PRAVILELE LAICE sau CARTEA ROMANEASCA DE INVATATURA SI DE INDREPTARE A LEGII

istorie

PRAVILELE LAICE sau CARTEA ROMNEASC DE NVTUR sI DE NDREPTARE A LEGII

n Moldova, n 1646, din porunca domnitorului Vasile Lupu, logofatul Eustachie, marele carturar al curtii domnesti, tipareste la tipografia manastirii Trei Ierarhi, Cartea romneasca de nvatatura si ndreptarea legii.

Din titulatura dezvoltata a cartii rezulta izvoarele din care s-a inspirat pravilistul, cu deosebire izvoarele grecesti, precum si scopul lucrarii, de unde reiese clar ca termenul de nvatatura nu are sens didactic, ci sens de porunca domnesca, obligatorie. Izvoarele mai importante sunt: - legiunea agrara bizantina (nomos ghiorghicos)- tratatul de dr. Penal, al penalistului italian Prosper FainacciusDin acest tratat rezulta n materia penala a legiunii concepte avansate pentru acea vreme.n ara Romnneasca, apare aproape n acelasi timp, doar la ctiva ani distanta, n 1652, ndreptarea legii, tiparita la Trgoviste, din porunca domnitorului Matei Basarab, de calugarul Daniil Panoneanu, care va deveni mitropolit al Ardealului. Legiuirea munteana este ceva mai dezvoltata, cuprinznd o traducere mai pe larg a nomocanonului lui Mihai Malaxus, precum si, n partea finala, dupa normele juridice propriu-zise, chestiuni de gramatica, filosofie, drept canonic.STRUCTRA LEGIUIRILORLegiuirile sunt mpartite n 2 parti : Prima parte : sunt aratate normele care reglementeaza relatiile dintre boieri si tarani, precum si relatiile feudale din agricultura, astel nct sunt consacrate : - legea taranilor de pamnt- obligatii pt boieri de a nu-i primi pe mosiile lor pe taranii fugari, precum si de a-i napoia proprietarului lor si dreptul corelativ al acestuia de a-i urmari oriunde s-ar afla- obligatile taranilor fata de boieri- paza bunurilor agricole- relatiile privitoare la cresterea vitelor- chestiuni legate de construirea pe terenul altuia si alteleA 2-a parte : dispozitii privitoare la statutul juridic al persoanelor. Astfel oamenii erau denumiti obraze si erau mpartiti n : a) slobozib) robia) Cei slobozi se mparteau n : - boieri - taraniBoierii erau denumiti oameni domnesti (daca erau dregatori) iar daca nu erau dregatori, ruda buna aleasa si de folos tarii.aranii, nsa, erau numiti taran gros, nentelegator, om de gios.STATUTUL lor juridic era reglementat n consecinta.Robii aveau o calitate imprescriptibila, care nu se ncheia dect cu acordul stapnului lor prin eliberare, fie prin denunt, caci pt infractiunile de hiclenie, tlharie, calcuzanie(facerea de bani falsi), denuntutul era obligatoriu, aceste infractiuni fiind considerate mai grave de statul feudal.n materia casatoriei, ea era precedata de logodna, ca n dr. Bizantin. Prin casatorie sotul dobndea o putere maritala destul de larga asupra casatoriei, precum si dr. de a-i administra bunurile dotale(zestrea). Divortul era admis pt ambii soti, caz n care intervenea partajul, situatie n care sotia putea sa-si redobndeasca bunurile dotale daca nu era vinovata, pt ca daca era vinovata de adulter, era pedepsita cu pierderea zestrei.n materia bunurilor, se facea distinctia ntre : -bunurile mobile -bunurile imobile, imobilele fiind considerate mai importante si deci protejate mai mult.Se facea distinctia ntre : a) bunurile laice (mirenesti) erau stapnite conform dr. laic b) bunurile bisericesti (sfintite) erau stapnite conform dr canonic si erau protejate mai multn materia dobndirii dr. de proprietate, nu exista institutia prescriptiei achizitive, deci rezulta ca actiunile n revendicare puteau fi intentate oricnd.n materia succesiunilor sunt reglementate : - succesiunea legala- succesiunea testamentara.Testamentul putea fi - oral, cu limba de moarte - scris, prin diacaE reglementata incapacitatea unor persoane de a-si face testamantul, precum cei vinovati de infractiuni contra religiei si moralei, precum si incapacitatea altor persoane de a veni la succesiune, cum ar fi asasinul si fii sai la succesiunea celui asasinat. Clasele de succesori erau : - descendenti- ascendenti- colaterali (pna la gradul al 5-lea)Copilul natural venea numai la succesiunea mamei sale.n materia obligatiilor, tendinta este aceea de generalizare a raspunderii