Embed Size (px)
Citation preview
MIGRAŢIA POPULAŢIEI
“A doua componentã a dinamicii demografice este migraţia internaționalã [...] Imigrãrile au aceeaşi semnificaţie cu naşterile, emigrãrile reprezintã pierderi ... "
Vladimir TREBICI, 1991
1. Conţinutul şi particularităţile de bază ale migraţiei populaţiei
• Migraţia - un fenomen global • a căpătat dimensiuni foarte mari, contribuind, în
mare măsură, la formarea populaţiei statelor.• Fluxurile migraţioniste, prin structura lor
cantitativă, dar mai ales calitativă, influenţează securitatea demografică, socială şi economică a statelor lumii.
• Migraţia forţei de muncă are un rol deosebit în funcţionalitatea economiei mondiale.
Din punctul de vedere al poziţiei faţă de migranţi
Chiar şi statele cu regimuri închise participă tot mai activ în circuitul migraţional internaţional, fenomenul emigrării fiind supus aici unui control foarte dur, comparativ cu imigrarea.
Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir de factori:
• dezvoltarea inegală a economiilor naţionale, creşterea disparităţilor în dezvoltarea economică a diferitelor grupe de state sau chiar în interiorul statelor, fapt ce a impulsionat apariţia fluxurilor migraţionale;
Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir de factori:
• tendinţele tot mai accentuate de liberalizare în mişcarea persoanelor, liberalizare determinată, fie de către anumite instituţii economice internaţionale specializate (OMC, BM, FM, OMM), fie de actori importanţi ai economiei mondiale (corporaţiile transnaţionale, care asigură mişcarea forţei de muncă spre capital, sau transferă capitalul în regiunile cu surplus de forţă de muncă);
Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir de factori:
• fazele ciclului economic, în care se află economiile unor state sau a economiei mondiale în întregime (în fazele avântului economic creşte cererea pentru forţa de muncă, inclusiv pentru cea străină, iar în faza crizei - scade);
• îmbunătăţirea sistemului de transport mondial, care permite ca informaţia, mărfurile, serviciile şi persoanele să se deplaseze rapid şi liber în orice colţ al lumii;
• relaţiile sociale, exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor, culturilor;
• factorul demografic, exprimat prin creşteri inegale a numărului populaţiei în statele lumii şi, corespunzător, completarea pieţelor forţei de muncă inegal;
• ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de şomaj etc.
Factorii care determină migraţia populaţiei
Este dificil de cuantificat numărul total al migranţilor temporari şi definitivi,
întrucât aceştia îşi pot modifica statutul în timp.
După motivul deplasării
După caracterul mişcării forţei de muncă
Conform clasificării OMM (organizaţia mondială a muncii), deosebim 5 fluxuri internaţionale ale migraţiei
Migraţia internaţională a forţei de muncă la etapa contemporană se caracterizează prin câteva particularităţi:
• Migraţia a cuprins, practic, toate statele, continentele, căpătând un caracter global. La începutul sec XXI-lea în lume se numărau peste 200 milioane de persoane cu statut de migrant.
• Motivul principal al migraţiei rămâne a fi cel economic.• S-au modificat şi direcţiile migraţiei. Dacă în anii '50-80 direcţia
principală a migraţiei era dinspre ţările în dezvoltare (ŢCD) către ţările dezvoltate (ŢD), începând cu anii ' 80 se atestă şi procesul invers, migraţia de muncă din ŢD, însoţind capitalul, migrează în ţările în curs de dezvoltare. O creştere constantă a avut-o şi migraţia pe direcţia ŢCD – ŢCD.
• Actualmente s-a intensificat mult migraţia ilegală a forţei de muncă. Circa 20-40 la sută dintre migranţi sunt ilegali, în UE 15-20% (2010).
• În migraţia internaţională au loc schimbări nu numai cantitative, dar şi calitative, exprimate prin creşterea ponderii personalului calificat care migrează.
