-ticipînd la şedinţele de cuib [...]Iordache Nicolae zis Vladimir Streinu nu a înţeles să seînregimenteze în rîndul scriitorilor progresişti şi să sprijineprin scris regimul democrat-popular, el s-a situat pe o poziţiede rezistenţă, a participat la diferite cenacluri literare unde adus discuţii duşmănoase faţă de regim. [...] A citit şi el lu-crările fugarilor legionari Cioran Emil şi Eliade Mircea, intro-duse în ţară în mod clandestin şi a păstrat la domicliul săuprefaţa antologiei Poezia românească nouă, scrisă de mai mulţifugari români din Occident, de asemenea introdusă în ţară înmod clandestin şi care are un conţinut duşmănos împotrivaregimului; a calificat romanul Asteptînd ceasul de apoi al luiPillat ca valoros. [...]Ceilalţi inculpaţi au desfăşurat activitate duşmănoasă ală-turi de inculpatul Noica Constantin, filozof reacţionar, care aelogiat mişcarea legionară. Acesta a fost nemulţumit de eli-berarea de după 23 august 1944, pentru că el fusese expro-priat ca moşier şi a început să ducă activitate împotrivaregimului după ce i s-a fixat domiciliu obligatoriu la C. Lung,împreună cu alţi moşieri cu care asculta emisiunile duşmă-noase ale posturilor de radio imperialiste, calomniind reali-zările regimului.în 1951 intrînd în legătură cu Paleologu Alexandru care seascundea sub numele de Crăifăleanu şi din contactul cu aces-ta a rezultat dorinţa lui Noica să scrie opere de sertar, pentrucîndva şi astfel a ajuns să calomnieze marxismul şi să pro-moveze filozofia reacţionar fascistă, în acest scop Noica C. ascris Povestiri din Hegel, lucrare cu conţinut fascist prin careîncerca să reabiliteze ideologia şi practica fascismului, şi deasemenea a scris împreună cu această lucrare şi despre Gothe

[sic!] o scriere Anti Goethe în care şi-a permis să calomniezepe marele poet german, scoţînd din operele sale tot ce erapentru popor şi strecurînd teze străine ale lui Nae Ionescu şialţi legionari.377

Urmărind să fie cunoscute teoriile sale contrarevoluţiona-re de un număr cît mai mare de persoane ostile regimului, adifuzat scrierea Povestiri din Hegel [,..]După 1955, în dorinţa de acţiona împotriva regimului [...]si-a reluat legăturile cu legionarii fugiţi peste graniţă, CioranEmil şi Mircea Eliade, cărora le-a transmis scrierile sale duş-mănoase spre a fi folosite prin publicarea lor în Occident, camateriale de ponegrire şi propagandă împotriva R.P.R. [...]Tot în 1957 şi tot pe cale ilegală a primit de la Cioran Emilrevista cu articolul Scrisoare către un prieten din depărtare careare un conţinut instigator şi plin de ironie. [...] Noica s-a gîn-dit să răspundă lui Cioran fiindcă aşa cum a declarat el seconsidera responsabil generaţiei sale, iar conţinutul acestuirăspuns este mult mai duşmănos decît articolul lui CioranEmil [...] Cioran Emil, bătrîn cu dinţii tociţi, pe cînd NoicaC-tin seamănă cu un lup flămînd cu colţii însă ascuţiţi.Legat de Noica Constantin este Paleologu Alexandru totun duşman al regimului... După apariţia D. 421/1955 a venitîn Bucureşti [...] — urmărind ca să atragă în această activitateduşmănoasă elemente ostile regimului şi să obţină o atmo-sferă de rezistenţă în rîndul unor intelectuali împotriva regi-mului şi a literaturii noastre, în operele lui Noica Constantin[...] abundă acel dispreţ boieresc de care a fost stăpînit întoată această activitate duşmănoasă faţă de poporul muncitordesfăşurată pînă la arestare. [...]Sadova Măria, veche legionară, ducînd activitate în cerculfruntaşilor legionari, [...] în perioada guvernării legionare aintrodus în teatru ritualul legionar şi a desfăşurat activitateîmpotriva elementelor progresiste din teatru şi a purtat că-maşă verde, avînd o participare şi la rebeliunea din 1941. Afost internată în lagăr un timp şi apoi eliberată, iar după 23august 1944 i s-au dat toate posibilităţile să se dezvolte şi săse pună cu tot devotamentul în slujba poporului. Ea însă nu aînţeles chemarea regimului nostru şi a adoptat o atitudine deduplicitate care nu face cinste nici un om. [sic!]Teodoreanu Alexandru zis Păstorel a scris de mult contraclasei muncitoare, iar pe atunci a fost sprijinitor activ al fostu-lui regim burghezo-mosieresc. După 23 August 1944 şi-a per-

mis să calomnieze regimul democrat-popular sub formă glu-meaţă prin epigrame... A purtat discuţii ostile regimului378susţinînd că nu ar fi libertate, fiindcă nu poate să scrie ce vreael. în cadrul discuţiilor purtate cu Pillat, Paleologu şi alţii afăcut comentarii duşmănoase pe marginea ştirilor transmisede posturile de radio imperialiste, cu care ocazie elogia ve-chiul regim burghezo-mosieresc şi modul de viaţă occidentalşi aducea injurii regimului democrat-popular, nutrind spe-ranţa în schimbarea orînduirii de stat din R.P.R. şi reinstau-rarea unui regim capitalist." (extrase din rechizitoriul rostitde procurorul militar Pompiliu Stănescu)• \ *„...hotărîrile plenarei să fie de un ajutor puternic pentruînţelegerea mai justă a rolului şi sarcinilor procuraturii ca or-gan al dictaturii proletariatului, necesitatea de a lovi fără milăîn hoţi, delapidatori şi elemente contrarevoluţionare caresubminează activitatea regimului nostru, pentru că este greusă pui graniţe şi să spui că numai acela care propagă teoriicontra statului nostru este contrarevoluţionar, şi acela carejefuieşte n-ar fi contrarevoluţionar, şi este greu şi greşit să pu-nem această despărţituri." (N. Ceauşescu, ibid.)'•" Martorii:*Al. Paleologu Martorii au fost destul de interesanţi şi des-tul de mulţi. Unul a fost odios, Chirii Economu, actor, martoral acuzării pentru Marietta Sadova. A spus că, pe timpul le-gionarilor, ea trăgea sforile în Teatrul Naţional (soţul ei, HaigActerian, era legionar şi devenise directorul teatrului), că afost duplicitară faţă de socialism, care i-a dat o şansă. Mizerii!S. T. Să ne oprim puţin la Marietta Sadova. Cum vă expli-caţi acest volte face, de la simpatizant legionar la regizorulproletcultist din anii 50? Haig Acterian, în zilele rebeliunii le-gionare din ianuarie 1941, în balconul Teatrului Naţional, cuarma în mînă, a incitat lumea la revoltă. Era directorul teatru-lui. Şi ea şi el au fost închişi apoi pentru participare la miş-carea legionară şi la rebeliune. El a cerut să plece pe front,unde a şi murit, în 1943. După 1944, Marietta Sadova este asi-

milată, montează cîteva zeci de piese ruseşti şi sovietice. Ainvocat în apărarea ei acest lucru, în proces.379

S. T. în perioada '44-'48 şi-a cîştigat faimă la teatrul Ode-on. Mi se pare cu spectacolul Arsenic şi dantelă veche. Avea caasistentă pe Jeni Acterian, care fusese cumnata ei, soră cuHaig şi Arşavir. Jeni îi era de mare ajutor. Ştia Shakespearefoarte bine. Marietta făcea spectacole pe linie sovietică, uneledestul de bune. Fapt este că ea cucerise o mare faimă, ceea cea făcut ca regimul comunist, aşa cum şi-a raliat diferite figuridin lumea intelectuală burgheză, democratică, mă refer la Ra-lea, Călinescu, Rosetti, Sadoveanu... Au luat-o şi pe ea, ca ofigură notorie din teatru. Dădea bine pentru propagandă şiturneele în străinătate. Asta îmi închipui eu că a fost. Fvident,ea făcînd concesiunile de rigoare.S. T. Cu ameninţarea că dacă nu colaborează, i se amin-teşte trecutul.A. P. Poate nici nu a trebuit s-o ameninţe. Era un pacttacit...*„încîntător e un prieten al lui Păstorel; tuciuriu, scund siîndesat. Se numără şi el printre comesenii de la restaurantuldin Icoanei. Retrăgîndu-şi declaraţia dată la anchetă, nu vreasă recunoască aspectul duşmănos al rostirilor acuzatului. Pre-şedintele stăruie mult, în sală se produce (în fund) un fel devagă rumoare, însoţită de o nespusă uimire. S-ar zice că înderularea filmului s-a produs o pană; nu că ar avea vreo im-portanţă, dar nu sade frumos. Martorul e macedonean, îlcheamă Ardenie Tascu-Dumba [...] Ameninţările preşedinte-lui, din ce în ce mai enervate, dau greş. Preşedintele propuneorganului procuraturii să ceară arestarea martorului. (Scenariscă să ia un caracter cu totul ionescian: dacă Păstorel, între-bat de preşedinte, îşi menţine declaraţia de vinovăţie de laanchetă — şi cum să nu o menţină? — înseamnă că martorul,susţinîndu-i nevinovăţia, minte şi urmează să fie trimis înboxă ca sperjur [...]). Procurorul reflectează, dar nu cere ares-tarea. I se acordă martorului două minute de gîndire [...] Du-pă trecerea celor două minute, martorul declară că acuzatulnu a vorbit duşmănos. Preşedintele, procurorul şi judecătoriidau a înţelege [...] că martorul e idiot — şi-l trimit la loccu mocosite ameninţări. A învins!" (N. Steinhardt, op. cit.,

pp. 68-69)380*Alexandru Paleologu Depoziţia lui Voiculescu şi a luiPaul Dimitriu. Doctorul Voiculescu era deja condamnat. L-auadus de la Aiud. Era dezolat că la Aiud era cu nişte legionaricare judecau că este prea bătrîn. Nu era aşa bătrîn. Trecuse şiprin Jilava unde se petreceau brutalităţi grozave... Cînd amfost dus de la Malmaison la Jilava în boxa din dubă, am fostbăgat într-o celulă metalică cu încă cineva. Era Voiculescu şiam stat de vorbă în şoaptă cu el. Ieşind de la Malmaison,duba a staţionat foarte mult la Jilava. Din cînd în cînd, seauzeau cizme şi voci, băgaţi alţii în dubă, în celule. Se maiauzea o voce de femeie care plîngea. Cînta şi plîngea şi rîdea.„Rodica mamii, fetiţa mamii". O femeie care era şocată. Oîmpiedicau caraliii să cînte, să rîdă, sau să vorbească. Ea iarrelua şi iar veneau să o împiedice. Se auzeau bruftuluielile,iar tăcea. Pe urmă au renunţat s-o mai împiedice, şi a conti-nuat litania. Era teribil de impresionantă. A durat cam douăceasuri. Am stat de vorbă în acest timp, cu voce scăzută, de-spre viaţa literară, ce s-a mai întîmplat prin Bucureşti în anulcînd el a lipsit. Mi-a spus că la Aiud sînt nişte tineri legionarifoarte omenosi care au grijă de el, îl ajută la toate. Că la Jilavae aşa multă brutalitate, şi că iar îl bagă la Jilava. Era foarteamărît. Adevărat e că era multă brutalitate. Cînd am ajuns laJilava, am fost primiţi cu pumni şi ciomege. Voiculescu cînd adepus îi era cam frică să nu înfunde pe cineva, îmi aduc amin-te că fiind întrebat: „Cine mai venea la Slătineanu?", Voicu-lescu nu prea voia să spună. Şi pînă la urmă a zis încet „Ana-nia?" La care judecătorul, tare: „Anania, Anania! Vedeţi, nuvrea să spună. Martorul vrea să ascundă, îl vedea pe Ana-nia!" Anania trebuie să fi fost, cum rezulta din exclamaţie, unteribil de periculos personaj! Asta despre doctorul Voicules-cu. Cel mai remarcabil, afară de cazul Tascu-Dumba, a fostPaul Dimitriu. Venea de la puşcăria din Galaţi. Era, întîi, cumera el totdeauna, foarte elegant. Cămaşa era fără cravată, darimpecabilă, avea o scurtă îmblănită, părul lung, grizonat. De-poziţia lui a fost liniştită, ironică, foarte inteligentă şi demnă.

A întrebat procurorul: dacă noi discutam duşmănos ori ca-lomniam regimul. „Domnule procuror, aprecierile le daţi dum-neavoastră, eu răspund numai la faptele despre care mă în-trebaţi. Aprecierile, nu-mi aparţine mie să le fac." Preşedintele381

n-a insistat. Ăla nu era anchetator, iar el era doar preşedintede instanţă. Am rămas foarte impresionaţi. Eu mai cu seamă,pentru că avusesem motive, înainte de arestare, să mă camrăcesc de el. A depus însă foarte frumos şi cu un stil impeca-bil, plin de ironii la adresa instanţei.*PAUL DIMITRIU, născut la 21 mai 1920, în Bucureşti, fiul luilorgu şi Măria, domiciliat în Bucureşti, str. Ştirbei Vodă nr.61, raionul Gheorghiu-Dej, de profesie şef de serviciu bibli-ograf şi ziarist, căsătorit, fără copii, fără avere personală, situ-aţia militară satisfăcută, aparţinînd de C.M. raionul l Mai.Studii: doctor în drept şi licenţiat în litere şi filozofie. Nu amai fost condamnat. A fost judecat în procesul liberalilor înstare de arest, fiind reţinut în arestul U.M. 0123/E. Cu I. Gh.Maurer şi Mihail Ralea a fost reţinut, în 1942, pentru aparte-nenţa la o organizaţie comunistă. Avocat Barbu Solomon.Paul Dimitriu a susţinut în proces, că, în anii 1939-40 a fostsimpatizant al P.C.R. Condamnat în procesul liberalilor din1958 la 16 ani muncă silnică şi cinci ani degradare civică pen-tru crimă de uneltire contra ordinii sociale. Confiscarea totalăa averii. Obligat la plata a 500 (cinci sute) lei cheltuieli de ju-decată, i se comută detenţia preventivă de la 27 martie 1958.Dată la 21 iulie 1958. Tribunalul Militar Bucureşti. Dosar nr.592/1958.*„Paul Dim. martor. E calm, vorbeşte apăsat şi rar, cu dez-involtura vechiului puşcăriaş, cu politeţea rece a îngeruluicăzut ori a boierului decavat, dar semeţ. Spre deosebire denoi, cei din boxă, a mai făcut vreo cîţiva ani de închisoare, iarde data aceasta e arestat mai de mult. Ştie însă prea bine ceeace e de presupus a nu şti şi ceea ce tribunalul nu-i poate adu-ce la cunoştinţă: că Petru Dumitriu, scriitor adulat, grangur alliterelor şi mare profitor, a rămas dincolo. Se joacă o delicioa-să scenetă â la Donizetti ori Rossini. Au folosit acuzaţii, înprezenţa dumitale, cuvinte ostile regimului? Da. (Expresie devădită mulţumire pe feţele judecătorilor...) în ce fel anume?Au ponegrit sistematic pe scriitorii progresişti. (Expresie dince în ce mai încîntată pe feţele aceloraşi judecător, în frunte cu

382preşedintele colonel Adrian Dimitriu.) Poţi da cazuri concre-te? Pot. — O pauză de efect, martorul lucrează cu metode deactor profesionist, nu se grăbeşte. — Ei, dă-le! — I-am auzitponegrind cu violenţă pe scriitorul progresist Petru Dumi-triu, în a cărui operă se reflectă realizările regimului, criticîn-du-1, susţinînd că e un făţarnic, că nu ar fi cu adevărat demo-crat, că scrie numai pentru a se alege cu foloase personale şică de fapt romanele lui sînt lucrarea doamnei Henriette-Yvonne Stahl... Preşedintele omonim nu-l poate întrerupe,căci n-are voie să ne informeze că celălalt purtător al numeluiizvorîtor de mir, Petru, s-a dat cu imperialiştii. Aşa că mar-torul, al treilea Dumitriu (de fapt Dimitriu), îi mai trage cuprogresistul romancier, cu ponegririle, distrîndu-ne, distrîn-du-se, pînă ce e poftit să se retragă, precum şi face după ce seînclină cu glacială politeţe." (N. Steinhardt, op. cit., pp. 58-59)*S. T. Alte mărturii ştiu că au fost mai puţin fericite.Al. Paleologu Au fost mai puţin fericite, chiar şi cele maiacceptabile erau în fond penibile. De pildă, Ţoiu s-a descurcatmai mult sau mai puţin onorabil. Dar nimeni, afară deDumba, Paul Dimitriu şi de Voiculescu, nu a fost bine.*„Trei dintre împricinaţi, care erau deja condamnaţi la pe-depse mult superioare celor hărăzite în acest caz, ne-am po-menit în rolul de martori ai acuzării: V. Voiculescu, Ion Cara-ion şi cu mine. Cînd am fost introdus în sala de judecată, dinmulţimea care se afla în boxă, am recunoscut, în afară de aimei, pe Dinu Pillat, pe Păstorel Teodoreanu şi pe ArşavirActerian.De la primele întrebări ce mi s-au pus după ritual, s-a pro-dus une prise de bec cu preşedintele tribunalului — destul deurban de altfel, în ceea ce mă priveşte — asupra conceptuluijuridic de «discuţie duşmănoasă», întrebat ce «discuţii duş-mănoase» am purtat, am cerut să mi se pună întrebări precisedespre fapte şi împrejurări, căci calificarea lor nu-mi aparţineşi nu eu sînt cel care să aprecieze caracterul lor duşmănos sauprietenesc. Logica mea, deşi fără însemnătate pentru soarta

procesului, a avut darul să însenineze puţin frunţile unora383

dintre cei aflaţi în boxă, cum mi-a mărturisit cu entuziasmNicu Steinhardt, după proces, în încăperea în care aşteptamsă fim repartizaţi pe celule." (Paul Dimitriu, op. cit., pp. 46-47)*„îl cunosc pe Teodoreanu Alexandru. N-am fost la reuni-unile lor, eu am participat la discuţiile de la local. Mai eraucol. Ulea, Giurgea-Negrilesti şi alţii. Se susţinea că salariilesînt mici, că literatura este dirijată, că libertăţile sînt îngrăditeetc. La aceste discuţii a participat şi Alexandru Teodoreanu,care făcea epigrame humoristice minimalizînd realizările dela noi." (Depoziţia martorului Densuşianu Ovidiu)*Simina Mezincescu Radu Popescu e martorul care mi-aprodus cea mai mare scîrbă. Nu ţin minte toată mărturia lui,dar era o mărturie bine învăţată, care era spusă dintr-o dată.O mărturie gîndită, de om inteligent. Ce spunea însă în depo-ziţia lui era de o josnicie nemaipomenită. Spunea, la un mo-ment dat, cu un aer de dispreţ: „Noica şi-a permis şi mi-ascris o scrisoare. Evident nu i-am răspuns! Cine era Noicapentru mine?" Totul spus cu un dispreţ extraordinar. A fostmartorul care m-a deranjat. Ceilalţi erau întrebaţi dacă au tra-dus sau nu. Se mai încurcau săracii... Paul Dimitriu a fostadus în stare de arest. A depus ca un om deştept şi alunecos,ca de obicei, îmi amintesc şi de doctorul Voiculescu. îl cunoş-team de cînd eram copil. Avea o casă în judeţul Buzău, înapropiere de Berea, unde era casa noastră. Fata lui cea marefusese colegă de clasă şi foarte bună prietenă cu sora cea maimică a mamei mele. Veneau toate trei fetele la Berea... Cînd1-am văzut în sală, ochii lui sclipeau de inteligenţă. Depoziţialui a fost: „Sînt un om bătrîn şi mi-am pierdut memoria. Nuţin minte nimic." Ca să ne protejeze, bineînţeles. Avea părulvîlvoi. Nu pot să vă spun cum arăta de prost. L-a scos dinminţi pe procuror.*Ligia Minovici Am citit dosarul şi-am văzut că e şi dr-ulVoiculescu — el mi-a fost profesor. La proces era ca o stafie.Omul ăsta fără nici o pată nu a lovit în nici un inculpat. Nici384

nu putea să vorbească, era într-un hal de nu putea să stea înpicioare. Dintre martorii acuzării a fost o actriţă, nu-mi amin-tesc numele, care a scăldat-o destul de bine. Să-i facă atîtaproces Mariettei Sadova c-a venit de la Paris cu cărţi şi le-adat unora să le citească! S-a purtat bine în proces, fără sănege, că nu se putea. „Nu am adus cărţile cu intenţia de a facepropagandă anticomunistă, a spus, dar pentru că erau scrisede români importanţi în străinătate."S. T. Cum priveau avocaţii procesul?L. M. Ştiţi cum, ne obişnuisem că una spui şi alta iese. Nicinu te mai mirai. Nici un moment nu ne-am gîndit c-o să fievreo achitare. Dar simţeai nevoia să spui, chiar dacă nu aveanici un ecou, chiar dacă nu avea nici un rezultat.*AL Paleologu Depoziţiile lui Chirii Economu şi Radu Po-pescu, fără îndoială, au fost cele mai penibile.S. T. De ce au fost acuzate femeile din boxă?A. P. Anca Ionescu (îmi era prietenă de multă vreme, dintinereţe, era vară cu prima mea nevastă), fiica doctorului Ber-ceanu, fusese amanta lui Dinu Noica şi copiase nişte manu-scrise. Era nu frumoasă, dar foarte feminină. Apoi era Simi-na, arestată pentru că au fost depuse manuscrise la ea acasă.Au fost găsite pe dulap, în casa Costaforu, din aleea Mitropo-liei. E născută Caracas, este rudă cu Costaforu. Tatăl ei, Gri-gore Caracas, un om faimos, cu diverse vieţi aventuroase,călătorii, era descendentul doctorului Caracas de la sfîşitulsecolului al XVIII-lea, care a făcut spitalul. Am văzut portre-tul lui în casa Odobescu (era rudă cu Odobeştii), un tip cuperucă şi decoraţie rusească şi cu horbotă ia gît. Ea a fostacuzată că a tăinuit nişte scrieri ale lui Noica. Le-a avut pedulap. A mîncat bătaie zdravănă, a fost dată cu capul de pe-reţi, de calorifer. Poate fi considerată filozoafă dacă a încasatbătaie pentru Hegel! Simina mi-a plăcut cel mai mult în pro-ces; atunci era tînără şi subţirică. Ţin minte că avea parcă unfel de pulover bleu şi o fustă gri, părul strîns. Era încă genulde tînără femeie foarte graţioasă. Am rămas cu o amintire în-duioşată despre ea. Drept care, acum doi ani cînd am făcutacea demonstraţie într-o cuşcă, pentru Ilaşcu (acolo era un

lanţ cu două cătuşe), ne-am pus amîndoi lanţul ca să fimamîndoi încătuşaţi, pentru că am fost amîndoi în acelaşi lot.385

Asta despre Simina. între martori era o femeie, o doamnă în-cîntătoare, cu părul grisonat, doamna Herck, soţia unui domnFernand Herck, belgian. Ea funcţiona la Academie şi era che-mată în legătură cu Toto Enescu sau Remus Niculescu. M-afrapat deosebita graţie, eleganţă şi feminitate.*„Dintre cei vreo douăzeci de martori ai acuzării (la ceilalţiprocurorul şi apărarea au renunţat de comun acord) se re-marcă ziaristul Radu Popescu, printr-o declaraţie de neaştep-tată virulenţă şi lungime; este deopotrivă de sclivisit în-vesmîntat ca şi avocaţii; se mişcă, în timp ce vorbeşte, ca unprofesor la catedră, cu gesturi ample şi studiate [...] îl beş-teleşte pe Noica întocmai ca cel mai straşnic gradat pe cel mainetrebnic recrut, îşi recită fără oprire tirada întreagă. La sfîr-şit, se şterge şi el cu o băsmăluţă scoasă din buzunarul de laspate al pantalonilor: pe frunte, pe faţă, pe mîini." (N. Stein-hardt, op. cit,, p. 60)*„Am cunoscut-o pe Maria Sadova. Ştiu că a fost legionară[...] eu i-am cerut cartea lui Cioran s-o citesc [...] şi citind car-tea lui Cioran mi-am format o părere că această lucrare în-coronează o veche idee legionară. Atît cartea Ispita de a existacît şi articolul Scrisoare către un prieten din depărtare ale lui Cio-ran erau ale unui vechi duşman al poporului român... Dupăce am publicat articolul în Gazeta literară, am fost sesizat căam o scrisoare şi am aflat că este de la Constantin Noica, cemă invita la Cîmpulung, aşa mi s-a spus la telefon; eu nu amvăzut scrisoarea care a rămas la redacţia Gazetei literare. Amconsiderat că acea scrisoare este caraghioasă, pentru că unnecunoscut să mă invite în aceste împrejurări şi bineînţelesnu am dat curs acelei invitaţii." (Depoziţia martorului RaduPopescu)*Dorina Al-George Nimeni nu poate fi acuzat că înapoiaunei figuri zîmbitoare poate să se afle un delator.S. T. Credeţi că a fost provocare faptul că Ligia Simiones-cu i-a dat banii lui Sergiu Al-George pentru Noica?386

D. A. G. Această doamnă ne-a lovit direct, ca martor alacuzării. Ligia Simionescu era, la prima vedere, agreabilă,simpatică, inteligentă. A participat la ajutorul pentru Noica.Nu mai ţin bine minte dacă nu cumva ea a iniţiat acel ajutor sidacă nu ea s-a însărcinat cu colectarea şi predarea banilorcătre Noica, cu care avea nişte legături cu totul speciale. Pro-babil că era încă de pe atunci omul Securităţii plasat lîngăNoica.S. T. Ce vă face să credeţi asta?D. A. G. Motivul este că Ligia Simionescu a apărut, dupăce a făcut, ca martor al acuzării în proces. I se putea reproşa siei exact ce i s-a reproşat soţului meu în proces. Făcuse exactaceleaşi lucruri. Unul a ajuns în boxă, acuzat, celălalt martoral acuzării. Cum să explici altfel, decît că ea avea o înţelegerecu Securitatea?!... Ce făcuse ea, făcuseră şi Sergiu, şi alţii, într-ogîndire normală, pentru că mai aveam atunci o gîndire nor-mală, nu poţi să pui un semn incriminator pe o persoană careeste ca şi tine, amabilă, se preocupă de probleme intelectuale,îl frecventează pe Noica. Ceea ce m-a lovit şi m-a şocat teribil— ea e moartă acum, dar nu consider că fac un act neloial vor-bind de un om mort şi spunînd adevărul pe care l-am intuitatunci, la proces —, această persoană zîmbitoare, afabilă,simpatică, care lucra la Institutul Parhon şi care a devenit maiapoi secretară de partid. Ceea ce m-a lovit pe mine personaleste că şi-a afişat, cu toată insolenţa şi siguranţa, rolul de mar-tor al acuzării. Fiind bună prietenă cu vărul meu, ar fi pututsă aibă o explicaţie cu mine, aşa ar fi procedat un om normal.Aş fi vrut să mă întîlnesc cu ea, să-mi spună, poate: Dorina,n-am avut ce să fac, m-au silit, m-au ameninţat, şi a trebuit săfac acea declaraţie nefericită!... Nu a făcut nimic din acestelucruri. Cu mine n-a mai avut niciodată nici un fel de contact,după această urîtă şi murdară afacere. I-a mers bine, s-a plim-bat prin toate ţările, ca „reprezentant al ştiinţei româneşti". Aavut un renume foarte prost pe unde a lucrat, pentru că s-apurtat urît cu toţi colegii ei. A murit acum o jumătate de an,fără diagnostic, într-un spital în care singura persoană care seducea era verişoara mea, cu care în ultimele zile ale vieţii ei aavut o „explicaţie". I-a spus: să nu te mai văd niciodată, plea-

că şi nu te mai întoarce! A murit după cîteva zile, asistată de ofemeie de serviciu. Asta este istoria acestei ilustre doamnecare a jucat rolul pe care l-a jucat în procesul Noica.387

PROCES-VERBALîncheiat astăzi 13 ianuarie 1960 în Bucureşti.între subsemnaţii SIMIONESCU LIGIA născută la 1926, iunie,27, în comuna VIŞINEŞTI, raionul Pucioasa, regiunea PLOIEŞTI,de profesie medic, domiciliată în strada AUREL VLAICU nr. 115raionul l Mai şi It. major DULIPOVICI ANATOLIE asistat delocotenent major SIMA IOAN dintre care prima am predat iarsecundul am primit un manuscris dactilografiat de 54 (cinci-zeci şi patru) de pagini intitulat POVESTIRI DIN HEGEL — pecare subsemnata SIMIONESCU LIGIA îl pun la dispoziţia orga-nelor de stat spre cele legale. Drept pentru care am încheiatprezentul proces-verbal.Am predat Am primitss L. Simionescu Cpt. A. DulipoviciLt. maj.I. Sima*Sandu Lăzărescu Unii dintre martori au fost foarte inte-ligenţi. Paul Dimitriu a fost deştept, a scăpat uşor. Fuseseadus din închisoare. A fost întrebat ce discuţii duşmănoaseau avut loc între inculpaţi? Cred că era vorba de grupul Noi-ca. El (Paul Dimitriu, n.a.) a răspuns „Nu ştiu, dumneavoas-tră apreciaţi ce e duşmănos şi ce nu. Eu nu sînt chemat săapreciez asta!" în schimb, un martor al acuzării, odios, a fostRadu Popescu. Şi Chirii Economu. Economu a susţinut că totce făcea Marietta Sadova în teatru era duşmănos. Iar RaduPopescu a spus că acţiunea lui Dinu Noica era ridicolă şi duş-mănoasă. Impresia generală pe care a lăsat-o a fost penibilă.A mai fost un martor, nu-i ştiu numele, a cărui depoziţie afost dramatică. A fost ameninţat îngrozitor de preşedinte căşi-a retractat declaraţia de la primele cercetări. Un macedo-nean, mi se pare. Nu a vrut să recunoască, şi nu ştiu dacă,pînă la urmă, nu a fost şi arestat. Fusese adus ca martor alacuzării, îmi mai aduc aminte de doamna Florescu, fata gene-ralului Florescu, care a fost directorul Muzeului de Istorie aloraşului Bucureşti. Era foarte curajoasă. L-a înfruntat pe jude-cător. Ea avea un tic verbal, spunea întruna „exact, exact" [•-•]Depunea mărturie, ceva despre Dinu Noica. Nu-mi mai aduc388

aminte ce. De altfel, tensiunea nervoasă, pe urmă lipsa desomn (dormeam şase ore pe noapte), circumstanţele extraor-dinare în care era judecat procesul şi cred eu că am fost dro-gaţi, a făcut să păstrăm o amintire translucidă asupra lu-crurilor. Era obositor. Procesul ţinea de la opt dimineaţa pînăla opt seara.S. T. Erau şi nişte femei în proces.S. L. Le cunoşteam pe toate. Pe unele mai îndeaproape.Au avut o atitudine foarte decentă, deşi suferiseră cumplit laanchetă. [...] Numai supravegherea continuă a gardienilor,care erau nişte brute. [...]S. T. în Jurnalul fericirii, Nicu Steinhardt îi face un portretnegativ lui Beatrice Strelisker.S. L. Cred că e nedrept.S. T. O acuză că a colaborat în anchetă, că a făcut exces dezel cu mărturiile şi numele date etc.S. L. Poate. Vreau să spun că mentalitatea omului se schim-bă sub anchetă. Oamenii mai slabi de înger erau convertiţi lao mentalitate mai asemănătoare cu a anchetatorilor. Era o con-formitate cu starea de presiune la care erau supuşi. Ce să spun?Am cunoscut-o pe Strelisker. în general, era o fată bună. O fiavut momentele ei de slăbiciune în timpul anchetei şi după.Eu am avut multe să-i reproşez, pentru că a spus despre mineo mulţime de lucruri dezagreabile. Insă o înţeleg şi am iertat-odeplin.

389<titlu>ULTIMUL cuvînt*Simina Mezincescu Ultimul cuvînt dat acuzaţilor... Amvăzut în dosar ce scrie. Nu are nimic comun cu realitatea. Im-portant este nu ce am spus eu, ci ce au spus Dinu Noica, DinuPillat, Nicu Steinhardt. Nu ţin minte ce au spus toţi, dar esteo nedreptate să se poată crede că 23 de oameni au fost înhalul ăsta de laşi, încît să spună ultimul lor cuvînt aşa cumapare în dosar. Sigur, unii s-au lăsat influenţaţi — unii în maimică, alţii în mai mare măsură — de ameninţările anchetato-rilor, de atmosfera aceea. Dar chiar cei ce s-au lăsat influen-ţaţi au ştiut să îmbrace vorbele lor într-o formă ce-i dădeaputină demnitate.Dinu Noica a fost primul. I s-a spus: „Dumneata, domnuleNoica, ai dreptul să spui dacă eşti sau nu vinovat, şi atît!" El,avînd tristul privilegiu de a fi şeful acestui lot, a spus „Cersă-mi fie îngăduit să spun cîteva cuvinte." Adrian Dimitriu1-a oprit imediat. „Nu, nu ai dreptul să spui decît dacă eştisau nu vinovat." Şi s-a ajuns, la un moment dat, la încăierare.Soldaţii au pus mîna pe Dinu Noica să-l aşeze, să-l opreascădin vorbit. Ţin minte că Noica s-a întors către e: şi a spus: „Euştiu că în fond, sînteţi buni, dar ascultaţi de ordine." Noica aspus: „Sînt vinovat, dar nu în faţa legilor dvs ci în faţa celordin boxă. Iar justiţia pe care o admit şi o cer este una pe carenimeni nu o poate contesta, cea supremă, în ce mă priveşte,cer pedeapsa maximă, şi nu voi face recurs." Astea toate le-aspus cu greu, strigînd. în timp ce era trîntit înapoi pe bancăde soldaţi. Pe Dinu Pillat îl cunoşteam de cînd aveam vreo 14ani. într-un an, cînd nu era zăpadă, am stat la Predeal. DinuPillat stătea toată iarna, fiindcă era tuberculos. Era mic de înâi-390ţime, era foarte slab — în timpurile lui normale. Acum, însala tribunalului era o umbră. Era atît de sleit de forţe, încît zadormit în timpul procesului, în două rînduri. Asta o ştiupentru că Adrian Dimitriu i-a spus: „Ce faci, domnule Pillat,dormi?" îi cădea capul de oboseală, de epuizare fizică. Acestom, distrus fiziceşte, şi care ştia ce-l aşteaptă după ultimul lui

cuvînt, o bătaie soră cu moartea...S. T. Şi care fusese bătut în repetate rînduri în anchetă...S. M. Dinu Pillat a spus textual: „în ceea ce priveşte acu-zaţia de convorbiri duşmănoase, îmi recunosc vina, dar înceea ce priveşte acuzaţia de înaltă trădare, consider că am fă-cut ce orice bun român trebuie să facă." Asta a fost declaraţiaunui om pe care puteai să-l ridici cu făraşul de jos în momen-tul în care a dat-o. Toată admiraţia mea faţă de Dinu Pillat.Nu apare în acte aşa, de unde şi revolta mea. Am vrut săspun cum a fost, să se fixeze în memorie. Aceşti oameni, careau suferit atît, apar acolo în dosare cu nişte declaraţii laşe. Nua fost aşa. A mai fost şi declaraţia lui Nicu Steinhardt. Avea oţinută dreaptă. Părea înalt, fiind atît de slab. A declarat: „Eunu am de spus decît că sînt mîndru să fac parte din acest lot."Şi s-a aşezat, în cartea lui jurnalul fericirii nu pomeneşte nimicdin ce a spus — din modestie. Am fost destul timoraţi, dar nuera nici un prost în boxă. Şi-au îmbrăcat discursul într-o for-mă de demnitate. A fost, e adevărat, Marietta Sadova, care aspus că ea nu a avut nici moşii, nici palate (fiindcă tot auziseîn jur cutare „moşier", cutare „moşier") şi că ea e un biet copilorfan. Un biet copil orfan care a muncit toată viaţa să-şi facă osituaţie şi că nu are nimic comun „cu cei din boxă", în ceea cemă priveşte, am spus: „Nu am nimic de adăugat." Şi atunciAdrian Dimitriu s-a uitat drept în ochii mei şi a întrebat:„Chiar nimic?" Iar eu am răspuns: „Ba da. îmi e indiferent cecondamnare îmi daţi, că tot nu am de gînd s-o fac!"*Ligia Minovici Dinu Noica, la ultimul cuvînl dat inculpaţilor, a spus: „Vă declar ^ă nu voi face recurs în contra sen-tinţei dvs drepte." A spus aşa, în ironie, „contra sentinţei d v -drepte", însă recurs s-a făcut, c-avea avocat din oficiu, şi el afăcut recurs. Noica nu a semnat nici o cerere de recurs, pentrucă nici nu trebuia. Eu găsesc că ilegal i-au făcut, din momentce el a declarat că nu vrea recurs.391

*Maria Noica Nu am ştiut absolut nimic despre Bebe, pînăla proces. Ne duceam acolo în fiecare dimineaţă. Deziluzianoastră mare a fost că nu am putut o clipă să-i vedem la pro-ces. Stăteam de la ora nouă pînă cînd vedeam cum trăgea ma-şina. Prin dos undeva. A fost imposibil să vedem pe cinevadintre ei. Aşteptam pînă pleca maşina, între timp, ieşeaumartorii, însă nu au vorbit cu noi, afară de domnul Bălău,care a ieşit palid de acolo şi mi-a spus: „L-am văzut pe soţuldvs. Arăta bine". şi atît. Dar era alb la faţă. După aceea l-auarestat. La ultimul cuvînt, mi-a spus Bebe mai tîrziu, a fost în-trebat: Ce aveţi de spus? şi a pus o întrebare: Ce înseamnălupta contra ordinii sociale? Preşedintele tribunalului a spus:Poate însemna şi un gest, un surîs. El a răspuns: Vă mulţu-mesc, am înţeles. Acolo venea şi d-na Alice Rădulescu, mamalui Mihai Rădulescu. Mai era Mariana Noica, soţia lui Dinu.Mama şi sora Ancăi Berceanu. Mai era o fată frumoasă, soţiaunuia de la Academie, Remus Niculescu. Cu ea ne întîlneamregulat acolo, cu mama lui Mihai, cu sora lui Bebe.*Dorina Al-George Am stat pe băncile alea. N-am intratînăuntru decît în momentul în care ni s-a zis că vor veni acu-zaţii. Ne-a dat voie atunci în clădire. Atunci am vâzut-o peLigia Simionescu. Noi eram despărţiţi cu frîhghie pe care opăzeau grefierii, dar speram că vor apărea ai noştri. I-au adusprin spate şi nu i-am văzut. Au trecut tot felul de persoane,avocaţi etc. dar pe ei nu i-am văzut. Apoi ne-au evacuat dinclădire. Am stat aşa, ca nişte oropsiţi, afară. Au fost nişte zilefrumoase, deşi era iarnă. Nu era zăpada. Am stat cu doamnaNoica, cu doamna Răileanu, cu soţia lui Păstorel. DoamnaTeodoreanu a fost o binecuvîntare pentru noi toţi de acolo.Ne-a făcut să rîdem, ne-a povestit despre viaţa ei de mătură-toare. Făcea parte din echipa de măturători de noapte. Ziceaea: Acum, de vreme ce Păstorel e unde e, eu de ce n-as spuneunde sînt! Ăsta era genul ei de gîndire şi vorbire. Pe loc n-amrealizat ce personaj puternic a fost ea. O femeie, soţia lui Păs-torel. Abia după aia, am măsurat faptul că ne-a făcut să tre-cem peste acel moment atît de teribil! Ia lăsaţi, dragă, c-o să

fie bine, lasă că s-o mai văzut! Ne încuraja. Nu am să uit nici-392odată. Cînd se ştia de sentinţă, ne-a spus, fetelor, haideţi să nepieptănăm, să ne fardăm şi să zîmbim, fiindcă trebuie să ledăm curaj alor noştri!S. T. Speraţi să vă lase să intraţi înăuntru?D. A. G. După legile scrise şi nescrise ale justiţiei, trebuiasă ne lase înăuntru. Nu ne-au lăsat.S. T. Ce reacţie aţi avut cînd aţi aflat pedeapsa?D. A. G. Nici una. Lucrurile erau aşa de grave, ce se maiputea adăuga? Să plîng? Nici o lacrimă nu mi-a curs. Am au-zit că, acolo pe săli, se comunicau sentinţele. Bineînţeles, m-amadresat unuia cu dosare în mînă. Vă rog, ştiţi cumva sentinţalui Sergiu Al-George? S-a uitat la mine aşa, aproape triumfă-toare, era o femeie, şi a zis: Şapte ani, trei ani degradare! S-aîntors şi a plecat. Asta a fost „comunicarea sentinţei". Să ledea Dumnezeu tuturor pe măsura faptelor lor! Lor şi copiilorlor!La un moment dat, după proces, mi s-a comunicat că pu-team veni să luăm lucrurile condamnaţilor şi hîrtiile care nuau intrat în proces. M-am dus acolo unde era Securitatea şiProcuratura, lîngă magazinul Victoria. Era un birou destul deliniştit. Nu era lume, nu era nimeni. Nu mai aveam nici unsentiment. Un ofiţer tînăr în uniformă albastră m-a întrebatcine sînt, mi-a cerut buletinul, înaintea mea era doamna Pil-lat. Ei, doamna Pillat, ce părere aveţi, aţi văzut pe soţul dum-neavoastră care nu şi-a văzut de treabă, ce pedeapsă a luat, 25de ani. Ce-o să faceţi acum? Ea, cu deosebită stăpînire de sine,cu o prezenţă de spirit, sau o bravură deosebită, a răspuns cuun ton foarte glacial: „L-am aşteptat trei ani, şi-o să-l maiaştept încă 22!" Ăla s-a uitat la ea, s-a blocat şi n-a mai zis ni-mic. Am văzut că a reuşit să-l impresioneze. Mie nu mi-a maispus nimic. Eu eram plevuşcă, „numai" şapte ani! Acolo erau25! Am încremenit. Pînă am venit acasă m-am gîndit, Dum-nezeule, eu aş fi putut să răspund aşa vreodată? Nu poţi să aio asemenea replică. Am cunoscut-o apoi pe doamna Pillat.Nu era o luptătoare. E o femeie cu o mie de calităţi, dar nu unluptător. Şi a avut replica aia extraordinară!

