STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/22. Raport . Zone periferice si legaturi transfrontaliere.pdf · obiectivele de cooperare și convergență teritorială

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României

Studii de fundamentare 2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioadede programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin-Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 22. ZONE PERIFERICE ŞI LEGĂTURI TRANSFRONTALIERE Asociat responsabil: Agora Est Consulting

Formă finală. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 22

2

Zone periferice și legături transfrontaliere Agora Est Consulting 2014

3

Studiul 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 7. Zone transfrontaliere Studiul 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere

I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final)

Raport final

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Agora Est Consulting Autor: Marius BULGARU Cartografie, GIS: dr. Sorin BĂNICĂ, dr. Gheorghe HERIŞANU

I.4. Lista consultanțiilor de specialitate

I.5. Cuprinsul studiului

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local şi documente de referinţă II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Date statistice II.5.4. Date cartografice II.6. Glosar de termeni III. Analiză și recomandări III.1. Analiza-diagnostic a situației III.1.1. Cadrul general III.1.1.a. Cadrul european și național privind politicile de cooperare transfrontalieră III.1.1.b. Cadrul național privind politicile de cooperare transfrontalieră III.1.2. Direcții preliminare pentru cooperarea transfrontalieră III.1.2.a. Promovarea dezvoltării economice și sociale în regiuni, de ambele părți ale frontierelor comune III.1.2.b. Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune, în domenii precum mediul, publicul sănătate

și prevenirea și lupta împotriva crimei organizate III.1.2.c. Asigurarea unor granițe eficiente și sigure III.1.1.d. Promovarea activităților people-to-people locale transfrontaliere III.1.3. Factori ai dezvoltării economice în zonele transfrontaliere III.1.3.a. Căi de circulație: infrastructura rutieră și feroviară III.1.3.b. Porturi și aeroporturi III.1.3.c. Puncte de trecere a frontierei III.1.3.d. Structura economică III.1.3.e. Investiții III.1.3.f. Turism III.1.3.g. Poli de creștere şi poli de dezvoltare în regiunile de graniță III.1.3.h. Clustere și structuri de inovare

4


4

III.1.3.i. Stadiul implementării Programelor de Cooperare Teritorială Europeană III.1.3.j. Aspecte ce vizează gradul de cooperare a regiunilor III.1.4. Factori ai dezvoltării sociale - analiza structurilor demografice și a indicatorilor sociali III.1.4.a. Populație și demografie III.2. Tendințe de evoluție III.2.1. Evoluție demografică III.2.2. Evoluție economică III.2.3. Evoluția infrastructurii III.2.4. Evoluția mediului III.2.5. Evoluția turismului III.2.6. Evoluția în domeniul parteneriatelor și cooperării frontierelor III.3. Priorități de dezvoltare III.4. Legături cu alte domenii III.5.Implicații economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective strategice IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.3. Modalități de implementare

IV.4. Sinteză strategică și operațională

I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 22.1. Puncte de trecere a frontierei după calea de circulație – situație actuală Harta 22.2. Capacitatea de cazare turistică totală, pe județe – 2007 Harta 22.3. Capacitatea de cazare turistică totală, pe județe – 2012 Harta 22.4. Numărul de plecări pe puncte de trecere a frontierei – 2008 Harta 22.5. Numărul de plecări pe puncte de trecere a frontierei – 2012 Harta 22.6. Numărul de sosiri pe puncte de trecere a frontierei – 2008 Harta 22.7. Numărul de sosiri pe puncte de trecere a frontierei – 2012 Harta 22.8. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul rural – 2007 Harta 22.9. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul rural – 2011 Harta 22.10. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2007 Harta 22.11. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2011 Harta 22.12. Migrația internaționala 2002 – 2011 Harta 22.13. Drumuri principale şi autostrăzi în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Harta 22.14. Zone hidrografice în aria județelor regiunea de granița România-Moldova-Ucraina Harta 22.15. Infratructura graniță România-Ungaria

I.7. Lista tabelelor şi graficelor

Tabel 22.1. Lungimea granițelor României cu țările vecine Tabel 22.2. Suprafața totală a județelor acoperite de granițe – km2 Tabel 22.3. PIB-ul județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.4. Structura populației și densitatea pe județele de graniță Tabel 22.5. Aria județelor pentru regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.6. Populația și densitatea județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.7. Populația rural/urban judetelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.8. PIB-ul județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.9. Structuri de cazare a județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.7. Investiții străine în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.8. Puncte trecere frontieră în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.9. Indici suprafață/populație graniță România-Bulgaria Tabel 22.10. Investiții străine în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.11. Puncte trecere frontieră în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.12. Indici suprafață/populație graniță România-Bulgaria Tabel 22.13. PIB granița România-Bulgaria Tabel 22.14. Investiții - granița România-Bulgaria Tabel 22.15. Structuri turistice - granița România-Bulgaria Tabel 22.16. Structuri turistice - granița România-Bulgaria Tabel 22.16. Indici suprafață/populație - granița România-Serbia Tabel 22.17. PIB - granița România-Serbia Tabel 22.18. Investiții străine - granița România-Serbia


5

Tabel 22.19. Structuri de cazare în zona de graniță România-Serbia Tabel 22.20. Populaţie/demografie - granița România-Ungaria Tabel 22.21. PIB - granița România-Ungaria Tabel 22.22. Investiții străine - granița România-Ungaria Tabel 22.23. Structuri cazare granița- România-Ungaria Tabel 22.24. Plecări număr persoane/puncte trecere frontieră Figura 22.1. Drumuri principale şi autostrăzi în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Figura 22.2. Zone hidrografice în aria județelor regiunea de granița România-Moldova-Ucraina Figura 22.3. Infrastructura - granița România-Ungaria

I.8. Anexe

Anexa 1

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR

Principala premisă a studiului este că nivelul de dezvoltare socio-economică a regiunilor de graniță este depedent de nivelul cooperării transfrontaliere în sensul armonizării intereselor statelor cu frontiere comune. Studiul va analiza potențialul de dezvoltare din mai multe domenii, luând în considerare: obiectivele generale de dezvoltare socio-economică echilibrată a regiunilor de graniță, ameliorarea calităţii vieţii, gestiunea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător, utilizarea raţională a teritoriului, în raport cu totalitatea teritoriului național.

II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă

Uniunea Europeană sprijină cooperarea între statele membre dar şi cu ţările vecine, precum şi întărirea relaţiilor politice, economice şi sociale, pe baza unui set comun de valori. Politica de Coeziune a UE urmăreşte să sprijine coeziunea economică şi socială a Uniunii Europene extinse pentru promovarea dezvoltării durabile, armonioase şi echilibrate a Comunităţii. Scopul Politicii de Coeziune este acela de a reduce disparităţile economice, sociale şi teritoriale care au apărut sau se mențineau după valurile de extindere, în anumite regiuni şi ţări mai puţin dezvoltate. Implementarea politicii este realizată prin intermediul a trei obiective: (1) Convergenţă, (2) Competitivitate regională şi Ocuparea forţei de muncă, respectiv (3) Cooperarea Teritorială Europeană. Obiectivul III, Cooperare Teritorială Europeană, reprezintă unul dintre obiectivele Uniunii Europene care vizează dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere prin iniţiative locale şi regionale realizate în comun, consolidarea cooperării transnaţionale prin acţiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată, inclusiv cooperarea bilaterală între regiunile maritime şi stimularea cooperării interregionale, prin realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi de experienţă între autorităţile regionale şi locale. Complementar, Politica europeană de vecinătate îşi propune să prevină apariţia unor decalaje între Uniunea Europeană extinsă şi vecinii săi, asigurând un cadru propice participării acestora la diferite activităţi ale UE, printr-o cooperare mai strânsă în domeniile politic, economic şi cultural. Teritoriul UE se caracterizează printr-o mare diversitate culturală concentrată într-un spaţiu restrâns, ceea ce îl deosebeşte de alte mari spaţii economice mondiale, ca SUA sau MERCOSUR. Astfel, ipoteza dezvoltării transfrontaliere este că proiectele de dezvoltare întreprinse de diverse state membre se vor completa armonios dacă vor fi bazate pe obiective comune de dezvoltare spaţială. În acest context formularea unor principii directoare clare este indispensabilă atât în procesul de elaborare a politicilor naţionale de dezvoltare spaţială, cât şi în cel de elaborare a politicilor sectoriale comunitare. Ele sunt prezentate de statele membre în cooperarea cu Comisia Europeană prin intermediul Schemei de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar – SDSC. În cooperarea transfrontalieră se disting următoarele tipuri de regiuni: - regiuni de frontieră din cadrul UE (zone de tip Obiectiv 1), situate la frontierele interne şi externe ale Uniunii Europene.

Regiunile de tip Obiectiv 1 sunt cele ale căror produs brut pe cap de locuitor (PIB) este sub 75% din media comunitară; - regiuni de frontieră din cadrul UE cu o dezvoltare economică avansată, dar care au probleme deosebite (zonele de tip

Obiectiv 2 şi 3). Regiunile de tip Obiectiv 2 sunt acelea care au probleme de tip structural; acestea includ în special regiunile care parcurg schimbări şi restructurări în industrie şi servicii, zone rurale slab dezvoltate;

- regiunile de frontieră situate la graniţele dintre ţările candidate şi la frontierele externe viitoare ale UE; - regiuni de frontieră care se constituie în frontiere maritime. România, ca stat membru, și-a propus o strategie pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune. Politica de coeziune teritorială este integrată și dezvoltată în Cadrul Strategic Național de Referință(CSNR), pe baza liniilor directoare stabilite de Comisia Europeană în Orientările Strategice Comunitare pentru Coeziune. Politica de coeziune a beneficiat de o alocare importantă de Fondurile Structurale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013.

6


6

În acest sens, în conformitate cu CSNR, au fost identificate patru priorități tematice și o prioritate teritorială, pe baza analizei situației actuale efectuate de către autoritățile naționale. Prioritatea referitoare la dezvoltarea teritorială este corelată cu obiectivele de cooperare și convergență teritorială și este menită să abordeze disparitățile teritoriale identificate la nivelul țării. Aderarea României la UE a condus la apariția unei abordări integrate a dezvoltării teritoriale. În octombrie 2005, Guvernul a inițiat și a aprobat liniile directoare ale Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială a României în structurile spațiale europene 2007-2025 (CSDS). Liniile directoare ale CSDS stabilesc direcțiile de dezvoltare teritorialã a României la scară regională, interregională, națională, prin integrarea relațiilor relevante la nivel transfrontalier și transnațional, corelând conceptele de coeziune și competitivitate la nivelul teritoriului. Strategia teritorială a CSNR răspunde nevoilor de dezvoltare teritorială din România și își propune să asigure coerența între investiții și acțiunile strategice planificate , precum și realizarea unui mai mare impact în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială. Conform CSNR,coeziunea teritorială în România este promovată prin orientarea intervenției financiare față de următoarele priorități: Coeziunea regională, prin stimularea zonelor cu potențial de creștere și ajutând celelalte zone mai puțin dezvoltate, inclusiv

zonele rurale. În acest context, strategia acordă o importanță mare pentru promovarea unei abordări policentrice la dezvoltarea și la consolidarea rolului urban.

Dezvoltarea urbană durabilă. În cadrul abordării policentrice de dezvoltare, rolul centrelor urbane vor fi consolidate, depromovarea investițiilor în regenerarea fizică, mediu și servicii sociale, precum și sprijin pentru îmbunătățirea antreprenoriatului în centrele urbane, dar să fie, de asemenea, o atenție deosebită este asupra revitalizării suburbiilor și a unor cartiere (districte), cu probleme socio-economice și de mediu. Strategia națională generală urmărește să aplice un model multifuncțional de dezvoltare agricolă și rurală prin promovarea unei dezvoltări echilibrate a funcțiilor agricole și non-agricole din mediul rural.

Promovarea cooperării teritoriale europene-principiile generale ale strategiei sunt orientate către asigurarea integrarii sociale și economice eficace în zonele de graniță și creșterea activității și accesibilității regiunilor românești în Europa.

În acest sens, strategia își concentrează resursele după cum urmează: - Fondul European pentru Dezvoltare Regională reprezintă fondul structural care sprijină regiunile mai puţin dezvoltate, prin

finanţarea de investiţii în sectorul productiv, infrastructură, educaţie, sănătate, dezvoltare locală şi întreprinderi mici şi mijlocii. Specificul Programelor de Cooperare Teritorială Europeană presupune cooperarea regiunilor din România cu regiuni din statele vecine (în cadrul cooperării transfrontaliere), cu regiunile dintr-un anumit spaţiu geografic (în cadrul cooperării transnaţionale), precum şi cu regiuni din orice stat membru al Uniunii Europene (în cadrul cooperării interregionale), prin intermediul unor proiecte gestionate şi administrate în comun de partenerii din statele participante.

- Instrumentul de Asistenţă pentru Pre-aderare reprezintă instrumentul care asigură ajutor financiar specific adresat ţărilor candidate şi ţărilor potenţial candidate şi asistenţă limitată pentru noile state membre, în vederea susţinerii eforturilor lor de a consolida reformele politice, economice şi instituţionale.

- Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat reprezintă instrumentul financiar care sprijină implementarea Politicii Europene de Vecinătate prin finanţarea de programe comune care reunesc regiuni ale statelor membre şi ale ţărilor terţe (state din afara Uniunii Europene pentru care nu există deocamdată perspectiva aderării) care au o graniţă comună.

Programe finanţate prin FEDR a) Programul de cooperare transfrontalieră România - Bulgaria 2007 - 2013; b) Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013; c) Programul de cooperare transnaţională “Sud-Estul Europei”; d) Programul de cooperare interregională INTERREG IVC; e) Programul pentru Reţeaua de dezvoltare urbană URBACT II; f) Programul de cooperare interregională INTERACT 2007 - 2013; g) Programul ESPON 2013 – Reţeaua europeană de observare a dezvoltării şi coeziunii teritoriale, ESPON 2013. IPA finanţează Programul de cooperare transfrontalieră România – Serbia 2007 – 2013 a) Programe finanţate prin ENPI; b) Programul operaţional comun România - Ucraina – Republica Moldova 2007 - 2013; c) Programul operaţional comun de cooperare în bazinul Mării Negre 2007 - 2013; d) Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria - Slovacia - România – Ucraina 2007 – 2013. Cadrul general financiar de gestionare a fondurilor externe nerambursabile şi a contribuţiei naţionale pentru programele obiectivului „Cooperare teritorială europeană” este reglementat de Ordonanţa nr. 46/2007 privind modul de alocare a fondurilor externe nerambursabile şi a contribuţiei naţionale în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea şi utilizarea acestora, pentru obiectivul "Cooperare teritorială europeană", publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 603 din 31 august 2007 şi aprobată prin Legea nr. 379 din 28 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 900 din 28 decembrie 2007.


7

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, trebuie să permită și să stimuleze asocierea autorităţilor administraţiei publice centrale, a unităţilor administrativ-teritoriale, a organismelor de drept public, precum şi a asociaţiilor constituite de acestea, din România, cu structuri similare din alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea constituirii unor entităţi cu personalitate juridică, pentru realizarea şi gestionarea unor acţiuni de cooperare teritorială, pentru consolidarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale, în temeiul Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.082/2006 privind Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT). Necesitatea adoptării de măsurilor imediate, în vederea asigurării cadrului legal naţional care să permită aplicarea directă a acestui act, Guvernul României a satisfăcut-o prin aprobarea OG nr. 127 din 12 noiembrie 2007. Aceasta creează cadrul legal naţional care asigură aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.082 din 5 iulie 2006 privind Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT), cu scopul de a facilita promovarea cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi/sau interregionale, având ca unic obiectiv consolidarea coeziunii economice şi sociale. Printre obiectivele GECT se numãrã simplificarea procesului de cooperare teritorială la graniţele Statelor Membre, prin oferirea un cadru clar și coerent pentru intervențiile la nivel local, regional și național şi preîntâmpinarea barierelor de ordin constituțional, legal și financiar. GECT este o structurã cu personalitate juridicã care poate acționa în numele membrilor sãi. Din GECT pot face parte statele membre, colectivitãțile regionale, colectivitãțile locale, organismele de drept public, în sensul art. 1(9) subpara. 2 din Directiva 2004/18/EC, precum şi asociațiile celor de mai sus. Membrii GECT trebuie însã sã fie situați pe teritoriul a minim douã state membre. GECT pot acționa fie pentru managementul şi implementarea programelor de cooperare teritorialã, fie pentru managementul şi implementarea proiectelor co-finanțate de cãtre Uniunea Europeanã prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionalã, Fondul Social European și/sau prin Fondul de Coeziune, dar pot realiza şi alte acțiuni specifice de cooperare teritorialã între membrii, cu sau fãrã contribuția financiarã comunitară. Documente de referinţă: FEDR: eligibilitatea investiţiilor în eficienţa energetică şi în energii regenerabile la locuinţe, T6-0207/2009 REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) Nr. 1083/2006 de stabilire a dispozitiilor generale privind Fondul European de Dezvoltare

Regionala, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) Nr. 1260/ 1999 Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) Nr.1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi

abrogarea Regulamentului (CE) Nr. 1783/ 1999 (în continuare denumit “Regulamentul FEDR”) Orientările Comunitare Integrate privind Creșterea Economică şi Ocuparea forței demuncă 2007 – 2013 Punerea în aplicare a Regulamentul privind fondurile structurale 2007-2013: rezultatele negocierilor privind strategiile

naţionale din domeniul politicii de coeziune şi programele operaţionale, T6-0165/2009 Politica de coeziune: Investiţiile în economia reală, T6-0124/2009 Cartea verde privind coeziunea teritorială şi stadiul dezbaterilor privind viitoarea reformă a politicii de coeziune, T6-0163/2009 Caracterul complementar şi coordonarea politicii de coeziune şi a măsurilor de dezvoltare rurală, T6-0157/2009 Dimensiunea urbană a politicii de coeziune în noua perioadă de programare, T6-0164/2009 Cele mai bune practici din domeniul politicii regionale şi obstacolele din calea utilizării fondurilor structurale, T6-0156/2009 Guvernare şi parteneriat la nivel naţional, regional şi de proiect în domeniul politicii regionale, T6-0492/2008 Urmărirea Agendei teritoriale şi a Cartei de la Leipzig - spre un program de acţiune european pentru dezvoltare spaţială şi

coeziune teritorială, T6-0069/2008 Cel de-al cincilea raport privind coeziunea economică şi socială, T6- 0068/2010 Documentele Cadru de Implementare aferente Programelor Operaționale

II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă Dezvoltarea cooperării între orașele înfrățite situate în zonele de frontieră externe ale UE este un element major de cooperare transfrontalieră, contribuind la dezvoltarea acestor zone. Cooperarea ar trebui să constea în coordonarea acțiunilor pentru a asigura complementaritatea de bază și a serviciilor publice specializate oferite de ambele părți ale frontierei. Deschiderea și accesibilitatea frontierelor externe ale UE va fi îmbunătățită prin construirea și modernizarea zonelor de trecere a frontierei, precum și simplificarea procedurilor de acordare a vizelor. Aceste obiective sunt cuprinse în documentele de planificare strategică deja realizate pe plan naţional, iar integrarea obiectivelor acestora în cadrul SDTR este prioritară.

II.3. Problematică şi obiective specifice

II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare

Principalele direcţii de cercetare din prezentul studiu sunt legate de aspectele definitorii ale zonelor de graniță:

Ameliorarea procesului de integrare teritorială, economică şi socială a zonelor de graniță, favorizând competitivitea regională şi cooperarea transfrontalieră;

Calitatea legăturilor transfrontaliere;

Stabilirea zonelor frontaliere delimitate de graniţe cu statele UE şi a celor delimitate de graniţe cu statele din afara UE precum şi a problemelor specifice ale acestora;

Limita apelelor teritoriale ale României în Marea Neagră;

8


8

Analiza infrastructurilor cheie (treceri de frontieră, vămi, porturi pentru linii internaţionale, aeroporturi civile internaţionale);

Zonele libere;

Transporturile transfrontaliere;

Localităţile importante şi populaţia de etnie română din regiunile contigue României ş.a. Întrebările preliminare de cercetare sunt următoarele:

- Care este delimitarea teritoriului zonei transfrontaliere în corelaţie directă cu sistematizarea (amenajarea) mai amplă a teritoriului?

- Există potenţial natural, economic şi social la nivelul teritoriului delimitat de zonele transfrontaliere în comparație cu teritoriul României?

- Este repartizarea mijloacelor de producţie corelată cu ritmul de creştere a populaţiei, cu mişcările periodice pentru muncă, cu structura localităţilor, cu infrastructur în zonele transfrontaliere, la fel ca în restul teritoriului?

- Cum este realizată organizarea localităţilor urbane şi rurale transfrontaliere, atât în corelaţie cu potenţialul natural şi economic de care dispun, cât şi în funcţie de planurile naționale?

- Care sunt aspectele care pot facilita rezolvarea problemelor de circulaţie şi cele legate de transporturile pe căile navale, rutiere, feroviare, aeriene atât în zonele transfrontaliere, dar și din restul teritoriului către zonele transfrontaliere?

- Cum este constituit cadrul natural şi care sunt posibilităţile de punere în valoare a potenţialului din zonele transfrontaliere?

- Care sunt principalele probleme ridicate de sectoarele de activitate din zona transfrontalieră, care contribuie la dezvoltarea producţiei agricole sau la echiparea şi amenajarea teritoriului (lucrări de hidroamelioraţii: desecări, irigaţii și lucrări hidrotehnice)?

- Care este gradul de pregătire a sistemelor naţionale administrative pentru cooperare transfrontalieră, transnațională, interregională?

- Care este intensitatea utilizării instrumentului Grupare Europeană de Cooperare Teritorială (GECT)?

II.3.2. Obiective specifice

În cadrul obiectivului de reducere a discrepanţelor teritoriale şi de consolidare a coeziunii teritoriale, zonele frontaliere au un rol specific. Acest rol și o anumită specializare teritoerială rezulta din toate studiile sectoriale care fundamentează SDTR, astfel încât, studiului de faţă îi revine rolul de a sintetiza problemele specifice şi măsurile aferente acestora. Obiectivele specifice sunt următoarele: Identificarea și fundamentarea condițiilor pentru promovarea dezvoltării teritoriale în zonele urbane și rurale transfrontaliere,

în special a condițiilor care prezintă potențial de colaborare economică; Identificare și fundamentarea condițiilor pentru ameliorarea transportului, comunicării, mediului în zonele transfrontaliere; Identificarea și fundamentarea condițiilor pentru asigurarea colaborării economice și de cercetare între firme angajate în

activități economice și de servicii aflate în mediul urban și rural în zonele transfrontaliere – identificarea potențialului de resurse naturale, umane și financiare la nivel județean pentru realizarea și implementarea de proiecte de interes comun în zonele transfrontaliere;

Cercetarea necesității și posibilității deschiderii unor puncte noi de trecere ale frontierelor şi stabilirea unor legături rutiere mai bune cu UATB periferice (cu integrarea impactului reţelelor de transport transeuropene TEN-T);

Cercetarea posibilităților de consolidare a cooperării transfrontaliere în zonele de nord și est și parțial sud, luând în considerare obiectivele regionale strategice ale politicii Uniunii Europene, pe de-o parte, şi înţelegerea rolului de spaţii de graniţă ale UE;

Formularea principalelor direcții de dezvoltare a zonelor transfrontaliere de pe teritoriul României în contextul politicii de coeziune și al perspectivei de lărgire a spaţiului comunitar.

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare

II.4.1. Ipoteze de cercetare

Analiza va viza șase regiuni de graniță ale României, plus Bazinul Mării Negre: 1. Granița de Nord – județele Satu Mare, Maramureș, Suceava, Botoșani, granițele cu Ucraina; 2. Granița de Est – județele Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, granițele cu Republica Moldova; 3. Granița de Sud est – județele Galați, Brăila, Tulcea, granițele cu Ucraina; 4. Granița de Sud – județele Dolj, Teleorman, Giurgiu, Calarași, Constanța, granița cu Bulgaria; 5. Granița de Sud vest – județele Mehedinți, Caraș Severin și Timiș, granița cu Serbia; 6. Granița de Vest - județele Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare. 7. Bazinului Mării Negre, județele Tulcea și Constanța. Ipotezele de cercetare: Accesibilitatea infrastructurii transfrontaliere conduce la creșterea coeziunii regiunilor din zonele de graniță;


9

Dezvoltarea zonelor transfrontaliere din punct de vedere al infrastructurii, serviciilor, industriei/ economiei, poate conduce la creșterea exporturilor și la echilibrarea macroeconomică a zonelor transfrontaliere;

Protecția mediului se poate realiza mai bine prin asociere și proiecte în parteneriat la nivelul teritoriilor transfrontaliere; Migrația de muncă poate fi redusă prin crearea de noi locuri de muncă generate de economiile de scară create prin

proiectele comune; Zonele transfrontaliere pot să formeze piețe locale ce susțin economiile și producția locală; Coeziunea regiunilor transfrontaliere este importantă pentru reducerea decalajelor de dezvoltare și apariția diferențelor

de calitate a vieții.

II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor Naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local – UATB (LAU 2). II.4.3. Indicatori şi indici Indicatorii necesari analizei sunt următorii: indicatori economici, de mediu, populaţie; suprafaţa U.A.T.B. cu facilităţi pentru micul trafic de frontieră (LAU 2), punctele de trecere ale frontierelor României, poziţia şi suprafaţa zonelor libere, accesul rutier către punctele de trecere a frontierelor, investiţii în punctele de trecere, lungimea graniţelor naturale, lungimea graniţelor convenţionale ş.a. Indicatori economici: - PIB pentru zonele de graniță - Investiţii străine directe; - Balanța comercială între zonele frontaliere - Structuri de afaceri în zona frontalieră - Instrumente de piață și facilitare a afacerilor - Număr de turiști (incoming/outgoing). Alți indicatori: migraţia internă netă; sporul demografic; veniturile populației; cercetare-dezvoltare; număr de parteneriate; trafic la fontieră. Alti indicatori: număr de proiecte în asociere; număr de km de infrastructură de drum; număr de poduri; infrastructuri comune de afaceri; număr de proiecte de protecție a mediului create în comun în zonele transfrontaliere. Seturile de indicatori specifici studiului vor trebui să asigure compatibilitatea cu documentele relevante pentru domeniul respectiv (de pildă, în cadrul anumitor studii vor fi utilizaţi Indicatorii de Dezvoltare Durabilă în România (IDDR), creaţi pe baza celor stabiliţi de EUROSTAT, dar și cu celelalte 24 de studii - vezi Anexa 22.1). II.4.4. Reprezentări cartografice

Principalele teme care vor fi agregate în reprezentări cartografice sunt următoarele: [1] Harta UATB cu facilităţi pentru micul trafic de frontieră- LAU 2 [2]Harta Punctele de trecere ale frontierelor, zonele libere, accesele la punctele de trecere (rutiere, feroviare, fluviale,

navale, aeriene)- LAU 2 [3]Harta Proiecte de dezvoltare transfrontaliere, orientarea investiţiilor viitoare- LAU 2.

II.5. Bibliografie şi surse

II.5.1. Studii şi publicaţii

Principale surse: date statistice disponibile Institutul National de Statistica Romania, ; date anuale în intervalul 1990-2012; niveluri de analiză – european, naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local (NUTS IV); programele europene de cooperare transfrontalieră şi politicile regionale (ESE, programe specifice România-Bulgaria / Ungaria / Serbia; EUDSR) vor furniza date relevante. Alte studii și publicații sunt semnalate în text. II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări Sursele legislative, directivele, convenţiile, recomandările sunt citate în text. II.5.3. Date statistice ESPON, EUROSTAT, INSEE – TEMPO, MDRAP. Alte surse semnalate în text şi hărţi. II.5.4. Date cartografice MDRAP, Atlasul teritorial al României. Alte surse semnalate în hărţi.

II.6. Glosar de termeni

10


10

III. Analiză şi recomandări

III.1. Analiza-diagnostic a situaţiei

“O regiune transfrontalieră este o regiune virtuală, înscrisă în geografie, istorie, ecologie, etnie, posibilități economice etc . dar blocată de suveranitatea statelor care stăpânesc de o parte și alta a frontierei"- Denis de Rougemont, L’Avenir este notre affaire, Seuil, Paris, 1978.

Manualul de cooperare transfrontalieră pentru uzul colectivităților locale și regionale în Europa definește dimensiunea relațională între conceptul de transfrontalier delimitarea clasică a teritoriului: „chiar dacă termenul de regiune frontalieră sau transfrontalieră comportă trei aspecte, cel al unui spațiu mai mult sau mai puțin bine delimitat, cel al colectivităților sa grupurilor, cât și cel al relațiilor care se stabilesc între ele și care pot fi perturbate sau bloca existența unei frontiere, noțiunea de spațiu, pentru regiunile transfrontaliere, trimitela trei dimensiuni clasice care diferențiază ariile transfrontaliere: în zone; în poli; în unități administrative sau politice.”

Cooperarea transfrontalieră reprezintă colaborarea directă între regiuni învecinate de-a lungul graniţei, în toate domeniile, dintre autorităţile locale şi regionale, implicând toţi actorii

1. “Cooperarea transfrontalieră este cooperarea mutuală clasică

între două regiuni de frontieră învecinate. Ea cuprinde toate domeniile vieţii cotidiene, dezvoltarea de programe comune, priorităţi şi acţiuni. Ea include participarea extinsă a grupurilor sociale, a diverselor nivele administrative etc. Cooperarea transfrontalieră este cooperarea nemijlocită a comunităţilor învecinate prin autorităţi regionale şi locale de-a lungul unei frontiere în toate domeniile vieţii, cu participarea tuturor actorilor. Ea este favorizată de tradiţia îndelungată care există în zonă”. Principiile cooperării transfrontaliere sunt: parteneriat vertical şi orizontal cu sferă largă, subsidiaritate prin unirea şi responsabilitatea nivelelor regionale şi locale, pregătirea de concepte şi programe transfrontaliere comune de dezvoltare, implementarea proiectelor transfrontaliere. Principiul parteneriatului cuprinde două elemente: parteneriatul „vertical” şi cel „orizontal”. Parteneriatele verticale se referă la relaţiile la următoarele nivele: UE, naţional, regional şi local, din ambele zone de frontieră. Parteneriatele orizontale se referă la relaţiile dintre partenerii de pe ambele părţi ale frontierei. Acest principiu se bazează pe egalitatea ambelor părţi, indiferent de mărimea ţării, importanţa ei geografică sau economică, populaţie. Pentru dezvoltarea acestui parteneriat trebuie depăşite anumite impedimente, cum ar fi: diferenţe din administraţie, competenţe şi posibilităţi de finanţare. Tipurile de regiuni de frontieră se deosebesc prin gradul de omogenitate, nivelul de dezvoltare şi statutul de promotor al politicii structurale a Uniunii Europene şi al programelor pentru statele Europei Centrale şi de Est, precum şi atributele geografice naturale precum lanţuri muntoase, râuri, frontiere maritime şi poziţia faţă de graniţele externe actuale şi viitoare ale UE. Criteriile care diferenţiază tipurile de regiuni de frontieră sunt: gradul de omogenitate: identitate comună, conştiinţă regională comună (motive istorice, de limbă, geografice); nivelul de dezvoltare al regiunii de frontieră şi statutul pe care îl are faţă de asistenţa acordată în cadrul politicilor

structurale ale Uniunii Europene; amplasarea faţă de frontierele Uniunii Europene – regiuni de frontieră situate la frontierele interne şi cele de la

frontierele externe ale UE, care sunt periferice şi mai puţin dezvoltate; prezenţa unor caracteristici geografice naturale – cum ar fi frontierele montane, cele maritime. Pentru a fi eficientă, cooperarea transfrontalieră trebuie să fie cât mai cuprinzătoare și să se refere la: Aspectele vieţii cotidiene din regiunile de frontieră: economie, muncă, timp liber, cultură, probleme sociale, spaţiu

locativ, planificare etc. Să se desfăşoare permanent şi să angreneze parteneri din toate domeniile şi de pe ambele părţi ale frontierei Să se desfăşoare la toate nivelurile: naţional, regional şi local.