• În prezent are loc o implicare tot mai activă a statelor în monitorizarea şi dirijarea procesului migraţional.
2. Dimensiuni, direcţii şi reglementări ale migraţiei populaţiei
• Volumul migraţiei a fost în creştere permanentă, deşi intensitatea fenomenului a fost diferită în timp.
• Primele migraţii masive ale populaţiei au fost migraţiile forţate din sec. XII-XIX - comerţul cu sclavi.
• Direcţia principală a migraţiei sclavilor era din Africa către America (în special în SUA). În intervalul 1650-1850 populaţia din Africa s-a diminuat cu 22% ca rezultat al transferului forţat de muncă către continentul american.
• Sec. XIX şi începutul sec. XX s-a caracterizat prin marile migraţiuni transoceanice ce au antrenat milioane de persoane din Europa de Vest, iar mai apoi din Europa Sudică şi Estică spre America de Nord, Australia şi America Latină.
• În sec. XIX din Europa au emigrat circa 30 mln. persoane din Europa, iar la începutul sec. XX până la primul război mondial încă peste 20 mln. persoane
• În perioada postbelică fluxurile migraţionale către „Lumea Nouă” au scăzut în intensitate, iar polul de atractivitate a migranţilor devine Europa Occidentală.
• Economiile refăcute de după război aveau nevoie de un număr mare de muncitori care să asigure creşterea economică şi în perioada care a urmat, statele din vestul Europei, precum Marea Britanie, Franţa, Germania primesc din ţările vecine mai mulţi imigranţi decât au pierdut în perioada anterioară.
Dinamica migraţiei internaţionale
Numărul migranţilor internaţionali, mln. oameni
Creşterea medie anuală a migranţilor internaţionali, %
1960 1970 1980 1990 2000 2005 1960-1965
1970-1975
1980-1985
1990-1995
2000-2005
Lumea în total 75,5 81,3 99,3 155,0 176,7 200,0 0,8 1,3 2,2 1,3 1,5
Regiuni dezvoltate 32,3 38,3 47,5 82,4 105,0 115,4 1,8 2,0 2,4 2,8 1,9
Regiuni în dezvoltare 43,2 43,0 51,8 72,6 71,7 85,6 -0,1 0,6 2,4 0,4 0,2
Europa 14,2 18,8 21,9 49,4 58,2 64,1 3,1 1,4 1,4 2,3 1,9
Africa 9,1 9,9 14,1 16,4 16,5 17,1 0,7 2,0 0,5 1,9 0,7
America Latină 6,0 5,7 6,1 7,0 6,3 6,6 -0,6 0,2 0,6 -2,9 1,1
America de Nord 12,5 13,0 18,1 27,6 40,4 44,5 0,3 3,3 4,1 3,9 1,9
Australia şi Oceania 2,1 3,0 3,8 4,8 5,1 5,0 3,6 2,0 2,2 1,2 -0,1
În a 2-a jumătate a sec. XX s-au format câteva centre/nuclee de atragere a migraţiei de muncă:
1. Europa Occidentală • Statele UE numără în prezent circa 5 mln. migranţi, ceea ce constituie circa 5% din populaţia acestor state.
• Numărul cel mai mare de migranţi l-au primit Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveţia.
• În ultimii 10 ani după destrămarea sistemului socialist un număr foarte mare de migranţi au venit din statele Europei de Est şi Sud-Est. Mai multe state din Europa de Sud s-au transformat din ţări de emigraţie în ţări de imigraţie.
• Muncitorii străini constituie o parte considerabilă a forţei de muncă din unele state:
Luxemburg – 30%, Elveţia – 29,6%,Germania – 8,0%, Belgia – 7,5%, Austria – 6,2%, Suedia – 5,8%, Franţa – 5,2%, Marea Britanie – 3,4% (2010) din
numărul total al angajaţilor.
