STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/17. Raport_Caracteristicile loc urbane si rurale.pdf · Evoluţia suprafeţelor construite ‐ generalităţi

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare

2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 17. CARACTERISTICILE LOCALITĂŢILOR URBANE ŞI RURALE Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Formă finală. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 17

2

Caracteristicile localităților urbane şi rurale Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 5. Reţeaua de localităţi Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale

I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final)

Raport final

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Autori: arh. urb. Şerban POPESCU‐CRIVEANU, arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU, urb. arh. Ana PETRESCU, urb. peisg. Carmen MOLDOVEANU, urb. Alexandra HAJNŠEK Colaboratori: dr. arh. Horia MOLDOVAN, dr. arh. urb. Toader POPESCU, urb. Alina MARINESCU, urb. Ramona UNGUREANU Cartografie, GIS: dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU, dr. geogr. Sorin BĂNICĂ

I.4. Lista consultanţilor de specialitate

I.5. Cuprinsul studiului

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor şi consultanţilor I.4. Cuprinsul studiului I.5. Lista hărţilor şi cartogramelor I.6. Lista tabelelor şi graficelor I.7. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.4. Date statistice II.5.5. Date cartografice

II.6. Glosar de termeni

4


4

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Transformări notabile ale teritoriului după 1990 III.1.2. Evoluţia suprafeţelor construite ‐ generalităţi

III.1.2.a. Suprafeţe ocupate de localităţi şi infrastructuri III.1.2.b. Suprafeţele plantate din oraşe şi municipii III.1.2.c. Suprafeţele agricole şi forestiere III.1.2.d. Suprafeţele industriale III.1.2.e. Indici de densitate și de ocupare a teritoriului

III.1.3. Caracteristicile şi structura localităţilor III.1.3.a. Tipurile localităţilor după criterii structurante III.1.3.b. Tipuri de ţesuturi urbane formate în timp şi agregarea lor în localităţi III.1.3.c. Intravilan şi extravilan. Cazul special al Municipiului Bucureşti

III.1.4. Organizare internă şi zone majore de activităţi III.1.4.a. Subdiviziunile localităților III.1.4.b. Moduri specifice de organizare internă a localităţilor şi grad de coeziune internă III.1.4.c. Zonele majore de activităţi şi grupări teritoriale ale activităţilor (legătură cu Studiul 23)

III.1.5. Adaptarea localităţilor la noua economie urbană III.1.6. Elemente de potenţial

III.2. Tendinţe de evoluţie III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale III.3.2. Priorităţi şi directţii de dezvoltare la nivel naţional şi teritorial

III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective

IV.1.1. Diagnostic referitor la studiul caracteristicilor localităților urbane și rurale IV.1.2. Viziune, obiectiv strategic şi obiectiv general IV.1.3. Obiective specifice referitoare la caracteristicile localităților urbane și rurale

IV.2. Politici publice, programe şi proiecte IV.2.1. Obiective naţionale (orizont 2035), programe şi proiecte asociate acestora IV.2.2. Obiective naţionale (orizont 2020), programe şi proiecte asociate acestora IV.2.3. Obiective teritoriale, programe şi proiecte asociate acestora IV.2.4. Măsuri prioritare

IV.3. Modalităţi de implementare IV.3.1. Cadru legislativ necesar IV.3.2. Cadru instituţional necesar IV.3.3. Responsabilităţi IV.3.4. Mecanisme de implementare

IV.4. Sinteză strategică și operațională

I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 17.1. UAT urbane după numărul populaţiei şi comune peste 10.000 locuitori Harta 17.2. UAT care includ sate cu populație de maxim 100 de locuitori Harta 17.3. Suprafaţa terenurilor neproductive pe UAT (2011) Harta 17.4. Procentul terenului neproductiv din suprafaţa UAT (2011) Harta 17.5. Municipiul Bucureşti – Împărțirea administrativă Harta 17.6. Județul Ilfov ‐ Împărțirea administrativă Harta 17.7. Teritoriul administrativ al Municipiului Bucureşti conform PUG 2000 Harta 17.9. UAT situate pe Coasta Mării Negre (teritoriul PATZ Zona costieră) Harta 17.8. UAT situate pe Coasta Mării Negre (teritoriul PATZ Zona costieră) Harta 17.9. PUG Limanu, Fâşia costieră 2 Mai‐Vama Veche. Harta 17.10. Ierarhia orașelor și sistemelor urbane (Quattro Design 2013) Harta 17.11. Sisteme urbane ‐ populaţia cumulată (din mediul urban)


5

I.7. Lista tabelelor şi graficelor

Tabelul 17.1. România 2012 – Suprafaţa de teren care revine unui locuitor, pe categorii de folosinţă Tabelul 17.2. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 1990 Tabelul 17.3. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 1998 Tabelul 17.4. România – Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 2001 Tabelul 17.5. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 2002 Tabelul 17.6. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 2012 Tabelul 17.7. Municipiul Bucureşti ‐ Suprafaţa de teren care revine unui locuitor, pe categorii de folosinţă în anul 2012 Tabelul 17.8. JUD. Ilfov ‐ Suprafaţa de teren care revine unui locuitor pe categorii de folosinţă în 2012 Tabelul 17.9. Creşterea medie anuală a suprafeţelor construite în 4 zone metropolitane – 1992‐2012 Tabelul 17.10. Evoluţia suprafeţelor spaţiilor verzi în municipii şi oraşe 1993‐ 2011 Tabelul 17.11. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă, România – sinteză, 2012 Tabelul 17.12. România și Municipiul București ‐ Evoluţia populaţiei, a spaţiilor construite şi a densităţii populaţiei 2002‐2012 Tabelul 17.13. Densitatea populației și ocuparea prin construire a teritoriului administrativ în anul 2012 Tabelul 17.14. Ponderea suprafetelor de teren aflate in teritoriul intravilan în raport cu suprafața totală a teritoriului

administrativ. Studiu de caz ‐ localitățile vecine Municipiului București Tabelul 17.15. Ponderea suprafeţelor de teren aflate în teritoriul intravilan în raport cu suprafaţa totală a teritoriului

administrativ. Studiu de caz: UAT situate pe Coasta Mării Negre Tabelul 17.16. Funcţiunile majore în localităţi, după perioada de realizare şi după amplasament Tabelul 17.17. Evoluția suprafeței teritoriilor intravilane ale localităților. Prognoză în raport cu evoluția populației Tabelul 17.18. Evoluția suprafeței teritoriilor intravilane ale localităților. Prognoză în raport cu teritoriile administrative Tabelul 17.19. Ipotezele de creştere ale teritoriilor intravilane 2012‐2020 Graficul 17.1. Suprafaţa de teren aferentă unui locuitor (scara 1/ 1000) Graficul 17.2. Suprafaţa de teren aferentă unui locuitor, pe categorii de folosinţă Graficul 17.3. Evoluţia suprafeţelor construite în România Graficul 17.4. Evoluţia suprafeţelor construite în Mun. Bucureşti Graficul 17.5. Lungimea limitelor dintre M. București și UAT vecine şi a UAT vecine (2011) Graficul 17.6. Numărul locuitorilor Municipiului Bucureşti şi a UAT vecine Graficul 17.7. Evoluţia suprafeţelor construite în judeţul Ilfov Graficul 17.8. Evoluţia procentului de ocupare a teritoriului administrativ a zonelor metropolitane Graficul 17.9. Tipuri de țesuturi urbane în localitățile din România Graficul 17.10. Evoluţia teritoriului de dezvoltare a oraşului Bucureşti: Perimetrul construibil (până în 1990) şi teritoriul

intravilan (după 1990) Graficul 17.11. Ipoteză de creştere a teritoriului intravilan în localităţile ţării perioada 2012‐2020 Graficul 17.12. Ipotezele de creştere a teritoriului intravilan în localităţile ţării perioada 2012‐2020 – indicele PITA maxim

I.8. Anexe

Anexa 17.1. Poli de creştere – zone metropolitane. Evoluţia procentului de ocupare a a teritoriului administrativ Anexa 17.2. Sedii administrative ale Bisericii Ortodoxe Române

6


6

II. Metodologie

II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR

Scopul studiului este precizarea modurilor specifice de structurare internă a localităţilor şi, în legătură cu aceasta, a tendinţelor de evoluţie la nivel teritorial în orizontul de timp al cercetării, în mod diferenţiat, în mediile urban şi rural. Cum poate fi agregată o politică în această direcţie ale cărei atribute să fie consistenţa şi continuitatea, în contextul dinamic al mutaţiilor societăţii?

Se consideră că „Dezvoltarea echilibrată a reţelei de localităţi vizează realizarea unei relaţii armonioase între localitate şi teritoriu pe baza principiilor privind dezvoltarea durabilă, echilibrarea internă, deschiderea spre exterior, valorificarea potenţialului existent, complementaritatea funcţională şi sporirea autonomiei locale. Toate acestea presupun mobilizarea de parteneriate multiple între actorii teritoriali pentru promovarea unei structuri elastice şi dinamice de organizare a reţelei de localităţi prin formarea, consolidarea şi distribuţia echilibrată a unor poli de dezvoltare, în relaţie cu funcţiunile economico‐ sociale şi cu rolul lor teritorial”1..

Studiul este complementar celui care îi urmează. Dacă Studiul 16 priveşte o tipologie a localităţilor în context teritorial, Studiul 17 tratează problemele interne ale localităţilor. Această problematică este, la rândul său, determinată geografic, politic, istoric şi cultural. Studiul pune accent pe o problemă de mare actualitate şi relevanţă pentru situaţia din România şi, implicit, pentru SDTR, şi anume stabilirea consumului de teren în oraşe şi în afara acestora, stabilirea „consumatorilor” din teritoriul ţării şi a evoluţiei previzibile a acestui tip de consum, în condiţiile în care economia de resurse trebuie să reprezinte un obiectiv prioritar al SDTR. De asemenea, obiectivele de creştere a calității locuirii (şi a calităţii factorilor de mediu în localităţi) impun o politică prudentă de economie de teren.

În acest sens, s‐a urmărit stabilirea următoarelor probleme cu impact major în teritoriu: funcţiunile urbanistice din localităţile actuale; modul de construire în teritoriul UAT; elementele noi de structură din localităţi; legătura dintre localităţi şi noile infrastructuri de transport (autostrăzi, artere de ocolire, poduri, aeroporturi).

II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă

Agenda Teritorială a Uniunii Europene, Spre o Europă mai competitivă şi durabilă a regiunilor diverse, acceptată cu ocazia Reuniunii Ministeriale informale privind dezvoltarea urbană şi coeziunea teritorială de la Leipzig, 24‐ 25 mai, 2007;

Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020, Spre o Europă inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse, 19 mai, 2011;

European Spatial Development Perspective, Towards Balanced and Sustainable Development of the Territory of the European Union, Agreed at the Informal Council of Ministers responsible for Spatial Planning in Potsdam, mai, 1999;

Documente rezultate în cadrul programului ESPON – European Observation Network for Territorial Development and Cohesion; ESPON 1.1.2. ‐ Urban‐Rural relations in Europe (2004); ESPON 1.4.3. – Study on urban functions (2007).

II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 2014‐ 2035;

Potențialul de construire în România a clusterelor pentru consolidarea competitivității în relație cu polii majori de creștere și zonele metropolitane, 2008‐2009;

Competitive Cities. Reshaping the Economic Geography of Romania 2008‐2011;

OUG 59/2007, OUG 114/2007;

Legile nr. 24/2007, 350/2001, 351/2001 cu completările ulterioare;

Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală – PNDR.

1 Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030‐ Document supus consultării publice, octombrie 2008, Cap. 3.‐ Prezentarea Conceptului Strategic de

Dezvoltare Teritorială a României, Subcap. 3.4.‐ Obiective strategice, p. 44


7

II.3. Problematică şi obiective specifice

II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare

(a) Studierea modului de structurare internă a localităţilor, diferenţiat după amplasarea în provinciile istorice, mediul urban sau rural, perioada de constituire a localităţilor.

(b) Proporţia, amplasarea şi rolul zonelor majore de activităţi (locuire, servicii, comerţ, industrie, apărare); ponderea şi amplasarea suprafeţelor plantate; diviziunea internă a localităţilor; cazul special al localităţilor rurale.

(c) Adaptarea localităţilor la noua dezvoltare urbană (zone de extindere recentă ‐ zone periferice de locuire pavilionară, de dezvoltare a serviciilor și industriilor și serviciile de transport în comun care le deservesc; legături cu sistemele noi de transport; densitatea locuirii şi consumul de spaţiu, schimbarea profilului economic al orașelor ca urmare a dezindustrializării și modificarea centrelor de interes din cadrul orașelor).

Analiza este organizată pe mai multe paliere, întrebările fiind legate de acestea:

Caracteristici şi structură: Care sunt caracteristicile principale ale localităţilor urbane şi rurale din punctele de vedere ale dimensiunii, funcţiunilor, perioadei de constituire?

Organizare internă şi zone majore de activităţi: Care sunt modurile specifice de organizare internă a localităţilor? Care este gradul de coeziune al acestor subdiviziuni? Care sunt zonele majore de activităţi şi grupările teritoriale ale acestora? Care sunt tipurile de ţesut consolidate în timp? Care este ponderea suprafeţelor naturale şi care este aportul acestora la nivelul localităţilor?

Adaptarea localităţilor la noua dezvoltare urbană: Care sunt zonele de extindere recentă ale localităţilor – locuire periferică, industrie şi servicii, zone de activităţi? Care este legătura între localităţi şi infrastructura de transport? Care sunt legăturile dintre localităţi şi zonele de echipamente şi servicii nou dezvoltate? Cum pot fi estimate densitatea locuirii şi consumul de spaţiu?

II.3.2. Obiective specifice

Stabilirea unor politici de dezvoltare teritorială cu luarea în considerare a elementelor specifice ale localităţilor din România;

Stabilirea principalelor efecte ale dezvoltării asupra structurii interne a localităţilor;

Avantajele noii economii urbane şi a scăderii demografice în ceea ce priveşte compensarea efectelor nocive ale dezvoltării asupra mediului, peisajului, calităţii vieţii.

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare

II.4.1. Ipoteze de cercetare

Apariţia – ca urmare a procesului de dezvoltare – a unor funcţiuni urbane noi, cu tendinţa de a mări suprafeţele urbanizate și dependența extinderilor spațiului urban de mijloacele de transport motorizate;

Accentul pus pe dezvoltarea producţiei agricole, pe acţiunile legate de protecţia și valorificarea durabilă a mediului şi a patrimoniului cultural vor deveni factori de atenuare a măririi suprafeţelor urbanizate;

Scăderea populaţiei stabile şi depopularea totală a unor localităţi vor corecta tendinţele de expansiune ale localităţilor urbane și vor încuraja cooperarea între localități.

II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor

Naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local (LAU 2) – prin studii de caz.

II.4.3. Indicatori şi indici

Suprafeţele zonelor funcţionale; suprafeţele teritoriilor intravilane, densitatea globală a locuitorilor (LAU 2) pe medii (urban/rural), indice de suprafaţă agricolă, forestieră, ape, construită pe 1 locuitor, PITA, POTA

II.5. Bibliografie şi surse

II.5.1. Studii şi publicaţii

Beaujeu‐Garnier, Jacqueline, Chabot, Georges, Geografia urbană, București, Ed. Științifică, 1971 (Ed. II, Paris, 1963)

Gheorghiu, Theodor, Octavian, Cetăţile oraşelor, apărarea urbană în centrul şi estul Europei, în Evul Mediu, Bucureşti, Editura Simetria, 2010.

Ghinea, Eliza, Ghinea, Dan, Localităţile din România Dicţionar, Bucureşti, Editura Enciclopedica, 2000.

Giurescu, Dinu C., et. al., coordonare, Istoria României în date, ed. a III‐a, revăzută și adăugită, București, Editura Enciclopedică, 2010 [Ediția a I‐a, coordonator Constantin C. Giurescu, 1971]

Merlin, Pierre, ”Tissu urbain”, în Merlin, Pierre, Choay, Françoise, Dictionnaire de l'urbanisme et de l'aménagement, 2ème édition, Paris: Presses Universitaires de France, 1996

8


8

Pascariu, Gabriel, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul de planificare teritorială, București, Ed. Universitară „Ion Mincu”, 2011

Popescu‐Criveanu, Şerban, Petrescu, Ana‐Maria, „România. Evoluţia istorică a organizării administrative”, în: Urbanismul Serie Nouă, 11/2012, „Regionalizare”.

Rey, Radu, Civilizație montană, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985

Rey, Violette, Groza, Octavian, Ianoş, Ioan, Pătroescu, Maria Atlasul României, Editura Rao, Bucureşti, 2006

Săgeată, Dănuț‐Radu, ”Organizarea administrativ‐teritorială a României. Modelul interbelic”, în: Urbanismul Serie Nouă, nr. 11/2012, „Regionalizare”.

ATU, QUATTRO DESIGN, Audit al dezvoltării urbane în București 1990‐2010, beneficiar: Primăria Municipiului București, București 2011.

QUATTRO DESIGN, Studiu Istoric PUG Tulcea 2011, Studiu Istoric Câmpina, Studiu Istoric Zonal Faleza Galați 2012

QUATTRO DESIGN, Audit preliminar privind legislaţia în domeniul urbanismului în vederea codificării, beneficiar: MTCT, Bucureşti, 2007

UAUIM CCPEC, CICADIT, QUATTRO DESIGN, Studiu de fundamentare în vederea actualizării PATN ‐ Secțiunea Rețeaua de localități, Etapa I, august 2013

Urbanismul Serie Nouă, nr. 12‐13/2012, Sisteme urbane; nr. 11/2011, Regionalizare; nr. 5‐6/2010, Dobrogea

Agenda Teritorială a Uniunii Europene, Spre o Europă mai competitivă şi durabilă a regiunilor diverse, acceptată cu ocazia Reuniunii Ministeriale informale privind dezvoltarea urbană şi coeziunea teritorială de la Leipzig, 24‐ 25 mai, 2007

Programul ESPON 2013, Cercetările ESPON şi planificarea teritorială strategică în România, 2010

ESPON EDORA, European Development Opportunities for Rural Areas, Applied Research 2013/1/2, Draft Final Report, 2010

ESPON 2013 Programme, ESPON New Evidence on Smart, Sustainable, and Inclusive Territories, 2010

Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020, Spre o Europă inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse, 19 mai 2011

II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări

Sursele legislative, directivele, convenţiile, recomandările sunt citate în text.

II.5.3. Strategii

Ministerul Fondurilor Europene, Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020, Primul proiect, octombrie 2013

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare; Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013‐2020‐2030, București, 2008

Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030, MDRT, 2008 Alte surse citate în text.

II.5.4. Date statistice

ESPON, EUROSTAT INSEE – TEMPO, MDRAP Alte surse semnalate în text şi hărţi

II.5.5. Date cartografice

MDRAP, Atlasul teritorial al României, alte surse semnalate în hărţi

II.6. Glosar de termeni

Legea 351/2001 definește următorii termeni:

Localitate Formă de așezare stabilă a populației în teritoriu, alcătuind un nucleu de viața umană, cu structuri și mărimi variabile, diferențiate în funcție de specificul activităților de producție dominante ale locuitorilor, caracteristicile organizării administrativ‐teritoriale, numărul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social‐culturală și de echipare tehnico‐edilitară. În funcție de specificul și de ponderea activității economice dominante, de numărul de locuitori, caracterul fondului construit, densitatea populației și a locuințelor, de nivelul de dotare social‐culturală și de echipare tehnică localitățile se împart în două mari grupe: localități urbane și localități rurale.


9

Localitate urbană Localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activități neagricole cu un nivel diversificat de dotare și echipare, exercitând o influență socio‐economică constantă și semnificativă asupra zonei înconjurătoare.

Localitate rurală (sat) Localitate în care: a) majoritatea forței de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific și viabil de viață locuitorilor săi și care, prin politicile de modernizare, își va păstra și în perspectivă specificul rural; b) majoritatea forței de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraș și care, prin politicile de echipare și de modernizare, va putea evolua spre localitățile de tip urban.

Unități administrativ–teritoriale Unitățile administrativ‐teritoriale sunt comunele, orasele și județele. Unitățile administrativ‐teritoriale de bază sunt orașele și comunele care cuprind una sau mai multe localități.

Oraș Unitate administrativ‐teritorială de bază alcătuită fie dintr‐o singură localitate urbană, fie din mai multe localități, dintre care cel puțin una este localitate urbană. Ca unitate administrativ‐teritorială de bază și ca sistem social‐economic și geografic orașul are două componente: a) componenta teritorială ‐ intravilanul, care reprezintă suprafața de teren ocupată sau destinată construcțiilor și amenajărilor (de locuit, social‐culturale, industriale, de depozitare, de producție, de circulație, de recreare, de comerț etc.) și extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al orașului; b) componenta demografică socio‐ economică, care constă în grupurile de populație și activitățile economice, sociale și politico‐administrative ce se desfășoară pe teritoriul localității. Dimensiunile, caracterul și funcțiile orașului prezintă mari variații, dezvoltarea sa fiind strâns corelată cu cea a teritoriului căruia îi aparține. Orașele care prezintă o însemnătate deosebită în viața economică, social‐politică și cultural‐științifică a țării sau care au condiții de dezvoltare în aceste direcții sunt declarate municipii.

Comună Unitate administrativ‐teritorială de bază care cuprinde populația rurală reunită prin comunitatea de interese și tradiții, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social‐culturale, geografice și demografice. Satele în care își au sediul autoritățile publice ale comunei sunt sate reședință.

Teritoriu administrativ Suprafața delimitată prin lege pentru județe, municipii, orașe și comune. Este constituit din suprafața agricolă (teren arabil, pășuni și fânețe, vii și livezi), suprafața fondului forestier, suprafața ocupată de construcții și amenajări de infrastructură (cai de comunicație, altele decât cele aparținând domeniului public al statului, echipare energetică, lucrări de gospodărire a apelor), ape și bălți și suprafața aferentă intravilanului (construcții și amenajări) delimitată prin planurile urbanistice.

Rețea de localități Totalitatea localităților de pe un teritoriu (național, județean, zonă funcțională), ale căror existenţă și dezvoltare sunt caracterizate printr‐un ansamblu de relații desfășurate pe multiple planuri (politico‐administrativ, social‐cultural, economic etc.). Rețeaua de localități este constituită din localități urbane și localități rurale.

Ierarhizarea funcțională a localităților urbane și rurale Clasificarea localităților pe ranguri în funcție de importanța în rețea și de rolul teritorial, asigurându‐se un sistem de servire a populației eficient din punct de vedere economic și social și o dezvoltare echilibrată a localităților în teritoriu.

Rang Expresie a importanței actuale și în perspectivă imediată a unei localități în cadrul rețelei din punct de vedere administrativ, politic, social, economic, cultural etc., în raport cu dimensiunile ariei de influență polarizate și cu nivelul de decizie pe care îl implică în alocarea de resurse. Această importanță trebuie să își găsească corespondentul și în nivelul de modernizare.