Cooperarea transfrontalieră a fost transpusă într-un obiectiv major de dezvoltare al Politicii de Coeziune Economică și Socială a UE, care se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia statelor membre, către regiunile mai puţin prospere din UE, cu scopul promovării unui nivel înalt de competitivitate şi de ocupare a forţei de muncă. Unul din obiectivele de dezvoltare vizează cooperarea teritorială, cu finanţarea cooperării teritoriale pe probleme de importanţă comunitară, care urmăresc priorităţi cheie ale Uniunii Europene.

III.1.1. Cadru general

Zona transfrontalieră a României este un teritoriu relativ extins, suprafața totală a județelor acoperite de granițe având o pondere importantă, aceasta reprezentând aprox. 46,15% din suprafața totală terestră a România. România se învecinează la Nord cu Ucraina, în Est cu Republica Moldova (graniţa fiind formată în totalitate de Prut), la Sud cu Bulgaria (mare parte fiind frontieră fluvială, cu Dunărea), în Sud-Vest cu Serbia iar în Vest cu Ungaria. Frontierele României se întind pe 3149,9 km, din care 1876 km au devenit, în 2007, graniţe ale Uniunii Europene (spre Serbia, Moldova şi Ucraina), în timp ce cu Marea Neagră, graniţa formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală, iar la ţărm 245 km, litoralul românesc al Mării Negre desfăşurând-se între graniţa cu Ucraina şi cea cu Bulgaria).

1 Asociaţia Regiunilor de Graniţă Europene, Studiul LACE asupra Iniţiativei UE Interreg şi a perspectivelor de viitor, iulie 1997


11

Teritoriul României este cuprins între 43 37’07’’ şi 48 15’06’’ latitudine nordică şi între 20 15’44’’ şi 29 41’24’’ longitudine estică, are suprafaţa de 238.391 km

2, fiind a 12-a ţară ca mărime a Europei. La suprafața sa se adaugă 23.700 km² din

platforma Mării Negre. Cu o formă elipsoidală, România are lungimea teritoriului său, în linie dreaptă, de circa 735 km de la Est la Vest şi de circa 530 km de la Nord la sud. Frontierele României au o lungime totală de 3.149,9 km, din care 1.085,5 km sunt terestre iar 2.064,3k m sunt fluviale şi maritime.

Granițele României

Granițe Lungime totală Terestre Fluviale Maritime

Total 3149.9 1085.5 1817.0 247.4

Bulgaria 631.3 139.1 470.0 22.2

Serbia 546.4 256.8 289.6 -

Republica Moldova 681.3 - 681.3 -

Ucraina 649.4 273.8 343.9 31.7

Ungaria 448.0 415.8 32.2 -

Marea Neagră 193.5 - - 193.5

Tabel 22.1. Lungimea granițelor României cu țările vecine Sursa: Atlas Geografic România

1. Granița de Nord – județele Satu Mare, Maramureș, Suceava, Botoșani, granițele cu Ucraina. 2. Granița de Est – județele Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, granițele cu Republica Moldova. 3. Granița de Sud Est – județele Galați, Brăila, Tulcea, granițele cu Ucraina. 4. Granița de Sud – județele Dolj, Teleorman, Giurgiu, Calarași, Constanța, granița cu Bulgaria. 5. Granița de Sud Vest – județele Mehedinți, Caraș Severin și Timiș, granița cu Serbia. 6. Granița de Vest - județele Timis, Arad, Bihor şi Satul Mare, granița cu Ungaria 7. Bazinului Mării Negre, județele Tulcea și Constanța

Nr. Granița Suprafata totala a

judetelor acoperite de granițe - km

2

1 Granița de Nord – județele Satu Mare, Maramureș, Suceava, Botoșani, granițele cu Ucraina

24261

2 Granița de Est – județele Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, granițele cu Republica Moldova 20246

3 Granița de Sud Est – județele Galați, Brăila, Tulcea, granițele cu Ucraina 17131

4 Granița de Sud – județele Dolj, Teleorman, Giurgiu, Olt, Mehedinți, Calarași, Constanța, granița cu Bulgaria

39320

5 Granița de Sud Vest – județele Mehedinți, Caraș Severin și Timiș, granița cu Serbia 22150

6 Granița de Vest - județele Timis, Arad, Bihor şi Satul Mare, granița cu Ungaria 19716

7 Bazinului Mării Negre, județele Tulcea și Constanța 15570

Total 110018

Tabel 22.2. Suprafața totală a județelor acoperite de granițe – km2

Sursa: Atlas Geografic România

III.1.1.a. Cadrul european și național privind politicile de cooperare transfrontalieră

În 2006, Consiliul a adoptat Directivele Strategice Comunitare, care specificau că „promovarea coeziunii teritoriale trebuie inclusă în efortul de a ne asigura că teritoriul Europei poate contribui la realizarea obiectivelor privind dezvoltarea şi crearea de locuri de muncă”. Directivele strategice privind dezvoltarea rurală evidenţiază şi ele contribuţia adusă la coeziunea teritorială de unele programe înrudite. Cooperarea teritorială europeană este unul dintre obiectivele politicii de coeziune și oferă un cadru pentru punerea în aplicare a unor acțiuni comune și politici între actorii naționali, regionali și locali din diferite state membre. Acest lucru, subliniat în Propunerea de Regulament al CE privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului European de Dezvoltare Regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, este cu atât mai important cu cât provocările cu care se confruntă statele membre și regiunile depășesc tot mai mult granițele naționale și regionale și necesită acțiuni comune, de cooperare la nivelul teritorial adecvat. Cooperarea teritorială europeană poate astfel oferi, de asemenea, o contribuție importantă la promovarea obiectivului de coeziune teritorială din noul tratat.

12


12

Conform Regulamentului, Cooperarea teritorială europeană are o valoare operațională deosebită, deoarece: Pot fi rezolvate probleme teritoriale prin cooperarea tuturor regiunilor implicate pentru a se evita costurile disproporționate

(de exemplu, poluarea transfrontalieră a mediului). Cooperarea poate oferi un mecanism eficient pentru schimbul de bune practici și pentru învățarea modului de difuzare a

know-how-ului (îmbunătățirea competitivității). Obținerea de economii de scară și realizarea de masă critică (crearea de grupuri pentru a încuraja cercetarea și inovarea). Guvernanța se poate îmbunătăți ca urmare a coordonării politicilor sectoriale, acțiunilor și investițiilor la scară

transfrontalieră și transnațională. Relațiile cu vecinii UE prin intermediul programelor de cooperare la frontierele externe ale UE pot contribui la siguranță și

stabilitate și la crearea de relații reciproc avantajoase. În anumite contexte precum bazinele maritime și regiunile de coastă, cooperarea și acțiunile transnaționale sunt

indispensabile pentru a sprijini creșterea economică, ocuparea forței de muncă și gestionarea bazată pe ecosistem.

Obiective şi programe În ciuda diferenţelor şi disparităţilor socio-economice, regiunile de frontieră se confruntă cu o serie de provocări comune. Acestea constituie priorităţile şi obiectivele-cheie ale cooperării transfrontaliere, şi anume: 1. de a promova o dezvoltare economică şi socială armonioasă în regiunile situate de orice parte a frontierelor comune. O

atenţia specială se acordă comerţului şi investiţiilor locale, promovării întreprinderilor comune, turismului, investiţiilor în infrastructura locală şi cooperării în sectoarele energetice, de transport şi de comunicaţii;

2. de a aborda provocările comune în domenii cum ar fi mediul, sănătatea publică şi prevenirea şi combaterea crimei organizate. Acţiunile includ planificarea comună şi activităţile de supraveghere, gestionarea îmbunătăţită a resurselor naturale, a resurselor piscicole şi a deşeurilor. Problema poluării apei este esenţială în contextul bazinelor maritime comune, şi anume Mările Baltice, Neagră şi Mediterană. De asemenea, acţiunile includ şi măsurile de încurajare a cooperării în vederea supravegherii şi tratării bolilor transmisibile şi cooperarea intensificată în lupta împotriva corupţiei, imigrării ilegale şi traficului uman;

3. de a garanta frontiere sigure şi eficiente prin îmbunătăţirea operaţiunilor şi a procedurilor pentru gestionarea frontierelor, prin consolidarea securităţii lanţului logistic internaţional sau chiar prin îmbunătăţirea infrastructurilor şi echipamentului la graniţe;

4. de a promova acţiunile interumane locale la nivel transfrontalier prin îmbunătăţirea contactelor societăţii civile. Cooperarea educaţională, socială şi culturală poate juca un rol esenţial în promovarea democraţiei şi a valorilor comunitare.

Cooperarea transfrontalieră acoperă două categorii de programe, adică programele privind: Frontierele terestre şi rutele maritime pentru regiunile situate de-a lungul frontierelor terestre sau al rutelor maritime

importante. Aceste programe pot implica două sau mai multe ţări. S-au elaborat nouă programe pentru frontierele terestre, vizând următoarele: Kolartic/Rusia, Karelia/Rusia, sud-estul Finlandei/Rusia, Estonia/Letonia/Rusia, Lituania/Polonia/Rusia, Ungaria/Slovacia/România/Ucraina. S-au elaborat trei programe pentru rutele maritime: programele Spania/Maroc şi Italia/Tunisia şi programul de cooperare transfrontalieră la Atlantic;

bazinele maritime pentru regiunile situate la frontierele externe ale UE, de-a lungul unuia dintre cele trei bazine maritime (al Mării Baltice, al Mării Negre şi al Mării Mediterane).

Iniţiativele pot fi bazate pe infrastructuri existente, cum ar fi: comitetele inter-guvernamentale de cooperare transfrontalieră (Finlanda şi Rusia organizează periodic astfel de reuniuni,

după cum fac şi Polonia şi Ucraina), organismele interguvernamentale de cooperare regională (Consiliul statelor de la Marea Baltică (EN), Cooperarea

economică de la Marea Neagră (EN) etc) sau alte asociaţii şi reţele create în vederea promovării cooperării regionale sau la frontieră (Eurocities (Euro-oraşe) (EN),

Euroregions (Euroregiuni) (EN) etc). Programele de cooperare transfrontalieră finanţează proiecte de accesibilitate (transportşi tehnologia Informaţiei), mediu şi prevenirea riscurilor, dezvoltarea economică şi socială şi acţiuni „people to people”. Sunt finanţate proiecte de investiţii şi proiecte soft între cel puţin doi beneficiari de pe o parte şi alta a graniţei, cu menţiunea ca pentru programele la graniţele externe trebuie să existe cel puţin un beneficiar dintr-un stat membru şi dintr-un stat ne-membru. Cooperarea transnaţională are ca obiectiv principal finanţarea de acţiuni şi dezvoltarea de reţele care să ducă la dezvoltare teritorială integrată în domenii precum: inovaţia, mediul, accesibilitatea şi dezvoltarea urbană. Sunt finanţate proiecte pilot şi proiecte soft între parteneri din minim trei state partenere în program, din care minim un stat membru. Cooperarea interregională reprezintă cooperarea între autorităţile publice (autorităţi regionale sau locale, dar nu exclusiv) pe probleme de interes comun, prin transferul de experienţă şi bune practici între regiunile Uniunii Europene (în cadrul programului INTERREG IVC), prin constituirea de reţele între oraşele UE (în cadrul Programului URBACT II), precum şi între cercetătorii UE (în cadrul Programului ESPON 2013). Deşi proiectele de cooperare interregională sunt de natură soft (studii, schimb de experienţă), valoarea adăugată a cooperării interregionale constă în valorificarea cunoştinţelor astfel dobândite în pregătirea unor proiecte de investiţii în cadrului obiectivului Convergenţă.


13

III.1.1.b. Cadrul național privind politicile de cooperare transfrontalieră

Cooperarea transfrontalieră reprezintă o componentă a politicii de dezvoltare regională, care are ca scop asigurarea creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile a regiunilor de frontieră (art. 2 alin. 4 din Legea nr. 315/2004). Subliniem cateva trăsături care determină încadrarea acestora în categoria contractelor administrative: - actorii sunt unităţi administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră; Legea nr. 315/2004 în art. 31 arată că obiectivele de bază ale politicii de cooperare transfrontalieră sunt următoarele: - promovarea cooperării între regiunile, comunităţile şi autorităţile situate de o parte şi de alta a frontierelor, în rezolvarea

unor probleme comune, prin conceperea şi implementarea unor strategii transfrontaliere şi a unor proiecte care să contribuie la dezvoltarea comunităţilor respective sub aspectul creşterii nivelului de trai şi al dezvoltării economice;

- promovarea bunei vecinătăţi, a stabilităţii sociale şi progresului economic din regiunile de frontieră, prin finanţarea unor proiecte cu beneficii vizibile pentru regiunile şi comunităţile din aceste regiuni; sprijinirea realizării descentralizării responsabilităţii, prin promovarea iniţiativelor locale, realizate în cadrul strategiilor locale.

Contractul de cooperare transfrontalieră, care oferă baza implementării acestor obiective de dezvoltare, deține câteva caracteristici: - Contractul de cooperare este supusă unei proceduri derogatorii de la dreptul comun. Proiectul înţelegerii de cooperare este

supus unui control de legalitate din partea Ministerului Afacerilor Externe (MAE). Legea nr. 215/2001 instituie în art. 16 obligaţia ca proiectele de înţelegeri de cooperare pe care unităţile administrativ-teritoriale intenţionează să le încheie cu unităţi administrativ-teritoriale din alte ţări să fie transmise spre avizare Ministerului Afacerilor Externe, prin intermediul primarilor, respectiv preşedinţii consiliilor judeţene, înainte de supunerea lor spre adoptare de către consiliile locale sau consiliile judeţene, după caz. Prin urmare este vorba despre exercitarea unui control realizat de MAE prin verificarea legalităţii proiectului

- Finanţarea acestor contracte se realizează din fonduri publice. Obiectivele politicii de cooperare transfrontalieră se realizează prin programe care se finanţează din Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi din Fondul pentru dezvoltare regională, care se constituie potrivit prevederilor Legii nr. 315/2004.

Cooperarea transfrontalieră între România şi Bulgaria este reglementată de Tratatul de prietenie, colaborare şi bună vecinătate dintre cele două ţări ratificat de România prin Legea nr. 74/1992. În art. 16 din acest Tratat se arată că părţile contractante „vor acorda o atenţie specială extinderii contactelor între parlamentele celor două state, precum şi între organele locale, îndeosebi în zonele de frontieră”. Un alt document statutar ce reglementează bazele juridice ale cooperării frontaliere între România şi Bulgaria este Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autorităţile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembrie 2004 şi ratificat de România prin Legea nr. 172/2005. Acest acord se referă însă numai la cooperarea autorităţilor centrale ale celor două state pentru a combate criminalitatea transfrontalieră în zona de frontieră, precum şi pentru a asigura supravegherea şi controlul frontierei de stat comune, nefiind implicate şi autorităţile locale. Cele două țări partenere și-au exprimat ulterior dorința de a coopera în cadrul Obiectivului Cooperare Teritoriala Europeana, în ianuarie 2006, prin scrisori oficiale de declarare a acordului bilateral. Memorandumul de Întelegere între cele două state, în care au fost stabilite modalitățile de implementare a Programului de Cooperare Teritorială Europeană Transfrontalieră, reprezintă demararea primului program care se adresează zonei de graniță dintre România și Bulgaria ca frontieră internă a UE, dupa aderarea acestor state la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Este primul program elaborat pe baza principiilor și cerințelor Fondurilor Structurale, în contextual în care, aria transfrontalieră a devenit eligibilă pentru a primi asistență financiară din Fondul European pentru Dezvoltare Regională. De asemenea, este primul program care tratează regiunea transfrontalieră ca un întreg fără a distinge apartenența la una din cele două țări vecine. Cooperarea transfrontalieră între România şi Ungaria este reglementată de Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară 37 din 1996 care în art. 11(2) arată că „părţile contractante vor coopera, de asemenea, în problemele referitoare la apele transfrontiere care interesează ambele ţări, pe baza convenţiei bilaterale şi a convenţiilor multilaterale la care ambele părţi contractante sunt sau vor deveni părţi”. Cooperarea transfrontalieră între România şi Ucraina este reglementată de Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, semnat la Constanţa la 2 iunie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 129/1997. Articolul 8 din acest Tratat arată că „părţile contractante, potrivit prevederilor Convenţiei-cadru europene privind cooperarea transfrontalieră dintre comunităţi sau autorităţi teritoriale, vor încuraja şi vor sprijini contactele directe şi colaborarea reciproc avantajoasă dintre unităţi administrativ-teritoriale din România şi Ucraina, îndeosebi în zonele de frontieră. De asemenea, ele vor contribui la colaborarea dintre unităţi administrativ-teritoriale din cele două state în cadrul euroregiunilor existente, precum şi al Euroregiunilor Prutul de Sus şi Dunărea de Jos, nou-create, la care pot fi invitate să participe şi unităţi administrativ-teritoriale din alte state interesate. Părţile contractante vor acţiona pentru includerea acestei cooperări în cadrul activităţilor corespunzătoare ale instituţiilor europene”.

14


14

Pe baza Tratatului de bună vecinătate s-au încheiat acorduri de cooperare în diverse domenii cu impact asupra cooperării transfrontaliere, cum ar fi Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 16/1999 şi în care se arată că părţile vor sprijini colaborarea autorităţilor publice locale şi organizaţiilor obşteşti ale ambelor părţi, întreprinsă pentru realizarea prevederilor acordului (art. 19). Acordul prevede că se pot încheia contracte între cele două guverne având ca obiect condiţiile de realizare a proiectelor privind lucrările de pe apele de frontieră şi măsurile de gospodărire a apelor care prezintă interes reciproc (art. 8 şi art. 9). În ceea ce priveşte cooperarea între România şi Republica Moldova, trebuie spus că până în anul 2009 au existat foarte puţine documente încheiate la nivel bilateral între cele două state care să implice cooperarea transfrontalieră. Un rol important în cooperarea transfrontalieră dintre cele două state l-au avut acordurile de finanţare din programul PHARE al Uniunii Europene. Astfel, Acordul de finanţare pentru Programul PHARE CBC dintre România şi Moldova 2006 prevedea acordarea unor finanţări nerambursabile în vederea creşterii nivelului general de cooperare transfrontalieră socială şi economică şi îmbunătăţirea nivelului de coerenţă în infrastructura transfrontalieră. În acest scop, s-au elaborat programe şi proiecte care au fost implementate prin intermediul contractelor de achiziţii pentru investiţii şi/sau servicii sau scheme de grant, gestionate de autorităţile române. După schimbarea regimului politic din Republica Moldova şi dezgheţarea relaţiilor dintre cele două state, la 13 noiembrie 2009 a fost semnat la Bucureşti Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră, ratificat de România prin Legea nr. 10/2010. Acest acord a contribuit la consolidarea relaţiilor economice dintre cele două state, permiţând libertatea de circulaţie a persoanelor care locuiesc în zona de frontieră prin acordarea posibilităţii de a trece frontiera comună. Cooperarea transfrontalieră între România şi Serbia se realizează în baza Tratatului cu privire la relaţiile de prietenie, bună vecinătate şi cooperare între România şi Republica Federală Iugoslavă încheiat la 16 mai 1996. În art. 9 din Tratat se arată că părţile contractante vor sprijini şi vor facilita cooperarea reciprocă, atât la nivelul autorităţilor publice centrale, cât şi între unităţile administrativ-teritoriale ale părţilor contractante. Ele vor încuraja parteneriatul şi relaţiile directe dintre oraşe şi alte localităţi, în spiritul relaţiilor de bună vecinătate.

III.1.2. Direcții preliminare pentru cooperarea transfrontalieră

Acordurile de cooperare transfrontalieră capătă în ultimul timp din ce în ce mai multă importanţă în contextul politicilor de cooperare dezvoltate de Uniunea Europeană cu privire la statele membre sau al politicii europene de vecinătate. Cooperarea regională transfrontalieră, operează cu un principiu de subsidiaritate, de „realocare a autorităţii” de la nivel statal către unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră, și poate atenua dezechilibrele regionale. Astfel, acordurile de cooperare transfrontalieră reprezintă o cale de promovare a bunei vecinătăţi, de stimulare a dezvoltării economice echilibrate şi a stabilităţii sociale prin valorificarea resurselor locale şi regionale în cadrul unor proiecte comune. De subliniat este și faptul că cooperarea transfrontalieră între unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră ale României a depins și depinde de gradul de deschidere permis de regimul politic, de nivelul de trai şi de afinităţile culturale, istorice şi etnice din ţările vecine.

III.1.2.a. Promovarea dezvoltării economice și sociale în regiuni, de ambele părți ale frontierelor comune Dezvoltarea regională integrată și durabilă în regiunile de frontieră este esențială în a ajuta la promovarea prosperității, stabilității și securității la frontierele externe ale UE - obiectivul principal al PEV, precum și un element important, de asemenea, în parteneriatul strategic al UE cu Rusia. Programele ENPICBC au scopul de a ajuta actorii din sectorul public și privat pentru a aborda oportunitățile și provocările oferite de proximitate cu UE. Promovarea dezvoltării economice și sociale este un obiectiv-cheie care merită atenție specială în cadrul programelor ENPI CBC. În cadrul acestui obiectiv general, actorii locali pot alege să se concentreze asupra unor obiective specifice în astfel de domenii cum ar fi oportunități locale de comerț și investiții, promovare unor parteneriate de tip joint-venture regionale și locale, planificarea dezvoltării, dezvoltarea turismului și a investițiilor în infrastructură locală, cooperarea în domeniul energiei, transporturilor și comunicațiilor, la dezvoltarea sectoarelor economice legate de la mare, management urban, reforma administrativă și consolidarea capacităților sau în alte domenii relevante pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor de graniță. III.1.2.b. Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune, în domenii precum mediul, publicul sănătate și prevenirea și lupta împotriva crimei organizate Autoritățile locale de la frontierele estice ale UE se confruntă cu o provocare deosebită în abordarea degradarii mediului cauzată de restructurarea economică și neglijarea problemelor istorice de mediu. "Punctele fierbinți" necesită o atenție prioritară și pot fi rezolvate la nivel local și regional, unde comunitățile pot planifica în comun și folosi resursele în mod eficient pentru a atenua poluarea transfrontalieră. O astfel de cooperare va facilita, de asemenea, planificarea strategică în contextul graniței, pentru a preveni poluarea și gestionare înțeleaptă a resurselor naturale într-un mod durabil în special a resurselor de pescuit.


15

Cooperarea va facilita dezvoltarea și protejarea în comun a resurselor de apă. O largă cooperarea în domeniul mediului va fi deosebit de importantă în programele care sprijină cooperarea în Bazinul Marii Neagre și a Dunării. Problemele de sănătate publică în contextul transfrontalier necesită o strânsă cooperare instituțională în vederea întăririi capacității de formare/identificare/abordare în ceea ce privește amenințările pentru sănătate publică specifice (inclusiv combaterea tuberculozei, HIV-SIDA și amenințărilor recente: epidemii/pandemii) sau, mai general , în ceea ce privește supravegherea sănătății publice și monitorizarea acesteia, precum și sensibilizarea și educarea publicului prin campanii de informare. Lupta împotriva crimei organizate și prevenirea acesteia necesită cooperarea între autoritățile naționale pentru stabilirea cadrului general de abordare a acestei probleme, urmând ca punerea în aplicare a acestor măsuri să fie executată de structuri teritoriale regionale și locale; în acest domeniu fiind foarte importantă îmbunătățirea cooperarării și a schimbului de bune practici la nivelul graniței. III.1.2.c. Cooperarea în vederea circulației capitalurilor Frontierele externe ale UE încă se confruntă cu provocări în ceea ce privește calitatea de bază a infrastructurilor și a procedurilor referitoare la gestiunea lor operațională. La trecerea frontierei este nevoie de facilitarea circulației bunurilor și a persoanelor pentru a contribui la dezvoltarea economică și socială. În același timp, este nevoie, pentru a asigura securitatea și eficiența în ceea ce privește migrația ilegală și criminalitatea organizată, de proceduri adecvate și echipamente, iar pentru problemele de sănătate publică legate de comerțul cu produsele agricole este necesară facilitarea schimburile comerciale în acord cu standardele UE. Proiectele sprijinite de programele europene de cooperare privind infrastructura fizică vor trebui să fie completate de asistența tehnică și a altor programe pentru transferul de know-how în scopul de a face managementul frontierei mai mult eficace. III.1.2.d. Promovarea activităților people-to-people transfrontaliere Inițiativele naționale și regionale, sprijinite prin programele ENPI – CBC oferă posibilitatea de a consolida contactele între administrația publică și societatea civilă la nivel local. Acțiuni în domeniul social, educațional, cultural și domenii mass-media, precum și îmbunătățitea contactelor transfrontaliere pot contribui de asemenea la dezvoltarea guvernanței locale și a democrației, precum și consolidarea înțelegerii reciproce. Acest lucru este relevant mai ales la frontierele estice, unde pe frontierele naționale coexistă comunități separate, dar cu contacte istorice de lungă durată.

III.1.3. Factori ai dezvoltării economice în zonele transfrontaliere Pentru a dezvolta o economie trasnfrontalieră competitivă este necesar accesul în, din şi între diferitele zone ale regiunilor de graniță. Infrastructura este o componentă de importanță majoră a zonei transfrontaliere. Analizând zona transfrontalieră a României, concluzia formulată în diverse analize și strategii, precum și fundamentarea Programelor de Cooperare Transfrontalieră este că aceste zone au o infrastructură de transport de calitate foarte slabă, şosele transfrontaliere cu caracter strategic care au nevoie urgentă de reabilitare, aeroporturile internaţionale și porturile importante au trafic scăzut de persoane şi bunuri.

III.1.3.a. Căi de circulație: infrastructura rutieră și feroviară Cea mai stringentă problemă a accesului în şi din zonele de graniță constă în calitatea reţelei de drumuri şi căi ferate. România a beneficiat de accesul la rute comerciale importante care leagă Vestul Europei de Asia. Din punct de vedere al infrastructurii de transport, această poziție, care poate genera beneficii importante, nu a fost îmbunătățită: Coridorul IV: Dresden / Nürnberg — Praga — Viena — Bratislava — Győr — Budapesta — Arad — București — Constanța

/ Craiova — Sofia — Salonic / Plovdiv — Istanbul Coridorul VII: (Dunăre) Nord-vest – Sud-est: Viena - Belgrad - Calarasi - Braila - Galati - Tulcea — lungimea 2300 km Coridorul IX: Helsinki — Vîborg — Sankt-Petersburg — Pskov — Moscova — Kaliningrad — Kiev — Liubașevka / Rozdilna

(Ucraina) — Chișinău — București — Dimitrovgrad — Alexandroupolis. Ramură de la Liubașevka / Rozdilna până la Odesa. (lungimea 3400 km)

E 85 - 2300 km (1438 mile): Klaipėda – Kaunas – Vilnius – Lida – Slonim – Kobrin – Dubno — Tarnopol' — Chernivtsi —Siret – Suceava – Roman – Urziceni – Bucharest – Giurgiu – Rousse – Byala – Veliko Tarnovo – Stara Zagora – Haskovo – Svilengrad – Ormenio – Kastanies – Didymoteicho – Alexandroupolis

E 60 - 6200 km (3875 mile): Brest – Lorient – Vannes – Nantes – Angers – Tours – Orléans – Montargis – Auxerre – Beaune – Dole – Besançon – Belfort – Mulhouse – Basel – Zürich – Winterthur – St. Gallen – St. Margrethen – Bregenz – Feldkirch – Landeck – Telfs – Innsbruck – Lauterach – Feldkirch – Imst – Innsbruck – Wörgl – Rosenheim – Bad Reichenhall – Salzburg – Sattledt – Linz – Sankt Pölten – Vienna – Nickelsdorf – Mosonmagyaróvár – Budapest – Szolnok – Püspökladány – Oradea – Cluj-Napoca – Turda – Târgu Mureș – Brașov – Ploiești – Bucharest – Urziceni – Slobozia – Hârșova – Constanța - Agigea … Poti – Samtredia – Khashuri – Tbilisi – Ganca – Evlak – Baku … Turkmenbashi – Gyzylarbat – Ashgabat – Tedjen – Mary – Chardzhu – Alat – Buchara – Karshi – Guzai – Sherobod – Termis – Dushanbe – Jirgatal – Sary Tash – Irkeshtam

16


16

E 70 - 4550 km (2813 mile): A Coruña – Bilbao – San Sebastián – Bordeaux – Clermont-Ferrand – Lyon – Chambéry – Susa – Turin – Alessandria – Tortona – Brescia – Verona – Mestre – Palmanova – Trieste – Postojna – Ljubljana – Zagreb – Slavonski Brod – Belgrad – Vršac – Timișoara – Drobeta-Turnu Severin – Craiova – Alexandria – Bucharest – Giurgiu – Rousse – Razgrad – Shumen – Varna … Samsun – Ordu – Giresun – Trabzon – Batumi – Poti

E 79 – 1160 km (725 mile): Miskolc – Debrecen – Berettyóújfalu – Oradea – Beiuș – Deva – Petroșani – Târgu Jiu – Craiova – Calafat … Vidin – Vraca – Botevgrad – Sofia – Blagoevgrad – Serres – Thessaloniki

E 81 – 990 km (619 mile): Mukacevo – Halmeu – Satu Mare – Zalău – Cluj-Napoca – Turda – Sebeș – Sibiu – Pitești – București – Constanța.