individuale.Izvoarele de obligatii sunt : - contractele (tocmelile) - delictele(nesabiunta sau nselaciunea)Cele mai des ntlnite contracte sunt : vnzarea, mprumutul si donatia.Sunt recunoscute formele de garantie reala(zalogul) si personala(chezasii).n materia dr penal, normele sunt inovatoare, a.. pt stabilirea vinovatiei infractorului se tinea seama de atitudinea lui subiectiva, gndul faptasului, precum si locul si timpul savrsirii infractiunii. Sunt incluse notiuni noi, precum : - tentativa - compilcitatea- concursul de infractiuni- recidivaSunt aratate cauzele care nlatura raspunderea penala : - vrsta sub 7 ani - ordinul superiorului - nebunia - provocarea - legitima aparare apoi cauzele care atenueaza raspunderea penala : - vrsta sub 10 ani - batrnetea - mnia - betia - pasiunea - surzenia - mutenia si apoi cauzele de agravare a raspunderii penale : calitatea de boier pt infractiunea de hiclenie. Sistemul pedepselor este acelasi cu cel din Legea arii si anume : - pedeapsa cu moartea pt infractiunile grave - pedepse privative de liberate precum : ocna, nchisoarea- pedepse fizice : bataia- pedepse religioase : oprirea de la biserica, refuzul ngropaciunii- pedepse pecuniare : amenzi care erau numite gloaben stabilirea pedepselor, rolul judecatorului era f important si aprecierea lui, numita voia giudetului, era f larga. Pravilele prevedeau ca boierii se vor certa mai putin, de aceea pedepsele fizice erau aplicate taranilor, iar pt boieri ele puteau fi rascumparate. n materia procedurii de judecata , nu exista instante specializate, nu exista institutia apelului si nici cea a autoritatii de lucru judecat. Ceea ce este interesant de semnalat e faptul ca nu numai pers ndriduita sa declanseze procedura o putea face, ci si alte persoane cum ar fi parintele pt copil, mandantul pt mandatar (mandatarii/reprezentantii se numeau ispravnici), vladica (egumenul) pt clerici sau calugari.DREPTUL SCRIS n voievodatul Transilvaniei n cadrul voievodatului Transilvaniei, primele acte normative scrise au fost : decretele regale provenite de la Curtea Ungariei, a. . Regele Andrei al II-lea a emis n 1222 un decret care consfintea privilegiile nobilimii. Regele Carol Robert DAnjou a fixat organizarea financiara. Regele Ludovic I a reglementat n 1351 organizarea armatei. Prima ncercare de codificare o ntlnim la regele Matei Corvin n 1486, prin lucarea publicata sub numele Decretul maius Celelalte acte normative care au guveranat viata Transilvaniei au fost adoptate, de regula, n urma unor framntari sociale puternice, care au intentionat mbunatatirea situatiei taranilor n general si n special a natiunii romne, dar care, de regula, s-au finalizat cu o nrautatire a acestei situatii, n plus si fixata ntr-un act normaziv. A. ., n 1437, n urma rascoalei de la Boblna, taranimea din toate natiile locuitoare n Transilvania a dorit o micsorare a obligatiilor fata de boieri, fata de stat si fata de biserica. Actul care a finalizat revolutia a fost consemnat o nasprire a regimului taranimii si, pe deasupra, excluderea nobililor romni de la conducerea voievodatului Transilvaniei. nfratirea celor 3 natiuni privilegiate, cunoscuta sub numele trium nationem va deveni un act constitutional fundamental si de neinlocuit n viata Trans. n urma razboiului taranesc al lui Gh. Doja din 1514, revendicarile au fost aceleasi, nsa rezultatele au fost contrare. Nenorocirea a facut ca, juristul stefan Werbuczi a terminat chiar n anul rascoalei codul de legi cu care fusese nsarcinat de regele Vladislav. Sub impresia puternica a framnturilor taranesti, Werbuczi include n codul sau obligatii f mpovaratoare pt tarani precum si un statut juridic deosebit de constrngator. Codul sau s-a numit tripartitum, deoarece continea 3 parti. El a fost publicat n 1517, nsa nu cu o valoare oficiala, ci doar ca un cod privat. Cu toate acestea, el s-a aplicat n practica instantelor, pna la revolutia pasoptista, fiind aprobat si prin diploma Leopoldina 1691.Prima parte a codului continea privilegiile nobilimii. A 2-a parte : procedura lor de judecataA 3-a parte : obligatiile taranilor, legarea acestora de pamnt, procedura de judecata care li se aplica, satutul oraselor. n ara Fagarasului s-a aflat