• Statele UE au o politică restrictivă cu privire la imigranţi din mai multe considerente:
• presiunea făcută de populaţia statelor membre faţă de autorităţi vis-a-vis de limitarea imigranţilor, în special a forţei de muncă necalificată,
• problemele legate de creşterea necontrolată a migraţiei ilegale,
• destabilizarea pieţelor forţei de muncă şi mai recent criza financiară care a afectat toate statele etc.
• Problemele demografice grave prin care trec majoritatea statelor europene legate de îmbătrânirea populaţiei, declinul natural, emanciparea femeilor şi a institutului familiei va determina statele comunitare să-şi revadă politica migraţională.
2. Orientul Apropiat şi Mijlociu – a luat naştere la mijlocul anilor 70
• Ponderea muncitorilor străini în 6 state monarhice a depăşit 50% din totalul muncitorilor: Bahrain – 51%, Arabia Saudită – 60%, Oman – 70%, Kuwait – 86%, EAU – 89%, Qatar – 92%.
• Un alt centru al migraţiei (formal etnic, dar de facto în mare măsură de muncă) a devenit Israelul. Crearea statului evreiesc în 1948 a determinat apariţia unui pol important al migraţiei în această regiune.
Boomul petrolier în ţările OPEC (organizaţia statelor exportatoare de petrol) a determinat creşterea cererii forţei de muncă atât calificată, cât şi necalificată.
3. S.U.A. – formarea resurselor de forţă de muncă s-a datorat în mare parte imigraţiei
• Perioada postbelică poate fi divizată în câteva etape distincte:
1) Migraţia unui număr mare de imigranţi din Europa Occidentală, îndată după cel de-al doilea război mondial,
2) A început cu anul 1965 prin legea ce facilita imigraţia din Asia şi America Latină,
3) prioritate au avut-o migranţii din Europa.
SUA este principala ţară receptoare de migranţi cu un stoc de circa 20 mln., fiind urmată de Canada cu circa 5 mln. de migranţi.
Dintre regiunile furnizoare de migranţi se evidenţiază Europa Centrală şi de Est, America Centrală, Asia de Sud-Est.
4. Australia
• Prin politica imigraţională atractivă a servit destinaţia a peste 200 mii de muncitori străini.
• Ca şi SUA, Australia duce o politică de asimilare a migranţilor.
5. Asia - Pacific• Brunei, Japonia, Hong Kong
(China), Malaysia. Singapore, Coreea de Sud, Taiwan.
• Aceste state tot mai mult apelează la serviciile muncitorilor străini, în special, în activităţi ce nu solicită o calificare înaltă.
• În acelaşi timp, Japonia înregistrează cel mai mare număr al migranţilor profesionişti de tranzit care însoţesc investiţiile de capital străin în ţările din Asia Pacific.
6. America Latină• Argentina, Venezuela
primesc un număr mare al migranţilor.
• Specific pentru această regiune în dezvoltare este că primeşte migranţi din state în curs de dezvoltare.
• Mai multe state latino-americane aplică programe de atragere a imigranţilor din Europa de Est.
7. Africa• Majoritatea fac parte din
categoria statelor donatoare de migranţi, firesc pentru cea mai săracă regiune a lumii.
• Totuşi, Africa de Sud recrutează muncitori necalificaţi din statele vecine, pentru activităţile din industria minieră, precum şi specialişti din statele ex-URSS.
• Numărul migranţilor sporeşte cu paşi rapizi
• 1970 – 82 milioane persoane
• 2000 – 175 milioane persoane
• În ultimul deceniu numărul migranţilor a sporit cu 6 mil. persoane per an.
• Cea mai mare ponderea a migranţilor din totalul populaţiei se atestă în Australia (18,7%) şi America de Nord (12,9%), iar cel mai mic număr raportat la totalul populaţiei este în America Latină - 1,1% şi Asia - 1,4%.
Reglementarea migraţiei populaţiei de către statele lumii
• În prezent, doar Australia mai este oficial deschisă pentru imigranţi, în timp ce Canada, Israel, SUA, statele Europei Occidentale sunt parţial deschise.