În zona de graniță România-Moldova-Ucraina nu există autostrăzi între ţările partenere, iar drumurile locale se află într-o stare foarte proastă datorită lipsei de resurse din partea autorităţilor locale şi creşterii densităţii traficului pe reţeaua de drumuri care a fost proiectată în urmă cu mai multe decenii. Există două coridoare Pan Europene cu importanță stategică în regiune:

Coridorul IX (rutier şi feroviar): Helsinki - St. Petersburg - Moscow-Pskov-Vitebsk – Kiev – Ljubashevka-Chișinău – Bucureşti - Dimitrovgrad-Alexandroupolis cu artera A Odessa - Ljubashevska/Rozdilna;

Coridorul VII fluvial, pe Dunăre din Germania până la Marea Neagră; leagă România, Republica Moldova şi Ucraina de Marea Nordului prin Rin şi Main.

În plus, regiunea este traversată de reţeaua internaţională de drumuri de-a lungul următoarelor rute (drumuri clasa A şi B): - E58 – Suceava – Botoşani – Iaşi – Leuşeni – Chişinău – Odessa - E85 – Ternopil - Chernivetski - Siret – Suceava – Roman - E87 – Odessa – Izmail – Reni – Galaţi – Tulcea – Constanţa - E577 – Galaţi – Comrat – Chişinău - E581 – Tecuci – Huşi - Albiţa – Leuşeni – Chişinău – Odessa - E583 – Roman – Iaşi – Bălţi – Mohelerpodolsc – Vinnitza - E584 – Kirovohrad – Chişinău – Giurgiuleşti – Galaţi. Alte două coridoare de transport internaţional traversează regiunea: TRACECA (Coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia) şi OBSEC „Reţeaua de transport Marea Neagră”.

Așa cum reiese din Analiza situației existente, realizată în Documentul de cadru de implementare a Programul Operaţional Comun România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013, densitate medie de aproximativ 33 Km de drumuri publice la 100 Km pătraţi (Tulcea, de exemplu, datorită Deltei Dunării, are o densitate de numai 15,5 km), situează aria eligibilă pentru proiecte transfrontaliere, la nivelul teritoriului României, la un nivel destul de ridicat comparativ cu restul ţării. Teritoriul Republicii Moldova are, de asemenea, o densitate medie de drumuri publice de aproximativ 37,4 km la 100 de km pătraţi. Totuşi, din totalul reţelei rutiere, numărul de drumuri modernizate este foarte scăzut. În timp ce o parte din reţeaua de drumuri, inclusiv reţelele trans-europene, este administrată la nivel naţional, programul de cooperare sprijină cu precădere reabilitarea categoriilor de drumuri de importanţă regională, administrate de autorităţile județene și locale şi care pot conduce la optimizarea traficului transfrontalier.

Aceeași document indică existența unei lipse a resurselor pentru investiţii de capital referitor la reţeaua feroviară. Cu toate că o parte a reţelei feroviare este electrificată şi utilizează trenuri modernizate, în unele zone (de exemplu la Galaţi - spre centrul României), aceasta necesită investiţii atât în liniile de cale ferată cât şi în modernizarea garniturilor de tren. O altă limitare este generată de interoperabilitatearedusă a infrastructurii feroviare între cele trei ţări din cauza diferențelor de encartament (ecartamentul îngust în România şi ecartamentele late în Ucraina şi Moldova). În timp ce costurile pentru modernizarea infrastructurii feroviare au fost mult prea ridicate pentru a fi suportate din cadrul acestui program, scheme de optimizare la scară mică destinate facilitării traficului transfrontalier au putut fi încurajate.

În zona de graniță România-Bulgaria lungimea totală a drumurilor în zona de granițăeste de 16.511 km incluzând drumurile judeţene şi comunale. Densitatea totală a drumurilor publice este de 22,95 km/100 km

2, foarte reduse comparativ cu media

EU27 de 110 km/100 kmp. Densitatea drumurilor de-a lungul Dunării este mult inferioară nivelurilor naţionale.

Analiza realizată în cadrul Programul de Cooperare Transfrontaliera România – Bulgaria 2007-2013 ne arată ca în zonă sunt doar câteva autostrăzi/drumuri expres, majoritatea fragmentate și fără o legătură directă cu principalele reţele de transport din Uniunea Europeană. Investiţiile recente în construirea autostrăzii Bucureşti-Constanţa, finanţată de BEI, ISPA şi de Guvernul României, duc la o fluidizare a traficului către Marea Neagră. Pe partea Bulgariei, în 2013 a fost deschisă prima autostradă Est-Vest, Sofia-Varna, cu o lungime de 360 km.

Reţelele de drum secundare şi terţiare sunt subdezvoltate pe tot parcursul zonei şi întreţinute precar, având un risc mare de accidente. În plus, anumite drumuri, mai ales acelea de pe partea românească a Dunării sunt expuse la inundaţii. Multe drumuri au capacitate insuficientă, ceea ce conduce la congestionarea traficului şi, în consecinţă, la timpi crescuți de călătorie, costuri mai mari de funcţionare a vehiculelor, accidente şi prejudicii aduse mediului înconjurător.

http://en.wikipedia.org/wiki/European_route_E58

http://en.wikipedia.org/wiki/Suceava

http://en.wikipedia.org/wiki/Ia%C5%9Fi

http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Leu%C5%9Feni&action=edit

http://en.wikipedia.org/wiki/Chi%C5%9Fin%C4%83u

http://en.wikipedia.org/wiki/Odessa

http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=European_route_E85&action=edit

http://en.wikipedia.org/wiki/Chernivtsi

http://en.wikipedia.org/wiki/Siret

http://en.wikipedia.org/wiki/Suceava

http://en.wikipedia.org/wiki/Roman%2C_Romania


http://en.wikipedia.org/wiki/Odessa

http://en.wikipedia.org/wiki/Izmail

http://en.wikipedia.org/wiki/Reni

http://en.wikipedia.org/wiki/Gala%C5%A3i

http://en.wikipedia.org/wiki/Tulcea

http://en.wikipedia.org/wiki/Constan%C5%A3a



http://en.wikipedia.org/wiki/Comrat



http://en.wikipedia.org/wiki/Roman%2C_Romania

http://en.wikipedia.org/wiki/Ia%C5%9Fi

http://en.wikipedia.org/wiki/B%C4%83l%C5%A3i

http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Mohelerpodolsc&action=edit


http://en.wikipedia.org/wiki/Kirovohrad


http://en.wikipedia.org/wiki/Giurgiule%C5%9Fti



17

O serie de drumuri principale au fost întreţinute şi modernizate în ultima perioadă, oferind un acces corespunzător la principalele oraşe din zonă. Programele de reabilitare naţională au avut un impact asupra îmbunătăţirii reţelei de drumuri din zona de graniță. Un exemplu îl reprezintă extinderea la patru benzi de circulaţie a unor secţiuni ale drumului naţional de la Bucureşti la Giurgiu, cu asistenţă financiară ISPA.

O problemă a infrastructurii transfrontaliere vizează capacitatea limitată a drumurile existente şi serviciilor de transport public atât pentru pasageri cât şi pentru mărfuri, capacitate ce conduce la imposibilitatea creării efectului de „reţea” de conexiuni necesare pentru o activitate economică transfrontalieră deplin funcţională. În prezent, densitatea liniilor de cale ferată în funcţiune este de aproximativ 46.1 km la 1000 de km pătraţi în România şi 38.9 km la 1000 km pătraţi în Bulgaria, fiind sub media ţarilor UE (65 km/1000 km pătraţi).

Reţelele naţionale oferă legături între principalele oraşe ale unităţilor administrative de-a lungul graniţei şi oraşul reşedinţă al fiecărui judeţ. În prezent, principala conexiune de cale ferată între România şi Bulgaria traversează fluviul Dunărea pe podul Giurgiu-Ruse, urmată de conexiunea Calafat-Vidin, în timp ce a treia conexiune de cale ferată, cea dintre Negru-Vodă şi Kardam, înregistrează un trafic extrem de scăzut. Cel de-al doilea pod peste Dunăre (Vidin – Calafat) leagă cei 280 km de secţiune de cale ferată Sofia - Vidin sunt electrificaţi, dar două treimi din aceştia sunt cu cale ferată simplă, iar vitezele sunt sub 100 km/h cu cei 310 km Bucuresti – Craiova-Calafat, care vor fi modernizați până în 2017.

Mai grav este că, din cauza uzurii semnificative a reţelelor de cale ferată şi a structurilor asociate, viteza maximă de circulaţie este supusă restricţiilor drastice iar numărul de restricţii de viteză a crescut în ultimii ani. Această situație are un impact negativ asupra oportunităţilor de dezvoltare a afacerilor în zona transfrontalieră, mai ales atunci când este vorba despre transportul de mărfuri.

Axa prioritară TEN-T nr. 22 – Axa de cale ferată Atena – Sofia – Budapesta – Viena – Praga –Nuremberg/Dresda, axă ce traversează zona transfrontalieră, oferă în perspectiva modernizării sale, o oportunitate de conectare printr-o axă feroviară majoră între sud-estul Europei (şi Grecia) şi centrul teritoriului UE. Această linie de cale ferată formează „coloana vertebrală” a reţelei de transport feroviar din Europa de Est, legând porturile din Atena (Pireu), Salonic şi Constanţa de centrul Uniunii Europene extinse.

În ceea ce privește rețeaua de drumuri din zona România-Serbia, în ciuda îmbunătățirilor recente, ponderea drumurilor modernizate este încă redusă. O conexiunede autostradă cu țările vecine există numai la nivelul Coridorului X, Horgoš, la trecerea frontierei dintre Ungaria și Serbia. Lungimea drumurilor publice este de 6697 km în România (din care 1467 km sunt drumuri naționale) și 5256 km în partea sârbă (din care 1142 km drumuri naționale și 1423 km de drumuri regionale)

2.

Zona de graniță cu cea mai intensă dezvoltare a infrastructurii rutiere și feroviare rămâne totuși zona transfrontalieră România-Ungaria. În ultimii ani au fost dezvoltate investiții ce au dus la evoluții semnificative ale infrastructurii pe ambele părți ale frontierei dintre Ungaria și România, finanțate mai ales din cadrul Fondului European pentru Dezvoltare Regională. Unul dintre motoarele principale ale dezvoltării infrastructurii din această zonă de graniță este faptul că este o graniță internă a UE și o poartă comercială importantă a produselor UE dinspre/către Românie și către Sud. Cele două țări beneficiază și de fonduri europene substanțiale, dar și alte intervenții financiare aferente proiectelor de infrastructură rutieră.

Rețeaua de autostrăzi a fost încontinuu extinsă în Ungaria. Două autostrăzi (M3 şi M5) au intrat în perioada de programare 2007-2013 și au primit . Autostrada M5 a ajuns până la Szeged, în vreme ce autostrada M3 a ajuns la Nyíregyháza în 2008. De asemenea, în 2006 a fost finalizată construcția autostrăzii M35 până la Debrecen.

Confrom Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România, 2007-2013, în zona transfrontalieră românească, drumurile 69, 79 și 19 asigură legătura între Timișoara, Arad, Oradea și Satu Mare. În afara acestora, există drumuri naționale care fac legătura cu Baia Mare și Cluj-Napoca. Începând cu 2011 a fost dat în exploatare Tronsonul Timișoara-Arad, urmând a se finaliza în viitor Tronsonul Arad – Nadlac, Tronsonul Lugoj – Timișoara și Tronsonul Deva – Lugoj urmând să să se deschidă în perioada 2014-2015.

Rețeaua de cale ferată din zona de graniță dintre marile orașe din România este asigurată, în vreme ce în Ungaria transportul feroviar direct, paralel cu frontiera cu România este precar. Exista cinci legături de cale ferată peste frontieră: - Békéscsaba kösháza – Curtici – Arad; - Gyula – Kötegyán – Salonta – Oradea; - (Püspökladány) – Berettyóújfalu – Episcopia Bihor – Oradea; - (Püspökladány) – Debrecen – Valea lui Mihai; - Debrecen – Mátészalka – Carei – Satu Mare. Aceste linii sunt adecvate atât transportului de persoane, cât şi celui de marfuri. Nu există nicio conexiune pe calea ferată pe partea sudică a frontierei: între județele Csongrád și Timis sau Arad. Cu toate că există linii ferate construite către frontiera de ambele părți, lipsește o legătură propriu-zisă între ele.

2 Programul de Cooperare Transfrontalieră IPA România-Serbia

18


18

Programul Operațional de Transport al Ungariei pentru perioada de programare 2007-2013, conține direcții privitoare la dezvoltări specifice ale rețelei de drumuri și de cale ferată, ca proiecte majore ce vor fi implementate în zona programului: dezvoltarea liniei de cale ferată: între Gyoma – Békéscsaba – Lkösháza (frontiera terestră), respectiv dezvoltare de drumuri: - Autostrada M4 Debrecen – Berettyóújfalu – Nagykereki (Biharkeresztes) (frontieraterestră); - M43 Szeged – Maroslele; - M43 Maroslele – Makó; - M43 Makó – Csanádpalota (frontiera terestră); - Drumul 49 Ököritófülpös – M3;

Pentru îmbunătățirea accesibilității, este în curs de pregătire un drum cu circulație rapidă, care va face legătura între drumul nr. 49 din Ungaria din județul Szabolcs-Szatmár-Bereg către județul Satu Mare spre Baia Mare și Nordul Moldovei.

III.1.3.b. Porturi și aeroporturi

Portul Galaţi este principalul port maritim şi fluvial românesc la Dunăre, utilizat atât pentru transportul de pasageri cât şi pentru transport de mărfuri. Tulcea şi Odessa sunt de asemenea porturi de mare importanţă pentru sistemul de transport fluvial şi maritim al României şi Ucrainei.

Oraşul port Tulcea este poarta către Delta Dunării. Acesta leagă porturile Sulina, Chilia şi Sfântu Gheorghe de porturile mar i şi centrele comerciale şi industriale ale oraşelor Galaţi şi Brăila. Porturile ucrainene Reniiskii, Izmailskii şi Ust-Dunaiskii sunt localizate în partea inferioară a Dunării. Până la sfârşitul anului 2007 era programată finalizarea lucrărilor la terminalul Dunării de la Giurgiuleşti, Moldova, utilizat mai ales pentru transportul de petrol şi produse petroliere. Lucrările au fost finalizate în 2013, după ce constructorii au întâmpinat o serie de probleme, cauzate de complexitatea lucrărilor și vremea potrivnică

3.

Infrastructura asociată zonelor de graniță cuprinde și aeroporturi internaţionale, precum cele de la Chişinău, Iaşi, Odessa, Cernăuţi, Ivano-Frankivska şi Khmelnityska. De asemenea, este de notat faptul că pentru aeroporturile Iaşi, Cernăuţi şi Chişinău se analizează posibilitatea extinderii activităţii acestora şi la transport de marfă şi totodată construirea unui terminal în acest scop. Acesta ar constitui un factor important pentru dezvoltarea IMM-urilor din zonă care activează în sectorul industrial dar ar reprezenta și o oportunitate pentru comerțul cu Rusia și Ucraina.

În frontiera româno-bulgară sunt localizate trei aeroporturi civile funcţionale: • Constanţa – Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, gestionat şi finanţat din bugetul României prin intermediul

Ministerului Transporturilor; • Craiova - al cărui management a fost cedat Consiliului Judeţean Dolj. La ora actuală nu se înregistrează zboruri regulate la

acest aeroport; • Gorna Oriahovitsa - cu o activitate limitată. Se aşteaptă lansarea unei proceduri de concesiune după clarificarea

chestiunilor legate de proprietate.

În plus, aeroportul Plevna, aflat în proprietatea Primăriei Plevna, este actualmente destinat nevoilor militare şi de intervenții pentru agricultură. Niciunul din aceste aeroporturi nu oferă la ora actuală legături aeriene transfrontaliere în interiorul ariei eligibile. Alte aeroporturi bulgare, cum sunt Vidin şi Ruse (proprietatea publică a districtelor) nu sunt operaţionale la ora actuală, în timp ce teritoriul fostului aeroport civil de la Silistra a fost parcelat şi transferat în proprietate privată. Aceste cifre trebuie asociate și cu numărul de persoane care tranzitează frontiere dar și naționalitatea acestora. În prezent, mai puţin de 61% din totalul persoanelor ce trec graniţa sunt de origine română şi bulgară.

În ciuda desemnării sale ca arteră majoră de transport european, Fluviul Dunărea are o importanţă mai redusă în economia transporturilor din regiune decât ar potențialul existent, fiind utilizat doar în proporţie de 10-15% în ceea ce priveşte capacitatea de transport. Axa de transport fluvial interior Rin/Meuse-Main-Dunăre (Axa prioritară TEN-T nr. 18) este o rută majoră de transport de mărfuri ce conectează portul Rotterdam de la Marea Nordului cu Marea Neagră (mai ales Constanţa şi porturile bulgare), precum şi porturile fluviale situate pe cele două mari căi navigabile. Harta următoare prezintă această Axă prioritară TEN-T. Portul Constanţa este principalul port al României şi este cel mai mare port la Marea Neagră. Cu o suprafaţă de 1.313 ha teritoriu portuar și 65 km de cheiuri, portul permite operarea navelor de până la 250.000 tdw. Acest port reprezintă o legătură importantă a Europei de Vest şi Centrale Asia Centrală şi Transcaucaz, în special în ceea ce priveşte traficul de materii prime din CSI, precum şi pentru traficul de containere din Extremul Orient. Portul Constanţa este conectat la Dunărea maritimă prin canalul Dunăre-Marea Neagră. Canalul Dunăre-Marea Neagră (64,2 km lungime) dintre Cernavodă şi Agigea - Constanţa a fost deschis traficului în 1984, face parte din clasa a VI-a conform clasificării CEE – ONU şi permite accesul navelor fluviale şi al navelor maritime de până la 5.000tdw.

3 http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/06/28/lucrari-de-extindere-la-portul-international-liber-giurgiulesti/


19

Canalul Dunăre-Marea Neagră se află în proprietatea statului român şi este administrat de Compania Naţională pentru Administrarea Canalelor Navigabile, localizată în Constanţa. Sectorul comun româno–bulgar al Dunării are o lungime de 470,5 km (de la km 845,5 – gura de vărsare a râului Timok până la km 375 – Călăraşi). Între România şi Bulgaria există un acord bilateral (semnat la Sofia în anul 1955) privind întreţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe sectorul comun româno–bulgar al Dunării. Conform acestui acord, România este responsabilă de întreţinerea şenalului navigabil, inclusiv dragarea şi semnalizarea plutitoare pe secţiunea fluviului cuprinsă între km 845,5 şi km 610, iar autorităţile din Bulgaria sunt responsabile de sectorul cuprins între km 610 şi km 375. Cele 15 porturi de la Dunăre (Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Turnu Măgurele, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă, Vidin, Lom, Oriahovo, Ruse, Svishtov, Somovit, Tutrakan şi Silistra) sunt importante pentru transportul naval intern în zona de graniță. Administraţiile porturilor sunt responsabile de întreţinerea infrastructurii portuare, mai ales a pontoanelor. Lipsa fondurilor însă, a condus la o deteriorare semnificativă a acestora, câteodată până la punctul la care nu mai pot fi operate deloc. 20% dintre cheiurile porturilor fluviale de pe partea română (care sunt responsabilitatea Companiei Naţionale de Administraţie Portuară a Fluviului Dunărea din Giurgiu) au mai mult de 60 de ani vechime şi au nevoie urgentă de reconstrucţie; alte 65% din aceste cheiuri sunt într-o stare fizică precară datorită lipsei finanţării pentru întreţinere şi reparaţii. Traficul cu barja este permanent pe cursul Dunării în perioada navigabilă, în condiţiile în care adâncimea canalului rămâne peste 2,8 metri. Dragarea continuă şi alte proiecte de construcţie sunt necesare pentru menţinerea stării de navigabilitate a apei. Principalele programe de dezvoltare şi modernizare implementate începând cu anul 2000 s-au concentrat pe lucrările de protecţie a malurilor şi de control al inundaţiilor atât pe sectorul Dunăre - Marea Neagră, cât şi pe Canalele Poarta Albă – Midia - Năvodari. Suplimentar, România a implementat anumite lucrări în vederea îmbunătăţirii navigabilităţii, solicitând asistenţă tehnică de la Uniunea Europeană pentru a pregăti un studiu comprehensiv privind proiectele de pe teritoriul său, 75% finanţat prin ISPA. De asemenea, România a realizat o serie de lucrări cu finanţare ISPA, ce au avut ca scop asigurarea, prin redistribuirea fluxurilor de apă, a unor condiţii de navigaţie sigură şi eficientă, cu o adâncime suficientă a apei în cea mai mare parte a anului, precum şi eliminarea blocajelor de navigaţie de pe Dunăre între Călăraşi şi Brăila (în trei puncte critice: Bala/Caragheorghe, Lebăda/Epuraşul şi Ostruvo Lupu). Programele Operaţionale Sectoriale de Transport (2007-2013) din România şi Bulgaria se concentrează în special pe modernizarea şi pe dezvoltarea infrastructurii de transport pe apele interne de-a lungul Dunării (Axa prioritară TEN-T nr. 18), precum şi pe construirea şi modernizarea serviciilor de sprijin pentru navigaţie, îmbunătăţirea albiei şi malurilor fluviului, dezvoltarea facilităţilor de recepţie portuară pentru deşeurile generate de nave şi a staţiilor de tratare a deşeurilor. Câteva probleme critice apar referitor la folosirea Dunării ca arteră principală pentru transportul intern în zona de graniță. Fluviul este departe de cele mai multe centre industriale, malurile sale mlăştinoase şi inundaţiile continue împiedică navigaţia în anumite zone și, deşi traficul cu barje şi bacuri este important, densitatea variază în funcţie de sezon. În prezent, traversarea râului ia o perioadă mare de timp şi condiţiile traversării sunt destul de precare. Bacurile existente sunt destinate mai mult traversării cu vehiculele decât traficului pietonal. Nu există program fix pentru bacuri fapt ce afectează negativ calitatea serviciilor. În plus, traficul este oprit în totalitate în perioade de îngheţ din iarnă. Aceste aspecte reprezintă bariere pentru implementarea eficientă a iniţiativelor de dezvoltare transfrontalieră. Opţiunile pe termen scurt, cum ar fi introducerea navelor pe pernă de aer, pot conduce la îmbunătăţirea timpului de călătorie. Pe termen lung, va fi nevoie de construirea unui număr mai mare de poduri. Zona de frontieră româno-sârbă dispune de două porturi pe Dunăre și mai multe aeroporturi, dintre care unul este internațional (în Timișoara). Există doar aeroporturi mici din districtele Belgradului, care nu sunt disponibile pentru zborurile comerciale internaționale sau interregionale, deși Aeroportul Internațional Belgrad este la aproximativ 200 km de la punctele cele mai îndepărtate din zona eligibilă. Coridoare naționale și pan-europene importante, și anume coridoarele IV și X împreună cu fluviul Dunărea coridorul VII, traversează zona, în acest moment aceasta fiind una dintre axele cele mai importante de transport european fluvial. Dezvoltarea potențială a oleoductului Constanța-Pancevo-Italia devine un factor mobilizator pentru dezvoltarea infrastructurii pe acest coridor. Referitor la zona de frontieră româno-ungară, aceasta beneficiază de opt aeroporturi (toate în reședințele de județ), din care cinci sunt internaționale Debrecen, Timișoara, Arad, Oradea și Satu Mare. În mod tipic, pasagerii străini (români în Ungaria sau maghiari spre România) nu folosesc aceste aeroporturi pentru zboruri comerciale. III.1.3.c. Puncte de trecere a frontierei

Graniţa dintre Republica Moldova şi România are cinci puncte de trecere a frontierei pentru traficul transfrontalier local, din care trei sunt rutiere şi două sunt feroviare în timp ce unul este atât rutier şi feroviar cât şi naval.

20


20

Graniţa dintre România şi Ucraina are zece puncte de trecere a frontierei pentru traficul transfrontalier local în zona de graniță, din care unul este rutier, unul este feroviar, unul este atât rutier cât şi feroviar, două porturi şi patru punte simplificate.

Datorită situaţiei coridoarelor Trans Europene în zona de graniță, regiunile României, Ucrainei şi Republicii Moldova pot juca un rol semnificativ în cadrul reţelei europene de transport. Pentru a atinge acest stadiu este necesară o infrastructura transfrontalieră dezvoltată.

Harta 22.1. Puncte de trecere a frontierei după calea de circulație – situație actuală Sursa datelor și locațiile: Poliția de Frontieră Română Provocările cu care se confruntă zona de graniță în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere sunt legate mai ales de deficiențele privind calitatea drumurilor în zonele de graniţă a României, Ucrainei şi Republicii Moldova. O a doua problemă se referă la înfiinţarea şi dezvoltarea punctelor locale de trecere a frontierei în măsură să asigure creşterea capacităţii de tranzit şi securizarea graniţelor. În al treilea rând, faptul că zona de graniţă dintre cele trei state partenere este o zonă rurală puţin populată, duce la un volum scăzut de mărfuri și un număr mic de persoane care tranzitează. În 2006, aproximativ 3.202.000 de persoane au tranzitat graniţa româno-moldoveană, din care 90% au fost cetăţeni moldoveni, în timp ce graniţa româno-ucraineană a fost tranzitată de un număr similar de persoane din care 50% au fost cetăţeni ucraineni şi 50% cetăţeni români. Pe de altă parte, zona de graniță este traversată de o rută de tranzit Est-Vest foarte importantă, această poziţie geografică cauzând probleme de migraţie ilegală, trafic de fiinţe umane şi crimă organizată. Referitor la problemele de criminalitate organizată, trebuie precizat că cele trei ţări depun eforturi susţinute pentru combaterea acestor fenomene, făcând progrese semnificative în ceea ce priveşte investigaţiile şi sistemul judiciar. România şi Republica Moldova au aderat la Pactul de Stabilitate pentru Combaterea Crimei Organizate (SPOC) în sud-estul Europei, iar Guvernul României găzduieşte Secretariatul acestei organizaţii. Nivelul ridicat al crimei organizate în regiune este o altă cauză a interesului scăzut al investitorilor străini în regiune. Regimul de vize aplicabil Ucrainei şi Republica Moldova, ca state non-UE, constituie o dificultate în plus pentru ţările participante în programul de cooperare transfrontalieră. Cu toate acestea, un acord de facilitare a obţinerii vizelor a fost deja semnat între UE şi Ucraina iar un document similar a fost agreat între UE şi Republica Moldova. Această măsură va contribui la creşterea mobilităţii prin furnizarea unei proceduri simplificate de emitere a vizei pe termen scurt pentru anumite categorii de persoane.


21

Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului privind traficul transfrontalier local la graniţele externe, permite populaţiei care trăieşte în zona de graniţă să călătorească în condiţii mult mai favorabile în cadrul zonei de graniţă (zonă limitată la 30 km de graniţă) a statului membru. La nivelul graniței România-Bulgaria există trei tipuri de infrastructură de trecere a frontierei: fluvială, terestră şi aeriană.

O barieră majoră în calea cooperării transfrontaliere o reprezintă lipsa de puncte de trecere a graniţei. De-a lungul celor 470 km ai fluviului Dunărea, există două poduri (rutier şi feroviar - ce leagă România de Bulgaria) şi şase bacuri: - Vidin - Calafat (Pod rutier şi de cale ferată) - Lom - Rast (bac) - Oriahovo - Bechet (bac) - Nicopole/Somovit - Turnu Măgurele (bac) - Svishtov - Zimnicea (bac) - Ruse - Giurgiu (pod rutier şi de cale ferată) - Tutrakan - Olteniţa (bac) - Silistra - Călăraşi (bac). Puncte de trecere terestre se găsesc lângă coasta Mării Negre: - Kardam - Negru Vodă - Durankulak - Vama Veche, precum şi la Sud de Dunăre, între Silistra şi Ostrov. Graniță România-Serbia are o lungime de 546,4 km, dintre care 256,8 km este frontieră terestră și 289,6 km frontieră fluvială. Frontiera româno-sârbă este cuprinsă între localitățile Pristol (județul Mehedinți) și Beba Veche (județul Timiș). Pe acest sector se află 8 puncte pentru controlul trecerii frontierei, toate în regim de trafic internațional (5 rutiere, 2 feroviare și 1 portuar): - Porțile de Fier II (MH) - Gerdap II (Đerdap II) (NG) - rutier - Porțile de Fier I (MH) - Gerdap I (Đerdap I) (KL) - rutier - Naidăș (CS) - Kalugerovo (Kaluđerovo) (KL) - rutier - Stamora-Moravița (TM) - Vatin (Vârșeț Vatin) (VŠ) - rutier - Jimbolia (TM) - Srpska Crnja (Kikinda Crinja) (ZR) - rutier - Stamora-Moravița (TM) - Vatin (Vârșeț Vatin) (VŠ) - feroviar - Jimbolia (TM) - Srpska Crnja (Kikinda Crinja) (ZR) - feroviar - Moldova Veche (CS) - Gerdap (Đerdap) (PO) – portuar. La nivelul căilor de acces se distinge un singur culoar rutier european care leagă frontiera românească de restul țării, E70-DN6-Timişoara-Craiova,celelalte fiind drumuri naționale/județene: - DN57-Serbia (vama Moraviţa)- Moraviţa- Oraviţa - Moldova Nouă - Orşova; - DN68 - Caransebeş - Haţeg; - DN58B Voiteg (TM) - Bocşa - Reşiţa; - DN67D Târgu Jiu - Băile Herculane; Linia ferată: - Bucureşti – Orşova – Herculane – Caransebeş - Timişoara; - Voiteg - Gătaia - Berzovia - Bocşa - Reşiţa; - Caransebeş - Subcetate (HD Haţeg); - Reşiţa - Oraviţa - vamă– Serbia. Porturi la Dunăre: - Orșova, Jimbolia, - Moldova Veche şi - Drencova. Cele mai importante aeroporturi în zona de graniță sunt la - Timișoara (aeroport internațional) și la - Caransebeș (trafic restrâns). Analizând căile de acces către Serbia se constată ca legăturile comerciale și de pasageri se desfășoară lent, investițiile în infrastructură sunt reduse ca intensitate, creând un dezavantaj pentru România. Extinderea rețelelor de autostrăzi din Serbia (prin Belgrad), Croația (Zagreb) și Slovenia (Ljubljana) spre Italia (Veneția) ar putea oferi României o conectivitate mai bună cu sudul Europei, stimulând atât transportul de mărfuri cât și dezvoltarea turismului.

La nivelul regiunii România-Ungaria există o rețea adecvată de puncte trecere a frontierei: 14 puncte pe frontieră ungaro-română, din care 4 sunt feroviare, 1 este rutier și feroviar, iar 9 numai rutiere. Actuala rețea de trecere a frontierei are o capacitate suficientă, însă starea infrastructurii și calitatea serviciilor este necorespunzătoare în unele cazuri. Lungimea graniței este de 448,0 km, dintre care 415,9 km este frontieră terestră și 32,1 km frontieră fluvială.

22


22

III.1.3.d. Structura economică Structura economică a teritoriului eligibil este dominată de sectorul agricol, cu o suprafaţă agricolă de 66% din judeţele româneşti, respectiv 74% din teritoriul Republicii Moldova. Cu toate acestea, procentul de 40% de persoane angajate în sectorul agricol contribuie la aproximativ 18% din PIB-ul celor trei ţări. În Ucraina, oblastul Cernăuţi se evidenţiază prin industria alimentară şi prelucrarea produselor agricole (35,7% din volumul total al producţiei

4). Având suprafeţe întinse

acoperite de vii şi livezi (aproximativ 8,5% din suprafaţa agricolă5), Republica Moldova deţine un potenţial considerabil

pentru dezvoltarea activităţilor legate de industria alimentară. Totodată, judeţele din nordul României participante în program au contribuţii importantă la producţia totală de fructe a ţării (13,9%) iar în partea de Sud se află două zone viticole importante Nicoreşti (în judeţul Galaţi) şi Niculiţel (în judeţul Tulcea).

În pofida potenţialului agricol al zonei, nivelul scăzut de organizare al acestui sector și numărul crescut de ferme familiale la scară mică, împiedică dezvoltare economică puternică. Nivelul redus de introducere a noilor tehnologii conduce la dependenţa economiei de condiţiile meteorologice şi de slaba competitivitate a economiei agrare din aceste zone pe pieţele agricole. Fondul forestier constituie o contribuţie importantă la zona de graniţă prin volumul ridicat de cherestea şi prin suprafeţele împădurite întinse. De exemplu, județul Suceava deține 456,579 hectare de suprafață forestieră în timp ce aria eligibilă ucrainiană deține peste 137,000 hectare împădurite. Din cauza lipsei programelor de investiţii şi tehnologiilor joase din industria prelucrării lemnului și mobilei, din aceste zone sunt exportate cantităţi însemnate de materie primă (cherestea şi lemn în loc de produse finite), fapt ce a dus la exploatarea iraţională a fondului forestier şi la degradarea mediului înconjurător. Sectorul serviciilor are cea mai mare pondere în regiunile de graniţă ucrainene. Cea mai mare contribuţie a domeniului serviciilor la PIB se înregistrează în oblasturile Cernăuţi şi Odessa cu 63% şi respectiv 56%. Totodată, în Republica Moldova sectorul serviciilor a cunoscut o creştere semnificativă din 2001 până în prezent contribuind la PIB cu 50%. Serviciile din domeniul transporturilor şi turismului deţin cea mai mare contribuţie la valoarea adăugată a domeniului serviciilor. Complexul industrial naval din Odessa, constând din şapte porturi şi şantiere navale, reprezintă 75% din potenţialul oblastului. Prelucrarea petrolului, construcţia de maşini, metalurgia şi industria alimentară sunt de asemenea bine reprezentate în regiunea Odessa. În afară de agricultură şi industria alimentară, care au o importanţă deosebită pentru oblast, alte domenii ale industriei sunt prezente în următoarele proporţii: industria uşoară – 14,4% din volumul producţiei totale, metalurgie (16,45%), industria constructoare de maşini (9,86%), produse din cherestea (4,1%), industria chimică şi petrochimică (1,7%)

6.

În judeţul Galaţi, sectorul industriei grele este dominant incluzând producţia de oţel şi activităţi portuare. Producţia metalurgică a judeţului Galaţi acoperă 55,6% din producţia totală de oţel a României, în timp ce şantierele navale constituie o industrie tradiţională. În zona transfrontalieră România-Serbia, distribuția sectorială a PIB-ului arată că pe partea română a graniței, industria (prelucrarea de exemplu, industria constructoare de mașini, alimentară, prelucrarea lemnului) sunt domenii principale de activitate. Un element de dezvoltare comun în context transfrontalier, este proiectul hidro energetic de la Dunăre, Porțile de Fier/ Djerdap. Acest complex generează 40 % din energia hidro produsă în România și aproximativ 20-25% din totalul de energia hidro produsă din Serbia. Un proiect major pentru modernizarea și extinderea capacității este în curs de desfășurare. Resursele naturale sunt, de asemenea important de luat în considerare, iar în acest sens există o resursă comună și un set comun de provocări/ oportunități pentru comunitățile de pe ambele părți ale frontierei. Ca un exemplu, în zonele montane și de deal a zonei românești de frontieră există diverse resurse subterane naturale, inclusiv minereuri (de fier, cupru, zinc, plumb, uraniu), metale pretioase (aur și argint) și, de asemenea, materiale de construcții (nisip, granit, argilă și marmură). Zona transfrontalieră este foarte bogată în apă termală terapeutică de înaltă calitate, având izvoare importante de ape minerale și termale, care pot contribui la dezvoltarea turistică prin intermediul stațiunilor balneare (cea mai veche este Baile Herculane din România), cunoscute încă din perioada Imperiului Roman. Pe partea sârbă a frontierei, concentrația industrială majoră este în sectorul industriei chimice, farmaceutică - sectorul produselor cosmetice și în sectorul de prelucrare materiale nemetalice, cum ar fi industria sticlei. În plus, există o activitate considerabilă în prelucrarea metalelor și sectorul de turnătorie și fabrica producătoare de mașini și echipamente, vagoane. În cartierul Braničevski, industria alimentară este bine dezvoltată, un exemplu fiind producția de vin și bere. În sud, compania RTB Bor are reputatia de a exploata una dintre cele mai mari resurse de cupru din Europa, în timp ce în zona Banatului, există o serie de câmpuri de exploatare a petrolului și gazelor.

4 Conform datelor furnizate de Ministerul Economiei din Ucraina 5 Conform Biroului Naţional de Statistică din Republica Moldova 6 Conform datelor furnizate de Ministerul Economiei din Ucraina


23

Distribuția sectorială a PIB-ului în regiunea româno-maghiară indică clar o structură economică fragilă în comparație cu structura celor mai dezvoltate regiuni europene, în care serviciile au un rol mai important iar ponderea agriculturii în PIB este mult mai mică. În cazul nostru, producția agricolă joacă un rol important îneconomia zonei de frontieră, în vreme ce sectorul serviciilor are un impact mai redus, mai ales în România. În sectorul industrial, un rol mai important este jucat de industria alimentară, producția de textile și de pielărie (mai ales în România). Alte sectoare importante din centrele economice resedințe de județ sunt: industria electronică, industria de mașini unelte și echipamente, industria chimică. În alte zone din România, industria lemnului, mineritul și prelucrarea metalelor sunt de asemenea semnificative. Relațiile comerciale dintre partea ungară și cea română indică o dinamică crescătoare. De exemplu, exporturile din județul Hajdú-Bihar către România au crescut de la 20 milioane de Euro, la 50 milioane de Euro, între 2000 și 2004, exportul către România reprezentând 5,4% din exportul total al județului. În acelasi timp însă, importul din România către județul Hajdú-Bihar stagnează la circa 25 milioane de Euro, reprezentând o cotă de 4,6% din importul total al județului. Agricultura joacă în continuare un rol important în ocuparea forței de muncă. În partea ungară ponderea acestui sector economic în ocuparea forței de muncă este mai ridicată decât media națională. Pe frontiera românească, sectorul agricol reprezintă mai mult de o treime din persoanele angajate în muncă și importanța acestui sector crește spre partea de nord a zonei. Produsul Intern Brut (PIB) Atât Politicile de Coeziune la nivel european, cât și documentele de strategice naționale și-au propus și își propun stoparea şi, eventual, inversarea tendinţei de accentuare a disparităţilor de dezvoltare prin sprijinirea şi promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate a Regiunilor. Cel mai important indicator la nivelul politicii de coeziune este Produsul Intern Brut. Evoluția acestuia oferă suportul pentru mărirea sau micșorarea cuantumului de sprijin pentru regiunile de graniță. În ceea ce privelte starea PIB în regiunile asociate frontierelor, acesta este în România mai scăzut decât la nivel național. Totuși, evoluțiile recente - creşterea PIB-ului şi reducerea ratei şomajului – indică o dinamică pozitivă din punct de vedere economic. PIB-ul la nivelul anului 2012 evidențiază faptul că zona de graniţa se confruntă în continuare cu probleme economice majore. Tot în regiunile asociate zonei transfrontaliere, putem constata o pondere mare a agriculturii în PIB, element negativ care indică dezvoltarea insuficientă a economiei în sectoarele secundar și terțiar. În zona de graniță România-Moldova-Ucraina se înregistrează de asemenea, niveluri foarte scăzute ale PIB-ului comparativ cu nivelul PIB-ului în Uniunea Europeană, unde, conform EUROSTAT, media pentru anul 2012 a fost de 33,014 EUR/pe cap de locuitor. În cadrul ariilor eligibile ale ţărilor din zona transfrontalieră a variat în 2012, între 527,91 € şi 2.089,4 € per capita. Judeţele româneşti eligibile în cadrul programui RO-MD-UCR sunt cuprinse în cadrul a două regiuni de dezvoltare diferite, după cum urmează: Suceava, Botoşani, Iaşi şi Vaslui în Regiunea de Dezvoltare Nord-Est (împreună cu alte două judeţe), în timp ce Galaţi, Tulcea şi Brăila fac parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu alte două judeţe).

Ţara Oblast/Judeţ PIB/capita

(€)

PIB Agricultură

(%)

PIB Industrie

(%)

PIB Servicii

(%)

România

Botoşani 3324 27.3 20.9 40.69

Suceava 3843 21.4 26.1 41.8

Tulcea 4748 21.1 30.1 37.3

Galaţi 4704 16.0 32.2 40.2

Iaşi 5435 10.9 28.5 49.1

Vasui 2835 23.4 29.7 35.6

Brăila 4434 29.6 21.7 37.2

Ucraina

Odesska 997.63 11.3 14.7 56.8

Chernivetska 538.82 23.2 13.4 63.4

Vinnytska * 660.58 na na na

Ivano-Frankivska* 781.79 14.9 35.8 43.7

Khmelnytska* 561.80 26.5 19.4 48.3

Ternopilska* 527.91 25.93 15.28 1.68

Republica Moldova

3,424 17.6 17.1 53.5

Tabel 22.3. PIB-ul județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Institutul național de Statistică România, Institutul național de Statistică din Republica Moldova și Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina

24


24

Explicația pentru PIB-ul regiunii transfrontaliere din România se regăsește la nivelul Cadrului Naţional Strategic de Referinţă din România. CNSR identifică regiunile transfrontaliere Nord Est şi Sud Est ca fiind cele mai puţin dezvoltate regiuni ale ţării, problemele de dezvoltare aflându-se în corelare pozitivă cu distanţa faţă de pieţele vestice şi dependenţa lor faţă de agricultură. În plus, zona sud-estică de la graniţa cu Ucraina a judeţului Tulcea înregistrează o creştere economică foarte scăzută datorită densităţii foarte mici a populaţiei și geografiei extreme a teritoriului. Datele statistice privind dezvoltarea socio-economică pentru Republica Moldova relevă o tendinţă ascendentă în majoritatea sectoarelor economiei naţionale în ultimii ani. Nivelul PIB a crescut din 2005, ajungand la o valoare de 3424 € în anul 2012, această creştere fiind determinată în principal de dezvoltarea sectorului serviciilor. Cu toate acestea, PIB-ul pe cap de locuitor rămâne la un nivel scăzut, sub cel al ţărilor membre UE. Unele zone ale ariei de intervenție a programului sunt afectate de un nivel considerabil al economiei subterane, cu un impact major în veniturile autorităților locale, județene și regionale. În acest sens, intervențiile vizate prin program se referă și la schimbul de experienţă şi bune practici între autorităţile responsabile pentru combaterea crimei organizate. În zona transfrontalieră româno-bulgară, performanţa economică este redusă raportat la celelalte 27 de State Membre ale Uniunii Europene. Zona transfrontalieră româno-bulgară este caracterizată de un nivel scăzut al PIB, investiţii limitate, cu un impact major al sectorului agricol. PIB-ul pe cap de locuitor în regiunea de graniţă a României, este 4882.57 Euro, mai mare decât cel al regiunii de graniţă a Bulgariei, care era 3671 Euro în anul 2011, ceea ce înseamnă reflectă diferenţele economice mici între cele doua ţări sunt foarte mici, și diferențe mari în comparaţie cu regiunile similare din UE sau cu media de 24.635 Euro din statele membre UE. Nucleul economic al regiunii de graniţă este reprezentat de judeţul Constanţa pe partea românească, respectiv de regiunea Nord-Est în zona transfrontalieră bulgărească, în timp ce judeţele Teleorman şi Mehedinti şi regiunea Nord-Est au cel mai scăzut PIB din regiune. Nivelul PIB-ului din zona de frontieră România-Serbia este mai scăzut decât PIB-ul pe cap de locuitor la nivel național. Astfel, granița din România are un PIB/capita de 6436.3 euro, cu aproximativ 50% mai mic decât media de PIB național, în timp ce în partea sârbă, nivelul PIB-ului este de doar 4336 euro. Nivelul PIB-ului în ambele regiuni de graniță sunt considerabil mai mici decât nivelul UE-27, unde PIB-ul mediu pe cap de locuitor este de 24.635 euro. În termeni relativi, în vreme ce zona de cooperare din Ungaria este rămasă în urmă față de restul Ungariei, zona de cooperare din România aparține celor mai dezvoltate regiuni din România. Distribuția sectorială a PIB-ului indică în mod clar o structură economică fragilă în comparație cu structura celor mai dezvoltate regiuni europene, în care serviciile au un rol mai important iar agricultura iese mai puțin în evidență. Concluzia este că agricultura joacă un rol important în economia zonei de frontieră, în vreme ce sectorul serviciilor are o pondere economică mai redusă, mai ales în România. În zona frontalieră româno-ungară, PIB-ul este de 6354 euro/locuitor, iar în zona maghiară el atinge doar 5446 euro/locuitor, acesta fiind singura regiune transfrontalieră care stă mai bine în termeni relativi decât regiunea vecină din Ungaria. III.1.3.e. Investiții și schimburi comerciale Investiţiile străine directe constituie o un pilon cheie în ceea ce privește competitivitatea, impactul acestora fiind substanţial în accelerarea dezvoltării economice, creşterea numărului activităţilor care implică tehnologii avansate şi echilibrarea factorilor care generează migraţia forţei de muncă calificate.

Toate cele 5 ţări din zona de cooperare au un potențial important de atractivitate pentru investiţiile străine directe, înregistrând o creştere a raportului FDI/PIB în ultimii cinci ani. Totuşi, nivelul investiţiilor străine rămâne sub potenţialul în ciuda costului atractiv al forţei de muncă iar investiţiile străine directe în zona de graniţă se află mult sub nivelul înregistrat în majoritatea statelor membre UE. Datorită PIB-ului scăzut pe cap de locuitor şi accesului rutier, feroviar şi aerian limitat investiţiile străine directe în zona de graniţă cu Moldova şi Ucraina au avut un nivel foarte scăzut. Statisticile anului 2011 pentru investiţiile străine directe pe partea română a graniţei relevă cifre foarte mici în comparaţie cu sudul şi vestul ţării, raportat la Nod Vest, unde Clujul a beneficiat de investitii de 120,37 de milioane de euro. Nivelul investiţiilor străine directe în anul 2011 pentru Republica Moldova se ridică la 166 milioane Euro în timp ce pentru oraşul ucrainean Cernăuţi nivelul investiţiilor străine se ridică la 20,2 milioane Euro, iar pentru Odessa la 137,7 milioane Euro. În regiunile adiacente, investiţiile străine directe au o valoare de 23 milioane Euro pentru Ivano-Frankivska, 10,66 milioane Euro pentru Ternopilska, 62,7 milioane Euro pentru Vinniytska şi 354 milioane Euro pentru Khmelniytska. La nivelul graniței cu Bulgaria, datele statistice ale anului 2011 indică o activitate investițională în regiune pentru partea română (95,6 milioane Euro), mai mare decât volumul ISD înregistrat de partea bulgară în 2011 (1 milion de Euro). De asemenea, corelativ, în conformitate cu ultimele date statistice oficiale, investiţia străină a crescut mai mult în România la nivel național decât în Bulgaria, în ultimii 2 ani. Granița cu Serbia relevă niveluri de investiții străine directe foarte mici. Ele se cifrează la 22,21 mil euro în România și aproximativ 12 mil euro în regiunea Vojvodina. În regiunile de graniță cu Serbia, procesul de privatizare și restructurare este dificil și până în prezent nu a adus un impact economic semnificativ sau o creștere substanțială a investițiilor străine.


25

Până în prezent, câteva investiții individuale au fost realizate de companiile din UE, mai ales în județele din Banat. În ciuda eforturilor depuse de autoritățile sârbe pentru a stimula investițiile străine în zonă, rezultatele au fost sub așteptări. Cu o infrastructură teritorială îmbunătățită, există și o perspectivă mai bună de dezvoltare pentru regiunea de graniță româno-sârbă. În zona de graniță România-Ungaria, ponderea ISD este redusă raportată la ponderea ISD la nivelul celor 2 țări, pondere care a crescut. Cifrele indică faptul că, în anul 2011, regiunea de graniță a României a beneficiat de investiții de circa 22,21 mil euro, în timp ce regiunea maghiară doar de 6,65 mil euro. III.1.3.f. Turism

Unul dintre sectoarele cu potenţial de dezvoltare considerabil este turismul. Patrimoniul cultural şi istoric şi totodată potențialul zonelor rurale nepoluate sunt oportunităţi deosebite pentru dezvoltarea economiei turismului. Principalele atracţii turistice din zona de graniţă sunt reprezentate de peisajele naturale (Delta Dunării, munţii, lacurile, Marea Neagră), mănăstirile pictate localizate în judeţul Suceava, monumentele arhitecturale, rezervaţiile naturale, festivalurile, evenimentele tradiţionale, târgurile etc. În timp ce infrastructura de turism este dezvoltată în principalele oraşe din aria studiată, în majoritatea zonelor de graniță, mai ales cele rurale, capacitatea de cazare şi serviciile asociate turismului sunt foarte slabe. Lipsa marketingului şi a unei promovări eficiente a regiunii transfrontaliere și o calitate slabă a infrastructurii de turism au redus constant numărul de turişti în zonă, fapt ce contrastează cu potenţialul considerabil. În ultima perioadă, zona rurală a cunoscut o oarecare dezvoltare datorită tradiţiilor bogate, produselor ecologice şi mediului nepoluat. Cu toate acestea, dezvoltarea agro-turismulului este împiedicată de infrastructura slabă de acces în zonă şi lipsa oricărei promovări a turismului local. Turismul cultural, agro-turismul şi turismul tematic (sporturi de iarnă, oenologia), cât şi domenii ca arta meşteşugărească, producţia bazată pe tradiţiile locale, utilizarea aceluiaşi brand pentru anumite produse (de exemplu produsele din patrimoniul cultural) ar putea constitui oportunităţi pentru cooperarea între IMM-urile din zona transfrontalieră. Programul de cooperare transfrontalier acordă în acest sens un sprijin sectorului turistic, privit ca un element esenţial de dezvoltare, mai ales deoarece zonele transfrontaliere se confruntă cu provocăr similare dar și cu un potenţialul turistic neexploatat în zona de turism cultural şi eco turism.

În partea de nord a Dunării, cultura romană veche îsi face simțită prezența prin poduri, așezări sau băi termale. Zona este bogată în peșteri calcaroase cu reminișcențe din erele preistorice și o veche și continuă istorie a producerii vinului.

În partea de sud există o serie de atracții istorice romane, grecești și tracice: peșteri preistorice, grădini botanice renumite, o tradiție dezvoltată în privința producerii de vin și mai multe parcuri naturale cu floră și faună unice.

În partea de est a ariei de programare, litoral Mării Neagre oferă numeroase facilități de petrecere a timpului liber, odihnă și sănătate precum și vestigii istorice (grecești și romane) ca destinații de vacanță. Zona frontalieră bulgară are o valoare adăugată mai mare datorită gradului de dezvoltare al serviciilor turistice din stațiuni.

În cadrul ariei de programare există zone naturale și culturale remarcabile, unele dintre ele fiind incluse în patrimoniul mondial UNESCO.

Turismul rural este subdezvoltat pe partea de nord a zonei de graniță. Cea mai importantă atracție din zona de frontieră este reprezentată de fluviul Dunărea. O altă zonă cu potențial turistic se regăsește între Dunăre și Marea Neagră. Aici există deja un anumit grad de dezvoltare turistică. Zonele de graniță situate de-a lungul Dunării au aproximativ același număr de hoteluri/moteluri (cu excepția județelor Constanța și Dobrich, în care se găsește un număr mai mare de hoteluri/moteluri și locuri de cazare, datorită deschiderii la mare), aceasta indicând un grad de dezvoltare similar al infrastructurii de turism pe ambele părți ale frontierei.

Cu excepția țărmului Mării Negre, venitul înregistrat din turism (local și internațional) în aria transfrontalieră este mai mic decât media națională, iar capacitatea de cazare din zonă este mai puțin utilizată decât media la nivel național. În consecință, este necesară îmbunătățirea rapidă situației, prin investiții în infrastructură și servicii, pentru a se atinge media standardelor UE și a celor naționale.

26


26

Harta 22.2.Capacitatea de cazare turistică totală, pe județe – 2007 Sursa: INS

Progresul turismului este împiedicată de infrastructura slab dezvoltată, în special de lipsa hotelurilor de lux şi de nivelul relativ scăzut al serviciilor oferite. Lipsa experienței profesionale, a cunoștințelor privind pregătirea proiectelor de turism sau a dezvoltării conceptului de proiecte turistice transfrontaliere integrate își fac simțită lipsa în zona de cooperare.

Consolidarea potențialului turistic al zonelor naturale de tip parc și spa-uri minerale, de tipul stațiuni balneare termale, este reprezintă un potențial considerabil pentru zona de graniţă cu Serbia. Mai mult decât atât, în România există resurse importante de ape minerale și termale, în timp ce partea sârbă este bogată în facilități de spa unde se poate practca turism de sănătate (Banja Kanjiža, Brestovačka Banja și Banja Rusanda).

Parcurile naționale, precum și zonele protejate ocupă o suprafață de câteva mii de ha în zona de frontieră. Pe partea română, acest domeniu include Domogled - Valea Cernei (Mehedinți, și Caraș Severin) și Cheile Nerei - Beușnița (37100 ha, județul Caraș Severin), Porțile de Fier (115656 ha, Mehedinți, și Caraș Severin), Cheile Carașului (36665 ha). Există, de asemenea, multe alte zone mai mici de protecție în regiunile de frontieră din România. Pe partea sârbă, Parcul Național Djerdap situat în Districtul Branicevski, pe Dunăre, la granița cu România, acoperă o suprafață de 63.608 ha și include o zonă protejată UNESCO, care este faimoasa pentru florile sale rare și caracterul sălbatic. De asemenea, parcuri naturale și ariile protejate au o suprafață de câteva mii de hectare la nivel național. Această zonă include Pășunile Dropia Mare lângă Mokrin (în districtul Banatului de Nord), Sokolac Park din apropierea orașului Becej, Slano Kopovo mlaștini, Carska Bara Pool - Stari canal Bega (în districtul Banatului de Mijloc), Ponjavica, Dunele Pescara trimite (29.351 ha), Vršacke MTS., Uzdinska și Hajducica Park, Deli Jovan mt., Kucajske MTS și Radujevac (districtul Branicevski).

Regiunea de graniță cu Ungaria ocupă un teren variat (peisagistică și resurse cu potențial terapeutic) precum și o bogată moștenire culturală (arhitectură, monumente și tradiții) și poate furniza o bază solida pentru dezvoltarea mai multor forme de turism în zona de frontieră eligibilă. Aici există numeroase atracții turistice, puțin cunoscute la nivel internațional, atât în partea românească, cât și în Ungaria.


27

Harta 22.3. Capacitatea de cazare turistică totală, pe județe – 2011 Sursa: INS

În ceea ce privește indicatorii turistici din Ungaria, se poate menționa că:

Vizitatorii din România reprezintă coeficientul cel mai ridicat de vizitatori din toate țările europene, cu o cotă de 20,3% din numărul total de vizitatori (urmați de cei din Slovacia și Austria).

Numărul total de zile petrecute de turiștii români în Ungaria este cel mai ridicat, dar nu depășește cu mult pe cel al turiștilor germani și austrieci. Cheltuielile totale ale turiștilor din România constituie a treia valoare ca mărime.

Peste 50% din vizitatorii români sunt pasageri în tranzit.

În România, datele despre turism indică faptul că numărul de locuri de cazare din zona de frontieră reprezintă aproximativ 9% din totalul național, numărul de sosiri și de nopți de cazare atinge 10-11%. Aceast indice sugerează că zona este atractivă din punct de vedere turistic și că există premise pentru dezvoltare. Dintre județele din zona de frontieră, județul Bihor este destinația turistică preferată, urmat îndeaproape de județul Timiș.

28


28

Harta 22.4. Numărul de plecări pe puncte de trecere a frontierei – 2008 Sursa: INS

Harta 22.5. Numărul de plecări pe puncte de trecere a frontierei – 2012 Sursa: INS

2012


29

Harta 22.6. Numărul de sosiri pe puncte de trecere a frontierei – 2008 Sursa: INS

Harta 22.7. Numărul de sosiri pe puncte de trecere a frontierei – 2012 Sursa: INS

30


30

III.1.3.g. Poli de creștere şi poli de dezvoltare în regiunile de graniță Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a inițiat politica polilor de creștere în 2008, în corelare cu programarea financiară a FEDR cu privire la dezvoltarea orașelor. Identificarea acestora este bazată pe Legea nr 351/2001, care stabilește cadrul de planificare teritorială în România. Au fost desemnate orașele care ar putea juca rolul de poli de creștere în regiunea lor. Fiecare din cele șapte regiuni din afara București-Ilfov are un pol de creștere. Acești poli de creștere au fost considerați eligibili pentru 50% din fondurile structurale UE disponibile pentru Axa prioritară 1 a Programului Operational Regional "Sprijinirea dezvoltării durabile a polilor urbani de creștere". Hotărârea Guvernului nr 998/2008, a stability existența a șapte poli de creștere: Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara. Patru dintre cei 7 poli de creștere se află în zona frontalieră (Constanța, Craiova, Iași și Timișoara), constituind astfel motoare de dezvoltare atât la nivelul regiunilor cât și la nivel de interacțiune în domeniul cooperarii teritoriale. Modelul celor șapte poli urbani de creștere care funcționează de câțiva ani în România este unul pozitiv, și se constituie în cea mai bună dovadă că printr-o bună organizare și prin selecția unor proiecte viabile, se poate realiza un grad bun de absorbție a fondurilor europene. Provocarea este însă de a continua acest proces, de dezvoltare bazată pe poli urbani de creștere, concomitent cu procesul de regionalizare a României, cele două procese fiind paralele și complementare. De altfel, Comisia Europeană cere pentru intervalul 2014-2020 ca cel puțin 5% din fondurile europene de dezvoltare regională să fie alocate pentru dezvoltare urbană. Polii de dezvoltare urbană vor avea rolul de liant între polii de creştere (municipiile Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti şi Timişoara) şi celelalte oraşe mici şi mijlocii ale sistemului urban, pentru a atenua şi preveni tendinţele de dezechilibrare a dezvoltării în cadrul regiunii din care fac parte. De asemenea, vor contribui la reducerea nivelului de concentrare a populaţiei şi a forţei de muncă din marile centre urbane şi la crearea unei structuri spaţiale care să impulsioneze dezvoltarea economică echilibrată teritorial. Investiţiile realizate în poli de dezvoltare urbană vor diminua migraţia forţei de muncă către marile aglomerări urbane. Criteriile de bază în stabilirea polilor de dezvoltare urbană au fost: - potenţialul de dezvoltare economică; - capacitate de cercetare-dezvoltare şi inovare (universităţi, institute de cercetări, centre de excelenţă); - infrastructură de afaceri adecvată; - accesibilitate (rutieră, feroviară, aeriană, maritimă); - servicii publice oferite; - capacitatea de asociere administrative. În context zonelor de frontieră, pentru polii urbani cu acțiune și dincolo de graniță,s-au indentificat o serie de caracteristici: orașe pereche, accesibilitate (TEN-T Core sau TEN-T Global), nod intermodal, conctivitate transfrontalieră (pod, ferry, porturi de ambele părți), demografie – peste 100.000 locuitori, dotări socio-culturale (învățămînt superior, spitale), funcție administrativă, capacitate administrativă de cooperare (numere de proiecte comune, strategie de dezvoltare comună, instituție de gestiune a proiectelor comună – GECT), potențial de polarizare a teritoriului. Urmărind principiul racordării teritoriului naţional la reţeaua europeană şi intercontinentală a polilor de dezvoltare şi a coridoarelor de transport, putem indentifica o serie de legături funcționale de dezvoltare a unor regiuni de graniță: În Sud, granița cu Bulgaria are drept poli principali: Vidin – Calafat, Giurgiu – Ruse, Călărași – Silistra, ca poli secundari:

Bechet – Oreahovo, Turnu Măgurele – Nikopole, Zimnicea – Shvistov, Oltenița – Tutrakan; În Vest, granița cu Ungaria cuprinde: Timișoara – Arad – Szeged, Oradea – Debrecen; Axe de dezvoltare sunt: Constanța-Varna, București-Giurgiu-Ruse-Veliko Tarnovo, Craiova-Calafat-Vidin-Sofia, Constanta-

Bucuresti-Craiova, Sofia-Veliko Tarnovo-Varna, Timișoara–Arad–Oradea–Satu, cu o mare conectivitate cu Budapesta.

III.1.3.h. Clustere și structuri de inovare

În România, clusterele, în sensul de aglomerări industriale s-au format în mod spontan, de jos în sus, având la bază aglomerări industriale în anumite regiuni geografice. Acestea s-au bazat fie pe tradiţie cum este cazul clusterului de furnizori de componente pentru industria automotive (Dacia-Renault) sau al celui textil din Nord Est, fie se datorează localizării unor firme multinaţionale, cum este cazul clusterului Automotive Vest. Trecerea la următorul nivel s-a făcut de cele mai multe ori ca urmare a intervenţiei unui factor/instituţii catalizator ce au condus la apariția de noi de clustere ca potenţiali poli de competitivitate. Dintre instituţiile catalizator amintim ADR-uri (Automotive Vest, ICT Vest, Geotermal NE), asociaţii de ramură (ICT Vest, Green Energy Covasna, Textil NE, firme de consultanţă. O importanţă deosebită în dezvoltarea și apariția clusterelor a avut-o Programul Cadru 7 al Uniunii Europene, în baza căruia s-au creat direct 4 poli de competitivitate (Geotermal NV, Automotive Vest, Pro Wood, Textil NE, alte cel puţin 3 fiind înființate după aceeaşi metodologie (Green Energy Covasna, Textil NE şi ICT Vest. Astfel, la ora actuală sunt raportate un număr de 35 de clustere inregistrate în România, dintre care 12 se află în zona regiunilor de graniță.


31

III.1.3.i. Stadiul implementării Programelor de Cooperare Teritorială Europeană Programele de Cooperare Teritorială Europeană presupun cooperarea regiunilor din România cu regiuni din statele vecine (în cadrul cooperării transfrontaliere), cu regiunile dintr-un anumit spaţiu geografic (în cadrul cooperării transnaţionale), precum şi cu regiuni din orice stat membru al UE (în cadrul cooperării inter-regionale), prin intermediul unor proiecte gestionate şi administrate în comun de partenerii din statele participante. Programele de Cooperare Teritorială Europeană reprezintă un forum pentru identificarea de soluţii comune şi dezvoltarea de strategii pentru problemele ce transcend graniţele naţionale. În contextul participării României şi în cadrul obiectivului Convergenţă al politicii de coeziune, programele de cooperare teritorială au jucat un rol în susţinerea programelor sectoriale şi a Programului Operaţional Regional în sensul sprijinirii unor acţiuni inovatoare, care ulterior ar putea fi finanţate în cadrul acestor programe. Nu în ultimul rând, participarea beneficiarilor români în cât mai multe proiecte de cooperare teritorială stimulează dezvoltarea parteneriatelor cu autorităţile de la nivel regional şi local din statele partenere. Tipuri de programe: A. Programe pentru care România, prin Ministerul Dezvoltării Regionale este Autoritate de Management. 1. Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013 (finanţat din FEDR) acoperă şapte judeţe din România şi nouă districte din Bulgaria şi reprezintă primul program de cooperare transfrontalieră dintre cele două state în calitate de membre UE. Până la data de 30 iunie 2012 s-au contractat 197 mil. euro dintr-un total de 204,8 mil. euro alocaţi din FEDR (96,2%)

7. Până la aceeaşi dată, au fost depuse 578 cereri de rambursare, în valoare de 48,7 mil. euro. Valoarea

plăţilor către beneficiari era la data de 30 iunie 2012 de 33,4 mil. euro (reprezentând 16,33% din alocarea FEDR). Până la acestă dată au fost finalizate 71 de proiecte în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România–Bulgaria 2007-2013, dintr-un total de 126 de proiecte contractate. Rezultatele atinse prin intermediul proiectelor s-au referit la: organizarea de evenimente, elaborare de studii/manuale/materiale de specialitate, workshop-uri/seminarii/evenimente culturale, editarea de materiale informative/de promovare, organizarea de schimburi de experienţe crearea de reţele transfrontaliere și parteneriate, achiziţionarea de echipamente/bunuri, înfiinţarea de centre de dezvoltare turistică/de afaceri, construcţii/reabilitări de clădiri şi drumuri, îmbunătăţirea infrastructurii de mediu şi afaceri, dezvoltarea sectorului turistic. Este prematură evaluarea impactului, dar se poate menționa că anumite proiecte au condus la rezultate cu valoare adăugată, mai ales cele privind infrastructura (de ex, finalizarea podului de la Turnu Măgurele). 2. Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Republica Serbia (finanţat din Instrumentul de asistenţă pentru preaderare - IPA şi cofinanţat de statele partenere în program) acoperă trei judeţe din România şi cinci districte din Serbia şi desfăşoară proiecte în cadrul a trei axe prioritare: - AP 1: Dezvoltare economică şi socială, - AP 2: Mediu şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi - AP 3: Promovarea activităţilor de tipul „people to people”). La data de 30 iunie 2012 s-a realizat contractarea a 17,1 mil euro dintr-un total de 47,8 mil. euro (ceea ce reprezintă o rată de contractare de 35,78%) La aceeaşi dată, valoarea rambursărilor era de 8,7 mil. euro (23,51% din alocare). Din analiza gradului de îndeplinire a indicatorilor de rezultat (I1 - Creşterea gradului de cooperare între serviciile publice, autorităţi şi municipalități; I2 – Creşterea contactelor transfrontaliere între persoanele care locuiesc în zona graniţei; I3 – Creşterea competitivităţii de ansamblu a economiei în zona de graniţă; I4 – Îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor din zona de graniţă; I5 – Creşterea populaţiei cu calificări obţinute sau îmbunătăţite prin activităţile de training specifice cooperării transfrontaliere) se estimează că până la finalul perioadei de implementare a programului, indicatorii vor fi realizaţi şi depăşiţi, cu excepţia indicatorului I1 care a fost supraestimat. 3. Programul Operaţional Comun România - Ucraina - Republica Moldova 2007-2013 (finanţat din Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat - ENPI) acoperă opt judeţe în România, trei oblast-uri în Ucraina şi întregul teritoriu al Republicii Moldova. La data de 30 iunie 2012 s-a realizat contractarea a 42 mil. euro dintr-un total de 114 mil. euro alocaţi (36,88%). La aceeaşi dată, valoarea cheltuielilor rambursate către beneficiari era de 14,04 mil. euro (12,32% din alocare). La data de referinţă, se aflau în proces de selecţie/contractare 8 proiecte majore de investiţii în valoare totală de 44,2 mil. euro. 4. Programul Operaţional Comun „Bazinul Mării Negre 2007-2013” (finanţat ENPI) include participarea a opt state: Armenia, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Turcia şi Ucraina. În România ariile eligibile sunt reprezentate de şase judeţe din regiunea Sud-Est (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea). La data de 30 iunie 2012 s-a realizat contractarea a 7 mil. euro dintr-un total de 23,9 mil. euro alocaţi (29,66%). Valoarea cheltuielilor rambursate era la aceeaşi data era de 2,23 mil. euro (9,36% din alocare).

7 MFE

32


32

În cadrul programului au fost finalizate 2 proiecte dintr-un total de 19 contracte de grant. Rezultatele atinse prin intermediul proiectelor finalizate se referă la: organizarea de evenimente, elaborare studii/manuale/materiale de specialitate, workshop-uri/seminarii/evenimente culturale, editarea de materiale informative/de promovare, organizarea de schimburi de experienţe crearea de reţele transfrontaliere și parteneriate. B. Programe pentru care România, prin Ministerul Dezvoltării Regionale este Autoritate Naţională. 1. Programul de Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei are ca arie de acoperire trei state membre cu vechime în UE (Austria, Grecia şi Italia), cinci state noi membre (Bulgaria, Ungaria, România, Slovenia, Slovacia), un stat candidat (Croaţia), un stat cu statut de candidat care nu a demarat încă negocierile de aderare (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), patru state potenţial candidate (Albania, Bosnia, Muntenegru şi Serbia), două state care întreţin relaţii speciale cu UE (Moldova şi Ucraina). La data de 30 iunie 2012 s-a realizat contractarea a 2,2 mil euro din totalul de 3,37 mil. euro, înregistrându-se o rată de contractare de 65,29%. Valoarea plăţilor pentru cofinanțare la aceeaşi dată era de 0,8 mil. euro (23,48% din valoarea totală alocată). 2. Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria–România are ca arie de acoperire patru judeţe din România şi patru judeţe din Ungaria. La data de 30 iunie 2012 s-a înregistrat o rată de contractare de 76,96% (din totalul de 10,8 mil. euro). Valoarea rambursărilor COFIN la aceeaşi dată era de 4,92 mil. euro, rata plăţilor COFIN fiind de 45,53%. 3. Programul de Cooperare Transfrontalieră ENPI Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2007-2013 acoperă două judeţe din Ungaria, două regiuni din Slovacia, trei judeţe din România şi trei regiuni din Ucraina. La data de 30 iunie 2012 s-a înregistrat o rată de contractare a COFIN de 31,01% (din totalul de 147 mii euro), în timp ce rata plăţilor COFIN era de 2%. 4. Programul pentru Reţeaua de dezvoltare urbană URBACT II acoperă întreg teritoriul UE (27 State Membre), două state partenere cu statut special (Norvegia şi Elveţia), statele candidate pentru aderarea la UE care vor fi considerate partenere în funcţie de interesul exprimat (Statele IPA, cu finanţare IPA) şi alte state vecine UE (cu finanţare proprie) care îşi exprimă oficial interesul de a participa în program. La data de 30 iunie 2012 s-a realizat contractarea a 125 mii euro din totalul de 169 mii euro înregistrând astfel o rată de contractare a COFIN de 74,45%, în timp ce rata plăţilor COFIN era de 5,27%. 5. Programul de Cooperare Interregională INTERREG IV C acoperă întreg teritoriul UE (27 State Membre) şi două state partenere cu statut special (Norvegia şi Elveţia). În cadrul programului, din totalul de 14 proiecte finalizate în care au participat beneficiari români, s-au generat 31 de studii/analize/planuri de acțiuni relevante pentru politicile publice românești, din care 5 în domeniul transport, 1 în domeniul protecției mediului, 1 în domeniul comunicații şi tehnologia informației, 1 în turism şi cultură, 2 în administrație și bună guvernanță, 5 în dezvoltare rurală și agricultură, 9 în ocupare și incluziune socială şi 7 în dezvoltare regională. La data de 30 iunie 2012 s-a realizat contractarea a 0,989 mil euro din totalul de 1,336 mil euro înregistrând astfel o rată de contractare a COFIN de 74%, în timp ce rata plăţilor COFIN era de 15%. 6. Programul de Cooperare Interregională INTERACT 2007-2013 contribuie la creşterea eficienţei programelor şi proiectelor de cooperare teritorială, finanţate din FEDR, ENPI şi IPA, desfăşurate în perioada de programare 2007-2013. Suportul acordat constă în susţinerea de activități, seminarii, rețele de lucru și evenimente în scopul sprijinirii şi instru irii persoanelor implicate în derularea proiectelor, acoperindu-se arii tematice precum programare, legislație, management, monitorizare, implementare, financiar, reglementări europene, comunicare, orientare strategică şi dezvoltare de politici. 7. Programul ESPON 2013 – Reţeaua europeană de observare a dezvoltării şi coeziunii teritoriale presupune colaborarea dintre toate statele membre UE şi alte patru state partenere: Norvegia, Elveţia, Islanda şi Liechtenstein în scopul cercetării teritoriului european. Programul beneficiază de un buget de 43,32 mil. euro şi contribuie la formularea politicilor care vizează coeziunea şi dezvoltarea armonioasă a teritoriului european prin furnizarea de informaţii, statistici, analize şi scenarii comparabile privind dinamica teritoriului, prin evidenţierea capitalului teritoriului şi potenţialului de dezvoltare a regiunilor şi teritoriilor de dimensiuni mai mari contribuind astfel la creşterea competitivităţii, intensificarea cooperării teritoriale şi dezvoltarea durabilă şi echilibrată a teritoriului european. În urma participării României la Programul ESPON 2013 au fost depuse 41 de proiecte cu parteneri români dintre care 12 au fost selectate pentru finanţare, valoarea totală a finanţării acestora fiind de 0,8 mil. euro (din care 0,6 mil. euro au fost rambursaţi până la 30 iunie 2012)

8.

Analiza implementării proiectelor cu dimensiune de cooperare teritorială denotă un interes relativ ridicat al actorilor locali/regionali/naționali în a răspunde provocărilor privind dezvoltarea teritorială. De asemenea, analizând valorile totale ale proiectelor finanțate, se poate vorbi despre o creștere a capacității structurilor din România de a raspunde provocărilor privind obiectivele de cooperare teritoriala. România trebuie să exercite un rol mai activ în identificarea de probleme specifice și propunerea de intervenții, având în vedere potențialul teritorial.

8 Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada 2014-2020.


33

III.1.3.j. Aspecte ce vizează gradul de cooperare a regiunilor Cooperarea transfrontalieră este un obiectiv major de dezvoltare a Politicii de Coeziune Economică si Socială a Uniunii Europene, care se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre, către regiunile mai puţin prospere din Uniunea Europeană, cu scopul promovării unui nivel înalt de competitivitate şi de ocupare a forţei de muncă. Unul din obiectivele de dezvoltare ale acestei politici este cel de cooperare teritorială, având ca scop finanţarea cooperării teritoriale pe probleme de importanţă comunitară, care urmăresc priorităţi cheie ale Uniunii Europene. Analiza STRATEGIES AND EUROREGIONS FOR CROSS-BORDER CO-OPERATION IN BALKAN AND DANUBE EUROPEAN COUNTRIES, An analysis of Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats realizată de

9la cererea Consiliului Europei în

anul 2011, relevă câteva aspecte cheie privind dificultățile intervenite în procesul de cooperare transfrontalieră bilaterala: Cooperarea România-Bulgaria Puncte slabe în cooperarea dintre cele două state pot fi identificate în lipsa schimbului de informații și a barierelor lingvistice care împiedică planificarea și punerea în aplicare a activități transfrontaliere. Tendința de cooperare pentru actorii econom ici este redusă și este condiționată de ratele diferite de dezvoltare și de infrastructura inadecvată a conexiunilor între cele două țări. Absența unei rețele de comunicații împiedică dezvoltare în sectorul turismului, dezvoltarea culturală, de afaceri și turism agro-mediu. Autoritățile și agențiile locale sunt împiedicate de centralizare și birocrația în lansarea de noi forme de cooperare transfrontalieră. De asemenea crima organizată trebuie să fie adăugate ca aspecte de risc, cum ar traficul ilegal - mai mult controale eficiente la frontieră ar trebui să reducă activitatea de nelegalitate, cum ar fi contrabanda, corupție etc și ar trebui să faciliteze transportul transfrontalier, comerț și transparența relațiilor dintre țări. Cooperarea România – Ungaria Există relații economice considerabile între cele două părți, care pot fi explicate de dinamica economică a celor două țări și de apartenența la UE ca factor de integrare. Ungaria și România sunt membre ale UE iar acest lucru crește și mai mult tendința pentru cooperarea economică, producție șicomerciale de-a lungul frontierei. Modelul este sugerat de dinamica curente și, de asemenea, prinexperiențele anterioare din vestul Europei în cooperare transfrontalieră. Cel mai aproapeexemplu este cooperarea dintre Austria și Ungaria. În ceea ce privește mediul înconjurător și amenajare a teritoriului, există multe exemple de cooperare pozitivă între cele două părți. Există unele condiții socio-culturale dintre România și Ungaria, care ar putea împiedica cooperarea transfrontalieră (cum ar fi aspecte istorice). Deși au apărut unele probleme critice care ar putea fi rezolvate într-o manieră comună (cum ar fi cooperarea proiectului minier de la Rosia Montana și barierele lingvistice), tendința generală este favorabil pentru intensificareacontacte la acest nivel. Exemplele provin de la mai multe inițiative aleEuroregiunea Carpatică, DKMT, sau a organelor locale, atât din România șiUngaria. De fapt, aceste Euroregiuni a început să se dezvolte propriile proiecte în cooperarea transfrontalieră în afara programelor europene și internaționale. Existența unei minorități maghiare în România nu mai este un factor de dezacord seriosîntre cele două părți. Situația minorităților s-a îmbunătățit foarte multîn ambele țări. timulentele financiare pentru cooperarea regională sunt extrem de importante înUniunea Europeană. Granița România - Ungaria este una dintre cele mai active în centrul și Sud–Estul Regiunii europeane. Cele două țări au dezvoltat legături transfrontaliere puternice, atât lanivel local și regional. Ele sunt implicate în două din cele mai active și dezvoltate euroregiuni din Europa: Euroregiunea Carpatice și Dunăre - Kris - Mures – Tisa(DKM. Cooperarea România – Moldova Cooperare transfrontalieră între România și Republica Moldova este precară din cauza structurilor economice, a infrastructurii de transport și a sistemelor politice și birocratice centralizate. În ceea ce privește nivelul de pregătire a actorilor implicați,există o lipsă de specializare pe ambele părți , deși, recent , la nivel local românesc autoritățile s-au facut pasi mari in acest sens. În ambele țări, raportul amintește lipsa de fonduri și de sprijin din partea autorităților centrale. Obstacolele în calea cooperării la nivel instituțional sunt evidente în lipsa unei baze de date comună, rezultatul fiind numeroase inițiative transfrontaliere fără referință sau link-uri către programele existente anterior În concluzie, trebuie recunoscut faptul că, din nefericire, în prezent,obstacolele menționate mai sus aruncă o umbră chiar pe punctele forte, cum ar fi cele etnice și origine, condiții istorice favorabile, schimburi culturale, toleranței religioase și limbă comună.

9 Institute of International Sociology of Gorizia (ISIG)

34


34

Oportunitățile arată promițător pentru cooperarea transfrontalieră între cele douățări în contextul faptului că România este de membru UE. Cu toate acestea, dezvoltarea cooperării transfrontaliere între România și Republica Moldova depinde de două elemente principale: implicarea UE și democratizarea Republicii Moldova. Aceste elemente pot oferi baza pentru viitoarelor proiecte comune, care trebuie să implice ONG-urile și actorii economici din cele două părți. Cooperarea România – Serbia În ceea ce privește cooperarea transfrontalieră, situația este pozitivă în domeniul comerțului, care a revenit după limitările impuse de embargo, iar în domeniul socio-cultural, bunele relații etnice din zona împiedică dezvoltarea de prejudecăți și stereotipuri negative, fiind favorizate o serie de întâlniri și stimulând cooperarea activităților între cetățenii din ambele țări În domeniul economic și industrie au fost organizate târguri și expoziții, mai ales pe partea româneascăa frontierei. În ceea ce privește nivelul de pregătire al structurilor politico-administrative, este importantă de subliniat centralizarea în ambele state și, în consecință, lipsa de resurse pentru inițiative locale. În cazul Serbiei se remarcă lipsa personalului specializat. Divergența de interese strategice între Belgrad și Vojvodina este o problemă sârbească în mod special. Oportunități la nivel economic cu toate acestea există, ele incluzând: costuri reduse deforței de muncă, un nivel bun de consum, potențial turistic etc. Cooperarea transfrontalieră între România și Serbia a fost intensificată după soluționarea crizei din Kosovo și înființarea a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Un rol important a fost jucat deîncă o dată de Consiliul Europei, care a coordonat o serie de proiectepromovarea cooperării regionale, și, prin urmare, stabilizarea și democratizareazona. Dinamica economicăa celor două frontiere este un factor pozitiv pentru dezvoltareaCooperării transfrontaliere între cele două țări. Chiar dacăv olumul schimburilor comerciale dintre cele două părți nu este încă unul important, acesta a crescut cumai mult de 70 % din 2005 până în 2010. Odata cu integrarea în UE a România, s-a observat o îmbunătățire semnificativă în circulația persoanelor și a mărfurilor, iar această tendință va continua în mod constant fiind susținută de legături transfrontaliere puternice , economice și socio-culturale. Infrastructura de securitate a frontierei nu este conformă standardelor europene, chiar dacă aceasta s-a îmbunătățit considerabil. În ceea ce privește factorii cultural-lingvistici, există probleme cu recunoașterea drepturilor minorității romînești din Voivodina. Acesta este cazul românilor care trăiesc în Valea Timocului, etichetați drept vlahi și care nu sunt considerați minoritate națională. Mai mult decât atât, cooperarea în domeniul mediului este în continuare inconsecventă din cauza lipsei deinformare și comunicare între părți. Cooperarea România – Ucraina Toate regiunile de graniță dintre Ucraina și România sunt integrate în Euroregiuni: Regiunea Odessa însoțește județele Tulcea, Brăila și Galați în Euroregiunea Dunărea de Jos, regiunea Cernăuți și Ivano-Frankivsk împreună cu județele Suceava și Botoșani sunt parte a Euroregiunii Prutul de Sus, iar regiunea Transcarpathica Ucraina împreuna cu județele Maramureș și Satu Mare sunt membre în Euroregiunea Carpathica. Un punct slab al zonei de frontieră româno-ucrainiană este legat de calitatea infrastructurii manifestat prin lipsa unor rețele de transport regionale (drumuri, cale ferată, apa) între regiunile de graniță; o rețea subdezvoltată de puncte de trecere a frontierei insuficient conectate la rețelele naționale. În ceea ce privește mediul se disting situații privind protecția împotriva inundațiilor, gestionarea echilibrului biologic din Delta Dunării și lipsa cooperarii prin rețele de monitorizare comune a mediului (poluarea aerului, apei și solului). La nivel economic se disting: competitivitatea redusă a IMM-urilor din zona Odessa și Tulcea, PIB-ul scăzut al regiunii de graniță in comparație cu mediile naționale din cele doua țări, practicarea agriculturii de subzistență pe arii extinse, cardu legal diferit și flux informațional limitat coroborat cu diferențe lingvistice, insuficienta dezvoltare a infrastructurii de afaceri, capacitatea redusă a administrației locale de demarare a acțiunilor comune. La nivel socio-cultural, granița se confruntă cu o scădere continuă a populației și migrație. Un indicator al gradului de cooperare care poate fi studiat este gradul de implicare a diverșilor actorilor publici și privați, din regiunile de graniță, în proiectele de cooperare transfrontalieră sau trans-națională. Așa cu reiese și din capitolul Stadiul implementării Programelor de Cooperare Teritorială Europeană, instituțiile au avut acces la instrumente financiare nerambursabile relevante pentru cooperarea transfrontalieră. Conform bazei de date KEEP (www.http://territorialcooperation.eu/keep/) pe 4 teme distincte, actorii din zonele de graniță s-au implicat intr-un numar insemnat de proiecte astfel:


35

A. Accesibilitate Pe aceasta tema entitățile din România a propus un număr de 25 de proiecte, în calitate de lider de proiect din care cea mai mare parte (15 proiecte) pentru granița cu Bulgaria, 6 proiecte pentru granița cu Ungaria (din care 2 comune cu Ucraina), 3 proiecte comune pentru granița Ucraina și Republica Moldova. B. Dezvoltare economică Cu un număr total de 43 de proiecte în calitate de lider de proiect, entitățile din România au primit finanțare pentru 24 de proiecte cu Bulgaria, 4 proiecte cu Ungaria, 8 proiecte comune pentru granițele cu Moldova și Ucraina, 2 proiecte pentru Bazinul Mării Negre, 3 proiecte comune cu Ungaria-Ucraina-Slovacia, un proiect EPSO și un proiect INTERREG IV C. C. Mediu Componenta de mediu a fost abordată într-un număr de 40 de proiecte din care 19 proiecte cu Bulgaria, 5 proiecte cu Ungaria, 3 proiecte comune Moldova-Ucraina, 8 proiecte comune cu Ungaria-Ucraina-Slovacia, 2 proiecte pentru Bazinul Mării Negre și 3 proiecte pentru Cooperare Transnaţională în Sud-Estul Europei. D. Calitatea vieții Din cele 87 de proiecte inițiate de România pe tema calității vieții au fost contractate 43 de proiecte comune cu Moldova și Ucraina, 25 de proiecte cu Bulgaria, 3 proiecte cu Ungaria, 13 proiecte comune cu Ungaria-Ucraina-Slovacia, 2 proiecte pentru Bazinul Mării Negre și un proiect pentru de Cooperare Transnaţională în Sud-Estul Europei. Gradul de cooperare și intensitatea participării entităților din zonele de graniță ale României este reliefată, în mod pozitiv, de locul și rolul țării noastre în implementarea a două strategii regionale de interes european (Sinergia Mării Negre și Strategiei UE pentru regiunea Dunării SUERD), precum și de participarea unităților administrative locale la Grupările Europene de Cooperare Teritorială: E. Sinergia Mării Negre

10

Demarată în 2007, Sinergia Mării Negre s-a profilat ca o nouă iniţiativă pentru o politică regională a UE adresată special regiunii. A fost lansată oficial la 14 februarie 2008, la Kiev, printr-o reuniune a miniştrilor de externe ai statelor membre UE şi ai statelor din regiune vizate de Sinergie (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina). Argumentele principale care au determinat asumarea acestei iniţiative la nivelul UE au vizat vecinătatea directă, amplasarea strategică, legătura cu Balcanii de Vest, dar şi Asia Centrală, Orientul Mijlociu, potenţialul în ceea ce priveşte energia, transporturile, comerţul, mediul, consolidarea democraţiei. Sinergia Mării Negre are drept obiectiv principal consolidarea cooperării în regiunea Mării Negre cu implicarea benefică a UE. Ea oferă liniile de ghidaj pentru propunerea unor proiecte pragmatice de cooperare între statele din regiune şi UE, în domeniile: democraţie, drepturile omului, buna guvernare, managementul frontierelor, conflictele îngheţate, energia, transporturile, mediul, politica maritimă, pescuitul, comerţul, migraţia, dezvoltarea, educaţia, cercetarea şi dezvoltarea. Cu un buget total de 26.433.410 euro, actorii din România au reușit să promoveze un număr de 16 proiecte în valoare de totală de 2.689.500. Sursa pentru aceste date a fost. F. Strategia UE pentru regiunea Dunării - SUERD Strategia UE pentru regiunea Dunării SUERD (Strategiei UE pentru Regiunea Dunării) are o importanță cheie în Europa, iar implementarea acesteia reprezintă o reală provocare datorită nivelului complex de cooperare între 14 state (8 state membre și 6 state ne-membre UE), domenii diferite (11 arii prioritare), surse de finanțare diferite și structuri de coordonare complexe (24 Coordonatori de Arii Prioritare și 14 Puncte Naționale de Contact). Deși nu au fost prevăzute finanțări dedicate SUERD, disponibilitatea pentru participarea la SUERD a țării noastre este dată de numărul de 28 proiecte depuse de entitățile din România relevante pentru obiectivele strategiei G. Participarea la Grupările Europene de Cooperare Teritorială (GECT) România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, trebuie sa permită asocierea autorităților administrației publice centrale, a unităților administrativ-teritoriale, a organismelor de drept public, precum și a asociațiilor constituite de acestea, din România, cu structuri similare din alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea constituirii unor entități cu personalitate juridică, pentru realizarea și gestionarea unor acțiuni de cooperare teritorială, pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, în temeiul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 1.082/2006 privind Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT). Autorităţile publice (în principal cele de la nivel local) din România şi-au manifestat interesul pentru constituirea și accesul la Grupările Europeane de Cooperare Teritorială (GECT), structuri care beneficiază de personalitate juridică, considerându-le o oportunitate pentru eficientizarea procesului de identificare, dezvoltare şi implementare a proiectelor de cooperare teritorială europeană. Până în acest moment sunt înregistrate un număr de 12 iniţiativele de constituire a unor Grupări Europene de Cooperare Teritorială, din care 7 au primit avizul privind acordul de asociere

11.

10 Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada 2014-2020 11 Sursa: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

36


36

III.1.4. Factori ai dezvoltării sociale - analiza structurilor demografice și a indicatorilor sociali

III.1.4.a. Populație și demografie Populația care acoperă teritoriul de graniță reprezintă 45,8% din totalul populației României. Chiar dacă în 20 de județe este concentrată 45,8% din populația României, densitatea nu este deloc uniformă, ea variind între limite destul de largi. Astfel, cea mai mică densitate o înregistrează județele Tulcea – 30 loc/kmp și Caraș-Severin 39 loc/kmp, pentru că, în aceste zone, condițiile geografice împiedică extinderea rezidențială. La polul opus se află județele Galați, Iași și Constanța cu peste 100 loc/kmp, județe care au caracteristici aparte: Galați, este un județ puternic industrializat, pe teritoriul său activând cel mai mare combinat siderurgic din Estul Europei iar Constanța, județ cu deschidere la Marea Neagră, este unul din principalele porturi ale Europei de Sud-Est. Pe lângă acestea, județul Iași este un puternic centru universitar, al doilea ca mărime din România, i cu o dezvoltare în domeniul industriei. (conform Tabelului 22.1., din Anexa 1). Din cele 20 de județe, se încadrează în limitele demografice medii ale României, adică 84,4 loc/kmp, doar 6 județe, restul fiind sub media națională, dar încadrându-se în media europeană de 69,7 loc/kmp. În context, în ultimii nouă ani, populaţia celor mai mari 100 de localităţi din România a scăzut cu circa 16%, de la 9,6 milioane de persoane în 2002, până la 8,1 milioane de locuitori în 2011, potrivit datelor centralizate pe baza recensământelor efectuate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Zona de graniță România-Moldova-Ucraina Zona de graniță are o populaţie totală de 16.283.336 de locuitori, din care peste 10 milioane locuiesc în zona centrală a programului şi peste 5 milioane locuiesc în regiunile adiacente. În general, zona de graniţă are o densitate medie a populaţiei în termeni UE, cu o densitate medie de 89,6 locuitori pe km². Judeţul Tulcea are cea mai scăzută densitate a populaţiei, de 30 persoane pe km², în timp ce judeţele Iaşi şi Galaţi au o densitate de 150 persoane pe km², respectiv 135,4 persoane pe km² (conform datelor INSSE 2011, Anexa 1. Tabelul 3). Oraşele şi zonele urbane joaca un rol important la dezvoltarea economică şi socială a zonei. În afară de Chişinău şi Odessa, oraşe cu o populaţie de peste un milion şi respectiv 800.000 de locuitori, doar optsprezece localităţi din zona de graniţă au o populaţie de peste 100.000 de locuitori. Majoritatea oraşelor mari sunt localizate la o distanţă mai mare de 30 km de graniţă, în zona din apropierea graniţei fiind localizate numai localităţi de dimensiuni mici. Ar trebui de asemenea, evidenţiat faptul că în afara ratei rapide de dezvoltare a oraşului Chişinău, nu există o tendinţă de creştere a populaţiei din zonele urbane în cadrul regiunii. Acest fapt poate fi justificat parţial de nivelul ridicat de emigrare a populaţiei active din zona de graniţă. În plus, scăderea numărului de naşteri, a determinat îmbătrânirea populaţiei din aria eligibilă. Regiunile de graniţă moldovene şi ucrainene sunt supuse şi în prezent fenomenului de migrare semnificativă din zonele de graniţă. Cifrele oficiale din Republica Moldova relevă faptul că, aproximativ, 400.000 de cetăţeni moldoveni locuiesc şi lucrează în afara graniţelor. În plus, migraţia în creştere (între anii 1999 şi 2005 înregistrările oficiale relevă o creştere de la aproximativ 14% la 31% din PIB) situează Republica Moldova între cele mai dependente de migraţie economii din lume. Emigrarea rămâne o problemă majoră în zona de graniţă deoarece a determinat îmbătrânirea populaţiei şi lipsa acută a forţei de muncă în rândul populaţiei cu vârste între 20 şi 40 de ani. Strategii de dezvoltare economică ar trebui promovate cu scopul de a reduce efectul factorilor stimulatori asociaţi migraţiei economice şi pentru a încuraja întoarcerea celor care au emigrat. Zona transfrontalieră împărţită de România şi Bulgaria Populaţia totală a regiunii de graniţă era de 4.742.987 locuitori în 2012, din care 3.146.251 trăiau în România şi 1.596.736 în Bulgaria. Doar grupuri mici de populaţie bulgară/română locuiesc pe cealaltă parte a graniţei. Densitatea populaţiei în districtele bulgare, în afara oraşului de graniţă Ruse, este de 66 persoane per km2, în timp ce în România, judeţele Dolj şi Constanţa au o densitate a populaţiei în jur de 100 persoane per Km2. Densitatea medie a populaţiei în zonă este de 71 persoane/Km2 (România 89,6, Bulgaria, 56). 17,34% din populaţia totală a celor două ţări trăiesc în zona eligibilă. Zona de graniță România-Serbia Populația totală a zonei de graniță este de 2.320.802, ceea ce reprezintă 8,12% din totalul populației naționale combinate din România și Serbia. Din cele 2.320.802 de persoane care locuiesc în zona de frontieră, 1.285.802 milioane trăiesc în România și 1,035,000 trăiesc în Serbia. Astfel, în zona de frontieră, 56 % din populație trăiește în România, iar 44 % trăiește în Serbia. Problema migrației populației tinde să fie strâns legată de nivelul șomajului. Zona de frontieră în ansamblu demonstrează migrația netă din regiune. Disparitățile dintre județele de frontieră sunt și ele semnificative, unele județe din România (Timiș), prezintă creștere netă a populației și un șomaj relativ scăzut, în timp ce celelalte județe românești de graniță (de exemplu Caraș Severin) au rate negative ale migrației și șomajului.