o populatie romneasca cu o anumita independenta. Acesta tara fiind o feuda a domnilor tarilor romne timp de aproximativ 1 secol pt ca la sfrsitul sec al 15-lea sa fie inclusa n teritoriile administrate de sasi. Cu aceasta ocazie s-a ncercat o limitare a autonomiei si o deformare a vechilor rnduieli juridice. De aceea populatia romneasca s-a rasculat si n urma acestor proteste puternice au fost codificate n 1508 Statutele arii Fagarasului n limba latina. Prin continutul lor, statutele demonstreaza ca n cele3 principate romne s-a aplicat acelasi dr. si anumelegea tarii. Prevederile din statute sunt nsa mai apropiate de cele ale dreptului nescris din ara Romneasca. A. . n materia persoanelor, acestea erau mpartite n boieri si tarani, ca si n celelalte 2 tari romne. n materia castoriei se consacra pe lnga cea obisnuita, si casatoaria cu fuga. n materia succesiunilor, se remarca privilegiul masculinitatii, ca n ara Romnesca. n domeniul dr. penal sunt ncriminate infractiunile privitoare n special la statul feudal si la proprietate. DREPTUL SCRIS n Principatul autonom dependent de Turcia (pricipatul Trans) si n aceasta perioada se pastreaza unionum trium nationum si tripartitul lui Werbuczi. Autononia Trans are un efect benefic si n plan legislativ, pt ca n 1549, Dieta de la Sighisoara, hotaraste ca Trans se va guverna dupa legi proprii. ntr-adevar, Dieta Trans a avut o activitate f bogata, a. . actele normative adoptate de ea au trebuit ssa fie codificate. De aceea, pt perioada 1540-1653 s-a realizat codul numit Approbatae Constitutiones regni Transilvaniae et partium Hungariae eisdem anexarum La fel pt perioada 1654-1691 s-a procedat la codificare sub numele Compilatae Constitutionis regni Transilvaniae et partium Hungariae eisdem anexarum. n cele din urma, cele 2 codificari s-au unit formnd Approbatae et copilatae Constitutiones regni Transilvaniae et partium Hungariae eisdem anexarum. Continutul acestor reglementari era din cele mai variate si anume cuprindea : - organizarea de stat- privilegiile nobilimii- obligatiile iobagilor- chestiuni administrative- chestiuni fiscale- organizarea bisericii oficiale- chestiuni de dr canonic Prin aceste legiuiri, situatia iobagilor n general a devenit f proasta, iar romnii, n plus, erau dezavantajati si de criteriul national si religiosOrganizarea de stat a arilor romne n prima faza a regimului turco-fanatiot Dupa ce Dimitrie Cantemir ncheie, spre marea surprindere a Portii, alianta cu Rusia si dupa ce C-tin Brncoveanu a fost decapitat, banuit fiind, printre altele, de aceleasi nclinatii filoruse, Turcia nu a mai avut ncredere n domniile pamntene, a. ., datorita conflictului cu Rusia, fiindu-le necesari domni fideli, turcii au recurs la solutia numirii de domnitori n tarile romne dintre grecii fanarioti. Asa a nceput la noi regimul turco-fanariot, cunoscut si sub numele de secolul fanariot, care a avut loc n 2 faze : ntre 1711-1774 ntre 1774- revolutia de la 1821n prima faza a regimului, institutiile statului se mentineau, n linii mari, aceleasi, nsa nregistram si unele transformari. Domnul e n contiunare seful statului,pt ca tarile romne au regim autonom si nu de pasalcuri, nsa domnitorii si puneau scaunul platind sume mari de bani sultanului, vizirului si celorlalti nalti functionari, iar la ntoarcerea n tara aveau intentia principala de a le recupera si de a le ramne pe deasupra si un cstig. Sfatul domnesc e nlocuit de divan, nsa domnitorul nu se mai sprijina pe factorii politici interni, adica pe boierii pamnteni, ci pe clientela lui politica, formata n general din rude si din creditori.si, concomitent cu suprimarea imunitatilor feudate, se doreste o centralizare tot mai accentuata a puterii n minile domnitorului si o dependenta tot mai mare a boierilor fata de acesta.Aparitia si continutul pravilelor laice Cartea romaneasca de invatatura si Indreptarea legiiLa mijlocul secolului al XVII-lea au fost adoptate pravilele laice. Prima pravila laica in istoria dreptului nostru este Cartea romaneasca de invatatura. Aceasta legiuire a fost elaborata de catre logofatul Dragos Eustratie din ordinul domnitorului Vasile Lupu si tiparita in 1646 la tipografia Manastirii Trei Ierarhi din Iasi.