Sistem urban Sistem de localități învecinate între care se stabilesc relații de cooperare economică, socială si culturală, de amenajare a teritoriului și de protecție a mediului, echipare tehnico‐edilitară, fiecare păstrându‐si autonomia administrativă.

Ţesut urban Ansamblu de elemente ale contextului urban care constituie un tot omogen, constituit din toate elementele fizice (situl, reţeaua stradală, împărţirea în parcele, raportul dintre spaţiile construite şi neconstruite; dimensiune, forma şi stilul clădirilor) şi din raporturile care reunesc aceste elemente2.

2 Merlin, Pierre, Choay, Françoise, Dictionnaire de l'urbanisme et de l'aménagement, 2ème edition, Paris: PUF, 1996, pp. 729‐793.

10


10

III. Analiză şi recomandări

III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Transformări notabile ale teritoriului şi localităţilor după 1990

Transformările teritoriului au fost detaliate în Studiul 15. Reţeaua de localităţi. Principalele tendinţe sunt:

a. Înfiinţarea unor localităţi urbane şi reorganizarea sistemului de legături în teritoriu şi în localităţi;

b. Reaşezarea în teritoriu a populaţiei, cu dispersia locuirii către periferia localităţilor urbane şi către localităţile învecinate; Dispersia locuirii către periferia localităţilor urbane existente şi în localităţile din vecinătatea acestora Dezvoltarea zonelor de activităţi în periferia localităţilor urbane şi dezvoltarea de activităţi de‐a lungul axelor de

circulaţie dintre localităţi; Dezurbanizarea unei părţi din locuitorii oraşelor şi, implicit, creşterea suprafeţei construite din anumite localităţi rurale;

emigrarea sau plecarea temporară în alte ţări a unei părţi din adulţii apţi de muncă;

c. Implantarea sau dezvoltarea unor infrastructuri turistice majore şi organizarea turismului rural;

d. Delăsarea (sau, uneori, reconversia) zonelor industriale, militare, a altor zone de activităţi de mari dimensiuni3.

e. Modificări funcţionale în interiorul localităţilor: În zone urbane şi în vecinătatea acestora, creşterea cererii de spaţii pentru locuinţe individuale, pentru spaţii

comerciale, pentru alte activităţi şi modificarea modului de viaţă urbană, cu următoarele consecinţe: Apariţia cartierelor de locuinţe în periferiile localităţilor urbane, în locul pepinierelor, a zonelor forestiere şi

agricole; Construirea de spaţii pentru locuinţe şi servicii în zonele ocupate anterior de unităţi industriale, militare, parcuri şi

scuaruri; Modificarea apartamentelor din blocuri prin transformarea în spaţii comerciale sau birouri; Apariţia funcţiunilor din sectorul terţiar în periferiile orașelor, în zonele de vad comercial şi de‐a lungul axelor de

legătură între localităţi; Apariţia masivă a chioşcurilor, tonetelor, comerţului ambulant şi dezvoltarea sau improvizarea unor spaţii pentru

târguri; Delăsarea, într‐o primă etapă, a zonelor comerciale centrale şi reconversia acestora, într‐a doua etapă, în zone de

atracţie turistică şi de loisir, cu restrângerea locuirii din aceste zone. Începutul procesului de reabilitare a parcurilor, scuarurilor şi spaţiilor de agrement, cu artificializarea masivă a

suprafeţelor acestora; Înlocuirea clădirilor vetuste cu clădiri noi, fără respectarea legislaţiei de protejare a patrimoniului construit, într‐o

primă etapă şi, într‐o a doua etapă, acţiuni de restaurare a monumentelor istorice şi a unor zone istorice de mai mari dimensiuni (Sibiu, Alba Iulia ş.a.).

În zone rurale: Retrocedarea terenurilor agricole şi reconfigurarea, în mod implicit, a zonelor şi tipurilor de activităţi; Dezvoltarea unor zone de activităţi din sectoarele secundar şi terţiar pe terenuri agricole, altădată neconstruite; Restrângerea activităţilor agricole şi forestiere în zonele cu potenţial turistic, construirea masivă şi modificarea

structurală a acestor zone; În interiorul unora dintre localităţile rurale, procese similare cu cele din mediul urban, dar de mai mică anvergură.

Se poate trage concluzia că în România în ultimii ani a început un proces de dezvoltare extensivă a localităţilor, în defavoarea suprafeţelor fertile sau cu aport la creşterea calităţii mediului.

Dezvoltarea locuirii şi activităţilor s‐a creat fără planificare prealabilă, cu sacrificarea patrimoniului construit şi a caracteristicilor tradiționale ale localităţilor, construirea realizându‐se cu materiale, forme şi gabarite variate şi incompatibile.

Consecinţa majoră a lipsei de planificare este cea a inadecvării tramei stradale din zonele de extindere a localităţilor la necesităţile populaţiei din aceste zone, ceea ce implică costuri sociale mari şi, în viitor, necesitatea cheltuirii unor fonduri importante pentru reconfigurarea urbanistică a localităţilor.

3 Vezi Studiul 15. Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă şi Rostrada, Quattro Design, Audit preliminar privind legislaţia în domeniul urbanismului în vederea

codificării, beneficiar: MTCT, Faza I – Documentare, februarie 2007, Cap. 1.4.1.3.


11

Harta 17.1. UAT urbane după numărul populaţiei şi comune peste 10.000 locuitori

Harta 17.2. UAT care includ sate cu populație de maxim 100 de locuitori

12


12

III.1.2. Evoluţia suprafeţelor construite ‐ generalităţi

III.1.2.a. Suprafeţe ocupate de localităţi şi infrastructuri

După anul 1990 suprafeţele construite s‐au mărit, cu precădere prin extinderea suprafeţelor localităţilor urbane. Datele statistice avute la dispoziţie nu reflectă cu claritate acest proces de dezvoltare extensivă (categoria statistică „Alte suprafeţe”, conţinută în tabelele care prezintă structura fondului funciar cumulează suprafeţele construite ale localităţilor cu infrastructurile de transport şi cu terenurile neproductive; din anul 2001 sunt prezentare datele defalcate şi pe aceste trei subcategorii) – vezi Tabelele 17.2.‐ 17.6..

Prezentarea succintă a evoluţiei suprafeţelor construite se va face, în funcţie de intensitatea creşterii în anumite teritorii, în patru subcapitole: A. România; B. Municipiul Bucureşti; C. Judeţul Ilfov; D. Zonele metropolitane ale polilor de creştere.

A. România Suprafeţele de teren prezentate pe cele patru subcategorii au crescut de la cca 14 810 kmp la sfârșitul anului 1990 (6,21% din totalul suprafeţei României) la cca 16 403 kmp la sfârşitul anului 2012 (6,89% din totalul suprafeţei României). Creşterea totală de cca 1 593 kmp în 22 de ani, cu o medie anuală de cca 72 kmp, a avut însă o pantă mai accentuată în perioada 2002‐2012 când terenurile ocupate de „Alte suprafeţe” au crescut cu cca 1 526 kmp (media este cca 153 kmp/an).

Suprafeţele terenurilor ocupate efectiv de construcţii (în localităţi) şi de căile de comunicaţie sunt înscrise în Anuarul Statistic al României începând cu situaţia din 2002. Între anii 2002 şi 2012 (10 ani), aceste suprafeţe au crescut de la cca 10 259 kmp la cca 11 406 kmp. Diferenţa de 1 147 kmp, sau 114 700 ha conduce la o medie a creşterii suprafeţelor construite de 11 474 ha/an; pentru comparaţie, în ultimii 10 ani creşterea suprafeţei construite a localităţilor ţării a acoperit la fiecare 2 ani suprafaţa teritoriului Municipiului Bucureşti.

Situaţia folosirii spaţiului, pe categorii de folosinţă, examinată prin media spaţiului total al ţării raportat la numărul de locuitori, duce la concluzia că, din cca 1,1 ha de teren care îi revin unui locuitor, 534 mp reprezintă construcţii (localităţi), căi de comunicație şi căi ferate (352 mp în localităţi şi 182 în căi de comunicaţie). Aceşti indici sunt deja neliniştitori: consumul de spaţiu pentru construcţii este relativ mare și poate creşte în viitor; în teritoriul ţării sunt atât zone de congestionare a suprafeţelor construite, cât şi de rarefiere a acestora, în care indicii sunt total diferiţi. (vezi Graficele 17.1., 17.2.).

Populaţia totală 2012 – 21.355.849 locuitori

Suprafaţa de teren pe categorii de folosinţe Suprafaţa totală (ha)

Indice pe 1 locuitor (mp/1loc)

Suprafaţa totală, din care: 23 839 071 11 163

1. Suprafaţa agricolă 14 615 057 6 844

2. Păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră 6 746 906 3 159

3. Ape şi bălţi 836 856 392

4. Construcţii, căi de comunicaţie şi căi ferate, din care 1 140 623 534

4.1 Construcţii 752 361 352

4.2 Căi de comunicaţie şi căi ferate 388 262 182

5. Terenuri degradate şi neproductive 499 629 234

Tabelul 17.1. România 2012 – Suprafaţa de teren care revine unui locuitor, pe categorii de folosinţă Sursa: INS – Tempo Online


13

Harta 17.3. Suprafaţa terenurilor neproductive pe UAT (2011) Sursa datelor: MDRAP, 2013

Harta 17.4. Procentul terenului neproductiv din suprafaţa UAT (2011) Sursa datelor: MDRAP, 2013

14


14

Suprafaţa de teren pe categorii de folosinţă (ha)

Total România Municipiul Bucureşti Judeţul Ilfov

Categorii de folosinţă

Suprafaţa (ha) % Suprafaţa (ha) % Suprafaţa (ha) %

Total din care: 23 839 071 100%

1. Suprafaţa agricolă 14 769 028 61,95%

2. Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră

6 685 341 28,04%

3. Ape şi bălţi 903 571 3,79%

4. Alte suprafeţe din care: 1 481 030 6,21%

4.1 Construcţii

4.2 Căi de comunicaţie şi căi ferate

4.3 Terenuri degradate şi neproductive

Tabelul 17.2. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 1990 Sursa: INS, Anuarul Statisic 1991





Total din care: 23 839 071 100% 23 787 100% 158 328 100%

1. Suprafaţa agricolă 14 801 663 62,09% 5 410 22,74% 111 055 70,14%


6 672 326 27,99% 619 2,60% 25 018 15,80%

3. Ape şi bălţi 880 469 3,69% 923 3,89% 5 797 3,66%

4. Alte suprafeţe din care: 1 484 613 6,23% 16 835 70,77% 16 458 10,40%

4.1 Construcţii



Tabelul 17.3. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 1998 Sursa: INS, Anuarul Statisic 1999





Total din care: 23 839 071 100% 23 787 100% 158 328 100%



6 605 690 27,71% 611 2,57% 25 325 16,00%

3. Ape şi bălţi 868 400 3,64% 908 3,82% 5 479 3,46%

4. Alte suprafeţe din care: 1 512 640* 6,35% 16 881* 70,97% 14 470* 9,14%

4.1. Construcţii 628 297 2,64% 13 576 57,07% 9 997 6,31%

4.2. Căi de comunicaţie şi căi ferate

389 965 1,64% 3 212 13,50% 3 560 2,25%

4.3. Terenuri degradate şi neproductive

494 378 2,07% 93 0,39% 913 0,58%

*Primul an în care se prezintă datele pe subcategorii Tabelul 17.4. România – Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 2001 Sursa: INS ‐ ASR 2002.


15





Total din care: 23 839 071 100% 23 787 100% 158 328 100%



666 3097 27,95% 611 2,57% 25 325 16,00%

3. Ape şi bălţi 851 726 3,57% 908 3,82% 5 479 3,46%


4.1 Construcţii 635 905 2,67% 13 702 57,60% 10 347 6,54%

4.2 Căi de comunicaţie şi căi ferate 389 947 1,64% 3 212 13,50% 3 560 2,25%


461 784 1,94% 93 0,39% 913 0,58%

Tabelul 17.5. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 2002. Sursa: INS ‐ ASR 2003





Total din care: 23 839 071 100% 23 787 100% 158 328 100%



6 746 906 28,30% 611 2,57% 25 253 15,95%

3. Ape şi bălţi 836 856 3,51% 908 3,82% 5 292 3,34%


4.1 Construcţii 752 361 3,16% 15 817 66,49% 20 829 13,16%


388 262 1,63% 3 306 13,90% 4 333 2,74%

4.3 Terenuri degradate şi neproductive 499 629 2,10% 93 0,39% 1 040 0,66%

Tabelul 17.6. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă în anul 2012. Sursa: INS ‐ Tempo Online 2013.

Suprafaţa de teren pe categorii de folosinţe (pop totală 2012 – 1 924 299)

Suprafaţa totală (ha) Indice pe 1 locuitor (mp/1 loc.)

Suprafaţa totală din care: 23 787 124

1. Suprafaţa agricolă 3 052 16

2. Păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră 611 3

3. Ape şi bălţi 908 5

4. Construcţii, căi de comunicaţie şi căi ferate din care 19 123 99



5. Terenuri degradate şi neproductive 93 0,5

Tabelul 17.7. Municipiul Bucureşti ‐ Suprafaţa de teren care revine unui locuitor, pe categorii de folosinţă în anul 2012 Sursa datelor: INS ‐ Tempo Online.

Suprafaţa de teren pe categorii de folosinţe (pop. totală 2012‐ 340.566) Suprafaţa totală (ha) Indice pe 1 locuitor (mp/1loc)

Suprafaţa totală din care: 158 328 4 649

1. Suprafaţa agricolă 101 581 2 983

2. Păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră 25 232 741

3. Ape şi bălţi 5 292 155

4. Construcţii, căi de comunicaţie şi căi ferate din care 25 162 738



5. Terenuri degradate şi neproductive 1 040 31

Tabelul 17.8. Jud. Ilfov – Suprafaţa de teren care revine unui locuitor pe categorii de folosinţă în 2012. Sursa datelor: INS ‐ ASR.

16


16

Graficul 17.1. Suprafaţa de teren aferentă unui locuitor

Graficul 17.2. Suprafaţa de teren aferentă unui locuitor, pe categorii de folosinţă


17

Harta 17.5. Municipiul Bucureşti – Împărțirea administrativă Sursa: ATU, Quattro Design, Audit al dezvoltării urbane în București 1990‐2010, beneficiar: Primăria Municipiului București, București 2011.

18


18

Harta 17.6. Județul Ilfov – Împărțirea administrativă Sursa: ATU, Quattro Design, Audit al dezvoltării urbane în București 1990‐2010, beneficiar: Primăria Municipiului București, București 2011.


19

Graficul 17.3. Evoluţia suprafeţelor construite în România Graficul 17.4. Evoluţia suprafeţelor construite în Mun. Bucureşti

B. Municipiul Bucureşti Municipiul Bucureşti, cu teritoriul administrativ redus la cca 238 kmp, a avut o creştere a suprafeţei construite de la 16 914 ha în anul 2002, la 19 123 ha în anul 2012; creşterea totală de 2 209 ha în 10 ani, cu o rată anuală de cca 221 ha, este caracteristică pentru o dezvoltare extensivă şi necontrolată a oraşului, în condiţiile în care populaţia acestuia începe să scadă (tabelul 17.7).

Este foarte important de semnalat faptul că dimensiunea populației oraşului este prezentată în cifre contradictorii: 1 944 451 loc. în 2010, 1 677 985 loc. în 2011 (RPL), 1 924 299 loc. în 2012; în aceste condiţii, mediile calculate se bazează pe populația comunicată de INS pentru anul 2012. Este de prevăzut că în noile documentaţii de urbanism – în curs de elaborare – se vor găsi măsurile necesare pentru stabilizarea procesului de creştere necontrolată a oraşului București.

Graficul 17.6. Numărul locuitorilor municipiului Bucureşti şi a UAT vecine

Graficul 17.5. Lungimea limitelor dintre municipiul București şi UAT vecine (2011)

20


20

C. Judeţul Ilfov Judeţul Ilfov prezintă cele mai mari creşteri ale spaţiului construit faţă de cele înregistrate în întreaga ţară; deşi acest judeţ este singurul din ţară care a înregistrat creşteri de populaţie în intervalul 2002‐2012, creşterile suprafeţelor construite nu sunt justificate de creșterea populaţiei.4

Dublarea suprafeţelor construite, de la 13 907 ha în anul 2002, la 25 162 ha în anul 2012, reprezintă o creştere totală de 11 255 ha şi o rată anuală de creştere 1 125 ha (rata anuală de creştere teritorială de 5 ori mai mare decât cea din Municipiul Bucureşti). Această creştere a fost determinată de mărirea suprafeţelor ocupate de căile de comunicaţii şi, în mult mai mare măsură, de mărirea suprafeţelor ocupate de localităţi; în acelaşi timp creşterea zonelor construite a implicat mărirea suprafeţei terenurilor degradate, diminuarea cu puţin a suprafeţelor de apă şi a pădurilor, precum şi diminuarea substanţială, cu 9,9% din suprafaţă, a terenurilor agricole. Altfel spus, creșterea suprafeţelor construite – în principiu benefică pentru dezvoltare – a condus la diminuarea potenţialului agricol şi forestier, la degradarea mai puternică a terenurilor, la înrăutăţirea condiţiilor de mediu şi la deteriorarea în unele zone a peisajului natural.

Fără date statistice amănunţite, dar pe baza observaţiilor subiective, se poate formula o conjectură: acţiunile de dezvoltare mai puternice şi, deci, diminuarea terenurilor agricole şi deteriorarea peisajului sunt cele mai evidente în apropierea Municipiului Bucureşti şi de‐a lungul DN care străbat judeţul. În afara situaţiei din spaţiu, care este evidentă, argumentele care susţin această afirmaţie sunt: creşterea populaţiei UAT care se învecinează cu municipiul Bucureşti (Municipiul București are limite cu 16 UAT); transformarea în oraşe a 7 comune vecine cu municipiul Bucureşti în perioada 2000‐2005.

Graficul 17.7. Evoluţia suprafeţelor construite în judeţul Ilfov

4 Populaţia judeţului Ilfov în anul 2012 reprezintă de 1,23 ori populaţia din anul 2002, cu o creștere totală de 63.508 locuitori, adică 23% din populaţia anului 2002.


21

D. Zonele metropolitane ale polilor de creştere

În zonele metropolitane ale polilor de creştere se manifestă acelaşi proces de mărire a suprafeţelor ocupate de construcţii: după datele existente pentru 4 zone metropolitane (Braşov, Cluj Napoca, Constanţa, Ploieşti) între anii 1992‐2012 creşterea medie a indicelui POTA a fost de 1,37% (de la 9,67% la 11,04%) – vezi Anexa 17.1.

Indicele POTA exprimă ocuparea efectivă a teritoriului administrativ cu construcții și căi de comunicație (procentul din suprafața teritoriului administrativ pe care îl reprezintă suprafața ocupată de construcții și căi de comunicație5).

Analiza situaţiei acestor 4 zone metropolitane este următoarea:

Suprafaţa construită (ha) Nr. Crt.

Polul de creştere Numărul UAT în

zona metropolitană 1992 2012

Creşterea 2002‐ 1992 (20 ani)

Creşterea anuală (ha/an)

1 Braşov 14 7851 9465 1614 80.7

2 Cluj‐ Napoca 18 10445 12555 2110 105.5

3 Constanţa 14 11015 12226 1208 60.4

4 Ploieşti 14 9399 10628 1229 61.4

TOTAL 4 zone metropolitane 60 38710 44874 6161 308

Tabelul 17.9. Creşterea medie anuală a suprafeţelor construite în 4 zone metropolitane – 1992‐2012

Evoluţia procentului de ocupare a teritoriului administrativ (POTA) este prezentată în Graficul 17.8.

Graficul 17.8. Evoluţia procentului de ocupare a teritoriului administrativ al zonelor metropolitane

Concluzii:

Din datele existente rezultă că suprafeţele ocupate de infrastructurile de transport au fost oarecum constante în perioada 1992‐ 2012; această informaţie nu pare a fi în concordanţă cu realitatea. Suprafeţele ocupate de localităţi (de construcţii) au avut creşteri în proporţii diferite, în funcţie de poziţia lor în ţară; dimensiunea anuală a acestei creşteri medii anuale este următoarea:

Total România – 22 ani (1992‐2012) – 11 470 ha/an; Municipiul Bucureşti – 10 ani (2002‐2012) – 221 ha/an; Judeţul Ilfov – 10 ani (2002‐2012) – 1 125 ha/an; 4 zone metropolitane (Braşov, Cluj‐Napoca, Constanţa, Ploieşti) – 20 ani (1992‐2012) – 308 ha/an.

Această constatare dovedeşte necesitatea reglementării procesului de creştere a localităţilor, în special în zonele care cuprind marile oraşe ale ţării.

5 Indicele POTA este adoptat prin acest studiu și este folosit pentru prima dată într‐o documentație de amenajare a teritoriului; calculele se bazează pe date oferite

de INS. Denumirea indicelui este stabilită prin analogie cu indicele POT (procentul de ocupare a terenului) folosit în documentațiile de urbanism.

22


22

III.1.2.b. Suprafeţele plantate din oraşe şi municipii

Datele statistice existente nu precizează modul de calcul al suprafeţei spaţiilor plantate din municipii şi oraşe (de exemplu, suprafaţa spaţiilor plantate din municipiul Bucureşti prezentată de INS este mai mare decât cea a spaţiilor plantate publice existente). Suprafaţa totală a spaţiilor plantate din municipiile şi oraşele ţării în anul 2011 este de 22 451 ha, ceea ce conduce la indicele global de 22,3 mp / locuitor. Se constată din datele globale că în perioada 1993‐2002 s‐au diminuat spaţiile plantate în localităţile urbane, fapt care este vizibil şi în realitate; diminuările s‐au datorat unor operaţii urbane realizate cu acordul şi prin autorizarea primăriilor UAT. Situația aceasta este caracteristică şi pentru municipiul Bucureşti, chiar dacă cifrele prezentate în statistică oferă o imagine liniştitoare (28,7 mp/loc. în anul 2011).

Suprafaţa spaţiilor verzi, după amplasament (ha) Anul

Municipiul Bucureşti Alte oraşe şi municipii Total oraşe şi municipii

1993 4 839 15 850 20 689

2001 4 839 15 385 20 224

2002 4 839 15 345 20 184

Suprafaţa (ha) 4 807 17 644 22 451

Populaţia RPL 2011 (loc.) 1 677 985 8 376 946* 10 054 961 2011

Indice: Suprafaţă/ 1 locuitor (mp/1loc)

28,7 21,1* 22,3

Tabelul 17.10. Evoluţia suprafeţelor spaţiilor verzi în municipii şi oraşe 1993‐ 2011 Sursă: INS. * 320 oraşe şi municipii

Legislaţia actuală referitoare la spaţiile plantate din localităţi: OUG 114/2007 şi Legea nr. 24/2007 prevăd în principal următoarele: Interzicerea diminuării spaţiilor plantate existente; Realizarea de spaţii verzi în toate localităţile, până la atingerea indicelui minim de 20 mp/loc. până în anul 2010 şi a

indicelui minim de 26 mp/loc. până la sfârşitul anului 2013; Elaborarea în fiecare UAT a Registrului Spaţiilor Verzi.