• Selectarea migranţilor de către statele recipiente este rigidă şi poartă, în multe privinţe, un caracter discriminatoriu.
• Baza juridică internaţională a migraţiei forţei de muncă o constituie Declaraţia Generală despre Drepturile Omului din 1948, pactul internaţional asupra dreptului civil şi politic din 1966, Actul final al Hotărârii asupra Securităţii Umane şi Cooperare în Europa din 1986, Convenţia ONU pentru drepturile muncitorilor-migraţi şi a membrilor familiilor lor.
Dintre organizaţiile economice internaţionale cel mai mult se apropie de problematica monitorizării migraţiei internaţionale a forţei de muncă OMM (Organizaţia Mondială a
Muncii), responsabilă de elaborarea şi coordonarea standardelor internaţionale cu privire la piaţa muncii. Aceste standarde servesc ca recomandări guvernelor statelor lumii şi vizează:
• remunerarea minimală a muncii;• asigurarea posibilităţilor de angajare
nediscriminatorie;• asigurarea egalităţii între muncitorii migranţi şi
locali;• asigurarea unei sistem de asigurări sociale pentru
migranţi; • stabilirea vârstei minimale a forţei de muncă;• cooperarea statelor în domeniul migraţiei de
muncă etc.
În linii mari politica migraţională a statelor vizează două aspecte:
Reglementarea imigraţiei – abordare selectivă
A. Un prim criteriu în selectarea migranţilor îl reprezintă calificarea acestora.
În general, sunt acceptate acele categorii profesionale de care are nevoie ţara şi limitează sau interzice celelalte.
Un loc aparte în politica migraţională îl ocupă atragerea persoanelor calificate „brain drain”
În linii mari statele recipiente acordă un regim preferenţial următoarelor grupe profesionale:
• muncitorii necalificaţi, care pretind la munci nesolicitate de populaţia autohtonă;
• specialiştii în ramurile cu o dezvoltare rapidă;• reprezentanţii profesiilor rare;• specialiştii de calificare înaltă şi liber
profesioniştii;• antreprenorii care transferă activele lor în
aceste state, creând şi locuri de muncă.
B. Reglementări cu privire la cerinţele solicitate privind caracteristicile personale ale muncitorilor imigranţi.
Legislaţia ţărilor receptoare impun restricţii asupra limitelor de vârstă. Acestea doresc să primească muncitori tineri (preferenţial în limitele vârstei de 20-40 ani), de la care se poate obţine un efort maxim.
Persoanele tinere, căsătorite, cu copii, au prioritate, acest fapt contribuind şi la îmbunătăţirea parametrilor capitalului uman.
Un „filtru” pentru selectarea muncitorilor străini îl reprezintă şi starea de sănătate, unele state recurgând la teste medicale şi psihologice, lipsa antecedentelor penale pentru potenţialii imigranţi.
În unele state se limitează sau se interzice chiar intrarea pe teritoriul lor a persoanelor care fac parte din anumite partide extremale, totalitare, considerându-se că prezenţa lor ar aduce prejudiciu statelor date.
C. Un alt tip de reglementare se realizează prin cota numerică (cota imigraţională) care stabileşte ponderea imigranţilor acceptaţi în anumite ramuri sau în economie, per ansamblu.
Anual se stabileşte o cotă imigraţională. Cota imigraţională a SUA începând cu 1965 este de 675
mii persoane. În unele state cota directă se stabileşte ca raportul între
muncitorii străini şi locali. Grecia, spre exemplu, interzice activitatea străinilor la întreprinderile unde lucrează mai puţin de 5 muncitori de origine greacă.
Dacă la întreprindere lucrează un număr mai mare de muncitori, raportul dintre locali şi străini trebuie să fie de cel puţin 10:1.
D. Legislaţia imigraţională conţine limitări de ordin spaţial şi temporal.Politica migraţională a unor state acordă preferinţe muncitorilor din
anumite regiuni, state fie că este vorba de proximitatea geografică, de rudenie lingvistică, culturală sau etnică.