Izvoarele acestei legiuri au fost:

- Legea tarii;

- basilicalele (legiuirile imparatesti);

- legea agrara bizantina, aparuta in secolul al VIII-lea sub domnia lui Leon Isaurul;

- tratatul modern de drept penal si de procedura penala scris de italianul Prosper Farinnaci la inceputul secolului al XVII-lea, tratat care se bucura de o mare faima in Europa acelei vremi.

Unii autori au afirmat in mod gresit ca aceasta legiuire ar fi avut un scop didactic, intrucat au interpretat in mod eronat termenul de invatatura. In realitate, termenul de invatatura a fost utilizat cu intelesul de norma juridica. De altfel, logofatul Eustratie precizeaza in introducere ca toti cei care nu vor urma acele invataturi vor fi loviti de urgia domneasca.

In anul 1652 a fost tiparita la Targoviste Indreptarea legii, denumita si Pravila cea mare, din porunca domnitorului Matei Basarab. Autorul acestei legiuiri este calugarul Daniil Panoneanul, ajuns mai tarziu mitropolit al Ardealului.

Indreptarea legii este, in esenta, o versiune a Cartii romanesti de invatatura, dar cuprinde, in plus, si unele traduceri si prelucrari din nomocanoanele bizantine, precum si unele probleme de interes general din domenii precum religia, medicina, gramatica si filosofia.

Ambele legiuri au o structura asemanatoare, dispozitiile lor fiind sistematizate in capitole (pricini), sectiuni (glave) si articole (zaciale).

Dispozitile din cele doua legiuri pot fi clasificate in doua categorii:

- dispozitii referitoare la relatiile din agricultura;

- dispozitii de drept civil, penal si procesual.

Dispozitiile cu privire la relatiile din agricultura reglementau legarea taranilor de pamant, dreptul boierilor de a-i urmari pe taranii fugari si de a-i readuce pe mosii, interdictia de a primi tarani fugari pe domeniile feudale, precum si obligatia de a-i preda adevaratilor stapani, obligatiile taranilor aserviti fata de boieri si consecintele neindeplinirii acestora, paza bunurilor agricole si pedepsele aplicate celor care distrugeau sau sustrageau asemmena bunuri, precum si normele dupa care trebuiau sa se desfasoare relatiile din agricultura.

Dispozitiile de drept civil reglementeaza institutii precum proprietatea, persoanele, familia, obligatiile si succesiunile.

In materia proprietatii, bunurile sunt clasificate in bunuri mobile si bunuri imobile, cu precizarea ca bunurile imobile sunt mai valoroase si, ca atare, protejate cu o atentie sporita. Exista si o clasificare a bunurilor in mirenesti si sfintite. Bunurile mirenesti apartineau laicilor, pe cand cele sfintite apartineau bisericii. Se precizeaza ca actiunea in revendicare este imprescriptibila, ceea ce inseamna ca aceasta actiune putea fi intentata oricand.

In materia persoanelor, oamenii sunt clasificati pe criteriul situatiei sociale in liberi si robi. Oamenii liberi se clasificau, la randul lor, in boieri, tarani si saraci.

Boierii care detineau anumite dregatorii se numeau oameni domnesti, iar boierii care nu detineau dregatorii erau numiti ruda buna, aleasa, de folos tarii.

Taranii erau desemnati prin termeni ca taranul gros, neintelegator si om de gios.

Robii erau asimilati lucrurilor si constituiau elemente ale patrimoniului stapanilor. Asupra robilor, stapanii acestora aveau un larg drept de corectie. Robii puteau dobandi libertatea prin dezrobire sau prin denuntarea stapanului care comitea anumite infractiuni.

Majoratul era fixat la varsta de 25 de ani, iar raspunderea persoanelor pentru faptele proprii era stabilita la varsta de 18 ani.

Reglementarile privind organizarea familiei au la baza dispozitiile preluate din pravilele anterioare.

Casatoria continua a fi un act religios. Se incheie in biserica.