*Cornelia Pillat Am avut primele veşti cînd a început pro-cesul, un an după arestare. Am aflat prin celelalte soţii. Amfost şi eu în curte, am văzut duba, dar era pusă în aşa fel încît393

deţinuţii intrau direct în clădire. Nu am avut voie în sală.Fericirea mea era să mă cheme martor, cum au chemat-o pedoamna Herck, să depună mărturie. Speram că aşa o s5-l văd.Dar cum era să mă lase să fiu martor la proces, că spuneamanapoda decît voiau ei. şi nu aveau nici un interes să fiu mar-torul apărării. Numai la recurs ne-au dat voie să venim însală. A fost un fel de cinism, pentru că soţii noştri nu erauacolo. Boxa era goală. De fapt, eram anacronici, pentru că nueram alteraţi şi nu am fost niciodată.*Olga Ranetti Nu am ştiut nimic, absolut nimic, din ziua încare l-a arestat pînă în ziua în care l-a eliberat, aproape cinciani. La cîteva luni după arestare, Magda Radian, Neli Pillat,mai mulţi au primit carte poştală prin care soţii lor cereaulucruri de îmbrăcăminte groase, nimic altceva. Eu nu am pri-mit. Atunci m-am dus singură, nu mai ştiu unde, la Securi-tate, la miliţie, şi am spus: D-le, eu am bărbatul arestat, a ple-cat într-o cămaşă şi un pantalon, acum e iarnă, toţi ceilalţi,văd, au primit carte poştală să trimită lucruri, şi el nu a scrisnimic. Probabil că nu a solicitat, mi-a răspuns. şi atunci ce ede făcut? Faceţi o cerere. Am făcut o cerere, mi-a aprobat-ocomandantul. Dintre toţi, cred că eu am dus-o cel mai greu,nu aveam serviciu, nici o posibilitate de cîstig, nu aveam ni-mic. M-am dus la Consignaţia, numai acolo găseai ciorapigroşi, bocanci, căciulă. I-am făcut un pachet mare, m-am dusla Securitate. Dinu a primit lucrurile, c-a venit cu ele, zdrenţe,înapoi. Din Penelopa nu mă scotea cînd s-a întors. Eu nu di-vorţasem ca alte soţii. Au divorţat formal, dar au divorţat. Auvrut probabil să-şi apere copiii. După ce au venit s-au recăsă-torit şi şi-au continuat viaţa. Povestea cu pachetul a fost îna-inte de proces, cînd să înceapă iarna. şi a venit ziua procesu-lui. Ne-am dus cu toţii, era la tribunalul militar, acolo au fostjudecaţi. La gara Basarab. Am văzut numai o dubă care a in-ti.-it înăuntru. Pe noi nici măcar la poartă nu ne-au lăsat. Petry uarul de vis-a-vis am stat. şi am stat degeaba ore-n şir c"n-?, m afla t nimic.S. T. Cu cine mai eraţi?O. R. Cu soacra mea, cu mama lui Dinu. Mai erau Neli Pil-

lat, nevasta lui Sandu Lăzărescu. Aflasem şi de Paleologu, căşi el e arestat. Era mama lui acolo. Erau mai multe familii.394Toate soţiile plîngeam, toate eram amărîte. Magda Radian afost cea care, cînd ne-am întîlnit ultima dată la proces, a ho-tărît să nu ne mai vedem. Zice: Din momentul ăsta, e bine sănu ne mai vedem nici noi. Sigur că Neli Pillat a fost cea maiamărîtă, al ei luase 25 de ani muncă silnică. Fiecare era singurcu suferinţa lui. Fiecare era îndurerat. Stăteam încremeniţi petrotuarul ăla, doar de i-am zări măcar.S. T. Şi i-aţi zărit?O. R. Nu, nimic. Am făcut recurs, dar degeaba. Speram înorice, ne agăţam de orice.*Ileana Iordache în timpul procesului, am stat pe stradă.Era o vreme îngrozitoare, ploua, era frig, era lapoviţă, o vre-me infernală. Imaginea tuturor acelor oameni, femei mai mult,care aşteptau. Ce? Să vină dubele!S. T. Ca să-i vedeţi cînd coboară?1.1. Nu, că nu se putea, pentru că dubele intrau în interior,în curte. Uşile se închideau şi nu se vedea absolut nimica.Atîta ştiu că am reţinut că toate maşinile care au venit, şi dacănu mă înşel au fost trei, toate aveau un moment cînd se zgîl-ţîiau cu zgomot. Era o groapă înainte de a intra în curte şi seauzea cînd intrau în curte, acolo, îmi aduc aminte că mă în-trebam cînd auzeam zgomotul ăsta, cum stau, oare sînt le-gaţi? Eram acolo cu mama. Am stat acolo inutil. Am stat înploaie, am aşteptat, am sperat că poate o să vedem ceva. Cesă vedem? Nu am apucat...

395<titlu>SENTINŢA (1 MARTIE 1960)*Cod PenalArticolul 209„Constituie infracţiunea de uneltire contra ordinii socialeşi se pedepseşte:1. cu muncă silnică de la 15 la 25 de ani şi degradareacivică de la 5 la 10 ani, faptul de a iniţia sau constitui, în ţarăsau străinătate, organizaţii sau asociaţii care au drept scopschimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei deguvernămînt democratice, ori de a activa în cadrul unei ase-menea organizaţii sau asociaţii, ori de a adera la acestea;Cînd fapta prezintă un caracter deosebit de grav, pedeap-sa este moartea;2. cu închisoare corecţională de la 3 la 10 ani şi interdicţiecorecţională de la 3 la 5 ani:a/ faptul de a face propagandă, agitaţie sau de a între-prinde orice acţiune pentru schimbarea ordinii sociale exis-tente în stat sau a formei de guvernămînt democratice saudin care ar rezulta un pericol pentru Securitatea statului;b/ faptul de a ajuta în orice mod vreo organizaţie sau aso-ciaţie din cele arătate la pct. l ori de a face propagandă sauîntreprinde acţiuni în favoarea acestora ori a membrilor aces-tora;c/ faptele de ponegrire, calomniere sau defăimare în pub-lic cu privire la orînduirea socială şi de stat, la instituţiile destat şi organizaţiile obşteşti, cînd acestea sînt săvîrşite fie de osingură persoană în mod organizat, fie de către două sau maimulte persoane asociate;396în cazul în care faptele prevăzute la alin. a şi b. prezintăun caracter deosebit de grav, pedeapsa este munca silnică dela 5 la 25 de ani şi degradarea civică de la 5 la 10 ani.Tentativa se pedepseşte ca şi infracţiunea consumată."(Codul penal, Editura Ştiinţifică, 1960)*Doru Pavel (avocat, apărător al lui Nicu Steinhardt) Este

de observat că [...] textul legii se caracterizează prin termenivagi, elastici şi cu un anumit sens de generalitate. Folosireaunor asemenea termeni oferă instanţelor un spaţiu foarte largşi destul de imprecis, în care să poată încadra faptele concretepe care le are de judecat şi implicit le deschide calea cătrearbitrar. Iar arbitrariul este un procedeu de largă întrebuin-ţare în regimurile în care justiţia este aservită puterii. (Scri-soare către autor)*C. Bogdan (avocat, apărător din oficiu pentru MariettaSadova) 209 era un articol nepublicat care cuprindea uneltireîmpotriva ordinii sociale. Era un articol copiat de la ruşi şi ve-rificat de ruşi. Cum nu le plăceau ochii cuiva, cum îl băgau înarticolul ăsta, şi pedepsele erau de la 5 pînă la 25 de ani sauînchisoare pe viaţă. Toate aceste procese aveau un singurmiez: uneltire contra ordinii sociale.*Sandu Lăzărescu Noi am fost condamnaţi pentru artico-lul 209, partea a doua, litera a, ceea ce se numea pe timpulacela „discuţii duşmănoase". Textul spunea că subminasemregimul prin discuţii cu caracter duşmănos. Jumătate din Ro-mânia ar fi putut să fie condamnată pe baza textului respec-tiv. Dar am fost luaţi noi. De ce?*Tribunalul.Preşedinte: colonel de justiţie DIMITRIU D. ADRIANJudecător: maior de justiţie PETRESCU IOANAsesori populari: colonel CHIMIREL IANCUmaior COSMIŢĂ AURELSecretar: T. PETRESCU-JOIŢEANU397

*Sentinţele celor 23 aflaţi din boza acuzaţilor au variat. Celemai uşoare au numărat sase ani închisoare corecţională (pen-tru Anca Ionescu, Sanda Simina Mironescu, Alex. Teodo-reanu). Sergiu Al-George, Remus Niculescu, Theodor Enes-cu, Vladimir Streinu, Vlad Aurelian au fost condamnaţi lacîte şapte ani închisoare corecţională. Strelisker Beatrice,Marietta Sadova Acterian, Vidrascu Emanoil, Radian Nico-lae cîte opt ani închisoare corecţională. Răileanu Constantin,9 ani închisoare corecţională. Nicu Steinhardt 12 ani muncăsilnică. Noica lacob 13 ani muncă silnică, Alex. Paleologu14 ani muncă silnică, Ranetti Constantin 15 ani muncă sil-nică, Florian Gheorghe, Lăzărescu Sandu, 16 ani muncă sil-nică, Arşavir Acterian 18 ani muncă silnică. Mitucă Ion 20de ani muncă silnică. Pedepsele cele mai mari le-au primitPillat Constantin şi Noica Constantin, cîte 25 de ani muncăsilnică. S-au dictat pedepse în valoare totală de 268 de ani.Dintre care 85 de ani închisoare corecţională şi 183 muncăsilnică. S-au dictat de asemenea 125 de ani degradare civică.Pentru fiecare s-a adăugat confiscarea totală a averii.*Sandu Lăzărescu Anchetatorii au dat peste o mină de aurcare se numea Pillat, pentru că puteau stabili diverse legăturicu o lume la care pînă atunci nu avuseseră acces. Lumea li-berală, emigraţia, prin Mihai Fărcăşan cu care el era rudă, fa-milia Brătianu... Dinu Pillat era un monden. Era un om curelaţii sociale şi cu talentul de a le cultiva. Şi au dat peste el.Pe urmă, au dat peste alt filon, anume vechea apartenenţă le-gionară a unor prieteni ai lui Dinu Pillat, printre care şi eu.Vă închipuiţi că asta deschidea drumul unor speculaţii infi-nite. Al unui succes profesional pentru ei, care să le aranjezecarierele, teribil. Dar pînă la urmă nu a rentat, pentru că nuau scos nimic din asta, indiferent de vorbăria procurorului şisentinţa în sine — în care se acumulau fapte fără nici un fel denoimă şi de legătură cu condamnarea propriu-zisă. Ei nu aureuşit să ne condamne decît pentru 209, punctul 2, litera aadică pentru discuţii duşmănoase. Nu pentru complot, nupentru trădare, nu pentru uneltire. Din punctul ăsta de ve-

dere, procesul a fost un fiasco pentru ei. Sigur din punct de398vedere al rentabilităţii politice. Din punctul ăsta de vedereconsider că nu am fost o generaţie de eroi, ci una de victime.Am fost luaţi aşa cum ar fi putut fi luată o jumătate din popu-laţia României.*Al. Paleologu Am fost chemat într-un birou singur şi fos-tul meu anchetator, Onea, mi-a spus: „Tribunalul te condam-nă la 14 ani de închisoare muncă silnică."S. T. Nu a fost o scenă în care judecătorul anunţă sentinţa,condamnaţii se ridică în picioare etc.?A. P. Nu. A fost la ultimul nostru cuvînt. Al meu a fostscurt. După care ne-am despărţit.S. T. Credeţi că s-a comunicat „sălii" sentinţa?A. P. Sălii de securişti? Bănuiesc. Ca să facă circul complet,au făcut-o.S. T. Dumneavoastră cîţi ani credeaţi c-o să faceţi?A. P. 6-7 ani, cam jumătate din condamnare, şi am făcutnumai 5. Am primit 14.*S. T. Cum aţi primit sentinţa?Sandu Lăzărescu Cu uşurare, şi eram bucuros că am scă-pat de o perioadă extraordinar de neplăcută. Sentinţa ne-afost comunicată nu într-o şedinţă solemnă, ci la fiecare în par-te, separat. Sentinţa a fost amînată cîteva zile. Mie mi-a fostcomunicată la Securitate. Am primit şaisprezece ani, degra-dare din drepturile civile şi confiscarea averii personale.S. T. Aţi făcut recurs? Aveaţi vreo speranţă?S. L. Absolut nici una, dar am făcut recurs.*Maria Noica Cînd s-a terminat a ieşit avocatul, care a avutvoie să stea acolo, şi a spns: Doamna Noi "a, s-a terrrnnst. Eraşi el cam palid. Cw>i ne-am di'S la tramvai împreună cu avo-caţii, s-au repezit din toate părţile civili. Erau spioni care tre-buiau să asculte ce vorbesc avocaţii cu noi. Eu nu am urcat cuavocatul Gheorghiu. L-am lăsat în pace, nu am luat tramvaiul.Eram cu o soră a lui Bebe. De unde or fi ţîşnit atîţia „civili" ca

să urce după avocaţii din tramvai?!... După cîtva timp m-a399

sunat avocatul ca să-mi spună că bărbatul meu a fost con-damnat la 13 ani muncă silnică. Am făcut recurs, natural, cudl Gheorghiu. Am dus dovezi că Bebe lucrase tot timpul, cănu avea contact cu nimeni, că nu discuta politică. Insă nici nul-au lăsat să vorbească. A spus cîteva cuvinte şi gata.*Alexandru Botez Eram în celulă pe Plevnei, la Malmaison.S. T. Cum a fost Noica în zilele procesului?A. B. Era destul de întristat. Nu l-au interesat amănunteleca bărbieritul şi hainele. şi eu am avut procesul cam tot atunci.Singurul lucru pe care-l ţin minte de la proces este că mi-auluat şireturile şi elasticul de la chiloţi. Era penibil să stai treizile, de dimineaţă pînă seara în picioare şi să ai senzaţia cătoată lumea vede că chiloţii-s pe vine. E o chestie care te omoa-ră. Ce vorbeau judecătorii căzuse pe planul doi. Tu stai înpicioare în boxă, şi chiloţii, neavînd elastic, cad. E o senzaţiecare te ucide. Eu cred că era premeditată chestia asta. Totulera gîndit. Te umilea, îţi dădea o indispoziţie, şi nu eşti atentla ce se întîmplă.S. T. Cu Noica s-a întîmplat la fel?A. B. Cu toată lumea!S. T. Cînd s-a terminat procesul şi s-a întors în celulă, cumera Noica?A. B. A tăcut tot timpul. Noi făcusem pronosticuri. Era cîtpe-aci să facem pe bani. Am ajuns la maximum şapte tini. Deaia, cînd a venit cu 25, am început să rîdem. Cînd i-au comu-nicat i-au spus: staţi jos. Au chemat doctorul, l-au instalat bineşi abia apoi i-au citit sentinţa: 25 de ani muncă silnică, 10 aniretragerea drepturilor civile, confiscarea averii (pe care nu omai avea de mult). Aia se pregăteau ca dl Noica să se prăbu-şească, şi el a zîmbit, şi a spus: Bine, mulţumesc. L-au întrebatdacă face recurs. A refuzat, nu fac. L-au îmbrîncit, au insistat.„Nu fac, domnule!" le-a zis.S. T. Există un recurs la dosar.A. B. Nu l-a făcut el. S-a făcut în numele lui, dar fără ştireaşi încuviinţarea lui. Singurul lucru pe care şi-l reproşa — m-arugat, dacă-i întîlnesc prin închisoare şi apoi, să le cer scuzetuturor celor arestaţi „din cauza lui". Să le transmit neapărat

părerea lui de rău.S. T. Ai făcut-o?400A. B. Da, cu majoritatea celor din „banda". Dar au fost sireacţii neaşteptate, gîndesc astăzi. Dar în vremea aia, şi însituaţia aia de atunci, oamenii aveau altfel de reacţii. Unii auspus: Prea tîrziu! Aveau diferite poziţii sociale de apărat, careli se părea că s-au stricat pentru că au fost băgaţi în „lotulNoica". Unii au considerat că a avut de suferit cariera lordatorită procesului şi nu l-au iertat pe Noica.S. T. Să ne întoarcem la proces. Ti-a spus cum a fost?A. B. A fost o farsă. De martori a fost deziluzionat. Deunele persoane mai ales pe care le cunoştea bine şi care auvenit şi au depus mărturii împotriva lui. Dar le găsea argu-mente, le scuza. Mai ales nişte cucoane au depus contra lui...S. T. Ce spunea despre cei din boxă?, A. B. L-au îmbărbătat. Pillat, de pildă, dar şi alţii.*Ligia Minovici Ne-au spus: „Numai avocaţii intră în sală."Şi către mine: Dumneata pe cine aperi? Nimeni din afară nuavea voie înăuntru, în schimb aveam Securitatea în spatelenostru. Un rînd-două de securişti. în civil, ca să spioneze, sănoteze, să vadă ce declarăm fiecare.Ce-or fi înregistrat nu ştiu. Rudele au rămas afară. Bine-înţeles, cînd au făcut pauză, m-am dus imediat la familie şile-am spus ce e înăuntru. Că Anca arată bine, că are moralulbun. în sfîrşit, am vrut să-i calmez puţin. Bineînţeles că aucondamnat-o. Dar nu numai atît, i-au confiscat toată averea,şi lucrurile de îmbrăcăminte, dar au luat şi hainele mamei ei.Au intrat în camera ei şi au pus totul sub sechestru. Am mersîn instanţa civilă şi am făcut contestaţie. Era judecător unulMantaroşie, pot să spun că a fost cumsecade. Mi-a admis con-testaţia şi a scos de sub sechestru lucrurile mamei.*„Partea cea mai groaznică a proceselor în care acuzatulmărturiseşte şi recunoaşte totul este că nouăzeci şi cinci lasută din faptele incriminate corespund adevărului.Atît doar — că nu sînt criminale. De aceea s-au lăsat înşe-

laţi juriştii occidentali; obişnuiţi cu formele clasice ale proce-selor, ei au cercetat conformitatea dintre declaraţii şi fapte,fără a se mai întreba dacă faptele sînt şi criminale. Erau atît de401

convinşi, li se părea atît de evident ca faptele incriminate săfie infracţiuni, încît au considerat lucrul ca de la sine înţeles.N-au revizuit axiomele.Ce ni s-a imputat nu era fals. Citisem cărţi de Mircea Eli-ade, de Emil Cioran, de Eugen Ionescu. Mersesem des la Tr.(Beatrice Strelisker, n.a.) să bem ceai din serviciul Rosenkava-Her, să pălăvrăgim şi să ne descărcăm sufletul. [...]Mult mai puţin gravă ar fi fost condamnarea pentru fapteinexistente. Ar fi fost o simplă eroare judiciară; au mai fost."(N. Steinhardt, op. cit., p. 231)*„3 martie 1960Dragule, zile foarte grele, pline de emoţie. Nu credeam căbăieţii vor fi loviţi atît de crunt. In fundul sufletului totuşisper, deşi oamenii foarte serioşi spun că sentinţa e definitivă,încerc să realizez dar nu pot. In schimb, inima e într-un halfără hal! Din chiar senin bate nebuneşte, apoi o simt obosită siopresivă. Iau calmante, dar zadarnic. E şi o vreme imposibilă— zloată, frig. [...]. Ce ne aşteaptă? Sau atunci pe mine per-sonal! Mă rog. Numai Dumnezeu poate face minuni. Ieri amfost necredincioasă faţă de minuni, dar m-am răzgîndit. Credcă Dumnezeu există şi că El poate face imposibilul. Ajutaţi-ipe cei iubiţi să nu dispere. Mă tem că-şi vor pierde răbdarea.Ajutaţi-i, inspiraţi-le speranţă şi curaj. Tot ce putem face pen-tru ei este să ne rugăm. De asemeni şi pentru mine.f...]14 martie...Dragule, oare presentimentul meu bun pentru dragiinoştri care sunt acum în durere să fie just, sau e izvorît dinoptimismul meu ireductibil! Eu cred în bine şi aştept cu în-credere simptomele destinderii. [...]...M-au bucurat veştile despre copiii prietenilor care seadaptează la munca din fabrici. E un mijloc sigur de a lua con-tact cu realitatea şi de a se apropia de oamenii simpli care sîntfoarte des mai curaţi ca cei complicaţi. Dacă nu ar fi puşcări-ile şi ura sistematică de clasă, as fi aproape de regimul comu-nist. Recunosc că foarte mulţi din clasa burgheză nu înţelegnimic din idealul cel nou şi că nu pot ieşi din prejudecăţilelor. Dar mă bucur că prietenii mei cei mai buni au înţeles şi

acceptă greutăţile vieţii, cu convingerea că umanitatea are decîştigat din schimbările actuale. Sufăr pentru cei loviţi ca cei402din ultimul proces, plîng cu mamele lor, dar e o nădejde înmine că va veni o iertare şi dacă aş mai vrea să trăiesc cîţivaani este ca să văd o destindere — zorii unei armonii." (AliceVoinescu, Jurnal, caiet XXXIV)*Tribunalul Suprem al R.P.R. Colegiul Militar dosar nr.77/1960Şedinţa de la 30 martie 1960Preşedinte JURAU MOISE colonel de justiţieJudecător TUDORACHE MANOLE colonel de justiţieJudecător SĂNDULESCU CONSTANTIN locotent-colonel de jus-tiţieProcuror DUNEA TANCRED locotenent-colonel de justiţieConsultant juridic şef PROTOPOPESCU GHEORGHE locotenent-colonel de justiţieAmînă pronunţarea la 7 aprilie 1960.Şedinţa de la 7 aprilie 1960.S-au prezentat pentru recurenţi următorii apărători: avo-cat Dumitrescu Constantin pentru Constantin Noica şi Acte-rian Arşavir, avocat Podaşcă Ion pentru Pillat Constantin,avocat Gall Camil pentru Lăzărescu Sandu, avocat LăzărescuVictor pentru Florian Gheorghe, avocat Bacal D. pentru Ra-netti Constantin, avocat Rădulescu I. pentru Radian Nicolaesi Vlad Aurelian, avocat Filderman L. pentru Răileanu Con-stantin, avocat Bondi Guido pentru Iordache Nicolae şi pen-tru Enescu Theodor, avocat Nistor Vasile pentru VidrascuEmanoil, avocat Georgescu Alexandru pentru Acterian Sado-va Măria, avocat Vişinescu C. pentru Paleologu Alexandru,avocat Doru Pavel pentru Steinhardt Nicu Aurelian, avocatBarbu Solomon pentru Strelisker Beatrice, avocat RomcescuDora pentru Niculescu Remus, avocat Gheorghiu Vintilăpentru Noica lacob, avocat Perciun Sozont pentru Al-GeorgeSergiu, avocat Mădîrjac H. pentru Teodoreanu Alexandru sipentru Mironescu Sanda Simina şi avocat Minovici Ligiapentru Ionescu Anca

TRIBUNALULÎN NUMELE POPORULUIDECIDE.403

Respinge recursurile declarate, împotriva sentinţei lor nr.24 din l martie a Tribunalului Militar al regiunii a Il-a mili-tară, de următorii inculpaţi: Noica Constantin, Pillat Con-stantin, Lăzărescu Sandu, Florian Gheorghe, Acterian Arsa-vir, Ranetti Constantin, Radian Nicolae, Vlad Aurelian,Răileanu Constantin, Iordache Nicolae zis Vladimir Streinu,Mitucă Ion, Vidraşcu Emanoil, Acterian Sadova Măria, Pa-leologu Alexandru, Steinhardt Nicu Aureliu, Strelisker Bea-trice, Enescu Theodor, Niculescu Remus, Noica lacob, Al-Geor-ge Sergiu, Teodoreanu Alexandru zis Păstorel, Ionescu Ancaşi Mironescu Sanda Simina.Obligă pe recurenţii sus-arătaţi să plătească fiecare cîte 25de lei cheltuieli de judecată, iar pe recurenţii Noica Constan-tin, Acterian Arşavir, Mitucă Ion şi Acterian Sadova Maria săplătească în plus fiecare cîte 400 de lei onorar avocat Colegiu-lui de avocaţi Bucureşti.Pronunţată în şedinţa publică, azi 7 aprilie 1960.Semnează: preşedinte colonel de justiţie Jurau Moise,judecători colonel de justiţie Tudorache Manole şi It. colonelde justiţie Săndulescu Constantin (care a fost şi raportor), con-sultant juridic It. colonel de justiţie Protopopescu Gheorghe.*Ileana Iordache S-a făcut un recurs cum se face la toateprocesele. Am fost de faţă cu mama mea. Tata nu era. Preşe-dintele tribunalului a zis cu gura lui aşa: Nicolae Iordache,zis Vladimir Streinu, fiu de moşier — o greşeală, tatăl meuera fiul unui ţăran foarte bogat, dar ţăran ţăran, tata-mare nua părăsit niciodată costumul ţărănesc, singurul lucru care eramai orăşenesc erau cizmele, bocancul, încolo nimic, purtachimir, cămaşă, tot. A spus: fiu de moşier, fost deputat na-ţional ţărănist, nu a avut legături cu străinătatea, nu a deţinutarme, nu a împrăştiat sau împărţit manifeste, nu a atentat lasiguranţa naţională. Pedeapsa rămîne aceeaşi.*Mihai Şora în lumea intelectuală ecoul procesului a fostfoarte mare. Efectul a fost de consternare. Lucrurile astea sediscutau intens. E adevărat că toţi cu care eu comentam eramsusceptibili de a fi închişi. Sandu Dragomir, Negoiţescu etc.

404S. T. Cum vedeaţi procesul?M. Ş. Era absolut limpede pentru mine că era o luptă peviaţă şi pe moarte cu tot ce era într-un fel oarecare o rămăşiţăa societăţii de dinainte de război care trebuia să fie lichidatăsau îngenuncheată total. Dacă ar fi fost îngenuncheată cred căar fi fost o soluţie, din punctul lor de vedere, preferabilă. Darcum nu a putut să fie îngenuncheată, a fost anihilată pe caleaastălaltă (sau s-a încercat), printr-un proces de proporţii. Prin-tr-o condamnare, pentru că procesul nu era un proces. Dacăun proces e o dezbatere, acela era contrariul unui proces.*Doru Pavel (avocat, apărător al lui Nicu Steinhardt) „Pro-cesul, prin încadrarea juridică a faptelor, se caracterizează caun proces politic. Este greu, privitor la orice proces, dar maiales privitor la unul politic, să se poată răspunde la întreba-rea dacă faptele puse în sarcina inculpaţilor au fost reale saudacă procesul a avut alt substrat, în această privinţă, cred cănu ne putem sprijini pe impresii şi amintiri vagi, ca cele ce mairămîn în memorie după ce s-au scurs patru decenii. Proceselepolitice au, în general, o factură specifică. Viziunea politică aconducerii de stat temătoare de propriul său destin poate, înanumite situaţii să determine interpretări neadecvate ale unorfapte, transformîndu-le din manifestări fără semnificaţie po-litică în fapte primejdioase pentru ordinea statală. Mentalita-tea politică a regimurilor autoritare este contaminată de fricape care asemenea regimuri tind s-o insufle celor pe care îiconduc. Conducătorilor le este frică să nu piardă puterea şiaceastă frică îi face uneori să întrezărească un pericol, pentruei şi pentru puterea pe care o deţin, în conţinutul unor faptelipsite de coloratură penală. Şi poate că în felul acesta se ur-zeşte ţesătura de suspiciuni şi bănuieli care duc la deforma-rea realităţii, la întrezărirea unor primejdii acolo unde ele nuexistă şi la învinuirea unor persoane care nu au avut intenţiipolitice subversive." (Scrisoare către autor)*Scînteia, duminică 28 februarie 1960„Sîmbătă la amiază la prezidiul Marii Adunări Naţionale

a R. P. Romîne a avut loc solemnitatea înmînării Ordinului405

Steaua Republicii Populare Romîne clasa a I-a tovarăşuluiLeonte Răutu, membru supleant al Biroului Politic al C.C. alP.M.R., pentru îndelungată activitate în mişcarea muncitore-ască şi pentru contribuţia însemnata la opera construirii so-cialismului, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la naştere.La solemnitate au asistat tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Emil Bodnăras, Petre Borilă, Nicolae Ceau-sescu, Alexandru Moghioroş, Leontin Sălăjan, lanos Fazekaş,Gheorghe Stoica, precum şi alţi membri ai C.C. al P.M.R.După citirea decretului de decorare, tovarăşul Ion Gheor-ghe Maurer, preşedintele prezidiului Marii Adunări Naţio-nale, a înmînat tovarăşului Leonte Răutu înalta distincţie.Conducătorii de partid şi de stat prezenţi la festivitate l-aufelicitat călduros pe tovarăşul Leonte Răutu pentru înalta dis-tincţie acordată. (Agerpres)"406<titlu>Un FEL DE AZIL DE NOAPTES. T. Cum a fost despărţirea de Noica?Alexandru Botez Intr-o zi m-au luat într-o dubă şi m-audus la Jilava. Şi m-am despărţit de el. Despărţirile astea nuştii că sînt despărţiri. Deschide unul uşa, îţi spune: ia-ţi lu-crurile! şi nici n-apuci să spui la revedere. Nu am simţit atun-ci că ne despart. Putea să nu se întîmple, deşi cînd îţi spunesă-ţi iei lucrurile, ştii că pleci de acolo. Te poate duce în altăcelulă. Cum eram amîndoi cu procesele terminate, nu era ne-apărat să ne despartă atunci...S. T. V-aţi mai întîlnit de atunci?A. B. Numai în libertate.S. T. Ce impresie ţi-a lăsat Jilava prima dată?A. B. Ne-au debarcat în bombele alea din spate, pe cei caream fost în dubă. Destul de variată societate, Remus Nicules-cu, Toto Enescu, Pillat... Ne-am cunoscut în Jilava cînd ne-amprezentat, în dubă nu, că eram despărţiţi. Ne-au băgat în ce-lula 18, un fel de celulă de triaj. Avea cam 18 locuri, iar noieram vreo 50. Stăteam cîte trei în pat. Era sub pămînt. Celula18 era un loc minunat pentru un băiat ca mine. Era o atmo-sferă cu totul specială. După ce ai stat izolat, întîlneai ţărani,popi, intelectuali, era şi un muncitor, doi, un cofetar... din

toată societatea. Mai ales partea intelectuală era puternică şis-a manifestat foarte tare. Erau Nicu Steinhardt, Enescu, Pil-lat, Paleologu, Acterian. Ţineau speech-uri, prelegeri libereinteresante care mă uimeau. Participam ca spectator. Se dis-cuta filozofie, de toate. Mai erau nişte preoţi romano-catolici,unul ortodox, cu şase copii. Fiecare popă stătea în colţul lui şise ruga. Eu eram un puşti, aveam numai doi ani de detenţiede făcut. Ceilalţi aveau 10 ani, 15,25. Dacă tineta era plină, tunu aveai dreptul. Chiar Paleologu se făcea că-si ia capa şi stri-407

ga: „Voglio cacare!" Luase 14 ani. Era un spectacol pentrumine.Administraţia închisorii îşi bătea joc de noi. Totul era aşade bine gîndit. Uneori dădeau treizeci de linguri la cincizecide oameni, ca să nu poţi să mănînci. Apăreau discuţii şi în ju-rul castronului. Am învăţat cum se face turtoiul. II fărîmam sifăceam un morman de mălai. Cînd îl băgăm în mîncare, pă-rea că e mai mult. Noi eram trei băieţi tineri. Mă gîndeam lacei care aveau 60 de ani şi primiseră cîte 20 de ani de puş-cărie. Aveau detenţie pe viaţă şi pe moarte. Pentru ei era otragedie ce se întîmpla. Noi aveam să scăpăm, ei... Cei careaveau neveste, copii, pe ei era o tristeţe. Se gîndeau ce-o fi fă-cînd nevasta. Cînd ai 20 de ani, nu realizezi. Glumeam cu nu-măratul jumărilor din zeamă. Ziceam mereu că avem mai mul-te. Unul zicea că a găsit 10, noi 20. Se uitau cu coada ochiului,ce-au ăştia dom'le, îi cunosc ăia de la bucătărie şi le dau maimult! Tot timpul ne număram jumerii din castroane. Acummi-e ruşine... Toate astea la un loc dădeau o atmosferă plă-cută. Nu te simţeai la puşcărie. Am avut de cîştigat.S. T. Le-ai povestit că ai stat în celulă cu Noica?A. B. Da, dar nu mă trăgeau de mînecă să le povestesc. Cuunii am vorbit mai mult cu alţii mai puţin. Nu voiau să revinăla un fapt consumat. Omul caută să uite. Lucrurile erau preaaproape. M-am făcut zugrav, am văruit toată închisoarea. Aucerut un zidar. Domnule, eu sînt student arhitect, ştiu zidărie.Săracu' de mine, habar nu aveam. Era unul acolo care se pri-cepea, un meşter. Nu m-a deconspirat. Eram o echipă de în-treţinere, electricieni, dulgheri. Pe dl Noica l-am căutat încelule. Pe urmă la izolatoare, la celulele de o persoană, la spă-lătorie. Am cotrobăit cît am putut prin hainele lăsate, să daude ale lui Noica. I le cunoşteam. Nu am reuşit. L-am întîlnit laBucureşti, abia după eliberare. El a venit la Bucureşti înainteamea.S. T. Bine, dar primisei doi ani.A. B. După puşcărie am fost trimis în Bărăgan în ValeaCălmăţui, unde era şi domnul Corneliu Coposu. Mai era şiSasa Ivasiuc. M-am eliberat în 1964, toamna tîrziu.*

Sandu Lăzărescu Am fost la Jilava un an de zile, în celulanr. 1, care avea un regim foarte sever. Eram lîngă celula nr. O,408în care se aflau condamnaţii la moarte. Mai erau Valeriu Ana-nia şi Burcescu. Au mai fost aduşi acolo, din celula zero, alţi.condamnaţi la moarte cărora li se comutase pedeapsa. Fuse-seră implicaţi într-un proces de rebeliune constînd în deţineride arme şi plănuirea unui complot. A fost o uşurare pentrunoi să-i vedem venind acolo, dar în acelaşi timp şi o emoţiepentru că vedeam ce soartă au avut. Oamenii ăştia nu se dez-brăcaseră de hainele lor timp de un an de zile. Erau în lanţurila mîini şi la picioare. Noica suporta foarte bine. Era de unoptimism debordant. Vedea numai partea bună a lucrurilor,uneori cu un anumit infantilism. Avea naivităţile lui. Să vădau un exemplu. La fiecare uşă de celulă era cîte o policioară,pe care erau puse 10-12 sau mai multe gamele. De acolo erauluate de gardieni şi ni se dădeau. Erau la vedere. Noica erafoarte chinuit cu anchetele, era chemat să dea diferite relaţii.El, în naivitatea lui intelectuală, a vorbit foarte mult. Era în-trebat despre diferite persoane. Fie ca să-i infunde, fie să afledespre o mulţime de lucruri pe care el le ştia. într-o zi, la unasemenea interogatoriu neformal, Dinu s-a trezit vorbind:„Degeaba mă tot chinuiţi cu ancheta că vai de capul vostru,sînteţi la capătul puterilor. Sînteţi pe punctul de a lichida!"„Cum aşa!?" ... a întrebat anchetatorul. „Păi, zice Noica, vădcă şi arestări faceţi mai puţine." „Dar de unde ştii dumnea-ta?" „Păi, zice, de la gamele!" A doua zi, toate gamelele eraupuse în dulăpioare, ascunse privirii. Nu le mai puteam nu-măra. Imprudent, el le deconspirase secretul. Cînd s-a întorsîn celulă şi ne-a povestit, deţinuţii mai vechi s-au luat cu mîi-nile de cap. Au zis: „Acum nu o să mai avem nici informaţiaasta!" Şi pentru noi era foarte important să ştim cum mergarestările. Aşa deduceam şi situaţia noastră. Represiunea amai scăzut sau nu, arestările cresc sau scad. încolo, Noica erade un moral nezdruncinat. Interpreta tot ce se întîmpla, favo-rabil. Am petrecut ore admirabile pentru că ne-a relatat Poves-tiri din Hegel şi Anti-Goethe. Seara făceam un fel de şezători,unde fiecare contribuia cu ce ştia. El era nelipsit. Vorbea uşor,

frumos, făcea accesibile o mulţime de lucruri, deşi nivelul au-ditoriului era inegal.S. T. Cît aţi stat la Jilava, aţi stat cu Noica în celulă?S. L. Cam un an. Şi a fost o perioadă foarte plăcută.- S. T. V-a mărturisit că se simte vinovat?409

S. L. Faţă de mine nu avea de ce să se simtă vinovat şi, caatare, nu a spus-o. Dar cred că nu-i era uşor.S. T. V-a povestit dacă a fost bătut?S. L. Nu. Cred că nu a fost bătut deloc. Bănuiesc că a scă-pat.S. T. De ce credeţi că Pillat a fost bătut, iar Noica nu?S. L. Mi-au spus ei. Apoi cred că a fost rezistenţa de a„mărturisi".S. T. înseamnă că Noica a mărturisit şi nu a fost nevoie săfie bătut, iar Pillat a fost mai încăpăţînat, mai rezistent?S. L. Noica nu a avut conştiinţa vinovăţiei. El a spus clarcă nu poate fi condamnat pentru lucrurile care i se imputau.Avea o mentalitate de om normal. Nu putea lua în serios acu-zaţiile care i s-au adus. în fond, ce a făcut? şi-a cîştigat exis-tenţa dînd lecţii şi folosindu-se de propria muncă, de manu-scrisele lui. înţeleg dacă ar fi fost un lucru subversiv, dartoate cărţile i s-au publicat peste un număr de ani, pînă-n1989. şi Anti-Goethe şi Povestiri din Hegel. După un an de zilede convieţuire, am fost mutat la Aiud. El, după cîte ştiu, a ră-mas la Jilava, şi a fost un du-te vino, între închisoare şi Secu-ritate. Voiau să scoată de la el şi alte mărturisiri, şi să obţină,eventual, şi o adeziune de la el.S. T. Cum v-aţi despărţit de Noica?S. L. Cu regret. Am fost luat şi dus la Aiud. El avea lacrimiîn ochi. L-am revăzut tîrziu. M-am bucurat de gloria lui demai tîrziu, mi se părea perfect normală. O merita.*„Aşadar, într-un tîrziu sînt scos şi dus la un birou adăpos-tit în micuţa firidă a boltitului coridor; interogat, identificat,dezbrăcat. Mi se lasă doar un prosop, un săpun, una perie dedinţi, una pastă de dinţi, două perechi de ciorapi, una căma-şă, una pereche chiloţi, din care fac o bocceluţă f...] Un gar-dian foarte înalt şi voinic îmi face semn să vin după el [...]Ajungem afară, în curte. Noaptea aceasta de început de Mar-tie e o noapte de viscol [...] Gardianul îmi face iar semn să-1urmez, scuturînd un inel cu o mulţime de chei enorme. Seopreşte în dreptul celulei 18, deschide greu uşa, cască şi-miface vînt înăuntru.

