Click here to load reader

1 (3), 2016 Ştiinţe Umanistice ... Eugen Simion crede că nuvela „Acasă´ este o „proză de observație exactă, ... 3 Eugen Simion. Scriitori români de azi. Vol. III. Chişinău:

  • View
    0

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of 1 (3), 2016 Ştiinţe Umanistice ... Eugen Simion crede că nuvela „Acasă´ este o...

Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
„ACAS” DE FNU NEAGU
„Exilul adevrat nu are el,
nu este o cltorie, ci un drum spre nicieri.”
(Decalogul exilului)
Resume: La nouvelle „Chez soi” apparaît en 1967 dans le recueil de
prose courte „L’été étourdi”. L'auteur construit texte évocateur ayant de
profondes connotations émotionnelles. Le principal problème est l'exil, qui
a marqué considérablement le destin des hommes. Par cette fiction, Fnu
Neagu envoie vers le personnage principal l’expérience vécue par des
milliers de personnes au cours de la crise d'identité. On assiste à la
dégradation des gens imposée par la terreur politique.
La nouvelle s’impose aussi par l'analyse psychologique complexe du
personnage principal qui a senti le besoin de rentrer au pays natal, à la
matrice. Fnu Neagu a combiné avec succes divers conflits sociaux pour
mettre en évidence l'existence humaine.
Problema exilului este frecvent abordat, la etapa actual, în literatura
român i nu numai. În DEX, fenomenul respectiv se definete în felul
urmtor „Pedeaps aplicat în unele ri pentru delicte politice, constând în
izgonirea unui cetean din ara sau din localitatea în care triete;
surghiun.”1 Bujor Nedelcovici în articolul Exilul creator subliniaz faptul c
„Exilul se poate împri în mai multe categorii: exilul interior i exilul
exterior, care poate fi i el de mai multe feluri: exilul voluntar i involuntar.
Exilul voluntar a început în urm cu 1300 de ani (înainte de Christos), prin
fuga din Egipt a poporului evreu, a continuat cu Sf. Paul i Sf. Augustin i
nu s-a sfârit nici în secolele XIX i XX. Exilul involuntar a început cu
Ovidiu (43 înainte de Christos), a continuat cu Platon i apoi s-a prelungit în
secolele XVII, XIX i XX.”2 Ali termeni folosii în acest context sunt:
1Dicionarul explicativ al limbii române. Bucureti, 1998, p. 356. 2 Bujor Nedelcovici. Exilul creator. Un om, un destin. În: alternativa, anul 11, nr. 139, mai 2015.
http://alternativaonline.ca/main1505.html
Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
91
„Exilul ca fug, exilul ca fugrire, exilul ca sanciune, exilul ca opiune,
exilul ca aventur, exilul ca destin. Apoi: exilul din motive politice, exilul
din motive economice, exilul din motive personale, exilul din motive
psihologice” .a.1 Scriitorii au preluat o serie de teme i motive inspirate din
realitatea societii, iar operele lor artistice au marcat momente importante
în dezvoltarea literaturii române prin originalitatea lor.
Factorul politic reprezint motivaia principal a exilurilor din secolul
XX, un secol al dictaturilor, al idiologiilor i regimurilor totalitare ce nu
admit puncte de vedere diferite fa de cel oficial.2 Fnu Neagu este unul
din scriitorii, în opera cruia, se observ predilecia pentru aceast
problem. În lucrarea „Acas” vocea auctorial creioneaz problematica
exilului din motive politice. Acest fenomen a constituit o metod
rudimentar, arhaic de promovare a politicii expansioniste. Regimurile
totalitare au impus un program conform cruia toi trebuie s se conformeze.
Cei care nu se încadrau în formele de via impuse de ei, erau expulzai,
discreditai. Permutarea forat a unui numr impuntor de persoane, îi
determina pe ceilali s renune la critice, la modelul tradiional de
gospodrie pentru a nu deveni „elemente dumnoase,” „trdtori de ar,”
„delapidatori” .a.
Nuvela „Acas” apare în anul 1967 în volumul de proz scurt „Var
buimac” i este considerat de Adrian Dinu Rachieru drept o capodoper a
literaturii române. Valeriu Cristea susine c este o nuvel excepional,
fcut cu toate uneltele poetice, magice i pictur fascinant realist, iar
Eugen Simion crede c nuvela „Acas” este o „proz de observaie exact,
inconformist, cu un sentiment mai înalt al tragicului.”3 Este una din
„naraiunile sale cele mai dense,”4 „una din capodoperele literaturii
române”,5 una din cele mai semnificative lucrri ale autorului despre exodul
familiilor impuse de autoriti s plece, deoarece nu se încadrau în anumite
scheme dictate de ei.