Logodna produce anumite efecte juridice.

Barbatul exercita puterea parinteasca asupra descendentilor si puterea maritala asupra sotiei, inclusiv un larg drept de corectie. De asemenea, barbatul exercita si dreptul de a administra bunurile dotale.

Desfacerea casatoriei putea fi facuta de catre biserica sau prin repudiere pentru faptele aratate expres in pravile, precum adulterul, vrajitoria, rudenia si bataia peste masura. In ce priveste bataia peste masura, practica era ca sa nu se rupa batul.

In materia obligatiilor se precizeaza ca datoriile si creantele pot izvori din contracte si din delicte.

Contractele presupun acordul partilor. Consimtamantul nu trebuie viciat prin sila (violenta) sau prin amagire (dol). Orice contract poate fi incheiat fie de catre parti, fie de catre reprezentantii acestora. In pravile sunt prevazute contractele de vanzare-cumparare, inchiriere, imprumut si donatie. Sunt mentionate, de asemenea, si garantiile personale (chezasia) si garantiile reale (zalogul).

In materia succesiunilor a fost consacrata atat mostenirea fara testament, cat si mostenirea testamentara.

Testamentul in forma scrisa se numea zapis. Testamentul incheiat in forma orala se numea testament cu limba de moarte. Se precizeaza care sunt cauzele care implica dezmostenirea. Astfel, nu puteau veni la mostenire cei condamnati pentru infractiuni contra moralei, numiti nevolnici, precum si asasinii celor care urmau a fi mosteniti.

Mostenitorii legali se clasificau in descendenti si colaterali. Copiii naturali veneau numai la succesiunea mamei. Se preciza care era rezerva succesorala pe care o puteau dobandi doar membrii familei si care era cota disponibila, pe care o puteau dobandi si persoanele straine de familie.

In materia dreptului penal gasim cele mai evoluate reglementari din cele doua legiuri, deoarece au fost inspirate din tratatul lui Prosper Farinnaci, considerat cel mai inaintat din punct de vedere juridic al dreptului penal la acea vreme. Infractiunile erau numite vini. Infractiunile grave erau numite vini mari, iar cele mai putin grave erau numite vini mici.

In aprecierea faptei penale erau luate in considerare aspectul intentional, locul si timpul comiterii faptei, precum si caracterul flagrant sau neflagrant al infractiunii. Pentru prima data au fost utilizate concepte moderne de drept penal, precum tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea, recidiva.

Sunt aratate faptele care inlaturau raspunderea penala nebunia, legitima aparare, varsta sub sapte ani si ordinul superiorului , precum si faptele ce micsoreaza raspunderea penala: ignoranta, mania, pasiunea, somnambulismul si greseala fara inselaciune.

Pedepsele prevazute erau fizice decapitarea, spanzuratoarea, tragerea in teapa, arderea in foc si mutilarea , privative de libertate ocna, temnita si surghiunul la manastire , amenzile, expunerea infractorului oprobiului public purtarea prin targ , aplicarea in anumite cazuri a legii talionului, denumita suflet pentru suflet, pedepse religioase afurisenia, posturi, matanii si rugaciuni.

Dintre infractiunile reglementate in acele doua legiuiri amintim: hiclenia, calpuzania (falsificarea de moneda, isi are originea intr-un termen din limba turca), omorul, furtul, marturia mincinoasa, rapirea de fecioara sau de femeie, incestul, bigamia, adulterul, ierezia, ierosilia (sfera infractiunii de ierosilie se largeste, incluzand si impreunarea trupeasca cu o calugarita sau impreunarea trupeasca in biserica, fapte pedepsite cu moartea).