[...] Mi-a făcut vînt îriăuntru. Acum stau încremenit lîngăuşă. Mă uit: sînt într-o bombă de proporţii uriaşe, mă izbeşte410o duhoare de necrezut. Bomba e puternic iluminată. Un fel deazil de noapte, geometric amplificat. Sînt cuprins de un dublusi contradictoriu simţămînt de pustietate şi aglomeraţie. Deambele părţi, patru rînduri de paturi de fier care se ridicăpînă aproape de înaltul tavan boltit. Fereastra, în faţa mea, ebătută în scînduri, dincoace de care sînt gratiile, în spaţiuldintre sumedenia de paruri, o masă îngustă, două bănci în-guste şi ele, şubrede, în colţul din dreapta, în fund, un ciubăr,o balie, o putină acoperită. Atît. Jos, de-a lungul paturilor,şiruri — ce-mi apar nesfîrşite — de bocanci [...] încep să tre-mur de frig, pironit în sumara mea îmbrăcăminte, cu boc-ceaua în mîna dreaptă, orb de pe urma agresivei lumini [...]După ce am scrutat îndelung zidurile cu sarcofage exterioare,îmi îndrept privirea în jos şi dau de un amestec de humă,ciment, pietriş şi noroi, încăperea mi se pare nespus de ostilă,de rea, mă simt caraghios şi rătăcit. Mă simt şi învins deoboseală, dar mai ales înfricoşat [...] Cu totul altă oroare ca laSecuritate." (N. Steinhardt, op. cit., pp. 75-77)*Al. Paleologu Cînd am ajuns la Jilava, în celula nr. 18, ce-lula primă de pe Reduit, m-am pomenit cu Nicu Steinhardt,şi cu Sergiu AÎ-George, pe care l-am cunoscut prima dată înboxă. Ultimul care a fost introdus în celulă a fost Nicu Stein-hardt, care a apărut foarte nostim în izmene cu paltonul pe el,cu nişte ţigări în mînă. Nu fuma, dar se făcuse fumător atunci.Ca să poată să facă ca la puşcărie o „neagră", să aprindă ţi-gări, fel de fel. El voia să asume toate, să înveţe ritualul, co-municarea morse prin perete, versuri de Radu Gyr, neagra,ţigări. Au mai fost Toto Enescu, Remus Niculescu, doctorulRăileanu, Dinu Ranetti, un om simpatic.S. T. Aţi mers în acest pluton pînă aţi ieşit din puşcărie?A. P. Nu. A fost numai epoca de carantină. A fost foarteexaltantă, a durat vreo două săptămîni sau 20 de zile în carefăceam conferinţe şi şuete extraordinare. Mai erau şi alţii, dinalte loturi. Aveam o bună stare de spirit. Numai doctorul Răi-

leanu era prăpădit şi demoralizat. El credea c-or să facă toţimedicii memorii să-l scoată. Nu a făcut nimeni nimic. Contape doctorul Juvara, pe Burghele. „Doctore, aşteaptă să facimăcar vreo sase ani, sigur. Dacă vrei să fii realist, contează peşase ani". Cuuum? sărea el. Mai era şi Iacob (Bebe) Noica,411

eram în nişte relaţii rupte cu el, fiindcă avusesem o afaceresentimentală cu soţia lui. M-a prins, m-a pălmuit, era la mineşi mama. Dar acum m-a primit cu multă cordialitate, i-am datştiri de acasă, despre nevasta lui, cu care trăiam în continua-re. Culmea e că, după ce am ieşit din închisoare, iar nu ne-amsalutat. Dar în puşcărie am fost foarte amici.*Nicolae Balotă Pe Dinu Noica nu l-am întîlnit în puşcărie,în schimb cu Dinu Pillat am fost. E drept pentru o noapte, cuel şi cu Alexandru Paleologu. Fuseseră aduşi împreună laJilava. Eu eram într-o trecere pe acolo, cum ştii Jilava era pla-că turnantă. I-am întîlnit într-o cameră la Reduit, într-o seară.După care, în miez de noapte, spre zori, ne-au risipit prin alteîncăperi. Dumnezeule, înainte de toate mi-au spus noutăţi. Eimi-au spus de moartea lui Blaga. Mi-au vorbit despre Noica.Mi-au dat vesti despre Negoiţescu, care era încă în libertate.Mi-au vorbit despre Radu şi Dominic Stanca. Pentru mine,care aveam deja cinci ani de închisoare, noaptea aceea a fost osărbătoare. Pe Paleologu îl întîlnisem pînă atunci o singurădată. Venise în ascuns de la Cîmpulung, în toamna lui '55, amvorbit despre literatură franceză. Pe Dinu Pillat îl întîlnisemde mai multe ori. El ne citise texte de-ale lui. îmi aduc bineaminte de bucuria pe care am avut-o atunci. Ulterior aveamsă-l cunosc pe Nicu Steinhardt, la Jilava. Mă întreb dacă nuera în camera aceea de tranzit şi el! Necunoscîndu-1, nu ar fiexclus. O noapte am stat acolo. Era atît de plină încăperea cănu puteai să te culci. Ei erau mai tulburaţi, nu ştiau ce, cum.Paleologu era mai sumbru, mai tulburat; Dinu Pillat era maisenin, mai degajat. Păreau eliberaţi după presiunea Securită-ţii din anchetă, şi după proces. Asta e reacţia comună. Le-ampovestit multe despre viaţa din puşcărie, cum. Era o iniţiere.Nu ştiu dacă li se adusese la cunoştinţă sentinţele. Dupăsosirea la închisoare, aproximativ la o săptămînă ţi se aduceala cunoştinţă, şi semnai o hîrtie. La sentinţă nu erai dus la tri-bunal, se comunica ulterior. Steinhardt pune data în jurnal,martie. Ne-am cunoscut în camera 35 sau 36 la Reduit. Tre-buie să spun că a fost unul dintre oamenii de care m-am ata-şat. Am fost dus în celula în care se găsea el. De la început,

văd un om care era suferind, şi avea o poftă de rîs deosebită.Suferea de intestine teribil, avea o enterocolită continuă. Nu412putea să mănînce mîncarea care o primea. Foarte repedene-am descoperit vîna spirituală comună. In momentul acelanu era încă botezat, însă era un creştin în tot ce spunea. Elscrie în jurnal ce i-am dat eu lui, dar nu şi ce mi-a dat el mie.S. T. Ce v-a „dat"?N. B. L-am învăţat cîteva rugăciuni şi liturghiile, cea a luiloan Gură de Aur, respectiv cea românească. Din liturghialatină, i-am recitat cîteva rugăciuni. El nu a învăţat-o. Dar cearomânească l-am învăţat încet-încet. Eu însumi am învăţat-obătută prin zid tot la Jilava, cu trei-patru ani în urmă, prinmorse. Ce mi-a dat el mie? Mi-a vorbit despre cei de afară,despre Noica. Totul era paradisiac în ce povestea el. în afarăde asta, m-a delectat cu teatrul lui Eugen Ionescu. A fost unadin marile voluptăţi. De Ionescu auzisem pînă în momentularestării mele în decembrie 1955, dar teatrul nu-l citisem.Auzisem că are succes cu piese de teatru la Paris. El citise dejaprimele două volume apărute la Gallimard. Nu numai că lecitise, le şi ştia. Dar mi le-a şi jucat, în viaţa mea nu am văzut,nici pe Barrault, pe nimeni, jucînd aşa. Avea o memorie foar-te bună. Ulterior, citind textele, mi-am dat seama cît de fidelfusese, îi erau foarte proaspete în memorie, probabil că fuse-se una din ultimele cărţi citite înainte de arestare, în jocul lui,pe lîngă talentul lui, punea şi o notă de foarte bună calitate,evreiască. Era ceva cu totul particular. L-am ascultat cu plă-cere nespusă. Trebuie să spun că nu aveai multe prilejuri sărîzi în puşcărie. Am rîs aşa cum niciodată nu am mai rîs dupăaceea la piesele lui Eugen Ionescu.*„Călugărul meu e basarabean. E un om tînăr, condamnatpentru a fi avut vedenii şi a fi trimis Departamentului Culte-lor scrisoarea în care protesta împotriva desfiinţării schituluiunde vieţuise. Abia apuc [•..] să-i spun că sînt ovrei şi că do-resc a mă boteza, că se arată de acord [...]Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai cîte-va lecţii de catehizare şi le facem şezînd pe marginea unui pat

de fier, cu spatele spre uşă, unul lîngă altul, vorbind în şoap-te. Sintem, fireşte, amîndoi în uniformă de puşcăriaş: bocancifără şireturi, zeghe vărgată şi giorsită, boneţică [...] pe cap.Vestonul nu are nasturi, pantalonii prea scurţi, stau să cadă.De altfel totul aici, la Jilava, are cel mai violent aspect de413

puşcărie, de pîrnaie, nu de temniţă gravă. Clădirea e sinistră,dar interiorul celulei aduce a iarmaroc, a tablou de Breughel,Chagall, a balamuc. [...]Minuni vor fi în cursul anilor de închisoare cu duiumul.Cine a trecut prin închisoare nu numai că nu se îndoieşte deminuni, ci se miră că nu sînt recunoscute de toată lumea calucrul cel mai normal. [...]15 martie 1960. Catehizarea a luat sfîrşit. Botezul, hotărîtpentru ziua de cincisprezece, are loc aşa cum stabilisem. Pă-rintele Mina alege momentul pe care-l socoteşte cel mai potri-vit: la întoarcerea «de la aer», cînd caraliii sînt mai ocupaţi,cînd agitaţia e maximă. Trebuie să lucrăm repede şi să acţio-năm clandestin în văzul tuturor [...] Eu unul nu voi ieşi laplimbare. (Lucru uşor, deoarece m-a ros bocancul şi am oumflătură purulentă pe laba piciorului drept. La infirmerien-am izbutit să fiu dus cu toate că mă prezint în fiecare di-mineaţă la raport. Doctorii Răileanu şi Al-G. mă tratează apli-cîndu-mi pe «bubă» un ştergar muiat în apa viermănoasă dinciubăr. Cu o zi înainte, mi-a spus că «nici mort» nu mă ducela medicul oficial.[...] Rămîn deci singur vreun sfert de oră cît durează «ae-rul» — adică aproape singur, căci mai sunt cîţiva scutiţi deplimbare, pentru felurite pricini. Pustiită de zarvă şi forfotă,camera ia un aspect şi mai ciudat, ca o scenă goală, în caregrămezile de recuzite îşi găsesc sălaşul la nimereală. Dar maiales deosebirea sonoră faţă de camera plină este atît de izbi-toare, încît am impresia unei tăceri absolute — tăcerea devi-ne, vorba lui Cervantes, un spectacol — şi mă pot linişti, re-culege niţel.Cînd puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare,ducînd în rînd de cîte doi balia, ciubărul, tineta şi un «rezer-vor» cu apă, părintele Mina, fără a-şi scoate mantaua, dă buz-na la singura cănită din cameră — o cănită roşie, cu smalţulsărit, năclăită, şi respingătoare — şi o umple cu apă viermă-noasă proaspăt adusă în «rezervorul» purtat de el şi de un altdeţinut. Vin la patul meu şi cei doi preoţi greco-catolici şi na-sul. Nas mi l-am ales cu vreo cîteva zile înainte pe E[manoil]V[idrascu], fost avocat şi profesor, bun cunoscător de latină şi

greacă, trimis în judecată pentru a fi redactat ordinul de zi«Vă ordon, treceţi Prutul» V. a fost directorul de cabinet al luiIcă şi a purtat cu maşina la tipografie faimosul ordin [...] De414ce l-am ales pe V., pe care nu-l cunoşteam dinainte (ca de alt-fel pe cei mai mulţi din oamenii alături de care am complotat)si nu pe Al. Pal. — un vechi prieten, mă rog, prieten din '54,dar spirist (de la liceul Spiru Haret, n.a.) şi el, şi apoi luasemhotărîrea de a ne considera prieteni din copilărie — ori pe drAl-G., a cărui personalitate mă impresionase atît de puternic,care a şi rămas pentru mine fiinţa cea mai desăvîrsit multila-terală pe care am întîlnit-o în puşcărie şi omul cel mai dăruitcu virtutea curajului [...] ori pe vreunul din generalii prezenţi(nu m-ar fi refuzat), ori pe blîndul Toto Enescu, nu ştiu săspun. Doi dintre deţinuţi, complici, trec în dreptul vizetei, s-oastupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul să se uite,dar acum, cînd celulele pe rînd sînt scoase la plimbare oriaduse înapoi, e puţin probabil. La repezeală — dar cu acea is-cusinţă preoţească unde iuţeala nu stînjeneşte dicţia desluşită— părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă în-seamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe umeri totconţinutul ibricului (cănită e un fel de ibric bont) şi mă bo-tează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Despovedit, m-am spovedit sumar: botezul şterge toate păca-tele. Mă nasc din nou, oarecum liniştit, din apa viermănoasăşi din duh rapid.Trecem apoi, oarecum liniştiţi, oarecum uşuraţi [...] la pa-tul unuia din preoţii greco-catolici: e lîngă tinetă şi balie [...]şi acolo recit crezul (ortodox) după cum fusese stabilit. Reîn-noiesc făgăduinţa de a nu uita că am fost botezat sub peceteaecumenismului. Gata. Botezul, în asemenea împrejurări, e per-fect valabil şi fără de cufundare şi fără de mirungere. (Dacă voiajunge să scap din închisoare cu bine, urmează, pentru tainamirungerii, să mă prezint la un preot al cărui nume îmi estedat de părintele Mina [...]) "(N. Steinhardt, op. cit., pp. 78-83)*„3 aprilieDragule, sînt exasperată din cauza bolii de inimă, care mă

diminuează teribil, dar mai ales din pricina lui D. şi a lui Al.Cel din urmă, cel puţin, are pe ai lui toţi care se zbat pentruel, pe cînd bietul D. riscă să rămîie absolut fără ajutor. Singu-ra mea nădejde este în Dumnezeu, numai în El. Cei din apro-piere interzic orişice amestec. Probabil că ei sînt mai bine in-formaţi de cele ce se cuvin şi cele ce nu se cuvin. Nu-mi dau415

voie să scriu Reginei să ceară lui Z., prin telefon sau telegraf,un ajutor bănesc. N. m-a suplicat să nu mă amestec, pentru anu dăuna Ioanei, lui Sorin, Mariettei etc. Ce să fac? Nu potdecît să mă rog, şi o fac cu tot sufletul. Nu am speranţe decîtîn bunătatea divină — cred că El poate face minuni, inspirîndpe cei de care depinde soarta acestor nenorociţi! Ajutaţi-i dra-gul meu, nu-i părăsiţi şi ajutaţi-i să suporte şi să nu-si piardăsperanţa în Dumnezeu." (Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXXIV)416<titlu>PUŞCĂRII*„13 septembrie 1960[...] Aşteptam liberarea bieţilor băieţi de 23 august. S-aspulberat şi asta. Poate că aşa este necesar să fie şi ceea ce noisocotim o durere cumplită, să le fie lor o experienţă necesarăpentru creşterea lor spirituală. Poate. Nu mă îndoiesc, în fond,că Rînduiala cea esenţială, pe care noi o numim divină, cu-prinde toate aceste întîmplări pentru o împlinire. Poate că sitristeţea celor care suferă e necesară. Poate are Electra drep-tate: nu suferim destul. Vremea e ca de noiembrie: întunericşi foarte, foarte frig. [...]26 septembrieEvenimentele mondiale sînt colosale, se schimbă lumea;mă rog lui Dumnezeu să inspire pe toţi îa O.N.U. «Vie îm-părăţia Ta!» împărăţia păcii şi a Binevoirii.' (Alice Voinescu,Jurnal, caiet XXXI V)'*M.A.I.Penitenciarul JILAVA SECRETBiroul EvidenţăNR. 739 din 7.02.1962CĂTREPROCURATURA MILITARĂ BUCUREŞTIAlăturat înaintăm declaraţia de refuz de hrană ce priveştepe deţinutul C. R. Steinhardt Nicu Aurelian, născut la 29 iulie1912, fiul lui Oscar şi Antoaneta, prin care declară refuzul dehrană pentru faptul că el susţine că a fost bolnav de TBC, iar417

din alăturatul referat medical rezultă că numitul în urma con-trolului făcut nu rezultă acest lucru.Faţă de cele de mai sus vă rugăm să dispuneţi.COMANDANTUL UNITĂŢIIMaior ss indescifrabilUn alt document informează procuratura o săptămînă maitîrziu, la 15 02.1962, cS „deţinutul C. R. Steinhardt Nicu Au-relian a încetat refuzul de hrană", altfel spus, greva foamei.*O dată pronunţată sentinţa, mai multe edituri au dat în ju-decată cîţiva dintre condamnaţi pentru daune. Semnaserăcontracte pentru diferite cărţi, primiseră diverse avansuri înbani, şi nu predaseră manuscrisele spre tipărire. Editura deStat pentru Literatură şi Artă cere, prin tribunal, MarietteiSadova restituirea sumei de l 800 de lei pentru o carte de-spre arta actorului, care nu fusese predată la termenul fixatprin contract. Cum autoarea era închisă, E.S.P.L.A. cere, deasemenea, „sechestru asigurător asupra bunurilor mobileaparţinînd pmtei". Instanţa aprobă plata daunelor, darE.S.P.L.A. revine (6 ianuarie 1961) prin director şi contabilşef, cerînd „plata cheltuielilor pentru timbrarea acţiunii",adică 39 de lei. Pentru această sumă, editura se plînge tri-bunalului declansînd complicata procedură de recuperare.Probabil ar fi fost mai simplu ca unul dintre ei să acopere„paguba" punînd suma de la ei, dat fiind că se aflau în liber-tate şi dispuneau de destui bani. Dacă ar fi existat solidari-tate umană.Aceeaşi editură cere, la 18 octombrie 1960, să i se plăteascăde către „Teodoreanu O. Alexandru suma de lei 15 017, dincare lei 8 358,25 reprezintă drepturi de autor primite şi lei6 659,40 sînt cheltuieli suportate de editură". Scriitorul seangajase să traducă Inelul de ametist şi Dl. Bergeret laParis de Anatole France, formînd volumul Istoria contem-porană II. Spre deosebire de plîngerea împotriva MarietteiSadova, lucrările fuseseră predate editurii la timp, dar pen-tru că autorul fusese arestat şi se afla în închisoare, ele nuputeau fi publicate. Nici un autor nu a publicat o carte pe du-rata detenţiei sale în România, în acea perioadă, E.S.P.L.A.

scrie în cererea sa adresată „tovarăşului preşedinte al Tri-418bunalului popular al raionului I. V. Stalin": „pîrîtul trebuiesă restituie drepturile de autor primite, precum şi pagubelepricinuite editurii din culpa sa". Şi cere, pentru a se despă-gubi „înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunuri-lor mobile urmăribile aparţinînd pîrîtului."Remus Niculescu este dat în judecată pentru datorii la„Fondul Plastic din R.P.R." pentru 5 000 de lei, plus 135cheltuieli de judecată. Suma fusese împrumutată în anii1957-1958 pentru întocmirea monografiei Nicolae Grigo-rescu. Tribunalul popular al raionului l Mai Bucureşti prinsentinţa de la 30 august 1963 „admite acţiunea intentată deFondul Plastic din RPR... împotriva pîrîtului NiculescuRemus... deţinut în formaţiunea MAI 09512 Bucureşti, înexecutarea pedepsei de 7 ani închisoare corecţională..."Florian Gheorghe este chemat în. judecată, pe 27 iulie 1961de Banca Naţională unde lucrase pîna la arestare. Motivul:l 925 de lei, „reprezentînd împrumut de la C.A.R."*Doru Pavel Cu tatăl lui N. Steinhardt am rămas în legă-tură şi după terminarea procesului, îmi amintescscă, prăbuşitde durere, după un anumit interval de timp, a luat contact cumine, ca să-mi spună că a găsit pe cineva care i-a promis că îlva scoate pe fiul lui din închisoare, bineînţeles în schimbulunor sacrificii materiale serioase. I-am atras atenţia că nu poa-te fi vorba de o persoană serioasă, ci de un escroc, sfătuindu-1să nu se lase înşelat. Cuvintele mele nu au avut nici un efect.Dl Steinhardt a dat sumele cerute şi a aşteptat eliberarea luiNicu.Aşteptare, bineînţeles, zadarnică. După un timp, bietulbătrîn m-a contactat din nou, ca să-mi spună că a găsit o altăpersoană, „de astă dată serioasă" — spunea el — care îi ga-rantează eliberarea lui Nicu. Răspunsul meu a fost acelaşi caşi în cazul anterior: că nu poate fi vorba decît de un escroc şică să nu se lase înşelat şi să nu dea nici un ban.Totuşi, Dl Steinhardt s-a lăsat şi de data asta înşelat, a datbanii — aşa cum am aflat mai târziu — şi a aşteptat eliberarea

lui Nicu, care, bineînţeles, nu a avut loc, nu putea să aibe loc.Nu ştiu dacă acestea au fost singurele două cazuri în carebătrînul Steinhardt s-a lăsat înşelat de indivizi lipsiţi descrupule. La început am fost contrariat de credulitatea atît de419

naivă a acestui biet bătrîn. Apoi mi-am zis că în felul acesta, elşi-a plătit cîte o perioadă de existenţă în care a trăit cu speran-ţa mîngîietoare că îşi va revedea curînd copilul. Poate căaceastă speranţă reprezentînd, în perioadele respective, în-săşi raţiunea vieţii sale, merita să fie plătită cu banii pe carei-au înghiţit escrocii. (Scrisoare către autor, 1996)*Al. Paleologu La Jilava am stat pînă-n toamnă, din martiepînă-n noiembrie. După care ne-au dus pe unii dintre noi lacolonia penitenciară Salcia, unde nu mai eram cu nimeni dinlot. Aici am întîlnit pe I. D. Sîrbu, pe care-l ştiam de la Trixi deacasă, unde s-a îmbătat şi m-a făcut fanariot... Am avut ofoarte bună relaţie cu el. La Salcia am stat din noiembrie pî-nă-n aprilie. Cît am stat la Salcia nu m-am spălat nici o sin-gură dată, n-aveam unde. După aceea am fost dus din nou laBucureşti, într-o nouă anchetă, o lună de zile. Mai era acoloNicoiae Penescu, şeful ţărănist, Teodor Bîrsan (social-demo-crat, fost gogist), unul de la Iaşi; Chiper, fiul natural al doc-torului Lupu, ofiţer şi cîntăreţ. Acolo l-au adus şi pe Ilie Pău-nescu din greva foamei. Era atmosferă interesantă de şuetă.Acolo am exersat prima dată să fac prelegeri libere, în timpulplimbării, mă gîndeam la subiect. Am ţinut acolo un ciclu de-spre Proust. Alţii vorbeau despre altele. Prelegerile au fost foar-te gustate. Am exersat atunci ca să nu am text scris. Era o ce-lulă mai mult lungă, şi participau nu toţi, cam 10-12 din 30. Amrămas acolo pînă toamna 1961, la procesul lui Negoiţescu.S. T. Aţi fost chemat în procesele lui Negoiţescu?A. P. Da. La amîndouă.S, T. Şi ce-aţi spus?A. P. Teoria pseudomorfozelor... A mai fost încă un pro-ces, al unei rude ale mele, Marioara Brâiloiu, prietenă cu mamaşi mătuşa vărului meu Vălimărescu, care a fost condamnatăpentru că venea la noi în casă şi calomnia filmele sovietice. Sipentru că comunica ştiri de la posturi de radio străine. Defapt pe ea o turnaseră în anchetă Trixi Strelisker şi îvan Ghicaîn ancheta lor. Au urmat mari mutări prin celule, unele foarteplicticoase, într-una eram cu unul Ardeleanu, care a fost acu-zator în procesul Maniu. Comunist căzut în dizgraţie, venit

cu divizia Tudor Vladimirescu. Dar acum, pentru că era văr420cu nu ştiu cine, militar, care a scris un roman Guliver în ţaraminciunilor...S. T. Generalul Eremia...A. P. Avea şi nişte rude în Franţa. A intrat în chestia asta sisi-a ruinat toată situaţia de mare comunist. Un tip odios. Laînceput aveam un dialog destul de cordial, pînă a începutnişte înţepături foarte încordate între el şi mine în special. Ve-dea în mine duşmanul de clasă. De la Jilava am plecat la colo-nia de muncă Luciu Giurgeni.*Penitenciarul JilavaData 3.05 1962Consultat şi găsit sănătosDeparazitatMedic ss indescifrabilFOAIE DE TRANSFER(Pentru uzul vagoanelor penitenciare). Deţinutul... PALEOLOGU ALEXANDRU... Mtr.nr....9/1960de profesiune cercet. ştiinţific condamnat 14 ani M.S.(muncă silnică, n.a.)pentru faptul... uneltire... pedeapsa expiră la 03.09.1973se transferă la Penitenciarul Giurgeni pentru munci conf. art.D.G.P.C.M. serv. ev. 07166/62Gradul de periculozitate...... PERICULOS C.R. (contra-revoluţionar, n.a.)Semnalmente................Vîrsta 14.03.1919 / Părinţi /Mihail-Elena............Semne particulare (semne, cicatrice, tatuaje etc.) n-are.I s-a dat hrană rece pentru zilele..............................COMANDANT Şeful Biroului de Evidenţă şi Cazierss indescifrabil ss indescifrabil*Al Paleologu Nu-mi ardea mie de muncă, ajunsesem încelulă cu anticarul Radu Sterescu. Am petrecut foarte bine cuel, poveşti amuzante... Cum el mergea la colonia de muncă,mi-am zis: hai să merg cu el. Puteai să refuzi să mergi. Mulţi

apreciau că eşti la aer şi primeşti pachet. O colonie în baltaDunării unde, spre deosebire de Salcia, te puteai spăla foarte421

bine. Era curat, nu era sordideţea de dincolo, însă unde eraufoarte bestiali caraliii şi comandantul loaniţiu sau loaniţescu.Un tip negricios la faţă, foarte elegant, purta nişte uniformede tip britanic. Acolo era un caraliu Perju şi încă unul, de lacare am mîncat eu bătaie. Atunci am mîncat eu bătaie, numaiatunci, dar destul de zdravăn şi destul de straşnic. Odată amrecitat un sonet de Baudelaire, şi un tînăr băiat, care lucra laateliere fiindcă era sobar, zice: Ce-aţi spus acum era franţu-zeşte, nu? Da. Era poezie, nu? Da. Vai ce frumos! Uitaţi-vă, euam hîrtie şi creion de la dulgherie. Scrieţi fiecare vers cum sescrie, dedesubt cum se pronunţă şi jos ce înseamnă. I-am scrisaşa un prim sonet de Baudelaire, i-am corectat pronunţia pî-nă a pronunţat bine, şi l-a învăţat pe dinafară. După aia amtrecut la altul, şi la altul, apoi la Verlaine. M-a prins Perjucînd făceam asta şi m-a bătut grozav de tare cu o cravaşa şim-a spînzurat de rnîini. M-a lăsat spînzurat aşa, noroc că avenit şi o ploaie după aia. Asta m-a făcut să înţeleg că se poa-te suporta şi că este un prag pe care trebuie să-l treci. Dacăieşeam din puşcărie fără bătaie, era o experienţă ratată. Ammai avut diverse pedepse corporale, nu prea multe, dar atîtcît să ştiu ce-i aia. Aveau însă o bibliotecă cu cărţi citibile,Turgheniev, Tolstoi, Sadoveanu.S. T. Cînd citeaţi?A. P. Cînd veneam de pe cîmp, seara. Aveam deci o bi-bliotecă clasică, aveam avantajul de a ne putea spăla. Era unjgheab în curte, un furtun ca de pompieri, pe care curgea apăşi puteam să mă spăl cînd veneam de la lucru. Puteam să măspăl foarte bine. Cel mai frig ţine murdăria. Cînd nu eşti spă-lat, murdăria intră în piele şi ţine de frig. Acolo am stat din1962 din toamnă... Nu. în '61 am plecat de la Salcia, la Secu-ritate, în toamnă la Malmaison. După procesul Negoiţescu,am ajuns iar la Jilava, în altă celulă decît aia primă, cu oamenipolitici. De acolo, la Luciu Giurgeni, cam în plină vară. Eueram în haine îmblănite, am murit de căldură în tren. Oribil afost, stătea trenul oprit prin nişte gări pe unde bătea soarele,venea miros de friptură de undeva, din gară. Am apucat mun-ca teribilă a cîmpului. Prăşitul pe o arşiţă infernală, în condiţiiîngrozitoare. Cu unelte îngrozitoare. Nu stăteam deloc, era

insuportabil, aplecat aşa din sale, vreo 12 ore pe zi. Era o seteteribilă. Aşa că, în afară de pedeapsa cu bătaia pe care o lu-asem, mîncam bătaie în fiecare zi, cam tot aşa de tare.422S. T. Primeaţi pachet, veşti de acasă?A. P. Nu primeam nimic pînă cînd, într-o bună zi, un un-gur, deţinut, topometru, zice: ştiţi englezeşte? Zic, da. Vreţisă fiţi topometrist? Păi nu mă pricep. Nu-i nimic. Aici nu-inormat. După o lună, am trimis o carte poştală acasă şi amcerut ţigări, cafea, bocanci, pulover... Şi am primit. Dintr-odată m-am pomenit, din cum eram, un sclav al statului ca laromani, cu bocanci scoţieni, cu pulovere, cu curea, cu ţiga-rete, cu salam de Sibiu, cu caşcaval. Era grozav! Atunci a datDumnezeu şi o epidemie de hepatită, foarte gravă. Mulţi amfost evacuaţi de acolo. S-a închis zona. Caraliii nu veneau, dardoctorii erau acolo şi a venit Sergiu Al-George, de data astaca doctor. Se suspendase munca din cauza bolnavilor şi stă-team toată ziua pe patul lui Al-George, cu vîrful piciorului însalteaua lui, fumînd cu ţigaret şi bînd ness, discutînd de filo-zofie, cărţi... Am stat acolo pînă în 1963. Iarna a fost o reviziemedicală, şi m-am înţeles să mă declar inapt. M-a învăţat Ser-giu ce să fac să măresc tensiunea. Pe Sergiu Al-George l-amvăzut prima dată în boxă. Avea părul rar, ochii foarte adîn-ciţi. L-am auzit, vorbea cu o voce foarte frumoasă. Sergiuavea o figură asiatică şi inteligentă. Ne-am înţeles la lecturi.Unele lecturi erau comune: Malraux, Tolstoi, Dostoievski. îldetesta pe Cehov. Era doctor şi nu-i putea suferi pe doctori.Nu-l iubea pe Caragiale. Zicea să se uită asupra lumii cu oprivire sfidătoare. Ce-i genul ăsta? întreba. Era un om care,deşi rîdea cu poftă, era înclinat spre gravitate şi dramatizare.Revederea noastră în lagăr a fost entuziastă. Conversaţii, amin-tiri, filozofie. De toate! Era tot dramatic, dar avea un dar albucuriei şi al voluptăţii. Venise iarna. S-a făcut revizia medi-cală. Şi el mi-a spus: Uite ce faci, trei schimburi de planton,toată noaptea, şi bei mult ness şi multă apă. A doua zi, era odoctoriţă a Ministerului de Interne foarte graţioasă şi mai eraşi un medic, doctorul Antoniu, un mare doctor. M-a găsit cutensiune mare, şi gata a fost. Preferau să nu aibă cazuri de ge-

nul ăsta. Nu trimiteau cardiaci la muncă. Şi m-au clasat. M-atrimis la Jilava. Orice transbordare se făcea prin Jilava. Dinlotul nostru nu era nimeni. La Botoşani am ajuns la începutulprimăverii '63. Am întîlnit acolo pe Dan Amedeo Lăzărescu,Paul Dimitriu, Niki Bolintineanu şi alţii, erau mulţi. La Bo-toşani, la început era foarte rău. Dar s-a schimbat pe parcurs.Viaţa în penitenciar era din ce în ce mai puţin dură. în dru-mul spre Botoşani, mi-au lăsat şi şireturile de la bocanci,423

mi-au lăsat şi cureaua. Nu mi-au dat palme, nu mi s-au datpumni. O oarecare indiferenţă, as spune. Ziceam că lucrurilese îndreaptă.*„7-8 decembrie [1979]L-am revăzut pe Nicu Steinhardt [...] întorşi acasă, am con-tinuat conversaţia de săptămîna trecută, cînd am fost să-l iaucu maşina de la gară pe Nicu, pentru a-l conduce pînă la apar-tamentul Eliazilor* unde locuieşte în absenţa lor [...] Nicuvorbeşte despre felul cum trebuie umblat cu adevărul şi dăun exemplu: în închisoare erau şi mulţi adepţi ai sectelor,adventişti, penticostali etc. Pastorul luteran Wurbrand era şiel închis cu sectanţii. Cînd Securitatea a vrut să-i învinuiască(pe sectanţi), Wurbrand i-a ajutat pe anchetatori confirmîndcă sectanţii erau condamnabili din punctul de vedere al dog-mei, răfuindu-se cu ei într-un moment cînd n-ar fi trebuit s-ofacă. O dată ieşiţi din închisoare, ar fi putut să-i combată, darnu acolo în puşcărie, unde erau toţi victimele aceluiaşi călău.Cu alte cuvinte, spune Nicu, trebuie să umbli cu băgare deseamă cu adevărul, să ştii pe ce cale să apuci, avîndu-l în ve-dere. Calea nu trece neapărat prin aceleaşi locuri. Ca să cu-noşti calea trebuie să ai discernămînt. Nicu afirmă că dacăWurbrand a greşit atunci în puşcărie, este fiindcă el nu a alessă fie ortodox, adică nu a îr.ţeles utilitatea înţelepciunii de tiporiental, care ştie să combine rigoarea cu subtilitatea... înfond, îi spun eu, este ceea ce afirma Noica vorbind despre«limitarea care nu limitează», nu-i aşa? Nicu Steinhardt seîntîlneste undeva, pe linia crestin-ortodoxă, cu reflecţiile luiNoica. înainte de toate, resimt prezenţa lui Nicu Steinhardtprintre noi, românii născuţi ortodocşi, deci fără exactitate şifără profunzime în practica religioasă, ca un memento, o salu-tară şi luminoasă trezire în viaţa noastră apăsată de mizeriileşi derizoriul Istoriei." (Sanda Stolojan, Nori peste balcoane, jur-nal din exilul parizian, Editura Humanitas, 1996, pp. 75-76)*„9 ianuarie 1961în intervalul 26 noiembrie pînă acum, am trăit în iluzia căse vor elibera cei dragi şi toţi politicii. Acum au trecut toate

<notă>* Soţii Mircea Eliade, place Dullin, Paris.</notă>424datele la care ne puteam aştepta la aşa ceva. Iar epocă derenunţare la orice nădejde în acest sens. Sînt sigură că mă voiagăţa iar de cine ştie ce zvon, ca să cred că totuşi vor fi elibe-raţi. Să fie uşurime intelectuală? Să fie uşurime sufletească?Imposibilitatea de a accepta inevitabilul? Şi de a mă adaptaclipelor, aşa cum sînt? O realitate legitimă ca şi bucuria în ra-port cu viaţa. Optimismul meu de mult îmi e suspect ca o lip-să de curaj de a privi realitatea în faţă." (Alice Voinescu, Jur-nal, caiet XXXIV)*S. T. Aţi putut să comunicaţi cu rudele dvs?Sandu Lăzărescu în nici un fel. Nu am comunicat cu eledecît tîrziu, cînd eram la Aiud, după vreo trei ani. Nu amavut drept la scrisoare. Nici dreptul la scrisoare nu l-aş fiavut, dar a fost o vară în care am muncit.S. T. Rudele dvs au ştiut în aceşti patru ani unde vă aflaţi?Au avut vreun fel de veşti de la dvs?S. L. Nu. Dar ştiau într-un fel. în 1961, a murit taică-meu.Şi au comunicat printr-o citaţie pentru deschiderea succesiu-nii prin Direcţia închisorilor şi mi se pare că atunci au aflat aimei că sînt la Aiud.*„Sîntem scoşi toţi afară, pe culoar, şi puşi să stăm în şir, cufaţa la perete, tot timpul cît ni se controlează paturile şi efec-tele. Scena aceasta, cu capul la perete, pe culoar, îmi amin-teşte d e ceva...— Ce rîzi mă, ăla de colo? întreabă un gardian, ce rămăse-se în uşă ca să vadă cum ne refacem paturile şi bagajele.— Nu rid, surîd, spun prosteşte.— Ba ai rîs.— Am surîs numai.— Ai rîsi tună el şi cîştigă partida, căci îmi dau seama cîtde absurdă e rezistenta mea pe asemenea temă. El reia:— De ce ai rîs?