Incipitul scrierii este reticent, fixeaz cadrul povestirii: o dram se
petrece în viaa familiei Gherghinei „strmutat, expropriat, scoas din
matca ei, o familie de rani se afl în aceeai ar, dar nu i în acelai
orizont.”6 Criza este declanat în anul 1949 când toi membrii familiei au
1 Laureniu Ulinici. Avatarii lui Ovidiu. În: Secolul XX, nr. 1-3, 1998, p.14. 2 Gabriel Chifu. Totdeauna, pretutindeni, un exilat. În România Literar, nr. 22, 2011, p. 7. 3 Eugen Simion. Scriitori români de azi. Vol. III. Chiinu: Litera, 1997, p. 294. 4 Nicolae Balot. Prefa. În: În btaia lunii. Povestiri. Bucureti: Minerva, 1971, p. VI. 5 Marian Popa. Viscolul i carnavalul. Bucuteti: Editura Eminescu, 1980, p. 60. 6 Ibidem, p.61.
Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
92
fost expulzai din localitatea de batin, fiindc „aveam ceva avere”, susine
protagonista. Prozatorul „fixeaz cu adevrat timpul ce ni se pare adesea
prea alunecos i îneltor”1 „sosiser cu trenul de 10.28.” (Fnu Neagu,
Acas, p. 230) Timpul marcheaz destinul de mai departe a personajelor.
Prin intermediul memoriei, vocea auctorial face ca evenimentele din trecut
s-i perinde ca nite amintiri „Trenul plecase,” dar „ei întârziau, parc uitase
c trebuie s se înfrunte cu drumul de câmpie care ducea la Grditea,”
aceste momente sunt însoite de un sentiment de incertitudine fa de
evenimentele ce se vor succeda. Strintatea i-a marcat foarte mult, îi fcuse
mai precaui¸ mai sentimentali, mai profunzi. Naratorul exploreaz
semnificativ spaiile reale: malurile erau „acoperite de salcâmi” semn c
viaa îi continu cursul obinuit, indiferent de circumstanele politice.
Actanii sunt catalogai de eful grii drept cltori fr identitate,
acest atitudine este evident în prima parte a nuvelei
- Ce dracu fac ia acolo? îl auzi biatul pe eful grii, i ridic ochii.
- E biatul lui Oprian Roioru... Eremia, spuse nevasta efului de gar.
eful ridic din umeri.
- Oprian... Roioru – insist femeia – care a plecat din sat...
Firul narativ începe cu un pasaj în care se contureaz personajul
principal – btrâna Gherghina. Era „înalt i osoas cu fust neagr pân-n
clcâie i al fumuriu, adunat peste obraji.” Îmbrcmintea o reprezint
direct, iar culorile întunecate, sobre invoc tristeea, nostalgia btrânii fa
de plaiul natal, fa de batin. Aspectul fizic trdeaz senectutea: „coli
rupi, desperecheai.” Imaginea btrânei este o imagine determinat istoric.
Vârsta Gheorghinei denot o valoare spiritual vdit, iar cumptarea,
prudena determinat de experiena de via compenseaz imperfeciunile
fizice.
O înstrinare total de spaiul-matrice a celui plecat în exil este
imposibil. De aceea naratorul prin intermediul cltoriei îi ofer ansa de a
se regsi, de a se întoarce acas pentru a tri ultimele momente ale
existenei, deoarece „acas e locul unde se scriu basmele i suferina e verde
ca iarba”.2 Se contureaz i zbuciumul luntric al btrânei care se oprise
între linii s rsufle, atunci când peste cinci ani clc iari pe pmântul
natal. Naraiunea o încadreaz pe Gheorghina într-un profil al personei
dezrdcinate, care a revenit prea târziu la locurile natale, e o btrân
traumatizat, dar rezistent la toate vitregiile vieii, „a venit pentru a muri
1 Nicolae Breban. Pictor al unei Românii vii i miraculoase: În: Caiete critice, nr.10, 2011, p. 45. 2 Fnu Neagu. A doua carte cu prieteni. Bucureti, 1985, p. 325.
Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
93
acolo unde s-a nscut, demonstrând trinicia unui principiu al vieii care-i
gsete realitatea semnificativ într-un orizont unic, devenit mai pregnant
prin frustrarea absurd.”1
btrânii. Eroul lui Fnu Neagu:
„Avea cap frumos, de lup tânr, frumos, dar nu i puternic, puin prea
fraged în frumuseea lui slbatic – locotenentul Alexandrescu, el sau cineva
din preajma lui, spusese c, dup ce îl privete o clip, primul gând care îi
vine în minte e c poi s-l spargi uor cu pumnul, i chiar îi vine s-l
spargi, ca s vezi sângele ânind prin prul încâlcit i revrsându-se curat
pe botu la ca de puiandru de lup ieit s adulmece vântul între buruienile de
pe buza unei râpe - un cap foarte frumos, pus pe un trunchi încadrat în
micri zvâcnite, lefuite în antrenamentele care preced parzile.”
Un alt personaj al textului este Gean Aurel. E un personaj simbol al
suferinei ce poart cu sine povara handicapului fizic „Era un tip scund i
chiop, din care pricin toat lumea îi zicea ontorogul.” (Fnu Neagu.
Acas, p. 234) Calitatea de a fi altfel îi provoac o tensiune existenial
profund, o traum interioar, de aceea substituie întâmplarea care i-a cauzat
infirmitatea „Îl schilodise un cal de care se apropiase târâ, în copilrie, ca
s-i fure piedica” (Fnu Neagu. Acas, p. 235) cu o alt poveste:
„era dup prânz, m furiam cu cârdul de oi spre sat ... când deodat,
în gura vadului, apare un docar cu patru nemi... Nemii vin în trapul cailor,
opresc scurt i sar între oi. Umfl una i-o arunc în docar. Dar nu le ajunge,
se reped i la berbec. Asta era prea de tot. Mi-am rotit ciomagul, mi-am
fcut vânt i l-am azvârlit. la pe care l-am izbit s-a apucat cu mâinile de
cap, ameit. Cel de lâng el s-a npustit i mi-a pus mâina în beregat... M-a
trântit în rân i i-a strigat ceva lui de pe capr... am vzut copitele cailor
srind peste mine... Când m-am trezit piciorul stâng mi se inea numai în dou
fâii de piele, i sub mine – un lac de sânge... (Fnu Neagu. Acas, p. 236)
Personajul este o persoan constrâns din punct de vedere fizic i
deseori neîneleas de cei din jur. Tactul autorului de a selecta cu precauie
personajele, evideniaz elemente caracterologice ale destinului uman
configurat într-un realism dur, într-o perioad istoric înscris în destinul
uman.
E la fel de important i întâlnirea cu soia efului de gar care este
una memorabil. Dialogul dintre ei scoate în eviden dorina reîntoarcerii,
1 Marian Popa. Op. cit., p. 61
Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
94
dorul de locurile natale a familiei exilate. „Amnuntul de decor devine
figur a realitii cu intense reverbraii interioare: mirosul de pâine
proaspt, cocoii de lut aflai în fereastra unei case sunt elemente de
definiie i repere a unui spaiu recunoscut ca familiar i protector.”1 Tabloul
este impresionant, iat tririle actanilor sunt redate prin sentimente de
bucurie, de speran i resemnare. Autorul surprinde o atmosfer linitit,
calm. Mirosul de pâine cald le trezete amintiri plcute, îi fce s mai
întârzie puin în gar. Pâinea este un element sacru, simbolul vieii i al
bunstrii. Ea îl însoete pe om pe parcursul întregii viei i la bucurii, dar
i la necazuri. Cu toate c acum cinci ani fusese considerai „dumani de
clas i expulzai din satul de batin,” „nevasta efului de gar le puse în
mân câte-o felie de pâine cald,” semn de dragoste, buntate i omenie.
Episodul genereaz o atmosfer familiar, pretutindeni e prezent o senzaie
agreabil care o face pe protagonista, care e puternic marcat de rigorile
regimului, s se simt bine.
Prozatorul descrie, ca un bun observator, viaa monoton din gar.
Lumea zugrvit aici pare încremenit: „zile întregi stai la geam i te uii
spre munii Râmnicului.” (Fnu Neagu. Acas, p. 230) Itinerariile
existeniale ale personajelor feminine dezvluie puncte de vedere diferite
fa de mediul ambiant. Nevasta efului de gar este influenat de
fenomenele naturii, de ostilitatea lor i o „înjunghe tristeea” la gândul c
degrab „or s înceap ploile,” câteodat îi vine i ei s urle ca viforul care
este considerat o calamitatea rzbuntoare i ”s-a înrit în câmpia asta
blestemat.” (Fnu Neagu. Acas, p. 230)
Pentru btrâna Gheorghina câmpia se asociaz cu matricea universal
i are doar efecte benefice asupra btinailor, ea e purttoare de valori.