SUA până în anii ´90 ai sec. trecut a acordat prioritate persoanelor din Asia, America Latină, Africa, iar după anii ´90 prioritate au avut-o imigranţii din Europa.
În prezent aceeaşi politică migraţională selectivă o duce majoritatea statelor postindustriale. Statele din cadrul UE, actualmente, acordă prioritate migranţilor din Europa Centrală şi de Sud Est.
Franţa, acordă pretendenţilor străini cetăţenia franceză doar după 10 ani de şedere în ţară, cu condiţia ca aceştia să cunoască limba, istoria, cultura ei.
O politică diferenţiată în atragerea migranţilor este şi în cadrul statelor, imigraţia fiind încurajată în regiunile mai slab dezvoltate, regiunile în plină ascensiune şi descurajată în oraşele mari, în aglomeraţiile urbane şi megapolise pentru a evita supraaglomerările spaţiale.
Limitările temporale se fac cu scopul de a stabili un termen de încercare, după care are loc prelungirea termenului.
E. Reglementarea economică cuprinde un şir de condiţii:
- prioritate o au migranţii care investesc sume mari de bani în economia statelor recipiente (în SUA se acordă anual 10 mii de vize acestor categorii de persoane);
- impunerea unor plăţi sub forma impozitelor angajatorilor care utilizează muncitorii străini;
- stabilirea plăţilor pentru imigranţi a impozitelor pentru angajare etc.
Stimularea reemigrăriiÎncepând cu anii ´70 ai sec. trecut mai multe state
au început să stimuleze repatrierea imigranţilor, implementând un şir de programe în acest sens. Printre acestea pot fi menţionate:
• ajutoare materiale doritorilor de a reemigra sub forma creditelor, donaţiilor băneşti;
• ajutoarele acordate statelor exportatoare de forţă de muncă prin dezvoltarea infrastructurilor sociale, crearea întreprinderilor, în care ar putea fi angajaţi migranţii repatriaţi;
• pregătire profesională a migranţilor pentru activităţi în ţara de origine etc.
3. Efectele migraţiei populaţieiEfectele migraţiei pe plan demografic.Mişcarea populaţiei produce efecte importante asupra unor variabile
demografice cum ar fi numărul, structura populaţiei, densitatea, presiunea demografică etc. Acestea pot fi cuantificate prin soldul migraţional în formă absolută şi relativă.
Efectele demografice pozitive din cadrul ţărilor de imigraţie sunt însoţite de efecte negative în ţările de emigraţie şi invers.
Un alt indicator demografic, cu implicare directă asupra dezvoltării economice, îl reprezintă modificarea presiunii demografice în sensul creşterii acesteia pentru statele de emigraţie, exprimat prin diminuarea populaţiei economic active în favoare celorlalte două categorii de vârstă neantrenate în activităţi economice: copiii şi pensionarii, scăderea ratei de fertilitate prin emigrarea populaţiei de vârstă reproductivă, feminizarea sau masculinizarea populaţiei şi, prin aceasta, crearea unui dezechilibru între genuri.
3. Efectele migraţiei populaţiei
Efectele economice ale migraţiei pot fi exprimate în principal prin efectele asupra balanţei de plăţi şi asupra bugetului consolidat.
Fluxurile migraţiei internaţionale determină importante transferuri de capital, atât din ţările de emigraţie aduse de emigranţi pentru instalarea sau dobândirea cetăţeniei, dar în mod special, prin transferurile făcute de imigranţi în ţara de origine.
4. Migraţia populaţiei Republicii Moldova
Cadrul juridic naţional cu privire la migraţie include:
• Concepţia politicii migraţionale a R. Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1386-XV din 11.10.2002.
• Legea cu privire al migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002.
• Legea cu privire la migraţia de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008 etc.
• Colaborarea cu Programul MIGRANT al OIM în cadrul proiectului „Eliminarea Traficului de fiinţe umane din R. Moldova prin măsuri ale pieţei muncii”.