Mă gîndesc să nu implic vreun coleg în situaţia asta la-mentabilă, şi atunci spun adevărul.— Mi-am amintit de o scenă asemănătoare într-o carte.— Ce carte?— Zero şi infinitul de Arthur Koestler.425

— De cine?Repet numele, care bineînţeles nu-i spune nimic.— Şi ce era în cartea aia?înghit în sec şi simt că nu pot da îndărăt.— Era o scenă ca adineauri, cu deţinuţi puşi să stea cucapul la perete, pe culoar.— Ei şi, ce e de rîs?— Nimic, doar că în carte se sfîrsea altfel.— Cum?Imbecilul ăsta mă plictiseşte, cu insistenţa lui. Să-i spunadevărul şi să termin.— în carte li se pune deţinuţilor cîte un revolver în ceafă.Toată sala a îngheţat. O clipă pare paralizat şi gardianul.Pe urmă scoate un urlet: «Provocatorule!» şi se repede la mi-ne, trăgîndu-mă de veston pînă mi-l scoate: apoi mă înhaţăde ceafă, strigînd: «La izolare cu tine!» «Izolarea» este o celu-lă de piatră şi cu o gaură în chip de WC. Cînd eşti la izolare, ozi nu capeţi hrană, ci doar un castron de apă caldă la prînz, ozi capeţi raţia pe jumătate... După vreun sfert de oră e arun-cat aci altcineva, tot în cămaşă.— Acum puteţi să rîdeţi împreună, spune gardianul, în-cuindu-ne." (Constantin Noica, Rugaţi-vă pentru fratele Ale-xandru, Editura Humanitas, 1990, pp. 63-64)*Deşi încheiată ancheta pentru procesul lor din februarie1960, şi depuşi în diferite închisori, condamnaţii au fost încontinuare anchetaţi, în cazurile altora, siliţi sădea declara-ţii în legătură cu alte dosare pe care Securitatea le monta, sichemaţi şi în mai multe procese ca martori. Astfel, în aprilie1961, AIA/., într-o adresă, anunţa penitenciarul că „dele-gatul nostru, cpt. Puşcoci Gh." vrea să „audieze" în incintapenitenciarului pe Alexandru Paleologu şi Steinhardt Nicu.O notă scrisă de mînă la 28.041961, alături de textul oficial,ne informează că „am anchetai în incinta penit. pe PaleologuAlex. şi Steinhardt Nicu ". De asemenea, mai voia cpt. Puş-coci Gh. să-l ancheteze pe Paul Dimitriu, aflat atunci în în-chisoarea din Galaţi. P. D. fusese judecat şi condamnat înprocesul liberalilor. El fusese chemat ca martor în procesul

Noica/Pillat, unde depuseseră şi alţi condamnaţi la acea dată:Vasile Voiculescu, Ovidiu Densuşianu, Tudor Vladimir.426Dinu Pillat şi Sandu Lăzărescu au fost martori (ai acuzării,martori ai apărării nu se admiteau) în procesul „Plăcinţea-nu" din decembrie 1959, înainte chiar ca ei înşişi să fi fostjudecaţi. Al. Paleologu arată că a fost dus să depună în celedouă procese ale lui Ion Negoiţescu. întrucît aceste refeririapar numai întîmplător în aceste dosare, nu ne putem face oimagine exactă a tuturor anchetelor şi proceselor în care aumai fost implicaţi cei 23 de condamnaţi ai lotului. Şi Con-stantin Noica este supus, în repetate rînduri, la diferite an-chete. Sandu Lăzărescu, care a stat cu el în celulă în primulan de detenţie, îşi aminteşte acest lucru. Şi documentele păs-trate din penitenciar le confirmă. La 6 februarie 1962, oadresă strict secretă emisă de U.M. 0123/O delegă „pe U. maj.GUIŢĂ IONAŞCU pentru a-l audia în incinta penitenciaruluiJilava". Două zile mai tîrziu pe aceeaşi bucată de hîrtie ofi-cială, ofiţerul notează: „L-am anchetat pe deţinutul NOICACONST." Nu era prima oară cînd se întîmpla. La l decembrie1961, un locotenent major, Popa Teodor, de la aceeaşi unita-te 0123/O îl ancheta. La 15 iunie, Noica, împreună cu PaulDimitriu, după un plus de anchetă, sînt trimişi la Tribu-nalul Militar pentru a depune ca martori ai acuzării în Dos.167/1961. La 29 decembrie 1960, Constantin Noica şi Vla-dimir Streinu sînt interogaţi de cel mai brutal dintre an-chetatorii lor, căpitanul losif Crăciun, tot în incinta închi-sorii ]ilava. La 10 septembrie acelaşi an, 1960, filozoful şivărul său lacob Noica, au fost interogaţi de alţi doi ofiţeri,Colţea Gheorghe, căpitan, şi Gheorghe Ion, locotenent. Unalt membru al lotului Noica /Pillat, dr-ul şi profesorul Con-stantin Răileanu, este interogat la 8 aprilie 1960.*MINISTERUL AFACERILOR INTERNE[...] ADEVERINŢĂ CARACTERIZAREDeţinutul C.R. ENESCU THEODOR, anul naşterii 1926, origi-nea socială M. BurghezProfesia avută la arestare: Cercetător ştiinţific. Nu a mai

fost arestat şi nici condamnat.[...] A fost arestat la UM 0123/H, depus în penitenciarulJilava, şi transferat prin unităţile Gherla, Periprava, Văcăreşti,Periprava şi apoi la Jilava unde se găseşte în prezent.427

[...] De cînd este în unitatea noastră are o comportare ne-justă faţă de cadrele unităţii, în munca de reeducare nu dăatenţie prea multă, nu dă atenţie la citirea presei cît şi a căr-ţilor pe care le primeşte.Sus-numitul nu a muncit, pentru faptul că este bolnavTBC. Din punctul de vedere al sănătăţii, suferă de miopieforte, gastro-duodenită, morbul lui Pott D7-D11.Comandant ss indescifrabil.*Simina Mezincescu Pe mine m-au trimis la Jilava, ime-diat. Jilava e un nume foarte bun pentru această închisoare.Nu am avut niciodată hainele uscate pe mine. Aveam ulcer sim-am chinuit îngrozitor din cauza durerilor, îmi amintesc că,la un moment dat, ni s-au dat, timp de 45 de zile, cartofi des-hidrataţi. Erau foarte buni, dar eu nu puteam să-i mănînc.Fiindcă după aceea mă zvîrcoleam de durere. Nu mai pu-team. şi timp de 45 de zile am mîncat suta de grame de pîinepe care ne-au dat-o. Am mîncat coaja de la turtoi, pentru cămiezul nu se putea mînca niciodată. Era crud. Cu mine era osoră greco-catolică, sora Ionela, care timp de şapte luni, cîtam împărţit aceeaşi celulă, nu a mîncat niciodată nimic. Ea numînca şi-mi dădea mie pîinea. Nu mînca dinainte de în-chisoare. Dădea pîinea şi la altele, dar în epoca aceea mi-adat-o mie foarte des.S. T. V-aţi mai întîlnit cu cineva din lotul dvs în închisoa-re?S. M. Nu, cu absolut nimeni. După Jilava, am fost la Arad,la lucru la un centru de coşcărie. împleteai coşuri, damigene,cărucioare de copil... Am stat la Arad un an şi şapte luni.Apoi Arad-ul s-a mutat la Oradea, iar pe mine m-au trimis'a Miercurea Ciuc din cauza ulcerului. Acolo era o apă fe-roasă. Ca rezultat, ulcerul meu s-a combinat „fericit" cu ogastrită. Ajunsesem, o dată la două zile, fără să beau mult li-chid, de umpleam un lighean de lichid. Intr-una din zile, amvărsat atît de puternic pe nas şi pe gură că m-am înecat, şi însecunda aia mi-am zis: „Am să mor în mod stupid." Simţeamcă e gata. Şi sora Constantina, pe care o cunoscusem la Jilava,a sărit şi mi-a dat o lovitură în ceafă. Scoteam nişte sunete te-

ribile, pentru că paznicul deschisese vizeta (era după zeceseara, şi nu avea cheile) şi-l auzeam strigînd: „Faceţi-i ceva că428moare!" Asta se întîmpla în iarna '62-'63. A doua zi, m-auluat la cabinetul închisorii. Am avut o îngrijire excepţională.Mă duceau zilnic la cabinet, mi-au făcut tratamente cu injecţiistrăine. Mi s-a dat regim de TBC, ca să pot mînca ceva.S. T. De ce credeţi că se schimbase comportamentul ad-ministraţiei? în urmă cu un an doi, v-ar fi lăsat să muriţi.S. M. începuseră eliberările. Probabil aveau instrucţiuniferme să fie lumea în bună stare pentru eliberare. Le era fricăsă nu moară cineva în închisoare. Şi doctorul se purta altfel,era chiar cumsecade. Faţă de bestia de la Jilava... Eu aveammelenă şi era în cameră o doctoriţă care i-a spus: „Daţi-i unpat, are melenă. O să moară!... Face ulcer perforat." I-a răs-puns: „Aici dumneata eşti o deţinută, nu medic. Eu hotă-răsc!" Am continuat să car tineta, hîrdăul, cu melenă. A fostun noroc de la Dumnezeu că n-am murit.S. T. Ce s-a întîmplat la Miercurea Ciuc?S. M. Cînd am terminat tratamentul, am făcut o gripă cu40 de grade. Nu puteam dormi nici dedesubt, nici deasupra,fiindcă aveam un asemenea frison, că mişcăm trei rînduri depaturi. S-a dus dracului tot ce reuşise doctorul, îi apucase dis-perarea pe cei din administraţie. M-au îndopat cu vitamine...Intr-o zi m-au chemat, eu am crezut că-mi dau drumul acasă.Şi am ajuns într-un tren. In vagon eram împreună cu o fată de20 de ani, pusă în ghips de la gît pînă mai jos de şolduri.Avea, cred, TBC osos şi păţise ceva grav la coloana vertebra-lă. Am stat în picioare sau pe vine (bancheta era ocupată defată) două zile şi două nopţi (cît s-a plimbat trenul prin ţară),şi am ajuns la Văcăreşti. In vagonul acela eram numai eu cufata, dar celelalte vagoane erau pline de deţinuţi. Trenul fă-cea, o dată pe lună, turul tuturor închisorilor. Si, ca să ajungde la Miercurea Ciuc la Văcăreşti am trecut prin Satu Mare,Botoşani, peste tot. Ne-am întors prin Braşov. Mi-amintesc căputeam zări şi am văzut gara Predeal. Iar pe peron era undomn pe care-l cunoşteam vag. M-am gindit cum să fac să-idau un semn, dar nu am avut cum. Am ajuns la Văcăreşti,

unde am fost pusă cu doamna Mihalache, soţia fostului liderPNŢ, doua legionare şi cu o evreică, Monica Sevianu. AceastăMonica Sevianu făcuse parte dintr-un grup de evrei, foşti co-munişti stalinişti, care au spart o bancă şi au furat peste unmilion, în iulie sau august 1959. Fuseseră ascultaţi la telefoncînd unul din bandă spusese: „Dacă noi, cinci evrei fricoşi amreuşit să facem asta, păi putem sâ-l luăm ostatec pe ministrul429

de interne şi să şantajăm guvernul să ne dea un avion ca săplecăm!" Eu fusesem cu ea şi la Jilava multă vreme, era o fatădeşteaptă, puţin mai mare ca mine (învăţasem amîndouă laliceul Regina Măria). Am întrebat-o: „Bine, şi ce voiaţi să fa-ceţi cu banii?" „Să cumpărăm bijuterii şi să plecăm din ţară."„Şi unde voiaţi să mergeţi?" „Intr-o ţară occidentală." Zic:„Dar, iartă-mă, nu înţeleg ceva. Voi sînteţi stalinişti şi consi-deraţi că actualii comunişti s-au abătut de la linia stalinistă,că este un comunism naţionalist. De ce nu mergeţi în Albania?In China? Acolo stalinismul este în plin!" Ceea ce dovedeştecă, cu rare excepţii, în care comuniştii rămîn comunişti pînăla sfîrşit, ceilalţi sînt numai din interes, nu cred în comunism.Acolo la Văcăreşti am avut prima dată dificultăţi cu deţinu-tele. Monica Sevianu se aliase cu una din legionare şi o terori-zau pe doamna Mihalache, soţia lui Ion Mihalache, care eracomplet paralizată şi avea un regim alimentar mai bun decîtcel normal. Ele voiau să-i impună ore fixe de ploscă şi alte lu-cruri din astea. Sînt lucruri imposibile cu un om în vîrstă, carenu poate să facă nici o mişcare. Nu voiau s-o lase să-si cearăplosca atunci cînd avea nevoie. Am profitat de ascendentulpe care-l aveam asupra Monicăi Sevianu (din şcoală, eu eramo sportivă cunoscută) şi i-am spus doamnei Mihalache că,atîta vreme cît voi fi eu în camera aceea, de cîte ori are nevoiede ceva, să ceară şi va avea. Şi aşa s-a făcut. Nu au mai crîcnit,au lăsat-o în pace. O fată o pieptăna. I-am spus doamnei Mi-halache: „Nu o face ca să-i daţi mîncarea dvs, o face fiindcă eun om." De atunci, doamna Mihalache s-a deschis, nu s-a maisimţit terorizată. Aşa am cunoscut omul minunat care era.*MINISTERUL AFACERILOR INTERNEDirecţia Penitenciare, lagăre, colonii [fără dată]Penitenciar JilavaADEVERINTĂ-CARACTERIZAREDeţinutul Iordache S. Nicolae [...] pe timpul deţinerii înpenitenciare a fost pedepsit cu 6 zile izolare pentru că a luat ocămaşă în plus de la magazie şi, mai mult, a răspuns obraznicfaţă de cadre.Comandantul penitenciarului

Maior ss indescifrabil430*Ileana Iordache Tata a stat foarte mult timp în celulă cuDinu Pillat şi Steinhardt.S. T. V-a povestit despre traiul lor în comun?1.1. Foarte puţin. Exista un ac de cusut făcut dintr-un os detata, cu care putea să coasă un fir descusut din ceva şi săcoasă altceva, îl făcuse frecîndu-l de o piatră. L-a adus acasă.Lucrul ăsta îl impresionase pe Pillat, iar pe tata îl amuza că îlcucerise pe Pillat cu acest ac. A povestit de mai multe oriepisodul. Erau nişte jocuri pe care şi le-au creat în acel infernîn care trăiau, prin care reuşeau să se mai elibereze, să se maiîmblînzească ei pe ei, să nu mai trăiască în tensiunea aia încare trăiau. Nu ştiu din ce greşeală a fost ţinut, povestea, într-ocelulă de subsol doi, o lungă perioadă, singur în întuneric.Nu e mai puţin adevărat că, spre sfîrşitul detenţiei, tatăluimeu i se dădeau veşti de acasă. A ştiut înainte de a ieşi dinînchisoare, că eu urma să mă despart de soţul meu. Cînd avenit, ştia lucrul ăsta. Tatălui meu, în ultima perioadă înînchisoare, i se dădeau ziare, cărţi pe care să le citească, să fieinformat. Era un fel de readaptare.S. T. Cît a lipsit de acasă?1.1. Trei ani. La cîţiva ani după ce a fost eliberat, a primit oscrisoare de la tribunal prin care era anunţat că nu a avut niciun fel de vină, că nu a avut loc nici un fel de proces. Tot ce s-aîntîmplat nu a fost adevărat.*TRIBUNALUL CAPITALEI R.P.R. CONFISCAREEXECUTORUL JUDECĂTORESCPROCES-VERBALAstăzi 22 februarie 1961 orele 17,00Noi, Vasilescu Constantin Executor judecătoresc pe lîngăTribunalul Capitalei R.P.R.Avînd în vedere adresa nr. 2475/1960 a Trib. Mii. reg. 11-acu care se înaintează extrasul sentinţei nr. 24/1960 rămasădefinitivă şi ne invită ca pe baza acestei sentinţe să procedămla confiscarea averii personale totale a condamnatului PILLAT

CONSTANTIN cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Ion Ţăranunr. 5, raionul V. I. Lenin431

Azi, data de mai sus, din oficiu ne-am deplasat la domici-liul susnumitului unde am găsit prezente pe tov. ENE FILIPES-cu CORNELIA căreia punîndu-i-se în vedere calitatea şi scopulvenirii noastre declară următoarele: că fostul soţ nu a posedatsi nu posedă avere mobilă şi imobilă. Avînd în vederep.frocesul] v.ferbal] de sech[estru] asig.[urător] întocmit detov. Cpt. Frîncu Gheorghe din M.A.I. UM 0123/E precum şip.v. din 26.03.59 întocmit de tov. Cpt. Preda Ion şi Lt. Geor-gescu Gabriel din M.A.I. Dir. de Anchete Penale.După care noi conform legii am declarat confiscată în folo-sul statului următoarea avere mobilă pe care am lăsat-o peloc în păstrarea şi custodia tov. Ene Filipescu Cornelia punîn-du-i în vedere rigorile legii în caz de înstrăinare şi anume:l / un ceas de mînă rotund cu cadranul notat „Doxa-Anti-magnetique" din metal galben, avînd pe spate notat din Doxa14 0,585 în st. de funcţionare cu curea din piele maron ruptă— care a fost ridicat de noi.Drept ptr. care am încheiat prezentul proces-verbal în 4exemplare.Executor judecătoresc custodess indescifrabil ss indescifrabil.Pe marginea documentului, executorul judecătoresc anotat: „Cond.: a locuit împreună cu soţia într-o cameră în carese afla un pat, una maşină, două scaune şi un soiri vechi de-modat fără val. economică."*Dorina Al-George Nu am putut să-i trimit scrisori, nu amputut să-l văd. Nu am ştiut nimic despre el p'mă nu s-a întors.I. D. Sîrbu. El s-a eliberat în 1963. Fuseseră împreună în BaltaBrăilei. Era euforic, îşi făcuse toată pedeapsa. Scăpase. Mi-apovestit, bineînţeles, de Sergiu. De la jilava, în 1960 Sergiu amers direct în Balta Brăilei, unde a făcut aproape 4 ani. Ulti-mul an l-a făcut !a Gherla. Cu Gary Sîrbu şi Mîhai Musce-leanu şi-a împărţit amarul, teribila epopee din Baltă, în unelepărţi, a stat cu doctorul Sebi Munteanu. Cu Alecv Paîeologu astat la Luciu Giurgeni. Cînd se declarase epidemia de hepa-tită şi cînd Sergiu a ajuns să lucreze la infirmerie. Gary Sîrbuavea o sănătate de fier, lucrase în mină, a lucrat şi după de-

tenţie ca miner. Cînd a venit, mi-a spus lucruri liniştitoare.432N-a povestit lucrurile grozave pe care le-a scris în carte (înAdio Europa, «.«.). Mi-a spus o întîmplare fantastică, pe careapoi ei doi, când a venit şi Sergiu, o povesteau de mii de ori,şi se făcea un haz nebun. Este vorba de o adunare în careu.Vreo 2 500 de oameni, de prizonieri, la care participau toţişefii lagărului. Deţinuţii sînt foarte uimiţi, se suspendase totprogramul, de scoatere a tinetelor, nu li se dăduse masa, seîntîmpla ceva. în fine, vine comandantul, se suie la tribună şile povesteşte despre succesul rusesc al înscrierii pe orbită ex-traterestră a unui satelit cu un om la bord, Gagarin. Prizonie-rii au răsuflat uşuraţi că e numai atît, că nu-i vorba de cevagrav, că-i mută etc. Comandantul întreabă dacă are cinevaceva de comentat!?... Cine să comenteze, ce să comenteze?!...Toţi au băgat capul între umeri. Unul singur ridică mîna, unţăran sărman. Comandantul îi zice să vină la tribună. Ţăranulse urcă la tribună şi în faţa întregului efectiv adunat în careu,zice: „Da' noi ce facem cu tinetele astăzi, că nu le-am go-lit!?..."*La 31. 10. 1962 Constantin Răileanu face o cerere „CătreDomnul Comandant al formaţiunii 0606 Gherla". Ce solici-tă eminentul doctor? „Să fiu repartizat la un loc de muncăîn calitate, eventual, de medic..." Argumentele pentru a-şisusţine cererea sînt sănătatea şi profesionale: „Sînt specialistîn boli de plămîni, interne. Am o pregătire excepţională şi caom de laborator în hematologie, bacteriologie şi anatomiepatologică. Am funcţionat în cadrul personalului didactic alFacultăţii de medicină din Bucureşti, timp de 20 de ani... fi-ind însărcinat cu lecţiile de patologie şi semiologie în cadrulclinicii l medicală. Cercetările mele ştiinţifice au fost exte-riorizate într-un număr mare de publicaţii şi sînt citate înnumeroase tratate de medicină mondiale. Un exemplu P.Masson Leş tumeurs humaines... Pentru informaţii sireferinţe: Domnul Academician Pro/, dr Ştefan Milcu, Dom-nul Academician Prof. dr N. Gh. Lupu, Domnul Pro/. Aca-demician dr C. Ionescu-Mihăiesti. Şi încheie cu formula,

obligatorie: „ Vă rog frumos să soluţionaţi cele de mai sus. Sătrăiţi, ss. Constantin Răileanu". Savantul avea 60 de aniîmpliniţi chiar în acel an, la 27 aprilie, în aceeaşi zi, 27 apri-lie 1962, un raport semnat de comandantul închisorii, ma-433

ionii Dumitru Alexandrescu, consemna că la 14 februarie1962 a fost pedepsit „cu 7 zile izolare pentru jocuri interzisede regulament şi atitudine obraznică faţă de supraveghetori.Este un deţinut indisciplinat şi are o atitudine necuviin-cioasă faţă de personalul de supraveghere". Lucru confirmatpeste cîteva zile, and, la 6 mai, supraveghetorul HulubanVasile scrie în raportul lui: „Deţinutul Răileanu C. Con-stantin condamnat 9 ani din secţia l camera 78 pavilion l acomis următoarele: Deţinutul numit mai sus a organizatîmpreună cu alţi deţinuţi din cameră să bată pe şeful cameriiîmpreună cu deţinutul MIHALCEA au bătut pe deţinut MIHAIdeţinut numit mai sus sa [sic!] revoltat asupra ofiţerului deserviciu, au răspuns foarte obraznic făcând o gălăgie mare.PROPUN A fi Pedep. cu 5 ZILE IZOLARE. Pedeapsaîncepe la 14.05.62 pedeapsa expiră la 19.05.62." Comandan-tul aprobă în aceeaşi zi cînd primeşte raportul. Deţinutulsemnează şi el dedesubt. Luat la cunoştinţă.*Penitenciarul BOTOŞANIADEVERINŢĂ CARACTERIZAREDeţinutul PALEOLOGU ALEXANDRU [...] A trecut prin uni-tăţile: Jilava, Salcia, Giurgeni, Botoşani. A muncit în Form.0319 Giurgeni îndeplinind norma cu 100%.Nu a fost pedepsit disciplinar. Este disciplinat, executăordinele, participă la activităţile cultural-educative, unde adepus un mare interes. A scris o serie de materiale şi le-a pre-lucrat cu deţi. Critică pe acei deţi. care încă nu vedeau justrealizările regimului D.P.Are o poziţie bună şi sănătoasă faţă de regimul nostru.Citeşte presa, cărţi şi discută pozitiv despre realizări cu alţideţi.Comandant ss indescifrabil 23.06.1964*Toţi cei care sînt eliberaţi în 1964 au asemenea caracterizăripozitive cu care ies din închisoare. Ele corespund puţin curealitatea. Amnistierea deţinuţilor politici a fost cerută in-sistent de Occident ca o condiţie pentru a normaliza relaţiile434

cu România. O dată emise decretele de Consiliul de Stat, aces-te caracterizări erau o formalitate, cu texte identice. E de ne-imaginat că im ofiţer politic ar fi putut nota indisciplinaunui condamnat, pentru a-l propune pentru graţiere cîtevarînduri mai jos. Conform acestor caracterizări, toţi deţinuţiiaveau un „comportament exemplar", „respectau cadrele" etc.Meritau, altfel spus, să H se dea drumul. Eliberarea apăreaastfel logică si, cronologic, urmarea reeducării. De fapt, eli-berarea era deja hotărîtă la nivelul Biroului Politic al P.M.R.,din raţiuni de politică externă. Referatul era o simplă for-malitate, pe care ofiţerii politici, comandanţii închisorilor oîndeplineau ca pe un ordin oarecare. Dacă li s-arfi cerut să-iîmpuşte, să-i tortureze sau să-i închidă la izolare arfifăcut-ocu acelaşi zel.435Partea a treia

<titlu>PAŞI în GOL• Judecaţi împreună, cei care au făcut parte din lotul Noica/Pillat au fost puşi în libertate separat şi la diferite termene.Nici unul nu a efectuat integral pedeapsa primită. Ultimii eli-beraţi au fost în august 1964. Aceste eliberări s-au produs în-tre 1961 şi 1964, în urma mai multor decrete ale Consiliuluide Stat. Prima care a fost graţiată a fost Anca Ionescu. Ares-tată printre primii, mandatul ei de arestare datează din ia-nuarie 1959 (un an înainte de ultimul apărut în lot, N. Stein-hardt) cînd şi este arestată şi dusă la Piteşti, este eliberată,după 2 ani şi zece luni, la 21 octombrie 1961. Avea de făcut„sase ani de închisoare corecţională pentru infracţiunea p.p.de art. 209 pct.2 lit. a CP." cum notează sec adresa Tribu-nalului Militar Bucureşti într-o adresă către M.A.I./U.M.0123/H, prin care se cere „luaţi măsuri pentru punerea ime-diat în libertate a sus-numitului de sub puterea mandatuluide executare a pedepsei... dacă nu mai este reţinut pentrualte fapte. Semnează Preşedinte Adrian T. Dimitriu."Punerea în libertate era precedată de semnarea unei de-claraţii tip.MINISTERUL AFACERILOR INTERNEData......DECLARAŢIESubsemnatul (a) ................domiciliat în comuna..............raionul..............................regiunea.....strada......................nr.......439

La punerea mea în libertate din locul de detenţie am luatcunoştinţă de faptul că nu am voie să divulg nimănui nimicdin cele văzute şi auzite de mine în legătură- cu locurile dedeţinere pe unde am trecut şi nici despre persoanele încarce-rate.De asemenea nu voi comunica nimic în scris şi nici verbalrudelor sau altor persoane despre deţinuţii rămaşi în peni-tenciar.în cazul că nu voi respecta cele arătate mai sus, am luat lacunoştinţă că sînt pasibil de a suporta rigorile legilor Repu-blicii Populare Romîne.SEMNĂTURAToţi cei condamnaţi în procesul din februarie 1960 ausemnat la ieşirea din închisoare această declaraţie, sau vari-ante aproape identice (o parte din formulare sînt bătute lamaşină, format A4, coală de scris, altele tipărite în formatmic). Unii au semnat un al doilea document, care nu eraobligatoriu, şi anume, un angajament pentru furnizarea deinformaţii Securităţii după ieşirea din închisoare.Următorii eliberaţi (după Anca Ionescu, 21 X 1961, Jilava)au fost Al. O. Teodoreanu (31 aprilie 1962 U.M. 0123/H),Vladimir Streinu (Jilava), Beatrice Strelisker (U.M. 0123/H),Vlad Aurelian (4 octombrie 1962), Nicolae Radian (15 ianua-rie 1963, Jilava), Marietta Sadova (18 ianuarie 1963, Miercu-rea Ciuc), Simina Sanda Mironescu (20 mai 1963, Văcăreşti),Niculescu Remus (13.04.1964, Gherla), Sergiu Al-George (15.04.1964), Sandu Lăzărescu (18.04.1964), Theodor Enescu(22.06.1964, Jilava), Ranetti C-tin (29.07.1964, Salcia), ActerianArşavir (30.07.1964, Aiud), Al. Paleologu (Botoşani, 24.06.1964), Pillat Constantin (28.08.1964), Florian Gheorghe, Ema-noil Vidrascu (30.07.1964), Răileanu Constantin (1.08.1964,Gherla), Mitucă Ion (Salcia) şi Steinhardt Nicu (3.08.1964),Constantin Noica (8.08.1964 U.M. 0123/O Buc.).*MINISTERUL AFACERILOR INTERNEDirecţia penitenciare, lagăre şi coloniiPenitenciarul Miercurea CiucADEVERINŢĂ-CARACTERIZARE

440Deţinuta Sadova Acterian Marietta, fiica lui Toma şi Ana.Anul naşterii 14.07.1897, originea socială mic-burgheză, ocup.artistă, locul naşterii Sibiu, Braşov Domiciliul.[...]Pe timpul detenţiei în penitenciare a avut o comportarenesatisfăcătoare fiind pedepsită cu 3 zile izolator pt. că a datdin porţia ei de mîncare la altă deţinută. [...]Executarea pedepsei începe la 15.10. A fost internată înlagăr în perioada 20.03.1941-iulie 1941. (....)A trecut prin U.M. 0123/H, Penit: Jilava şi M. Ciuc. Nu afost folosită la munci. Starea sănătăţii: Reumatism, ss Coman-dantul închisorii indescifrabil.*Barbu Cioculescu Deci arestezi şi condamni la puşcărieun canceros, şi-i dai drumul să moară acasă. Cum a fost şi cuVoiculescu. Voiculescu, Streinu, Păstorel, marii bolnavi, li s-adat drumul cam cu un an înainte de amnistie. Poţi să zici că eun act de umanitate că li s-a dat drumul, dar poţi să spui căl-au făcut ca să nu mai aibă alte morţi în bilanţ.*Ileana Iordache în vara lui '62, a venit la Snagov — undeRadu şi Geo aveau casă, locuiam împreună acolo — GoguRădulescu, şi mi-a spus: Pregăteşte-te, dom'profesor în toam-na asta vine acasă. Şi, datorită acestor lucruri spuse de GoguRădulescu, eu m-am apucat să fac curăţenie, să fac salteaua,să cumpăr mobilă la mama, pentru că lucrurile fuseseră scoa-se şi vîndute şi luate, casa golită cînd a fost tata arestat. Ampregătit toate lucrurile astea şi într-adevăr în seara de 4 oc-tombrie '62, fiind la nişte prieteni, am primit un telefon de lamama mea spunîndu-mi „Usyşor, tăticel este liber!" Aşa-ispuneam noi, tăticel. Era la sora lui... ieşind de la Jilava i sedăduseră 25 de bani pentru un telefon, şi 25 de bani pentrutramvai, cu care a ajuns la sora lui, de unde a telefonat. I-amtransmis mamei să dea un telefon, să-i spună să ia un taxi săvină imediat acasă. Am stat în capătul aleii, unde locuiau pă-rinţii mei. Venind tatăl meu de la închisoare şi coborînd dinacel taxi, ceea ce m-a impresionat a fost că mi-am dat seamacă nu mai are dinţi în gură. Faptul că era tuns, cu părul scurt,

nu m-a impresionat atît de mult. Dar faptul că nu mai aveadinţi în gură — avusese nişte dinţi foarte frumoşi — m-a fă-441

cut să mă gîndesc că ori i-a pierdut din cauza regimului ali-mentar, ori că s-a întîmplat altceva. De fapt se întîmplase ceva!S. T. A fost bătut?1. 1. Da. Dar nu a vrut să povestească şi nici să vorbeascăîn amănunt niciodată. Dar în seara aceea, cînd s-a aşezat lamasă. . . pe fugă i s-a pregătit ceva de mîncare, n-am să pot ui-ta niciodată felul cum a mîncat acea felie de pîine pe care oavea în dreapta farfuriei. Cu cîtă grijă rupea o bucată micădin ea. Nu o ducea imediat la gură. Parcă ar fi vrut să pri-vească tot misterul pîinii, cu umilinţă şi cu mult respect pen-tru această pîine pe care putea s-o mănîhce, care era proaspă-tă şi bună şi era a lui. Şi putea să mai ceară încă una. A fost unlucru care pentru mine a fost cumplit şi poate că şi asta m-adeterminat nici să nu insist să întreb anumite lucruri. Mi-amdat seama că erau lucruri care-l dureau. Ar fi trebuit să re-nunţe la un anumit fel al lui de a fi, ca să recunoască o anumi-tă umilinţă pe care el a trebuit s-o îndure. şi asta era mai greude suportat decît faptul în sine pe care l-a avut de îndurat.*Barbu Cioculescu Scenele pe care le ţin minte sînt scenesentimentale, cînd a venit Vladimir Streinu prima dată dupăce a ieşit din închisoare, tuns scurt şi pămîntiu. Mi-a rămasscena reîntîlnirii pe toată viaţa.S. T. Ce şi-au spus?B. C. Nu, nimic. Stăteau aşa şi se uitau unul la altul. Nuputeau vorbi, pur şi simplu. De emoţie.*MINISTERUL AFACERILOR INTERNE M.A.I.SERVICIUL C CabinetlIISTRICT SECRETNr. 14/ 799464 din 12 sept. 1962 S.C. 91Se aprobă propunerea,ss indescifrabilREFERAT[...] TEODOREANU ALEXANDRU [...] solicită aprobare pentrua se stabili cu domiciliul în Bucureşti ca urmare a eliberăriisale din penitenciar, cerîndu-se avizul în acest sens.442

Din declaraţia sus-numitului [...] rezultă că locul său demuncă este în Bucureşti, editurile la care a colaborat pînă înprezent îl invită să-şi reia activitatea, soţia sa este încadrată încîmpul muncii la I.T.B., este suferind de mai multe boli şi arenevoie de îngrijire din partea familiei.în evidenţa serviciului „C" este cunoscut că la 7 martie1949, fiind în stare de ebrietate s-a adresat unui grup de tineriutemisti ce lucrau la muncă voluntară pe strada Maria Roset-ti, cu cuvintele: „ce lucraţi mă proştilor, că se schimbă lucru-rile peste o lună-două şi o să vă pară rău".în perioada 1957-58 împreună cu [...] au purtat discuţiiduşmănoase împotriva formei de guvernămînt din R.P.R.prin viu grai şi prin multiplicarea şi difuzarea de manifestecu conţinut contrarevoluţionar.Pentru acest fapt a fost arestat la 3 octombrie 1958 şi con-damnat de Tribunalul Militar [...] la 6 ani închisoare corec-ţională [...]La 31 aprilie 1962 susnumitul a fost pus în libertate, fiindgraţiat conform decretului nr. 294/1962.Avînd în vedere că este în vîrstă înaintată, iar soţia este în-cadrată în cîmpul muncii:PROPUNEM:— Să se comunice la D.G.M.-D.E.P că avizăm favorabil înlegătură cu stabilirea sa cu domiciliul în Bucureşti.Şeful serviciului „C"Colonel ss Nedelcu Mihai*Republica Populară Romînă SECRETMinisterul Afacerilor Interne S.C 1486DGPCM Serv. Evidenţă Ex. nr.....NA/ Nr. 041650 din 18.05.1963Dosar Nr.........CĂTREPenitenciarul VăcăreştiPrin decretul nr. 236/08.05 1963 al Consiliului de Stat alR.P.R. a fost graţiată de restul pedepsei ce mai are de executatdeţinuta C.R. (C.R. înseamnă contrarevoluţionar, n.a.) MIRO443

NESCU SANDA SIMINA (SONIA) născ. la 04.11.1928, fiica lui Gri-gore şi Mascha (Saşa, n.a.), cond. prin sent. nr. 24/960 a Trib.Mii. de Reg. Mii. Buc. conf. prin decizia nr. 77/960 a Trib.Suprem Col. Mii. la 6 ani i.c. pentru uneltire.Veţi lua măsuri de punere a ei în libertate imediat de subputerea sentinţei şi deciziei menţionate în dreptul ei, dacă numai este reţinută pentru alte fapte.Veţi comunica instanţelor de fond data punerii în liber-tate.Raportaţi de executare prin raportul zilei.LOCŢIITOR DIRECTOR GENERALColonel ss indescifrabil**Simina Mezincescu Fusese zi de baie, lunea. Făcusemduş, eram în pat şi citeam cu voce tare ziarul (de la o vremene dădeau ziare), Scînteia, evident. Intră un paznic care-mispune: „îţi strîngi lucrurile!" Era data de 20 mai 1963. Trenulpleca din Bucureşti pe 19, deci eu ştiam că nu mă trimit îna-poi. M-am făcut albă, mi-am zis că mă bagă în altă anchetă.Omul mă întreabă: „Ştii unde mergi?" Zic: „Nu" Zice: „Pleciacasă!" Zic: „Da, de ce?!" Zice: „Ai graţiere personală prinAmnesty International." Eu mai aveam atunci doar pantofi,lăsasem totul la Miercurea Ciuc, crezînd că îmi dau drumul.Ajunsesem la Văcăreşti fără perie de dinţi etc... Aveam aceştipantofi buni şi altceva nimic. Am luat de la legionara „blîn-dă" (cea care nu fusese amestecată în chinuirea doamnei Mi-halache) nişte pantofi care aveau vîrful tăiat, tălpile despicateamîndouă. Nu puteai călca decît de sus în jos, ca să nu te îm-piedici, îmi erau mari şi îmi cădeau din picioare. Hainele pecare le aveam erau la vestiar. Aveam nişte haine bune cu caremă arestaseră şi m-am îmbrăcat cu ele şi cu pantofii ăia. M-au<notă>* Adeverinţa-caracterizare emisă de penitenciarul din Miercurea Ciuc —care însoţea orice eliberare — nota: „Mironescu Sanda, în cursul anului 1959a fost arestată 2 luni pt. deţinere de aur şi la proces a fost achitată. [...]