Legea ca vocabula era uzitata chiar inainte de aparitia codificarilor, in paralel cu cea de obicei (sau drept, dreptate). Unitare ca sens, cele doua cuvinte aveau etimologii diferite: cel dintai provine din latinescul lex, in vreme ce cel de-al doilea este slavon. Abia in secolul al XVII-lea codurile de legi oficiale proprii tarilor romanesti. Problema inexistentei dreptului nu se poate pune (ubi societas, ibi ius !) caci este stiut ca inaintea legilor scrise apare obiceiul juridic. De altminteri documentele timpului atesta existenta unui ius valahicum dupa care se carmuiau raporturile sociale sau litigiile dintre oameni.Nevoia codificarii de tip bizantin s-a impus dato-rita mai multor factori: social-politici, bisericesti, geografici si culturali.Daca dreptul bizantin receptat prin pravile venea in conflict cu dreptul vechi nescris, acesta din urma avea prevalenta: ,,giudetul giudeca cateodata si impotriva pravilei, pentru acest obicei al locului . Lucrurile se fac dupre cum iaste obiceiul locului, macar de are fi impotriva pravilei .Pentru Transilvania, situatia este mai complexa intrucat pe teritoriul voievodatului s-au aplicat in paralel mai multe sisteme de drept. De subliniat ca formele si fondul juridic ale dreptului obisnuielnic romanesc au fost aceleasi in toate provinciile locuite de romani.Pana la adoptarea codurilor autohtone au fost folosite manualele de drept bizantin ca si culegerile de nomocanoane, care au influentat vechiul drept romanesc pana in secolul al XIX-lea.Celor mai vechi legiuiri scrise, atat celor bisericesti propriu-zise cat si celor nomocanonice ori laice, sub influenta slava li s-au spus de catre romani pravile.

1. SINTAGMA ALFABETICA A LUI MATEI VLASTARES, La textul original al Sintagmei, diferiti copisti, chiar romani, au mai adaugat si alte piese legislative, precum si comentarii. Manuscrise ale Sintagmei, atat in limba greaca, cat si in limba slava, se pastreaza si astazi in diferite biblioteci din tara noastra.

2. PRAVILA SFINTILOR APOSTOLI SI SFINTELOR SOBOARE SI ALTOR SFINTI PARINTIEste un nomocanon alcatuit in greaca, tradus in slava si in romana; a circulat sub forma de manuscrise, care s-au pastrat la noi numai in limba slava si sunt cunoscute sub diferite nume dintre care mentionam:

3. FRAGMENTE DE PRAVILA IN LIMBA SLAVASunt cunoscute mai multe manuscrise ale acestei culegeri. Pravila de la Academie poarta titlul de Nomocanon, adica indreptator de lege, cuprinzand pe scurt Pravilele ale Sfintilor Apostoli, ale Sfantului VASILE CEL MARE si ale Sfintelor Sinoade.

4. NOMOCANONUL LUI MANUIL MALAXOS are ca autor pe notarul mitropoliei din Teba Boetiei si este alcatuit in anul 1561. Caracteristica manuscriselor acestui nomocanon consta in marea lor diversitate, chiar si a celor grecesti.

5. HEXABIBLUL LUI CONSTANTIN HARMENOPULOS ILOR, 1345a fost alcatuit la 1345, la Tesalonic, de catre un judecator. Acest nomocanon s-a raspandit repede in intreg Imperiul Bizantin, fiind apoi tiparit la 1547, la Paris si Kln, pentru ca apoi la 1830 sa devina lege a statului grec. A fost tradus integral si in limba romana la inceputul secolulal XIX-lea.

6. Pravilele tiparitePrima pravila tiparita in secolulal XVI-lea este Pravila de la Ieud (Maramures). Se considera ca a fost tiparita la Brasov de catre diaconul CORESI in anul 1563.Secolul al XVII-lea se evidentiaza in mod cu totul aparte prin tiparirea marilor pravile romanesti, in principal laice. In 1640 este tiparita Pravila de la Govora (a fost tiparita in manastirea cu acelasi nume) sau Pravila cea Mica, o traducere in limba slavona realizata de MIHAIL MOXA (MOXALIE). Poarta denumirea de Dreptatoriu de lege. Este de fapt o legiuire bisericeasca; reglementeaza Spovedania si Impartasanie, Casatoria etc.

Iata si care sunt izvoarele juridice scrise ale materiei:

1. STATUTELE TARII FAGARASULUI, 1508Codificarea cunoscuta sub acest nume a fost generata de rascoalele romanilor din teritoriul omonim (1503, 1508) si care intre altele au cerut expres dreptul de a codifica legile cutumiare. Redactate in limba latina, limba oficiala a cancelariei transilvane, ceea ce dovedeste faptul ca ele nu au fost necesare populatiei romanesti care isi cunostea dreptul cutumiar, ci pentru a fi folosite de dregatori. Cuprind intr-o forma nesistematizata diferite ramuri de drept (civil, penal, de procedura). Terminologia asemanatoare cu cea folosita in Tara Romaneasca denota caracterul unitar al vechiului drept roma-nesc.