• Crearea centrelor informaţionale privind piaţa muncii.
• Elaborarea, publicarea şi diseminarea ghidurilor cu informaţia specifică despre ţara de destinaţie, a pliantelor privind riscurile migraţiei nereglementate etc.
• Micul trafic la frontieră.• Parteneriatul de mobilitate R. Moldova – UE.
Evoluţia migraţiei în R. Moldova în intervalul 2001-2010 (persoane)
2001 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2010
Emigranţi 6646 7376 7166 6827 6685 7172 6988 6663
Imigranţi 1293 1620 1706 2056 1968 2070 2749 2010
Repatriaţi 1462 1285 1816 1131 1608 1763 2023 2222
Total 9201 10281 10688 10014 10261 11005 11760 10895
Numărul total de emigranţi, mii persoane, şi ponderea bărbaţilor/femeilor emigranţi în populaţia bărbaţilor/femeilor în vârstă
aptă de muncă, %, anii 2000-2012
Distribuţia emigranţilor pe nivele de studii, număr (mii oameni) şi procente din total, anii 2002 şi 2012
Utilizarea veniturilor acumulate de emigranţii moldoveni
ETL – emigranţi pe termen lung, cu o perioadă de şedere de peste 12 luni
Distribuţia emigranţilor după suma medie trimisă lunar familiei şi regiunile în care au emigrant, în procente, 2011
• Astfel datele ultimului recensământ au arătat că un număr de 273 mii persoane cu domiciliul în R. Moldova erau absente.
• Căutarea unui loc de muncă - 88,7%, la studii – 6,5%, din alt motiv 4,8%.
• Datele experţilor şi studiilor realizate arată că numărul emigranţilor ar fi de cel puţin 2 ori mai mare variind între 400 şi 600 mii persoane.
• Bărbaţii emigranţi constituiau 57% comparativ cu femeile (2004).
• Direcţiile principale ale migraţiei, conform datelor recensământului, sunt
F. Rusă - 56,2%, Italia – 19,4, România – 3,9%, Portugalia – 3,5%, Ucraina – 3,1%, Turcia – 3%. Restul sunt plecaţi în alte state, ponderea fiind
mai mică de 3%.
Migraţia internă în Republica Moldova
Nu se ţine evidenţa migraţiei interne, ceea ce face dificilă studierea mobilităţii teritoriale
Migraţia internă este polarizată de capitala ţării unde locuieşte fiecare al patrulea cetăţean
Concentrarea populaţiei în centru şi depopularea periferiilor.
Migraţia externă în R. MoldovaMigraţia este cea de-a doua problemă demografică a populaţieiMigraţia externă are un caracter profund economic şi comportă insecuritate
socială În nici o ţară europeană evidenţa şi dirijarea migraţiei nu este efectuată de
ministerele de forţă (Republica Moldova - MAI, MAE, MDI, Serviciul Grăniceri);Migraţia externă stimulează pierderile demografice de populaţie potenţial
reproductivă;Principalul segment al migraţiei externe îl constituie migraţia ilegalăMigraţia este o formă a exodului de inteligenţăMigraţia externă este o prioritate a populaţiei tinereR. Moldova s-a situat pe I loc în lume (2008) la ponderea remitenţelor în PIB, cu o cotă de 36,2 la sută, arată raportul Băncii MondialeMotivul economic este principala cauză a migraţiei externe;Monitorizarea imigranţilor este o măsură ce ar diminua problemele în perspectivă
Consecinţe ale migraţiei externe:• Pierderile demografice de populaţie economic
activă;• Diminuarea genofondului demografic; • Dezintegrarea definitivă a multor familii prin
divorţ formal sau neformal, atunci când unul din soţi a emigrat pe termen lung;
• Familia, ca instituţie socială fundamentală, a fost zdruncinată profund şi multilateral de procesul migratoriu prin sporirea divorţialităţii, care s-a majorat de 1,5 ori în spaţiul urban şi de aproape 2 ori în mediul rural. Copiii tot mai des sunt crescuţi şi educaţi în familii incomplete, dar cu părinţi în viaţă.
Mecanismul geospaţial al migraţiei ilegale
Est(Rusia; Ucraina.)
Temporar, acumulare de capital
pentru o eventuală migraţie
VestDefinitiv,
statele europene
Moldova
Migraţia ilegală. Mecanisme ale desfăşurării
Migraţia unui membru
al familiei
Migraţia întregii familii
cu copiiDivorţ
Migraţie ilegalăîn grup
Migraţie ilegală individuală
5-7 ani
Migraţia externăLimita de venit lunar al unui migrant este de 250(euro) până la 3000 (euro) media 1200-1500 (euro) conform calculelor migranţii depăşesc cifra de 712 mii, iar cître 2008 cifra a constituit 950 mii persoane
Total remitenţe (BNM; mil. USD)
0100200300400500600700800900
1000
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Total remittancesNBM US$ million
Moldova: Remitenţe de la migranţi, 1997-2005(procentaj din PIB)
0.0
5.0
10.0
15.0
20.0
25.0
30.0
35.019
9719
9819
9920
0020
0120
0220
0320
0420
05
Remittances inpercent of GDP
Tajikistan
Moldova
Tonga
Guyana
Lesotho
Lebanon
Haiti
Honduras
Armenia
El Salvador
Jordan
Bosnia and Herzegovina
Jamaica
Serbia and Montenegro
Nepal
Albania
Philippines
Nicaragua
Cape Verde
Kyrgyz Republic
Gambia, The
West Bank and Gaza
Guatemala
Kiribati
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Remitenţele către ţările de origine reprezintă o parte considerabilă a PIB
Privind la raportul dintre remitențe și PIB, Moldova ocupă poziția a 5-a cu un indice de 24%. “Lider” este Tadjikistanul,
unde remitențele sunt echivalentul a 48% din PIB, Kyrgyzstan(31%), Lesotho și Nepal (25%).
Percentage of Expatriates that are Highly Skilled
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
Russia
Tajikist
an
Azerb
aijan
Uzbekis
tan
Kyrgy
z Rep
Mold
ova
Latvia
Turkm
enist
an
Estonia
Armenia
Hungar
y
Kazakh
stan
Ukrain
e
Poland
Romania
Czech
Rep
Belarus
Georgia
Lithuan
ia
Slovenia
Bulgaria
Croatia
Slovak R
ep
Bosnia
& H
erz.
Mac
edonia
Albania
Turkey
Source: Dumont and Lemaître Brain Drain – Exodul InteligenţeiPonderea emigranţilor cu o calificare înaltă
Remitenţele 1999 - 89,62 mln USD2000 – 152,94 mln USD2001 – 211,99 mln USD2002 – 254,12 mln USD2003 – 317,29 mln USD2004 – 422,41 mln USD2005 – 683,14 mln USD2006 – 854,57 mln USD2007 – 1,283 mlrd USD2008 – 1,283 mlrd USD2009 – 1,211 mlrd USD2010 – 1,316 mlrd USD2013 – 2,0 mlrd USD
Aspecte teritoriale ale migraţiei cu Federaţia
Rusă(datele recensământului
2004)
Aspecte teritoriale ale migraţiei populaţiei R. Moldova cu Italia
Aspecte teritoriale ale migraţiei populaţiei R. Moldova cu Ucraina
Aspecte teritoriale ale migraţiei populaţiei R. Moldova
cu Portugalia
Aspecte teritoriale ale migraţiei populaţiei R. Moldova
cu Turcia
Aspecte teritoriale ale migraţiei populaţiei R. Moldova
cu România
0
500
1000
1500
2000
2500
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Per
soan
e
Anul
imigraţie de familie la studii la muncă
În ultimii ani se observă o modificare a structurii imigranţilor conform scopului sosirii. Astfel, scade numărul celor veniţi la studii şi creşte numărul celor veniţi la muncă sau în scopuri de afaceri. De asemenea, se măreşte numărul imigranţilor care sosesc în scopul reîntregirii familiei.