A trecut prin M.A.I. închisoarea B, penit. Jilava, Arad, şi M. Ciuc. LaPenit. Arad a fost folosită la munci (95-105%)Starea sănătăţii: Ulcer duodenal, Gastrită cronică hiperacidâ, anemie,debilitate fizica accentuată.întocmit la data de 22.04.1963Comandantul penitenciarului Maior ss indescifrabil."</notă>444dus într-o celulă, împreună cu o deţinută de drept comun,care fuma. I-a zis: „Dă-i doamnei o ţigară că nu a mai fumatde mult!" (eu în închisoare m-am apucat de fumat) Pe urmămi-a dat şi un leu, ca să am de tramvai şi de telefon. Apoi, lamult timp, ne-au suit într-un jeep unde mai erau cîţiva băr-baţi, întîi ne-au dus la miliţia mare să se vadă dacă nu mai eceva la dosar — la drept comun. Aşa se făcea. Şi pe urmăne-au dus la secţiile respective de miliţie. Pe mine m-au lăsatultima, la două şi un sfert. Acolo mi-au spus: „Trebuie săsemneze comandantul, dar a plecat de un sfert de oră şi seîntoarce la cinci." Ei bine, stătusem aproape patru ani fărănerăbdare şi constatasem că lunile, săptămînile trec uşor. Zi-lele şi anii treceau greu. Acum aveam trei ore de aşteptat şisimţeam că e peste puterile mele. Am cerut voie gardianuluisă dau un telefon. El s-a uitat la mine şi m-a întrebat: „Vă daţicuvîntul că sînteţi la ora cinci aici?" Zic: „Sigur că da!". Zice:„Mergeţi acasă!" N-avea risc, fiindcă trebuia să-mi semnezebiletul de eliberare ca să pot să-mi iau buletinul. Nu aveamde ce să nu vin. Totuşi era un om de omenie, nu?!... M-amdus pe jos acasă, îmi venea să-mi scot pantofii, să merg în pi-cioarele goale, deja aveam un sac de pînză pe umăr, dar nuam îndrăznit. Nu voiam să se uite lumea prea tare dupămine. şi aşa se uitau cînd mă vedeau umblînd aşa, cu pantofiiăia, păşind de sus în jos... Şi ajung acasă, lîngă Mitropolie. Laprimul etaj locuia o vară a mamei mele care era în vîrstă şibătea la maşină. Auzeam ţacţacţac. Mă opresc în uşă şi îi spun:„Bonjour tante Mariette!" Ea îmi răspunde: „Pe cine căutaţi,doamnă?" Zic: „Tante Mariette, sînt eu, Simina!" Nu era ni-meni acasă. Nici mama, nici tata, nici fiică-mea — care avu-sese cinci ani cînd m-au arestat. Acum avea nouă.

Primul venit a fost tata. Şi am fost îngrozită văzînd cît îm-bătrînise în timpul cît lipsisem. L-am iubit foarte mult pe tata.A stat cinci ani închis. Pînă a murit (tînăr, la 69 de ani, dincauza unei boli de inimă contractată în puşcărie), umbla dinaprilie pînă-n noiembrie cu pantofi de tenis, fiindcă în 1948,la Piteşti, fusese bătut la tălpi în aşa hal, încît a avut toate oa-sele zdrobite. S-au lipit cum a dat Dumnezeu. Pentru el, mer-sul era o suferinţă. Cînd l-am văzut, a fost un moment care acontat foarte mult în viaţa mea. Ca şi momentele cînd veneade la închisoare, eu fiind acasă. Dar ştiu că pentru el a fostmult mai greu să mă ştie pe mine închisă, decît să suporte445

propria lui detenţie. Apoi, am văzut o fetiţă, în casă la noistătea o persoană băgată de Securitate, care ne ameninţa cuduba neagră, în fine, era un coşmar. N-am ştiut că acum numai locuia acolo, nu a avut timp tata să-mi spună. Acea per-soană avea o fetiţă de vîrsta fiicei mele. Iar eu uitasem şi măîntrebam privind-o: o fi Yvette, fiica mea sau fiica doamneiVoiculescu? Lucru pe care nici azi nu mi-l iartă Yvette, că eaera. Yvette se schimbase extraordinar de mult. Crescuse foar-te mult, avea părul lung, dat pe spate, şi se întărise. Ea fuseseun copil foarte slab, acum era bine legată. Iar ea, cînd tata i-aspus: „Yvette, e mama!, a zis: „Nu, nu e mama. Mama meaera blondă şi frumoasă!" Părul meu, crescut în întuneric, seînnegrise. şi tata îmi spunea: „în viaţa ta nu ai avut un păraşa de negru. Te rog să te decolorezi." Lucru pe care l-am fă-cut a doua zi. Scena asta nu trebuie să se mai întîmple ni-mănui în România, niciodată. Chiar şi unui fost torţionar.Chiar şi unei bestii îngrozitoare. Să se întîlnească cu copilullui şi să nu se recunoască reciproc.*Eliberaţii din închisoare rflmîn sub supravegherea Securită-ţii, lată un exemplu. La data de 5 septembrie 1963, Direcţiaa VII-a din M.A.I. trimite Direcţiei a Hl-a din acelaşi minis-ter o informare cu privire la Mironescu Sanda Simina, ce-rută la data de 21 august. Este un raport detaliat, în trei pa-gini, unde sînt cuprinse rudele şi apropiaţii celei vizate. Esteamintit un agent numit aici „Economu Daniel", informatorplasat în anturaj. Citez fragmentar: „Nu are nici o ocupaţie,fiind întreţinută de familie. Nu a fost şi nu este încadrată po-litic, în familie are o comportare corespunzătoare, iar cu ve-cinii nu vine în contact, evitînd orice discuţii cu aceştia, dealtfel ca toţi membrii familiei. Are o familie numeroasă, an-turajul său limitîndu-se la rude." Mai aflăm că „a fost căsă-torită cu Mironescu Petre... cu care are o fiică, născută în1954. M. O. a fost arestat şi condamnat pentru furt între2.02.1960-21.05.1960... In anul 1961 a dispărut de la do-miciliu fiind urmărit pentru a fi arestat." Sînt enumeraţiceilalţi membri ai familiei: „Caracas Grigore ...fără ocupa-ţie, ulterior mecanic auto. în prezent nu are serviciu şi se ocu-

pă cu vînzarea în talcioc a diferitelor lucruri pe care le pri-meşte de la un frate din Caracas-Venezuela, o soră în Anglia446şi de la alte rude din S.U.A., Franţa şi Italia [...]. După 23august a fost arestat de 5-6 ori pentru activitate duşmănoa-să, ultima dată în 1960." Despre Caracas raportul notează:„...posedă o valoroasă colecţie de tablouri ale marilor maeş-tri italieni din perioada Renaşterii. Recent a vîndut, pentruo importantă sumă de bani, un tablou Muzeului de Artă alR.P.R. Direcţia a lll-a a cerut investigaţii asupra sa..." Etc.*S. T. Cînd s-a întors Sergiu Al-George acasă?Dorina Al-George La 15 aprilie 1964. Mi-a dat telefon oprietenă. Vino, că trebuie să-ţi spunem ceva.Era acolo. Arăta îngrozitor, făcuse o pierdere de masămusculară. Masa musculară era atrofiată. Ochii nu şi-au mairevenit niciodată. Scînteia aia de maliţie şi de interes se stin-sese pentru totdeauna. Adevărat că după aia am petrecut cî-teva vacanţe fericite, dar nu a mai fost niciodată cel de dina-inte. Niciodată.*„După masivele plecări din Aprilie (mai ales bolnavi, foar-te mulţi pe targa...) a urmat citirea de către comandantul în-chisorii a decretului general de graţiere, la 17 iunie. Pentruprima dată se vorbeşte despre «deţinuţi politici» [...] Urmeazăca la data de 23 August să «nu mai existe practic nici un de-ţinut politic» ... Cu toate acestea, după seria de plecări de lasfîrşitul lui iunie, văzînd că nu fac parte nici din seria care aînceput să fie liberată la 25 iulie, cunosc o stare ilogică de ne-răbdare şi anxietate: E stupid, nu mă pot reţine, dar iau amin-te că-mi pare rău să fi fost urgisit printre ultimii. Aveam săfiu într-adevăr liberat în chiar ultima zi: numele meu începecu S, n-aveam pile de nici un fel, nu eram bolnav incurabil,fusesem «nesincer în anchetă», nu figuram pe liste de turnă-tori («au colaborat cu administraţia») şi nu mă număramprintre reeducaţi." (N. Steinhărdt, op. cit., pp. 301-302).*„Personajul era un colonel, tocmai şeful anchetatorilor ce

mă luaseră în primire cu ani înainte. Bucla deci se închidea:reveneam în faţa lui. «Ce-aţi face dacă aţi fi liber?» mă întrea-447

bă abrupt. [...] Mi s-a dat îndată ţigara, şi am început să spuncă, fireşte, ca orice deţinut, mi-am făcut iluzia că voi fi eliberatîntr-o zi, în ciuda condamnării mari pe care o suferisem, şi căm-am întrebat singur ce aş face. De la un post cît se poate demodest, într-un sat pierdut de ţară, ca suplinitor pentru ma-tematici elementare sau limbi străine, şi pînă la o utilizare in-telectuală mai înaltă, as face orice, am răspuns. Cum ţigaraîncepea să-mi dea curajul, am început să dezvolt ideea că aşputea fi utilizat chiar ca «antrenor» — am îndrăznit să spun— de marxism... Fiind în specialitate, ştiam bine că nu sepoate face marxism cum trebuie fără Hegel, Kant, Aristotel siceilalţi. Aş putea instrui pe cineva în toţi aceştia — m-am lău-dat — după cum aş putea să-i deschid gustul pentru matema-tici sau o ştiinţă oarecare, pregătindu-l astfel să fie cu adevă-rat receptiv, la un nivel adecvat, pentru mesajul filozofic allui Marx. Colonelul m-a ascultat, a înregistrat pozitiv răspun-sul meu şi mi-a spus: «mîine veţi fi liber». A adăugat: «Vreţisă rămîneţi în legătură cu noi? Sau e împotriva conştiinţeidvs?» Am rămas uluit, un moment. Aşadar, ei nu se schim-baseră: pe de o parte, aveau generozitatea să ne libereze, pede alta ne cereau să devenim agenţi ai lor... Puteam lesne fo-losi poarta de scăpare pe care mi-o oferea el, amabil: «e cevacontra conştiinţei mele». Am preferat să-i spun ceva la fel deadevărat, anume că nu aveam de gînd să duc o viaţă socia-lă... prieteni nu mai puteam avea, căci le făcusem rău. «Numai am nici patrie, domnule colonel», i-am răspuns. «Sînt des-prins de toate». Colonelul a ieşit, dar subalternul său a mairămas o clipă. «Cum spui d-ta că n-ai patrie? Noi facem atîteaeforturi să ridicăm ţara la alt nivel, ba chiar înfruntăm pesovietici cînd ne cer lucruri ce nu convin ţării, şi d-ta spui căn-ai patrie?» Am avut atunci un moment de slăbiciune — pro-babil după tensiunea la care fusesem supus — şi am izbucnitîntr-un hohot de plîns. De fapt, nu tot ei mă desprinseseră deorice, chiar şi de patrie? M-am întors în celulă, cu «mîine veţifi liber» cîntînd în mine, ca un refren. A doua zi nu s-a întîm-plat nimic; doar au venit să-mi ia cărţile, hîrtiile şi creionul.Am stat aşa încă o zi, două, patru. A cincea zi mi-am spus:«şi-au bătut joc de mine...» A şasea zi am cerut să fiu scos la

comandantul închisorii. Vroiam să-i cer îndărăt hîrtie şi cre-ion, încercînd în fond să văd care era situaţia cu mine. Sîntchemat, peste cîtva timp, la comandant, dar nu apuc să-mi448formulez cererea, că se apropie de mine un civil, cu metrul decroitor în mînă, şi începe să-mi ia toate măsurile posibile. Adoua zi sînt din nou scos şi mi se dă un costum de haine noi,precum şi o pereche de pantofi. Cînd, după o ultimă noapteîn celulă, sînt luat de acolo, îmbrăcat fiind în hainele noi, să-mivăd bagajele de la depozit (totul se uzase, şi de aceea mă maireţinuseră, căci nu aveam haine prezentabile), nu iau aproapenimic în valiză, o las şi pe ea acolo, căci era ruptă, şi păstrezdoar paltonul, uzat şi el, deşi era încă vară plină. Cu el înmînă şi cu un pacheţel de rufe, ajung în faţa comandantului,care-mi întinde o bancnotă, echivalentul a vreo 10 bilete deautobuz. Mă uit la comandantul închisorii, înainte de a ieşiafară, prinşi amîndoi în surîs, şi-mi amintesc versurile luiWilliam Blake: There is smile of Love / and there is a smile ofdeceit / And there is a smile of smiles / In which these twosmiles meet. 1965 sfîrşit manuscris." (Constantin Noica, Roa-gă-te pentru fratele Alexandru, Editura Humanitas, 1992)*Dinu Pillat a primit 25 de ani muncă silnică. Pedeapsa saexpira la 18 martie 1984.închisorile lui au fost Jilava şi Gherla. „In timpul deţineriiîn penitenciare nu a fost pedepsit disciplinar, execută ordi-nele şi dispoziţiile administraţiei, respectînd ordinea şi disci-plina locului de deţinere. Deţinutul suferă de TEC pulmo-nar subclavicular bilateral fibro-nodular, duodenită cronică.Este inapt de muncă" (24 ianuarie 1964, M.A.l. Penitencia-rul 0606 Gherla semnează Cpt. Trocaru Petru, comandantulformaţiunii).Un alt document, emis în aceeaşi zi şi semnat „lucrător cul-tural ss indescifrabil"', notează: „în cadrul penitenciaruluiGherla deţinutul a avut o comportare bună, respectînd or-dinea interioară, avînd o atitudine corespunzătoare faţă decadrele de supraveghere. Munca cultural-educativă l-a in-fluenţat în bine." Ce se ascunde în spatele acestor formule e

greu de presupus.*Cornelia Pillat Din închisoare nu am primit veşti de laDinu niciodată. Numai în 1964, cînd i-au dat drumul, cînd au449

început să vină, întîi Paul Dimitriu, Vladimir Streinu, RemusNiculescu. Paul Dimitriu mi-a spus că Dinu vine şi că e gras.Or, Dinu intrase bolnav de tuberculoză în închisoare, fusesepe moarte. L-au băgat în infirmerie la Gherla, unde a stat cuVladimir Streinu. El mi-a povestit — ne plimbam prin grădi-na Academiei, ieşise din închisoare — că l-au hrănit pe Dinu,s-a îngrăşat, arată bine. Remus Niculescu a venit la mine îndepozit, era ras în cap ca un licean, şi mi-a spus foarte jovial:să ştii că Dinu vine. Arătau toţi atîta dragoste faţă de noi. în-semna că nu au reuşit să le schimbe minţile şi sufletele.S. T. Cînd a venit acasă?C. P. Pe 28 iulie 1964. Mi-a telefonat soacra mea la servi-ciu: „Neli, vino acasă, Mia (Fărcăşanu, sora lui Mihai) mi-atelefonat că Dinu vine". A venit întîi la ea, ea stătea lîngă Garade Nord. A întrebat ce se întîmplă cu noi, unde mai stăm,dacă existăm, dacă mai stau cu soacra mea, ce e cu familialui? Mia i-a spus: „Du-te liniştit acasă. Eşti aşteptat!" M-amdus acasă şi-am aşteptat. şi el nu mai venea. Eram nedume-rită, ce se întîmplă, ştiam că e în Bucureşti, doar o sunase peMia Fărcăşanu! în sfîrşit, a sosit Dinu cu o geantă grea undeerau toate hainele pe care le avusese în închisoare, întîrziasela biserica de lîngă Malmaison. Mi-a spus: „Clopotele aceleibiserici m-au ajutat să supravieţuiesc. Se auzeau în celulă!" Avrut să se ducă acolo să se roage. Abia pe urmă a venit acasă.Cînd a intrat în cameră, s-a dus la icoana Maicii Domnului pecare o aveam (1-am înmormîntat cu ea) şi a început să se roa-ge şi a plîns. A făcut un duş. S-a aşezat într-un fotei şi mi-aspus că nu-l mai interesează nimic, literatura, nimic.Voia să se facă paznic într-o grădină publică. Cred că înînchisoare îşi purificase sufletul. Pe Dinu l-a ajutat foarte multcredinţa în Dumnezeu. El a avut viziunea lui Cristos în închi-soare. O dată fusese aruncat în celulă după ce fusese bătut în-grozitor, era cu dinţii zdrobiţi, plin de sînge. Atunci a avutimpresia că Isus a intrat în celula lui. Dinu a înţeles Patimilelui Isus. De cînd a ieşit din închisoare, pînă cînd a murit n-alipsit o duminică de la biserică. Seara, chiar dacă eram invi-taţi undeva, nu pleca pînă nu se ruga. Avea o expresie de otristeţe şi de o durere atît de mari încît era aproape insuporta-

bil de privit. Pe urmă, redevenea om. îi plăcea să se întîlneas-că cu prietenii, era vesel.S. T. Ce v-a povestit despre anchetă?450C. P. Niciodată n-a vrut să vorbească. Atît mi-a spus, că aavut viziunea lui Cristos în suferinţa lui. A spus unui prieten,că-l băgau în sac şi aşa îl băteau.*Maria Noica L-am aşteptat vreo două trei zile la gară. Mer-geam la gară în fiecare seară să aşteptăm trenurile cu deţi-nuţi. Nu ştiam cînd vine, dar auzisem despre eliberări. Alţiiveniseră deja acasă. Şi m-am dus şi eu să aştept. Mergeam cunepoata lui Bebe ori cu sora lui. Pînă la urmă, nu ne-am maidus. într-o bună zi, am primit un telefon. Ghiţă Vetra îi tele-fonase nevesti-sii că împreună cu Bebe ia trenul de la Tulcea.Cînd i-au adus de la Periprava, le-au dat cîte 100 de lei. Cucîtăva vreme în urmă ni se ceruse să trimitem cîte 200 de leica să-şi plătească drumul. Cu banii ăştia s-au dus la un hotelunde au făcut cîte un duş. Veniseră în cala vaporului într-ocăldură îngrozitoare. S-au bărbierit şi pe urmă ne-au telefo-nat că sosesc seara cu trenul. Ne-am dus atunci mai mulţi lagară. Eu, fratele meu, cumnata mea, sora lui. Toată familiaaştepta. Trenul era enorm de lung. La un moment dat, unuldin băieţi se duce repede înainte, se întoarce la noi şi zice:L-am zărit pe Bebe. Să ştii că e foarte slab, să nu vă speriaţi! Aapărut Bebe. El luase de la Bucureşti un costum bleumarincînd fusese nunta fetei lui Şarlot Rosetti. L-am pus să se îm-brace cu costumul cel mai bun. Umerii îi atârnau pentru căslăbise foarte mult. Săracu', arăta ca dracu'! Fără dinţi îngură, chel — el era şi aşa chel, dar acum era tuns zero — slab.In sfîrşit, eram foarte emoţionaţi toţi. Ne-am urcat în maşină.Bebe era de ajuns de volubil. Am ajuns la sora lui, locuia înacelaşi bloc, dar la etajul trei. îl aşteptam cu masa. Bebe erafoarte vesel, foarte bine dispus. Nu l-am întrebat nimic de-spre închisoare...După cîteva zile a fost chemat la Securitate. L-a acompa-niat nepotul lui, Costache Ottescu, pînă aproape de stradaDomniţa Anastasia. A coborît singur. A ieşit unul şi l-a luat.

I-au propus să facă pe turnătorul. La care Bebe a spus: „îmicereţi prea mult. Nu este în puterile mele să fac asta! Refuz."Au zis: „O să ai nevoie de noi şi vei suporta consecinţele."Dar Bebe a refuzat din nou.Eu divorţasem. La Securitate l-au întrebat la eliberare, dom-nule, dumneata unde mergi? La Bucureşti, soţia mea e în Bucu-451

reşti. I s-a dat Bucureştiul. Noi credeam că o să-i dea buletinaici. M-am remăritat cu el. Dar mi-am păstrat numele de Bu-rileanu pentru că era atunci o lege că foştii deţinuţi politici nuau drept la pensie. Deci ne-am dus la oficiul stării civile şine-am căsătorit. Pe urmă, viaţa a intrat în normal. Bebe a fostmuncitor, a lucrat pe şantiere ca tehnician constructor.*Al. Paleologu M-am eliberat pe 22 sau 24 iunie, 1964, Amplecat cu trenul. Au mai rămas în puşcărie cîţiva, care s-aueliberat în august. A mai fost un lot în aprilie, alt lot în iulie, şialtul, în august. Eram în scurtă de blană în plină vară. Cumîncare rece. Cu părul încă necrescut, tuns şi cu figura aproa-pe albă. Toţi care ne vedeau ştiau de unde venim. Ne-amoprit să schimbăm trenul la Paşcani. Oamenii care înţelegeauce-i cu noi ne-au dat ţigări şi şuncă. Ne simpatizau. Poftim,fructe, mere, zahăr, ce aveau şi ei. Era şi un ofiţer de Securita-te în uniformă, care citea Arghezi. Se uita la mine. Dvs sînteţiîn delegaţie? a întrebat. Nu, nu sîntem în delegaţie? într-untîrziu zice: Aaaa! A realizat ce era cu noi. Era un securist cualte servicii decît ăsta cu noi. Ei bine, securistul a fost singu-rul — ce fler — care nu a înţeles de unde venim şi cine sîn-tem! La Bucureşti m-am dus acasă la mama, stătea lîngă gară.Ne aşteptau. Ştiau că o să venim. Mare emoţie. După ce amieşit şi s-a aflat, ne-a vizitat d-na Musicescu, care era cercetă-toare la Institutul de Istoria Artei. Zice: profesorul a aflat căeşti eliberat şi te cheamă la institut. Profesorul era GeorgeOprescu. Acolo m-am revăzut cu foştii colegi, bucurie. Profe-sorul mă ia în braţe şi începe să plîngă. Era un tip cam ciufut,dar foarte sentimental. Acum, zice, te duci la Dumitrescu-Mi-tocanu' şi-i spui să-ţi facă formele să te angajez la Institut.M-am dus la Mitocanu' (şeful cadrelor de la Academie), ăstarepede a făcut ce trebuia, şi a treia zi eram cercetător la Insti-tutul de Istoria Artei, unde erau deja Toto Enescu şi RemusNiculescu care veniseră cu primul lot de eliberaţi. Oarecumlucrurile s-au restabilit.*Olga Ranetti Nu am avut nici o veste. Singura carte poş-tală pe care am primit-o a fost după ce Dej a dat decretul de

452amnistie. Scria „în curînd ne vom revedea." începuseră săvină. A venit Dinu Piîlat, apoi Nini Radian. Auzisem că auvenit mulţi dintre ei. Şi Dinu nu apărea deloc. Data cînd avenit nu mi-o rnai amintesc exact. A fost pe la începutul luniiaugust. Ceilalţi au venit în iunie-iulie. Am primit un telefonacasă: Sînt în Gara de Nord. Nu avea bani, nu avea nimic. Amfost foarte stăpînă pe mine. Eram cu soacra mea, care veneazilnic la mine. A început să plîngă. I-am spus lui Dinu: Urcă-teîntr-un taxi şi vii acasă! I-am spus, reluăm viaţa ca şi cum ni-mic nu s-a întîmplat. L-am aşteptat în faţa blocului, stăteamla Foişor, într-un bloc vechi. A venit acasă, era slăbit. Ne-amîmbrăţişat, am plîns puţin, ne-am dus sus. Vecinii au năvălitşi ei.Trebuia să se angajeze undeva. S-a angajat la o fabrică depîine ca simplu funcţionar. Nu a mai avut dreptul să profe-seze avocatura.S. T. V-aţi mai văzut cu prietenii dvs dinainte de proces?O. R. Nu imediat. Noi am fost mai curajoşi, îmi aduc amin-te că la o casă de cultură, Dinu Pillat ţinea o conferinţă şine-am dus. El a fost foarte impresionat că eram acolo, în fun-dul sălii, într-o zi, era de l martie, ne-am dus la Neli Pillat cuun mărţişor. Lucra în Calea Victoriei, la Institutul de IstoriaArtei. De la proces, noi nu ne-am mai văzut, vreme de 5 anide zile. Ce aveam de pierdut, pierdusem! Ei au fost închişi.Ce puteau să ne facă? Nu îmi mai aduc aminte cum am relu-at vizitele cu Nini Radian. După ieşirea lui din închisoare, afost o perioadă lungă cînd nu ne-am văzut. Pe urmă Nini Ra-dian şi-a recăpătat postul de la Institutul Parhon. Am reluatiarăşi vizitele.Cînd s-au deschis policlinicile cu plată, Nini a dat consul-taţii acolo. Venea foarte obosit acasă, foarte nervos şi ne po-meneam cu cîte un telefon: Copii, ce faceţi? Uite, venim pe lavoi. După ce a venit din puşcărie, l-am mai cunoscut pe NicuSteinhardt. Dinu Pillat a plecat cu Nicu Steinhardt la Văratec.Noi eram la Piatra Neamţ şi ne-am dus să le facem o vizită.Cu ocazia asta, l-am cunoscut pe Nicu Steinhardt. Mi-a plă-cut foarte mult, era un om deosebit, un causeur nemaipome-

nit. Ne-a condus printr-o pădure ca să ne arate un drum maiscurt. Tot drumul a povestit. S. T. Dinu Ranetti era schimbat după puşcărie?453

O. R. Nu, deloc, însă nu mi-a vorbit dacă a fost chinuit.N-am ştiut unde a stat. Nici cine l-a anchetat. Nici de închi-soare. Mi-a povestit că a stat cu Paleologu. Că şi-a schimbatimpresia despre el. îl considera mai snob, mai mîndru, maiarogant. Că e cu totul altfel decît îl ştia. Puşcăria, zicea, a fostbună pentru unii.S. T. Pe Noica, pe ceilalţi, i-aţi cunoscut?O. R. Nu. Noi ne vedeam numai cu Nini Radian şi DinuPillat. Ei nu erau un grup. A fost o ficţiune.*Cornelia Pillat Nu mai voia nimic decît să fie pazniculunei grădini publice. A doua zi a început să-mi schimbe ta-blourile din casă şi să aşeze cărţile. Toate cărţile sînt acum încasă cum le-a lăsat el. Cît a fost închis Dinu, am fost la mînă-stirea Văratec, cu Monica. în fiecare an am stat în vacanţăacolo, şi era extraordinar. Nici nu puteam să mă duc în altăparte. Şi mi-am spus, acolo îl duc pe Dinu, la Văratec. întîi amzugrăvit casa, apoi pe Monica am trimis-o cu mama la Văra-tec şi bine am făcut, în august, am plecat cu Dinu. Ştiu căMonica s-a dus la părintele Calinic şi i-a spus: Părinte, ce nefacem că tata vorbeşte numai de Dumnezeu, de o viaţă cu to-tul retrasă. Părintele i-a spus, ai răbdare, c-o să-i treacă. Şi aşaa fost. A durat cam o lună, o lună jumătate să se refacă. Peurmă, după ce ne-am întors la Bucureşti, şi-a pus dantura.Călinescu a trimis după el. A fost reprimit la Institut imediat.Cu toate că ştia că l-a trădat, i-a arătat acelaşi respect şi apre-ciere, de care nu s-a dezis niciodată. Intrase şi Vladimir Strei-nu la Institut, şi era o atmosferă de calitate. Dinu şi-a revenit,a început să scrie. S-a reîntîlnit cu prietenii. Nu s-au mai te-mut unii de alţii. Cu toate că era interzis să se revadă, şi-aureluat legăturile. Afară de doctorul Radian, cu care ne-am re-văzut abia peste cîţiva ani. El avea înainte de proces o carierăstrălucită. Era la Spitalul Parhon, fusese apreciat de ŞtefanMilcu, scriseseră împreună o carte. Dintre noi, dusese viaţacea mai comodă şi cea mai bună. A considerat apoi că a fostatras în proces de Dinu. Eu cred însă că el era însemnat pelistă, acolo, de comunişti. Aşteptau doar un pretext să-l în-chidă, c-a fost legionar şi om de valoare. Citise şi romanul lui

Dinu, îl păstrase... Nu a iertat că a ajuns în proces. A avut454cariera frîntă. Şi alţii au spus că alta ar fi fost cariera lor fărăacest proces.S. T. Dinu Pillat era schimbat?C. P. Absolut deloc. A început să lucreze la Institut, săscrie, a publicat articole, a scos cărţi.Devenise perfect normal, cu apetit de viaţă. Cînd îi atră-geam atenţia că vorbeşte prea deschis, îmi spunea: Tu eşti trau-matizată. Nu-ţi dai seama că lucrurile s-au schimbat?Dar cînd a fost scos din Institut de doamna Buşulenga,atunci a făcut şocul fatal. După tezele din iulie 1971, ştiam cătrebuie să se facă epurări, întîi comisia a venit la mine la Insti-tutul de Istoria Artei. Mi-au spus că am fost mutată la Co-misia monumentelor istorice. N-am suferit, dar le-am spus:Vă rog să nu faceţi acelaşi lucru şi cu Dinu. Şi a doua zi auvenit la Institut la Dinu, i-au spus că va fi dat afară, îmi spu-nea: Mă uit la ea s-o salut, se referea la doamna Buşulenga, şise uită pe deasupra capului meu. Nu l-a primit să stea devorbă cu ea. Preşedintele scriitorilor era George Macovescu şiDinu a făcut o grămadă de cereri să fie reprimit. Fusese re-partizat la Muzeul literaturii, unde şef era Alexandru Oprea,care era foarte oficial. Dinu avea cuvinte aspre faţă de el. L-aumutat la Biblioteca Centrală Universitară. Atunci au începutdurerile lui de cap. Mi-a povestit cineva care lucra cu el, că oruga să-l ducă, de exemplu la contabilitate, pentru că nu maivedea. Trebuia să urce scările şi nu mai vedea.

455<titlu>SCHIMBAREA LA FAŢĂToţi deţinuţii politici au fost supuşi din 1962 unui procesde reeducare. Metoda cu care a operat Securitatea nu a avutun anume tipar, iar tehnicile au fost variate, în toate închi-sorile s-au înfiinţat cluburi în care se citea Scînteia, edito-rialele în principal, şi se comentau apoi. S-au adus cărţi cuconţinut ideologic comunist şi date deţinuţilor, de asemeneapentru a fi apoi comentate. Psihologi şi „lucrători culturali"au fost ataşaţi închisorilor. Se urmărea obţinerea dezicerii detrecutul lor politic şi social şi obţinerea unor declaraţii deadeziune la regim. Deţinuţii erau testaţi cu privire la con-vingerile lor, şi mai ales cu privire la gradul lor de periculo-zitate o dată eliberaţi. Mediul închis al puşcăriilor era propi-ce unui asemenea asalt împotriva conştiinţelor şi voinţei lor.Izolaţi de mediul extern, erau mai fragili, mai uşor de ma-nipulat şi de împins într-o direcţie sau alta. într-un cuvînt,„reeducaţi". Nu numai persuasiunea „ideologică" a fost fo-losită. Cei mai cunoscuţi, mai influenţi dintre ei, au fost plim-baţi prin diferite zone ale ţării pentru a li se înfăţişa realiză-rile regimului. Uneori această excursie s-a făcut în timpuldetenţiei, alteori imediat după eliberare. Cînd nici aceastămetodă nu a reuşit, s-au făcut presiuni, mai ales asupra celorcare psihologic erau slăbiţi de detenţie. Au fost abordaţi ceidependenţi sentimental, care aveau „delicte grave" la dosarşi primiseră pedepse foarte lungi, cei ambiţioşi, frustraţi decondiţia de marginali etc. Cei care aveau legături afectiveputernice acasă erau vulnerabili, şantajul cu „soarta copi-ilor, a soţiilor" etc. era frecvent. Tuturor li se promitea elibe-rarea înainte de expirarea pedepsei şi uşurarea traiului înînchisoare (cărţi, cafea, ţigări, căldură etc.). Reeducarea mer-gea adesea mai departe. Nu se limita la denunţarea generică456a trecutului şi declaraţii de fidelitate, trecea la diferite formede colaboraţionism, care începeau cu ispăşirea în public a„păcatelor", lepădarea de trecut şi de vechile anturaje, con-tinua cu publicarea de articole în diverse publicaţii ale regi-mului (mai ales în Glasul patriei, destinată exilului), şi se

putea termina cu un angajament de colaborare cu Securi-tatea, pentru furnizarea de informaţii, ori pentru a servi caagent de influenţă. Cei care au abjurat convingerile vechi oriau ajuns la un compromis cu autorităţile au beneficiat deavantaje în anii care au urmat eliberării lor. Le-au fost pu-blicate operele, au deţinut poziţii importante profesional, şi-aucontinuat vechi cariere, sau au început altele noi, au călă-torit în străinătate. Nu era obligatoriu pentru aceasta să fiiinformator. Ce era obligatoriu erau declaraţiile publice de fi-delitate faţă de regim. Cit şi-au schimbat în mod real convin-gerile, după anii de închisoare, e greu de analizat. Cît s-aulepădat de trecutul lor, de asemenea. Sinceritatea declaraţi-ilor şi atitudinii este imposibil de cercetat azi. în schimbullor primeau avantaje economice, profesionale, statut social.Toate, condiţionate de colaborarea loială cu regimul. Presti-giul unora dintre cei încinşi, regimul dorea să şi-l anexeze,din necesităţi de propagandă. O altă raţiune a „reeducării" afost prevenirea apariţiei unor focare de opoziţie, şi raliereacelor nemulţumiţi în jurul acestor personalităţi. Operaţia deanexare a acestora de către regim a reuşit în cea mai mareparte. Liberalizarea limitată şi temporară (1964-1971) aconstat într-un grad de toleranţă faţă de intelectuali şi a ofe-rit acestora posibilităţi de a exprima public opinii afirmate înperioada anterioară proceselor, în anii '60 s-a înregistrat ra-lierea aproape a tuturor intelectualilor din vechea generaţie.A celor trecuţi prin închisori, lagăre şi domiciliu obligatoriu.Ca şi a acelora care reuşiseră să nu fie condamnaţi. Uneori,colaborarea a luat forme active, unii dintre ei devenind mili-tanţi ai regimului şi ocupînd poziţii influente. Alteori cola-borarea s-a rezumat la forme minore. Dacă ar fi să luăm încalcul rezultatele operaţiei de spălare a creierului, pentru re-gim a fost o reuşită. Nu conta ce credeau aceşti oameni însinea lor. Conta cum se manifestau în public. Or regimul aurmărit 1/ să-i împiedice să se constituie într-o disidenţă (pericolul era mare pentru că aveau legitimitate şi se bucu-457

rau de prestigiu), 21 să-i reducă la tăcere, 3/ să-i atragă îndiferite forme de colaborare pe cei mai influenţi.*Mihai Şora Remus Niculescu, înainte de a fi închis, scrise-se o lucrare despre pictorul Grigorescu. şi a dat-o la ESPLA.Cartea era în corectura întîi cînd a fost arestat. M-am dus ladirectorul Institutului, profesorul George Oprescu. I-am zis:Am o monografie extraordinară scrisă de Remus Niculescu.Mi-a zis: O cunosc. Ce facem, as vrea s-o public, o am în pagi-nă deja? Zice: Lasă-mă să mă gîndesc. Vin la dvs peste o zidouă. M-am dus şi am căzut de acord asupra următoarei so-luţii: cartea apare sub semnătura lui George Oprescu. Nu-miaduc aminte cine a propus-o. Am căzut de acord şi că atuncicind iese din puşcărie să spunem că adevăratul autor este Re-mus Niculescu. Sub forma unei a doua ediţii, a unei declaraţiia lui Oprescu etc. Cînd a ieşit din puşcărie Remus Niculescu,Oprescu murise. I-am spus să restabilim adevărul asupramonografiei Grigorescu. Rerr.us Niculescu mi-a spus că nuvrea. Am insistat. Poţi să-mi spui motivele? «Nu interesea-ză!». E voinţa dumitale? «Da!» E o lucrare excelentă! Dacă ţi-egreu, scriu cum s-a întîmplat, un articol în presă, o declaraţie,găsim o formulă să restabilim adevărul. Nu a vrut. Nu şi nusi nu.S. T. Aveţi vreo idee de ce?M. S. Nu. Nu ştiu de ce.*Gheorghe Florian (n. 1918), fiul unui avocat prosper. Acu-^zaţ că a participat la rebeliunea legionară. Şef de promoţie laterminarea liceului şi a Facultăţii de drept. A lucrat, din1945 pînă la arestarea sa în septembrie 1959, la Banca Na-ţională, în 1950, din mai pînă-n septembrie, este reţinut ad-ministrativ la Capul Midia, pentru vina de a fi vizionat laAmbasada britanică un film documentar despre JocurileOlimpice de la Londra, în lotul Noica a fost acuzat că a fur-nizat informaţii lui Dinu Pillat pentru scrierea romanuluisău „mistico-legionar". Deşi o figură periferică a procesului,a fost condamnat la 16 ani de închisoare, în 1963-1964,grav bolnav, stă vreme de 14 luni în spitalul închisorii Vă-