Această legislaţie, care dă sarcini greu de realizat în scurtele termene stabilite, fără a preciza modul de finanţare a acţiunilor prevăzute, nu a fost respectată până în momentul de faţă: spaţiile plantate au continuat să se diminueze6; Registrul Spaţiilor Verzi nu se execută în toate municipiile şi oraşele (cu excepţia municipiului Galaţi, unde RSV terminat în anul 2013 este un exemplu excepţional de elaborare).

OUG 59/2007 instituie: Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, care are ca scop

îmbunătățirea factorilor de mediu și a calității vieții locuitorilor prin: creșterea suprafețelor spațiilor plantate din localitățile urbane și rurale, protejarea și gestionarea durabilă a acestora și, implicit, aducerea la standardele europene a indicelui de suprafaţă de spații verzi/locuitor. Programul național urmărește să îndeplinească o parte din obiectivele unui program european complex de protecție a mediului ‐ Programul de acţiune pentru mediu al Comunităţilor Europene (program care încurajează implementarea unor măsuri de protecție a mediului prin intermediul unei abordări strategice în vederea soluționării problemelor de mediu și influențarea categoriilor de actori urbani direct implicați);

Pe baza acestui program, în perioada 2007‐2010, au fost selectate pentru aprobare și finanțare 183 de proiecte de reabilitare, extindere și înființare de parcuri în municipii, orașe și comune. Programul încurajează cu precădere amenajarea de parcuri noi în orașele mari, cu scopul de a creşte suprafaţa de spaţiu verde pe cap de locuitor în localitățile urbane cu indici sub limita minimă recomandată de UE. Din analiza proiectelor aprobate se remarcă un procent foarte mare de proiecte aprobate în mediul rural, fapt ce subliniază necesitatea elaborării unor studii care să demonstreze fezabilitatea creșterii substanțiale a spațiilor publice plantate în mediul rural. În urma finalizării procesului de finanțare nu au fost realizate date de sinteză care să ilustreze suprafețele totale de parcuri amenajate, măsura în care a crescut suprafața de spații verzi/locuitor și modul de îmbunătățire a calității spațiului urban și rural.

În absenţa registrelor spaţiilor verzi, datele avute la dispoziţie sunt cele din statisticile oficiale; conform acestor date, în municipiile și oraşele din ţară ar fi necesară creşterea suprafeţelor spaţiilor plantate cu 3 500‐4 000 ha. Pentru localităţile rurale, indicele stabilit prin lege – 26 mp / loc. – pare exagerat de mare (acest indice conduce la necesitatea realizării a cca 25 000 ha de spaţii plantate în satele din ţară).

În statistica oficială nu există indici și indicatori care să ilustreze calitatea spațiilor plantate; din acest motiv, o estimare a calității acestora și a modului în care acestea contribuie la creșterea calității vieții locuitorilor este dificilă. Sunt necesare măsuri suplimentare care să asigure o calitate crescută a spațiilor plantate existente și propuse, astfel încât mărirea suprafeței de spații verzi prevăzută prin Legea 24/2007 să devină eficientă și să contribuie semnificativ la îmbunătățirea calității locuirii.

6 De exemplu: scuarul din Cetatea Alba Carolina de la Alba Iulia; scuarul din Piața Libertății din Cuj‐Napoca; construcțiile din parcul început pe Calea Văcăreștilor ‐

lacul Văcărești din București ș.a. Există, de asemenea, proiecte care prevăd și construirea pe terenuri care fac parte din spații plantate urbane.


23

Astfel, este necesară elaborarea unor studii care să stabilească: situația spațiilor plantate în mediile urban și rural (în funcție de numărul de locuitori); necesităţile de realizare a spaţiilor plantate în fiecare localitate urbană în parte; standardele de spaţii plantate pentru localităţile rurale, luând în consideraţie caracteristicile geografice și economice ale acestor localităţi.

III.1.2.c. Suprafeţele agricole şi forestiere

Datele statistice referitoare la evoluţia suprafeţelor agricole şi forestiere în întreaga ţară sunt următoarele:

România suprafaţa totală (ha) Categoria de folosinţă

1990 2012

Diferenţa I2012I – I1990I (ha)

Suprafaţă agricolă 14 769 028 14 615 057 ‐153 971

Păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră

6 685 371 6 746 906 +61 535

Tabelul 17.11. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă, România ‐ sinteză, 2012. Sursă: INS ‐ ASR.

Constatări (vezi analiza detaliată a problemei în Studiul 9. Cadrul natural şi biodiversitatea):

În 22 de ani suprafaţa agricolă a ţării s‐a diminuat cu cca 1 540 kmp (suprafaţă aproape egală cu cea a judeţului Ilfov); diminuarea cu 1,04% a suprafeţei agricole înregistrate în anul 1990 a avut o rată medie anuală îngrijorătoare, de cca . 7000 ha. Procesul continuu de diminuare a suprafeţei agricole trebuie să fie controlat şi redus la minimum, pentru ca în ţara noastră să se înregistreze cu adevărat o dezvoltare durabilă;

În acelaşi interval de timp, suprafaţa pădurilor a crescut, prin împăduriri cu cca 615 kmp; nu există certitudinea că situaţia pădurilor este bine reflectată de aceste statistici care arată că în fiecare an s‐au împădurit în medie cca 2 800 de ha, fără a evidenţia şi suprafeţele de pădure defrişate fără înlocuire de arbori;

Diminuarea fondului agricol se datorează în primul rând unor acţiuni umane (extinderea localităţilor, realizarea marilor infrastructuri de toate categoriile, amenajarea infrastructurilor sportive extraurbane, exploatarea resurselor naturale mai ales prin cariere, realizarea echipamentelor energetice de toate categoriile, amenajările hidrotehnice şi de apărare contra inundaţiilor, împăduriri şi refaceri ecologice ale terenurilor degradate, perdele de protecţie ş.a.) şi, în al doilea rând, unor calamităţi şi procese naturale (inundaţii, alunecări de teren, deşertificare, sărăturare, eroziunea solului şi altele);

Diminuarea fondului forestier se produce prin acţiuni de construire a infrastructurilor de circulaţie şi energetice, prin realizarea infrastructurilor sportive extraurbane, prin tăieri ilegale fără înlocuirea arborilor, prin incendii și prin acţiunea factorilor naturali (vânturi puternice, îmbolnăviri ale arborilor, acţiunile dăunătorilor naturali, alunecări de teren, variaţii ale nivelului apelor freatice ş.a.).

SDRT trebuie să cuprindă măsuri pentru asigurarea echilibrului dintre acţiunile de dezvoltare şi protecţia suprafeţelor agricole şi forestiere.

III.1.2.d. Suprafeţele industriale

Datele statistice avute la dispoziţie pentru elaborarea prezentului studiu nu evidenţiază suprafeţele terenurilor cu folosinţă industrială; niciun minister, nici măcar Ministerul Industriei, nu are în evidenţele sale măsurarea suprafeţelor destinate industriei.

Din experienţa proiectării PUG se poate reţine observaţia că folosinţele industriale ocupă în localităţi între 5% şi 20% din suprafaţa teritoriului intravilan; variaţia suprafeţelor este direct proporţională cu tehnologia şi capacitatea unităţilor industriale şi este invers proporţională cu mărimea populaţiei din localitatea respectivă (populaţie mică –monofuncţionalitate– suprafeţe industriale cu pondere mare în suprafaţa teritoriului localităţii; populaţie mare – polifuncţionalitate – suprafaţă industrială cu pondere mai mică în suprafaţa teritoriului localităţii).

Până în 1990, unităţile urbanistice denumite „zone industriale” cumulau unităţile industriale principale din localităţi, erau organizate cu atenţie pentru folosirea terenului şi constituiau centre de atracţie pentru salariaţii din localitate şi împrejurimi. Densitatea muncitorilor era mare, între 50‐100 salariaţi / ha, motiv pentru care sistemul de lucrări edilitare şi sistemul de transport în comun din localitate erau organizate astfel încât să deservească zona industrială7.

După anul 1990 a început procesul de „dezindustrializare”, caracterizat la început prin diminuarea sau oprirea producţiei industriale, micşorarea numărului de muncitori, trecerea platformelor industriale în proprietate mixtă sau privată. Datorită acestui proces toate oraşele ţării au început să resimtă lipsa locurilor de muncă, ceea ce a condus la pauperizarea mai accentuată a populaţiei, la mărirea numărului de şomeri, la părăsirea oraşului de către unii dintre locuitorii săi, la diminuarea navetismului industrial. Oraşele monoindustriale, dezvoltate în trecut pentru a adăposti în primul rând pe muncitorii unei singure unităţi industriale importante, au decăzut puternic (vezi Studiul nr. 15 – Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă).

7 Pentru această afirmaţie este ilustrativă „gândirea” care a condus la conformarea liniilor de metrou din Bucureşti: linia 1, între zona industrială Militari şi zona

industrial Republica – 23 August; linia 2, între zona industrială IMGB şi zona industrială Pipera; linia 3 între zona industrial Dudeşti şi zona industrială Griviţa – Bucureştii Noi. În felul acesta liniile de metrou deserveau şi populaţia din cartierele mari ale oraşului, amplasate şi ele în imediata apropiere a zonelor industriale.

24


24

Procesul început în anul 1990 a condus la situaţia actuală a infrastructurilor industriale care poate fi caracterizată prin:

Restrângerea activităţii industriale în oraşe;

Retehnologizarea unor unităţi industriale, păstrând profilul producţiei din epoca anterioară;

Reorientarea ramurilor industriale din ţară şi a repartiţiei teritoriale a industriei;

Extinderea unor oraşe, prin dezvoltarea unor unități industriale noi, construite pe amplasamente din afara oraşelor;

Organizarea unor parcuri tehnologice, industriale şi ştiinţifice, forme noi de coordonare a activităţilor în teritorii specializate (vezi Studiile nr.5 şi 6);

Refuncţionalizarea terenurilor unor unităţi industriale situate în părţile mijlocii ale oraşelor: desfiinţarea clădirilor şi instalaţiilor, construirea clădirilor necesare unor funcţiuni noi, folosirea la maximum a terenurilor;

Existenţa în oraşe a unor spaţii construite părăsite: unităţile industriale care nu mai funcţionează şi care constituie factori de regres economic, de poluare şi de infracţionalitate.

Este necesar ca reglementările şi strategia de dezvoltare să cuprindă capitole speciale referitoare la unitățile industriale, ca părți componente esenţiale ale localităţilor.

III.1.2.e. Indici de densitate și de ocupare a teritoriului

Densitatea populației în anul 2012, calculată pe totalul teritoriului administrativ și pe teritoriul ocupat de construcții și căi de comunicație (inclusiv căile ferate), evidențiază poziția ciudată a județului Ilfov, care are densitatea populației pe suprafața construită situată sub media pe țară.

România Municipiul Bucureşti Judeţul Ilfov Nr. crt.

Categorii de folosinţă şi indici 2002 2012 2002 2012 2002 2012

Suprafeţele construcţiilor, căilor de comunicaţie şi căilor ferate (ha)

1 025 879 1 140 623 16 914 19 123 13 907 25 162 1

Procente suprafeţe 100% 100% 1,65% 1,68% 1,34% 2,20%

Populaţia (nr. locuitori) 21 680 974 21 355 849 1 926 134 1 924 299 277 058 340 566 2

Procente populaţie 100% 100% 8,89% 9,01% 1,28% 1,60%

Spaţiul construit pentru un locuitor (mp/ loc) [1/2]

473 534 88 99 501 738 3

Procente spaţiu construit 100% 100% 18,60% 18,54% 105% 138.00%

Suprafaţa teritoriului (ha) 23 839 071 23 787 158 328 4

Procente suprafaţa teritoriului 100% 0,10% 0,66%

5 Densitatea teritorială a populaţiei (loc/ ha) [2/4]

0,91 0,90 80,97 80,90 1,74 2,15

6 Densitatea populaţiei pe suprafeţele construite (loc/ ha) [2/1]

21,13 18,72 113,88 100,63 19,92 13,53

7 Procentul de ocupare a teritoriului administrativ POTA [1/4]

4,30% 4,79% 71,11% 80,39% 8,78% 15,89%

Tabelul 17.12. România și Municipiul București ‐ Evoluţia populaţiei, a spaţiilor construite şi a densităţii populaţiei 2002‐2012 Sursă: INS‐ Tempo Online

Densitatea populației Teritoriul de referință

Pe totalul teritoriului administrativ (loc./ha)

Pe suprafața construită din cadrul teritoriului administrativ (loc./ha)

Ocuparea teritoriului administrativ prin construcții și

căi de comunicații‐ indicele POTA (%)

Total România 0.90 18.72 4,79%

Județul Ilfov 2.15 13.53 15.89%

Municipiul București 80.90 100.63 80.39%

Tabelul 17.13. Densitatea populației și ocuparea prin construire a teritoriului administrativ în anul 2012. Sursă: INS‐ Tempo Online

Calculul ocupării efective a teritoriului administrativ cu construcții și căi de comunicație se exprimă prin indicele POTA (Procentul din suprafața teritoriului administrativ pe care îl reprezintă suprafața ocupată de construcții și căi de comunicație8), aşa cum a fost arătat în Cap. III.1.2.a.

Astfel, Județul Ilfov are un indice POTA de trei ori mai mare decât indicele calculat pentru România, ca urmare a situației Municipiului București care are multe funcțiuni amplasate în teritoriul care înconjoară orașul (aeroportul internațional, aerodromul sportiv, stația de tratare a apei potabile, stația de epurare a apelor uzate, deponiul de deșeuri menajere, artere de circulație, căi ferate, unități de cercetare, unități militare, mari mănăstiri ș.a.).9

8 Calculele se bazează pe date oferite de INS. 9 Cf. ATU și Quattro Design, Audit al dezvoltării urbane în București 1990‐2010, beneficiar: Primăria Municipiului București, București 2011, mss.


25

III.1.3. Caracteristicile şi structura localităţilor

III.1.3.a. Tipurile localităţilor după criterii structurante

Tipurile de acţiuni publice trebuie să fie adecvate caracteristicilor aşezărilor sau părţilor constitutive ale acestora. Multiple tipologii pot fi realizate; dintre acestea sunt de reţinut cele operaţionale, legate de cazul României. Acestea se pot constitui în matrici care stau la baza priorităţii acordate unui anume tip de acţiune publică şi vor fi definitivate prin studii detaliate ulterioare, realizate în legătură cu principalele probleme rezultate din strategia actuală.

1. După amplasarea în provincii istorice şi ţări (vezi Studiul 16) Dobrogea, Moldova (Moldova de Jos, Moldova de Sus – Bucovina), Ţara Românească, Oltenia, Banat, Transilvania

(Ardeal, Crişana, Maramureş); Ţara Haţegului, Ţara Vrancei, Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului, Ţara Loviştei, Ocolul Câmpulungului etc.;

2. După amplasarea geografică şi altitudine (vezi Studiul 9) Zonă de luncă, de câmpie, de podiş, de deal, de munte; Zonă joasă, medie, înaltă (sub 800 m, 800‐1000 m, peste 1000 m ş.a.); Aşezări de vale, de versant, de culme; Tipuri de aşezări după amplasare: de câmpie, subcarpatic, montan;

3. După grupul etnic majoritar (vezi Studiul 1) Românesc, săsesc, german, şvăbesc, secuiesc, unguresc, polonez, tătăresc, lipovenesc, ţigănesc; Localităţi cu comunităti mixte;

4. După statut administrativ; dimensiune şi populatie (vezi Studiul 16) Crâng, cătun, sat, oraş; Comună, oraş, municipiu; Suprafaţă mică, medie, mare; Populaţie mică, medie, mare;

5. După funcţiuni principale (vezi Studiul 16) Agricultură, pomicultură, viticultură, piscicultură, industrie ş.a.; Comercial, administrativ, religios ş.a.;

6. După perioadă şi mod de constituire (vezi Studiul 16) Antic, medieval, premodern, modern, contemporan; Feudal, capitalist, socialist, postsocialist; Programat (slobozie, împroprietărire de orice tip); neprogramat, necunoscut; Tipuri de aşezări după perioada constituirii: Regulamentul Organic, Principatele Unite, Regat ş.a.;

7. După organizarea proprietăţii (vezi Studiul 16) Proprietate istorică moşnenească, boierească, mănăstirească, domnească, composesorat; Proprietate modernă;

8. După modul şi gradul de ocupare a terenurilor (vezi Studiul 16) Aşezări cu densitate mare, medie, mică; Aşezări compacte; aşezări adunate, răsfirate, risipite; Aşezări neregularizate, regularizate, restructurate trase la linie ş.a.;

9. După starea economică şi socială şi stabilitate (vezi Studiile 16 și 18) Aşezări sărace, medii, prospere; Aşezări permanente, temporare [aşezări informale];

10. După specificul geografic (vezi Studiul 23)

Aşezări urbane, rurale, metropolitane, frontaliere, costiere, montane, depărtate, izolate; Aşezări în creştere, în stagnare, în declin etc..

Pe baza tipologiei localităţilor, SDTR stabileşte direcţiile de acţiune care vor fi preluate în studii sectoriale ulterioare. Unul dintre aceste studii este Studiul de Fundamentare în vederea actualizării PATN‐ Reţeaua de localităţi, studiu care trebuie să aibă în vedere următoarele direcţii principale:

Luarea în considerare a tuturor localităţilor din ţară (cca 13 000 localităţi), ierarhizarea acestora şi determinarea unor statute juridice corespunzătoare noii conformări a structurii reţelei de localităţi;

Stabilirea sistemului de cooperare între localităţi, cu precizarea relaţiilor juridice (drepturi şi obligaţii) care decurg din formele noi de cooperare legale;

Stabilirea unor niveluri de echipare a localităţilor care să determine pentru locuitori nivelul de viaţă corespunzătoare, precum şi drepturi şi obligaţii în consecință.

26


26

III.1.3.b. Tipuri de ţesuturi urbane formate în timp şi agregarea lor în localităţi

În funcţie de criteriile structurante ale localităţilor (vezi capitolul III.1.3.a.), ţesuturile urbane care le sunt caracteristice prezintă o foarte mare diversitate . Analiza acestora scoate în evidenţă specificul vieţii sociale şi economice din localitate, precum şi modul în care trebuie acţionat pentru păstrarea acestui specific.

Tipurile de ţesut urban pot fi sintetizate astfel:

Graficul 17.9. Tipuri de țesuturi urbane în localitățile din România (arh. Șerban Popescu‐Criveanu, urb. Alexandra Hajnšek, Quattro Design)


27

Aceste ţesuturi urbane sunt rareori prezente într‐un singur tip în cadrul unei localităţi. Cel mai adesea, tipuri diferite coexistă:

Cazul general este acela al unei împărţiri medievale primare a teritoriului, deseori egalitară, urmată de dispersia relativ dezordonată a locuirii; în acest proces se poate observa contopirea unor trupuri de localităţi, cu conturarea unor zone de tranziţie între acestea; un caz special este cel al aşezărilor multietnice, în care colonizarea unei populaţii alogene s‐a realizat la o oarecare distanţă faţă de populaţia primară a localităţii, ulterior acestea contopindu‐se – vezi Ocna Sibiului sau Mănăstirea Humorului;

Un alt proces caracteristic este acela de extindere modernă a localităţilor prin operaţiuni urbanistice planificate şi, în acelaşi timp, divizarea planificată a marilor suprafeţe libere intraurbane – este cazul celor mai multe oraşe;

Intervenţiile planificate din jumătate a secolului XX au generalizat tipul de ţesut urban socialist/comunist atât în periferia localităţilor existente cât şi în interiorul acestora (unde au înlocuit parţial ţesuturile vechi, creând o stare conflictuală prin diferenţele de concepţie, formă şi gabarit);

Intervenţiile de început de secol XXI, dezvoltate în cele mai multe cazuri aleatoriu, atât în periferia localităţilor cât şi în zone anterior neconstruite (creând trupuri noi) sau în zonele preconstituite ale localităţilor; caracteristicile acestor ţesuturi noi sunt rezultate în urma unui proces de planificare sumară a dezvoltării, fără control asupra impactului funcţional, ecologic sau estetic asupra teritoriului.

Procesele menţionate pot fi observate în toate provinciile româneşti. Concluzia prezentării tipurilor de ţesuturi urbane este aceea că în localităţile din România există o multitudine de agregări a elementelor construite, varietatea fiind mai mare decât în multe ţări europene. Păstrarea acestor ţesuturi constituie o parte importantă a definirii specificului de viaţă al locuitorilor așezărilor, sursă a coeziunii teritoriale şi a competitivităţii regiunilor. Pentru păstrarea specificităţii locale sunt necesare studii ulterioare care să determine în detaliu modul de intervenţie în diferite tipuri de localităţi şi reglementările necesare.

III.1.3.c. Intravilan şi extravilan. Cazul special al Municipiului Bucureşti

După cum s‐a arătat în capitolele anterioare, extinderea în teritoriu a localităţilor reprezintă o problemă de foarte mare importanţă pentru viaţa locuitorilor, pentru economia agricolă şi pentru protecţia mediului în ansamblul său.

Până în momentul de faţă s‐a manifestat tendinţa generală de extindere maximă a localităţilor, prin prevederea unor suprafeţe mărite ale teritoriilor intravilane (conform Legii nr.50/1991 şi a completărilor ulterioare, prin documentaţii de urbanism aprobate de Consiliile Locale se stabileşte teritoriul intravilan din UAT). Această atitudine s‐a manifestat în majoritatea cazurilor, cu precădere în oraşe şi în UAT din zonele periurbane.

Explicaţia atitudinii generale constă, probabil, în următoarele:

Speranţa proprietarilor de terenuri în creşterea rentei funciare în teritoriul intravilan şi în mărirea rentabilităţii construcțiilor;

Speranţa autorităţilor administrative în facilitarea investiţiilor în teritoriul intravilan;

Reacţia normală la orientarea politicii economice din perioada socialistă, când „perimetrul construibil” al localităţilor, echivalând cu zona în care se puteau realiza construcţiile, era mai mic decât suprafaţa reală a localităţilor;

Absenţa măsurilor reale de protecţie a mediului, a terenurilor agricole şi forestiere, a ocupaţiilor din sectorul agricol.

Rezultatele politicii de construire fără nicio limită au fost, pe de o parte creşterea foarte mare a investiţiilor în sectorul imobiliar şi, pe de altă parte, extinderea localităţilor prin fragmente de ţesut urban formate pe terenuri cu folosinţă agricolă sau forestieră, adesea fără legătură cu trupurile principale ale localităţilor.

Cazurile relevante la nivel naţional prezentate în continuare sunt următoarele: A. Municipiul Bucureşti; B. Localităţile vecine Municipiului Bucureşti; C. UAT situate pe coasta Mării Negre.

