Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare

Cad grăbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre.

Toamna e anotimpul care urmează când aştepţi primăvara.

Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai nainte.Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Val de bruma argintie Mi-a impodobit gradina Firelor de lamiita Li se usca radacina.

Peste crestet de dumbrava Norii suri isi poarta plumbul. Cu podoaba zdrentuita Tremura pe cimp porumbul.

Si cum de la miazanoapte Vine vintul fara mila, De pe virful surii noastre Smulge-n zbor cite-o sindrila.

Toamna sună-n geam frunze de metal,Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animalFrânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,Loc.

Cad grăbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre.