Rolul ziaristului in relatiile publice

Rolul unui ziarist este extrem de controversat si dificil, el fiind un mediator intre 2 parti, el incercand sa prezinte evenimentele cu acuratete  si dorinta de a umple zilnic paginile unei publicatii. Unii considera ca nu este nevoie de mult talent sau de multa pregatire de specialitate pentru a deveni un jurnalist bun.

Am auzit afirmatii gen:“oricine are ochi, maini, un pix si o agenda poate fi reporter”.

Ei bine, un bun ziarist are cu siguranta nevoie de mult mai mult: de insusiri si competente ( le putem numi si “fler” sau “instinct gazetaresc”)prin care sa poata sa capteze tot ce e mai important, mai relevant ca si informatie. Nu trebuie pierduta obiectivitatea si o relatare onesta. Omul de presa trebuie sa “miroasa”subiectele atragatoare si sa le publice cu interes si precizie.

Dar ce este un ziarist?

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, reporterul este un:“ ziarist insarcinat sa culeaga si sa transmita de pe teren stiri si informatii”.

Intr-adevar, nu redactarea informatiilor, ci culegerea lor este principala sarcina a reporterului.

As spune ca este cel care se arunca in fiecare zi in apele murdare ale unei realitati romanesti, care este impins si apostrofat la manifestatiile de strada, care sprijina poarta unei institutii pana noaptea tarziu ca sa obtina o declaratie de la un director fioros tare ca a fost prins cu nereguli sau pierderi ale companiei sale… de atitudinea politicienilor nu mai spunem deocamdata nimic!

Ce este PR-ul?

Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice.

PR-ul este o componentă a mix-ului de comunicare al unei companii şi se intersectează în numeroase locuri cu marketingul sau advertisingul. Specialistul PR ar trebui, în principal, să-şi poată stabili obiective de comunicare în acord cu strategia generală a companiei şi să găsească modalităţile prin care să ducă la îndeplinire aceste obiective, pe coordonatele esenţiale ale activităţii de relaţii publice: relaţia cu presa, comunicarea cu partenerii, furnizorii şi clienţii, comunicarea internă, comunicarea cu societatea. În departamentul de relaţii publice se stabilesc mesajele cu care porneşte la drum compania într-un nou an, strategiile, tacticile şi acţiunile de comunicare necesare pentru transmiterea, dar mai ales recepţionarea corectă de către publicurile ţintă a acestor mesaje. Tot la PR se monitorizează şi se analizează rezultatele, efectele, de multe ori măsurabile direct în cifre de business. Am văzut recent o astfel de situaţie, în care o organizaţie căruia i se spusese un „nu” a obţinut un „da” din partea aceluiaşi client după ce un ziar important a scris despre activitatea sa.

Precum Moise, managerii isteţi fac din consilierul de relaţii publice un sfătuitor strategic, căruia îi cer părerea pentru fiecare decizie importantă. Teoretic, cu toţii ştim să vorbim. Dar să comprimăm în două minute sau 30 de secunde cele mai importante lucruri pe care le avem de spus, să previzionăm felul în care informaţia va fi preluată şi redată, să ştim ce anume „trece” şi ce nu, toate astea sînt mai rar realizabile prin simplul instinct de business, ci fac obiectul unei meserii. Iar meseria asta se numeşte PR.

* În branşă circulă o istorioară amuzantă despre definirea PR-ului. Atunci cînd Moise a vrut să treacă poporul evreu peste mare, în fuga lor din Egipt, şi-a chemat trei dintre consilieri: inginerul, finanţistul şi PR-istul, şi i-a întrebat de cred despre reuşita acestei acţiuni. Inginerul i-a răspuns că tehnic pare imposibil, ar trebui construit un pod pentru care nu deţine tehnologia necesară. Economistul i-a răspuns că este mult prea costisitor şi nu au resurse suficiente. Cînd a venit rîndul PR-istului, acesta a spus: „nu ştiu cum faci asta, dar dacă reuşeşti, îţi asigur trei pagini în Vechiul Testament”. 

Codul deontologic al ziaristului

Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupatie principala si retribuita presa, posesoare a unei carti de presa recunoscuta de una din organizatiile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presa, secretar de redactie, sef de sectie sau departament, redactor sef sau adjunct, director de publicatie, radio sau televiziune, cu o vechime minima in presa de un an (perioada ce reprezinta stagiul in aceasta activitate). In virtutea libertatii de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, atat Puterea, cat si Opozitia, considerand drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea

lor la legile tarii si la principiile morale. 

ARTICOLUL 1 Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat. 

ARTICOLUL 2 Ziaristul poate da publicitatii numai informatiile de a caror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel putin 2 surse credibile. 

ARTICOLUL 3 Ziaristul nu are dreptul sa prezinte opiniile sale drept fapte. Stirea de presa trebuie sa fie exacta, obiectiva si sa nu contina pareri personale. 

ARTICOLUL 4 Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetatenilor si nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obtine informatii sau imagini despre aceasta. Atunci cand comportamentul privat al unor personalitati publice poate avea urmari asupra societatii, principiul neintruziunii in viata privata ar putea fi eludat. Minorii si bolnavii aflati in situatii dificile si victimele unor infractiuni beneficiaza de pastrarea confidentialitatii identitatii. Se va mentiona rasa, nationalitatea, apartenenta la o anumita minoritate (religioasa, lingvistica, sexuala) numai in cazurile in care informatia publicata se refera la un fapt strict legat de respectiva problema. Ziaristul va evita detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime. 

ARTICOLUL 5 Ziaristul va da publicitatii punctele de vedere ale tuturor partilor implicate in cazul unor pareri divergente. Nu se vor aduce acuzatii fara sa se ofere posibilitatea celui invinuit sa-si exprime punctul de vedere. Se va avea in vedere respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie, astfel incat nici un individ nu va fi catalogat drept infractor pana cand o instanta juridica nu se va pronunta. Se va evita publicarea comentariilor si luarilor de pozitie asupra unor cauze aflate pe rol in justitie. Aceasta nu exclude relatarile obiective asupra faptelor in evolutia lor. Ziaristul nu se substituie institutiilor si puterilor publice. 

ARTICOLUL 6 Ziaristul va pastra secretul profesional privind sursele informatiilor obtinute confidential. Este la latitudinea propriei sale constiinte sa respecte confidentialitatea surselor, chiar si in fata justitiei. Confidentialitatea surselor de informatii este garantata de reglementarile internationale la care Romania este parte. 

ARTICOLUL 7 Ziaristul are responsabilitatea civica de a actiona pentru instaurarea justitiei si dreptatii sociale. In cazurile in care are stiinta de abuzuri sau de incalcari ale legilor, potrivit clauzei de constiinta, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinta care sa-i influenteze decizia. Ziaristul are de asemenea dreptul de a refuza orice text de prezentare falsa a datelor si faptelor. Ziaristul are dreptul de a fi informat, la angajare, asupra politicii editoriale a institutiei mass-media. 

ARTICOLUL 8 In exercitarea profesiei si in relatiile pe care le intretine cu autoritatile publice sau cu diverse societati comerciale, ziaristului ii sunt interzise intelegeri care ar putea afecta impartialitatea sau independenta sa. Implicarea ziaristului in orice negocieri privind vanzarea de spatiu publicitar este interzisa. Nu trebuie acceptate nici un fel de privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care pot compromite integritatea ziaristului. Pentru a evita conflictele de interese, se recomanda ca ziaristul sa nu fie membru al vreunui partid politic si sa nu fie angajat ca informator sau ofiter acoperit al unui serviciu secret. In spiritul independentei profesionale in realizarea materialelor publicate, se recomanda ca ziaristii sa depuna o declaratie de interese. Ziaristiilor care conduc redactii li se recomanda sa faca o declaratie publica, pe site-ul societatilor de presa, iar ziaristilor fara pozitii de conducere (incluzand liber-profesionistii) li se recomanda sa depuna la conducerile profesionale si patronale ale societatilor de presa o astfel de declaratie, in regim confidential. In absenta unor asemenea declaratii, se va putea consemna ca jurnalistii in cauza nu se considera in situatie de conflict de interese. 

ARTICOLUL 9 Ziaristul care distorsioneaza intentionat informatia, face acuzatii nefondate, plagiaza, foloseste neautorizat fotografii sau imagini tv si surse ori calomniaza savarseste abateri profesionale de maxima gravitate. 