2. TRIPARTITUL LUI WERBCZI, 1517Opera a unui nobil maghiar. Tiparit la Viena, in anul 1517, este unul din raspunsurile nobilimii la rascoala lui Gheorghe DOJA ( 1514), din care cauza s-a spus ca a fost scris cu sange de iobag. Este compus din trei parti, de unde ii vine si numele. Din punctul de vedere al dreptului romanesc este deosebit de importanta partea a treia, care cuprinde dreptul scris si obiceiurile din Transilvania. La 1553 acest monument juridic a fost supus unei modificari, realizate de profesorul de la Viena, Martin BODENARIUS, tripartitul devenind quadrupartit.Marii feudali au avut tot interesul sa ii intarzie intrarea in vigoare intrucat prin Tripartit li se limitau prerogativele. De altfel, codul a fost considerat doar o simpla culegere cu caracter privat.La 1619 se realizeaza prima codificare de drept procesual in Transilvania, opera a lui Gabriel BETHLEN: Iuridici procesus specimen.

3. CARTE ROMANEASCA DE INVATATURA, 1646Titlul complet al legiuirii este Carte romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti si de la alte giudete. Rod al ambitiilor imperiale ale domnitorului moldovean VASILE LUPU (16341653), reprezinta cea dintai legiuire laica roma-neasca, pastrand insa un caracter religios datorat epocii (competenta instantelor eclesiastice de a judeca felurite pricini privitoare la familie, incriminarea penala a ereziilor si a vrajitoriei etc.). Dupa documentele pastrate, aplicarea ei s-a facut in foarte putine cazuri. Cu toate acestea este de remarcat raspandirea ei pe intreg teritoriul locuit de romani, aspect valabil si pentru IL.Intre scaderile primelor doua legiuiri romanesti, IL si CR, mentionam ca ele sunt doar niste traduceri de legi straine. Din acest moment asistam, pana astazi, la eroarea adoptarii de legi nepotrivite.

4. INDREPTAREA LEGII, 1652Titlul complet al legiuirii este Indireptarea legiei cu Dumnezeu care are toata judecata arhiersca si imparatsca de tte vinele preotesti si mirenesti. Contemporan si rival al lui VASILE LUPU, MATEI BASARAB (16321654) una dintre figurile cele mai impunatoare ale voievozilor romani, a tiparit inaintea omologului sau moldovean o pravila bisericeasca, insuficienta insa pentru reglementarea vietii societatii feudale romanesti: Pravila de la Govora, amintita supra. IL apare ca o replica la CR, insa trebuie remarcata fidelitatea cu care ii reproduce continutul: 1253 din cele 1254 de articole.Spre deosebire de CR, IL are un caracter mult mai profund religios dat de prevederile sale care includ si reglementari tipice bisericesti; de aceea se mai numeste si Pravila cea Mare.Dupa documentele ce ne-au parvenit, IL s-a in destul de putine cazuri. Insa circulatia ei lasa in umbra aplicarea.Este demn de subliniat faptul ca pravila este inca partial in vigoare in legislatia bisericeasca ortodoxa prin anumite prevederi care de fapt reproduc canoane Bisericii Rasaritene.

5. CONSTITUTIILE APROBATE, 1653 CONSTITUTIILE COMPILATE, 1669 La 1653 dieta Transilvaniei edicteaza Approbat constitu-tiones regni Transilvani et partium Hungari (legile adoptate intre 1540 si 1653). Aceeasi dieta la 1669 edicteaza Compilat constitutiones regni Transilvani et partium Hungari (legile adoptate intre 1653 si 1669).

6. DIPLOMA LEOPOLDINA, 1691Data in 1691, consacra faptul ca legile ce guvernau principa-tul raman in vigoare si sub noua stapanire, austriaca, a Transilvaniei. Fireste, s-au introdus modificari in consonanta cu interesele habsburgice in ceea ce priveste organizarea politico-administrativa, introducandu-se institutii ca: guvernatorul (in locul principelui), Guberniul, Cancelaria aulica, Tezauriatul. 7. SOBORNICESCUL HRISOV, 1785Edictat de Alexandru C. MAVROCORDAT, este cel mai important act normativ intern pana la Codul Calimach. Cele doua parti ale textului tiparit au la baza doua anaforale de Sfat de obste (sobor, de unde denumirea de Sobornicescul hrisov). Organizeaza un nou regim al schimburilor si zalogirilor de mosii, cu o masura foarte importanta: interzicerea daniilor de la saraci la bogati si puternici cu exceptia cazurilor in care se dovedea o legatura de rudenie. De asemenea, a reglementat din nou [] statutul casatoriei robilor intre ei si cu oamenii liberi. Se poate spune ca acest Hrisov ,,constituia o reforma a Domniei luminate in acord cu boierii reprezentati prin Sfatul de obste largit.Carte romneasc de nvtur : din multe scripturi tlmcit din limba sloveneasc pre limba Romeniasc / de Varlaam ; cu zisa i cheltuiala a lui Vasile Voivodul. (Iai : n Tipariul Domnesc n Mnstirea a trei Steli, 1643). [3], 384, 115 f. : ilustraii ; in folio ( 32 x 20 cm.), 19 i 28R. (30 x 18 cm.)