37

Pe partea sârbă, populația continuă să scadă iar câteva municipalități se confruntă cu o pierdere cu aproximativ 20% a populației în ultimii cinci ani. Rata scăzută a natalității și a migrației economice sunt principalii factori care influențează această tendință negativă, afectând mai ales raioanele din sud. Numai în 2011, scăderea a fost de -6,5 % în cele trei județe din Banatul de Nord și-5,2% în cele două județe din Sud. Zona de graniță România-Ungaria Populația totală în anul 2012 este de 3.955.409 de locuitori, din care ceva mai puțin de jumătate trăiește în Ungaria, și puțin peste jumătate trăiește în România. Aproape o cincime din populația totală a Ungariei (19,7%) locuiește în partea ungară, iar aproximativ 10% din totalul populației României locuiește în partea românească. Referitor la structura așezărilor, județul Szabolcs-Szatmár-Bereg este caracterizat prin abundența „micro-satelor”: în acest județ distribuția așezărilor cu mai puțin de 2000 locuitori este de 67%. În cealaltă parte a zonei, proporția așezărilor cu 2 000 – 50 000 locuitori este cuprinsa între 50%-80%. De aceea nu este surprinzător ca proporția orașelor este cea mai redusă în județele Satu Mare (8,33%) și Szabolcs-Szatmár-Bereg (8,73%). În cadrul zonei de cooperare, județul Hajdú-Bihar este zona cea mai urbanizată, cu toate că multe din orașele sale sunt așezări agricole cu funcții urbane limitate. Densitatea populației în toate județele este mai scăzută decât nivelul EU 27 (118 pers/km2); cea mai redusă densitate este în județul Arad, iar cea mai ridicată în județul Csongrád, fapt care reflectă caracterul predominant rural al zonei. Ca analiză a veniturilor și trendurilor de migrație de muncă și educație, soldul schimbărilor de domiciliu (migrația netă) reprezintă diferența algebrică dintre numărul persoanelor sosite prin schimbarea domiciliului (imigrate) și numărul persoanelor plecate prin schimbarea domiciliului (emigrate). Aceasta nu cuprinde mișcarea migratorie externă.

Harta 22.8. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul rural – 2007

Sursa: INS

38


38

Harta 22.9. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul rural – 2011 Sursa: INS

Harta 22.10. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2007 Sursa: INS


39

Harta 22.11. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2011 Sursa: INS

Un aspect important care trebuie analizat în zonele de graniță este legat de fenomenul migrației. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie evidenţiază factorii care stau la baza fenomenului migraţionist şi anume: factori de tip push/de împingere (nivel de trai scăzut, sărăcia, lipsa unui loc de muncă, probleme etnice, existenţa crizelor rezultate din dezastre naturale, accidente tehnologice sau terorism, sau chiar a crizelor financiare, a celor politice şi a conflictelor sociale etc) şi factori de tip pull/de atragere (nivel de trai mai ridicat, nivel al salariilor mai ridicat, posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai bun , experienţa reţelelor sociale, libertate individuală etc). De asemenea, pot fi puşi în evidenţă şi factori non-economici (limba, contingenţa culturală şi geografică, legături de tradiţie, istorice, foste colonii) care afectează, de asemenea, decizia de migrare şi selecţia ţării de destinaţie. Recensămintele populației din 2002 şi 2011 arată că cea mai mare parte a localităților României au pierdut populație, ca urmare a unui spor natural şi migratoriu negativ. Populaţia a crescut doar în marile oraşe şi zonele lor periurbane. Migraţia internă a crescut de la 8,6‰ în anul 1985 la 33,9‰ în 1990, predominant în rândul femeilor. După anul 1996 au apărut modificări semnificative în evoluţia fluxurilor migratorii prin schimbarea sensului migraţiei interne, fluxul urban-rural constituind principala direcţie a migraţiei, cu un maxim al stabilirilor în rural în anul 2010, când 48,5% din persoanele care şi-au schimbat domiciliul au hotărât să se stabilească în rural. Tinerii între 20 şi 29 ani sunt cei mai activi din acest punct de vedere (peste 40‰ în anul 2010). Aproximativ 2,8 milioane persoane au migrat din România în scop de muncă, în timp ce doar circa 60 mii cetăţeni străini au venit în România în căutarea unui loc de muncă. Județele de la granița cu Rep. Moldova reprezinta principala sursă a fenomenului migraționist internațional. Asfel putem observa că Tulcea (-16,7) reprezintă județul cu cea mai mare scădere demografică datorată migrație din România, urmată de Galați (-14,9), Vaslui (-13,4), Iași și Braila (-12,7) și Suceava (-11). Granița de sud cu Bulgaria este caracterizată ca având o pondere mai mică în fenomenul migraționist internațional, județele Constanța (-13,3) și Dolj (-11,3) înregistează pierderi mai mari prin migrația externă cu toate că județul Constanța înregistrează și un sold pozitiv privind migrația internă (+1,3). La granița cu Ungaria există doar un singur județ cu un sold negativ mai important datorat migrației internaționale (Arad -10,3 dar și cu un sold pozitiv al migrației interne + 2,9) în timp ce la granița cu Serbia, județele Caraș Severin (-13,3) și Mehedinți (-10,4) sunt apropiate ca valori de județele din estul și sudul țării, excepție facând județul Timiș cu un sold negativ (-7,4) și cu un sold de +5 la migrația internă.

40


40

Harta 22.12.Migrația internaționala 2002 – 2011

Sursa: INS România 2002-2011

III.2. Tendinţe de evoluţie

Tendințele de evoluție ale regiunile de graniță ale României sunt strâns corelate cu două elemente: 1. Tendințele generale de evoluție ale țării 2. Tendințele de evoluție a țărilor cu care se învecinează. Din analiza factorilor dezvoltării economice se poate observa evoluția pozitiva de dezvoltare în anumite zone de graniță în 2011-2012, față de perioada 2006-2007 (tendință imprimată de nivelul de dezvoltare a țării), însă există discrepanțe în dezoltarea fiecărei regiuni de graniță mai ales datorită poziționării geografice. De exemplu, zona de graniță cu Ungaria beneficiază de un avans mult mai mare în comparație cu celelalte zone de gramiță. Un alt aspect privind tendințele de evoluție este dat și de apartenența statului vecin la UE: zonele învecinate cu Bulgaria și Ungaria au avans de dezvoltare față de celelalte zone. Un factor care influențeaza evoluția zonelor de granița este cel natural. Așa cum este reliefat în analiza situației existente în Planul Național de Dezvoltare, în prezent, în România anumite conexiuni sunt costisitoare, cauza fiind elemente naturale care împiedică o mai bună conectare cu țările vecie (Râul Prut, Dunarea, relief muntos în partea de Nord și Sud-Vest). Fluviul Dunărea are o influență majoră asupra economiei din zonă. Energia hidroelectrică generată de Dunăre asigură o mare parte din necesarul de energie al statelor riverane. Dunărea este artera de transport care face legătura cu Europa de Vest și porturile din Marea Negră, însă joacă un rol redus ca și culoar de transport în această zonă. Un alt aspect important este poziționarea zonei de graniță în interiorul sau în afara UE. Asupra factorilor de dezvoltare acționează ca motor cadrul normativ pentru cooperare. Cooperarea în zona UE este supusă tratatelor semnate de toate statele componente, urmărindu-se o armonizare a sistemelor investiționale, reglementarea pieței comune, libera circulație a bunurilor și persoanelor, norme tehnice comune. Acest aspect stimulează tendința de dezvoltare mai rapidă a zonelor de graniță interne și stimulează un nivel de cooperare inter-regională semnificativ. Tendințele de evoluție în zonele de graniță sunt, de asemenea influențate și de anumite caracteristici specifice teritoriului în care sunt localizate. Elementele următoare oferă o idee generală asupra situaţiei curente și a tendințelor în zonele de graniţă ale României:


41

Ocuparea populaţiei preponderent în agricultură în județele Vaslui și Olt (peste 50%) Teleorman, Mehedinți, Giurgiu Botoșani, Suceava (peste 40%), denotă un caracter rural al zonelor de graniță în care agricultura este predominantă, iar nivelul altor activităţi economice este mult mai scăzut (prelucrare date INS); Peisaj variat, mediu natural în general bine conservat, păduri şi resurse naturale au un important potenţial de dezvoltare turistică a zonelor de graniță. Exemple în acest sens sunt Rezervația Biosferei Deltei Dunării, unică în Europa, are un regim aparte de administrare. Din acest considerent, problema realizării unor construcții trebuie bine gestionată. Ca zonă defavorizată, Delta Dunării a beneficiat de subvenții care au ajuns în procent foarte mic la locuitorii Deltei. Potențialul natural al Deltei Dunării trebuie valorificat pentru a crește și nivelul de trai al locuitorilor din Deltă și acest lucru nu se poate realiza decât practicând forme de turism durabil (ecoturism, agroturism etc). Luncile protejate ale Tisei au o dimensiune şi o importanţă europeană. De o mare importanţă este parcul natural care cuprinde întinsele areale împădurite cvasi-naturale şi zonele carstice din sudul Banatului montan, defileurile unice ale Dunării cu Cazanele şi Porţile de Fier şi părţi întinse din zona muntoasă a nord-estului Serbiei, puţin afectate de intervenţia omului. Acest mare spaţiuprotejat poate servi ca refugiu şi spaţiu de regenerare pentru multe specii periclitate ale faunei şi florei europene, constituind totodată un spaţiu larg pentru cercetare.

Depopularea şi îmbătrânirea populaţiei situate în zonele de graniţă, regiunile în care s-a accentuat evoluţia negativă sunt cele care au înregistrat de-a lungul timpului probleme economice importante. Regiunea Nord-Est are în componenţă unele dintre cele mai sărace judeţe, în care s-a accentuat ritmul de pierdere a populaţiei, ca de exempu Vasluiul, a cărui rată de creştere negativă s-a mărit de la –1,4% la –13,1%. În a aceeaşi categorie intră şi judeţe cu potenţial economic apreciabil cum ar fi Iaşul (0,7%, -5,5%) şi Suceava (-1,9%, -7,8%). În cazul Regiunii Sud-Est doar judeţul Constanţ a înregistrat o uşoară reducere a ratei de scădere a populaţiei (-4,5%, -4,3%). În aceeaşi situaţie se găseşte şi Regiunea Sud-Vest Oltenia unde, toate judeţele, inclusiv Doljul, au înregistrat o accentuare a procesului de reducere a populaţiei (date INS – recensământul populației);

Cu o densitate a drumurilor doar de 33 km la 100 de kmp pe zona de graniță cu Moldova și Ucraina, 22,95-km/100 km2

pe zona de granță cu Bulgaria, accesibilitate are un caracter limitat şi un standard de viaţă redus datorat infrastructurii subdezvoltate;

Centre de afaceri şi inovare concentrate în centrele urbane ale zonelor de graniţă (Iaşi, Oradea, Arad, Timişoara, Craiova, Galaţi);

Legături şi parteneriate încheiate între instituţii publice locale, judeţe şi regiuni devin din ce in ce mai importante și au o pondere destul de insemnată. Acest fapt este reliefat de numarul de proiecte la care instituțiile din zona de graniță participă în calitate de partener: accesibilitate -41 de proiecte, mediu – 105 proiecte, dezvoltare economică – 122 proiecte, și calitatea vieții – 168 proiecte (sursa prelucrării fiind baza de date KEEP). De asemenea, iniţiativele de constituire a unor Grupări Europene de Cooperare Teritorială (primite din partea autorităţilor din România până la data de 30 septembrie 2012), 8 dintre acestea fiind inițiate de unități administrative locale și județene din zonele de granița din Vestul și Sudul României. III.2.1. Evoluție demografică Pentru întreaga zonă transfrontalieră, tendințele demografice indică o populație îmbătrânită și o forță de muncă în scădere. Populația din zonele transfrontaliere a scăzut începând cu anul 1990, ca rezultat al ratelor mici de natalitate, a ratelor mari de mortalitate și a creșterii migrației. O altă amenințare descoperită în zona de graniță, o reprezintă migrația persoanelor tinere cu educație superioară către orașele mari. Nivelul scăzut al densității populației și tendința de dispersare a așezărilor subliniază natura periferică și rurală a zonelor de graniţă, cu precădere a granițelor cu Bulgaria şi Republica Moldova. Starea economică (salarii, oportunități de angajare) a zonelor rurale este în general scăzută. Tendința generală a schimbării în perioada trecută s-a bazat pe concentrarea populației în jurul orașelor mari. Întreaga zonă transfrontalieră, în special zonele rurale, suferă datorită fenomenului de migrație. Distanțele mari dintre centrele urbane împiedică tendințele de dezvoltare policentrică ale acestora, bazate pe proximitatea geografică. Cu toate acestea, anumite orașe devin un mod important de a atinge performanțe economice, având în vedere că există tot mai multe interdependențe economice, sociale și de mediu între municipii și orașele și zonele rurale vecine. Concluzionând, putem atrage atenția asupra accentuării fenomenului de scădere a populației care va continua fără întreprinderea unor măsuri concrete de stimularea economică a zonelor transfrontaliere.

III.2.2. Evoluție economică

PIB–ul pe cap de locuitor aferent granițelor arată nivelul scăzut al activității economice. Între zonele de graniță studiate sunt similitudini remarcabile dacă avem în vedere profilurile lor diferite. Tendința generală a structurii în schimbare a economiei regiunii a fost similară cu ceea ce s-a întâmplat în cazul tuturor economiilor țărilor din Sud–Estul Europei în ultimele decenii: o puternică scădere a ponderii sectorului primar, în general o tendință a scăderii ocupării în sectorul secundar, respectiv o creștere rapidă în sectorul terțiar. Deși contactele economice între centrele învecinate au devenit mai puternice în ultimii ani, avantajele comparative nu au fost pe deplin exploatate.

42


42

Inițierea și susținerea cooperării durabile între firme necesită existența unei infrastructuri de afaceri de calitate, a unei asistențe profesionale și a altor servicii importante pentru întreprinderi, disponibile în întreaga regiune transfrontalieră. Dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri și servicii trebuie să constituie o prioritate a zonei transfrontaliere. O altă tendință în dezvoltarea economică este dată de politicile economice guvernamentale necoordonate și cadrul fiscal diferit care guverneazăzonele de graniță, el fiind de cele mai multe ori o piedică în dezvoltarea cooperării economice și a schimburilor comerciale. Criza economică din ultimii ani coroborată cu desființarea facilităților fiscale din zonelor libere a avut ca rezultat o scădere a nivelului activității economice în zonele de graniță. Balanța comercială a exporturilor României este net în favoarea spațiului european, fără a favoriza însă vecinătatea cu Bulgaria(3,9%) sau Ungaria (5,4%) sau țările terţe (Ucraina, Moldova, Serbia – valori sub 1%). Datorită efectului de separare (și datorită distanțelor geogarfice) al Prutului și Dunării cu precădere, zonele de graniță au fost mai divizate decât s-ar fi crezut, și numai într-o foarte mică măsură a funcționat/funcționează ca o regiune. Există dovezi pe ambele părți ale granițelor privind o creștere a conștientizării cooperării transfrontaliere (un exemplu bun ar fi numarul de proiecte de cooperare transfrontalieră/transnațională) și diferite organizații (GECT-uri) la care România participă. În prezent, actorii interesați din zona de graniță recunosc necesitatea de a face eforturi comune în vederea găsirii de soluții pentru problemele economice comune și a construirea unei viziuni strategice comune asupra dezvoltării zonelor transfrontaliere. Programele de Cooperare Transfrontalieră, prin bugetul lor limitat, nu sunt capabile să influențeze de unele singure performanța economico-socială a zonei. Acesta au demonstrat, în schimb, că pot să creeze condiții de cooperare pentru dezvoltarea conceptelor strategice transfrontaliere și să ofere baza pentru investiții având ca scop minimizarea obstacolelor din zona de graniță și rezolvarea problemelor de interes comun. În acest sens cu un numar total de 43 de proiecte în calitate de lider de proiect, entitățile din România au primit finanțare pentru 24 de proiecte cu Bulgaria, 4 proiecte cu Ungaria, 8 proiecte comune pentru granițele cu Moldova și Ucraina, 2 proiecte pentru Bazinul Marii Negre, 3 proiecte comune cu Ungaria-Ucraina-Slovacia, un proiect EPSO si un proiect INTERREG IVC România continuă să deţină o poziţie periferică față de masa economică a UE, aceasta fiind o caracteristică inerentă datorată poziției geografice. Acesta este parţial și motivul pentru care regiunile din partea vestică a ţării au avansat mai mult decât regiunile din Est şi Sud care sunt, în esenţă, mai departe de centrul economic al UE poziționat firesc în aria de influență a zonei Bruxelles, selectată ca zonă centrală de coordonare a UE. De aceea, cele mai multe politici de dezvoltare sunt orientate către vestul țării, la fel cum este cazul majorității statelor aparținând vechiului lagăr comunist. Un aspect important care reiese din analiza economică a zonelor de graniță este faptul că intervențiile care se realizează în vederea creșterii nivelului activităților economice sunt de multe ori disparate, atât la nivelul României, cât și la nivelul vecinilor. Zonele de graniță au o anumităcreștere economică care nu este datorată unei viziuni disticte a modului de abordare a zonei în sine, ci mai degrabă ca rezultat al creșterii economice la nivelul regiunii sau al țării. Cel mai clar exemplu care poate fi dat este comparația dintre doi poli de creștere aflați în regiunea de graniță: Timișoara își menține tendința de dezvoltare fiind susținuta masiv de relația cu Szeged-Budapesta (teritoriu UE) în timp ce Iașiul, un pol de creștere important pentru zona de Nord-Est a țării, nu poate beneficia de facilitățile pieței comune europene, perspectivele sale de dezvoltare viitoare fiind strâns legate de acordurile bilaterale dintre Ucraina, Republica Moldova și UE. Trebuie reținut faptul că Agenda Europa 2020 subliniază faptul că trebuie acordată atenție zonelor de la granițele externe ale UE. Integrarea şi cooperarea teritoriale pot crea o masă critică pentru dezvoltare, reducând fragmentarea economică, socială şi ecologică şi creând încredere reciprocă şi capital social. Regiunile funcționale transfrontaliere şi transnaționale pot necesita o coordonare politică adecvată întrediferite țări. Astfel, acest deziderat se poate realiza prin introducerea, în cadrul Memorandumurilor de cooperare între România și vecini săi, de măsuri și mecanisme concrete de cooperare transfrontalieră, întărite de planuri de acțiune specifice fiecărei granițe în parte. III.2.3. Evoluțiainfrastructurii Căile de comunicație reprezintă rețeaua oricărei economii, fără acestea neputând fi concepută dezvoltarea economică și evoluția societății. Analiza poziționarii geografice a țării noastre ofera atat avantaje cat şi dezavantaje majore. România este situata în partea de Sud-Est a continentului, cu o poziție strategică în relatia cu UE. De altfel, România a intersectat tot timpul rute comerciale importante care leagă vestul Europei de Asia. Din punct de vedere al infrastructurii de transport, România nu a putut dezvolta acest potențial geostrategic care poate aduce beneficii economice importante. Deși au fost realizate o serie de investiții în ultimii ani, blocajele de transport, mai ales privind drumurile și trecerile navale, continuă să afecteze accesibilitatea zonelor periferice transfrontaliere. Infrastructura de transport transfrontalier și modalitățile de comunicare ce necesită îmbunătățiri urgențe reprezintă în continuare o barieră în dezvoltarea rețelelor economice și sociale și a schimburilor transfrontaliere. Un aspect important ce trebuie remarcat este că România nu are în momentul de față nicio autostradă care să lege țara noastră de țările vecie. Cele trei autostrăzi (tronsoane) construite până în acest moment leagă doar Bucureștiul de câteva orașe mai importante. Acest lucru demonstrează încă odată o tendință de izolare a țării noastre față de țările vecine cu toate ca poziţia geografică e cât se poate de benefică.


43

Un exemplu în acest sens îl poate oferi Constanța: port principal la Marea Neagră, Constanța se poate dinstinge prin poziționare strategică, ca un hub important pentru mărfurile ce sosesc sau pleacă spre Orientul Mijlociu și Asia și poate suplini aglomerarea Portului Rotterdam. Dar lipsa unor conexiuni rutiere și feroviare dezvoltate ale Portului Constanța cu Vestul Europei face ca România să piardă această poziție strategică de Poartă Europeană de mărfuri. Este încă nevoie de creșterea nivelului de accesibilitate și conectivitate în zona transfrontalieră, mai ales pentru a crea legături între zona de Sud și cea de Nord a țării. Aceste probleme trebuie rezolvate prin eforturi transfrontaliere comune, pentru a susține mobilitatea și integrarea regiunii. Pentru dezvoltarea viitoare a zonelor de graniță, dezvoltarea telematicii și a comunicațiilor prezintă oportunități excepționale de a ieși din statutul periferic al regiunii de graniță, raportat la nivel national (dar și European) și de a surmonta dezavantajele tradiționale cauzate de localizarea marginală. Investițiile în infrastructura de bandă largă (broadband) a regiunii asigură o bază bună pentru contracararea blocajelor ce se datorează distanțelor mari până la piețele mari. III.2.4. Evoluția mediului Diversitatea mediului în zonele transfrontaliere este relativ bună, dar este vulnerabilă la poluarea artificială și la dezastrele naturale. Inundațiile, despăduririle, poluarea aerului, terenul agricol, Dunărea și canalele navigabile din zonă reprezintă principalele amenințări ale mediului înconjurător. Eroziunea țărmului Mării Negre este, de asemenea, o problemă importantă. Nevoia irigării intense a solului poate conduce la creșterea nivelelor de poluare, mai ales atunci când apa provine din râurile poluate precum Tisa, Oltul și Argeșul. Irigarea excesivă poate cauza ridicării nivelului apelor subterane și creșterea concentrației de sare. Folosirea pesticidelor în agricultură nu pare să fie o problemă majoră de mediu în prezent; totuși, eliminarea reziduurilor animale din apele subterane constituie o problemă importantă. Marea varietate și bogăție a ecosistemului din aria programului creează oportunități pentru dezvoltarea viitoare. Cooperarea între structurile instituționale din zona de graniță (de exemplu: agențiile pentru protecția mediului, administrațiile ariilor protejate), stabilirea unor arii comune protejate, precum și dezvoltarea unor planuri comune de management în vederea protejării biodiversităţii vor contribui la dezvoltarea strategică şi pe termen lung a zonelor de graniță. III.2.5. Evoluția turismului Importanta moștenire naturală și culturală a regiunilor oferă o serie de resurse ce pot susține un turism competitiv și în dezvoltare, precum și îmbunătățirile aduse productivității generale și nivelului salariilor din turism. Pentru o varietate de motive, potențialul turistic nu a fost conștientizat, în principal datorită lipsei capitalului și dificultăților de acces create de infrastructura de transport slab dezvoltată și în ciuda potențialului zonelor trasfrontaliere. Conceptul de turism ca sector economic, precum și nevoia specifică pentru o abordare integrată, nu sunt înțelese decât în mică măsură atât la nivel național, cât și la nivel regional. Este de remarcat faptul că nu există o dimensiune transfrontalieră în ceea ce privește inițiativele existente în domeniul turismului în aria programului. Conceptul de vânzare a imaginii zonei de cooperare ca destinație turistică trebuie dezvoltat prin cooperare și toate sinergiile dintre zonele turistice trebuie exploatate. O serie de resurse naturale (ape minerale, lacuri sărate și nămol) creează posibilitatea dezvoltării turismului balnear. Aceste regiuni au nevoie de o abordare integrată pentru asigurarea calității, concentrându-se pe satisfacția consumatorului și având la bază dimensiunile de mediu, socială și economică ale dezvoltării durabile. Turismul rural, cu subcomponentele sale (agroturism, ecoturism etc) poate fi dezvoltat ca un produs durabil, chiar și în zonele peisagistice protejate sau în parcurile naționale. Totuşi, trebuie acordată atenție minimizării efectelor negative asupra mediului ce rezultă din astfel de investiții. Există condiții optime de dezvoltare în domeniile turismului urban, de afaceri, religios, sportiv și pentru tineret, precum și în privința noilor produse de turism cultural. Potențialul pentru turismul cultural, ca parte integrantă a conceptului de turism regional, este în strânsă legătură cu multitudinea de bogății naturale existente. Rutele culturale și drumurile ecologice au fost dezvoltate în diferite zone. În concluzie, evoluția a turismului în zonele de graniță denotă un interes special pentru aceast segment economic. Putem însă remarca că acest sector se dezvoltă sporadic, fără a avea ținte precise pentru zona de graniță: • Nu există o ofertă turistică diversificată şi competitivă prin susţinerea dezvoltării investiţiilor interne şi internaţionale,

care să conducă la creşterea volumuluiactivităţii turistice şi respectiv, a circulaţiei turistice; • Stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate care să permită creşterea încasărilor, contribuţiei sectorului turistic în

PIB, veniturilor nete alepopulaţiei precum şi sporirea gradului de absorbţie a forţei de muncă este încă deficitară datorită lipsei produselor integrate de turism oferite de fiecare zona în parte;

• Există planuri de integrare a turismului din România în tendinţele de dezvoltaremondiale şi europene etc (de exemplu Strategia Națională în Turism), dar acestea nu conferă şi acțiuni clare și concrete de sprijinire a activitaților turistice.

44


44

III.2.6. Evoluția în domeniul parteneriatelor și cooperării frontierelor Nivelul de cooperare transfrontalieră a crescut în mod semnificativ în ultimul deceniu. De la căderea blocului comunist și destrămarea URSS, cooperare transfrontalieră s-a dezvoltat fiind încurajată de factori externi ai geo-politicii regionale: accesul în NATO și UE a impulsionat statele din regiune la încheirea de tratate speciale cu țările aflate la graniță. Treptat aceste tratate au abordat un număr de domenii precum : a. Îmbunătățirea relațiilor inter-statale este evidentă între România și țările vecine de la semnarea Tratatelor de bază

pentru înțelegere , cooperare și bună vecinatate, care susține legitimitatea prezență la frontieră și recunoaște drepturile minorităților etnice în ambele state . Tratatele se adresează unora dintre cauzele de bază adică neîncredere și suspiciuni între state și identifică domenii de cooperare reciprocă , în special în contextul aderării la UE.

b. Crearea euroregiunilor, a oferit un cadru pentru creșterea cooperării transfrontaliere între autoritățile locale, guvernele regionale, precum și ONG-uri; în prezent România este membră în parteneriate la scară mare Comunitatea de lucru a țărilor dunărene, Euroregiunea Bazinul Marii Negre, Euroregiunii Carpatice și Dunăre - Kris - Mures – Tisa, parteneriate de cooperare la nivelul frontierelor și transfrontalieră precum Hajdú-Bihar - Bihor Euroregion, Euroregion Middle Danube - Iron Gates +, Euroregion Danube 21, Euroregion Danube – South, Euroregion Rousse-Giurgiu, Euroregion Danubius, Inferior Danube Euroregion, Euroregion Siret-Prut-Nistru, Euroregiunii Prutului de Sus și de asemenea în Grupari Europene de cooperare teritorială: GECT Bánát-Triplex Confinium – nivel local, Ungaria și Serbia, GECT Rețeaua Europeană de cunoștințe în urbanism EUKN, GECT Construcția unui viitor european comun – nivel local, Ungaria, GECT Poarta europeana – nivel local, Ungaria, GECT Orașele ceramicii – Spania, GECT Durabo – nivel local, România.

c. Acorduri politice au fost semnate între autoritățile locale de-a lungul frontierei,aceste conducând la intensificarea contactelor transfrontaliere și a schimburilor. De exemplu, consilii județene din Hajdu - Bihar (Ungaria) și Bihor (RO) au dezvoltat treptat legături transfrontaliere în ultimul deceniu iar această cooperare este acum formalizată prin înființarea de comitete și structuri comune în domenii precum protecția mediului și dezvoltarea infrastructurii.

d. Legături de cooperare de afaceri au crescut în ultimii ani și este puternic promovat prin diverse programe internaționale. e. Programele de Cooperare Teritorială (CBC, ENPI etc) au dat posibilitatea autorităților locale și regionale să dezvolte

acțiuni comune pentru dezvoltarea zonelor de graniță. Chiar daca in perioada 2000 – 2007 mare parte dintre proiecte au fost axate pe acțiuni privind întărirerea capacității de cooperare și a rețelelor transfrontaliere, în perioada de programare 2007 – 2013 proiectele comune în zonele de graniță au vizat schimbări sustenabile. Astfel problemele zonelor de graniță au cunoscut intervenții consistente prin numărul de proiecte implementate în care entități din România sunt promotori: accesibilitate 25 de proiecte, dezvoltare economică 43 de proiecte, mediu 40 de proiecte, calitatea vieții 87 de proiecte.