458căreşti, pentru TBC renal şi colită cronică, gastrită hiper-acidă. în iulie 1964 se află la închisoarea Aiud (U.M. 0622)unde este adus din Colonia Salcia. Declaraţia sa dată aici,înainte de a fi pus în libertate, este un document „al reedu-cării" la care erau supuşi deţinuţii. Aflăm mai limpede ce seaştepta de la cei închişi din partea regimului. Cîteva extrase:„Din anul 1948, m-am considerat desprins total şi definitivde organizaţia şi mentalitatea legionară. N-am făcut însă şipasul următor, acela de a adera la ideea socialistă [...] amfrecventat biblioteca engleză din Bucureşti, fără să chibzu-iesc că publicaţiile citite acolo nu mă apropie ci, dimpotrivă,mă depărtează de adevărata cunoaştere a stărilor de lucruridin întreaga lume şi din ţara noastră. Pentru această gre-şeală, am executat în anul 1950, timp de patru luni, o pe-deapsă administrativă în colonia de muncă de la capul Mi-dia, în lunile decembrie 1962-aprilie 1963 am participat laacţiunea de reeducare desfăşurată în penitenciarul Aiud, înunul din cluburile înfiinţate în acest scop." După dezicereade mişcarea legionară urmează afirmarea poziţiei faţă de „re-gimul actual": „[...] Socotesc acum că teoria plus valorii ba-zată pe muncă şi teoria plus valorii formulată de Karl Marxreprezintă un adevăr fundamental, o mare izbîndă a gîndiriiumane. [...] Cunosc marile realizări din Uniunea Sovietică,din ţara noastră şi din celelalte ţări socialiste, în toate dome-niile activităţii umane... Ştiu cît de impresionante sînt suc-cesele în domeniul electrificării, al mecanizării industriei siagriculturii, al chimizării producţiei, în domeniul promo-vării progresului tehnic şi în alte domenii [..J as da un sin-gur exemplu pe care îmi permit să-l consider simbolic. Pebulevardul Nicolae Bălcescu, pe locul unde se afla fimdaţiaDalles, s-a construit unul din noile blocuri cu multe etaje.Vechea clădire a fundaţiei nu a fost demolată ci a fost încor-porată, integrată în clădirea cea nouă. Găsesc o asemănareîntre acest fapt şi acţiunea de reeducare ce se desfăşoară cunoi, cei ce am reprezentat o lume veche, acţiune prin care nuse urmăreşte altceva decît integrarea noastră, fără rezerve,în edificiul cel nou al socialismlui. Aştept cu încredere ziua

în care — prin înaltă bunăvoinţă — mi se va arăta, pe imen-sul şantier pe care îl reprezintă astăzi ţara noastră, loculunde să pot lucra pentru a răscumpăra greşelile trecutului.Aiud 17 iulie 1964 ss G. l. Florian"459

*Printre primii eliberaţi, Păstorel Teodoremu şi Vladimir Stre-inii încep să colaboreze în prefă. Glasul patriei îi găzduieştefrecvent în acei ani, alături de G. C. Giurescu, DumitruStăniloae, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Vinea, H. Y.Stahl, Şerban Cioculescit. Limbajul lor a suferit o radicalămodificare. Nu ştim dacă este rodul spălării creierului lacare au fost supuşi în timpul detenţiei şi deci a îmbrăţişăriiideilor comuniste, ori este rezultatul unui pact cu regimulsau acomodări personale cu condiţiile date.Glasul patriei, editorial, pagina întîi „Scriitori şi cititori",autor Vladimir Streinii:„Prosperitatea culturii române de azi e un fapt pe care îl nea-gă numai ignoranţa sau reaiia-credinţă a c/te unui fanaticfugar, prin fiţuicile tipărite în Occident...Un altul dcplîngeamarnic situaţia scriitorului român de azi şi a întregii cul-turi contemporane din ţara noastră, ca aflîndu-se sub celemai imaginare lespezi şi interdicţii [,..] Că nu e nume de scri-itor vîrstnic sau mai tînăr, care să nu apară de sub teascuri[...] că acordul lor la noua societate socialistă e cauza germi-nativă a prosperităţii culturii româneşti de azi, toate acesteasînt o realitate pe care însuşi nefericitul scrib şi stăpînii luile cunosc bine, dar vor cu tot dinadinsul ca românii aflaţi înstrăinătate, tînjitori după patria lor, să nu le afle. Poziţieiunor asemenea scribi faţă de realităţile culturale din ţară, cumsă i se spună, decît infame?" La 10 august 1963, VladimirStreinii scrie despre „Trădarea clasicilor": „Românii din stră-inătate, vazîndu-si de treburile vieţii lor, şi nu cunosc pe pro-fesioniştii patriotismului pe care i-a suflat vîntul prin acelepărţi de lume. [...] De o vreme însă, o dată cu formarea şiconsolidarea statului democrat-popular, şi-au dat şi ei seamacă chestiunea politică, propriu-zis le-a cam scăpat din mîini.Despre ea vorbesc mai efectiv construirea giganţilor indus-triali, apariţia a noi oraşe pe harta ţării, socializarea agricul-turii şi ridicarea continuă a standardului de viaţă. Şi-au datsinguri seama că a tot trăncăni radiofonic şi editorial desprechestiunea naţională e o treabă stearpă. Ei au văzut cu spai-mă că nici naţionalismul propagandistic nu mai poate înşe-

la pe nimeni, nici chiar pe cei care-i subvenţionează intere-sat..."460*Maria Vlad (sora dr-ului Aurel Vlad, n.n.) A luat şapteani, dar a făcut trei. Am venit pe la şase de la şcoală, aveamcursuri dupâ-amiază. El era cu Andrei (fiul meu) în braţe,înconjurat de familie. Era tras la faţă, slab, mai tîrziu va fi şimult mai slab, boala l-a mîncat mai mult decît închisoarea.Tuns scurt, nu ras. Curat. Nu rapace la mîncare că a scăpatdin lagăr. Dar extrem de reţinut. S-a schimbat foarte mult.Firea i s-a schimbat.Nu mai era acelaşi. Mai tîrziu, mi-am pus problema dacănu era ceva cu spălarea creierului. Pe lingă depresiuni cu plînsîn timpul nopţii (pe care nu le avusese înainte) — excitaţie,veselie; tot atît de exagerate ca şi deprimarea. Vorbea foartemult, dar cum atingeai subiectul amuţea. Aveai impresia căavea un sac de lucruri de povestit care trebuia golit, dar, Doam-ne fereşte, să pomeneşti ceva de închisoare. L-am întrebat şinu a vrut să-mi spună nimic. Căpătase un fel de pornire des-tructivă faţă de familie, faţă de el, de tot. El a fost cu ideea săne mutăm din casa noastră din Popa Rusu, să rupem gos-podăria, să ne separăm. Cu şefii nu se înţelegea, apoi cu ne-vasta nu s-a mai înţeles. Tot căuta ceva şi era nemulţumit. Numai era omul dinainte.Era o cucoană de la legaţia italiană care locuia în bloc. Eii-a povestit. Eu nu l-am auzit povestind. Ea mi-a relatat ce i-aspus Aurel. Cît a suferit el, ce înseamnă să fii în izolare, ce în-seamnă să te dezbrace în pielea goală, iar anchetatorii în jursă facă tot felul de aprecieri la adresa ta... Că i-au scos încurte şi-i ameninţau, execuţia. Acum, că a fost aşa sau s-a in-spirat din Dostoievski, nu ştiu. El aşa i-a povestit italience!.Femeia era înnebunită. M-a întrebat. Eu am zis: Nu, e dinDostoievski! L-am întrebat dacă a fost bătut. El a spus că exis-tă lucruri mult mai cumplite decît bătaia. L-am mai întrebat şide anchetă. Am aflat despre nesomn, dusul cu ochelari negri,cu întrebări repetate pînă la exasperare, cu sculat brusc dinsomn. El nu devenea brusc lucid cînd îl trezeai, avea un inter-

val de timp cînd putea să spună şi că l-a omorît pe taică-su.Era de un entuziasm pentru „marile realizări ale regimului"care ne călca pe nervi. Vorbea ca la Scînteia.S. T. Devenise un partizan al regimului?M. V. Da. Psihic. Era foarte entuziasmat de regim. Iar, maitîrziu, de madam Ceauşescu.461

S. T. Vi se părea că e sincer? Poate juca pentru cei din jur!M. V. Juca pentru el. Voia să se convingă pe el.S. T. înainte de arestare era critic fată de regim?M. V. Cine nu era critic!?... Era foarte tăios la adresa luiStalin, a lui Dej. După ieşirea din închisoare, s-a schimbatbrusc. A trecut de partea cealaltă. şi era sincer, asta ne-a re-voltat. După aia lumea se mai relaxase, toată lumea vorbeaîmpotrivă, la serviciu, începuse să nu ne mai fie frică. Dar el oţinea pe a lui.S. T. S-a mai văzut cu cei din lot?M. V. Nu. Fugeau unul de altul ca dracu' de tămîie.*S. T. I-aţi reîntîlnit pe cei din lot o dată ajuns la Bucureşti?Sandu Lăzărescu I-am evitat un timp pentru că spaimaera mare.S. T. Aţi semnat un angajament la plecare prin care văobligaţi să daţi informaţii?S. L. Nu. Venea unul la mine, Mitrea, care voia să mă ra-coleze pentru munca în Securitate.S. T. Cînd asta, la Aiud, sau în libertate?S. L. După. Venea acasă şi uneori la birou. Mereu în civil.Am fost torturat de el, în sensul că nu-mi dădea pace. Erafoarte greu să zici „nu" şi foarte tentant să zici „da".S. T. De ce? Cum?S. L. Iţi ofereau diferite posibilităţi de promovare şi slujbemai bune.S. T. Aţi acceptat?S. L. Nu!S. T. Unde v-aţi angajat?S. L. Am dat examen pentru mai multe posturi. Am reuşitla Biblioteca Centrală Pedagogică.S. T. V-aţi revăzut cu ceilalţi?S. L. Cu Dinu Noica, tîrziu, pe Batistei, cînd s-a mirat cănu am şoşoni în picioare. Prin '72. Mai devreme m-am întîlnitpe Calea Victoriei cu Dinu Pillat. Atunci mi-a explicat cum afost torturat în anchetă. Mi-a spus „îţi închipui în ce condiţiiau fost date declaraţiile mele." La cîteva luni după ieşirea dininchisoare am reluat relaţiile cu el. îl vedeam, ne-am făcut

vizite reciproce, pînă cînd s-a îmbolnăvit.462<titlu>Filozoful între ai lui*„Izbutesc să aflu (anevoie, fiindcă se fereşte de vizite) căDinu Ne. locuieşte la familia Casasovici, rudele sale, în apro-piere de grădina Icoanei.Pe seară, nu-l găsesc acasă. Aştept. Cînd vine, tîrziu, îmipare mai slab decît la Securitate în scena confruntării, pentruel invizibilă şi nebănuită. E mai palid, cu obrajii de tot scofîl-ciţi [...] E teribil de emotiv şi de emoţionat, căinţa (obsedantăe sinuciderea lui Mihai Rad.) îi dă aerul şi-i insuflă gesturileunui personaj dostoievskian. Vrea să-mi ceară iertare, eu vreausă-i spun cît îi sînt de recunoscător şi se iscă o scenă niţel ciu-dată, în care ne întrecem cu plecăciunile, mulţumirile, scu-zele, iertările şi îmbrăţişările. Dar curînd ne liniştim şi vorbimdeschis şi curat, îi vine greu să creadă că sînt cu totul sincerfolosind cuvîntul de recunoştinţă, în cele din urmă pricepe[...] şi înduioşarea lui e atît de adevărată, mirarea lui dispareatît de lin, ochii lui se uită la mine cu atîta blîndeţe încît îmiuşurează să găsesc cuvintele care-l pot convinge din ce în cemai mult că şi în clipa aceasta, ca şi în boxă sînt şi am fost nunumai pe deplin sincer, ci am şi rămas în urma celor ce aş fivrut să comunic.Apoi, cînd plec şi mă conduce pînă la poartă, cerul înstelatşi căldura serii de august [...] Singur mă întreb dacă voi reuşisă-i explic lui Dinu că de fapt îi datorez prilejul fără de carenu m-aş fi putut naşte a doua oară, din apă şi din duh."(N. Steinhardt, op. cit'., p. 337)*„Constantin Noica, ieşit din închisoare, s-a dus s-o vadă peAlice (Rădulescu, mama lui Mihai Rădulescu, mort în timpul463

anchetei la 31 oct. 1959, n.a.). Au schimbat cîteva cuvinte.Domnul Noica a spus cît de rău îi pare de toate cele întîm-plate. Alice, la rîndul ei, i-a spus că nu-l iartă.De altfel, toţi cei din lotul «Noica» ieşiseră foarte curînddin închisoare şi-si reluaseră cu dezinvoltură vechile func-ţii... Theodor Enescu ronţăia în continuare prin hrubele tăi-nuite ale Bibliotecii Academiei, iar Remus Niculescu, cu toatecă deposedat oficial de conducerea Cabinetului de stampe, seîncetăţeni şi mai dihai acolo, căsătorindu-se pur şi simplu cudînsul (sau, mai corect cu Lena — noua lui directoare).Cariera cea mai strălucitoare o făcu însă Doamna MariettaSadova, care juca rolul titular dintr-o piesă în care o interpre-ta pe Ulianova, mama lui Lenin.[...] Cît despre vina lui Dinu Noica de a nu fi avut inimasă distrugă corespondenţa lui Mihai, contribuind astfel la dis-trugerea prietenului său, acum, cînd toţi protagoniştii aceleidrame au ieşit din scenă, căpătînd dimensiunile cu mult maicorecte ale unor entităţi istorice, această vină ar putea fi pusăla îndoială... S-ar putea ca Domnul Noica să-i fi făcut luiMihai un foarte mare serviciu: acela de a-i fi păstrat intactăpentru posteritate strălucitoarea corespondenţă." (Petre Sirin,op. cit., p. 353)*„Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lu-mină, dar nu asupra realităţii, ci interioare, străfulgerări auto-gene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) şi iescu ochii deschişi; am intrat răsfăţat, răzgîiat, ies vindecat defasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscîndfericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, iesnepăsător; soarele şi viaţa îmi spuneau puţin, acum ştiu săgust felioara de pîine cît de mică; ies admirînd mai presus deorice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cucei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cumine însumi." (N. Steinhardt, op. cit., p. 302)*Simina Mezincescu Dinu Noica a ieşit din închisoare unan şi ceva mai tîrziu decît mine şi a venit la noi fără să neanunţe. Eu eram acasă. Tocmai mă măritasem a doua oară.

464Urcam împreună cu soţul meu scările cînd Dinu cobora. Şi afăcut un gest impresionant: a căzut în genunchi şi mi-a săru-tat fusta. Eu nu ştiam cum să-l ridic.S. T. De ce credeţi că a făcut aşa?S. M. Se simţea responsabil, deşi eu nu l-am acuzat nici-odată. Nici măcar în sinea mea. Nu avea absolut nici o vină.Am încercat să-i explic şi să-l fac să înţeleagă acest lucru.După aceea, l-am întîlnit pe Sandu Botez, fiul lui Călin Botezşi al Litei Storck, care trăieşte acum la Oslo. Sandu a fost ares-tat la cîteva zile după mine şi Alecu şi a fost băgat în celulă cuDinu Noica. Mi-a povestit, mai tîrziu, că Dinu a întrebat cemai e nou prin Bucureşti. El fusese arestat mai devreme. San-du Botez i-a spus că am fost arestaţi, Alecu şi cu mine. Dinu,povestea el, nu a deschis gura o săptămînă. Credea că stă în ce-lulă cu un nebun care refuză să vorbească. A suferit cumplit,a înţeles că se pregăteşte un lot, al lui, şi nu a mai vrut/ pututsă vorbească. Ca şi mine, nimeni altul nu l-a acuzat de asta.*Coca Casasovici Ştiam de la nevasta lui Dinu că i-a duspachete de vreo cîteva ori. Am contribuit şi eu, trecusem prinînchisoare, ştiam de ce au nevoie acolo. Şi aşteptam cu toţii.Cine a ieşit întîi, nu ştiu. M-am întîlnit cu Paul Dimitriu pestradă şi Paul mi-a spus: „Faţă de mine, cînd sîntem singurinumai noi doi, spune ce vrei. Dacă mai e şi un alt treilea, nuvorbi nimic. Am fost obligat să iscălesc ceva."S. T. Ce anume?C. C. Exact ca toţi ceilalţi. Şi la mine au încercat. Să spuntot ce ştiu şi care ar putea să îi intereseze pe ei. Am răspuns:„Domnule, de cînd am fost mică, am învăţat să nu pîrăsc." Şiatunci mi-au spus: „Nu o să vă vedeţi copiii prea repede!"Zic: „Nu face nimic, copiii mei or să crească şi fără mine." în-tr-o zi, a sunat cineva la uşă, n-aş şti să spun ziua exactă. Şiam deschis, am văzut că era Dinu. Nu mai avea dinţi şi purtamustaţă. El nu a fost niciodată foarte grijuliu cu îmbrăcă-mintea lui. Avea pe cap o căciulă, deşi nu era vreme de că-ciulă, şi era îmbrăcat cu o haină lungă, bleumarin. Cînd aintrat în casă, am strigat către soacra mea: „A venit Dinu!"

Am ieşit amîndouă, iar Dinu a căzut în genunchi şi ne-a săru-tat poala rochiilor, spunînd: „Iertaţi-mă!" Zic: „Pentru ce?"„Pentru că aţi suferit din cauza mea!" Nu am înţeles de ce tre-465

buia să îl iertăm. Bineînţeles, am încercat să-i explicăm că nua fost nici un fel de suferinţă, faţă de a lor care fuseseră închişiatîţia ani.Mircea Casasovici Dinu era foarte slab şi voia să plece laPiteşti.C. C. Mi-a făcut o socoteală că el va da acolo lecţii. Cucinci lei pe zi va cumpăra o jumătate de kilogram de lapte şi ojumătate de pîine. Mă rog, a făcut o socoteală prea puţin rea-listă. Dinu — cel mai deştept om pe care l-am întîlnit în viaţamea — avea un simţ practic absolut redus. Cu toate că, tot ces-a întîmplat în '89, el a prevăzut că are să se întîmple, cusase-şapte ani înainte, ne spunea asta. Lucru care-l enervacumplit pe Mircea, care este un realist, pentru că zicea el: Elipsit de suport ceea ce spui, Dinu. Zicea că se va prăbuşi co-munismul, că nu mai poate să ţină.S. T. Cum a rămas cu planul de a pleca din Bucureşti?M. C. Avea ideea să se retragă undeva departe. Să nu aibăa face cu multă lume, să nu fie iarăşi tentat de prieteni, cu-noştinţe. Să se retragă undeva în provincie, ca să gîndească înlinişte, să-şi facă mai departe opera lui, ducînd o viaţă sim-plă. După ce a ieşit de la închisoare, ideea de a face o scoalăi-a revenit. A vrut să facă asta undeva lîngă Mogoşoaia. într-oduminică, ne-am plimbat împreună, Dinu şi cu mine. Arhi-tectul Joja ^— frate cu Joja Athanase, comunistul — i-a făcutplanurile, îl cunoscusem pe arhitect cînd era deţinut la Canalşi făcea la Constanţa reparaţia cazinoului. I-am dus doamneiJoja o scrisoare de la el. Joja îi făcuse planurile lui Dinu.Ne-am învîrtit în jurul lacului Mogoşoaia ca să găsim un locpotrivit pentru casă. Nu l-am găsit. Era prea multă lume,prea multă agitaţie pe acolo, şi nu i-a plăcut, a renunţat.C. C. Apoi s-a angajat la Institutul de logică.M. C. Să vă spun cum a fost. La un moment dat, l-au invi-tat de la Securitate şi l-au plimbat cu o maşină, ca să îi araterealizările regimului. Dinu, în situaţia asta, a trebuit să fie di-plomat — s-a arătat „impresionat de aceste realizări". Pe ur-mă i-au propus că lucreze la Institutul de logică, unde a fostbine tratat, şi unde, cred, s-a simţit bine. De acolo a ieşit lapensie.

*Un document semnat de filozof în chiar ziua eliberării saledin arestul Securităţii (U.M. 0123/O), unde fusese adus de466la închisoarea Văcăreşti pe 8 aprilie în acelaşi an, certificăintenţia sa de atunci de a locui la Piteşti. Raţiunile pentrucare a ales acest oraş trebuie să fi fost mai multe. Una dintreele, apropierea mai mare de Bucureşti decît Cîmpulungul.Alta, dintr-un sentiment ciudat de nostalgie, de timp ire-versibil, de atracţie a răului. După arestarea sa din decem-brie 1958, Noica fusese încarcerat la Piteşti, unde s-a consu-mat şi partea cea mai dură a anchetării sale. Avînd în vedere< că, pe 8 august 1960, el este adus de la Piteşti la Bucureşti,>ţ şi tot la 8 august (1964) este eliberat, putem spune că o stra-iR nie coincidenţă a funcţionat. Documentul completat înainteî de încheierea detenţiei este un formular tip, cu rubrici fixe şi-| locuri goale marcate de puncte puncte pe care deţinutul le-acompletat cu un toc, avînd o peniţă cam tocită, în josul pa-ginii, iscălitura.MINISTERUL DE INTERNE, Data 8.VIII1964Subsemnatul Noica Gr. Constantin născut în anul 1909 lunaiulie ziua 11/24în comuna Grosu-Vilăneşti raionul Alexandria regiuneaBucureşti str....nr.... de profesie profesor... mă stabilesc cudomiciliul în comuna Piteşti raionul Piteşti regiunea Argeşstr... .nr... .declar că:Nu voi divulga nimic din ceea ce cunosc asupra persoa-nelor pe care le-am cunoscut în timpul reţinerii mele.De asemeni nu voi divulga nimic referitor la organizareaşi ordinea interioară a închisorii, cît şi asupra regimului apli-cat.Am primit toate obiectele ce mi-au fost luate spre păstrarede administraţia închisorii şi Biletul de Liberare Nr 33/64.Nu am primit obiectele...........................................în caz că voi divulga ceva din cele ce cunosc, să fiu pedep-sit conform legilor în vigoare.•':1

* Semnătura reţinutuluiss Constantin NoicaO mînă notează alături:Nu se cunoaşte domiciliul unde s-a stabilit,~ÎK fiind ridicat de Dir. lll-ass indescifrabil.467

„La ieşirea din închisoare în 1964 (după sase ani de de-tenţie), nu mai avea dinţi şi a vrut o vreme... să nu-i maipună, pentru ca lumea să vadă ce poate face o închisoare co-munistă din noi. «Am renunţat după o scurtă vreme, cîrtd unprieten medic mi-a spus că am să-mi distrug stomacul.» Mi-apovestit de asemenea, cum, în preajma eliberării din detenţie,puşcăriaşii politici erau urcaţi într-un automobil şi făceau tu-rul Bucureştiului pentru a lua act de «înfăptuirile regimuluisocialist» survenite în răstimpul cît ei stătuseră la închisoare.«Aţi făcut lucruri frumoase, le-am spus, dar pe mine m-atiurîţit.» Şi am întors spre ei capul cu gura suptă şi fără dinţi."(Gabriel Liiceanu, „Adaosuri la o biografie. Două opriri pedrumul lui Noica", revista 22/33/1996)*S. T. A locuit la dvs?Coca Casasovici Nu. Venea regulat, fiindcă fusese operatde ocluzie intestinală în spitalul închisorii Văcăreşti. Trebuiasă ţină regim. Eu voiam să se îngrase. Asta a durat cîteva luni.Nu vorbea de închisoare. Era acelaşi om fascinant, încîntător.Dinu cred că s-a adaptat din nou la libertate, cred, cum s-aadaptat şi la închisoare, foarte uşor. Nu a fost nici un hiatusîntre vechea lui viaţă, dinainte de a fi închis, şi noua lui viaţă.Locuia la Titan Vlădescu.S. T. Cu cine se vedea?C. C. Cu Simina Noica, erau veri de-al doilea. Ea era ele-nistă. Şi-a făcut-o învăţăcel. Se mai vedea cu Alecu Paleologu.*Cei eliberaţi rămîn sub o strictă supraveghere. Reproducunul din rapoartele informative:R.P.R.MINISTERUL AFACERILOR INTERNEDIRECŢIA a VH-a STRICT SECRETNr. 742/0096 414 din 15.oct 1964CĂTRE M.A.I. DIRECŢIA IlI-aLa adresa dv nr. 301/1G/424153 din 14.08.1964 vă comu-nicăm următoarele:468FLORIAN GHEORGHE este fiul lui Ion şi Lucia, născut la 2.08.

1918, licenţiat în drept, fost inspector, necăsătorit şi domicili-ază în str. Popa Rusu nr. 17, secţia 3-a miliţie, raionul l MaiBucureşti.Sus-numitul în luna august a.c. a fost pus în libertate şi s-astabilit la adresa sus-menţionată.în prezent nu e încadrat în cîmpul muncii, însă se cunoaş-te faptul că a depus cerere pentru a-şi găsi serviciu.Are comportări corespunzătoare.La aceeaşi adresă locuieşte numita FLORIAN LUCIA, năs-cută BOŢEA, mamă, fiica lui Constantin şi Herta, născută la23.04.1886 în Bucureşti, fără ocupaţie.Datele de mai sus au fost obţinute de la agentele „PopescuElena", „Marin Georgeta" şi surse oficiale.ŞEFUL DIRECŢIEI ŞEFUL SERVICIULUIColonel ss Rusu Emanoil Lt. colonel ss Croitoru Nicolae*„...Mihai (Rădulescu, n.a.) mi-a fost unul dintre cei maibuni şi dragi prieteni — şi mie şi soţiei mele (ca şi lui SănducDragomir, de altfel); consider că din generaţia noastră — ceipe care i-am cunoscut, inclusiv Dinu N., dar exclusiv MirceaVulcănescu care era mult mai mare — el şi cu Sănduc ar fifost destinaţi să reprezinte intelectualitatea noastră strălucitpeste hotare (şi în ţară, evident). Mihai avea o judecată pro-fundă, fără pripeală (sine ira et studio), de o mare fineţe natu-rală, fără pedanterie; era un om de rară delicateţe sufleteascăşi sensibilitate (muzica), mare bunătate, cu simţul umorului(pince sans rire), deschis faţă de oameni şi viaţă. Cu moartealui s-a pierdut o mare valoare (mai tîrziu, de ciudă şi piezişărăzbunare, începusem să scriu o carte despre generaţia noas-tră: «Noi cei care trebuia să fim miniştri»)Dragostea pe care o aveam — mai toţi — pentru Mihai afăcut să nu-i pot ierta lui Dinu N. faptul de a-l fi antrenat,aproape forţat, în procesul pe care — nu spun un păcat — şi1-a dorit atît de mult. Mai tîrziu, vreo doi-trei ani după ce aieşit, ne-am întîlnit din întâmplare la Mircea Casasovici; ne-amstrîns mîna, ne-am sărutat, ne-am împăcat, dar mie mi-a ră-mas un gust amar. Sănduc a reluat şi el relaţiile cu Dinu camîn acelaşi timp; s-a dus chiar la Păltiniş, eu nu." (Dinu Ma-

noil, scrisoare către autor, Geneva 08.09.96)469

*„Trixi, liberată în '62, a găsit un post de foarte mică func-ţionară. A fost apoi profesoară de limbi străine occidentale lao legaţie popular-democrată. Are acum o slujbă mai bunicică,nu grozavă; noroc de ea că i-a picat o moştenire din Occidentşi i se îngăduie să călătorească într-acolo destul de adesea."(N. Steinhardt, op. cit., p. 393)*Ileana Iordache Mai tîrziu, cînd s-a prăpădit tata, imagi-nea lui Steinhardt intrînd în genunchi în biserică şi mergîndpînă la altar în genunchi, nu pot să o uit. Era şi ciudată pentrumine pentru că ştiam că e vorba de un evreu care s-a botezat,şi care are acea formă fantastică de iluminare, că era un sfinţit.*Alexandru Botez Cred că dl Noica m-a sunat la telefon.Stătea la o rudă de-a lui, cunoştinţă de-a mea. I-a dat numărulmeu. Ne-am întîlnit aici pe terasă, unde stăm de vorbă acum.Era şi mama mea cu mine. El era cu doamna Mariana Noica.A fost o întîlnire foarte plăcută. Nu am atins subiectul puşcă-rie. Mi-am cerut scuze. Am considerat că am fost cam obraz-nic. A zis: Lasă, domnule, ce spui dumneata!?... A recepţionat,dar a trecut pe deasupra ca un gentleman. Nu a fost supăratpe mine. Nu a arătat niciodată, dar eu mi-am dat seama căam fost necuviincios. Să stai aşa 24 de ore împreună între 4pereţi... Sînt tot felul de mici lucruri care te pot enerva.S. T. Mai avea sentimentul de vinovăţie care-l chinuiaînainte?A. B. Nu, deloc. Ne-am întîlnit de mai multe ori, veneaaici. Numai aici ne-am întîlnit. Locuia în piaţa Lahovary. Amcontinuat discuţiile de la Malmaison. Am revenit la filozofie.După aceea, l-am vizitat la Păltiniş. Eu şi toţi colegii mei nor-vegieni, în 1979. Douăzeci şi ceva de oameni din biroul dearhitectură unde lucram. I-am dus la Păltiniş.A fost ultima dată cînd l-am văzut. Era mult mai bine şiera mulţumit. Publica, era foarte mulţumit că nu rămăsese îhAnglia. Mi-a trimis cărţile lui în Norvegia.S. T. Cu ceilalţi te-ai mai văzut?470

A. B. Nu. Doar cu Toto Enescu, după revoluţie. Pe ceilalţinu i-am revăzut.*C. Noica este eliberat pe 8 august (Decret 411/1964). în-chisoarea a avut efecte asupra sa. I-a mai schimbat din gîn-duri. Unele dintre ele le regăsim în articolul „Rîndurile cui-va care n-a avut dreptate" (Glasul patriei din 20 aprilie 1965).„Dincolo de răspunderea faptelor, există răspunderea ideii.Sînt unul din intelectualii care, înainte de 1944, au susţinutunele idei greşite, într-un fel sau altul a trebuit deci, la fel caşi ceilalţi, să răspund pentru ele. Dar nici o pedeapsă nu e maiaspră pentru un intelectual, decît tocmai faptul de a vedea cănu a avut dreptate. Căci dacă, pe măsură ce trec anii, lumeafaţă de care ai greşit devine tot mai îngăduitoare, în aceeaşimăsură, adevărul pe care l-ai lezat devine mai necruţător.Nu deci despre păreri de dinainte de 1944 voi vorbi, pă-reri asupra cărora societatea şi istoria au închis dosarul, întimp ce dosarul rămîne deschis în judecata proprie. Voi vorbidespre unele lucruri de după 1944. în chip necesar, aceiaşioameni care văzuseră strîmb procesul istoric mai înainte erausortiţi să nu aibă dreptate nici mai tîrziu: unii, pentru că nurenunţau nici acum la ideile lor vechi, alţii — ca autorul aces-tor rînduri — pentru că socoteau «nedemn» să-şi însuşeascăidei noi, în clipa tocmai cînd acestea erau biruitoare. Din aşe-zarea aceasta, a trebuit să ne creăm justificări pentru ostili-tatea, sau în cel mai bun caz pentru rezerva faţă de regimulde democraţie populară instaurat în ţara noastră. Era, îndefinitiv, rezervă faţă de un simplu regim — ne spuneam. Nucumva a fost o greşeală faţă de ţara noastră însăşi?As cere, oricui se osteneşte să citească rândurile acestea,să-şi rememoreze — în cazul că a avut cîndva aceeaşi rezervăfaţă de regim — justificările pe care le-a invocat, către alţiisau în sinea lui. Ar putea vedea atunci, o dată cu autorulacestor rînduri, ce întristător de sărace şi cît de absurde sîntuneori rezervele sau ostilităţile noastre.Era limpede, la sfîrşitul ultimului război, că nu aveai ceopune ideii socialiste. Nu puteai opune ideologia claselor con-ducătoare de pînă atunci (împotriva căreia te ridicaseşi, dacă

erai intelectual cît de cît liber de prejudecăţi). Nu puteai opu-471

ne Biserica, de mult apusă în rolul ei istoric, sau absolutismulnaţional zdrobit tocmai de războiul ce se sfîrşea. Ai fi pututopune, cel mult, ideea ţărănească — din perspectiva de aci —,în cazul că erai atît de orb să nu înţelegi că ţărănescul de lanoi, ca şi cel de aiurea, este sortit dispariţiei, prin simpla oră-şenizare a satului. Dacă însă nu aveai ce opune socialismului,îţi rămînea să-i denunţi riscurile, reale sau mai degrabă in-ventate. Şi e ceea ce am făcut, unii dintre noi.întîi, am crezut, şi am sfîrşit prin a ne convinge singuri, căsocialismul ar putea desnaţionaliza neamul românesc, pur şisimplu. E absurd astăzi şi grotesc, chiar de conceput lucrulacesta, dar aşa ceva intrase în capul şi limbajul unora: «desfi-inţarea neamului românesc ca neam». Cum exact avea să sepetreacă această desfiinţare, nu se ştia: poate prin deportărimasive, poate prin anexiune, poate prin federalizare forţatăcu ţări vecine — în orice caz neamul, în închipuirea unoradintre noi, urma să fie desfiinţat. Astăzi, te întrebi exact con-trariul: nu cumva felul cel mai bun, singurul fel în care seputea păstra şi afirma neamul nostru era tocmai cel pe care-1adoptase?Dacă socialismul nu avea să desnaţionalizeze lumea româ-nească — ne spuneam — avea în orice caz să «egalizeze petoţi în mizerie» şi, mai ales, să egalizeze inteligenţele în sub-mediocritate. Mi se pare chiar că unii aleseseră drept prototiptractoristul (cel de altădată, bineînţeles) şi spuneau cu îngrijo-rare că nivelul mediu va trebui să fie cel al tractoristului. Dardacă e ceva izbitor în România de azi, o dată cu hidrocentra-lele şi oraşele nou ivite, este felul de a vorbi al oamenilor.Cine n-a mai venit de 20 de ani în ţara noastră, ar înţelege totce s-a întîmplat în acest răstimp chiar dacă n-ar face decît săasculte o convorbire între doi oameni ce trăiesc pe vîrf demunte.în sfîrşit, dacă socialismul nu desfiinţa neamul şi nu atacainteligenţa românească, în schimb, credeam cu siguranţă căavea să suprime libertăţile în lumea noastră. Era ultima obiec-ţiune pe care o puteam aduce şi, o dată cu aceasta, ultima jus-tificare de-a sta în rezervă sau de a manifesta ostilitate faţă deregim, în ochii unora, obiecţiunea aceasta ar păstra un sens.