Pentru estimarea raportului intravilan/extravilan, se introduce un indice denumit Procentul Teritoriului Intravilan din Teritoriul Administrativ (%) – PITA, care se calculează astfel: [STI/STA] x 100, unde STI este suprafaţa teritoriului intravilan şi STA este suprafaţa teritoriului administrativ ale UAT respective.

A. Municipiul Bucureşti

Extinderea teritoriului intravilan a fost următoarea:

1990‐1994: 79,6% din suprafaţa teritoriului administrativ (238 kmp);

1995‐2000: 86% din suprafaţa teritoriului administrativ;

Începând cu anul 2000: 98% din suprafaţa teritoriului administrativ, adică 23318 ha, cf. PUG Municipiul Bucureşti 200010.

Se constată că singurele suprafeţe de teren care nu fac parte din teritoriul intravilan sunt pădurile (suprafaţă 482 ha, adică 2% din suprafaţa teritoriului administrativ al Municipiului Bucureşti).

10 ATU, QD, Audit al dezvoltării urbane în București 1990‐2010, beneficiar: Primăria Municipiului București, București 2011, pp. 169‐177.

28


28

Graficul 17.10. Evoluţia teritoriului de dezvoltare a oraşului Bucureşti: Perimetrul construibil (până în 1990) şi teritoriul intravilan (după 1990). Sursa: ATU, QD, Audit al dezvoltării urbane în București 1990‐2010, beneficiar: PMB, 2011


29

Harta 17.7. Teritoriul administrativ al Municipiului Bucureşti conform PUG 2000 Sursa: ATU, QD, Audit al dezvoltării urbane în București 1990‐2010, beneficiar: Primăria Municipiului București, București 2011

30


30

B. Localităţile vecine Municipiului Bucureşti

Datele disponibile provin din mai multe surse, ceea ce face discutabile unele cifre; se remarcă însă tendinţa generală de mărire a teritoriului intravilan în unele UAT cu populaţie mică, mărire care nu are o justificare funcţională.

Nr. crt. UAT

Cod SIRUTA Nume UAT Populatia totală RPL 20111

Suprafața Teritoriului administrativ (ha)2

Suprafața Teritoriului Intravilan(ha)3

Indicele PITA4 (%) [6]/[5]x100

[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7]

1 179221 Oraș Otopeni5 13861 3182 2724 86

2 105570 Comuna Tunari6 5336 3539 3387 96

3 179551 Oraș Voluntari 42944 3776 2840 75

4 179310 Comuna Dobroești 9325 1115 ? ‐

5 179515 Oras Pantelimon 25596 7060 2714 38

6 101742 Comuna Cernica 10886 3784 ? ‐

7 179347 Comuna Glina7 8592 2879 1680 58

8 179533 Oraș Popești Leordeni 21895 5552 970 17

9 179383 Comuna Jilava 12223 2561 ? ‐

10 179409 Oraș Măgurele 4749 4411 4017 91

11 179221 Oraș Bragadiru 3969 2101 1866 89

12 102035 Comuna Clinceni 6808 2507 ? ‐

13 102570 Comuna Domnești 8682 3655 ? ‐

14 179249 Comuna Chiajna 14259 1604 ? ‐

15 179285 Oraș Chitila 14184 1113 687 62

16 179463 Comuna Mogoșoaia 7625 2611 ? ‐

VALORI TOTALE (pentru 9 UAT) 33613 141126 20885 ‐

VALORI MEDII (pentru 9 UAT) 3734 15680 2320 62%

Tabelul 17.14. Ponderea suprafetelor de teren aflate in teritoriul intravilan în raport cu suprafața totală a teritoriului administrativ. Studiu de caz ‐ localitățile vecine Municipiului București (vezi Tabelul 17.8. Suprafeţe de teren pe categorii de folosinţă, Jud. Ilfov, 2012)

Surse şi explicaţii: 1 http://www.recensamantromania.ro/rezultate‐2/

2 Suprafețe preluate din baza de date GIS pusă la dispoziție de Beneficiar (cu excepția comunei Tunari și orașului Otopeni)

3 Suprafețele teritoriilor incluse în intravilanul orașelor au fost preluate de la INS‐Tempo, valori 2011 (cu excepția comunelor Tunari și Glina).

4 PITA = procentul teritoriului intravilan din teritoriul administrativ (%), calculat în prezentul studiu, pe baza datelor disponibile

5 Oraş Otopeni:

Suprafață preluată de la www.ghidulprimariilor.ro

6 Oraș Tunari: Aviz de Mediu Nr. 20 din 18.08.2010 ‐ pentru acest UAT a fost preluată din aviz şi suprafata teritoriului administrativ, deoarece suprafaţa intravilanului cf. Avizului depășea suprafata teritoriului administrativ măsurat în GIS. Suprafața teritoriului inclus în intravilanul comunei este preluată din avizele de mediu ale ultimului PUG aprobate sau in curs de aprobare; sursa: ANPM

7 Comuna Glina: Suprafaţa teritoriului intravilan cf. Aviz de Mediu Nr. 4 din 03.11.2011

? Absența datelor

Valorile folosite pentru calcularea mediilor


31

C. UAT situate pe coasta Mării Negre

Datele sunt preluate din PATZ Zona Costieră a Mării Negre; sunt de semnalat şi neconcordanţele dintre date, în special în ceea ce priveşte suprafeţele teritoriilor administrative.

Suprafața totală a teritoriului administrativ (ha)

2

Suprafața teritoriului intravilan (ha)

3

Indicele PITA4 (%) Nr.

Crt. UAT

Cod SIRUTA

Nume UAT Populaţia totală RPL 2011

1 1993 2012

5 1993 2012 1993 2012

[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] (8/5)x100] [11] (9/7)x100

1 60419

Municipiu Constanţa 254693 12645 12507 11622 5957 5995 47,11% 47,93%

2 60482 Municipiu Mangalia 33434 6833 6230 6578 1873 2384 27,41% 38,27%

VALORI TOTALE

(municipii ‐ 2 UAT) 288127 19478 18737 18200 7830 8379 ‐ ‐

VALORI MEDII

(municipii ‐ 2 UAT) 144063.5 9739 9368.5 9100 3915 4189.5 37,26% 43,10%

3 60455 Oraş Eforie 8621 738 857 356 450 808 857357 ? 100,00%

4 60507 Oraş

Năvodari 31554 5871 6448 6081 450 2253 7,66% 34,94%

5 60687 Oraş

Ovidiu 12342 8263 8120 4002 392 672 4,74% 8,28%

6 60534 Oraş

Techirghiol 6845 4607 3838 5123 368 407 7,99% 10,60%

VALORI TOTALE

(oraşe ‐ 4 UAT) 59362 19479 19263.35 15656 2018 4189,35 ‐ ‐

VALORI MEDII

(oraşe ‐ 4 UAT) 14840,5 4869,75 4815,84 3914 504,5 1047,34 ? 38,46%

7 60598 Comuna

23 August 5268 6915 7313 8480 ? 6534 ? 89,35%

8 60570 Comuna Agigea 6436 3933 5245 3317 ? 650 ? 12,39%

9 61513 Comuna Corbu 5431 11804 18171 16745 ? 470,2 ? 2,59%

10 63286 Comuna

Costineşti 2750 ? 2028 1986 ? 469 ? 23,13%

11 60632 Comuna Limanu 6120 7685 7571 9113 ? 500 ? 6,60%

12 60721 Comuna

Tuzla 6471 7540 4895 5034 ? 742,9 ? 15,18%

VALORI TOTALE (comune ‐ 6 UAT) 32476 ? 45223 44675 ? 9366,1 ‐ ‐

VALORI MEDII (comune ‐ 6 UAT) 5412,67 ? 7537,17 7445,83 ? 1561,02 ? 24,87%

VALORI TOTALE GENERALE (12 UAT) 379965 ? 73854,85 78531 ? 21934,45 ‐ ‐

VALORI MEDII GENERALE (12 UAT) 54772.22 ? 7240,5 6819,94 ? 2265,95 ? 35,48%

Tabelul 17.15. Ponderea suprafeţelor de teren aflate în teritoriul intravilan în raport cu suprafaţa totală a teritoriului administrativ. Studiu de caz: UAT situate pe Coasta Mării Negre (cf. PATZ Zona Costieră a Mării Negre)

Surse şi explicaţii: 1 Sursa: http://www.recensamantromania.ro/rezultate‐2/. 2 Suprafeţe preluate de la INS‐ Tempo Online, valori pentru anii 1993 şi 2012 (coloana 5), cu excepţia Orasului Eforie pentru anul 2012. 3 Suprafeţele teritoriilor incluse în intravilanul municipiilor şi al oraşelor au fost preluate de la INS‐ Tempo Online, cu excepţia oraşului Eforie pentru anul

2012. Suprafeţele comunelor au fost preluate din http://www.ghidulprimariilor.ro 4 PITA: Procentul teritoriului intravilan din teritoriul administrativ (%) calculat în prezentul studiu pe baza datelor disponibile. 5 Pentru anul 2012 au fost preluat date pentru suprafeţele teritoriilor administrative atât de la INS – Tempo Online (coloana 6), cât şidin baza de date GIS

(coloana 7) pusă la dispoziţie de beneficiar.

? Absenţa datelor

32


32

Harta 17.8. UAT situate pe Coasta Mării Negre (teritoriul PATZ Zona costieră) Sursa: Șerban Popescu‐Criveanu et al., Caracteristicile teritoriale și dezvoltarea așezărilor în România (secolele XVI‐XX), mss. 2012

În afara datelor incerte, constatările care pot fi făcute examinând dezvoltarea propusă pentru localităţile situate pe fâşia de ţărm a Mării Negre sunt neliniştitoare:

Municipiul Constanţa va putea ocupa cca 50% din teritoriul său administrativ;

Municipiul Mangalia şi oraşul Năvodari vor putea ocupa cca 40% din teritoriile administrative respective;

Oraşul Eforie are teritoriul intravilan întins în întregul teritoriu administrativ;

Oraşele mai modeste şi fără „ieşire la mare” vor ocupa cca 10% din teritoriile administrative respective;

Comunele prezintă variaţii ale indicelui PITA între 90% (comuna 23 August) şi 3% (comuna Corbu). Semnalăm însă intenţia de a ocupa cu construcţii întreaga bandă de teren situată de‐a lungul ţărmului Mării Negre. (vezi PUG Comuna Limanu).

Harta 17.9. PUG Limanu, Fâşia costieră 2 Mai‐Vama Veche. Sursa: Urbanismul Serie Nouă, nr. 5‐6, Dobrogea, Bucureşti, 2010


33

În concluzie, se constată diferenţe majore ale indicelui PITA în teritoriu: zona costieră este caracterizată de un indice mare (35,5%); Municipiul Bucureşti (aproape de 100%) şi UAT vecine (medie de 62%, însă cu o majoritate depăşind cifra de 75%). Aceste constatări trebuie să conducă la politici active de limitare a creşterii teritoriului intravilan, în favoarea conservării zonelor cu potenţial natural.

De menţionat, la extrema opusă, cazul comunei Orăştioara de Sus (Hunedoara), unde indicele PITA era în anul 2011 de 11%, în creştere de la 0,2% (1980) şi 0,3% (1999). O corelare la nivelul UAT între indicii POTA/PITA este obligatorie, prin aceasta putându‐se surprinde realitatea ocupării terenului, dar şi a potenţialul de ocupare. De exemplu, la Orăştioara de Sus, POTA era de 3,8%, deci ocuparea reală a construcţiilor la nivelul teritoriului administrativ era de 0,5%.

III.1.4. Organizare internă şi zone majore de activităţi

III.1.4.a. Subdiviziunile localităților

În funcție de mărimea localităților, diferite tipuri de administrații folosesc subdiviziuni operaționale adecvate atribuțiilor pe care le au; aceste subdiviziuni nu coincid ca suprafețe și limite, având în vedere tipul de problemă care determină împărțirea.

1. Sectoare administrative În momentul de față numai Municipiul București este împărțit, conform legii, în 6 sectoare administrative cu administrație proprie; atribuțiile Consiliului General al Municipiului București și ale Sectoarelor Administrative sunt stabilite prin lege. În legătură cu această împărțire administrativă se remarcă tendințele de îmbunătățire a atribuțiilor administrative ale consiliilor și de revizuirea a limitelor sectoarelor.

Este necesar să se studieze oportunitatea împărțirii administrative a unora dintre orașele mari ale țării (polii de creștere și unii dintre polii de dezvoltare care au o extindere spațială mare), în scopul unei mai mari apropieri a serviciilor publice față de populația deservită.

2. Localitățile rurale Localitățile rurale păstrază o împărțire tradiţională în sate cu denumiri și evoluție proprie; acesată împărțire este martorul dezvoltării istorice şi reprezintă un valoros element de patrimoniu imaterial. Gruparea administrativă a satelor în comune intervenită în sec. XIX nu a schimbat împărțierea locuitorilor în sate (media pe țară a numărului de sate/comună de cca 4,4). Relevanța pentru SDTR a împărțirii populației în sate este foarte mare, întrucât măsurile care trebuie luate în legătură cu localitățile trebuie să ajungă la nivelul satelor (media pe țară a numărului de sate/județ este 304).

3. Alte subîmpărțiri administrative Administrațiile publice folosesc subdiviziuni proprii ale localităților, stabilite în raport cu atribuțiile administației respective:

zone fiscale, pentru impozitarea terenurilor și construcțiilor în localități (categoriile A, B, C, D);

circumscripții de poliție;

circumscripții pentru organizarea învățământului preuniversitar;

circumscripții sanitare;

circumscripții electorale și pentru recensământ;

unități teritoriale de referință (U.T.R.) utilizate în documentațiile de urbanism;

zone construite protejate utilizate în sistemul de protecție a patrimoniului. Aceste subdiviziuni ale localităților nu au relevanță directă pentru Strategia de Dezvoltare Teritorială a României.

4. Diviziunile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române – parohiile și protoieriilor BOR are un sistem administrativ propriu, dezvoltat istoric și verificat în practică, format în interiorul granițelor țării din 14648 unități bisericești, organizate după cum urmează11 (vezi şi Anexa 17.2):

1 Centru Patriarhal,

6 mitropolii,

16 arhiepiscopii,

13 episcopii,

1 vicariat,

176 protopopiate,

11 394 parohii cu 2360 filiale12,

493 mănăstiri,

184 schituri,

10 metocuri.

11 Patriarhia Română – Cancelaria Sfântului Sinod http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/ADM_2011.pdf

12 Filială (filie) – comunitate de credincioși care nu poate susține prin mijloace proprii o parohie și se alătură unei comunități vecine (parohie), conform legii: Statutul

pentru oraganizarea și funcțiuonarea Bisericii Ortodoxe Române

34


34

Localitățile țării sunt împărțite într‐una sau în mai multe parohii în funcție de dimensiunile localității și de numărul de bisericii existente; mai multe parohii sunt organizate într‐un protopopiat (protoierie) care cuprinde între 23 și 149 parohii media pe țară fiind cca 65 parohii/1 protopopiat. În localitățile mai mari, cu mai multe parohii, există 2‐3 protopopiate:

3 protopopiate: București, Iași.

2 protopopiate: Buzău, Cluj‐Napoca, Constanța, Craiova, Drobeta Turnu Severin, Făgăraș, Focșani, Suceava, Târgoviște, Timișoara.

Este de reținut că în localitățile țării sunt 13754 parohii ortodoxe și filiale ale acestora, care sunt administrate de 176 protopopiate.

Relevanța pentr SDTR a împărțirii administrative a BOR este datorată faptului că acastă împărțire este validată istoric șică reprezintă un foarte puternic factor de coeziune teritorială a populației. Un studiu special pentru aceste probleme trebuie să se ocupe și de organizarea administrativă a altor biserici cu număr mare de credincioși (Romano‐Catolică, Greco‐Catolică, Luterană ș.a.), pentru a evidenția alți factori puternici de coeziune teritorială a populației.

III.1.4.b. Moduri specifice de organizare internă a localităţilor şi grad de coeziune internă

Organizarea internă a localităţilor este adaptată activităților pe care le au locuitorii acestora, acivități care se desfăşoară în construcţii și amenajări corespunzătoare scopului. Astfel se organizează în localităţi zone cu funcţiuni urbanistice diferenţiate şi care, prin combinare, formează structura funcţională a localităţii respective. Structura funcţională a localităţii, formată în timp, este în evoluţie continuă şi determină procese de transformare internă şi procese de extindere teritorială.

Schema amplasării în teritoriu a funcţiunilor urbanistice, diferențiată în perioade, este următoarea:

Funcţiuni majore şi perioada în care se amplasează în teritoriu

Amplasamentul pe care se localizează funcţiunile Nr. crt.

Funcţiunea Perioada În oraşul existent În afara oraşului existent

(prin extinderi)

sf. sec. 19‐ 1950 X X

1950‐ 1990 X X 1 Locuire individuală şi pavilionară

după 1990 X X

sf. sec. 19‐ 1950 X ‐

1950‐ 1990 X X 2 Locuire colectivă

după 1990 X ‐ (1)

sf. sec. 19‐ 1950 X X

1950‐ 1990 X ‐ 3 Locuire pentru familii bogate

după 1990 X X

sf. sec. 19‐ 1950 X ‐ (1)

1950‐ 1990 X ‐ (1) 4 Hoteluri şi vile (cazare), staţiuni turistice

după 1990 X X

sf. sec. 19‐ 1950 X ‐

1950‐ 1990 X ‐ (1) 5 Comerţ, afaceri, alimentaţie, învăţământ, cercetare, administraţie

după 1990 X X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ (1) X

1950‐ 1990 ‐ (1) X 6 Căi ferate şi staţii

după 1990 X X

sf. sec. 19‐ 1950 X X

1950‐ 1990 X X 7 Mari parcuri urbane

după 1990 ‐ (2) ‐

sf. sec. 19‐ 1950 X X

1950‐ 1990 ‐ (1) ‐ 8 Mănăstiri, schituri şi biserici

după 1990 X X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ (1) X

1950‐ 1990 X X 9 Infrastructuri sportive majore

după 1990 X (2) X

sf. sec. 19‐ 1950 X X

1950‐ 1990 X X 10 Grupări industriale şi zone industriale

după 1990 X (2) X

sf. sec. 19‐ 1950 X X

1950‐ 1990 X X 11 Unităţi militare

după 1990 X (2) ‐ (1)


35

Funcţiuni majore şi perioada în care se amplasează în teritoriu

Amplasamentul pe care se localizează funcţiunile Nr. crt.

Funcţiunea Perioada În oraşul existent În afara oraşului existent

(prin extinderi)

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ X

1950‐ 1990 ‐ X 12 Autostrăzi, intersecţii majore, artere ocolitoare, poduri importante, puncte de trecere a frontierei după 1990 ‐ (1) X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ X

1950‐ 1990 ‐ X 13 Aeroporturi

după 1990 ‐ X

sf. sec. 19‐ 1950 X X

1950‐ 1990 ‐ ‐ 14 Porturi comerciale, industriale, turistice (3)

după 1990 X X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ X

1950‐ 1990 ‐ (1) X 15 Instalaţii pentru producerea energiei (termocentrale, hidrocentrale)

după 1990 ‐ X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ ‐

1950‐ 1990 ‐ ‐ 16 Instalaţii pentru producerea energiei din surse neconvenţionale

după 1990 ‐ X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ (1) X

1950‐ 1990 ‐ (1) X 17 Cariere, halde, instalaţii la suprafaţă a exploatărilor miniere

după 1990 ‐ (1) X (2)

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ ‐

1950‐ 1990 ‐ (1) X 18 Zone de agrement, campinguri

după 1990 ‐ (1) X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ (1) X

1950‐ 1990 ‐ (1) X 19 Infrastructuri edilitare majore, alimentări cu apă, staţii epurare ape uzuale, depozitări de deşeuri după 1990 ‐ (1) X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ X

1950‐ 1990 ‐ ‐ 20 Cimitire

după 1990 ‐ (1) X

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ X

1950‐ 1990 ‐ X 21 Diguri de apărare împotriva inundaţiilor

după 1990 ‐ ‐ (1)

sf. sec. 19‐ 1950 ‐ X

1950‐ 1990 X X 22

Ferme şi exploataţii agricole, iazuri piscicole, locuinţe pentru agricultori (pentru utilizarea terenurilor agricole) după 1990 X (2) X (2)

Tabelul 17.16. Funcţiunile majore în localităţi, după perioada de realizare şi după amplasament (1) Cu mici excepţii, nesemnificative (2) Modificări de terenuri prin restructurări, refuncţionalizări (3) Numai infrastructură terestră.

Prezentarea funcţiunilor majore este necesară pentru evaluarea cauzelor care au determinat în timp expansiunilor localităţilor şi a cauzelor care vor determina în viitor această expansiune. Prezentarea schematică evidențiază faptul că după anul 1990 extinderile localităților se datorează unor funcțiuni noi, rezultate din evoluția socială și economică: locuințe pentru anumite categorii de populație, unități industriale private, infrastructuri de servicii (în special comerțul în unități mari), unele echipamente sportive și de agrement (în special private), infrastructuri tehnice majore publice.

36


36

III.1.4.c. Zonele majore de activităţi şi grupări teritoriale ale activităţilor

Activităţile umane care se desfăşoară într‐un teritoriu mai larg sau mai restrâns contribuie la formarea unor legături funcţionale care nu ţin seama de limitele administrative ale unei UAT sau ale unui judeţ. Pentru diverse interese există în teritoriu legături funcţionale multiple care pot fi clasificate după cum urmează:

A. Legături generate de funcţiuni similare, unele ducând chiar la utilizări comune:

Grupări industriale amplasate în UAT vecine (Bucureşti – Popeşti Leordeni, Bucureşti – Pantelimon, Botoşani – Mihai Eminescu, Târgovişte – Ulmi şi Aninoasa);

Terenuri agricole sau forestiere cu aceleaşi calităţi care conduc la aceleaşi tipuri de culturi, la creşterea aceloraşi animale, la exploatări comune, la sisteme de irigaţii comune ş.a.;

Exploatarea aceloraşi resurse naturale: cărbune superior şi inferior, alte minerale;

Zone de agrement şi turism (Lacul Snagov, Lacul Bicaz, Valea Prahovei, Şoseaua Transalpină, Şoseaua Transfăgărăşană, litoralul Mării Negre, ş.a.);

Vizitarea monumentelor istorice (bisericile pictate din Bucovina, bisericile de lemn din Maramureş sau din Gorj).

B. Legături determinate de sisteme comune de utilități:

Alimentări cu apă (sistemul Botoşani, sistemul Bucureşti, sistemul Cluj‐Napoca ş.a.);

Epurarea apelor uzate menajere (Bucureşti – Glina);

Depozitarea şi reutilizarea deşeurilor menajere şi industriale (Bucureşti – Popeşti Leordeni, Tulcea – Somova ş.a.);

Producerea energiei (Constanţa – Ovidiu, Târgovişte – Doicești, Târgu Jiu – Rovinari ş.a.).

C. Legături determinate de marile infrastructuri de transport:

Aeroporturi civile (Bucureşti – Otopeni, Constanţa – Mihail Kogălniceanu, Târgu Mureş – Cristeşti ş.a.);

Poduri dunărene (Cernavodă – Feteşti, Giurgeni – Hârşova);

Bacuri dunărene (Galaţi – I.C. Brătianu, Brăila – Măcin, Călăraşi – Ostrov);

Transporturi transfrontaliere (Iaşi – Sculeni – Ungheni, Oradea – Borş, Arad – Nădlac, Huși – Albița ş.a.).

Stabilirea grupării teritoriale a activităților comune conduce la stabilirea legăturilor funcţionale existente şi la amplificarea acestora, pentru realizarea unei coeziuni mai mari a populaţiei. Viitoarele PATR, PATJ, PATZIC trebuie să realizeze acest obiectiv, conform schemei următoare:

Grupările teritoriale ale activităţilor sunt menţionate în Studiul 23. Zone cu specific geografic. Referitor la structura internă a localităţilor este de menţionat gruparea activităţilor în teritoriile mai multor UAT: activităţi agricole, industriale, zone mari de activităţi situate în periferia marilor oraşe şi pe teritoriul UAT vecine, necesitând planificare interorăşenească/intercomunală.

Perspectiva sistemelor de localităţi este analizată în Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi.

Dezvoltarea relaţiilor de cooperare trebuie să ţină cont de specificul fiecărei localităţi sau părți de localitate, specific de natură funcţională, economică, socială, istorică, culturală, administrativă, geografică ş.a. Relaţiile de cooperare se manifestă în numeroase domenii (vezi Studiul 19. Noile Legături urban‐rural și dezvoltarea locală și Studiul 15. Rețeaua de localități după rang și importanță pentru analiza relațiilor dintre localități și a modalităților de cooperare urban‐rural, urban‐urban și rural‐rural).

Stabilirea grupării teritoriale a activităților

Clasificarea legăturilor funcţionale

Determinarea legăturilor funcţionale importante

Stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a legăturilor funcţionale

Stabilirea noilor grupări teritoriale a le activităților


37

Harta 17.10. Ierarhia orașelor și sistemelor urbane (Quattro Design 2013)

Harta 17.11. Sisteme urbane ‐ populaţia cumulată (din mediul urban)

38


38

III.1.5. Adaptarea localităţilor la noua economie urbană

După anul 1990 a început să se formeze noua economie a ţării, care a condus la modificări importante în foarte multe dintre localităţile urbane şi în multe dintre localităţile rurale situate în apropierea oraşelor mari. Funcţiunile majore care au apărut în această perioadă au fost prezentate în Capitolul III.1.4. Organizare internă şi zone majore de activităţi.

Amplasarea în teritoriu a clădirilor şi amenajările urbane care adăpostesc aceste funcţiuni a condus la modificări importante ale localităţilor; în general aceste modificări sunt următoarele:

Extinderi ale localităţilor pentru zone de activităţi noi (industrie şi servicii); au început să se formeze parcuri tehnologice, parcuri tematice, zone libere, zone comerciale pentru magazinele de mari dimensiuni ş.a. Toate extinderile de localităţi s‐au realizat de‐a lungul arterelor de circulaţie existente, fără modificări majore ale reţelei stradale13.

Extinderi ale localităţilor pentru locuire periferică (în general, locuire pavilionară) şi densificări ale localităţilor pentru locuire (în general , locuire colectivă). Extinderile localităţilor şi densificarea zonelor de locuit existente s‐au realizat fie de‐a lungul arterelor de circulaţie existente, fie în mici ansambluri care nu au legături noi cu reţeaua stradală existentă;

Arii de reconversie funcţională în interiorul localităţilor, în general pe teritoriul fostelor zone industriale şi militare; aceste modificări interne ale localităţilor nu au condus la modificarea arterelor majore de circulaţie;

Extinderea unor aeroporturi civile existente şi transformarea unor aeroporturi militare în aeroporturi civile; aceste importante schimbări funcţionale nu au condus la modificarea structurii stradale existente14;

Realizarea unor artere de circulaţie noi, care asigură legăturile dintre localităţile mari şi noul sistem de circulaţie rutieră (autostrăzi, artere de ocolire a localităţilor), proces de dezvoltare care aduce noi artere de circulaţie în localităţi şi care se combină cu schimbările local ale circulaţiei interne din oraşele mari (intersecții denivelate, poduri, pasaje pietonale, zone de circulaţie pietonală ş.a.).

Aceste procese de dezvoltare au condus la unele rezultate care, după studii prealabile, vor avea în vedere următoarele măsuri:

Studierea deconcentrării populaţiei în marile oraşe (provenită din migrarea locuitorilor spre localităţile rurale sau spre periferie, pe fondul diminuării generale a populaţiei ţării) şi stabilirea măsurilor care trebuie luate pentru dirijarea procesului;

Studierea noilor relaţii funcţionale din localităţi (provenită din reaşezarea populaţiei şi din noua dezvoltare a zonelor de interes comunitar) şi stabilirea măsurilor de stabilizare a relaţiilor funcţionale;

Studierea intensificării circulaţiei interne din localităţi (provenită din motorizarea crescută a populaţiei şi din dezvoltarea noilor zone de interes comunitar) şi stabilirea măsurilor pentru diminuarea circulaţiei, pentru mărirea confortului urban şi pentru îmbunătăţirea mediului în localităţi.

III.1.6. Elemente de potenţial

Dezvoltarea posibilă a localităţilor ţării este dificil de prognozat, pornind de la date incomplete şi în lipsa unor elemente de sprijin, cum sunt prognozele de dezvoltare în alte domenii15. Cu toate acestea, este necesară formularea unor praguri de dezvoltare care să permită discutarea unei strategii. Prognoza prezentată în acest studiu este pe termen scurt, orizontul 2020 şi are curba de pornire care rezultă din dezvoltarea localităţilor în intervalul de timp 2002‐2012 (10 ani). În acest interval de timp suprafaţa zonelor construite din ţară a evoluat de la cca 10 260 kmp la cca 11 400 kmp (vezi Tabelele 17.5. şi 17.6.) cu o creştere medie de cca 115 kmp/an.

Studiul prezent formulează mai multe ipoteze de creştere a suprafeţelor construite în perioada 2012‐2020:

I.1. Ipoteza stagnării totale (ipoteză extremă, catastrofală);

I.2. Ipoteza bazată pe evoluţia anterioară: A. Creştere minoră (mai mică decât cea din etapa anterioară); B. Creştere egală cu cea din etapa anterioară; C. Creştere mai mare decât cea din etapa anterioară;

I.3. Ipoteza formulării unor indici maximi de densitate a populaţiei în teritoriul intravilan;

I.4. Ipoteza formulării unor indici PITA maximi;

I.5. Ipoteza creşterii explozive (ipoteză extremă, devastatoare).

Calcularea suprafeţelor ocupate de localităţi (construcţii şi infrastructuri de transport) este următoarea:

I.1. Stagnarea totală: suprafaţa localităţilor=11400kmp (cifră egală cu cea înregistrată în 2012);

I.2.A. Creşterea minoră (cu 50% mai mică decât cea din perioada 2002‐2012: suprafaţa localităţilor=11880 kmp;

I.2.B. Creşterea egală cu cea din perioada 2002‐2012: suprafaţa localităţilor=12320 kmp;

I.2.C. Creşterea mai mare (cu 50% mai mare decât cea din perioada 2002‐2012): suprafaţa localităţilor=12760 kmp;

13 Exemple : Tulcea, (mari magazine), Galaţi (magazin universal în teritoriul comunei Vânători, juxtapus oraşului), Brăila (magazin şi parc tehnologic pe malul Dunării),

Bucureşti (magazine şi parcuri tehnologice în teritoriul comunelor Dragomireşti Vale şi Ciorogârla, juxtapuse oraşului) ş.a. 14 De exemplu, aeroporturile din Bucureşti Otopeni, Cluj‐Napoca, Târgu Mureş, Iaşi şi transformarea aeroporturilor din Craiova şi Braşov.

15 Este de menţionat faptul că datele statistice nu sunt analitice, deci este foarte dificil de înţeles care sunt indicatorii conţinuţi în aceste date.


39

I.3. Creşterea după densitatea maximă a populaţiei: suprafaţa localităţilor=13400 kmp

Calculul este următorul:

Populația localităților pe medii Suprafața maximă a teritoriilor intravilane

Modul de organizare a datelor

2002 (RPL) nr. locuitori

2012 (INS) nr. locuitori

Diferența 2012‐2002 [3]‐[2] nr. locuitori

Creșterea medie anuală 2002‐2012 (11 ani) [4]/11 nr. locuitori

Populația prezumată 20201 [3]+[5]x8 nr. locuitori

Densitatea maximă a populației în teritoriul intravilan loc./ha2

calculată (ha) [6]:[7]

rotunjită (kmp)

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Municipiul București

1.926.334 1.924.299 ‐2035 ‐185 1.923.000

90 21.400 210

Orașe (fără Municipiul București)

9.508.746 9.813.161 +304.416 +27.656 10.035.000

25 401.400 4020

Localitățile rurale (fără satele aparținătoare orașelor)

10.245.894

9.618.389 ‐627.505 ‐57.045 9.162.000

10 916.200 9.170

Total România 21.680.974

21.355.849

‐325.125 ‐29.557 21.120.000

cca 153 1.339.000

13.400

1 Ipoteza de dezvoltare mecanică, fără a fi luați în considerare mulți alți factori de creștere; ipoteza este adoptată numai pentru a face o apreciere maximală. 2 Densitățile calculate în prezentul studiu, pe baza unui eșantion de localități stabilit ad‐hoc. 3 Densitate medie, calculată, [6]:[8]

5,6% din teritoriul

țării

Tabelul 17.17. Evoluția suprafeței teritoriilor intravilane ale localităților. Prognoză în raport cu evoluția populației

I.4. Creşterea după indicele PITA maxim – suprafaţa localităţilor=15000 kmp


Suprafața maximă a teritoriilor intravilane [2]x[3] (kmp)

Modul de organizare a datelor

Suprafața teritoriilor adminsitrative1 (kmp)

Indicele PITA max.2

calculată rotunjită

1 2 3 4 5

Municipiul București 238 90% 214 210Orașe 30.391 15% 4.559 4.590UAT rurale (comunele) 207.762 5% 10.388 10.400Total România 238.391 cca 6%3 15.161 15.200

1 Suprafețe preluate din baza de date GIS pusă la dispoziție de beneficiar. 2 Indicele PITA = procentul teritoriului intravilan din teritoriul administrativ (%), calculat în prezentul studiu, pe baza unui eșantion de UAT stabilit ad‐hoc. 3 Indice mediu, calculat, [5]x100:[2]

6.4% din suprafața teritoriului țării

Tabelul 17.18. Evoluția suprafeței teritoriilor intravilane ale localităților. Prognoză în raport cu teritoriile administrative

40


40

I.5. Creşterea explozivă – suprafaţa localităţilor=16000 kmp


Perioada 2002‐2012

Suprafaţa localităţilor: 10260 kmp (2002)‐11400 kmp (2012);

Indicele POTA pe suprafaţa ţării: 4,31% (2002)‐4,79%(2012);

Creşterea medie a suprafeţelor localităţilor: 115 kmp/an.

Ipotezele de creştere a teritoriului intravilan

Creşterea medie anuală (kmp/an)

Suprafaţa adiţională a teritoriului intravilan

(kmp)

Suprafaţa totală a teritoriului intravilan

(kmp)

Indicele PITA pe suprafaţa ţării

1 2 3 4 5 [2]x8ani [3]+11400 [4]x100/238371

I.1. Stagnare totală ‐ ‐ 11400 4.79%

I.2.A. Creştere minoră 60 480 11880 4.98%

I.2.B. Creştere egală cu perioada anterioară

115 920 12320 5.17%

I.2.C. Creştere mai mare decât în perioada anterioară

170 1360 12760 5.33%

I.3. Creştere până la densitatea maximă a populaţiei

250 2000 13400 (1) 5.62%

I.4. Creştere până la PITA maxim 450 3600 15000 (2) 6.29%

I.5. Creştere explozivă 575 4600 16000 6.72%

Tabelul 17.19. Ipotezele de creştere ale teritoriilor intravilane 2012‐2020

(1) Cf. Tabel 17.17 (2) Cf. Tabel 17.18. Teritoriul intravilan al unor localităţi cuprinde totalitatea posibilităţilor de dezvoltare a acesteia; în consecinţă,

suprafaţa teritoriilor intravilane provenită prin ipoteza I.4. este mai mare decât suprafeţele prevăzute în celelalte ipoteze.

Graficul 17.11. Ipoteză de creştere a teritoriului intravilan în localităţile ţării, perioada 2012‐2020 – rata anuală de creștere


41

Graficul 17.12. Ipotezele de creştere a teritoriului intravilan în localităţile, ţării perioada 2012‐2020‐ indicele PITA maxim

În legătură cu aceste ipoteze de dezvoltare se remarcă următoarele:

Ipotezele extreme (I.1. şi I.5.) reprezintă o situaţie foarte puţin probabilă în orizontul prognozei;

Ipoteza I.2.A. presupune un sistem de control al dezvoltării în suprafață şi o încetinire hotărâtă a acesteia;

Ipoteza I.2.B. presupune extrapolarea ritmului de creştere din deceniul trecut, presupunând absenţa unui sistem de control al dezvoltării suprafeţelor construite;

Ipoteza I.2.C. presupune o dezvoltare foarte puternică în teritoriu, în absenţa unui sistem de control;

Ipoteza I.3. se bazează pe aproximarea unor cifre maxime de densitate a populaţiei, diferenţiate pe tipuri de localităţi (în absenţa unui studiu special şi a unei prognoze a populaţiei, se prezintă cifre probabile);

Ipoteza I.4. se bazează pe normarea unui indice maxim de extindere a localităţilor în teritoriul administrativ al acestora, diferenţiat pe tipuri de localităţi (în absenţa unui studiu special, se prezintă cifre probabile).

Concluzia acestor prognoze până în anul 2020 se poate exprima în două moduri diferite care reies din suprafaţa la care se face raportarea. Astfel, dacă pentru suprafaţa totală a ţării, zonele construite şi marile infrastructuri de transport vor ocupa cca 5,0‐5,5% din suprafaţă, situaţie care pare normală, în cazul unor teritorii mai mici, situaţia va ieşi din aceşti parametri: zonele construite şi marile infrastructuri de transport vor fi inegal repartizate şi vor ocupa suprafeţe diferite, în funcţie de relieful terenului (câmpie, deal, munte), modul de folosire a resurselor, prezenţa oraşelor mari şi a zonelor funcţionale ale acestora, apropierea sau depărtarea localităţilor faţă de oraşele mari, amplasarea istorică a localităţilor de‐a lungul apelor, litoralului, drumurilor importante. Se vor putea constata construirea excesivă în unele oraşe, pe de‐o parte, şi rarefierea sau chiar dispariţia habitatului şi a zonelor construite în unele areale, pe de altă parte.

III.2. Tendinţe de evoluţie

Tendinţele care pot fi observate în teritoriul naţional sunt contradictorii; păstrarea echilibrului în dezvoltarea localităţilor depinde, în primul rând, de încurajarea tendinţelor pozitive prin măsuri adecvate.

Tendinţe negative

Gigantismul ‐ realizarea unor amenajări de mare amploare care reclamă fonduri foarte mari de investiţii;

Prevederi de dezvoltare mult peste necesar, fără justificare, care vor fi amendate de scăderea populaţiei ţării;

Alterarea peisajului în majoritatea cazurilor de dezvoltare, datorată unor extinderi aparent haotice ale localităţilor;

Dezvoltare nestructurată a localităţilor, fără prevederea reţelelor stradale şi edilitare, echipamentelor şi serviciilor;

Dezvoltarea sistemului de localităţi urbane de‐a lungul marilor coridoare de transport rutier (DN/DE, autostrăzi);

Ocuparea terenurilor de‐a lungul litoralului Mării Negre;

Ocuparea terenurilor în jurul oraşelor mari (Municipiul Bucureşti, polii de creştere, gruparea urbană Galaţi – Brăila ş.a.);

Tendinţe pozitive

Atenuarea creşterilor urbane prin atitudinile de prezervare a teritoriului rural, de protejare a patrimoniului natural şi a patrimoniului construit;

Începutul formării exigenţelor în ceea ce priveşte respectarea dreptului la locuire civilizată şi confortabilă, de asigurare a serviciilor publice şi a echipamentelor corespunzătoare;

Formarea, la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi la nivelul cetăţenilor, a atitudinii de respectare a spaţiului şi terenului agricol şi schimbarea prevederilor şi practicilor contrare acestei atitudini.

42


42

III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale

Documentele strategice de referinţă analizate (sau mentionate) în Cap. II.2.2., împreună cu alte documente strategice (unele recente, în curs de aprobare) stabilesc elemente strategice şi operaţionale pentru domeniul 5. Rețeaua de localități. Dintre acestea, cele mai relevante sunt:

În Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020 (Primul proiect, octombrie 2013) au fost formulate principii care stau la baza identificării zonelor pentru care se vor aplica acțiuni integrate de dezvoltare durabilă: promovare în funcție de tipologia așezărilor; delimitarea unor zone de intervenții în documentații de planificare urbană și stabilirea tipurilor de intervenție (inclusiv clasificarea în funcție de zonele funcționale – rezidențiale, centrale etc.); stabilirea unor criterii de selecție pentru proiectele de regenerare urbană. De asemenea, între măsurile prioritare formulate se numără și cele referitoare la îmbunătățirea calității mediului (prin creșterea eficienței energetice, mărirea suprafețelor de spații verzi ș.a.) și la creșterea calității spațiilor publice. Din punctul de vedere al creșterii conectivității localităților urbane și rurale, este considerată prioritară îmbunătățirea accesibilității între aglomerațiile urbane majore și conectarea zonelor rurale la rețeaua majoră de transport, proces prin care devine posibilă și incluziunea socială și conduce la combaterea sărăciei;

În Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013‐2020 este inclus obiectivul național de integrare a „perceptelor [!] științifice ale planificării spațiale în programele de dezvoltare regională; modernizarea cadrului legislativ și normativ în concordanță cu orientările de coeziune teritorială a UE și cerințele dezvoltării durabile”. Între direcțiile de acțiune prioritare ale acestui obiectiv se numără următoarele: completarea legislației în așa fel încât să fie integrată viziunea strategică de planificare spațială și amenajare a teritoriului în programele de dezvoltare regională (și elaborarea planurilor strategice de dezvoltare a orașelor mari care vor stabili teme ce urmează să fie urmărite în planurile urbanistice generale); determinarea centrelor urbane care le vor polariza pe cele rurale; “limitarea prin lege a expansiunii spațiului intravilan al localităților urbane pentru o perioadă de 10 ani în favoarea restructurării (reciclării) terenurilor intravilane existente pentru noile investiții“; obligativitatea ca planurile urbanistice realizate pentru orașele mari să fie corelate cu cele ale unităților administrativ‐teritoriale adiacente; lansarea unor proiecte pentru mărirea spațiilor de parcare în orașele mari.

III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial

Eliminarea gigantismului investiţiilor;

Diminuarea dezvoltării excesive a localităţilor, prin impunerea obligaţiei primăriilor de a elabora planuri şi programe şi de a finanţa execuţia tramei stradale, a lucrărilor edilitare, a spaţiilor plantate şi a echipamentelor colective în zonele de dezvoltare;

Proiectarea infrastructurilor de transport şi execuţia ecologică a acestora, în conformitate cu obligaţiile protejării particularităţilor peisajului şi ale spaţiului rural, protejării vieţii sălbatice, a activităţilor agricole şi pastorale, a necesităţilor populaţiei;

Evitarea urbanizării continue de‐a lungul marilor coridoare naturale (cursul Dunării, cursurile râurilor, litoralul Mării Negre), în jurul lacurilor şi al pădurilor şi de‐a lungul axelor rutiere (şosele naţionale, judeţene).

III.4. Legături cu alte domenii

La nivelul obiectivelor, politicilor şi programelor, Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale este în corelare directă cu următoarele studii: Studiul 15. Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă, Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi, Studiul 18. Analiza structurii şi evoluţiei demografice, Studiul 19. Noile legături urban‐rural şi dezvoltarea locală, în cadrul domeniul 5. Reţeaua de localităţi. Aceste corelări sunt necesare pentru a conduce la formularea obiectivului strategic OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale.

Acest obiectiv, împreună cu obiectivul strategic OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional (aferent Studiului 1. Analiza structurii şi evoluţiei demografice, Studiului 2. Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale și Studiului 3. Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie) corespund priorității incluse în Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 PT1. Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate.

Acestei priorități a Agendei Teritoriale 2020 îi corespunde una dintre cele cinci provocări identificare la nivelul dezvoltării teritoriale a României, şi anume SDTR1. Dezvoltare teritorială policentrică şi echilibrată a zonelor urbane și rurale.


43

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi studiile din Domeniul 5

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 15. Rețeaua de localități după rang și importanță, se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Dezvoltarea funcțională și urbanistică a localităților se va realiza în conformitate cu sistemul ierarhic al localităților;

Dezvoltarea coerentă în teritoriu și buna întegrarea a orașelor în cadrul rețelei de localități face necesară respectarea unei serii de principii: construirea cu respectarea structurii interne a localităților; diminuarea densității locuirii prin micșorarea populației; necesitatea structurării dezvoltării urbanistice a localităților periurbane cu precădere în zonele metropolitane.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi și Studiul se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Sistemele localităților urbane în formare vor fi perfecționate pentru a constitui pilonii dezvoltării echilibrate policentrice.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale și Studiul 18. Calitatea locuirii se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Necesitatea în localități a spațiilor plantate publice și a serviciilor tehnico‐edilitare care va asigura confortul locuirii;

Este necesară asigurarea de condiții pentru utilizarea în continuare a locuințelor colective aflate în curs de amortizare prin refuncționalizări, reabilitări.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 19. Noile legături urban‐rural și dezvoltarea locală, se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Dezvoltarea organizată a localităților urbane și rurale va stimula coeziunea teritorială a populației;

Este necesară restructurare a zonelor degradate periferice ale localităților, prin utilizarea eficientă și durabilă a solului, pentru amplasarea unor funcțiuni care stimulează mobilitatea populației și pot genera noi locuri de muncă.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și studiile din Domeniul 1

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane, Studiul 1. Analiza structurii şi evoluţiei demografice, Studiul 2 . Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale şi Studiul 3. Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Evoluția populației în teritoriu (prognoză cu orizont 2020) indică o scădere continuă și generală a populației în localitățile rurale și orașele mici și mijlocii; o creștere a populației în zonele metropolitane cu precădere în zonele limitrofe ale principalilor poli urbani cauzată de migrația poplației din mediul rural și orașele mici către orașele de dimensiuni mari cu pontențial economic mai mare și cu o calitate mai bună a facilităților și serviciilor care determină calitatea vieții (favorizată de noile condiţii tehnologice şi reorganizarea relaţiei locuire/loc de muncă);

Se înregistrează un nivel crescut de mobilitate a populației în teritoriu datorită extinderii în teritoriu a bazinelor de muncă aferente marilor poli urbani și, în paralel, al relocării populației polilor urbani în localitățile periurbane aferente acestora;

Problemele de densitate a populației în teritoriul administrativ și în teritoriul intravilan ale UAT;

Populația unor localități mici (orașe și sate) a căpătat o structură socio‐profesională complexă, datorită mișcării populației în teritoriu;

Procesul de dezindustrializare a condus la diminuarea populației din sectorul secundar și la mișcarea puternică a populației șomere (migrație internă și externă);

Serviciile de bază ‐ servicii sociale, de sănătate şi de educaţie – sunt factori secundari care determină migrația populației către mediul urban și care joacă un rol din ce in ce mai important pe măsură ce crește gradul de dezvoltare al țării;

Este necesară implicarea administrației publice locale în asigurarea serviciilor și dotărilor de bază în mediul rural, în orașele mici și în orașele monoindustriale în declin în scopul creșterii atractivității localităților şi atragerii de investitori și locuitori.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi alte domenii

Studiul 17 se bazează pe legături externe cu toate domeniile, în special cu: dezvoltarea regională, socială, economică, a infrastructurii, a locuirii; valorificarea patrimoniului natural și construit, dezvoltarea turismului ș.a.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane, Studiul 4. Activităţile din sectorul primar, Studiul 5. Activităţile din sectorul secundar, Studiul 6. Activităţile din sectoarele terţiar şi cuaternar şi Studiul 8. Context macroeconomic, politici bugetare şi finanţe publice se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Adaptarea la piața liberă reprezintă un proces continuu de adaptare a infrastructurii localităților și a forței de muncă la noi domenii de activitate; de reconsiderare a factorilor care determină calitatea locuirii pentru a crește gradul de atractivitate pentru profesioniști și investitori;

Ultimele două decenii reprezintă o schimbare a profilului economic al orașelor, în urma procesului de dezinduatrializare, de la sectorul secundar al cel terțiar și cuaternar și într‐o mai mică masură către cel agricol și de prelucrare a produselor agricole în orașele mici;

Odată cu diminuarea importanței sectorului secundar și începerea procesului de adaptare a economiei locale la cerințele pieței internaționale, devine necesară dezvoltarea polifuncțională a orașelor și scăderea gradului de dependență economică a orașelor de un singur tip de activități economice.

44


44

Legăturile dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane, Studiul 9. Cadrul natural şi biodiversitatea, Studiul 10. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale, Studiul 11. Protecţia mediului şi riscurile naturale şi Studiul 12. Protecţia patrimoniului natural, cultural şi a peisajului se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Diminuarea extinderii teritoriale a localităților protejează patrimoniul natural și peisajul;

Respectarea structurii interne istorice a localităților protejează patrimoniul cultural;

Este necesară monitorizarea și gestionarea efectelor pe care dezvoltarea economică a localităților le are asupra teritoriului și mediului;

Limitarea extinderii localităților urbane și rurale în teritoriu este o necesitate impusă de protejarea cadrului natural, în special a patromoniul natural de interes internațional, național și comunitar.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 13. Căi de comunicaţii şi transport, Studiul 14. Reţele naţionale de comunicaţii se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Legăturile rutiere cu sistemul de autostrăzi și drumuri naționale asigură dezvoltarea normală a localităților și a activităților acestora;

Un factor important care contribuie la creșterea calității locuirii și la creșterea atractivității localităților este eficiența rețelei de transport, cu precădere cea de transport în comun organizată în sistem integrat care asigură, în special în zonele metropolitane legătura dintre zonele de rezidență ale forței de muncă cu zonele în care sunt amplasate activități economice;

În contextul dezvoltării funcțiunilor care conferă un caracter aparte orașelor și care determină profilul economic al acestora – porturi, aeroporturi, noduri feroviare – structurarea principalelor infrastructuri de transport la nivel teritorial trebuie să se raporteze la aceste orașe și la integrarea lor în rețelele europene de transport.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 7. Activităţile şi infrastructura turistică, Studiul 20. Protecţia monumentelor istorice şi a patrimoniului construit, Studiul 21. Infrastructuri culturale se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Localitățile, cu precădere cele urbane, conțin o componentă semnificativă a infrastructurii turistice, reprezentată de elementele de patrimoniu material – mobil și imobil – și imaterial de interes local, național și internațional;

Patrimoniul construit și infrastructura culturală sunt elemente de identitate ale localităților care favorizează dezvoltarea localităților economică și culturală a acestora;

Protejarea monumentelor istorice şi a patrimoniului construit reprezintă o parte a politicilor de creştere a coeziunii comunităţilor și o bază pentru îmbunătățirea a calităţii vieţii, a creşterii competitivităţii şi atractivităţii la nivel teritorial;

Legea 351/2001, nominalizează prezența dotărilor culturale și sportive ca un indicator cantitativ și calitativ minimal al localitătilor;

Unul din factorii care contribuie la determinarea gradului de dezvoltare al localităților urbane și la creșterea gradului de atractivitate este investiția în infrastructura culturală și în valorificarea și protejarea durabilă a patrimoniului construit.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Este necesară intensificarea relațiile transfrontaliere cu precădere în cazul orașelor‐port de pe Dunăre, unde există un potențial crescut de dezvoltare a activităților de schimb de mărfuri și unde este posibilă facilitarea accesului populației străine la infrastructurile și serviciile cu deservire regională existente în cadrul localităților urbane.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 23. Zone cu specific geografic se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Dezvoltarea normală a localităților situate în zone cu specific geografic va asigura conectivitatea crescută în teritoriu și creșterea competitivității în contextul economiei globale.

Legătura dintre Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane și Studiul 24. Structura şi funcţiile administraţiei publice, Studiul 25. Planificare strategică teritorială se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Este necesară corelarea acțiunilor aurtorităților administrației publice locale și crearea mecanismelor de colaborare la nivel local, cu precădere în zonele metropolitane, pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare și dezvoltarea coerentă în teritoriu a localităților;

Conectarea și raportarea dezvoltării orașelor la politicile de dezvoltare regionale, la cele de coeziune fiscală și bugetară urmărindu‐se responsabilizarea adiministrațiilor locale în gestionarea fondurilor publice.

III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

Dezvoltare durabilă;

Protejarea patrimoniului natural şi cultural şi a peisajelor, a infrastructurii culturale;

Competitivitate economică, dezvoltare regională şi locală, infrastructuri de transport;

Creșterea calității factorilor de mediu în localități pentru ameliorarea calității locuirii;

Protejarea cadrului natural și a mediului în procesul de extinderii în teritoriu a localităților prin intermediul unui management urban integrat, prin diminuarea circulației interne a localităților și dezvoltarea sistemelor de transport ecologice.

Introducerea și valorificarea noilor economicii urbane ca modalitate de diminuare a efectelor nocive ale dezvoltării asupra mediului, peisajului, calităţii vieţii.


45

IV. Elemente strategice şi operaţionale

IV.1. Viziune şi obiective specifice

IV.1.1. Diagnostic referitor la studiul caracteristicilor localităților urbane și rurale

În domeniul rețelei de localități:

Înfiinţarea unor UAT: comune (prin scindarea comunelor existente), oraşe (prin transformarea unor comune), municipii (prin transformarea unor oraşe);

Formarea spontană a unor noi relaţii funcţionale între localităţi şi fluctuația relațiilor;

Dezvoltarea sistemului de circulaţie rutieră‐autostrăzi, drumuri expres, artere ocolitoare ale localităţilor, în majoritatea cazurilor fără crearea unor legături între acestea şi oraşele mari.

Referitor la caracteristicilor localităților principalele concluzii ale studiului sunt:

Modificarea raportului urban‐rural şi al structurii localităţilor, în special în jurul marilor oraşe şi în zonele turistice;

Creşterea rapidă a localităţilor situate în jurul marilor oraşe şi urbanizarea marilor axe de transport;

Extinderea rapidă şi dezordonată a localităţilor urbane importante (prin ocuparea terenurilor situate de‐a lungul drumurilor, cursurilor de apă, malurilor lacurilor şi litoralului Mării Negre) fără crearea unor artere de circulaţie;

Apariţia unor funcţiuni turistice noi în localităţi şi, mai ales, în afara acestora;

Formarea unor noi zone de interes comunitar în oraşe, refuncţionalizarea platformelor industriale şi ale unităţilor militare, fără modificări în consecinţă a reţelei stradale;

Schimbarea spontană a densităţilor de locuire în oraşe şi în unele localități apropiate de acestea;

Construirea în interiorul localităţilor fără respectarea structurii istorice a acestora;

Diminuarea spațiilor plantate în localităţile urbane;

Diminuarea terenurilor agricole şi a pădurilor, degradarea mediului şi a peisajului;

Prevederea prin documentaţii de urbanism a unor teritorii de dezvoltare a localităţilor mult mai mari decât necesităţile locuitorilor şi lipsa de prevederi detaliate privind modul de organizare a localităţilor, adecvate caracteristicilor locale.

IV.1.2. Viziune, obiectiv strategic şi obiectiv general

Obiectivul strategic în domeniul rețelei de localități este OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale, urmărind dezvoltarea unei rețele de localități urbane și rurale policentrice, cu grad crescut de atractivitate, dezvoltată omogen în teritoriu și conectată la sistemul european de localități.

a. Viziune în domeniul rețelei de localități

Stabilizarea numărului UAT și a rangurilor acestora;

Orientarea formării unor relații funcționale noi către stabilizarea lor și creșterea rolului sistemelor urbane;

Dezvoltarea sistemului de circulație rutieră cu crearea legăturilor necesare între acesta și orașele mari;

Stabilizarea unor relaţii funcţionale între localităţi şi creşterea rolului sistemelor urbane;

Dezvoltarea relaţiilor funcţionale noi între localităţi şi dezvoltarea unor noi zone funcţionale;

Planificarea dezvoltării diferenţiate a localităţilor: localităţile în consolidare şi creştere, localităţi care devin oraşe, localităţile în diminuare (unele orașe mici pot redeveni localități rurale);

Planificarea formării de localităţi noi, în următoarele scopuri: cultura terenurilor agricole, extragerea resurselor naturale, industria prelucrătoare, locuirea de vacanţă, practicarea sporturilor ş.a..

b. Viziune referitoare la studiul caracteristicilor localităților urbane și rurale

Pentru orizontul 2020, viziunea porneşte de la ameliorarea vizibilă a practicilor de gestiune a localităților și teritoriului, datorată în mod esenţial acţiunii reorganizate a statului în profil teritorial: urmăreşte direct obiectivele administrative şi cele teritoriale şi coordonează activ implementarea măsurilor care corespund obiectivelor funcţionale. Pentru orizontul 2035, viziunea se bazează pe rezultatul benefic al acţiunilor locale ale colectivităţilor care şi‐au asumat rolul de protector al propriului patrimoniu edilitar şi urban.

Teritoriul României va avea un nivel ridicat de stabilitate teritorială, de echipare şi va fi bine conectat; dezvoltarea localităţilor va respecta condiţiile de mediu, cadrul natural, construit şi peisajul; dezvoltarea localităţilor va arăta o organizare internă coerentă, care va respecta structura istorică a acestora şi particularităţile locale.

46


46

Principalele puncte ale viziunii se referă la:

Extinderea moderată a localităților urbane importante, limitarea ocupării terenurilor în lungul drumurilor, al cursurilor de apă și a litoralului, crearea sistemelor de circulație adecvate extinderii localităților;

Extinderea moderată a localităților situate în jurul marilor orașe;

Asigurarea terenurilor necesare dezvoltării turistice atât în interiorul localităților, cât și în afara acestora și structurarea urbanistică a zonelor cu infrastructuri turistice;

Asigurarea structurii urbanistice complete în zonele de dezvoltare deja create sau care se vor crea (zone de interes comunitar, zone de refuncționalizare ș.a.);

Asigurarea unei densificări controlate a zonelor de locuințe în orașe și în unele localități apropiate de acestea;

Construirea în interiorul localităților cu respectarea structurii istorice a acestora;

Creșterea suprafețelor plantate în localitățile urbane și rurale;

Păstrarea terenurilor agricole și a pădurilor, oprirea degradării mediului și a peisajului, în special în zonele din apropierea marilor orașe;

Determinarea științifică, prin documentații de urbanism, a teritoriilor de dezvoltare ale localităților (prin corelarea și normarea indicilor POTA și PITA) și adaptarea acestora la nevoile reale ale locuitorilor.

c. Viziune asupra dezvoltării teritoriilor construite

Viziunea se referă la perioada 2014‐2020 și cuprinde numai elementele previzibile ale dezvoltării localităților, adică spațiile plantate și teritoriul construit în întregime.

Creșterea teritoriului construit al localităților, considerat în întregime: 500‐1000 kmp

Creșterea spațiilor plantate:

În orașe: 35‐40 kmp;

În sate: 150 kmp (în eventualitatea corectării normelor prevăzute în legislația actuală) ‐250 kmp;

TOTAL: 200‐300 kmp.

Repartiția spațiilor plantate:

40% în intravilanul localităților (80‐120 kmp);

60% în exteriorul localităților (120‐180 kmp);

Total creștere estimată a teritoriului amenajat al localităților: 600‐1200 kmp (75‐150 kmp/an).

Obiectivul general (linia directoare) în privinţa dezvoltării localităților urbane și rurale este Dezvoltarea durabilă urbană și rurală prin respectarea și valorificarea structurii și activităților specifice fiecărei localități și limitarea dispersării locuirii în teritoriu.

Misiunea administrației publice centrale este aceea de a asigura un suport administrativ, normativ și financiar coerent care să perimită autorităților administrației locale să implementeze strategii de dezvoltare locală, integrate în strategia națională de dezvoltare durabilă și echilibrată a teritoriului.

IV.1.3. Obiective specifice referitoare la caracteristicile localităților urbane și rurale

Obiectivele specifice sunt grupate, după relevanţă, responsabilităţi şi efecte, astfel:

Obiective naţionale16:

Obiective administrative, în legătură cu obiectivele de interes naţional şi european şi cu cele ale dezvoltării durabile, în context teritorial; sunt finanţate în majoritate din fonduri de stat. Responsabilitatea aparţine exclusiv statului, care poate asocia colectivităţile locale în procesul de dezvoltare, inclusiv prin procesul de descentralizare a serviciilor publice. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere durabilă; necesită măsuri pe termen lung (orizont 2035);

Obiective funcţionale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune socială şi culturală şi de competitivitate teritorială; pot fi finanţate din fonduri de stat sau europene care vizează dezvoltarea regională şi reprezintă, în cea mai mare parte, obiective care necesită măsuri pe termen mediu (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor şi de coordonare a implementării măsurilor este dublată de responsabilitatea locală (judeţeană sau regională) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inclusivă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: o Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice; o Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi; o Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor.

Obiective teritoriale:

Obiective locale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor; vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor (zone cu specific geografic) şi oportunităţile de finanţare naţionale şi

16 Împărţirea în două categorii (naţionale/teritoriale) a fost solicitată de beneficiar.


47

europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective integrate, operaţionale într‐un termen scurt. Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inteligentă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: 1. Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate; 2. Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice; 3. Integrarea teritorială în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale.

Obiectivele teritoriale ale fiecărui domeniu se structurează într‐un set de obiective teritoriale integrate, urmărind coeziunea teritorială, prin reducerea disparităţilor în zonele cu specific geografic. Obiectivele sunt formulate detaliat în capitolul următor, asigurându‐se corelarea cu politica generală a domeniului, cu programele corespunzătoare obiectivelor şi cu proiectele derivate din acestea. În cazul precis al acestui studiu, nu au fost precizate decât proiectele‐pilot în responsabilitatea statului.

Pentru orizontul 2020, viziunea porneşte de la ameliorarea vizibilă a practicilor de gestiune a localităților și teritoriului, datorată în mod esenţial acţiunii reorganizate a statului în profil teritorial: urmăreşte direct obiectivele administrative şi cele teritoriale şi coordonează activ implementarea măsurilor care corespund obiectivelor funcţionale. Pentru orizontul 2035, viziunea se bazează pe rezultatul benefic al acţiunilor locale ale colectivităţilor care şi‐au asumat rolul de protector al propriului patrimoniu edilitar şi urban.

IV.2. Politici publice, programe şi proiecte

Politica publică cu titlul Dezvoltarea integrată a reţelei de localităţi urbane şi rurale, urmărind valorificarea echilibrată a resurselor localităţilor şi dezvoltarea durabilă a acestora în sistem policentric, va contribui la configurarea cadrului construit al localităților țării pentru o locuire adaptată nevoilor secolului XX. Prin urmărirea acestei politici, statul român contribuie, conform îndatoririlor sale constituționale, la asigurarea unui mediu de viață sănătos, echilibrat şi sigur pentru toţi cetăţenii.

Obiectivele strategice sunt corelate cu documentele de referinţă, analizate în Cap. II.2.2., prin preluarea elementelor strategice, a principiilor şi liniilor directoare ale acestora în legătură cu potenţialul teritorial, tendinţele şi priorităţile stabilite în Cap. III.

Politica publică se operaţionalizează prin pachete de proiecte cuprinse în următoarele programe:

IV.2.1. Obiective naţionale (orizont 2035), programe şi proiecte asociate acestora

ON17.1. Asigurarea unei structuri interne coerente a localităților prin îmbunătățirea activităților de planificare bazate pe cercetarea multicriterială a situației specifice și prin aplicarea sistematică a reglementărilor urbanistice; acest obiectiv presupune corelarea pe mai multe planuri a activității APCS și APL în teritoriu

Programe asociate:

Pachetul 1 Ameliorarea activităților administrative și de planificare (aferent ON17.1)

Programe de coordonare a intervențiilor în localități ale administrației publice centrale și locale în scopul promovării și aplicării unei activități coerente de planificare:

P17.1. Program de reformulare a normelor referitoare la suprafețele construite, a condiţiilor de folosire a teritoriului pentru realizarea marilor infrastructuri, a suprafeţelor necesare de spaţii plantate din teritoriul administrativ al UAT, în mod diferenţiat după tipurile ierarhice de localităţi și după tipul acestora, zona geografică de apartenență.

P17.2. Program de reconsiderare a teritoriilor intravilane prevăzute prin documentaţiile de urbanism aprobate, pentru diminuarea efectului asupra mediului generat de dezvoltarea excesivă a localităţilor.

P17.3. Program de sprijinire a planificării UAT (de realizare a documentațiilor de urbanism) după caracteristicile și problemele specifice la nivel teritorial.

P17.4. Program de evidenţă prin statistică locală a formelor de proprietate nou create (domeniile public şi privat ale colectivităţilor din UAT, proprietăţile mixte, composesoratele, condominiile, proprietăţile obşteşti, proprietăţile persoanelor străine ş.a.)

P17.5. Program de revizuire a ierarhiilor documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului și a rolurilor privind inițierea / avizarea / aprobarea acestora.

Proiecte‐pilot asociate, ce pot fi întreprinse de APCS (exemple):

PP17.1. Proiect‐pilot de studiere a oportunității creării de sectoare administrative la nivelul capitalelor primare și secundare. Se vor studia costurile și beneficiile implementării unui sistem administrativ cu două niveluri în orașele mari și în cele cu funcțiuni regionale puternice (în principiu, polii de creștere și de dezvoltare sau municipiile de rangul 1, după caz) și, în funcție de concluziile acestui studiu, se va implementa acest sistem în 1‐3 municipii, după caz. În funcție de rezultatele acestei operațiuni, sistemul se va extinde (sau nu) la nivelul altor municipii.

48


48

PP17.2. Studiul de fundamentare al PATN –Reţeaua de localităţi Acest studiu trebuie să cuprindă următoarele probleme principale, pe baza studierii reţelei de localităţi urbane şi rurale:

Stabilirea structurii actuale de localităţi: localităţi izolate şi localităţile care formează sisteme urbane;

Stabilirea specificului funcţional al localităţilor: specificul economic, specificul structurii urbanistice şi caracteristicile socio‐economice ale locuitorilor;

Ierarhizarea pe ranguri a localităţilor prin criterii care să constituie baza organizării diferenţiate a dezvoltării localităţilor;

Ierarhizarea pe categorii a sistemelor de localităţi prin criterii care să se adauge la baza sprijinirii diferenţiate a dezvoltării;

Stabilirea relaţiilor funcţionale printr‐o metodă care să evidenţieze rolul localităţilor dintr‐un anumit areal, în scopul raţionalizării dezvoltării;

Stabilirea arealelor din ţară în care este necesară dezvoltarea reţelei de localităţi;

Determinarea nivelelor de echipare minime necesare localităţilor cu diferite ranguri, necesare pentru: ierarhizarea unei localităţi într‐un rang, avansarea în rang sau retragerea dintr‐un rang, înfiinţarea/ desfiinţarea unei localităţi;

Fundamentarea juridică a unor concepte necesare studiului localităţilor; Studierea statutelor administrative ale localităţilor;

Stabilirea unor obiective de evoluţie a reţelei de localităţi (v. detalierea conținutului în Studiul 15).

PP17.3. Normative tehnice de conținut pentru documentații:

Conţinutul PATJ, PATZ, PATIC cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului şi mediului;

Conţinutul documentaţiilor de urbanism pe baza noii legislaţii şi cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului şi mediului şi ţesutului urban specific;

Modul de intervenţie prin construire în diferite categorii de ţesut urban specific;

Conţinutul documentaţiei pentru protecţia peisajului, a mediului, a coridoarelor ecologice, a rutelor de migrare a păsărilor.

IV.2.2. Obiective naţionale (orizont 2020), programe şi proiecte asociate acestora

ON17.2. Dezvoltarea controlată și echilibrată a localităților prin valorificarea resurselor de teren din interiorul acestora; respectarea zonelor de protecție ale patrimoniului natural, cultural, a coridoarelor naturale și a caracteristicilor determinante ale zonelor geografice specifice.

Prograne asociate:

Pachetul 2. Valorificarea resurselor și caracteristicilor determinante ale localităților (aferent ON17.2)

Programe de încurajarea și dirijare a dezvoltării locale echilibrate și durabile

P17.6. Program de evaluare a necesităților reale de creștere teritorială a localităților (în special a orașelor mari)

P17.7. Program de realizare a spațiilor plantate necesare în localități, cu asigurarea surselor de finanțare

P17.8. Program de echipare teritorială (rețele edilitare, drumuri, echipamente publice) în zonele și pe direcțiile de dezvoltare identificate ca fiind favorabile

P17.9. Program de încurajare a menținerii și eficientizării utilizărilor agricole și silvice ale terenurilor în proximitatea orașelor

P17.10. Program de educare a publicului, în special a tineretului, în scopul protejării mediului şi a localităţilor

P17.11. Program de educare a funcţionarilor din administraţiile publice, a tehnicienilor şi proiectanţilor în scopul protejării mediului şi localităţilor

P17.12. Program de stabilire a suprafeţelor zonelor naturale protejate‐ suprafeţe, cadastru, acte de proprietate ş.a.

Proiecte‐pilot asociate, ce pot fi întreprinse de APCS (exemple) PP17.4. Proiect‐ pilot de studiere a suprafeţelor şi tipurilor de spaţii plantate necesare în orașe și sate, în funcţie de particularităţile siturilor satelor și orașelor şi de factorii climatici din zonă;

PP17.5. Proiect‐ pilot de instituire a unor norme de ocupare a terenurilor cu funcțiuni urbane, defalcate de ranguri și tipuri de localități. Un astfel de proiect (care se referă doar la rangurile localităților) este în curs de elaborare de către Registrul Urbaniștilor din România (RUR).

IV.2.3. Obiective teritoriale, programe şi proiecte asociate acestora

OT17.3. Dezvoltarea localităţilor urbane și rurale în conformitate cu funcţiile și situația specifică a acestora

OT17.3.1. Dezvoltarea și reglementarea sistemelor urbane și zonelor urbane funcționale, în conformitate cu funcțiile și configurațiile specifice ale localităților implicate

OT17.3.2. Controlul ocupării terenurilor și utilizării raționale a resursei funciare, în special în proximitatea marilor orașe și în zonele rurale cu sate risipite sau răsfirate


49

OT17.3.3. Adaptarea specificului funcțional al localităților la rangul și importanța acestora: Bucureşti, Cluj‐Napoca, Iaşi, Timişoara ‐ administraţie publică, sectoare competitive, sector cuaternar; capitalele secundare – sector terţiar (cu accent pe turism, învăţământ şi cultură); oraşe mici şi mijlocii – sector primar, sector secundar, sector terţiar; sate – sector primar, sector secundar, eventual sector terţiar.

OT17.3.4. Dezvoltarea de cooperări transfrontaliere cu localități și sisteme urbane din țările vecine, în special cu cele membre UE, pentru asigurarea complementară a serviciilor în localitățile de același rang.

OT17.3.5. Adaptarea structurii interne a localităților izolate sau slab populate pentru funcționarea coerentă în această situație

OT17.3.6. Creșterea gradului de accesibilitate a localităților izolate, în special în zonele colinare și de câmpie

OT17.3.7. Asigurarea condițiilor urbanistice pentru gestionarea în bune condiții a efectelor dezindustrializării

OT17.3.8. Controlul creșterii teritoriale a localităților aflate în expansiune

OT17.3.9. Conservarea și gestionarea în spiritul dezvoltării durabile a zonelor verzi din interiorul localităților

OT17.3.10. Conservarea oportunităților de dezvoltare și a resurselor funciare în localitățile din zona costieră a Mării Negre prin limitarea creșterii necontrolate

OT17.3.11. Preluarea și dirijarea în sensul dezvoltării durabile a presiunilor de alterare structurii tradiționale a localităților în zonele montane și în Delta Dunării.

IV.2.4. Măsuri prioritare

MI17.1. Crearea sistemului de monitorizare a dezvoltării localităţilor rurale şi urbane și stabilirea setului de indicatori şi indici necesari acestuia, colaborare cu INS

MI17.2. Program de studii pentru ierarhizarea localităţilor şi pentru studierea organizării teritoriale (PATN)

MI17.3. Program de stabilire a condiţiilor de folosire a teritoriului pentru construcții pentru realizarea marilor infrastructuri, condițiilor diferențiate pe zone geografice și pe tipuri de localități

MI17.4. Elaborarea actelor normative pentru folosirea durabilă a întregului teritoriu, pentru asigurarea coerenţei funcţionale în localităţile rurale şi urbane, cu accent pe stabilizarea populaţiei rurale; actualizarea normativelor pentru elaborarea studiilor și documentațiilor cu introducerea indicatorilor şi indicilor de control.

MI17.5. Pregătirea unor studii specializate pentru actualizarea Secțiunii a IV‐a a PATN – Rețeaua de localități

IV.3. Modalități de implementare

IV.3.1. Cadru legislativ necesar

Completarea Legii urbanismului şi amenajării teritoriului;

Modificarea Legii de aprobare a PATN‐ Secţiunea a IV‐a‐ Reţeaua de localităţi;

Completarea Legii administraţiei publice locale;

Completarea Legii impozitelor şi taxelor locale;

Completarea Legii protecţiei mediului;

Modificarea și completarea metodologiilor de elaborare și a conținutului cadru al documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului.

IV.3.2. Cadru instituţional necesar

Impunerea obligaţiei primăriilor de a elabora planuri şi programe şi de a finanţa execuţia tramei stradale, a lucrărilor edilitare, a spaţiilor plantate şi a echipamentelor colective în zonele de dezvoltare;

Premierea obiectivelor de păstrare a echilibrului ecologic.

IV.3.3. Responsabilităţi

Administrația publică centrală

Atribuții de finanțare și coordonare a elaborării documentațiilor strategice, metodologice și de planificare la nivel teritorial

Atribuții de control al aplicării acestora și al activității Administrației Publice Locale

Administrația publică locală

Atribuții de planificare la nivel local

Atribuții de control al respectării prevederilor documentațiilor la nivel local

IV.3.4. Mecanisme de implementare

Introducerea indicilor de control POTA, PITA;

Impozitele și taxele locale;

Facilități fiscale în cazul reabilitării fondului construit învechit.

50


50

IV.4. Sinteză strategică și operațională

VIZIUNE

Teritoriul României va avea un nivel ridicat de stabilitate teritorială, de echipare şi va fi bine conectat; dezvoltarea localităţilor va respecta condiţiile de mediu, cadrul natural, construit şi peisajul; dezvoltarea localităţilor va arăta o organizare internă coerentă, care va respecta structura istorică a acestora şi particularităţile locale.

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale.

Obiectiv general (linie directoare)

OG17. Dezvoltare durabilă urbană și rurală prin respectarea și valorificarea structurii și activităților specifice fiecărei localități; limitarea dispersării locuirii în teritoriu

Obiective specifice naţionale

Obiective pe termen lung (orizont 2035) Obiective pe termen mediu (orizont 2020)

ON17.1. Asigurarea unei structuri interne coerente a localităților prin îmbunătățirea activităților de planificare bazate pe cercetarea multicriterială a situației specifice și prin aplicarea sistematică a reglementărilor urbanistice; acest obiectiv presupune corelarea pe mai multe planuri a activității APCS și APL în teritoriu

ON17.2. Dezvoltarea controlată și echilibrată a localităților prin valorificarea resurselor de teren din interiorul acestora; respectarea zonelor de protecție ale patrimoniului natural, cultural, a coridoarelor naturale și a caracteristicilor determinante ale zonelor geografice specifice

Obiective specifice teritoriale (operaţionale)

OT17.3. Dezvoltarea localităţilor urbane și rurale în conformitate cu funcţiile și situația specifică a acestora

1. Urban‐rural și zone metropolitane

OT17.3.1. Dezvoltarea și reglementarea sistemelor urbane și zonelor urbane funcționale, în conformitate cu funcțiile și configurațiile specifice ale localităților implicate OT17.3.2. Controlul ocupării terenurilor și utilizării raționale a resursei funciare, în special în proximitatea marilor orașe și în zonele rurale cu sate risipite sau răsfirate OT17.3.3. Adaptarea specificului funcțional al localităților la rangul și importanța acestora: Bucureşti, Cluj‐Napoca, Iaşi, Timişoara ‐ administraţie publică, sectoare competitive, sector cuaternar; capitalele secundare ‐ sector terţiar (cu accent pe turism, învăţământ şi cultură); oraşe mici şi mijlocii ‐ sector primar, secundar, terţiar; sate ‐ sector primar, secundar, eventual terţiar.

2. Zone periferice (frontaliere)

OT17.3.4. Dezvoltarea de cooperări transfrontaliere cu localități și sisteme urbane din țările vecine, în special cu cele membre UE, pentru asigurarea complementară a serviciilor în localitățile de același rang

3. Zone slab populate sau izolate

OT17.3.5. Adaptarea structurii interne a localităților izolate sau slab populate pentru funcționarea coerentă în această situație OT17.3.6. Creșterea gradului de accesibilitate al localităților izolate, în special în zonele colinare și de câmpie

4. Zone în transformare sau declin

OT17.3.7. Asigurarea condițiilor urbanistice pentru gestionarea în bune condiții a efectelor dezindustrializării OT17.3.8. Controlul creșterii teritoriale a localităților aflate în expansiune OT17.3.9. Conservarea și gestionarea în spiritul dezvoltării durabile a zonelor verzi din interiorul localităților

5. Zone geografice

OT17.3.10. Conservarea oportunităților de dezvoltare și a resurselor funciare în localitățile din zona costieră a Mării Negre prin limitarea creșterii necontrolate OT17.3.11. Preluarea și dirijarea în sensul dezvoltării durabile a presiunilor de alterare structurii tradiționale a localităților în zonele montane și în Delta Dunării

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Dezvoltarea integrată a rețelei de localități urbane și rurale, urmărind valorificarea echilibrată a resurselor localităților și dezvoltarea durabilă a acestora.

Măsuri

MI17.1. Crearea sistemului de monitorizare a dezvoltării localităţilor rurale şi urbane și stabilirea setului de indicatori şi indici necesari acestuia, colaborare cu INS MI17.2. Program de studii pentru ierarhizarea localităţilor şi pentru studierea organizării teritoriale (PATN) MI17.3. Program de stabilire a condiţiilor de folosire a teritoriului pentru construcții pentru realizarea marilor infrastructuri, condițiilor diferențiate pe zone geografice și pe tipuri de localități MI17.4. Elaborarea actelor normative pentru folosirea durabilă a întregului teritoriu, pentru asigurarea coerenţei funcţionale în localităţile rurale şi urbane, cu accent pe stabilizarea populaţiei rurale; actualizarea normativelor pentru elaborarea studiilor și documentațiilor cu introducerea indicatorilor şi indicilor de control. MI17.5. Pregătirea unor studii specializate pentru actualizarea Secțiunii a IV‐a a PATN – Rețeaua de localități.


51

Programe

Pachetul 1. Ameliorarea activităților administrative și de planificare (aferent ON17.1) Programe de coordonare a intervențiilor în localități ale administrației publice centrale și locale în scopul promovării și aplicării unei activități coerente de planificare P17.1. Program de reformulare a normelor referitoare la suprafețelor construite, a condiţiilor de folosire a teritoriului pentru realizarea marilor infrastructuri, a suprafeţelor necesare de spaţii plantate din teritoriul administrativ al UAT, în mod diferenţiat după tipurile ierarhice de localităţi și după tipul acestora, zona geografică de apartenență.

P17.2. Program de reconsiderare a teritoriilor intravilane prevăzute prin documentaţiile de urbanism aprobate, pentru diminuarea efectului asupra mediului generat de dezvoltarea excesivă a localităţilor.

P17.3. Program de sprijinire a planificării UAT (de realizare a documentațiilor de urbanism) după caracteristicile și problemele specifice la nivel teritorial.

P17.4. Program de evidenţă prin statistică locală a formelor de proprietate nou create (domeniile public şi privat ale colectivităţilor din UAT, proprietăţile mixte, composesoratele, condominiile, proprietăţile obsteşti, proprietăţile persoanelor străine ş.a.)

P17.5. Program de revizuire a ierarhiilor documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului și a rolurilor privind inițierea / avizarea / aprobarea acestora.

Pachetul 2. Valorificarea resurselor și caracteristicilor determinante ale localităților (aferent ON17.2) Programe de încurajarea și dirijare a dezvoltării locale echilibrate și durabile P7.6. Program de evaluare a necesităților reale de creștere teritorială a localităților (în special a orașelor mari) P17.7. Program de realizare a spațiilor plantate necesare în localități, cu asigurarea surselor de finanțare. P17.8. Program de echipare teritorială (rețele edilitare, drumuri, echipamente publice) în zonele și pe direcțiile de dezvoltare identificate ca fiind favorabile P17.9. Program de încurajare a menținerii și eficientizării utilizărilor agricole și silvice ale terenurilor în proximitatea orașelor P17.10. Program de educare a publicului, în special a tineretului, în scopul protejării mediului şi a localităţilor P17.11. Program de educare a funcţionarilor din administraţiile publice, a tehnicienilor şi proiectanţilor în scopul protejării mediului şi localităţilor P17.12. Program de stabilire a suprafeţelor zonelor naturale protejate‐suprafeţe, cadastru, acte de proprietate ş.a.

Proiecte (proiecte‐pilot la nivel naţional)

Proiecte‐pilot pentru Pachetul 1 Ameliorarea activităților administrative și de planificare

PP17.1. Proiect‐pilot de studiere a oportunității creării de sectoare administrative la nivelul capitalelor primare și secundare. Se vor studia costurile și beneficiile implementării unui sistem administrativ cu două niveluri în orașele mari și în cele cu funcțiuni regionale puternice (în principiu, polii de creștere și de dezvoltare sau municipiile de rangul 1, după caz) și, în funcție de concluziile acestui studiu, se va implementa acest sistem în 1‐3 municipii, după caz. În funcție de rezultatele acestei operațiuni, sistemul se va extinde (sau nu) la nivelul altor municipii.

PP17.2. Studiul de fundamentare al PATN –Reţeaua de localităţi Acest studiu trebuie să cuprindă următoarele probleme principale, pe baza studierii întregii reţele de localităţi urbane şi rurale din ţară: stabilirea structurii actuale de localităţi: localităţi izolate şi localităţile care formează sisteme urbane; stabilirea specificului funcţional al localităţilor: specificul economic, specificul structurii urbanistice şi caracteristicile socio‐economice ale locuitorilor; ierarhizarea pe ranguri a localităţilor prin criterii care să constituie baza organizării diferenţiate a dezvoltării localităţilor; ierarhizarea pe categorii a sistemelor de localităţi prin criterii care să se adauge la baza sprijinirii diferenţiate a dezvoltării; stabilirea relaţiilor funcţionale printr‐o metodă care să evidenţieze rolul localităţilor dintr‐un anumit areal, în scoplu raţionalizării dezvoltării; stabilirea arealelor din ţară în care este necesară dezvoltarea reţelei de localităţi; determinarea nivelelor de echipare minime necesare localităţilor cu diferite ranguri, necesare pentru: ierarhizarea unei localităţi într‐un rang, avansarea în rang sau retragerea dintr‐un rang, înfiinţarea/ desfiinţarea unei localităţi; fundamentarea juridică a unor concepte necesare studiului localităţilor; studierea statutelor administrative ale localităţilor; stabilirea unor obiective de evoluţie a reţelei de localităţi.

PP17.3. Normative tehnice de conținut pentru documentații: Conţinutul PATJ, PATZ, PATIC cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului şi mediului; conţinutul documentaţiilor de urbanism pe baza noii legislaţii şi cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului şi mediului şi ţesutului urban specific; modul de intervenţie prin construire în diferite categorii de ţesut urban specific; conţinutul documentaţiei pentru protecţia peisajului, a mediului, a coridoarelor ecologice, a rutelor de migrare a păsărilor.

Proiecte‐pilot pentru Pachetul 2 Valorificarea resurselor și caracteristicilor determinante ale localităților PP17.4. Proiect‐pilot de studiere a suprafeţelor şi tipurilor de spaţii plantate necesare în orașe și sate, în funcţie de particularităţile siturilor satelor și orașelor şi de factorii climatici din zonă;

PP17.5. Proiect‐pilot de instituire a unor norme de ocupare a terenurilor cu funcțiuni urbane, defalcate de ranguri și tipuri de localități. Un astfel de proiect (care se referă doar la rangurile localităților) este în curs de elaborare de către Registrul Urbaniștilor din România (RUR).

Notă. Structura principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.

52


52

Anexa 17.1. Poli de creştere ‐ zone metropolitane. Evoluţia procentului de ocupare a a teritoriului administrativ

Suprafața totală a teritoriului

administrativ (ha) 1

Suprafața teritoriului ocupată de

construcţii (ha) 2

Indicele POTA3 (%)

Nr. Crt UAT

Zona metropolitană

Nume UAT

1992 2012 1992 2012 1992 20121 2 3 4 5 6 7 8[(6/4)*100] 9[(7/5)*100]1 Bod 3356 3356 254 298 7.57% 8.88%2 Braşov 26732 26732 3511 4360 13.13% 16.31%3 Codlea 12262 12262 526 568 4.29% 4.63%4 Cristian 2773 2773 216 294 7.79% 10.60%5 Ghimbav 2830 2830 144 212 5.09% 7.49%6 Halchiu 10756 5443 213 232 1.98% 4.26%7 Harman 5279 5279 328 438 6.21% 8.30%8 Predeal 5839 5715 220 247 3.77% 4.32%9 Prejmer 6043 6043 597 633 9.88% 10.47%10 Râşnov 16436 16436 405 438 2.46% 2.66%11 Săcele 26151 26275 597 708 2.28% 2.69%12 Sânpetru 3482 3482 221 330 6.35% 9.48%13 Tărlungeni 13950 13950 475 557 3.41% 3.99%14

BRAŞOV

Vulcan 7434 5340 144 150 1.94% 2.81%VALORI TOTALE GENERALE (14 UAT) 143323 135916 7851 9465 5.48% 6.96%VALORI MEDII GENERALE (14 UAT) 10237.36 9708.29 560.79 676.07 5.48% 6.96%15 Aiton 4527 4527 202 217 4.46% 4.79%16 Apahida 10602 10602 720 945 6.79% 8.91%17 Baciu 8751 8751 440 471 5.03% 5.38%18 Bonţida 8038 8038 377 384 4.69% 4.78%19 Borşa 6162 6162 232 232 3.77% 3.77%20 Căianu 5511 5511 327 327 5.93% 5.93%21 Chinţeni 9651 9651 366 395 3.79% 4.09%22 Ciurila 7222 7222 183 199 2.53% 2.76%23 Cluj‐ Napoca 17952 17952 4295 5346 23.92% 29.78%24 Cojocna 13863 13863 507 513 3.66% 3.70%25 Feleacu 6196 6196 528 568 8.52% 9.17%26 Floreşti 6092 6092 345 807 5.66% 13.25%27 Gârbău 7215 7215 264 264 3.66% 3.66%28 Gilău 11682 11682 511 613 4.37% 5.25%29 Jucu 8513 8513 471 571 5.53% 6.71%30 Petreştii de Jos 7261 7261 213 216 2.93% 2.97%31 Tureni 7404 7404 274 297 3.70% 4.01%32

CLUJ

Vultureni 7112 7112 190 190 2.67% 2.67%VALORI TOTALE GENERALE (18 UAT) 153754 153754 10445 12555 6.79% 8.17%VALORI MEDII GENERALE (18 UAT) 8541.89 8541.89 580.28 697.5 6.79% 8.17%33 Agigea 3933 5245 596 632 15.15% 12.05%34 Murfatlar 6687 7437 398 417 5.95% 5.61%35 Constanţa 12645 12507 4258 4566 33.67% 36.51%36 Corbu 11804 18171 538 564 4.56% 3.10%37 Cumpăna 4942 5064 592 726 11.98% 14.34%38 Eforie 738 467 504 547 68.29% 117.13%39 Lumina 4504 4482 599 683 13.30% 15.24%

40 Mihail Kogălniceanu 15832 15912 628 692 3.97% 4.35%

41 Năvodari 5841 6448 1088 1268 18.63% 19.67%42 Ovidiu 8401 8120 366 517 4.36% 6.37%43 Poarta Albă 6464 6252 311 335 4.81% 5.36%44 Techirghiol 4607 3838 292 325 6.34% 8.47%45 Tuzla 7540 4895 300 339 3.98% 6.93%46

CONSTANŢA

Valu lui Traian 6102 6321 548 615 8.98% 9.73%VALORI TOTALE GENERALE (14 UAT) 100040 105159 11018 12226 11.01% 11.63%VALORI MEDII GENERALE (14 UAT) 7145.71 7511.36 787 873.29 11.01% 11.63%47 Breasta 4520 4520 204 251 4.51% 5.55%48 Craiova 5880 8141 4045 5152 68.79% 63.28%49 Gherceşti 5004 5004 271 277 5.42% 5.54%50 Mischii 5200 5201 259 264 4.98% 5.08%51

CRAIOVA

Murgaşi 9973 9973 343 347 3.44% 3.48%


53

Suprafața totală a teritoriului

administrativ (ha) 1

Suprafața teritoriului ocupată de

construcţii (ha) 2

Indicele POTA3 (%)

Nr. Crt UAT

Zona metropolitană

Nume UAT

1992 2012 1992 2012 1992 20121 2 3 4 5 6 7 8[(6/4)*100] 9[(7/5)*100]52 Pieleşti 6560 6560 271 450 4.13% 6.86%53 Pleşoi ? 3962 202 208 ? 5.25%54 Predeşti 8313 4351 182 182 2.19% 4.18%55 Şimnicu de Sus 8143 8143 470 508 5.77% 6.24%56 Teasc 4813 4813 250 275 5.19% 5.71%VALORI TOTALE GENERALE (10 UAT) ? 60668 6497 7914 ? 13.04%VALORI MEDII GENERALE (10 UAT) ? 6066.8 649.7 791.4 ? 13.04%57 Aroneanu 3900 3952 278 287 7.13% 7.26%58 Bârnova 4122 4017 482 569 11.69% 14.16%59 Ciurea 4772 5029 771 888 16.16% 17.66%60 Holboca 5004 5265 645 696 12.89% 13.22%61 Iaşi 9527 10064 3596 4224 37.75% 41.97%62 Leţcani 5855 5548 418 474 7.14% 8.54%63 Miroslava 8257 8565 635 993 7.69% 11.59%64 Popricani 6962 6858 658 777 9.45% 11.33%65 Rediu 5573 4217 329 401 5.90% 9.51%66 Schitu Duca 11454 11546 540 570 4.71% 4.94%67 Tomeşti 3711 3661 449 506 12.10% 13.82%68 Ungheni 4614 4826 294 313 6.37% 6.49%69 Valea Lupului ? 1030 95 167 ? 16.21%70

IAŞI

Victoria 6216 6029 443 443 7.13% 7.35%VALORI TOTALE GENERALE (14 UAT) ? 80607 9633 11308 ? 14.03%VALORI MEDII GENERALE (14 UAT) ? 5757.64 688.07 807.71 ? 14.03%

71 Ariceştii Rahtivani 8133 8133 414 ? 5.09% 7.17%

72 Băicoi 6536 6536 957 1030 14.64% 15.76%73 Bărcăneşti 3725 3725 472 504 12.67% 13.53%74 Berceni 3102 3102 346 387 11.15% 12.48%75 Blejoi 2024 2024 383 524 18.92% 25.89%76 Boldeşti‐ Scăeni 3490 3490 673 714 19.28% 20.46%77 Brazi 4547 4547 830 859 18.25% 18.89%78 Bucov 4903 4903 459 533 9.36% 10.87%79 Dumbrăveşti 2578 2951 317 343 12.30% 11.62%80 Păuleşti 5398 5398 375 465 6.95% 8.61%81 Ploieşti 5828 5828 3039 3238 52.14% 55.56%82 Plopeni 846 473 141 152 16.67% 32.14%83 Târgşoru Vechi 4846 4846 397 690 8.19% 14.24%84