IMIGRANŢI
0
500
1000
1500
2000
2500
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
per
soan
e
Anul
superioare medii de specialitate medii generale medii incomplete primare sau fără studii Din punct de vedere al nivelului de studii al imigranţilor, predomină cei cu studii medii generale (47,8%) şi de specialitate (18,2%), dar şi a celor cu studii superioare (28,7%). Tendinţa generală din ultimii ani arată, că creşte numărul imigranţilor cu studii superioare şi medii de specialitate, care vin în Republica Moldova în special în scopuri de afaceri. Structura imigranţilor este mai mult favorabilă, deoarece pe lângă activizarea mediului de afaceri, are loc şi atragerea investiţiilor de peste hotare. Majoritatea din cei care imigrează în scopuri de afaceri, pe lângă cunoştinţele din domeniu, mai aduc cu sine şi un important capital financiar.
IMIGRANŢI
Bulgaria4% China
1%Iordania
4% Israel4%
Kazahstan1%
Palestina0%
România7%
Rusia8%
Siria9%
S.U.A.5%Sudan
1%
Turcia17%
Ucraina18%
Alte ţări21%
În ultimii ani se modifică structura imigranţilor conform cetăţeniei. Spre exemplu, dacă în anul 2000 numărul de imigranţi din Siria era de 232 de persoane, atunci în 2007 ei reprezentau numai 31 persoane. În aceiaşi perioadă, numărul de imigranţi turci a crescut de 3 ori, de la 154 persoane la 462. De asemenea, este în creştere şi numărul de imigranţi originari din Rusia (de 3,7 ori), România (de 2 ori) sau Ucraina (de 2 ori). Din punct de vedere numeric, începând cu anul 2005 predomină imigranţii din Turcia (22,3%), după care urmează statele din C.S.I. – Ucraina (19%) şi Rusia (12,8%). Dacă în cazul cetăţenilor turci şi a celor români se poate vorbi despre imigrarea predominant în scopuri de afaceri, atunci în cazul imigranţilor din Rusia şi Ucraina principala cauză este repatrierea şi imigraţia de familie.
IMIGRANŢI
• În structura pe sexe a imigranţilor predomină bărbaţii, care reprezintă 71,2% din numărul total de imigranţi. Aici, poate fi menţionat exemplul studenţilor arabi, care iniţial imigrează temporar cu scopul de a obţine studii (predominant în medicină), iar mai apoi se căsătoresc şi imigrează definitiv.
• Pe parcursul perioadei 2000-2007, 31,5% din imigranţi erau originari din statele arabe
TransnistriaГоды Прибыл
о
Выбыл
о
Миграцион
ный
прирост
( )убыль
Годы Прибыл
о
ВыбылоМиграц
ионный
прирост
( )убыль
1989 32865 30154 2711 1999 13669 16820 -3151
1990 36029 32926 3103 2000 12081 17448 -5367
1991 30359 29095 1264 2001 12000 18090 -6090
1992 21478 32242 -10764 2002 11360 16797 -5437
1993 22658 21539 1119 2003 9457 15418 -5961
1994 18326 20184 -1858 2004 8597 12793 -4196
1995 14513 22777 -8264 2005 8364 11660 -3296
1996 12416 23139 -10723 2006 7418 10908 -3490
1997 14707 20311 -5604 2007 6996 10826 -3830
1998 14507 17239 -2732 2008 6883 10226 -3343
Transnistria
Германия
ТурцияУкраина
Греция
Италия
Израиль
Санкт-Петербург
Одесса
Польша Москва
Западная СибирьПриднестровье
Беларусь
Румыния
Болгария
Geografia legăturilor emigraţioniste ale Transnistriei
Glosar tematic
Glosar tematic