Au dreptate?De vreme ce invocăm, fiecare pare liber să creadă ce vrea.Autorul acestor rînduri a făcut uz larg de o asemenea liber-472tate de a crede ce vrea; pe deasupra, a suferit o privaţiune delibertate, ceea ce i-a dat priejul să reflecteze îndelung asupratemei libertăţii. Rezultatul este: el nu mai ştie bine dacă liber-tăţile invocate de el sau de alţii sînt într-adevăr libertăţi. Unpoet român de azi scria o carte intitulată Libertatea de a tragecu puşca. Este şi aceasta o libertate, pentru unii. Se atribuieRozei Luxemburg, luptătoarea comunistă, vorba cum că «li-bertatea înseamnă un singur lucru: libertatea pentru adver-sar». Mă tem că atribuirea nu e exactă. Pentru unii dintre noi,aşa-numiţii «exilaţi interni», multă vreme ideea de libertate seconcentra în libertatea de a pleca unde-ţi place şi de a fugi deceea ce nu-ţi place, în speţă libertatea de exil. Dar e ca şi cumai spune că omul trebuie să aibă libertatea de-a se sinucide, înafară de Schopenhauer, nu ştiu despre mulţi alţii care s-ospună. Pentru autorul acestor rînduri, în sfîrşit, libertatea s-aredus la «libertatea de a tipări». Dar merită să ceri ca istoriasă-şi schimbe sensul pentru ca producţia ta de autor să vadălumina tiparului?Acestea sînt cele trei obiecţii pe care le-am avut împotrivastărilor de lucruri de aci. între timp, văd că în ţara noastrăaceasta s-a făcut treabă: că totul a luat, sau stă să ia, un chipnou. îmi vine în minte, atunci, că există o altă libertate de aface. Cîţiva ne-am lipsit de ea, în numele unor prejudecăţisau ale unor false judecăţi!Dar nu poţi face treabă în casa altuia (exilaţii ştiu cîte cevaîn această privinţă) şi, iarăşi, nu poţi face treabă de unul sin-gur, în sfîrşit, şi mai ales, nu poţi face treabă cu ai tăi dar fărăadevărul care îi însufleţeşte. Adevărul lumii noastre poartănumele socialism, îi cunosc chipul din cărţi, îi ştiu versiunileistorice şi îi văd acum faţa lui românească, întocmai altora, cerdreptul de a-mi cuceri prin el libertatea, singura libertate decare mai ştiu, cea de a fi rodnic.Dacă însă cineva ar spune: te-ai înşelat înainte de 1944,te-ai înşelat după 1944, vezi să nu te înşeli şi în 1965 — aş

răspunde: recunosc că nu sînt deocamdată dintre cei care autitluri să vorbească. Dar am scris cele de mai sus pentru ca săîndemn şi pe alţii să-şi recunoască greşelile şi să se alăture,prin muncă, intereselor României noi.CONSTANTIN NOICA"

473<titlu>SUPRAVIEŢUIRIZigu Ornea Odată, Dinu Pillat mi-a povestit că s-a întîlnitpe stradă, întîmplător, cu fostul lui anchetator din proces.S. T. V-a dat şi numele lui?Z. O. Nu. Nu mi-a spus. Mi-a spus că acest anchetator l-abătut îngrozitor. L-a băgat, la un moment, ca pe hoţii de cai,într-un sac, legat, şi l-a bătut crunt. Mi-a spus că s-a întîlnit cuel pe stradă, s-au văzut de departe, s-au recunoscut reciproc.Si Dinu Pillat, în loc să treacă mai departe, s-a oprit. Deci l-aoprit pe acel fost anchetator şi i-a spus: Domnule, să ştii că eute-am iertat. Acum înţelege-te cu Dumnezeu dacă El te poateierta pentru tot ce ai făcut.*împotriva sentinţei Tribunalului Militar Regiunea II-a Bucu-reşti, Procuratura generală declară recurs extraordinar la Wiulie 1969 şi cere reabilitarea lui Vladimir Streinii şi Păsto-rel Teodoreanu. „Consider că hotărîrile pronunţate în cauzăsînt nelegale şi netemeinice în ce priveşte pe inculpaţii lor-dache Nicolae şi Teodoreanu Alexandru, deoarece unele dinfaptele reţinute nu sînt dovedite, iar în privinţa probelor sîntcontradictorii", scrie procurorul general al vremii, A. Alexa,în adresa către preşedintele Tribunalului Suprem, în şedinţadin 17 iulie 1969 recursul este admis de Tribunalul Supremşi trimite cauza la Tribunalul Militar Bucureşti, în 25 iulieacesta dă sentinţa. „Procurorul militar a arătat că, în urmarejudecării cauzei privitoare la inculpaţii Iordache Nicolaezis Vladimir Streinul şi Teodoreanu Alexandru zis Păstorel,474a rezultat că aceştia nu au săvîrşit faptele pentru care aufost trimişi în judecată (s.a.) şi în concluzie a cerut achi-tarea lor de orice penalitate..." Argumentele procuroruluipentru a dovedi nevinovăţia celor doi sînt perfect valabile şipentru ceilalţi inculpaţi. Decizia Tribunalului Suprem din1969 ar fi trebuit să anuleze întreaga sentinţă din 1960. Darnu s-a întîmplat aşa, celelalte sentinţe au rămas valabile. Unalt aspect curios este faptul că la data recursului extraordi-nar, ministru al justiţiei era Adrian T. Dimitriu — chiar cel

care-i judecase pe C. Noica, C. Pillat, Al. Paleologu, NicuSteinhardt, Sergiu Al-George şi ceilalţi.Sînt şi alte chestiuni care apar. Vladimir Streinu fusese in-culpat pentru participarea sa la întîlnirile din casa lui BarbuSlătineanu. Sentinţa din 1969 recunoaşte că ele nu aveau uncaracter „contra-revoluţionar". Comploturile, discuţiile duş-mănoase, întîlnirile conspirative existaseră numai în imagi-naţia anchetatorilor şi apoi în cea a judecătorilor. Pentruorganizarea şi găzduirea lor, Barbu Slătineanu fusese ares-tat în două rînduri, ultima arestare fiindu-i şi fatală. Elmoare la 30 octombrie 1959, după şapte săptămîni de anche-tă în arestul Securităţii, în spitalul închisorii Văcăreşti. Amputea spune că excesul de imaginaţie al cîtorva ofiţeri de laDirecţia de cercetări penale conduşi de coloneii Francisc Bu-tyka şi Nicolae Dumitrescu, instigată de ordinele şefilor lor(generalii Al. Drăghici, Pintilie Gheorghe, Alexandru Ni-colschi), a cauzat moartea lui Barbu Slătineanu? Da, dacă înspatele lor nu s-arfi aflat alte ordine, date de N. Ceauşescu,Leonte Răutu, Al. Moghioroş, Emil Bodnăraş. La capul fi-relor care au făcut să se mişte drama se aflau aceşti păpuşari,toţi membri ai Biroului Politic al C.C. al PM.R.O altă chestiune este apariţia la recurs a unor fapte noi, şi aunor falsuri. Un singur exemplu. Marietta Sadova a fost in-criminată pentru aducere în ţară, în vara anului 1956, a cî-torva exemplare din cărţile lui Emil Cioran Ispita de existasi Mircea Eliade Pădurea interzisă. Am arătat în alt capi-tol că ea a avut sarcina de la Ministerul culturii, primită atîtprin ministrul de atunci Constanţa Crăciun cît şi prin PavelŢugui — adjunct de şef de secţie pentru cultură şi ştiinţădin C.C. al P.M.R. în acea vreme — să se întîlnească cu ceidoi intelectuali români aflaţi în exil. Abia după trei ani de la475

„săvîrşirea faptei" ea va fi arestată. Ca probă a periculozită-ţii gestului ei se aminteşte în actul de acuzare o întîlnire încasa lui Barbu Slătineanu, unde s-a citit un capitol din Ispi-ta de a exista, după unul din exemplarele aduse de la Paris.Recursul din 1969 dezvăluie adevărul. Cel care a adus exem-plarul cărţii lui Emil Cioran nu era Marietta Sadova (eaadusese dar nu pe acela care a fost folosit în acea seară fatalăpentru ea, Vasile Voiculescu, Vladimir Streinii şi Barbu Slă-tineanu), ci altcineva. „Cartea Ispita de a exista a lui EmilCioran şi cartea Pădurea interzisă a lui Mircea Eliade aufost aduse de la Paris de către Ion Dumitrescu, preşedinteleAsociaţiei Compozitorilor, el primindu-le direct de la autori.Ion Dumitrescu a dat cele două cărţi lui Şerban Cioculescu,pentru că aceasta fusese rugămintea autorilor. Menţionez căîntr-o vizită făcută la Slătineanu Barbu, unde erau amfitri-onul casei, subsemnatul, Şerban Cioculescu, Alice Voines-cu, Voiculescu Vasile şi membrii familiei Slătineanu, ŞerbanCiocidescu a citit un capitol din cartea Ispita de a exista.Cele două cărţi despre care am vorbit au fost citite de: Cio-culescu Şerban, subsemnatul, Ion Dumitrescu, Vianu şi nusînt sigur dacă au fost citite şi de Călinescu." Declaraţia luiVladimir Streinii din care am citat este întărită în aceiaşitermeni de declaraţia lui Şerban Cioculescu. Ion Dumitres-cu era şi în 1960 preşedinte al Uniunii Compozitorilor, el nua fost anchetat. Se pune problema de ce, pentru aceeaşi faptă,un altul este anchetat şi trimis în închisoare? Ce alte resor-turi au stat în spatele acestei incriminări? Pentru că „vina"de a f i adus cărţile lui Emil Cioran şi Mircea Eliade era înacest caz un pretext. Şi Demostene Botez a adus în 1958 maimulte copii ale acestor cărţi, şi de asemenea nu a fost impli-cat în proces. Probabil două au fost raţiunile. Marietta Sado-va fusese legionară şi prezenţa ei în boxă accentua tenta„extremistă" a lotului. Al doilea motiv era de alt ordin: con-damnarea Mariettei Sadova trimitea explicit un avertismentspre lumea teatrului. Regizoare şi profesoară influentă, eapărea o figură intangibilă, pentru că montase multe pieseruseşti şi sovietice, lucra pentru regim, avea legături cu elitacomunistă. Căderea ei trebuia să arate că nimeni nu este la

adăpost, suficient de protejat, în caz de represalii.476O altă declaraţie a lui Vladimir Streinii anulează acuzaţia decolportare de ştiri calomnioase ascultate la Europa Liberă,BBC etc.: „Fac precizarea că atît eu cît şi Cioculescu, Voicu-lescu şi Pillat eram săraci şi nu aveam aparat de radio, astfelcă niciodată nu am ascultat ştirile transmise la posturile deradio imperialiste."La data judecării recursului, Păstorel Teodoreanu era mortde trei ani. Sentinţa notează că toate epigramele şi poeziileau fost ridicate la percheziţie şi au fost arse (la 11 februarie1960) şi nu s-a putut constata „dacă puteau să provoace unpericol social." „Manifestările... lui Teodoreanu Alexandru— scrie sentinţa în continuare — nu au prezentat un pericolsocial." Nu se face nici o legătură cu motivul real al arestăriisale — afacerea Plăcinţeanu— deşi într-o înşiruire, numeledr-ului Plăcinţeanu apare. Instanţa spune „că se impunea au-dierea şi altor persoane care rezultă că au participat la discu-ţii cum ar fi Botnărescu Enea, Popescu Nicolae, CioculescuŞerban, Plăcinţeanu, Sorin Gheorghe şi Giurgea". Atît.Revizuirea celor doua sentinţe nu a provocat revizuirea ce-lorlalte 21 date în procesul din februarie 1960. Dar în 1974şi 1975 alte sentinţe sînt casate de Tribunalul Militar Bucu-reşti. Este vorba de sentinţele în cazurile lui Beatrice Strelis-ker (21 martie 1974), Al. Paleologu (15 august 1974), Vi-draşcu Emanoil (20 februarie 1975), Răileanu Constantin(19 mai 1975). în toate aceste cazuri, s-a dispus reabilitarea,arătîndu-se că nu erau vinovaţi de faptele pentru care au fostcondamnaţi.Toţi cei din lot au purtat un stigmat tot restul vieţii lor. Pen-tru autorităţi ei au rămas nişte infractori. Anularea sentin-ţelor prin tribunal nu schimba în nici un fel situaţia lor.Chiar dacă din anumite interese autorităţile au preferat să sefolosească de unii dintre ei, dîndu-le poziţii importante sautolerîndu-i în viaţa culturală.Manipularea, presiunile, tentativele de corupere (unele reu-şite, altele nu), supravegherea nu au încetat. Desigur, un rola jucat şi atitudinea fiecăruia în raporturile cu autorităţile,

fie că aveau chipul unui ofiţer de Securitate sau al unui civil.Destinul celor mai mulţi dintre ei a fost tragic. Hăituirea lora continuat, lată o notă a Consiliului Securităţii Statului,scrisă la cinci ani după eliberarea din închisoare a lui DinuPillat, obiectul unei supravegheri atente.477

*„Consiliul Securităţii StatuluiU.M.0118 BucureştiNotăStrict secretSeptembrie 1969privind pe criticul Pillat Constantin (Dinu)cercetător la Institutul de istorie şi teorie literară al Acade-miei R.P.R.Pillat Constantin [...] Tatăl său, cunoscutul poet Ion Pillat,a fost preşedintele organizaţiei judeţene P.N.L. Dorohoi, mo-şier, cumnat cu Dinu Brătianu. Sora lui Pillat Constantin, penume Pia, a fost căsătorită cu Mihai Fărcăşanu, fost preşe-dinte P.N.L., trădător de patrie, fugit din ţară în 1947, împre-ună cu soţia lui, în prezent divorţaţi, iar ea s-a căsătorit cu unmedic englez, în toamna anului 1944, Pillat Constantin şi-aluat licenţa în litere, în 1947 doctoratul, funcţionînd apoi,pînă în 1948, ca asistent universitar la facultatea de litere dinBucureşti, cînd, îmbolnăvind u-se de TBC pulmonar, n-a mailucrat pînă în 1950. în 1950 se angajează funcţionar la o coo-perativă, iar în 1956 lucrează ca cercetător la Institutul de is-torie şi teorie literară al Academiei R.P.R.Pillat a sprijinit organizaţia legionară încă din 1941, princolaborarea la revista Perspective, iar după 23 august 1944 acontinuat să menţină legături cu legionarii, participînd launele şedinţe legionare, încă din anul 1944, s-a pus în slujbaserviciului de spionaj englez, furnizînd informaţii lui IvorPorter de la legaţia engleză din Bucureşti, care în 1948 a fostdemascat ca spion şi, de asemenea, prin intermediul fostuluiataşat comercial la legaţia Franţei la Bucureşti a transmisinformaţii cu caracter de spionaj, privind situaţia economicăşi socială din ţara noastră. In anul 1956, împreună cu MitucăIon, a întocmit un memoriu cu conţinut duşmănos, prezen-tînd tendenţios şi defăimător situaţia deţinuţilor din ţara noas-tră, memoriu ce a fost predat unor funcţionari ai legaţiei Fran-ţei şi de aici transmis fugarilor din străinătate.în perioada 1948-1954, Pillat Constantin a scris romanulAsteptînd ceasul de apoi, în care a elogiat făţiş ideologia legio-

nară şi acţiunile teroriste ale elementelor legionare, îndem-nînd la activitate subversivă, arătînd că a sosit momentul să478se treacă la acţiune şi că trebuie să se recurgă la violenţă. Aceas-tă scriere a fost multiplicată şi, sub pretextul unor cenacluriliterare, s-a întîlnit cu Noica Constantin, Lăzărescu Sandu, Ra-dian Nicolae, Florian Gheorghe, Acterian Arşavir, Teodorea-nu Alexandru Păstorel şi alţii, unde au purtat discuţiiduşmănoase [...] Prin Noica Constantin, a întreţinut legăturicu fugarii Emil Cioran şi Eliade Mircea, de la care primeacărţi cu caracter duşmănos şi pe care le difuza. Pentru acestefapte, este arestat la 26 martie 1959 şi condamnat prin sentin-ţa nr. 24/1960 a Tribunalului Militar al Regiunii a Il-a MilitareBucureşti la 25 de ani muncă silnică.După eliberarea sa, prin amnistia din 1964, în prima pe-rioadă a evitat întîlnirile cu foştii deţinuţi şi adopta o atitu-dine pozitivă, în luna februarie a.c. [1969], ne-a fost semnalatcă a făcut afirmaţii că la el în casă funcţionează un cenaclu li-terar, unde se citesc lucrările unor scriitori, înainte de a fi pu-blicate, menţionînd că el şi Constantin Noica au grijă de for-marea începătorilor [...]" (Arhiva S.R.I., Fond în Cartea albă asecurităţii. Istorii literare şi artistice, 1969-1989, Editura Presaromâne'ască, 1996, p. 7)

479 PACTULViziunea Orwell-iană apare de cîteva ori la Noica. în Jur-nalul său (Editura Humnnitas 1990), la pagina 136 apareurmătoarea însemnare din anii '60, la puţin timp după ie-şirea din închisoare: „Nu pot citi cartea lui Orwell, 1984.Nu mă interesează (chiar dacă mă priveşte). E despre nefi-inţă, despre ce nu este, e minciună ca în Sofistul lui Platan.Dacă lucrurile nu stau ca în descrierea de acolo, sau vor sta,atunci încă este despre ceva ce nu este, ce se impune, se căz-neşte să fie şi să ia chip de realitate. Ce e interesant şi adevă-rat în lumea descrisă de el, şi în parte trăită de noi, este ome-nescul de dindărătul minciunii. CM fiinţă rămîne, cîndnefiinţa se întinde peste lume. /în margine: / Vorbeşte de cenu este. Ce mare e partea de suferinţă, pe lume; în ce fac, înce spun oamenii: administrativul, în cultură îngînarea, ci-ripitul, neadevărul. Asta nu poţi ierta socialismului: că asporit nefiinţa, în jurul oricărei fiinţe..."Aflat în Occident în 1972, Noica notează — se găsea în An-glia — „Ce supravieţuieşte din om în comunism (Orwell!)(Ce este esenţial omului) E interesant în ce este. Dar în celasă să fie. [...][...] în supravieţuire. Libertatea nu (ci nece-sitatea). Personalitatea (sentiment al onoarei, demnitate etc.)nu, dar persoana. — Faust II sau sfîrsitul răului (afară de«să nu ucizi» totul este dezminţit de bine, se converteşte înbine) — Adevăr şi exactitate."Aflat în 1978 din nou în Occident, în întîlnirile cu prieteniisăi de la Paris (soţii Ierunca, Emil Cioran ş.a.) tema aparedin nou. „Dinu, în plină formă, şi-a desfăşurat una din te-zele favorite: «Aici în Occident sînteţi în exactitate, dar nusînteţi în adevăr... Orwell o să aibă dreptate, prevederile luipentru 1984 se vor dovedi exacte, dar Orwell nu va fi în ade-480văr.» Etc." notează Sanda Stolojan în jurnalul ei, de faţă ladiscuţie. (Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal dinexilul parizian, Editura Humanitas, 1996, p. 52)Experienţa carcerală a dus la apariţia unei imagini orwel-liene cu privire la natura comunismului. Cu toate astea, re-

ticenţele sale faţă de lumea occidentală nu au scăzut, dimpo-trivă. Ele ating maximum în eseul publicat, la sfîrsitulvieţii, în 1988, în Viaţa românească. Era concluzia întregiisale gîndirii despre Occident şi valorile lui.Paralel cu acest proces de distanţare de Occident a existat şio încercare de a ajunge la un modus vivendi cu regimul de laBucureşti. Mai mult decît atît, a intervenit un pact întreConstantin Noica şi oficialităţi. Evenimentul s-a produs princîteva discuţii purtate în anii 1969-1970. Pactul a fost res-pectat strict de ambele părţi. Termenii lui au fost: garantarealibertăţii filozofului, publicarea operelor sale, călătorii în Oc-cident fără îngrădiri, filozoful s-a obligat să se abţină de laorice critică publică adusă regimului şi de la orice activitatepolitică disidentă. De asemenea trebuia să disuadeze pe ceidin jurul său să „facă disidenţă", sau să se organizeze acţi-uni de protest. Al doilea termen al pactului a fost: C. Noicava sprijini regimul în mijlocirea unor contacte cu intelectu-ali marcanţi din exil, îi va influenţa într-o direcţie favorabilăregimului, îi va convinge să accepte invitaţia de a veni înţară. Este interesant că filozoful nu a făcut un secret dinexistenţa acestui pact. El s-a confesat cîtorva dintre prieteniişi discipolii săi. Alegerea pe care o avea de făcut la sfîrsitulanilor '60 era de a rămîne la periferia vieţii intelectuale ro-mâneşti, sau de a exercita o anumită influenţă. O dată înche-iat pactul, cărţile încep să-ifie publicate (1970). La puţin timpcălătoreşte în Occident, cînd este rîndul filozofului să seachite de obligaţiile pe care şi le-a luat.Sursele autorului nu au voit să-şi dezvăluie identitatea. Elesînt atît din zona autorităţilor vechiului regim iniţiate întranzacţie, cit şi din zona unor apropiaţi ai filozofului. Cumnu sînt în posesia unui document scris, purtînd semnăturalui Constantin Noica, aici doar evoc existenţa lui.*„iulie (1973)Au sosit din nou Eliazii la Paris, în vizita lor de fiecarevară. Ieri seară am fost la ei cu Nicu Steinhardt, Ion Cusa şi481

Paul Barbăneagră. Steinhardt şi Mircea Eliade se revedeaupentru prima oară după patruzeci de ani! Mircea, în mareformă, a pus întrebări lui Steinhardt despre oamenii cu carefusese «în lot» la procesul Noica, lotul «mistico-legionar» dincare făcuse parte şi Dinu Pillat. M-a uimit ca întotdeauna me-moria lui Eliade. Pe urmă s-a discutat despre Dinu Noica.Steinhardt a explicat: românii din ţară au ajuns scîrbiţi şiexasperaţi. Noica nu vrea s-o admită. Ca să poată trăi acolo, atrebuit să-şi construiască o raţiune. Atitudinea lui Noica a fă-cut vîlvă printre prietenii lui [...] Nimeni nu crede în nimicastăzi, în România. Peste scepticismul românesc a venit cinis-mul regimului comunist care a făcut ravagii [...] Intre Eliadeşi Steinhardt se simte complicitatea unui trecut cultural, acelaal anilor '30, cînd a existat o adevărată viaţă culturală în ţară.Eliade îşi aminteşte de Revista burgheză în care Steinhardtscrisese despre el. Steinhardt e măgulit şi jenat. Faţă de Eliadee smerit, nu-i vine să creadă (am impresia) că lucrurile la Pa-ris decurg atît de bine pentru el." (pp. 57-58)„15 aprilie [1978]... [Dinu Noica] şi-a amintit ce i-am spusla Bucureşti ultima oară (în februarie trecut), anume că joacăo comedie (atunci vorbisem despre plecarea lui ratată din Ro-mânia, toamna trecută, pe care o descria ca pe un eveniment«bun»). Acum a adus din nou o listă (ţin minte lista din1971-1972) de oameni care ar trebui promovaţi, ca Liiceanu,Plesu şi Stoichiţă. Pledează şi pentru figuri ca Paul Anghel şiV. Gândea. Ieruncii ascultă cu deferentă. Dinu ar vrea să înfi-inţeze o revistă de mare cultură, care să înlocuiască CahiersRoumains a lui Adrian Marino, dar cu Marino şi cu figuri dincultura europeană. A luat contact cu George Uscătescu în Spa-nia, de unde vine, care i-a promis că-l va pune în contact cupersonalităţi importante. Observ o reacţie de repulsie ironicăa Ieruncilor. Dinu îi dă înainte. Am impresia că asist la repe-tiţia unei piese văzută de multe ori [...] La plecare, Cioran îmişopteşte la ureche «ii est toujours â cote» [...]29 aprilieDinu Noica a plecat azi spre Germania, de unde se va în-toarce în România. Contactele sale cu prietenii de la Paris aufost foarte amicale. Dinu a strălucit, a fost provocator. A fost

ascultat cu simpatie, umor şi deferentă, dar ideile sale nu auconvins. Eu, care-l văzusem la Bucureşti, eram conştientă căla Paris va face altă impresie. Era într-un fel de disonanţă cuatmosfera de aici. El, care nu poate trăi departe de cultura482occidentală, se află de fapt în elementul său în România. S-aobişnuit cu închisoarea pe care o constituie lumea de acolo,unde şi-a creat un univers al lui. Tot ce se petrece aici de cîţi-va ani încoace, denunţarea comunismului, apariţia lui Solje-niţîn, acţiunea disidenţilor ruşi, Acordurile de la Helsinki,noua orientare a opiniei publice, preocupările noastre faţă desituaţia din România, toate acestea nu-l afectează în profunzi-me. Gravitatea situaţiei nu pare să-l tulbure, nici să-l priveas-că.-Stăruie în argumentaţia lui extra-istorică pentru a susţineethosul românesc. Eseurile lui admirabile [...] conţin o filo-zofie a vieţii desprinsă de prezent. Poate că Noica va trebuiîntr-adevăr să rămînă în metafizică, aşa cum a rămas retras înizolarea şi singurătatea de la Păltiniş. Şi totuşi a declarat căvrea să ia poziţie, să vorbească, să denunţe, îşi propune să scriepatru «scrisori deschise»: una către Cioran, ca altădată, în 1956,a doua către Eliade, a treia către Eugen Ionescu şi a patra că-tre prietenul lui, Duiliu Sfinţescu. Se va hotărî oare s-o facă?Plecînd, a lăsat în urma lui o oarecare perplexitate. [...]26 maiM-am întîlnit cu Cioran lîngă fîntîna din faţa bisericiiSaint-Sulpice [...] Discuţia noastră obişnuită despre Românias-a învîrtit în jurul lui Dinu Noica, prietenul nostru comun.în ceea ce priveşte opera lui Noica, începem să bănuim căea nu va avea vreun impact adevărat în afara limbii române.Urmează ritualul indignării faţă de incapacitatea românilorde a se revolta împotriva regimului lui Ceauşescu. Cioran ex-clamă: «Şi cînd te gîndeşti că poporul cel mai batjocorit, celmai asuprit, n-a scos nici un ţipăt de revoltă! Nimeni!» [...] «îivorbesc despre /'accoutumance românească cu nenorocirea»[...]" (Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul pari-zian, Editura Humanitas, 1996)*înainte de a continua aceste fragmente, transcriu un pasaj

din Jurnal-w/ lui Mircea Eliade. Corneliu Mănescu, pe atunciambasador al României la Paris, îl vizitează, lată ce consem-nează Mircea Eliade la 11 octombrie 1978: „Am venit pentrucă vreau să vă cunosc personal, mi-a spus. Asta m-a liniştit.(Mi-era teamă că va relua tema lui Mihnea Gheorghiu şiDinu Noica: sînt aşteptat în ţară, «întîlnire la cel mai înaltnivel»)." Un pasaj din cartea Monicăi Lovinescu Undescurte, vol. V (Editura Humanitas, pp. 70-72) pune, de ase-483

menea, chestiunea, în revista Viaţa românească apăruserăpostum trei poeme semnate de filozof şi dedicate SandeiStolojan. Este un prilej pentru autoare de a preciza cîtevaaspecte controversate ale atitudinii faţă de regim a lui Noica.„Sînt concentrate în versuri (sub forma lor estetică cea maiseducătoare) toate argumentele dezvoltate de C. Noica în con-vorbirile şi, cel mai adesea, înfruntările cu intelectualii dinexil, la fiecare dintre călătoriile sale în Apus... N-am face,bineînţeles, injuria memoriei lui Noica de a-i da replica în-tr-un dialog în care nu mai poate răspunde. Numai că acestdialog a fost purtat, în realitate, timp de vreun deceniu sijumătate, nu facem deci decît să-l continuăm [...] Dacă ar fisă rezumăm aceste «cerinţe» (ale lui Noica către exil, n.aj[...] ele ar putea lua aspectul, simplu şi oarecum sumar, alîndemnului ca exilul să înţeleagă că poporul român nu va«intra în istorie» pentru a-si schimba statutul sau a combate,pe plan politic, opresiunea [...] Pe plan istoric nu trebuie în-făptuite gesturi care să supere stăpînirea (iritarea lui Noicafaţă de disidenţi în general, simbolizaţi, pentru el, de Solje-niţîn şi de rarii români ce urmaseră această cale, era mani-festă). Intelectualii români — susţinea Noica — nu mai tre-buie să repete greşeala celor de sub ocupaţia fanariotă, cidimpotrivă, să «colaboreze» pe plan cultural cu regimul —aceasta fiind singura punte spre supravieţuire. [...] Dacă oatare teză, neavînd şansa de a convinge pe nimeni, nu eratotuşi primită ca o simplă ofertă de «colaborare», cu indigna-re sau inevitabil dispreţ, e, bineînţeles, pentru că venea dinpartea lui Noica. El plătise cu ani de închisoare riscul de agîndi (fie chiar apolitic) într-un astfel de regim — îşi spu-neau exilaţii. [...] Noica s-a întors acasă, probabil, cu senti-mentul că, nefiind înţeles în propunerile sale, se rata adevă-rata şansă (sau dacă nu adevărată, cel puţin singura) pecare o mai aveam ca români. Apoi, întrevederile ce au urmatde-a lungul anilor n-au mai reprezentat decît repetiţii, uneleuşor caricaturale, altele, dimpotrivă, mai împăcate [...]"Revenim la Jurnalul Sandei Stolojan.*„25 noiembrie [1980, n.a.]

O scrisoare de la Dinu Noica, «prietenul nostru îndepăr-tat», al lui Cioran şi al meu. A refuzat paşaportul care i s-apropus, socotind că nu mai făcea osteneala să vină în Occi-484dent pentru a se scufunda în «lumea voastră de lumini, zgo-mot şi imagini care vă înghit» — aşa ne vede el. A preferat sărămînă în singurătatea lui de la Păltiniş, să mediteze şi să neprivească de departe. [...]" (p. 98)„6 ianuarie [1982][...] Noica trăieşte în refugiul lui de la munte în condiţiide sărăcie de neconceput, ca un adevărat ascet; singurul lux— aerul pădurii şi cantitatea de lemne din sobă. Noica esteun caz unic în România actuală: un filozof de înaltă cultură,într-o ţară unde gîndirea este captivă, umilită, înjosită de ceicare deţin o putere obscurantistă. Să propovăduieşti pe Pla-ton, Hegel şi Heidegger, să predici semnificaţia metafizică aunui destin românesc sub ochiul vigilent al Securităţii (căreiaNoica a trebuit să-i dea raportul la fiecare întoarcere din călă-torie) este o alegere sublimă şi, la limită, absurdă. O alegereasupra căreia apasă o umbră, căci presupune acceptarea taci-tă a condiţiei existenţiale actuale a românilor. Cei cîţiva ade-văraţi discipoli ai lui sînt marginalizaţi, întorc spatele decă-derii morale a ţării, se străduiesc să trăiască după modelulmaestrului, într-un paradox şi un echivoc care nu-i înşală [... ]Este oare adevărat ce i se întîmplă, acum, la bătrîneţe, cîndopera lui pare încununată de Ontologia lui, e oare adevărat căeste pradă unor clipe de disperare? A plîns el vreodată? Seteme oare de moarte? Lacrimile îi stau bine înţeleptului, la-crimi pentru moartea sa şi pentru moartea lumii. Aceastălume asupra căreia a divagat atît de bine. [...]" (?• 124)„iunieDinu Noica [...] nu vrea să vină la Paris. Trăieşte în pensi-une la o doamnă din Freiburg-im-Breisgau [...] Se pare că a de-clarat că se simte moralmente obligat să se întoarcă în Româ-nia. Nu s-a gîndit niciodată să rămînă în Occident [...] A venila Paris ar însemna să se expună celor care ar vrea să-l con-vingă să-şi asume rolul pe care l-a respins pînă acum: să co-boare în arenă, să facă un gest istoric tip Saharov — Saharov

care a scris o scrisoare deschisă proclamînd că elitele sînt che-mate să joace rolul de martori în faţa istoriei. Dinu Noica con-sideră că are alte obligaţii faţă de cultura română şi faţă de elînsuşi: «to your own seif be true» (Shakespeare) — de cevrem cu orice preţ să devină Saharovul nostru?" (p. 134)„28 iulie [1983].« M-am întîlnit cu Dinu Noica, în trecere prin Paris în drumspre Anglia [...] Moralul lui este bun, dar a pierdut orice spe-485

ranţă pentru România [...] Nu vede ce ar mai putea-o salvadin starea de degradare în care se află. Se întreabă ce şoc arputea stopa degradarea actuală [...] Noica spune ceva grav:calea adoptată de români de treizeci de ani încoace, rezistenţapasivă, refuzul negativ, derîderea, s-a dovedit dăunătoare [...]"(p-162)„august [1985]Dinu Noica a sosit la Paris. A venit să mă vadă. L-am găsitneschimbat moralmente şi aproape intact din punct de vede-re fizic [...] îl regăsesc cu expresiile lui obişnuite, optimismullui provocator, paradoxurile, farmecul conversaţiei. Refuzăîn continuare să ia poziţie, să denunţe public situaţia din Ro-mânia, despre care spune că este lamentabilă. Afirmă că inte-lectualii se simt, în fundul sufletului lor, răspunzători, şi ei,de acest dezastru. Atunci?... Arunci nimic." (p. 208)„25 ianuarie [1987][...] Dinu Noica (mi-a scris, n.a.) doar cîteva rînduri, pe ocarte poştală, dar pline de înţelesuri: «Uită-mă, dar nu de tot».Mi-a luat-o înainte. Nu i-am scris, nu mai simţeam nevoia s-ofac [...] Ce să-i răspund? Ştie ce gîndesc. De ce n-a vrut să ri-dice glasul? Cu trecutul său, anii de închisoare, o viaţă exem-plară trăită în austeritate şi meditaţie, era omul providenţialîn vremurile acestea de restrişte. Ştie că situaţia este dispera-tă, dar se complace în refuzul său de a protesta [...]" (p. 253)*în 1972, Constantin Noica face un voiaj în Occident. Ulti-ma dată fusese la Berlin, în 1941. Mircea Eliade consem-nează în jurnalul său, la 5 iunie 1972: „Constantin Noica aobţinut paşaport. Se va duce în Anglia, să-si vadă copiii şi peWendy. Apoi se va opri la Paris, două săptămîni. Evident,vom veni şi noi. îl voi revedea pe Dinu după treizeci deani!... Va fi una din marile bucurii pe care mi le dăruieşteviaţa. Şi încă o confirmare a credinţei mele: că atît timp cîttrăim, totul e posibil. Nu pot uita că prin 1960, D. N. afost implicat într-un «complot» (cultural!) şi condamnat ladouăzeci şi cinci de ani temniţă grea. Nu îndrăzneam să spercă va supravieţui. Ştiam că i se extirpase un rinichi (tuber-culoză) cînd nu împlinise treizeci de ani. şi totuşi a scă-

pat. .." (Mircea Eliade, Jurnal //, Editura Humanitas, 1993,p. 64)486Pe durata călătoriei sale, filozoful ţine un jurnal, unde no-tează lapidar (din păcate) ce i se întîmplă. Primele sale în-semnări datează din 13 mai, în avionul care-l ducea la Lon-dra; ultimele din 3 iulie, în trenul de întoarcere în ţară.Popasul în Anglia îi prilejuieşte filozofului reîntîlnirea cufosta sa soţie Wendy Muston şi cu fiul lor Răzvan. „Aveamsă întîlheso fiinţele reale din cuprinsul vieţii mele — nudoar pe cele posibile — şi în faţa lor eu însumi trebuia să fiuo fiinţă reală." Noica este fericit, o consemnează de mai mul-te ori. Pe 16 iunie, Wendy Muston îl însoţeşte la gara Victo-ria. La Paris îl aşteaptă Sanda Stolojan, al cărei nume apareîn ancheta din 1958-1960. Noica frecventa casa soţilor Sandaşi Vlad Stolojan cînd venea la Bucureşti de la Cîmpulung.Noica va fi găzduit la Paris de Mariana Parlier, ruda sa ca-re-l vizitase în ţară în 1956 şi 1958. A doua zi, se întîlneştecu un alt personaj al istoriei noastre, Dan Paraschivescu Boz-nief, frate al Marianei Parlier, văr cu Noica. Unul dintre citi-torii „lucrărilor de sertar" ale filozofului, al cărţilor lui Cioranşi Eliade aduse de Marietta Sadova, al scrisorilor schimbatede Noica şi Cioran în toamna anului 1957. însemnarea din17 iunie ne face curioşi prin lapidaritatea ei, şi prin temaabordată: „Convorbire cu ei pe tema procesului, convorbirebună la telefon cu Emil [CioranJ [...] în drum la întoarcere,convorbire deschisă despre viaţa ei, cu Marianne." Din pă-cate nu vom şti niciodată conţinutul acestor conversaţii. Arfi fost extrem de interesant să ştim cum privea filozoful la 12ani distanţă, departe de Bucureşti, procesul din 1960.întîlnirile dintre soţii Stolojan, Paraschivescu-Boznief, Par-lier şi Constantin Noica sînt zilnice. Altă persoană cu carefilozoful se întîlneşte de mai multe ori este Emil Cioran.„Mă simt liber şi deschis în toate, pînă şi în gest. Mă condu-ce pînă acasă şi simt tot timpul că e prietenul la care ţin celmai mult. Pare înfrînt [...] îmi dă «dreptate». Dar unde?"notează Noica în ceasurile următoare despărţirii de Cioran,o dată ajuns acasă, în apartamentul soţilor Parlier. Şi-au

amintit despre schimbul fatal de scrisori din 1957? Au evo-cat Budapesta 1956 care determinase reacţia lui Cioran? I-apovestit Noica împrejurările în care a scris răspunsul? Dis-cuţiile din acea toamnă cu Al. Paleologu, Nicu Steinhardt,Paul Dimitriu şi ceilalţi? I-a povestit oare despre interesulanchetatorilor pentru episodul schimbului de scrisori? Au487

evocat-o pe Marietta Sadova, prietena lor din tinereţe, mesa-gerul lor? Ce şi-au spus despre soarta generaţiei lor? Despreei înşişi?A doua zi, 20 iunie, Noica se duce la prefectură pentru a-şiprelungi şederea în Franţa. Pe 21, la Sanda Stolojan, întîl-nire cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. „Le spun 4 lu-cruri: de ce i-am dezamăgit, ce e la noi în cultură, ce fac eu,ce e cu cele 2 lumi [...]" Mircea Eliade ia avionul de la Chica-go pe 21 iunie, dimineaţa. La New York ploua. Avionul deParis pleacă a doua zi dimineaţa, aşa incit, o zi, cuplul Eli-ade rămîne în oraş. După traversarea Atlanticului, ajunge laParis seara la 10,30, cum notează Eliade în jurnalul său.întîlnirea cu Noica se produce a doua zi, 23 iunie, în aparta-mentul lui Mircea Eliade din Place Dullin. Se pare, că îna-inte ca Noica să urce în apartament, cei doi s-au întîlnit în-tr-o cafenea din apropiere. Noica notează în aceeaşi zi „Lacafenea, în fine, cu greu, la Mircea [Eliade], delirant, şi laEmil [Cioran]." Eliade a notat mai mini4ţios impresiile: „Du-pă-amiază, Dinu Noica vine să mă vadă şi stăm de vorbă treiceasuri. Ce-as putea spune mai întîi?... Totul mi se pareextraordinar: faptul că ne relntîlnim după treizeci de ani; căîl regăsesc neschimbat, adică tot atît de optimist, de încreză-tor în viaţă, în «Istorie», deşi această mult preţuită «Istorie»l-a reţinut vreo zece ani în temniţă; insistenţa cu care repetăcă acei ani «au fost cei mai fericiţi din viaţa lui», mai alesanii petrecuţi într-o celulă, singur, fără o carte, fără o foaiede hîrtie şi un creion... «Tot timpul era al meu!, îmi spune.Puteam medita pe îndelete, fără grabă; puteam gîndi la tot cecitisem pînă atunci. Aşa am parcurs întreaga istorie a filo-zofiei occidentale, de la presocratici la Husserl...» îmi repetăsi el ce îmi mărturisiseră toţi cei care au trecut prin închi-soare: că numai în temniţă ies la iveală virtuţile fiecărui in-divid, ignorate sau minimalizate pînă atunci. Descoperi căoamenii sînt mai buni, mai curajoşi, mai «autentici» declt îicredeai. Marea revelaţie a fost calitatea morală a românilor,pe care noi, aproape toţi, ii judecăm «neseriosi», superficiali,mediocri, (îmi aduc aminte de ce-mi spunea Cioran că, as-cultindu-i pe cei care suferiseră ani şi ani în temniţe şi la-