Principalele obstacole în calea cooperării transfrontaliere la graniță rămân în continuare: a. Centralizarea excesivă și birocrația ce îgreunează tranzitul și comerțul transfrontalier. b. Conflicte generate de politicile privind minoritățile etnice de pe ambele părți ale frontierei, acestea fiind și un mijloc de

dezvoltare a contactelor transfrontaliere (de exemplu, competențe lingvistice, legăturile de afaceri). c. Lipsa de conexiuni de transport între regiunile învecinate –manifestată îndeosebi la granița cu Bulgaria (datorită Dunării),

și la granița cu Ucraina și Moldova datorită diferențelor de ordin tehnic sâși normativ – dar și lipsa conexiunilor cu celelalte regiuni mai dezvoltate.

d. Declinul economic, lipsa măsurilor concrete de reducere a fenomenului migrației, coroborată cu lipsa unui comerț transfrontalier conduc zonele de graniță, îndeosebi cele externe UE, către izolare .

e. Chiar dacă au fost realizate o serie de parteneriate de cooperare teritorială și o serie de proiecte au generat rezultate vizibile rămâne ca problemă lipsa de coordonare a acestor intervenții pentru o dezvoltare armonioasă a teritoriului european.

f. Birocrație și responsabilitatea armonizării normelor tehnice, a sistemelor investiționale, cât și implementarea politicilor publice regionale/naționale eligibile pentru proiecte de cooperare teritorială europeană sunt factori care inhibă procesul de cooperare teritorială și creeaza bariere artificiale in dezvoltarea zonelor de graniță.

III.3. Priorități de dezvoltare

Agenda Teritorială UE 2020 enunță că: “Integrarea teritoriilor prin cooperare teritorială poate constitui un factor important de promovare a competitivității globale. În acest mod poate fi mai bine utilizat potențialul oferit de patrimoniul natural, peisagistic şi cultural valoros, rețelele urbane şi piețele forței de muncă divizate de frontiere”. În acest sens, documentul recomandă acordarea unei atenții sporite zonelor de la granițele externe ale UE. Integrarea şi cooperarea teritorială pot crea o masă critică pentru dezvoltare, reducând fragmentarea economică, socială şi ecologică şi creând încredere reciprocă şi capital social. Regiunile funcționale transfrontaliere şi transnaționale necesită o coordonare politică adecvată între diferitele țări participante, fiind solicitate eforturi semnificative din partea tuturor planificatorilor naționali de corelare pentru elaborarea Acordurilor Naționale de Parteneriat/documentelor de planificare pentru inițiativele comune facilitate și susținute de Comisia Europeană și de Programul INTERACT.


45

Prioritățile de dezvoltare vor deriva din analiza situației existente la nivelul fiecărei regiuni de graniță, vor fi concepute în mod particular și vor fi definite și corelate în raport cu politicile de dezvoltare spațială. Acestea vor consolida centrele sub-regionale și locale în zonele de frontieră externe ale UE. Din motive politice, situația de pe graniță externă a UE este mult mai provocatoare decât situația din zonele de frontieră internă a UE și necesită o abordare diferită. În scopul rezolvării problemelor din zonele de graniță, acțiunile integrate trebuie să fie operate la toate nivelurile de planificare, inclusiv de instrumentele oferite de politicile regionale și spațiale. După identificarea unei probleme și a impactului său potențial pe ambele părți ale graniței, măsurile specifice trebuie aplicate prin punerea în aplicare a unor astfel de intervenții integrate cu impact transfrontalier potențial socio-economic și vor fi pregătite pentru toate zonele de frontieră din România (pe nivel NUTS 2) , cu acoperirea teritoriilor de pe ambele părți ale frontierei. Aceste strategii cu un domeniu de aplicare regional macro (care acoperă zone din România, și pe de altă parte a frontierei) vor fi pregătite la nivel național, în cooperare cu autoritățile locale, parteneri sociali și economici și în comunicarea cu țările vecine. Aceste strategii vor deveni o bază de cooperare teritorială pentru dezvoltarea zonelor de frontieră și ar include planificarea programelor de cooperare UE. Prioritățile de dezvoltare vor fi în acord cu prioritățile formulate în Acordul de Parteneriat propus de România pentru 2014-2020 și vor fi relevante pentru următoarele arii de interes:

Dezvoltarea sistemelor de infrastructură fizică (îmbunătăţirea infrastructurii de transport, a reţelelor şi serviciilor de informare şi comunicare, realizarea interconexiunii sistemelor energetice, de apă şi reciclarea deşeurilor); o importanță deosebită având conectarea zonelor de granița la principalele coridoare de transport regionale și europene (rutier, feroviar, transport energie).

Întărirea conexiunilor și relaţiilor economice între regiunile învecinate pentru a susţine împreună dezvoltarea economică durabilă a zonei (dezvoltarea cooperării în domeniile IMM, turism şi comerţul de graniţă, promovarea integrării pieţelor locale ale forţei de muncă);dezvoltare a unor servicii de interes general destinate cetăţenilor din ambele ţări cu accent deosebit pe cooperarea bilaterala României cu Rep. Moldova și Ucraina.

Creșterea eficienței energetice în vederea reducerea poluării, promovării producției, utilizării și distribuirii de surse regenerabile de energie.

Consolidarea retelei de localităţi urbane în context transfrontalier prin facilitarea cooperării transfrontaliere între orașele pereche românești de‐a lungul Dunării(cu o atenție deosebită către Drobeta Turnu Severin – Kladovo, București - Giurgiu – Ruse) și a teritoriului cuprins între axele Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare și Szeged-Debrecen.

Realizarea coeziunii sociale şi culturale între comunităţile şi cetăţenii de pe ambele părţi ale graniţei (dezvoltarea utilizării în comun a infrastructurii din domeniile sănătate, cultură şi educaţie);

Soluţionarea în comun a unor ameninţări similare şi simultane din partea factorilor de mediu (prevenirea inundaţiilor, alunecărilor de teren, eroziunii solului, realizarea unor sisteme de avertizare şi control a riscurilor naturale şi tehnologice);

Cooperarea integrată în managementul apelor (protecţia şi administrarea bazinului Dunării, zonele costiere, resurse marine);

Dezvoltarea reţelelor transfrontaliere de IMM-uri și a cetrelor de tip cercetare-dezvoltare şi inovare;

Dezvoltarea unor secţiuni transnaţionale de prevenire a riscurilor naturale şi tehnologice.

Realizarea de planuri de dezvoltare comune cu țările vecine, astfel încăt discrepanțele socio-economice dintre zona de graniță și mediile naționale să se reducă.

Ameliorarea cadrului normativ pentru cooperare, în ceea ce privește responsabilitatea armonizării normelor tehnice și a sistemelor investiționale, cât și pentru implementarea politicilor publice regionale/naționale eligibile pentru proiecte de Cooperare teritorială europeană.

III.4. Legături cu alte domenii

Sprijinul instituțional pentru cooperarea transfrontalieră la nivel național, regional și local va fi realizat prin cooperare transfrontalieră mai puternică în amenajarea teritoriului. În acest scop, documentele și procedurile vor fi elaborate pentru a asigura o planificare integrată a operațiunilor pentru protecția mediului, managementul apei și extinderea infrastructurii transfrontaliere. În acest sens, Studiul Zone transfrontaliere și legături periferice este în strânsă legatură și trebuie corelat cu domeniile prioritare și obiectivele formulate în:

Nr. Domeniu prioritar Legatură stabilită prin

1 Structuri demografice şi evoluţie sociala

Analiza structurii şi evoluţiei demografice Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale Serviciile sociale, de sanatate şi de educaţie

46


46

2 Dezvoltare economica (sectoare economice)

Activitaţile din sectorul primar Activitaţile din sectorul secundar Activitaţile din sectoarele terţiar şi cuaternar Activitaţile şi infrastructura turistică Impactul contextului macroeconomic, politici bugetare şi finanţe publice asupra zonelor de graniță

3 Protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale

Cadrul natural şi biodiversitatea Conservarea şi gestionarea resurselor naturale Protecţia mediului şi riscurile naturale Protecţia patrimoniului natural, cultural şi a peisajului

4 Comunicaţii şi infrastructura de transport

Căi de comunicaţii şi transport Reţele naţionale de comunicaţii

5 Reţeaua de localitaţi Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localitaţi Caracteristicile localitaţilor urbane şi rurale Noile legaturi urban-rural şi dezvoltarea locala

6 Cultura şi patrimoniui Protecţia monumentelor istorice şi a patrimoniului construit. Infrastructuri culturale

7 Zonele cu specific geografic Zonele cu specific geografic

8 Administraţie publica şi planificare Planificare strategică teritorială

III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

Implicaţiile de natură economică, socială și de mediu ale priorităţilor de dezvoltare stabilite pentru fiecare domeniu în parte vor fi enunţate în mod obiectiv, constituindu-se într-un palier de armonizare a obiectivelor de utilitate publică în cadrul SDTR. Implicaţiile economice, sociale şi de mediu ale măsurilor propuse prin studiu ar putea fi majore, în direcţia creşterii competitivităţii economice, ameliorarea condiţiilor sociale – în special în zonele cu grad mare de izolare. În ceea ce priveşte implicaţiile asupra mediului, efectele favorabile ar putea fi generate de ameliorarea şi modernizarea sistemelor de transport şi de integrarea prioritară, în procesul de elaborare a SDTR, a obiectivelor de ameliorare a condiţiilor de mediu în zonele de frontieră.

a) Frontierele interne ale UE vor fi afectate de difuzie a dezvoltării de centre urbane importante pe ambele părți ale frontierei. Aceste zone vor profita de asemenea de integrare intensificată între România și statele membre ale UE, în special Ungaria și Bulgaria. În viitor, această cooperare va contribui la stabilirea de zone funcționale transfrontaliere (în primul rând la granița cu Ungaria). În plus, dezvoltarea acestor zone va fi optimizată datorită unei mai bune accesibilități a centrului României și a destinațiilor internaționale, care trebuie să fie activată prin intermediul infrastructurii de transport modernizat și extins. Alți factori de dezvoltare importanți includ planuri de dezvoltare transfrontalieră pentru următoarele subregiuni și centre locale urbane, împărțite de frontiera de stat: Poli principali danubieni Vidin – Calafat, Giurgiu – Ruse, Calarasi – Silistra și Poli secundari Bechet – Oreahovo, Turnu Magurele – Nikopole, Zimnicea - Shvistov, Oltenita – Tutrakan și Timișoara-

Arad Szeget, Oradea - Debrecen. În viitor, o abordare integrată a planificării spațiale și socio-economice va duce la crearea de proiecte de capital și infrastructură care vor umple golurile din rețelele de transport și tehnice. Un exemplu în acest sens va fi conectarea zonelor de graniță cu Ungaria și Bulgaria, cuplând Axa Timișoara-Arad-Oradea de granița de Sud Constanța – București – Craiova – Drobeta-Turnu-Severin. Integrarea funcțională a centrelor urbane pe ambele părți ale frontierei și a zonelor limitrofe vor fi, de asemenea, susținute de crearea de rețele comune de transport public, care va contribui la o consolidare a fluxului de resurse, bunuri și servicii între orașele învecinate lor și zone funcționale. O măsură complementară pentru zonele de sprijin traversate de frontieră de stat va implica consolidarea dimensiunii strategice a politicii de dezvoltare. Instituțiile publice vor stabili o platformă de cooperare cu organisme non-guvernamentale, în scopul de a utiliza canale de comunicare și implementarea programelor de dezvoltare. b) Granițele externe ale UE vor primi mai mult sprijin în comparație cu zonele de frontieră UE internă, deoarece acestea sunt, de asemenea, printre cele mai sărace regiuni situate la o distanță semnificativă de la centrele socio – economice majore în România. Importanța tot mai mare a centrelor regionale situate în apropiere de granița externă a UE, cum ar fi Iași, Suceava, va contribui la oportunități sporite de dezvoltare a acestor zone și difuzarea mai intensă a dezvoltarii la graniță. O altă condiție importantă pentru dezvoltarea acestor zone de graniță este creșterea accesibilității din centrul României și destinații internaționale. Acest factor va fi influențat de condițiile politice și procedurile de frontieră rezultate (viza, proceduri vamale, controale sanitar-veterinare și fitosanitare etc).


47

Politicile de dezvoltare spațială vor consolida centrele sub-regionale și locale în zonele de frontieră externe ale UE prin: transferul beneficiilor de dezvoltarea de la centrele regionale majore (Iași, Cluj, Oradea) la următoarele orașe: Baia Mare,

Satu Mare, Botoșani, Vaslui spre țările foste CSI și Timișoara spre Orșova, Moldova Nouă; îmbunătățirea accesului la serviciile publice de ordin superior, în special educație și asistență medicală va consolida

aceste centre urbane; sprijinirea de noi proiecte de investiții de afaceri; localizarea instituții importante pentru cooperarea bilaterală și europeană transfrontalieră în aceste orașe; îmbunătățirea calității învățământului secundar și superior în domenii, care sunt complementare dezvoltarea țărilor

vecine; promovarea proiectelor comune hard şi soft privind dezvoltarea culturii, turismului balnear și turismul de agrement. Dezvoltarea cooperării între orașe înfrățite situate în zonele de frontieră externe ale UE, cum ar fi Suceava-Cernăuți, Iași-Ungheni va fi un element important de cooperare frontieră ce va contribui la dezvoltarea acestor zone. Cooperarea ar trebui să constea în coordonarea acțiunilor pentru a asigura complementaritații de bază și a serviciilor publice specializate oferite pe ambele părți ale frontierei. Deschiderea și accesibilitatea frontierelor externe ale UE vor fi îmbunătățite prin construirea și modernizarea punctelor de trecere a frontierei, precum și simplificarea procedurilor de acordare a vizelor. Sprijinul instituțional pentru cooperarea transfrontalieră la nivel național, regional și local va fi realizat prin cooperare transfrontalieră mai puternică în amenajarea teritoriului și socio–economice, iar acest lucru e legat indisolubil de elaborarea unor documente și proceduri pentru a asigura o planificare integrată a operațiunilor pentru protecția mediului, managementul apei și extinderea infrastructurii transfrontaliere. Mai mult, cadrul legal național necesare trebuie să se modifice modifică, în conformitate cu reglementările UE, pentru a rezolva probleme transfrontaliere privind resursele de apă, simplificarea procedurilor administrative pentru trecerea frontierei, și pentru a îmbunătăți permeabilitatea frontierei.

IV. Elemente strategice şi operaţionale

IV.1. Viziune și obiective strategice

Pentru formularea unei viziuni integrate de dezvoltare a zonelor de graniță este necesară o privire de ansamblu pe de o parte asupra locului și rolului României în spațiul Uniunii Europene, iar de pe altă parte a poziției geo-strategice a țării noastre în sud-estul continentului. Sunt două întrebări majore care stau la baza formulării politicilor de dezvoltare și a promovării intereselor țării noastre:unde suntem acum şi unde ne dorim să ajungem.

Unde suntem acum? Unde ne dorim să ajungem?

Sursă importantă a migrației la nivelul UE România oferă cetățenilor săi cele mai adecvate condiții de dezvoltare educațională, economică și personală.

Țară periferică a UE supusă fenomenului de depopulare a zonelor

România, nod de conectare în regiunea de Sud-Est a continentului prin: asigurarea culoarelor strategice de acces a mărfurilor, resurselor energetice și pasagerilor între Asia și Orientul Mijlociu spre vestul Europei.

Țară cu discrepanțe majore de dezvoltare între regiuni/mediul urban/mediul rural și cele mai multe regiuni defavorizate

România aduce oameni și locurile într-un teritoriu funcțional din punct de vedere social, economic și politico-administrativ, asigurând o integrare durabilă a regiunilor în spațiul național și european

Țară cu economie necompetitivă în raport cu celelalte state UE

România, motor de creștere economică a regiunii prin: utilizarea propriilor resurse naturale în scopul ceșterii economice – agricultură, zone cu potențial turistic unice în Europa, resurse mineraliere.

Obiectiv Strategic 1 -Creșterea nivelului de accesibilitate, conectivitate și a calității vieții în zonele de graniță Obiective specifice: 1.1. Îmbunătățirea rețelei de transport pentru asigurarea accesibilității și creșterea mobilității în zonele de graniță 1.2. Creșterea gradului de conectare alocalităților la servicii și informații 1.3. Creșterea gradului de accesibilitate larețelele energetice 1.4. Imbunătățirea accesului populației la locuințeși servicii publice de interes general Obiectiv Strategic 2 – Dezvoltare teritorială policentrică, echilibrată a zonelor urbane și rurale pentru înlăturarea disparitățilorteritoriale existente Obiective specifice:

48


48

2.1. Creșterea vitalității zonelor functionale, motorul dezvoltării teritoriale policentrice, echilibrate și durabile 2.2. Creșterea gradului de urbanizare a regiunilor prin mărirea atractivității și a potențialului economic al orașelor 2.3. Dezvoltarea urbană prin utilizarearesurselor și a potențialului zonelor rurale 2.4. Consolidarea relațiilor urban-rural Obiectiv Strategic 3 - Protejarea și dezvoltarea integrată a capitalului natural și cultural în scopul susținerii dezvoltării zonelor urbane și rurale Obiective specifice: 3.1.Protecția terenurilor a faunei și florei. 3.2.Protecția ecosistemelor și a resurselor vitale comunitățile urbane și rurale. 3.3.Protecția valorilor culturale UNESCO, naționale, locale.

IV.2. Politici, programe şi proiecte

Prin prezentul document de analiză putem să stabilim patru priorități de politici în dezvoltarea zonelor de graniță ale României: Prioritatea 1. Accesibilitatea – motor de punere în valoare și dezvoltare a resurselor naturale și umane din zonele de graniță - Dezvoltarea rețelelor de transport interegionale, a capacității fluxurilor de transport pentru conectarea orașelor,

comunelor, a zonele transfrontaliere cu coridoarele de transport naționale și europene TEN și către Orientul Mijlociu - Dezvoltarea nodurilor de transport intermodal, pentru transportul de persoane și marfă, coordonat cu gradul de

accesibilitate la coridoarele europene TEN și la orașele port ale Mării Negre și Dunării - Creșterea capacității operaționale a sistemelor integrate de transport public auto și non-auto în zonele metropolitane,

transfrontaliere și a celor cu dezvoltare turistică - Asigurarea accesibilității persoanelor și bunurilor în zonele locuite aflate în zone izolate montane și Delta Dunării. - Dezvoltarea rețelei de Internet pentru facilitarea coordonării intervențiilor în situații de urgență și de calamitate - Dezvoltarea serviciilor de educație e-learning în zone cu accesibilitate redusă - Dezvoltarea infrastructurii serviciilor de sănătate, telemedicină, pentru zone cu accesibilitate redusă. Prioritatea 2. Zone funcționale – spațiu în care societatea bazată pe cunoaştere, inovarea și spiritul antreprenorial contribuie la dezvoltarea economică locală şi regională - Creșterea numărului de conexiuni ale grupărilor de orașe mici și mijlocii din proximitatea municipiilor de rang 1 și a

coridoarelor TEN, prin folosirea resurselor locale și dezvoltare de noifuncțiuni competitive și inovative. - Crearea condițiilor de dezvoltarea de servicii integrate a orașelor și comunelor aflate în zone cu densitate demografică

redusă - Promovarea dezvoltării teritoriale în zone urbane și rurale transfrontaliere, în special a acelora cu potențial de colaborare

economică și turistică - Adaptarea activitățiilor economice și serviciilor urbane neperfomante la condiții de piață, pentru atragerea investițiilor cu

valoare adăugată ridicată - Regenerare integrată atât fizică, economică cât și socială, a zonelor urbane deteriorate și restructurarea funcțională a

teritoriilor poluate și neconstruite - Dezvoltarea rețelei utilităților publice în orașe. - Susținerea dezvoltării capitalului uman prin dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de educație, sănătate și servicii

sociale - Valorificarea potențialului zonelor rurale, a producției locale și a valorilor culturale și naturale ca zone pentru recreere,

sport și turism - Valorificarea potențialului din zonele rurale pentru obținerea și utilizarea de energii regenerabile - Crearea cadrului de colaborare economică și cercetare între firme angajate în activități economice și de servicii aflate în

mediul urban și rural - Dezvoltarea parteneriatului în realizarea și implementare de proiecte de interes comun prin punerea în comun a

resurselor naturale, umane și financiare proprii. Prioritatea 3. Valori naturale și culturale – sprijin în promovarea, dezvoltarea și ajustarea structurală a zonelor de graniță - Integrarea siturilor Natura 2000 în rețele tematice și corelarea amplasării acestora cu activități de protejare și de

promovare la nivel regional. - Stoparea și prevenirea tăierii pădurilor și realizarea de plantări în zone cu handicap peritorial (ex zone cu pericol de

desertificare). - Creșterea valorii patrimoniuluinatural prin coordonarea acțiunilor specificede protecție a zonelor cu diversitate - biologică (ex. zonele umede, zonele costiere,zonele montane) - Identificarea și reducerea surselor de poluare, organice și chimice, a apei desuprafață și apei subterane.


49

- Crearea unui sistem integrat de monitorizare a efectelor forajelor șiexploatării rezervelor naturale asuprazonelor locuite și resurselor naturale vitale

- Asigurarea cu apă potabilă alocalităților și protecția resurselor existente - Reducerea pierderilor umane șimateriale cauzate de inundații, prinpromovarea de parteneriate regionale

șitransfrontaliere pentru realizarea deinvestiții și aplicarea unor proceduri deprevenirea și combatere a riscurilor. - Realizarea programelor deregenerare a zonelor urbane și ruraleistorice prin acțiuni integrate de conservare,protejare și

punere în valoare apatrimoniului cultural tangibil și intangibil - Restaurarea clădirilor cu valoarearhitecturală și istorică ce au suferit în urmaintervențiilor umane sau naturale - Realizarea programelor de protecțieși reabilitare a clădirilor și siturilor șiintegrarea lor cu economiile specifice locale - Asigurarea condițiilor deaccesibilitate prin forme de transport publicși non-auto către situri cu valori depatrimoniu. Prioritatea 4. Cooperare transfrontalieră - stimul pentru coeziunea teritorială în regiunea transfrontalieră, precum și condiție pentru o viață durabilă și prosperă a locuitorilor săi - Promovarea dezvoltării teritoriale înzone urbane și rurale transfrontaliere, înspecial a acelora cu potențial de

colaborareeconomică și turistică - Crearea cadrului normativ de colaborareeconomică și cercetare între firme angajateîn activități economice și de servicii

aflate înmediul urban și rural - Implicarea de resurse naturale,umane și financiare proprii în realizarea șiimplementare de proiecte de interes comun - Creșterea valorii patrimoniuluinatural prin coordonarea acțiunilor specificede protecție a zonelor cu diversitatebiologică

(de exemplu zonele umede, zonele costiere,zonele montane) - Reducerea pierderilor umane șimateriale cauzate de inundații, prinpromovarea de parteneriate regionale

șitransfrontaliere pentru realizarea deinvestiții și aplicarea unor proceduri deprevenirea și combatere a riscurilor. IV.3. Modalități de implementare

Pentru atingerea obiectivelor generale și specifice este nevoie de intervenții distincte pe fiecare regiune de graniță. Astfel, setul de modalități și măsuri de atingere a obiectivelor sunt grupate pe cele două tipuri de granițe: externe UE și interne UE. Granițe externe UE (Republica Moldova, Ucraina și Serbia)

Nr. crt

Granița de Nord – județele Satu Mare, Maramureș, Suceava, Botoșani, granițele cu Ucraina

Granița de Est – județele Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, granițele cu Republica Moldova

Granița de Sud-Est – județele Galați, Brăila, Tulcea, granițele cu Ucraina

Granița de Sud-Vest – județele Mehedinți, Caraș Severin și Timiș, granița cu Serbia

1.1. Îmbunătățirea rețelei de transport pentru asigurarea accesibilității și creșterea mobilității în zonele de graniță

Consolidarea regiunii funcționale Iași-Botoșani-Suceava şi a regiunii Oradea-Satu-Mare-Baia Mare, oferind un culoar de dezvoltare pe granița cu Ucraina. Dezvoltarea culoarelor de legatură spre Cernauți şi Ivano-Frankivsk.

Consolidarea regiunii funcționale Iași-Botoșani-Suceava. Dezvoltarea culoarelor de legatura Iași spre Ungheni.

Consolidarea regiunii funcționale Galați-Brăila. Dezvoltarea culoarelor de legatură spre Odessa.

Consolidarea regiunii funcționale Craiova-Drobeta Turnu-Severin–Reșița– Timişoara. Dezvoltarea culoarelor de legătură spre Belgrad.

1.2. Creșterea gradului de conectare a localităților la servicii și informații

Dezvoltarea rețelei internet pentru facilitarea coordonării intervențiilor în situații de urgență și de calamitate Dezvoltarea serviciilor de educație e-learning în zone cu accesibilitate redusă Dezvoltarea infrastructurii serviciilor de sănătate, telemedicină, pentru zone cu accesibilitate redusă Dezvoltarea rețelei internet pentru facilitarea coordonării intervențiilor în situații de urgență și de calamitate

1.3.Îmbunătățirea accesului la locuințe și servicii publice de interes general

Asigurarea condițiilor de dezvoltarea de servicii integrate a orașelor și comunelor aflate în zone cu densitate demografică redusă Dezvoltarea rețelei utilităților publice în orașe

2.1. Creșterea vitalității zonelor functionale, motorul dezvoltării teritoriale policentrice, echilibrate și durabile

Creșterea numarului de conexiuni ale grupărilor de orașe mici și mijlocii din proximitatea municipiilor de rang 1 și a coridoarelor TEN, prin folosirea resurselor locale și dezvoltare de noi funcțiuni competitive și inovative. Promovarea dezvoltării teritoriale în zone urbane și rurale transfrontaliere, în special a acelora cu potențial de colaborare economică și turistică.

50


50

2.2. Creșterea gradului de urbanizare a regiunilor prin mărirea atractivității și a potențialului economic al orașelor

Adaptarea activitățiilor economice și serviciilor urbane neperfomante la condiții de piață, pentru atragerea investițiilor cu valoare adăugată ridicată. Dezvoltarea rețelei utilităților publice în orașe. Susținerea dezvoltării capitalului uman prin dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de educație, sănătate și servicii sociale.

2.3. Dezvoltarea urbană prin utilizarea resurselor și a potențialului zonelor rurale

Regenerare integrată atât fizică, economică cât și socială, a zonelor urbane deteriorate și restructurarea funcțională a teritoriilor poluate și neconstruite. Valorificarea potențialului zonelor rurale, a producției locale și a valorilor culturale și naturale ca zone pentru recreere, sport și turism.

2.4. Consolidarea relațiilor urban-rural

Crearea cadrului de colaborare economică și cercetare între firme angajate în activități economice și de servicii aflate în mediul urban și rural. Dezvoltarea parteneriatului în realizarea și implementare de proiecte de interes comun prin punerea în comun a resurselor naturale, umane și financiare proprii.

3.1. Protecția terenurilor a faunei și florei

Integrarea siturilor Natura 2000 în rețele tematice și corelarea amplasării acestora cu activități de protejare și de promovare la nivel regional. Stoparea și prevenirea tăierii pădurilor și realizarea de plantări în zone cu handicap peritorial (ex zone cu pericol de desertificare). Creșterea valorii patrimoniului natural prin coordonarea acțiunilor specifice de protecție a zonelor cu diversitate biologică (ex. zonele umede, zonele costiere, zonele montane). Reducerea pierderilor umane și materiale cauzate de inundații, prin promovarea de parteneriate regionale și transfrontaliere pentru realizarea de investiții și aplicarea unor proceduri de prevenirea și combatere a riscurilor.

3.2. Protecția ecosistemelor și a resurselor vitale comunitățile urbane și rurale

Identificarea și reducerea surselor de poluare, organice și chimice, a apei de suprafață și apei subterane. Urmărirea efectelor forajelor și exploatării rezervelor naturale asupra zonelor locuite și resurselor naturale vitale. Asigurarea cu apă potabilă a localităților și protecția resurselor existente.

3.3. Protecția valorilor culturale UNESCO (naționale, locale)

Realizarea programelor de regenerare a zonelor urbane și rurale istorice prin acțiuni integrate de conservare, protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural tangibil și intangibil. Restaurarea clădirilor cu valoare arhitecturală și istorică ce au suferit în urma intervențiilor umane sau naturale. Realizarea programelor de protecție și reabilitare a clădirilor și siturilor și integrarea lor cu economiile specifice locale. Asigurarea condițiilor de accesibilitate prin forme de transport public și non-auto către situri cu valori de patrimoniu.

Granițe interne UE (Bulgaria și Ungaria)

Nr.crt Granița de sud – județele Dolj, Teleorman, Giurgiu, Calarași, Constanța, granița cu Bulgaria

Granița de vest - județele Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare


Consolidarea regiunii funcționale Iași-Botoșani-Suceava şi a regiunii Oradea-Satu-Mare-Baia Mare oferind un culoar de dezvoltare pe granița cu Ucraina.

Dezvoltarea culoarelor de legătură spre Constanța-Varna-Istambul, Constanța–Craiova pe direcția Timișoara-Budapesta.

Consolidarea accesului și mobilității între orașele pereche de pe cele două maluri ale Dunării.

Consolidarea regiunii funcționale Timișoara – Arad – Oradea – Satu Mare. Dezvoltarea culoarelor de legatura Timișoara – Arad – Szeget – Budapesta și Oradea – Satu Mare – Debrecin - Budapesta


Dezvoltarea rețelei internet pentru facilitarea coordonării intervențiilor în situații de urgență și de calamitate.

Dezvoltarea serviciilor de educație e-learning în zone cu accesibilitate redusă.


51

Dezvoltarea infrastructurii pentru servicii de sănătate, telemedicină, pentru zone cu accesibilitate redusă.

1.3.Creșterea gradului de accesibilitate la rețelele energetice

Creșterea numarului de conectări la rețelele de gaze a utilizatorilor finali.

Continuarea demersurilor privind realizarea conexiunii de gaz Giurgiu –Ruse.

1.4. Îmbunătățirea accesului la locuințe și servicii publice de interes general

Asigurarea condițiilor de dezvoltarea de servicii integrate a orașelor și comunelor aflate în zone cu densitate demografică redusă.