Indreptarea Legii - Pravila de la Targoviste

A fost tradusA din greceste n romaneste la indemnul mitropolitului Stefan de Daniil Andrean monahul din Tara Panoniei( adica din Transilvania), ajutat de dascalii greci Pantelimon(Paisie) Ligaridis si Ignatie Petritis. Cartea are dou prefee: una a traductorului, alta a mitropolitului, care, de altfel, era n cea mai mare parte tradus dup prefaa lui Matei Vlastares la sintagma sa alfabetic (sec.XIV). Pravila are dou pri mari i un apendice. Partea nti are numele de ndreptarea legii i este mprit n 417 glave(capitole).

Dintre acestea, 314 sunt extrase din Nomocanonul lui Manuil Malaxos, ntr-o versiune mai complet, alctuit pe la 1600 de mitropolitul Porfirie al Niceii. Celelalte 103 glave cuprind n ntregime Pravila lui Vasile Lupu (Carte romneasc de nvtur de la pravilele mprteti), tiprit la Iai, n 1646.Partea a doua a Pravilei care nu este mprit n glave poart titlul de Nomocanon i cuprinde, cu puine excepii, ntreaga colecie canonic a lui Alexie Aristem(sec. XII) i comentariile acestuia la toate canoanele, pe scurt, apoi canoanele ctorva Sfini Prini i un fragment din tipicul lui Nichifor Mrturisitorul, patriarhul Constantinopolului(sec.IX). Apendicele cu 54 de glave, este format din ntrebrile i rspunsurile lui Anastasie Sinaitul(sec. VI). Deci, ndreptarea legii este o oper de codificare legislativ romneasc, o mbinare de norme de drept canonic i laic.

A fost destinat tuturor romnilor din cele trei provincii istorice: ara Romneasc, Moldova i Transilvania (Ardeal). De altfel, n Ardeal, aceast Pravil a fost folosit ca un cod oficial al Bisericii, chiar i de greco-catolici uniii care la 1700 au intrat n legtur cu Biserica Romei (L. Stan, apud I.N. Floca, Drept canonic, vol. I, p. 140).

Pravila de la Trgovite a fost n vigoare pn n epoca modern de dup Cuza Vod, cnd au nceput s apar legiuiri noi de stat, de factur occidental. Cu toate acestea meniona prof. L. Stan ea nefiind abrogat n mod expres prin nici o legiuire ulterioar, a rmas mereu n vigoare pentru Biseric datorit cuprinsului ei, iar pentru stat numai prin unele dispoziii care se refer la obiceiul pmntului, fapt care a i determinat invocarea ei n justiie, pn trziu, chiar i ntre cele dou rzboaie mondiale (Apud I.N. Floca, Drept canonic, vol. I, p. 140).

C Pravila lui Matei Basarab publicat la Trgovite n anul 1652 a fost o mbinare fericit de reguli de drept canonic i de drept laic, ne confirm i mitropolitul tefan al Ungrovlahiei (rii Romneti), care declara n Predoslovia sa, c a dorit ca aceast referin expres la legea canonic i laic s aduc reale foloase acestii oblastii si micsoare trii, de toate vinile, cu catastiihirile ei deosebi, adic n Scaunele de judecat ale rii. n privina izvoarelor acestei Pravile, s-au decelat cinci izvoare directe i trei izvoare indirecte.

Din prima categorie fac parte: 1. Sintagma lui Matei Vlastare (1335); 2. Nomocanonul lui Manoil Malaxos (1561/1563); 3. Sinopsa canonic si Comentariul lui Alexe Aristen; 4. Rspunsurile lui Anastasie Sinaitul (540-600); 5. Carte romneasc de nvttur de la Pravilele mprtesti (Pravila lui Vasile Lupu, Iasi, 1646). Ca izvoare indirecte sunt menionate: 1. Pravila de la Iasi, 1646; 2. Legea agrar (Nmo georgik?) (Leges colonariae) si Paxis et theoricae criminalis, opera lui Prosper Farinaccius.