Pentru familiile strmutate mânate de nostalgia trecutului, viaa departe de
locurile natale e mult mai grea. Existena lor st sub o permanent
ameninare, tristee. Exilul pentru brtâna Gherghina e sumbru i
imprevizibil. Apropierea de moarte o face pe protagonist s perceap
diferit cele dou spaii: existena real i existena de dincolo de moarte. De
aceea, încerc la disperare s-o conving pe soia efului grii c exilul te
rupe de amintiri, îi deformeaz sufletul. Ea vede exilul ca pe o serie de
evenimente tragice ce accentuiaz sentimentul înstrinrii. El îi oblig pe
oameni s devin strini „suntem strini, i între strini nu eti nicieri.”
(Fnu Neagu. Acas, p. 230) De când a fost strmutat nu s-a mai bucurat
1 Andrei Grigor. Fnu Neagu. Monografie, antologie comentat, receptare critic. Braov, 2001, p.
21
Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
95
de o via linitit, a încercat s supravieuiasc unui sistem care a intervenit
în viei omeneti, iar interveniile în destinul oamenilor au fost foarte grave.
Strintatea a fcut-o s se schimbe, s gândeasc altfel i s constate c
viaa la locul natal e „mult mai bun.” Este evident înelepciunea i
experiena btrânei acumulat pe parcursul vieii.
„Dei reflect, ca întreaga proz narativ a timpului, lupta de clas,
povestirile conin pitoresc nefuncional, iar unii dintre „eroi” se disting nu
prin fermitatea revoluionar, prin intransigen în reprimarea dumanului
su, dimpotriv prin hidoenia moral proprie „exploatatorilor”, ci prin
felurite ciudenii.”1
Btrâna interpreteaz permanent marul morilor „Ta, ta, ta, tam... ta,
tam!” (Fnu Neagu. Acas, p. 230) Marul se adreseaz sufletului chinuit i
dezamgit de rigorile regimului, de restriciile impuse societii. Fredonarea
lui constituie un mod de comunicare a btrânei care îi simea sfâritul
tragic. Marul se asociaz cu moartea. Ea accept demn i înelept destinul,
iar marul morilor îi deschide calea spre eternitate, calea spre un parcurs
firesc.
„Fluturii galbeni prevestesc moarte, nenorocire,” (Fnu Neagu.
Acas, p. 230) utilizarea simbolic a fluturelui vine s evoce reîncarnarea
sufletului care, fiind combinat cu culoarea galben, marcheaz eternitatea
persoanei disprute.
Lumea scriitorului e plin de fabulos. Aspectul miraculos este o
component important i fireasc în nuvela lui Fnu Neagu. Prin recursul
la magie, Aurel Gean încearc s scape de negi. În concepia tradiional
româneasc firul de pr din coada calului are puteri tmduitoare, de aceea
l-a rugat pe un biat s îi lege pentru a se usca.
În nuvel coexist dou timpuri: timpul trecut – pân la 1949 i
timpul prezent. Autorul apeleaz la retrospectiv pentru a scoate în eviden
modul de trai, relaia dintre localnici în trecut când oamenii duceau o via
linitit, se ajutau reciproc, erau sritori la nevoie, „frate-meu Niculai, l
mai mare dintre noi, v sprgea lemne iarna.” Utilizând timpul prezent,
prozatorul prezint transformarea lumii înconjurtoate, degradarea ei,
datorit „frâmântrilor politice i culturale.”
Cu toate tririle vieii, pentru btrân pmântul natal este miracolul
existenei, el are puteri generatoare, iar pentru nevasta efului de gar e
1 Dicionarul general al literaturii române. Bucureti: Univers Enciclopedic, 2005, p. 558.
Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
96
„pmântul uitrii, calci pe el, i ndejdea se usuc, te îneac fumul, te
acoper noaptea.”
„Specificul prozei lui Fnu Neagu const în prezentarea unui realism
neao, ancorat în mediul fermector al ranilor.”1 În text, mediul
înconjurtor este perceput prin simuri. Strbtând câmpia în drum spre sat,
priveau peisajul ce li se înfia înaintea ochilor. „Btea vânt aspru din
pustiul zrii i rostogolea ciulini smuli de pe arturile negre. Dou ciori
croncneau pe o creang de salcâm, de care atârna o petec murdar (...) În
stânga, pe sub irul de movile cenuii, cu ierburi uscate, treceau spre munte,
zdroncnind, nite crue cu coviltir.” Când vzu primele case ale satului,
btrâna se înduio, le privi tcut i le chem pe nume. Timpul care macin
lumea i-a lsat amprenta i asupra lor. Ele pot fi asociate cu destinul
protagonistei „Au îmbtrânit, se duc în pmânt. Mici, înghesuite, între
salcâmi rmuroi, casele de pe deal ateptau rbdtoare s vin iarna i s le
jupoaie pereii, pe lâng care vântul purta acum în zbor smocuri de paie i
uvie de fum lipicios.”