PLOIEŞTI

V. Călugărească 5208 5208 596 606 11.44% 11.64%

VALORI TOTALE GENERALE (14 UAT) 61164 61164 9399 10628 15.37% 17.38%VALORI MEDII GENERALE (14 UAT) 4368.86 4368.86 671.36 1992.75 15.37% 17.38%85 Becicherecu Mic 10590 4665 245 255 2.31% 5.47%86 Dudeştii Noi ? 5393 205 209 ? 3.88%87 Dumbrăviţa 1899 1899 266 633 14.01% 33.33%88 Ghiroda 3264 3413 454 560 13.91% 16.41%89 Giarmata 7300 7151 410 442 5.62% 6.18%90 Giroc 5460 5277 411 552 7.53% 10.46%91 Moşniţa Nouă 6650 6887 469 720 7.05% 10.45%92 Ortişoara 13466 14563 576 607 4.28% 4.17%93 Pischia 13437 12361 348 354 2.59% 2.86%94 Remetea Mare 9460 7289 467 503 4.94% 6.90%95 Sacalaz 11656 11949 652 750 5.59% 6.28%96 Şag 9671 3402 208 238 2.15% 7.00%97 Sânmihaiu 7526 7526 504 538 6.70% 7.15%98

TIMIŞOARA

Timişoara 13004 12927 4920 5568 37.83% 43.07%VALORI TOTALE GENERALE (14 UAT) ? 104702 10135 11929 ? 11.39%VALORI MEDII GENERALE (14 UAT) ? 7478.71 723.93 852.07 ? 11.39%

1 Surse: MDRAP, Program Operațional Regional REGIO, Growth Poles‐ The Next Phase;

2 Suprafețe preluate de la INS‐ Tempo Online;

3 POTA:

Procentul de ocupare a teritoriului administrativ (%) calculat în prezentul studiu pe baza datelor disponibile ; ? Absență date

54


54

Anexa 17.2. Sediile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române

Sediile administrative Număr Arhiepiscopii Număr Episcopii Număr Protopopiate

Număr Parohii Sectoare/Judeţe în care sunt amplasate

parohiile

I. MITROPOLIA MUNTENIEI ŞI DOBROGEI 6 4 59 3637 B, IF, PH, CT, DB, AG, BZ, VN, GL, BR, CL, TR,

GR, TL

I.1. Arhiepiscopia Bucureştilor 1 ‐ 9 667 B, IF, PH

BUCUREŞTI M * I ‐ 3 279 B

Protoierii/Sediu

Protopopiatul I Capitala Bucureşti , Sectorul 5

‐ ‐ 1 87 sect. 1, 5, 6

Protopopiatul II Capitala Bucureşti , Sectorul 3

‐ ‐ 1 83 sect. 2, 3, 4;

Protopopiatul III Capitala Bucureşti, Sectorul 3

‐ ‐ 1 109 sect. 2, 3 , 4 , 5

Protopopiatul Ilfov Sud Oraş Popeşti‐Leordeni

‐ ‐ 1 62 IF

Protopopiatul Ilfov Nord Oraş Otopeni

‐ ‐ 1 70 IF

Protopopiatul Câmpina Mun. Câmpina

‐ ‐ 1 87 PH

Protopopiatul Ploieşti Mun. Ploieşti

‐ ‐ 1 54 PH

Protopopiatul Ploieşti Oraş Urlaţi

‐ ‐ 1 25 PH

Protopopiatul Vălenii de Munte Oraş Vălenii de Munte

‐ ‐ 1 90 PH

I.2. Arhiepiscopia Tomisului 1 ‐ 6 237 CT

CONSTANŢA * I ‐ 2 79 CT

Protoierii/Sediu

Protopopiatul I Constanta Mun. Constanţa

‐ ‐ 1 35 CT

Protopopiatul II Constanta Mun. Constanţa

‐ ‐ 1 44 CT

Protopopiatul Medgidia Mun. Medgidia

‐ ‐ 1 41 CT

Protopopiatul Mangalia Mun. Mangalia

‐ ‐ 1 54 CT

Protopopiatul Hârşova Oraş Hârşova

‐ ‐ 1 28 CT

Protopopiatul Băneasa Oraş Băneasa

‐ ‐ 1 35 CT

I.3. Arhiepiscopia Târgoviştei 1 ‐ 5 321 DB

TÂRGOVIŞTE * I ‐ 2 126 DB

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Târgovişte Sud Mun. Târgovişte

‐ ‐ 1 66 DB

Protopopiatul Târgovişte Nord Mun. Târgovişte

‐ ‐ 1 60 DB

Protopopiatul Pucioasa Oraşul Pucioasa

‐ ‐ 1 53 DB

Protopopiatul Găieşti Oraşul Găieşti

‐ ‐ 1 67 DB

Protopopiatul Titu Oraşul Titu

‐ ‐ 1 75 DB

I.4. Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului 1 ‐ 7 497* AG

CURTEA DE ARGEŞ * I ‐ 1 ‐ AG

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Câmpulung‐Muscel Mun. Câmpulung

‐ ‐ 1 ‐ AG

Protopopiatul Costeşti Oraș Costești

‐ ‐ 1 ‐ AG

Protopopiatul Curtea de Argeş Mun. Curtea de Argeș

‐ ‐ 1 ‐ AG

Protopopiatul Domnesti Loc. Domnești

‐ ‐ 1 ‐ AG

Protopopiatul Mioveni Oraș Mioveni

‐ ‐ 1 ‐ AG

Protopopiatul Piteşti Mun. Pitești

‐ ‐ 1 149 AG

Protopopiatul Topoloveni Oraș Topoloveni

‐ ‐ 1 ‐ AG

I.5. Arhiepiscopia Buzăului si Vrancei 1 ‐ 7 617* BZ, VN

BUZĂU * I ‐ 2 ‐ BZ

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Buzău I Mun. Buzău

‐ ‐ 1 95

BZ

Protopopiatul Buzău II ‐ ‐ 1 ‐ BZ


55

Mun. Buzău

Protopopiatul Pătârlagele Oraș Pătârlagele

‐ ‐ 1 23

BZ

Protopopiatul Râmnicu Sărat Mun. Râmnicu Sărat

‐ ‐ 1 ‐

BZ

Protopopiatul Focşani I Mun. Focșani

‐ ‐ 1 ‐

VN

Protopopiatul Focşani II Mun. Focșani

‐ ‐ 1 ‐

VN

Protopopiatul Panciu Oraş Panciu

‐ ‐ 1 ‐

VN

I.6. Arhiepiscopia Dunării de Jos 1 8 411 GL, BR

GALAŢI * I ‐ 1 62 GL

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Galaţi Mun. Galaţi

‐ ‐ 1 62 GL

Protopopiatul Tecuci Mun. Tecuci

‐ ‐ 1 50 GL

Protopopiatul Tg.‐Bujor Oraş Târgul Bujor

‐ ‐ 1 76 GL

Protopopiatul Covurlui Com. Pechea

‐ ‐ 1 34 GL

Protopopiatul Nicoreşti Com. Nicoreşti

‐ ‐ 1 35 GL

Protopopiatul Brăila Oraş Brăila

‐ ‐ 1 60 BR

Protopopiatul Făurei Oraş Făurei

‐ ‐ 1 50 BR

Protopopiatul Însurăţei Oraş Însurăţei

‐ ‐ 1 44 BR

I.7. Episcopia Sloboziei şi Calaraşilor 1 6 332 CL, IL

SLOBOZIA ‐ * I 1 69 CL

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Slobozia Mun. Slobozia

‐ ‐ 1 69 IL

Protopopiatul Feteşti Oraş Feteşti

‐ ‐ 1 38 IL

Protopopiatul Urziceni Oraş Urziceni

‐ ‐ 1 65 IL

Protopopiatul Călăraşi Mun. Călăraşi

‐ ‐ 1 56 CL

Protopopiatul Olteniţa Mun. Olteniţa

‐ ‐ 1 52 CL

Protopopiatul Lehliu Oraş Lehliu Gară

‐ ‐ 1 52 CL

I.8. Episcopia Alexandriei si Teleormanului 1 4 253 TR

ALEXANDRIA ‐ * I 1 ‐ TR

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Alexandria Mun. Alexandria

‐ ‐ 1 ‐ TR

Protopopiatul Videle Oraș Videle

‐ ‐ 1 65 TR

Protopopiatul Roşiorii de Vede Mun. Roșiorii de Vede

‐ ‐ 1 65 TR

Protopopiatul Turnu Măgurele Mun. Turnu Măgurele

‐ ‐ 1 ‐ TR

I.9. Episcopia Giurgiului ‐ 1 4 180 GR

GIURGIU ‐ * I 1 60 GR

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Giurgiu Mun. Giurgiu

‐ ‐ 1 60 GR

Protopopiatul Bolintin Oraș Bolintin Vale

‐ ‐ 1 50 GR

Protopopiatul Herăști Com. Herăști

‐ ‐ 1 27 GR

Protopopiatul Mihăilești Oraș Mihăilești

‐ ‐ 1 43 GR

I.10. Episcopia Ortodoxă Română Tulcea 1 3 122 TL

TULCEA ‐ * I 1 53 TL

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Tulcea Mun. Tulcea

‐ ‐ 1 53 TL

Protopopiatul Niculițel Com. Niculițel

‐ ‐ 1 27 TL

Protopopiatul Babadag Orașul Babadag

‐ ‐ 1 42 TL

56


56

II. MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI 3 1 29 2282 VS, NT, BC, SV, IS, BT, NT

II.1. Arhiepiscopia Iaşilor 1 ‐ 13 1170* IS, BT, NT

IAŞI M * II ‐ 3 ‐ IS

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Iași I Mun. Iași

‐ ‐ 1 ‐ IS

Protopopiatul Iași II Mun. Iași

‐ ‐ 1 ‐ IS

Protopopiatul Iași III Mun. Iași

‐ ‐ 1 ‐ IS

Protopopiatul Pașcani Mun. Pașcani

‐ ‐ 1 ‐ IS

Protopopiatul Hârlău Orașul Hârlău

‐ ‐ 1 ‐ IS

Protopopiatul Botoșani Mun. Botoșani

‐ ‐ 1 123 BT

Protopopiatul Dorohoi Mun. Dorohoi

‐ ‐ 1 ‐ BT

Protopopiatul Darabani Orașul Darabani

‐ ‐ 1 48 BT

Protopopiatul Săveni Oraș Săveni

‐ ‐ 1 ‐ BT

Protopopiatul Piatra Neamț Mun. Piatra Neamț

‐ ‐ 1 ‐ NT

Protopopiatul Târgu Neamț Oraşul Târgu Neamţ

‐ ‐ 1 ‐ NT

Protopopiatul Roznov Oraşul Roznov

‐ ‐ 1 ‐ NT

Protopopiatul Ceahlău Com. Ceahlău

‐ ‐ 1 ‐ NT

II.2. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor 1 ‐ 5 385* SV

SUCEAVA * II ‐ 2 ‐ SV

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Suceava I Mun. Suceava

‐ ‐ 1 ‐ SV

Protopopiatul Suceava II Mun. Suceava

‐ ‐ 1 68 SV

Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc Mun. Câmpulung Moldovenesc

‐ ‐ 1 ‐ SV

Protopopiatul Rădăuţi Mun. Rădăuţi

‐ ‐ 1 ‐ SV

Protopopiatul Fălticeni Mun. Fălticeni

‐ ‐ 1 ‐ SV

II.3. Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului 1 ‐ 6 430 NT, BC,

ROMAN * II ‐ 1 75 NT

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Roman Mun. Roman

‐ ‐ 1 75 NT

Protopopiatul Bacău Mun. Bacău

‐ ‐ 1 98 BC

Protopopiatul Moineşti Mun. Moineşti

‐ ‐ 1 78 BC

Protopopiatul Oneşti Mun. Oneşti

‐ ‐ 1 73 BC

Protopopiatul Buhuşi Oraşul Buhuşi

‐ ‐ 1 39 BC

Protopopiatul Sascut Com. Sascut

‐ ‐ 1 67 BC

II.4. Episcopia Huşilor ‐ 1 5 297 VS

HUŞI ‐ * II 1 68 VS

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Huşi Mun. Huşi

‐ ‐ 1 68 VS

Protopopiatul Bârlad Mun. Bârlad

‐ ‐ 1 80 VS

Protopopiatul Vaslui Mun. Vaslui

‐ ‐ 1 77 VS

Protopopiatul Negreşti Com Negreşti

‐ ‐ 1 30 VS

Protopopiatul Fălciu Com. Fălciu

‐ ‐ 1 42 VS

III. MITROPOLIA ARDEALULUI 2 3 34 1844 SB, BV, AB, MR, BH, HR, CV, HD

III.1. Arhiepiscopia Sibiului 1 ‐ 11 473* SB, BV

SIBIU M * III ‐ 1 ‐ SB

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Sibiu Mun. Sibiu

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Mediaş Mun. Mediaş

‐ ‐ 1 ‐ SB


57

Protopopiatul Agnita Oraşul Agnita

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Sălişte Oraşul Sălişte

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Avrig Oraşul Avrig

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Braşov Mun. Braşov

‐ ‐ 1 64 BV

Protopopiatul Săcele Mun. Săcele

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Bran ‐ Zărneşti Oraş Râşnov

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Făgăraş I Mun. Făgăreş

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Făgăraş I Mun. Făgăreş

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Rupea Oraş Rupea

‐ ‐ 1 ‐ BV

III.2. Arhiepiscopia Alba Iulia 1 ‐ 10 630* AB, MR

ALBA IULIA * III ‐ 1 ‐ AB

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Alba Iulia Mun. Alba Iulia

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Aiud Mun. Aiud

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Blaj Mun. Blaj

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Câmpeni Oraş Câmpeni

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Sebeş Mun. Sebeş

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Târgu Mureş Mun. Târgu Mureş

‐ ‐ 1 71 MR

Protopopiatul Luduş Oraş Luduş

‐ ‐ 1 ‐ MR

Protopopiatul Reghin Mun. Reghin

‐ ‐ 1 ‐ MR

Protopopiatul Sighişoara Mun. Sighişoara

‐ ‐ 1 ‐ MR

Protopopiatul Târnăveni Mun. Târnăveni

‐ ‐ 1 ‐ MR

III.3. Episcopia Oradiei ‐ 1 4 373* BH

ORADEA ‐ * III 1 ‐ BH

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Oradea Mun. Oradea

‐ ‐ 1 136 BH

Protopopiatul Beiuş Mun. Beiuş

‐ ‐ 1 ‐ BH

Protopopiatul Marghita Mun. Marghita

‐ ‐ 1 ‐ BH

Protopopiatul Tinca Com. Tinca

‐ ‐ 1 ‐ BH

III.4. Episcopia Covasnei şi Harghitei ‐ 1 4 120* HR, CV

MIERCUREA CIUC ‐ * III 1 HR

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Miercurea Ciuc Mun. Miercurea Ciuc

1 ‐ HR

Protopopiatul Toplița Mun. Toplița

1 ‐ HR

Protopopiatul Sfântu Gheorghe Mun. Sfântu Gheorghe

1 ‐ CV

Protopopiatul Întorsura Buzăului Oraş Întorsura Buzăului

1 ‐ CV

III.5. Episcopia Devei și Hunedoarei ‐ 1 5 248 HD

DEVA ‐ * III 1 78 HD

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Brad Mun. Brad

‐ ‐ 1 49 HD

Protopopiatul Deva Mun. Deva

‐ ‐ 1 78 HD

Protopopiatul Haţeg Oraş Haţeg

‐ ‐ 1 42 HD

Protopopiatul Orăştie Mun. Orăştie

‐ ‐ 1 47 HD

Protopopiatul Petroşani Mun. Petroşani

1 32 HD

58


58

IV. MITROPOLIA CLUJULUI, MARAMUREŞULUI ŞI SĂLAJULUI

1 2 20 1149 CJ, BN, MS, MM,SM,SJ

IV.1. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului

1 ‐ 9 554* CJ,BN

CLUJ M * IV ‐ 2 ‐ CJ

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Cluj I Mun. Cluj

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Cluj II Mun. Cluj

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Turda Mun. Turda

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Dej Mun. Dej

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Huedin Oraş Huedin

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Gherla Mun. Gherla

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Bistriţa Mun. Bistriţa

‐ ‐ 1 ‐ BN

Protopopiatul Năsăud Oraş Năsăud

‐ ‐ 1 ‐ BN

Protopopiatul Belcean Oraş Beclean

‐ ‐ 1 ‐ BN

IV.2. Episcopia Maramureşului Şi Sătmarulu ‐ 1 8 386 MM, SM

BAIA MARE ‐ * IV

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Baia Mare Mun. Baia Mare

‐ ‐ 1 68 MM

Protopopiatul Sighet Mun. Sighetu Marmație

‐ ‐ 1 27 MM

Protopopiatul Lăpuș Oraş Târgu Lăpuș

‐ ‐ 1 57 MM

Protopopiatul Chioar Oraş Şomcuţa Mare

‐ ‐ 1 49 MM

Protopopiatul Vișeu Oraş Vişeu de Sus

‐ ‐ 1 27 MM

Protopopiatul Satu Mare Mun. Satu Mare

‐ ‐ 1 51 SM

Protopopiatul Carei Mun. Carei

‐ ‐ 1 74 SM

Protopopiatul Oaș Oraş Negreşti Oaş

‐ ‐ 1 33 SM

IV.3. Episcopia Sălajului ‐ 1 3 209* SJ

ZALĂU ‐ * IV 1 ‐ SJ

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Zalău Mun. Zalău

‐ ‐ 1 ‐ SJ

Protopopiatul Șimleu Oraş Şimleul Silvaniei

‐ ‐ 1 ‐ SJ

Protopopiatul Jibou Oraş Jibou

‐ ‐ 1 ‐ SJ

V. MITROPOLIA OLTENIEI 2 2 19 1731 DJ, GJ, MH,VL, MH, OT,

V.1. Arhiepiscopia Craiovei 1 ‐ 7 787* DJ ,GJ, MH

CRAIOVA M * V ‐ 2 ‐ DJ

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Băileşti Mun. Băileşti

‐ ‐ 1 ‐ DJ

Protopopiatul Craiova I Mun. Craiova

‐ ‐ 1 ‐ DJ

Protopopiatul Craiova II Mun. Craiova

‐ ‐ 1 ‐ DJ

Protopopiatul Târgu Jiu Mun. Târgu Jiu

‐ ‐ 1 ‐ GJ

Protopopiatul Cărbuneşti Oraș Târgu Cărbuneşti

‐ ‐ 1 ‐ GJ

Protopopiatul Drobeta‑Turnu Severin Mun. Turnu Severin

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Strehaia Oraș Strehaia

‐ ‐ 1 ‐ MH

V.2. Arhiepiscopia Râmnicului 1 ‐ 3 330 VL

RÂMNICU VÂLCEA * V ‐ 1 142 VL

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Drăgăşani Mun. Drăgăşani

‐ ‐ 1 102 VL

Protopopiatul Horezu Oraș Horezu

‐ ‐ 1 86 VL

Protopopiatul Râmnicu Vâlcea Mun. Râmnicu Vâlcea

‐ ‐ 1 142 VL


59

V.3. Episcopia Severinului şi Strehaiei ‐ 1 5 198* MH

DROBETA TURNU SERVERIN ‐ * V 2 ‐ MH

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Baia de Aramă Oraș Baia de Aramă

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Drobeta I Mun. Tunu Severin

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Drobeta II Mun. Tunu Severin

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Strehaia Oraș Strehaia

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Vânju Mare Oraș Vânju Mare

‐ ‐ 1 ‐ MH

V.4. Episcopia Slatinei şi Romanaţilor ‐ 1 4 416 OT

SLATINA ‐ * V 2 242 OT

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Slatina I Mun. Slatina

‐ ‐ 1 135 OT

Protopopiatul Slatina II Mun. Slatina

‐ ‐ 1 107 OT

Protopopiatul Caracal Mun. Caracal

‐ ‐ 1 106 OT

Protopopiatul Corabia Oraș Corabia

‐ ‐ 1 68 OT

VI. MITROPOLIA BANATULUI 2 1 14 751 TM, AR, CS

VI.1. Arhiepiscopia Timişoarei 1 ‐ 6 270* TM

TIMIŞOARA M * VI ‐ 2 ‐ TM

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Timişoara 1 Mun. Timişoara

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Timisoara 2 Mun. Timişoara

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Lugoj Mun. Lugoj

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Deta Oraș Deta

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Făget Oraș Făget

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Sânnicolau Mare Oraș Sânnicolau Mare

‐ ‐ 1 ‐ TM

VI.2. Arhiepiscopia Aradului 1 ‐ 4 269* AR

ARAD * VI ‐ 1 ‐ AR

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Arad Mun. Arad

‐ ‐ 1 ‐ AR

Protopopiatul Lipova Oraș Lipova

‐ ‐ 1 ‐ AR

Protopopiatul Ineu Oraș Ineu

‐ ‐ 1 ‐ AR

Protopopiatul Sebiş Oraș Sebiș

‐ ‐ 1 ‐ AR

VI.3. Episcopia Caransebeşului ‐ 1 4 212* CS

CARANSEBEŞ ‐ * VI 1 ‐ CS

Protoierii/Sediu

Protopopiatul Caransebeş Mun. Caransebeş

‐ ‐ 1 ‐ CS

Protopopiatul Reşiţa Mun. Reșița

‐ ‐ 1 ‐ CS

Protopopiatul Moldova Nouă Oraș Moldova Nouă

‐ ‐ 1 ‐ CS

Protopopiatul Băile Herculane Oraș Băile Herculane

‐ ‐ 1 ‐ CS

TOTAL 6 M

16 A 13 E 176 PP 11394 PH

Surse: Nicolae D. NECULA, „Organizarea administrativ‐teritorială a Bisericii Ortodoxe Române”, in: Urbanismul Serie Nouă, nr. 11/2012, pp. 80‐81, http://www.culte.gov.ro/, http://www.patriarhia.ro/ro/structura_bor/organizarea_administrativa.html, www.arhiepiscopiabucurestilor.ro, www.arhiepiscopiabucurestilor.ro, http://arhiepiscopiatargovistei.ro, www.eparhiaargesului.ro, www.edj.ro, www.episcopiagiurgiului.ro , www.episcopiatulcii.ro, www.mmb.ro , www.arhiepiscopiasucevei.ro , www.epr.ro, www.episcopiahusilor.ro, www.mitropolia‐ardealului.ro , www.reintregirea.ro , www.eparhiaortodoxaoradea.ro/ , www.episcopiadevei.ro, www.mitropolia‐clujului.ro/, www.episcopiammsm.ro , www.episcopiasalajului.ro, www.mitropoliaolteniei.ro , www.episcopia‐ramnicului.ro , www.episcopiaseverinului.ro , www.episcopiaslatinei.ro, www.mitropolia‐banatului.ro , www.episcopiaaradului.ro, www.episcopiacaransebesului.ro, http://www.protopopiat.ro/ , http://www.episcopiammsm.ro/, http://www.parohii.episcopiasalajului.ro/

Documents

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/17. Raport_Caracteristicile loc urbane si rurale.pdf · Evoluţia suprafeţelor construite ‐ generalităţi