găre de exterminare de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, sesimţea mîndru că e român...), între alte multe lucruri artrebui notată încrederea lui Dinu în posibilităţile creatoare488ale culturii româneşti de astăzi. Dar mă întreb dacă aceste«posibilităţi creatoare» vor putea rodi într-o societate rigu-ros şi sistematic politicianizată; dacă, bunăoară, o filozofieoriginală poate fi formulată public într-o cultură controlatăde cenzură..."Pe 25 Noica notează „f...J apoi dejun cu Mircea [Eliade] înPlace Dullin, convorbire pînă la 4." în aceeaşi zi „Masă deseară cu [. ..[Marianne la Mircea [Eliade], unde sînt leruncii.Evocări, convorbire tîrzie." Pe 26 „Acasă scrisori cu Mar.[ianne Parlier]. Plecarea Sandei [Stolojan] în Suedia. DejunEmil [Cioran], întîrziere, convorbire-mai mult politică şi is-torică." Eliade în Jurnal constată: „în fiecare zi, întîlniri şilungi discuţii cu Dinu. Imposibil să le rezum. Iau doar cîte-va note în Agendă, îmi propun să scriu, după reîntoarcereala Chicago, o prezentare amănunţită a ideilor şi sugestiilorlui Dinu în legătură cu colaborarea culturală pe care o pro-pune între exil şi regimul din ţară." Pe 27 şi 28 iunie, Noicase vede iar cu Mircea Eliade, cu Monica Lovinescu şi VirgilIerunca. Filozoful nu ne spune mai mult. Cîteva cuvinte fu-gare dau totuşi, chiar dacă vag, o idee despre ce au fost aces-te conversaţii din exil. „Inconcludenţe, stridenţe, dar, unde-va, seninătate." Pe 29, joi, notează „[...] acasă şi seara laEugen [lonesco] — splendid acord tot delirant [...]în cadrul«recepţiei» cu Mircea [Eliade], Emil [Cioran] şi lerunciidupă cină." A doua zi, Eliade consemnează vizionarea spec-tacolului Macbeth, versiunea Eugen Ionescu: „[...] apoi la eiacasă unde ne aştepta Eugen. Şi, evident, discutăm despreDinu Noica şi tot ce am aflat de la el." Noica notează înaceeaşi zi detalii în plus: „la 11 Zola. Sanda (Stolojan) ştiridin Suedia, apoi la l Tania Olşevscki (uluitoare prin nemul-ţumirea spirituală)." Ne amintim că Tania O. este una dinsurorile Olşevskî, de origine rusă, care trăiau în anii '50 laCîmpulung. Venind la ele, Beatrice Strelisker (sîntem în vara1954), îl cunoaşte pe Noica şi, prin ea, apoi, Noica îl cunoaş-

te pe Nicu Steinhardt, prieten din copilărie al Beatricei S.Ceea ce nu găsim în jurnalul lui Eliade este întîlnirea în doi.Noica notează „[...] apoi la 3 1/2 Mircea (Eliade) cu care înfine discut esenţialul." Dialogul lor durează circa două cea-suri, pentru că la 5,30 Noica are altă întîlnire. Cum va fiarătat acest „esenţial", nu vom şti niciodată. Doar dacă învarianta postumă a jurnalului lui Mircea Eliade nu o vom489

găsi consemnată. Ce era esenţial între cei doi? Perioada le-gionară, articolele lor de la sfirşitul anilor '30, eşecul acesteiexperienţe pentru fiecare dintre ei? Sau împrejurările carei-au despărţit. Unul a rămas în Occident şi a avut un anu-mit destin, în vreme ce Noica a rămas dincoace de Cortina defier, şi a avut un alt destin? Ce şi-au spus Eliade şi Noicadespre Criterion, despre Nae Ionescu, despre articole apărutesub semnătura lor în 1938-1940 şi de care voiau să uite?Poate şi-au clarificat poziţiile după o lungă perioadă. Unulsuferise o lungă pedeapsă, 10 ani de domiciliu obligatoriu,doi ani de anchetă dură, şi patru ani jumătate de închisoaredintr-o condamnare de 25 de ani muncă silnică. Celălalt lu-ase calea exilului unde făcuse o carieră strălucită. Erau eiimaginea unui contrast? A celui care reuşise şi a celui careeşuase? Răspunsul este extrem de dificil de dat. El depindede perspectivă. A reuşit Noica? A ratat Eliade? Care experi-enţă de viaţă era mai plină? Era apoi chestiunea delicată araporturilor cu regimul politic din România. Bucureştiul do-rea să-l invite pe Eliade la Bucureşti, pentru a-si anexaprestigiul său. Noica rămînea în expectativă faţă de regim.Nici Eliade în exil nu a criticat regimul comunist. Se temeasă nu producă un scandal, iar trecutul său „fascist" să nu fiedezvăluit în Occident. Atitudinea lui prudentă în toţi aceiani 1948-1987 îşi are explicaţia aici. Scandalul VintilăHoria — cină, în urma acordării premiului Goncourt în1959 pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil, de laBucureşti a fost orchestrată o campanie de presă de „demas-care" a autorului ca legionar în anii '30 — a fost o mostrămenită să intimideze. Tăcerea a fost un pact tacit pe care Mir-cea Eliade nu l-a încălcat. Şi nici Emil Cioran (pînă în apri-lie 1989). în interior, Noica îşi impusese aceeaşi tăcere, cutoate că prin anii de închisoare ispăşise „păcatele" de tine-reţe. Noica face un pas mai departe după ieşirea din închi-soare. El a încercat diferite forme de colaborare cu regimul pecare le-a şi teoretizat ca singura salvare a românilor, a inte-lectualilor mai ales, în împrejurări istorico-politice potrivni-ce. Una din aceste forme a fost invitarea luiMircea Eliade înţară. Iată o însemnare a Monicăi Lovinescu (Tinde scurte,

voi. V, pp. 71-72) „{...} la prima sa ieşire în Occident, îşiavertizase cei dintîi interlocutori să-l coboare de pe soclul pecare îl înălţaseră anii săi de suferinţă. Din primele fraze ros-490«?, tite atunci, Noica şi-a proclamat despărţirea de etic, tot el a';? pledat neînfruntarea cu puterea instaurată, uneori chiar, re--, petăm, colaborarea cu ea. Noica o spunea pe faţă, nu numai-,t prin străinătăţi, dar şi acasă, nu doar intelectualilor de aco-•*$ Io, dar şi celor puşi să-i supravegheze. Nu e nici un secretdeci că Noica, în prima lui călătorie în Occident, a încercatţ să-l convingă pe prietenul său Mircea Eliade să ia conduce-ai rea unui institut la Bucureşti, chiar venind rar în ţară [...],i- Oricine ştie că Mircea Eliade n-a dat urmare unui astfel deamical şi prea stăruitor îndemn [...] Toate argumentele lui,,j. C. Noica, dar toate, cădeau, în uimirea lui Mircea Eliade —">' atenuată, e drept, şi de maliţie, şi de vechea prietenie dintrecei doi." Poate propunerea f acută de C. Noica lui Eliade, de areveni în ţară, este ceea ce filozoful consemnează enigmaticîn jurnal prin cuvîntul „esenţial".Aceeaşi seară dramatică, vineri 30 iunie, în care Eliade mer-ge la teatru cu Rodica şi Mărie France lonesco, apoi acasă la*''* autor, şi unde se discută despre Noica, filozoful şi-o petrece~f- cu familia Stolojan: „Seară bună cu muzică şi discuţii în-drăcite". Sîmbăţă ploioasă, l iulie, „Refuz discuţie politică şi* ideologică în numele dihăniilor şi al fericirii", notează Noica.în aceeaşi zi, o însemnare „... apoi plecare cu Stolojenii la' Dan B.[osniefl. Dejun cald. Apoi la Emil [Cioran] şi Simone'•'" [Boue], despărţire bună. Acasă. Lectură nuvelă Mircea [Eli-j'' ade], apoi muzică cu Frangois şi Marianne [Parlier]. Seara1 '•' masă cu Eliazii şi Lupaştii. Discuţie despre ei şi filozofie [...]k îmi spun «tu ai avut responsabilitate». Protestez, dar unde-'w va au dreptate, ca cea de ultimă instanţă." Duminică 2 iulie,ziua plecării din Paris, Noica scrie: „De la 3-6 Mircea [Eli-ade], lămuriri şi comentarii despre oameni după carnet. E ex-traordinar şi neschimbat, deşi undeva slăbit, ca şi Emil Cio-ran, socializat, pe pămînt. (E chiar pedant de formalist —i; Imperiul Austro-Ungar îi apare ca o mare reuşită.). Noi amf: rămas mai iresponsabili — în imediat." Eliade consemnează

.t, şi el „Ultima întîlnire cu Dinu, la Mariana şi Franţois Par-; lier (unde am cinat aseară, împreună cu Dinu şi soţii Ste-B phaneLupasco)."în aceeaşi seară Noica se pregăteşte să vină acasă. S-ofi gîn-dit o clipă să rămînă în Occident? I s-a propus? Care a fostrăspunsul lui? Cum a argumentat întoarcerea la Bucureşti?; Afăcut-o din toată inima? Ce-l aştepta acasă? A fost curajos491

optînd pentru întoarcere sau nu? în ultima seară la Paris, lagară îl acompaniază familiile Stolojan, Ierunca, Parlier siParaschivescu-Boznief. Toate, nume invocate — într-o ipo-stază sau alta — în anchetă şi proces. Noica se întoarce la Bu-cureşti după sase săptămîni. „Sfîrşesc aşadar călătoria subsemnul filozofiei, pe care 6 săptămîni de fericire fără echiva-lent în viaţa mea o eliminaseră. E singura dată că am fostfericit — şi atunci f ară filozofie!" scrie la întoarcere, în tren,la 3 iulie 1972. Călătoria în Occident se adaugă altei perioa-de pe care Noica o considera fericită, cea petrecută în închi-soare, (fragmentele reproduse sînt din Jurnal de idei, Edi-tura Humanitas, 1990, pp. 171-184)*La 30 septembrie, circa trei luni, după întoarcerea din Occi-dent, Constantin Noica este invitat la Securitate, unde i seînmînează manuscrisul cărţii Anti-Goethe, confiscat cu oca-zia arestării sale. în februarie 1960, cu două săptămîni îna-inte de proces, o mare parte din manuscrisele, scrisorile,cărţile sale confiscate au fost arse. Au fost păstrate numai omică parte, acelea care au servit drept „corp delict" în pro-ces. E un caz unic în care Securitatea a înapoiat un manu-scris. Din păcate, aşa cum se înfăţişa în 1972, manuscrisulera cam o treime din versiunea originală. „Zi fastă: mi s-arestituit ce s-a păstrat din Goethe. Sz mă întreb dacă iarăşisoarta nu cumva m-a servit; căci aşa cum este acum, cu 3capitole din cele 10, cartea e un torso poate mai sugestivdecît ar fi fost întregul."*„15 septembrie (1973, n.a.)Vine să mă vadă Sergiu Al-George. Ştiam atîtea despre elde la Dinu Noica [...] îmi scrisese de cîteva ori — iar de laCalcutta îmi trimisese o lungă scrisoare, căci nu se mai temeade cenzură. Mă cucereşte de la început cu «prezenţa» lui:deschis, sincer, fără rezerve, nici inhibiţii. Stăm de vorbă de la4,00 la 7,00. îl voi vedea, din nou, poimîine.Ce as putea nota mai întîi? Ştiam de la Dinu, şi din scriso-rile lui, cît de mult mă admiră şi cît de bine cunoaşte întreagamea activitate. Ştiam că socoteşte Foret interdite opera mea cea

492mai importantă şi cel mai bun roman românesc. Pentru că acitit traducerea franceză, prin 1955-1956, a fost condamnat şia făcut cinci ani şi jumătate de închisoare. De altfel, pentruaceleaşi motive au fost condamnaţi Vladimir Streinu (careavusese cartea de la Serban Cioculescu, dar acesta nu a păţitnimic) şi Nicu Steinhardt şi Dinu Pillat. Toţi au fost inculpaţiîn pVocCsul lui Dinu Noica. (Nu mai însemn alte amănunteasupra acestui proces, care va rămîne în istoria culturii româ-neşti modeme ca un foarte trist şi întunecat capitol, îmi în-chipui că măcar unii din cei condamnaţi şi-au scris amintirile— şi că aceste documente vor reuşi să fie salvate.) îmi măr-turiseşte, cu mîhnire, că atît el, cît şi Steinhardt şi Dinu Pillatau suferit aflînd că nici eu, nici Cioran n-am publicat în presastrăină un singur articol asupra acestui proces monstruos, încare, de fapt, ei fuseseră implicaţi şi condamnaţi pentru sim-plul fapt de a ne fi citit cărţile, îi explic de ce: fiind consideraţi«fascişti», protestele noastre, al lui Cioran şi al meu, i-ar fi de-servit: ar fi fost interpretat ca o confirmare indirectă a «reac-ţionarismului» lor. [...]Speranţa lor: destinderea între U.R.S.S. şi S.U.A. Interva-lele de destindere se traduc printr-o «liberalizare», care, oricîtar fi ea de modestă, este totuşi importantă [...]17 septembrieîl văd din nou pe Al-George. Vine pe furtună la 4,15, şiseara luăm masa, împreună cu Cristinel, la «Carlos».îi pun o seamă de întrebări precise, în legătură cu feluriteprobleme (Ce mai face cutare? Cum s-a comportat X sau Y înînchisoare? etc). Inutil să însemn informaţiile pe care mi ledă. [...]" (Mircea Eliade, furnal voi. II, Editura Humanitas,pp.128-130)

493<titlu>SFÎRŞITNicu Steinhardt a privit perioada de detenţie ca pe una defericire. Experienţa umanii dobîndită acolo, dar mai ales creş-tinarea sa au contribuit esenţial la aceasta perspectivă.Şi Noica a mărturisit, în diferite ocazii, că acei ani au fost ceimai fericiţi din viaţa lui. In ciuda violenţelor cărora le-afostvictimă, a privaţiunilor, a suferinţelor morale cauzate deremuşcările avute atunci în legătură cu prietenii lui închişi,credea el, „din cauza lui".„6 decembrie (1979). Seara vine la noi de Sfîntul Nicolae,prietenul Nicu Steinhardt împreună cu Barbu Brezianu, întrecere prin Paris, îl sărbătorim pe Nicu...Vorbim despreDinu Noica. Nicu declara că Noica a fost binefăcătorul său,fiindcă din cauza lui a intrat la puşcărie, unde a descoperitdefinitiv creştinismul. Mai departe, afirmă că niciodată bine-făcătorii nu trebuie judecaţi, chiar dacă au fost nişte mizera-bili. La întrebarea: vorbeşti de atitudinea pe care trebuie s-oai în exterior, sau chiar în tine însuţi? Nicu răspunde: chiar înmine, în interiorul meu... dar, fireşte, nimeni nu e obligat săfacă la fel. Fiecare e liber să facă cum crede.[...] Mai tîrziu, Nicu Steinhardt a vorbit despre milă —despre versiunea ei românească — ce reprezintă toleranţadusă la exces, dar care e preferabilă judecăţii riguroase lip-sită de milă. în România, astăzi, răul domneşte: este demoni-zarea oamenilor prin răul celor care conduc. Călăii politicitransformă victimele în fiinţe rele ca şi ei. Victimele nu maiau nici atît: avantajul calităţii morale, acela de-a fi buni faţăde călăul care este prin definiţie rău." (Sanda Stolojan, op. cit.,pp. 74-75) -494*„Marietta Sadova a ajuns o umbră, are o faţă palidă, cada-verică. Abia mai respiră — în pofida sclerozei şi incapacităţiide a se concentra, de a lega cuvintele — conştiinţa vibreazăparcă, atunci cînd, de pildă, luminîndu-se la chip spune: «Cudragoste» sau cînd, într-un moment de luciditate, începe sărectfe, ca odinioară, o poezie de Eminescu sau un monolog

dintr-o piesă, declamat fără greş, şi dintr-o dată se transfigu-rează [...]Prea iubita soţie a fratelui meu, Marietta, a murit astăzi,16 iulie, pe la orele 2. Dumnezeu s-o ierte! Fie-i ţărîna uşoară.S-a chinuit, sărmana, cumplit în ultimii patru ani... De atunci— mai ales după cutremur — o hepatită, diabetul, crizele car-diace au tot necăjit-o, pînă cînd scleroza şi-a spus cuvîntul [...]Am fost la înmormîntarea Mariettei Sadova (19 iulie 1981)la ora 3. Cu greu am ajuns la cimitirul Sf. Vineri. Dogorea soa-rele de simţeam că mă pătrunde pînă-n mădulare. Pe o vremeca un incendiu şi fără să se fi făcut tam-tam prin gazete —doar o notă prizărită la decese... a fost lume destul de mul-tă." (Arşavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Editu-ra Institutul European, 1994, pp. 10-12)*„10 decembrie (1981, n.a.)Aflu de moartea lui Sergiu Al-George, la 10 noiembrie.Colaps cardiac (deşi cardiograma făcută cu o zi înainte eraperfectă). Vestea mă deprimă nespus. Nu numai pentru că îladmiram ca om şi savant şi îl preţuiam ca om şi prieten; dar,exasperat de ritmul în care redactez volumul III din Histoire,hotărîsem să-l rog să mă ajute, scriind o parte din lungul ca-pitol despre India medievală şi post-medievală. Nimeni altuln-ar fi putut-o face (adică: să prezinte materialul cu compe-tenţă şi cît mai aproape de interpretările mele).Indianistica românească a dispărut prin moartea unui sin-gur om..." (Mircea Eliade, Jurnal II, Editura Humanitas, 1993,p.426)*în jurul tuturor celor implicaţi în procesul lotului Noi-ca/Pillat au funcţionat reţele de informatori. Ei erau recru-495

taţi dintre prieteni, colaboratori, rude. Uneori s-au recrutatchiar dintre cei care s-au aflat în boxă, în 1960. Au fast su-pravegheaţi chiar şi cei care încheiaseră diferite înţelegeri cuSecuritatea.Nicu Steinhardt a fost dintre intransigenţi. A refuzat oriceformă de colaborare cu Securitatea. Gesturile, atitudinile,drumurile, cuvintele lui au fost minuţios raportate şi anali-zate, pînă la dispariţia sa în 1989. Iată unul dintre denun-ţurile care l aveau ca subiect, datînd din 13 mai 1982. Pseudo-nimul autorului este „Adrian Cozmescu". Numele lui realnu-l cunoaştem. Din detaliile pe care le cuprind cele cîtevapagini, deducem că era cineva dintre oamenii m care N. Stein-hardt avea încredere deplină. El îi încredinţează o mulţimede detalii personale, îi dezvăluie intenţiile, stările lui de spi-rit, i se confesează. Delatorul înregistrează totul, aşterne pehîrtie şi-şi depune raportul la Securitate.I.B.M.Sursa „Adrian Cozmescu "NotăStrict Secret13 mai 1982N. Steinhardt. A fost operat la Spitalul Cantacuzino de doc-torul Dan Rădulescu (fratele lui Mihai Rădulescu, n.a.), extir-pîndu-i-se vezica biliară, obstruată de numeroase pietre. In-tervenţia chirurgicală a reuşit foarte bine, dar convalescenţa,dată fiind vîrsta înaintată a pacientului, a fost de mai lungădurată. Acum este complet restabilit, încît se poate deplasa.Pleacă la mînăstirea Rohia, marţi, 11 mai, dată pentru care aşi achiziţionat bilet de avion pentru Baia Mare, de unde ajun-ge la Rohia cu autobuzul. Intenţionează să rămînă toată varala mănăstire, pînă prin octombrie, urmînd ca numai pestevreo lună, în iunie, să revină la Bucureşti, pentru o săptămî-nă. I-a apărut acum o lună un volum de critică literară: GeoBogza... Urmează ca Editura Dacia din Cluj-Napoca să-i tipă-rească lucrarea — tot de critică literară — contractată acumdoi ani...în genere, starea sa, atît fizică cît şi morală, este satisfăcă-toare. II aşteaptă o muncă grea la biblioteca mînăstirii, în curs

de inventariere şi clasare, dar aşteaptă cu plăcere să-şi reiaviaţa mînăstirească, cu toate îndatoririle ei, de zi şi de noapte.496Acolo se simte acasă, liniştit şi senin, împăcat cu sine şi cutoată lumea. Nu mai intenţionează să plece în străinătate, înafară de Ierusalim, unde n-a fost niciodată şi se simte dator sămeargă. Dacă va avea banii necesari, crede că se va bucura derecomandările Episcopiei Clujului pentru cazarea de acolo şialte avantaje materiale [...]Motivele pentru care a renunţat să mai plece în Occidentsînt numeroase. Mai întîi, lipsa de mijloace, mai ales datorităscumpirii transportului...Totodată, nu-şi mai poate permitesă nu mai dispună de nici un ban de buzunar, căzînd în sarci-na rudelor sau prietenilor de acolo... Pe de altă parte, nu-lmai interesează Apusul, pe care l-a revăzut de două ori în ul-timii ani... Se consideră satisfăcut, după ce şi-a reîntîlnit ve-chii prieteni. Nu prea vede ce i-ar mai putea spune o nouăcălătorie. Se mulţumeşte cu puţinele scrisori schimbate cuunii dintre ei.Pe lîngă motivele de mai sus, mai este ceva care-l împie-dică să plece: nu a mai primit nici o iniţiativă de la nimeni dea sejurna la ei. Mircea Eliade, care se află în prezent la Chica-go şi urmează să revină curînd la Paris, ceea ce nu înseamnădeloc o invitaţie; nici la mînăstirea Chevetogne de la Bruxel-les nu s-ar mai putea caza [...]Fiind o natură dinamică, citeşte şi scrie intens. Colaborea-ză la radio şi la diverse reviste literare, declarîndu-se, ca deobicei, extrem de ocupat [...]Ecouri din străinătate ale gestului lui deosebit, călugă-rirea, nu a mai primit, în afară de cîteva rînduri primite de IaEmil Cioran, acum mai bine de un an, ca răspuns la înştiin-ţarea pe care î-o făcuse N. Steinhardt şi în care Cioran îl so-coate fericit că-şi găsise aleanul, în acest pas, că îl urma peIsus pe calea învierii, pe cînd el, Cioran, a rămas la Răstignire;[...] De aceea, Cioran este un adversar ireductibil al lui Isus[...] Cioran nu s-a convertit şi nu dă semne că are de gînd săo facă. N. Steinhardt i-a cerut un singur lucru: să nu mai pro-fere invectivele necruţătoare la adresa lui Isus, atîta concesie

să-i facă (Emil Cioran lui Nicolae Steinhardt), indiferent de cecrede el.Emil Cioran şi-a luat angajamentul că-l va asculta. Dar ul-terior, într-o altă scrisoare, a revenit, scuzîndu-se că e o natu-ră slabă şi că nu crede că-şi va putea ţine cuvîntul. Că decipoate că va repeta invectivele împotriva lui Isus. Nicolae Stein-497

hardt se arată mai mult amuzat decît indignat de acest fapt,motivînd că simte o atracţie simpatetică pentru Emil Cioran,mai pronunţată decît faţă de oricare altul, fie Eugen Ionescusau Mircea Eliade, pe care, de altfel, îi admiră, îi preţuieşte,pentru marea lor valoare sau incontestabilul geniu, dar atît.Paradoxal şi aproape de neînţeles este faptul că o legătură adîn-că de simpatie s-a stabilit între el, intransigentul, călugărullui Cristos, şf înverşunatul şi ireversibilul ateu Emil Cioran![...] Corespondenţa între ei doi este numai în franceză, deoa-rece Emil Cioran nu se exprimă decît în această limbă. [...]"(Arhiva SRI, Fond D. în Cartea albă a Securităţii, Editura Presaromânească, 1996, pp. 249-250)Supravegherea, şicanele Securităţii nu încetează. Trei animai tîrziu, lui Nicu Steinhardt i se face percheziţie, nu aca-să, în minuscula garsonieră din str. Ion Chica, unde proba-bil, datorită lungilor sale absenţe de la domiciliu, Securitateaa intrat nestingherită, ci la mînăstirea unde se retrăsese. „12februarie (1985). în urma unor apeluri telefonice, aflăm căSecuritatea a făcut o descindere la Nicu Steinhardt (acum pă-rintele Nicolae), la mînăstirea Rohia. I-au confiscat cărţile simanuscrisele. După aceea, stareţul mînăstirii l-a invitat pepoliţist să ia ceaiul cu Steinhardt. Nicu a refuzat invitaţia,dar stareţul l-a obligat să ia parte la această «agapă»!" (San-da Stolojan, op. cit., p. 198)*7 decembrie 1987NotăIn ziua de 6 decembrie a.c. au avut loc, la schitul din staţi-unea Păltiniş Sibiu, funeraliile lui Constantin Noica, membrual Uniunii Scriitorilor. La ceremonie, care s-a desfăşurat întreorele 12,00-13,30, au participat circa 350 de persoane, rude şirelaţii ale defunctului, oameni de artă şi cultură, cadre didac-tice şi medicale din Sibiu, dar şi din Bucureşti şi judeţele Cluj,Dolj, Alba, Argeş, Timiş şi Mureş. Dintre acestea, menţionămpe scriitorii Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Paleologu,Nicu Steinhardt, Mihai Şora, loan Alexandru, Paul Angheldin Bucureşti, Adrian Marino — din Cluj, Constantin Barbuşi Marius Ghica — din Craiova, criticul de artă Andrei Plesu,

498filozofii Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru, Andrei Cornea, regi-zorul Stere Gulea, actorul Constantin Diplan. De asemenea,au luat parte studenţi de la Institutul teologic din Sibiu şi tu-rişti aflaţi în staţiunea Păltiniş. Uniunea Scriitorilor a fost re-prezentată de Mircea Tomuş, secretarul Asociaţiei Scriitorilordin Sibiu.Din Sibiu au participat şi unele persoane cunoscute cu an-tecedente'politice sau penale reacţionare, care au făcut partedin anturajul lui Constantin Noica, între care Aurel Cioran —avocat pensionar, Gheorghe Telea şi Octavian Zaharia — me-dici pensionari, toţi foşti legionari, precum şi Georg Scherg,scriitor, fost condamnat. La înmormîntare nu au fost prezen-te rude sau legături din străinătate ale defunctului, ori alţicetăţeni străini. Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, deşise afla la Sibiu, nu a luat parte la funeralii.Serviciul religios a fost oficiat de Antonie Plămădeală, Mi-tropolitul Ardealului, împreună cu patru preoţi şi un grup dezece corişti din rîndul studenţilor teologi. După terminarearitualului religios, Antonie Plămădeală a evocat, timp de 45de minute, persoana celui dispărut, folosind frecvent citatedin lucrările acestuia. Nu a făcut referiri neavenite, ori cu pri-vire la perioada detenţiei sau a activităţii politice desfăşuratede Constantin Noica. Din datele obţinute rezultă că necrolo-gul va fi publicat în ziarul Telegraful Român, editat de Mitropo-lia Ardealului. Nu au mai luat cuvîntul reprezentantul Uniu-nii Scriitorilor şi nici alte persoane, deşi au fost exprimateasemenea intenţii, datorită dorinţei stipulate expres, în testa-ment, de Constantin Noica, de a nu se rosti discursuri la în-mormîntarea sa. Aceasta a fost comunicată în ultimul mo-ment de către Gabriel Liiceanu şi susţinută de MitropolitulAntonie Plămădeală. Au fost depuse coroane şi jerbe din par-tea Uniunii Scriitorilor, Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu, aunor rude şi legături apropiate ale defunctului [...]Decesul lui Constantin Noica, deşi a avut un ecou deosebitîn mediul oamenilor de cultură, a generat comentarii şi elogii,în special din partea unor legături apropiate ale acestuia [...]In seara zilei de 6 decembrie a.c., Emil Cioran a telefonat

de la Paris fratelui său, Aurel, din Sibiu, pentru a se informacu privire la modul cum a decurs înmormîntarea. Acesta i-arelatat că a fost multă lume, mitropolitul a rostit un discurs elevatşi emoţionant, totul decurgînd în bune condiţiuni. în continuare,în convorbirea avută cu fratele său, cît şi cu Gabriel Liiceanu,499

Emil Cioran a făcut unele afirmaţii despre Constantin Noica.A fost ultima personalitate culturală românească. Vestea morţii ne-aafectat pe toţi cei de aici. Deşi nu eram de acord cu el în unele lu-cruri, l-am apreciat şi m-am raportat permanent la el. A fost sucit,' dar asta era o formă de originalitate şi reacţiile lui erau imprevizi-bile, acesta fiind însă farmecul lui. [...]AnexaNotă testamentară a lui Constantin NoicaLui Andrei Pleşu, cu rugămintea de a publica această no-tă, în ceasul despărţirii mele:Dacă se va interesa cineva de activitatea mea cărturăreas-că, îl rog să nu ţină seama de următoarele:1. De biografia mea, ce nu are conţinut, în bună parte, dinvoinţă proprie.2. De traducerile mele literare şi pro-literare, exclusiv subsolicitări exterioare. Am tradus pentru bani nişte romane po-liţiste.3. De două din traducerile mele filozofice şi anume ceadin presocratici, voi. I, partea finală, ajunsă la tipar în condiţiiregretabile, precum şi întinsa traducere din Alexandru dinAfrodisia, aflată în Arhivele Academiei.Mi-am trăit viaţa fără rost. Este bine să sfîrşim.(Arhiva SRI, Fond D, Cartea albă a securităţii, Editura Presaromânească, 1996, pp. 377-378)*„3 aprilie (1989)A murit N. Steinhardt. Cineva m-a sunat şi m-a anunţat.Hotărîm să mergem la Rohia. Merge şi conu' Alecu, cu Toa-der. Trenul de noapte. Au mai fost Sora şi Sorin D. La BaiaMare un profesor de română [...] se ocupă de noi. E o povestecu autobuzul. Burniţă, frig, fulguieşte. O lume diferită multde Bucureşti. Un aer tare pluteşte; ceva amestecat de provin-cial, cuviinţă şi mit. Şi o diversiune a Secu şi P.C.R. local. Nuse găseşte autobuz. Se închiriază din altă parte. Ajungem des-tul de repede j>e un drum vicinal foarte frumos, ceva dinMuntele vrăjit. II văzusem pe N. S. ultima dată în iarnă. L-amluat de acasă ca să ne ducem la R. în str. Cîmpia Turzii. O ne-potrivire de program, R. nu era acasă. După aia am aflat că ne

aşteptase cu o zi înainte, o încurcătură. Mi-a părut rău, m-am500simţit foarte jenat. A vrut să-l întîlnească, i-am vorbit multdespre domnul Steinhardt, evreul trecut la ortodoxie, caretrăieşte într-o mînăstire din nord. M-a întrebat astfel de maimulte ori despre el, a auzit şi în oraş vorbindu-se despre el.întîlnire ratată. Era frig, era îmbrăcat într-un palton subţire,bătea vîntul. Ne-am plimbat pe Kiselef, încercînd în răstim-puri soneria. Fără rezultat. Mi-a vorbit despre învierea lui La-zăr. Poate că a fost mai bine că n-am găsit-o pe R. L-am con-dus apoi la metrou, cînd a obosit şi l-a ajuns frigul. M-amoferit să-l duc acasă. Frate Stelian, nu e nevoie. L-am privitcoborînd scările. A fost ultima dată cînd l-am zărit viu. II ştiucam din '83, cînd i-am dat Luxul melancoliei. Nu i-a plăcut cineştie ce, am impresia. O singură dată am discutat despre ro-man, mai tîrziu. N. S. m-a ajutat mult. Cînd scriam După asal-tul cerului. M-a încurajat să nu cedez, să mă ţin bine. L-amcunoscut la un vernisaj. M-a primit adesea în mica lui garso-nieră din spatele casei Sutzu. Amestecul de umilinţă şi vese-lie. Era şi mai umil şi mai vesel decît sînt eu. Şi extrem de iuteîn mişcări. Numai cînd a căzut bolnav, acum o vreme, cîndl-am vizitat la spitalul Griviţa, a stat liniştit în pat. Suferea destomac, ţinea regim sever. Mi-a povestit multe despre închi-soare, despre jurnalul lui confiscat. Ar fi dat orice să-l vadăpublicat. O versiune i-au confiscat-o. L-a rescris.La Rohia am intrat deodată în altă atmosferă, în altă civili-zaţie şi ev. Venit din Bucureştii putrefacţi. Mînăstirea izolată,închisă într-o pădure. Loc bine ales. Vizităm biblioteca de ca-re s-a ocupat. N.S. Unde-i plăcea să stea. Lucrase s-o pună lapunct. Şi peste tot, după colţuri, figuri necunoscute, dar a că-ror identitate nu e greu de ghicit. Seamănă toţi. Alte uniformesînt ale călugărilor. Sînt complet impresionat de ceremonie,de cîntări, de cortegiu. Am impresia că toţi sînt topiţi în at-mosfera asta. Ne întoarcem acasă, la fel un drum lung şi obo-sitor în tren, unde nu reuşesc să dorm." (Stelian Tănase, Oraoficială de iarnă, jurnal 1986-1990, Editura Institutul Euro-pean, 1996, pp. 116-117)*

Securitatea Municipiului Bucureşti Septembrie 1989Notăprivind pe criticul Alexandru Paleologu[...] considerăm că Alexandru Paleologu continuă să fieun element potenţial periculos, căruia i se acordă atenţie de501

către diferite elemente ostile, pornind de la ideea că, datorităvîrstei şi notorietăţii de care se bucură în ţară şi străinătate, arputea fi manevrat să accepte participarea la diferite acţiuniprotestatare.Şeful serviciului,Indescifrabil(Arhiva SRI, fond D, Cartea Albă a securităţii, Editura Presaromânească, 1996, p. 447)„16.11.974Am găsit în chip miraculos scrisoarea din '57 către C. (Cio-ran, n.a.), o scrisoare de care aproape că şi uitasem, îmi amin-tesc că o trimisesem lui C. atunci ca s-o publice în NRF carăspuns la a sa — sperînd că o va traduce, cu extraordinaralui franceză —, dar mi-a scris că n-o publică spre a nu-mi facerău. încheia scrisoarea spunînd:/e te dis une chose: tu es quelqu'un.îmi amintesc că mi-a făcut mare plăcere; dar în 1972, cîndl-am revăzut, am uitat să-l întreb dacă mai are scrisoarea. Orecitesc acum, îmi amintesc de tot ce investisem sufleteşte înea, de tot ce s-a întîmplat din cauza ei, de tot ce a urmat —şi-mi spun: du-te dracului de viaţă, că frumoasă mai eşti!(şi-mi spun: ce sălbatecă e viaţa; ce sălbatic de frumoasă!)"(Constantin Noica, Jurnal de idei, Editura Humanitas, 1990,p. 227)502<titlu>CUPRINSPartea întîi„Stăm pe un vulcan".............................................................. 9începutul .................................................................................. 19Saloane, cenacluri................................................................... 39întîlniri clandestine................................................................. 53Un turneu la Paris................................................................... 65„Ispita de a exista".................................................................. 82Ajutor legionar ........................................................................ 86Un schimb de scrisori............................................................. 97„Povestiri din Hegel" .............................................................123între poliţie şi colaborare.......................................................136Misterul unui manuscris........................................................143Se strînge şurubul ...................................................................155

Afacerea Pasternak .................................................................172Demascări ................................................................................180Victime posibile.......................................................................196Partea a douaArestarea ..................................................................................223Scenarii şi ficţiuni....................................................................257Ancheta....................................................................................271Versiunile morţii (1)...............................................................295Versiunile morţii (2) ...............................................................325Procesul ....................................................................................334Galeria cu portrete ..................................................................350Avocaţi, magistraţi, martori ..................................................359Ultimul cuvînt .........................................................................390Sentinţa (1 martie 1960)..........................................................396503

Un fel de azil de noapte .........................................................407Puşcării .....................................................................................417Partea a treiaPaşi în gol.................................................................................439Schimbarea la faţă...................................................................456Filosoful între ai lui ................................................................463Supravieţuiri............................................................................474Pactul ........................................................................................480Sfîrşit.........................................................................................494RedactoriHORIA GĂNESCU şi VLAD RUSSOApărut 1997BUCUREŞTI - ROMÂNIATipărit la infopress S.A. OdoRhEiu SECUIESC

<coperta a IV-a>La sfîrşitul anilor '50, după o scurtă perioadă de relaxa-re, represiunea orchestrată de Securitate reizbucneş-te cu neaşteptată violenţă. O serie de procese politice,intentate unor grupuri alcătuite după criterii oculte,zguduie din temelii societatea românească, între ele,procesul „ lotului Noica-Pillat", soldat cu moartea a doidintre anchetaţi şi condamnarea altor 23 la pedepsegrele cu închisoarea. Alături de Constantin Noica şi deDinu Pillat, au fost întemniţaţi atunci Arşavir Acterian,Sergiu Al-George, Theodor Enescu, Al.Paleologu,Marietta Sadova, N.Steinhardt, Vladimir Streinu, PăstorelTeodoreanu... sub acuzaţia de „ uneltire contra ordiniisociale". Probe la dosar: cîteva manuscrise ale titularilor„ lotului" şi cîteva cărţi de Emil Cioran şi Mircea Eliade,care au circulat între inculpaţi.Arhivele privind acest proces au fost deschise abiadupă 1990. Numai că, luate ca atare, arhivele dezvăluieînţelesuri parţiale, de multe ori contradictorii. Pentrua găsi sensul evenimentelor de atunci este nevoie decoroborarea şi interpretarea documentelor, ca şi de lăr-girea perspectivei prin cuprinderea tuturor mărturiilorrevelatoare. Este ceea ce şi-a propus Stelian Tănaseîn această carte-document: o investigaţie febrilă concre-tizată în decupaje din dosarele procesului şi din jurnaleintime (multe nepublicate), întretăiate de alte documenteautentice şi de interviuri percutante. Iar rezultatul estepe măsură: nu doar un sens obţine pînă la urmă autorul,ci o adevărată frescă a societăţii româneşti postbelice.*În curîndDOINA JELA Această dragoste care ne leagă.Reconstituirea unui asasinat*ISBN 973-28-0823-3Foto copertă: MIHAI OROVEANU</coperta a IV-a>

502 pag.