Brtâna nu a reuit s scape de umbrele trecutului de aceea vrea „s
revin într-un paradis, care nu-i mai aparine”2, s revin la „albia veche.”
Aceast cltorie a fost ultima din viaa ei, ea i-a dat posibilitatea de a se
regsi, de a se reidentifica. Aceasta îi confer protagonistei o poziie
special, o recuperare identitar.
Btrâna Gheorghina i-a materializat dorina profund de a muri în
odaia ei „din austru, aici locuise ea totdeauna”, aici a „nscut nou copii.
Acolo au zcut i mi s-au stins patru biei. Tot acolo mi-a murit i omu,”
conchide sufocat bunica. Alte argumente ale cutrii de sine se regsesc în
text cu uurin: „Trebuie s m lai, ceru brtâna. Un sfert de ceas i gata.”
Întâlnirea cu Pavel Odagiu, vecinul lor, a fost ca o predestinaie aductoare
de nenorocire. Se aez pe scaunul vechi, învelit cu material de la Brila i
ascult cântecul preferat „Hai, Buzu, Buzu” interpretat de nepotul su,
apoi îi fcu semnul crucii i trecu pe alt trâm. Prin decesul btrânii, nuvela
ajunge la punctul culminant. Scena e tragic. Atitudinea lui Pavel Odangiu
se accentueaz în acel moment, el nu-i ascunde aversiunea fa de Eremia
- Ce e asta, m, întreb Odangiu, ai înnebunit?
- Acuma ea nu mai poate rspunde, rspunse Eremia, a murit i vru s
se apropie de scaun.
1 Drago M. Vicol. Realism artistic i concepie estetic în povestirile lui Fnu Neagu în Caiete
critice, nr. 10, 2007, p. 32. 2 Marian Popa. Viscolul i carnavalul. Bucuteti: Editura Eminescu, 1980, p. 61.
Buletinul tiinific al Universitii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
. 1 (3), 2016
97
Dar nu mai ajunse, Odangiu îl înfc de piept i-l izbi cu pumnul în
gur. Eremia se cltin i czu într-un genunchi. Odagiu, în picioare, îi
freca degetele pumnului cu care lovise. Prul, rvit, îi cdea pe jumtate
pe frunte.
conotaie.
Gherghina – este o form derivat de la numele Gheorghe i comport
sensul de „lucrtor al pmântului, agricultor, ran”1. Numele respectiv
individualizeaz persoana cu prenumele respectiv, de aici i reiese dorina
vdit a btrânei de a se întoarce la batin, la locul natal, la matrice unde i-
a îngropat soul i cei patru copii.
Eremia – „face parte din seria numelor biblice de origine ebraic i
avea semnificaia de „înlarea Domnului”. Prenumele pe care l-a primit la
natere nu-i permit s fac lucruri urâte, fapte necugetate. O însoete pe
bunica în ultima sa cltorie, o susine în toate, îi îndeplinete toate
mofturile, nu-i permite lui Aurel Gean s râd de btrân. „Taci din gur!
Se întunec Eremia,” atunci când ontorogul povestea despre o presupus
legtur amoroas între Zaharia Prodan i Gherghina.
Pentru a reda cât mai exact i concret perioada când decurg
evenimentele, Fnu Neagu folosete un limbaj variat, plin de cliee
idiologice: „dumani de clas”, „Sfatul popular”, „gospodrie colectiv”
care, utilizate în comunicare, creaz derut.
În opera respectiv, i nu numai, se observ o predilecie a naratorului
pentru cromatic. Sunt utilizate preponderent culoarea neagr i cenuie: vin
s marcheze starea de spirit a btrânii izgonite din localitate doar din simplu
motiv c avea puin avere: „pruni cenuii”, „movile cenuii”, „fumul
negru”, „câmpia neagr”, „cciula neagr”.
Aadar, opera lui F. Neagu „Acas” scoate în eviden problematica
exilului, exilul care semnific nostalgie, trdare, strintate, izgonire,
expulzare, durere, dor, umilin. Exilul este o problem abordat profund i
de F. Neagu în lucrarea menionat, de aceea trebuie citit, „re-descoperit.
i re-câtigat, deoarece ea este cu adevrat una din acele posesiuni care ne
justific i ne hrnesc cu acel aliment rar i indispensabil: sperana de a fi.
De a dinui!”2

Search related