Dezvoltarea rețelei utilităților publice în orașe.


Promovarea grupărilor de orașe mici și mijlocii din proximitatea municipiilor de rang 1 și a coridoarelor TEN, prin folosirea resurselor locale și dezvoltare de noi funcțiuni competitive și inovative.

Promovarea dezvoltării teritoriale în zone urbane și rurale transfrontaliere, în special a acelora cu potențial de colaborare economică și turistică.


Adaptarea activitățiilor economice și serviciilor urbane neperfomante la condiții de piață, pentru atragerea investițiilor cu valoare adăugată ridicată.

Regenerare integrată fizic, economic și social, a zonelor urbane delabrate și restructurarea funcțională a teritoriilor poluate și neconstruite. Dezvoltarea rețelei utilităților publice în orașe.

Susținerea dezvoltării capitalului uman prin dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de educație, sănătate și servicii sociale.


Regenerare integrată fizic, economic și social, a zonelor urbane delabrate și restructurarea funcțională a teritoriilor poluate și neconstruite.

Valorificarea potențialului zonelor rurale, a producției locale și a valorilor culturale și naturale ca zone pentru recreere, sport și turism.


Realizarea formelor de colaborare economică și cercetare între firme angajate în activități economice și de servicii aflate în mediul urban și rural.

Dezvoltarea parteneriatului în realizarea și implementare de proiecte de interes comun prin punerea în comun a resurselor naturale, umane și financiare proprii.

3.1. Protecția terenurilor, a faunei și florei

Integrarea siturilor Natura 2000 în rețele tematice și corelarea amplasării acestora cu activități de protejare și de promovare la nivel regional.

Stoparea și prevenirea tăierii pădurilor și realizarea de plantări în zone cu handicap peritorial (ex zone cu pericol de desertificare).

Creșterea valorii patrimoniului natural prin coordonarea acțiunilor specifice de protecție a zonelor cu diversitate biologică (ex. zonele umede, zonele costiere, zonele montane).

Reducerea pierderilor umane și materiale cauzate de inundații, prin promovarea de parteneriate regionale și transfrontaliere pentru realizarea de investiții și aplicarea unor proceduri de prevenirea și combatere a riscurilor.


Identificarea și reducerea surselor de poluare, organice și chimice, a apei de suprafață și apei subterane.

Urmărirea efectelor forajelor și exploatării rezervelor naturale asupra zonelor locuite și resurselor naturale vitale.

Asigurarea cu apă potabilă a localităților și protecția resurselor existente.

3.3. Protecția valorilor culturale UNESCO, naționale, locale

Realizarea programelor de regenerare a zonelor urbane și rurale istorice prin acțiuni integrate de conservare, protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural tangibil și intangibil.

Restaurarea clădirilor cu valoare arhitecturală și istorică ce au suferit în urma intervențiilor umane sau naturale.

Realizarea programelor de protecție și reabilitare a clădirilor și siturilor și integrarea lor cu economiile specifice locale.

52


52

Asigurarea condițiilor de accesibilitate prin forme de transport public și non-auto către situri cu valori de patrimoniu.

Bazinul Mării Negre (Constanța și Tulcea)

Nr. crt Bazinul Mării Negre


Consolidarea regiunii funcționale Constanța şi a regiunii Tulcea oferind un culoar de dezvoltare pe granița cu Ucraina și Bulgaria.

Dezvoltarea culoarelor de legatură Constanța-Tucea spre Varna-Istambul, Constanța –Tulcea – Brăila – Galați – Reni – Odessa și Constanța-Craiova pe direcția Timișoara-Budapesta.


Dezvoltarea serviciilor de educație e-learning în zone cu accesibilitate redusă.

Dezvoltarea infrastructurii de servicii de sănătate, telemedicină, pentru zone cu accesibilitate redusă.

1.3.Creșterea gradului de accesibilitate la rețelele energetice

Creșterea numarului de conectări la rețelele de gaze a utilizatorilor finali. Creștere gradului de conectare la rețele de energie electrică/gaze către Turcia și Orientul Mijlociu .

1.4.Îmbunătățirea accesului la locuințe și servicii publice de interes general

Asigurarea condițiilor de dezvoltarea de servicii integrate a orașelor și comunelor aflate în zone cu densitate demografică redusă.

Dezvoltarea rețelei utilităților publice în orașe.


Promovarea dezvoltării teritoriale în zone urbane și rurale transfrontaliere, în special a acelora cu potențial de colaborare economică și turistică.

2.2.Creșterea gradului de urbanizare a regiunilor prin mărirea atractivității și a potențialului economic al orașelor

Adaptarea activitățiilor economice și serviciilor urbane neperfomante la condiții de piață, pentru atragerea investițiilor cu valoare adăugată ridicată.

Susținerea dezvoltării capitalului uman prin dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de educație, sănătate și servicii sociale.


Regenerare integrată fizic, economic și social, a zonelor urbane delabrate și restructurarea funcțională a teritoriilor poluate și neconstruite.

Valorificarea potențialului zonelor rurale, a producției locale și a valorilor culturale și naturale ca zone pentru recreere, sport și turism.


Realizarea formelor de colaborare economică și cercetare între firme angajate în activități economice și de servicii aflate în mediul urban și rural.

Dezvoltarea parteneriatului în realizarea și implementare de proiecte de interes comun prin punerea în comun a resurselor naturale, umane și financiare proprii.

3.1. Protecția terenurilor a faunei și florei

Integrarea siturilor Natura 2000 în rețele tematice și corelarea amplasării acestora cu activități de protejare și de promovare la nivel regional. Stoparea și prevenirea tăierii pădurilor și realizarea de plantări în zone cu handicap peritorial (ex zone cu pericol de desertificare). Creșterea valorii patrimoniului natural prin coordonarea acțiunilor specifice de protecție a zonelor cu diversitate biologică (ex. zonele umede, zonele costiere). Reducerea pierderilor umane și materiale cauzate de inundații, prin promovarea de parteneriate regionale și transfrontaliere pentru realizarea de investiții și aplicarea unor proceduri de prevenirea și combatere a riscurilor.


Identificarea și reducerea surselor de poluare, organice și chimice, a apei de suprafață și apei subterane. Asigurarea cu apă potabilă a localităților și protecția resurselor existente.

3.3. Protecția valorilor culturale UNESCO, naționale, locale


53

Realizarea programelor de regenerare a zonelor urbane și rurale istorice prin acțiuni integrate de conservare, protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural tangibil și intangibil. Restaurarea clădirilor cu valoare arhitecturală și istorică ce au suferit în urma intervențiilor umane sau naturale. Realizarea programelor de protecție și reabilitare a clădirilor și siturilor și integrarea lor cu economiile specifice locale. Asigurarea condițiilor de accesibilitate prin forme de transport public și non-auto către situri cu valori de patrimoniu.

IV.4. Sinteză strategică și operațională

VIZIUNE (identificată din analiza diagnostic pe domeniul studiului)

”O Românie interconectată”

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor negative ale situării periferice în context naţional.

Obiectiv general (linie directoare)

OGS 22. Cooperare transfrontalieră - stimul pentru coeziunea teritorială în regiunea transfrontalieră, precum și condiție pentru o viață durabilă și prosperă a locuitorilor săi.

Obiective specifice naţionale

Obiective pe termen lung (orizont 2035) Obiective pe termen mediu (orizont 2020)

ON22.2. Promovarea dezvoltării teritoriale în zonele urbane și rurale transfrontaliere, în special a acelora cu potențial de colaborare economică și turistică;

ON22.3. Regenerarea zonelor urbane și rurale istorice din zonele de graniță prin acțiuni integrate de conservare, protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural tangibil și intangibil.

ON22.1. Creșterea nivelului de accesibilitate, conectivitate și a calității vieții în zonele de graniță;

Obiective specifice teritoriale (operaţionale)

1. Urban-rural

OT22.3. Creșterea capacității operaționale a sistemelor integrate de transport public auto și non-auto în zonele metropolitane, transfrontaliere și a celor cu dezvoltare turistică;

2. Zone periferice (frontaliere)

OL22.4. Creșterea gradului de conectare la rețele de energie electrică/gaze către Turcia și Orientul Mijlociu.

OL22.2. Dezvoltarea culoarelor de legătură spre Constanța-Varna-Istambul, Constanța–Craiova pe direcția Timișoara-Budapesta;

OL22.3. Continuarea demersurilor privind realizarea conexiunii de gaz Giurgiu –Ruse

OL22.1. Consolidarea regiunii funcționale Iași-Botoșani-Suceava şi a regiunii Oradea-Satu-Mare-Baia Mare, oferind un culoar de dezvoltare pe zona de graniță cu Ucraina și Moldova;

OT22.1. Consolidarea conectivității în zonele de graniță cu state ale Uniunii Europene și dezvoltarea conectivității transfrontaliere în zonele de graniță cu state non UE, în special Republica Moldova;

OST22.2. Dezvoltarea nodurilor de transport intermodal, pentru transportul de persoane și marfă, coordonat cu gradul de accesibilitate la coridoarele europene TEN și la orașele port ale Mării Negre și ale Dunării;

3. Zone slab populate sau izolate

-

4. Zone în transformare sau declin

-

5. Zone geografice

OT22.4. Creșterea valorii patrimoniului natural prin coordonarea acțiunilor specifice de protecție a zonelor cu diversitate biologică.

54


54

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Politici de dezvoltare a colaborărilor transfrontaliere în sensul atenuării diferențelor de dezvoltare socio-economică.

Măsuri

MI 22 a) Crearea cadrului normativ de colaborare economică și cercetare între firme angajate în activități economice și de servicii aflate în mediul urban și rural din zonele de transfrontaliere; MI 22 b)Promovarea de parteneriate transfrontaliere în vederea reducerilor pierderilor umane și materiale cauzate de inundații pentru realizarea de investiții și aplicarea unor proceduri de prevenirea și combatere a riscurilor;

Programe

Pachet 1 (asociat ON 22.1., 22.2)

Pr.22.1. Programe de cooperare transfrontalieră în special cu statele UE în probleme de interes comun (turism, transport, mediu antreprenorial, cultură);

Pr.22.2. Colaborarea bilaterală România-Ungaria la nivel administrativ și politic, pentru compatibilizarea standardelor din domenii tehnice (construcții) și legale (achiziții publice etc ), pentru dezvoltarea unui proiect coerent de acces către coridorul de transport european.

Pachetul 2 (asociat ON 22.3) Pr. 22.3 programe de cooperare transfrontalieră în domeniul protejării patrimoniului cultural

Proiecte (proiecte-pilot la nivel naţional)

Anexe

Anexa 1

Judeţ Abreviere Reşedinţa Populaţia judeţului - 2002 Densitatea populaţiei

Arad AR Arad 461.730 60

Bihor BH Oradea 600.223 80

Botoşani BT Botoşani 454.023 91

Brăila BR Brăila 373.897 78

Călăraşi CL Călăraşi 324.629 64

Caraş-Severin CS Reşiţa 333.396 39

Constanţa CT Constanţa 715.172 101

Dolj DJ Craiova 734.823 99


55

Judeţ Abreviere Reşedinţa Populaţia judeţului - 2002 Densitatea populaţiei

Galaţi GL Galaţi 619.522 139

Giurgiu GR Giurgiu 298.022 85

Iaşi IS Iaşi 819.044 150

Maramureş MM Baia Mare 510.688 81

Mehedinţi MH Drobeta-Turnu Severin 306.118 62

Olt OT Slatina 490.276 89

Satu Mare SM Satu Mare 369.096 84

Suceava SV Suceava 690.941 81

Teleorman TR Alexandria 436.926 75

Timiş TM Timişoara 685.901 79

Tulcea TL Tulcea 258.639 30

Vaslui VS Vaslui 455.550 86

TOTAL

9.938.616

Tabel 22.4. Structura populației și densitatea pe județele de graniță Sursa: INSSE 2012

ŢARA Aria graniță (km2) Regiuni Adiacente (km

2)

România 37,299 4,766

Republica Moldova 33,845 0

Ucraina 41,410 59,287

TOTAL 112,554 64,053

Tabel 22.5. Aria județelor pentru regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Atlas Geografic România

56


56

Suprafaţa Populaţie zona centrală Populaţie regiuni adiacente

Republica Moldova – 2012 (BNS-Rep. Moldova)

3.559.500

România (parţial) – 2012 (INSSE) 3.633.723 400,000

România NUTS III areas Botoşani Iaşi Suceava Tulcea Vaslui Galaţi Brăila

442416 835045 708764 243336 445563 604556 354043

400,000

Ucraina (parţial) – SSS Ukraine 3,299,756 5,390,357

Oblasturi ucrainene Odessa Chernivetska Ivano-Frankivska Khmelniytska (10 raioane participante): Ternopilska (12 raioane participante) Vinniytska

2,392,555 907,201

1.381.798 1,310’752

1075306

1,622,501

TOTAL 10,492,979 5,790,357

Total Populaţie zonă centrală & regiuni adiacente

16,283,336

Tabel 22.6. Populația și densitatea județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Institutul național de Statistică România, Institutul național de Statistică din Republica Moldova și Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina

Ţara Rural (%) Urban (%)

Republica Moldova 58.6 41.4

România 53.5 46.5

Ucraina 46.4 53.6

Aria programului 52.8 47.2

Tabel 22.7. Populația rural/urban judetelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Institutul național de Statistică România, Institutul național de Statistică din Republica Moldova și Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina

Ţara Oblast/Judeţ PIB

Pe cap

(€)

PIB

Agricultură

(%)

PIB

Industrie

(%)

PIB

Servicii

(%)

România

Botoşani 3324 27.3 20.9 40.69

Suceava 3843 21.4 26.1 41.8

Tulcea 4748 21.1 30.1 37.3

Galaţi 4704 16.0 32.2 40.2

Iaşi 5435 10.9 28.5 49.1

Vasui 2835 23.4 29.7 35.6

Brăila 4434 29.6 21.7 37.2

Ucraina

Odesska 997.63 11.3 14.7 56.8

Chernivetska 538.82 23.2 13.4 63.4

Vinnytska * 660.58 na na na

Ivano-Frankivska* 781.79 14.9 35.8 43.7

Khmelnytska* 561.80 26.5 19.4 48.3


57

Ternopilska* 527.91 25.93 15.28 1.68

Republica Moldova

3,424 17.6 17.1 53.5

Tabel 22.8. PIB-ul județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Institutul național de Statistică România, Institutul național de Statistică din Republica Moldova și Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina

Ţara Zona Capacitatea de cazare (pe noapte)

Numărul total de turişti cazaţi

Numărul total de nopţi de cazare

România

Total national 278503 7686489 19166122

Botoşani 849 34830 61623

Suceava 8835 238611 586237

Tulcea 3656 88006 133767

Galaţi 1386 62566 108122

Iaşi 3245 185946 365736

Vaslui 818 37453 72353

Brăila 2364 62050 226689

Republica Moldova

27938 268189 1462423

Ucraina

Odessa n/a.. 289,800 564,900

Chernivetska 1398 67.303 67.303

Ivano-Frankivska 12,500 147,581 410,282

Khmelniytska n/a n/a n/a

Ternopilska n/a n/a n/a

Vinnyistka n/a n/a n/a

Tabel 22.9. Structuri de cazare a județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Institutul național de Statistică România, Institutul național de Statistică din Republica Moldova și Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina

Ţara Zona Investitii straine noi – mil euro

Investitii autohtone noi -

mil euro

Numărul total locuri de munca

create

România

Botoşani 0,140 1,93 236

Suceava 5,4 9,4 100

Tulcea 9,3 20,2 686

Galaţi 0 0,420 0

Iaşi 0 6,5 30

Vaslui 0 14,4 54

Brăila 9,85 21,56 165

Tabel 22.10. Investiții străine în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Institutul național de Statistică România, Institutul național de Statistică din Republica Moldova și Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina

58


58

Harta 22.13. Drumuri principale şi autostrăziîn ariajudețelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa:Programul Operaţional Comun România-Ucraina-Republica Moldova, 2007-2013

Punctul de trecere a frontierei

Traficul transfrontalier în 2006 persoane/an % Români % Ucraineni/Moldoveni

Siret-Porunboe (rutier) 912342 30,35% 69,65%

Vicsani-Bogrenivka (feroviar) 60251 18,95% 81,05%

Vicov-Krasnoilsk (punct de trecere simplificat)

12198 31,24% 68,76%

Climauti-Belaia (punct de trecere simplificat)

1233 15,98% 84,02%

Ulma-Ruska (punct de trecere simplificat)

1330 31,13% 68,87%

Izvoarele Sucevei-Sepit (punct de trecere simplificat)

512 31,25% 68,75%

Aeroportul Suceava 3167 36,60% 63,40*%

Albita-Leuseni (rutier) 773138 12,66% 87,34%

Falciu-Stoianovka (feroviar) 7039 9,70% 90,30%

Galati-Giurgiulesti (rutier) 687844 3,46% 96,54%

Iasi 173438 19,30% 80,70%

Oancea-Cahul (rutier) 254246 9,93% 90,07%

Sculeni-Sculeni (rutier) 859846 11,70% 88,30%

Stanca-Costesti (rutier) 282881 7,28% 92,72%

Galati-Giurgiulesti (naval) 67929 4,32% 95,68*%

Sulina (naval) 18522 2,18% 97,82*%

Tulcea (naval) 16364 2,90% 97,10*%

Tabel 22.11. Puncte trecere frontieră în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Sursa: Programul Operaţional Comun România-Ucraina-Republica Moldova, 2007-2013


59

Harta 22.14. Zone hidrografice în aria județelor regiunea de granița România-Moldova-Ucraina Sursa:Programul Operaţional Comun România-Ucraina-Republica Moldova, 2007-2013

Indicatori geografici Regiunea românească Regiunea bulgară

Populatie 3.146.251 1.596.736

Arie (km2) 39,320 32,610

Densitatea populației (persoane/km

2)

89.6 56.48

Centre urbane mari 7 9

Tabel 22.12. Indici suprafață/populație graniță România-Bulgaria Sursa: Atlas geografic România

Regiuni/județe România

PIB (milioane de EURO)

PIB /pers. (EURO)

Regiuni/județe Bulgaria

PIB (milioane de EURO)

PIB /pers. (EURO)

Constanța 5632 7771 North-West 2740,3 3252,8

Calarași 1365 4403 North Central 3007,9 3506,6

Giurgiu 1360 4880 North-East 4100,6 4253,3

Teleorman 1465 3746

Olt 2947 4230

Dolj 1556 5402

Mehedinți 1710 3746

TOTAL 16037 4882,57 9848,9 3670,9

Tabel 22.13. PIB granița România-Bulgaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Institutul Național de Statistică din Bulgaria 2011

Zona Investiții străine noi – mil euro, 2011

Zona Investiții străine noi – euro, 2011

Constanța 27,2 mil Dobrich 233 539.4

Calarași 4,84 mil Silistra 7 676.3

Giurgiu 0 Razgrad 119 731.1

Teleorman 13,8 mil Ruse 335 086.3

60


60

Olt 49,22 mil Veliko Tarnovo 73 033.8

Dolj 0 Vratsa 172 668.2

Mehedinți 0 Montana 25 384.1

Vidin 33 057.9

TOTAL 95,06 mil 1000177,1

Tabel 22.14. Investiții graniță România-Bulgaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Institutul Național de Statistică din Bulgaria 2011

Județe România

Număr structuri cazare - 2012

Număr paturi - 2012

Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică

Constanța 719 84690

953008

Calarași 11 612

11929

Giurgiu 17 874

26594

Teleorman 732

14301

Olt 2259

83024

Dolj 62 1772

53684

Mehedinți 867

36383

TOTAL

Tabel 22.15. Structuri turistice graniță România-Bulgaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Institutul Național de Statistică din Bulgaria 2011

Regiuni Bulgaria Număr

structuri cazare

Număr paturi Sosiri ale turistilor în structuri de primire

turistică

Vidin 33 891 329073

Vratsa 25 1005 341694

Montana 30 1609 503311

Pleven 14 1093 317992

Veliko Tarnovo 104 5850 1750106

Razgrad 15 573 205864

Ruse 46 1778 610412

Silistra 20 637 230669

Dobrich 128 29069 3411447

Tabel 22.16. Structuri turistice granița România-Bulgaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Institutul Național de Statistică din Bulgaria 2011

Indicatori geografici Regiunea românească

Regiunea Sârbă

Populație 1.285.802 937.784

Arie (km2) 22.149 17.202

Densitatea populației (persoane/km

2)

58,03 56,48

Centre urbane mari 6 9

Tabel 22.16. Indici suprafață/populație granița România-Serbia Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul de Statistică din Serbia


61


PIB (mil EURO)

PIB /pers. (EURO)

Regiuni/județe Serbia

PIB (milioane EURO)

PIB /pers. (EURO)

Timiş 6.97

10011 Severno-Banatski

Caraş-Severin 1.92 5552 Srednje-Banatski

Mehedinţi 1.14 3746 Južno-Banatski

Braničevski

Borski

TOTAL 10.03 6436.3 Serbia 3.14 4336

Tabel 22.17. PIB granița România-Serbia Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul de Statistică din Serbia

Zona Investiții străine noi în 2011 (euro)

Zona Investiții străine noi în 2011 (euro)

Timis 11,21 mil Vojvodina 12,0387 mil

Caras-Severin 11 mil

Mehedinti 0

TOTAL 22,21 mil 12,0387 mil

Tabel 22.18. Investiții străine la granița România-Serbia Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul de Statistică din Serbia

Județe România

Sosiri ale turistilor în structuri de

primire turistică

Regiuni Serbia Sosiri ale turistilor în structuri de primire

turistică

Timiș 260407 Vojvodina

289249

Caraș-Severin 106866

Mehedinți 54778

TOTAL 422051 289249

Tabel 22.19. Structuri de cazare în zona de graniță România-Serbia Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul de Statistică din Serbia

Indicatori geografici

Populație Arie (km2) Densitatea

populației (pers./km

2)

Regiuni România

2088395 28 413 68.75

Satu Mare 362536 4 418 74.5

Bihor 592046 7 544 72.9

Arad 453771 7 754 52.8

Timiș 680042 8 697 74.8

Regiuni Ungaria 1867014 22 041 85.5

Szabolcs-Szatmár-Bereg

551871 5936 93

Hajdú-Bihar 538037 6 211 87

Békés 357740 5 631 64

Csongrád 419366 4 263 98

Tabel 22.20. Populatie/demografie granița România-Ungaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul Central de Statistică din Ungaria

62


62


PIB (mil EURO)

PIB /pers. (EURO)

Regiuni/județe Ungaria

PIB (mil EURO)

PIB /pers (EURO)

Satu Mare 1.44 3990 Szabolcs-

Szatmár-Bereg 2,17 4613

Bihor 3.27 5530 Hajdú-Bihar 2,85 6254

Arad 2.67 5888 Békés 1,45 4730

Timis 6.97 10011 Csongrád 2,20 6190

TOTAL 14.35 6354,75 8.67 5446,75

Tabel 22.21. PIB granița România-Ungaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul Central de Statistică din Ungaria

Zona Investiții străine noi (euro), 2011

Nr. locuri de muncă nou-create

Zona Investiții străine noi (euro), 2011

Satu Mare 21.2 mil 960 Szabolcs-

Szatmár-Bereg 0.8

Bihor 0.66 mil 135 Hajdú-Bihar 2.42

Arad 15.8 mil 362 Békés 1.38

Timis 11.21 mil 1052 Csongrád 2.05

TOTAL 22,21 mil 6,65 mil

Tabel 22.22. Investiții străine granița România-Ungaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul Central de Statistică din Ungaria

Județe România

Număr de

paturi -2012

Sosiri ale turiștilor în structuri de

primire turistică

Regiuni Ungaria

Număr de paturi -

2012

Sosiri ale turiștilor în structuri de

primire turistică

Bihor 10284 1.029.224 Szabolcs-Szatmár-

Bereg 11.423 250.549

Satu Mare 1961 130.447 Hajdú-Bihar

15.441 244.268

Arad 6192 342.406 Békés 10.267 162.413

Timis 8250 600.224 Csongrád 12.035 190.392

TOTAL 26.687 2.102.301 49.166 847.622

Total national

301.109 19.166.122

Tabel 22.23. Structuri cazare graniță România-Ungaria Sursa: Institutul Național de Statistică din România, Biroul Central de Statistică din Ungaria


63

Harta 22.15. Infratructura graniță România-Ungaria Sursa: PO Ungaria-România 2007-2013

Punct frontieră Tip transport an Număr persoane

ALBITA transport rutier 2008 188182

ARAD transport aerian 2008 20586

BACAU transport aerian 2008 38030

BAIA MARE transport aerian 2008 482

BANEASA transport aerian 2008 643929

BARANTAU transport rutier 2008 273415

BECHET transport rutier 2008 41096

BECHET transport naval 2008 4335

BORS transport rutier 2008 1276897

64


64


BRAILA transport naval 2008 405

BRAILA ZONA LIBERA transport naval 2008 2

CALAFAT transport rutier 2008 40795

CAREI transport feroviar 2008 207

CENAD transport rutier 2008 606236

CERNAVODA transport naval 2008 171

CIOCANESTI transport rutier 2008 1961

CIOCANESTI transport naval 2008 2143

CLIMAUTI transport rutier 2008 8149

CLUJ NAPOCA transport aerian 2008 209682

CONSTANTA PORT transport naval 2008 2244

CONSTANTA Sud AGIGEA transport naval 2008 2329

CORABIA transport naval 2008 122

CRAIOVA transport aerian 2008 736

CURTICI transport rutier 2008 5294

CURTICI transport feroviar 2008 139964

DROBETA TURNU SEVERIN transport naval 2008 2800

EPISCOPIA BIHOR transport feroviar 2008 37701

FALCIU transport feroviar 2008 474

GALATI FEROVIAR transport feroviar 2008 40

GALATI PORT transport naval 2008 2710

GALATI RUTIER transport rutier 2008 56463

GALATI ZONA LIBERA transport rutier 2008 1

GIURGIU PORT transport naval 2008 3749

GIURGIU RUTIER transport rutier 2008 812071

GIURGIU RUTIER transport feroviar 2008 24109

GIURGIU ZONA LIBERA transport naval 2008 41

HALMEU transport rutier 2008 291954

HALMEU transport feroviar 2008 4080

IASI transport feroviar 2008 25165

IASI AEROPORT transport aerian 2008 11242

IZVOARELE SUCEVEI transport rutier 2008 4671

JIMBOLIA transport rutier 2008 111752

JIMBOLIA transport feroviar 2008 1600

M. KOGALNICEANU transport aerian 2008 11422

MANGALIA transport naval 2008 450

MIDIA transport naval 2008 514

MOLDOVA VECHE transport naval 2008 110

NADLAC transport rutier 2008 1488237

NAIDAS transport rutier 2008 173282

NEGRU VODA transport rutier 2008 72868

NEGRU VODA transport feroviar 2008 483

OANCEA transport rutier 2008 38990

OLTENITA transport naval 2008 998

ORADEA transport aerian 2008 629


65


ORSOVA transport naval 2008 655

OSTROV transport rutier 2008 110159

OTOPENI transport aerian 2008 1329493

PETEA transport rutier 2008 595957

PORTILE DE FIER I transport rutier 2008 370423

PORTILE DE FIER II transport rutier 2008 802

RACOVAT transport rutier 2008 172793

SACUIENI transport rutier 2008 76377

SALONTA FEROVIAR transport rutier 2008 63

SALONTA FEROVIAR transport feroviar 2008 2772

SALONTA RUTIER transport rutier 2008 218637

SATU MARE transport aerian 2008 257

SCULENI transport rutier 2008 196185

SIBIU transport aerian 2008 20955

SIGHET transport rutier 2008 431208

SIRET transport rutier 2008 557924

STAMORA MORAVITA transport rutier 2008 514129

STAMORA MORAVITA transport feroviar 2008 13039

STANCA COSTESTI transport rutier 2008 47362

SUCEAVA transport aerian 2008 36

SULINA transport naval 2008 32

TARGU MURES transport aerian 2008 12758

TIMISOARA transport aerian 2008 103388

TULCEA transport naval 2008 432

TULCEA transport aerian 2008 3

TURNU ARAD transport rutier 2008 590699

TURNU MAGURELE transport naval 2008 501

ULMA transport rutier 2008 6648

URZICENI transport rutier 2008 268577

VALEA LUI MIHAI transport feroviar 2008 3575

VAMA VECHE transport rutier 2008 299032

VARSAND transport rutier 2008 310901

VICOV transport rutier 2008 120960

VICSANI transport feroviar 2008 5813

ZIMNICEA transport naval 2008 3507

TOTAL 13072050

Tabel 22.24. Plecări număr persoane/puncte trecere frontieră Sursa: Institutul Național de Statistică din Români

Regiune/județ 2005 2006 2007 2008 2009 2010

TOTAL 968 1146 1396 1761 1845 1902

Regiunea NORD-VEST 871 1017 1241 1499 1566 1587

Bihor 809 912 1086 1351 1393 1459

Maramureș 761 910 1101 1359 1407 1389

Satu Mare 818 1003 1171 1375 1415 1438

Regiunea NORD-EST 853 1009 1247 1543 1629 1623

Botoșani 792 942 1161 1390 1501 1477

Iași 904 1049 1333 1680 1781 1806

66


66

Regiune/județ 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Suceava 811 946 1164 1452 1502 1506

Vaslui 769 933 1091 1398 1486 1446

Regiunea SUD-EST 906 1078 1294 1594 1699 1683

Brăila 797 945 1203 1494 1580 1532

Constanța 1017 1217 1428 1736 1894 1821

Galați 947 1099 1331 1636 1696 1728

Tulcea 846 1005 1245 1491 1599 1710

Regiunea SUD-MUNTENIA 924 1097 1295 1634 1748 1781

Calarași 735 888 1114 1408 1509 1449

Giurgiu 814 1009 1246 1557 1717 1712

Teleorman 859 993 1118 1469 1519 1539

Regiunea SUD-VEST OLTENIA 958 1132 1349 1697 1776 1776

Dolj 944 1145 1327 1644 1777 1737

Mehedinți 959 1149 1372 1695 1757 1795

Olt 920 1066 1279 1608 1713 1660

Regiunea VEST 926 1074 1303 1612 1712 1762

Arad 861 1043 1271 1521 1639 1689

Caraș-Severin 796 949 1111 1397 1543 1587

Timiș 970 1136 1405 1767 1834 1923

Tabel 22.25. Câștigul salarial mediu lunar în regiunea de graniță (lei) Sursa: IDDR România

Documents

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/22. Raport . Zone periferice si legaturi transfrontaliere.pdf · obiectivele de cooperare și convergență teritorială