ARTICOLUL 10 Ziaristul si redactia au datoria de a face corectiile necesare in cazul in care, din vina lor, vor fi date publicitatii informatii inexacte. In asemenea cazuri, institutia respectiva de presa are obligatia de a publica/difuza, in termen de 5 zile de la primire, pentru publicatiile cotidiene, agentiile de stiri, posturile de televiziune si radio, si in proxima aparitie, pentru publicatiile periodice, dreptul la replica al reclamantului, ca forma esentiala de reparare a prejudiciului adus acestuia. In cazul in care o publicatie refuza publicarea dreptului la replica, partea vatamata se poate adresa Consiliului de Onoare al

CRP. In baza acestei sesizari, Consiliul de Onoare se va adresa publicatiei, cotidianului, agentiei de stiri, postului radio si televiziune in cauza si va cere imperativ respectarea Codului deontologic, in cazul in care replica este intemeiata. Ignorarea acestui demers va atrage dupa sine o delimitare publica a CRP de pozitia publicatiei respective. 

Mass-media si relatiile publice, impreuna pentru interesul public

Interesul public si/sau interesul cititorilor. Acestea sunt cele doua valori, sa fie oare sinonime?, in jurul carora se construiesc campanii, se poarta razboaie, se pierd si se castiga batalii. Avand ca ultim judecator cititorul de presa si "consumatorul" de emisiuni TV, disputele dintre jurnalisti si oamenii de PR sunt des intalnite, atat din motive subiective - imputabile ambelor parti, cat si ca urmare a importantei tot mai mari acordate campaniilor de PR, uneori chiar in detrimentul publicitatii "clasice". Pornind de la aceste date, Curierul National a adus, fata in fata, reprezentanti ai celor doua tabere.In calitatea sa de publicatie economica, ce cunoaste reticentele pe care le manifesta presa fata de campaniile de relatii publice ale comunitatii de afaceri, Curierul National i-a pus fata in fata pe actorii celor doua "tabere"."De ce sunt rude jurnalistii si PR-istii, si unde se deosebesc?", asa a lansat Dumitru Bortun, presedintele Asociatiei Romane a Profesionistilor in Relatii Publice (ARRP) dezbaterea de la Salonul Presei, din cadrul Targului Gaudeamus, editia 2005.

Suntem "rude" in masura in care ambele categorii servesc interesul public.Interesul public, definit in contextul realitatii si preluat ca un concept operational, este interes national, asa cum il defineste speculativ politica, "ne baga total in ceata", ca rezultanta vectoriala a negocierilor care au loc in spatiul public. Sunt o serie intreaga de centre de putere care negociaza, iar un exemplu viu in aceasta privinta il reprezinta Statele Unite. O data la patru ani, cei care contribuie in alegerile pentru presedintie dau si agenda Casei Albe.In spatiul public se negociaza prin intermediul comunicatorilor. In mentalitatea romanilor, sarcina PR-istului nu este inca bine definita. A apela la un comunicator profesionist e aproape egal cu a face pact cu diavolul. Dar, de fapt, cel care ramane de caruta este cel care nu apeleaza la specialisti. La ora actuala, nimeni nu mai este legitim in spatiul public decat daca isi formuleaza mesajul in termenii interesului public. De aia sunt buni PR-istii, pentru ca imbraca un interes personal in hainele interesului public, insa nu mintind. Daca el iti spune sa faci zece case pentru sinistratii de la inundatii, tu chiar le faci, iar el are grija sa comunice gestul tau, sa te faca cunoscut.

Conflictul intre jurnalist si comunicator apare in situatiile de criza"Conflictul intre jurnalist si comunicator apare in situatiile de criza. De multe ori si PR-istul, ca si jurnalistul, lucreaza sub presiunea dead-line-ului, iar jurnalistii trebuie sa inteleaga ca noi nu avem de controlat numai relatia cu ei, ci si pe cea cu compania pentru care lucram. PR-istul trebuie sa stie sa aplaneze tensiunile, trebuie sa aiba mereu zambetul pe buze. Politetea in relatia dintre jurnalisti si oamenii de PR joaca un rol important. Daca esti cordial, apreciativ, prietenos, atunci tensiunile se atenueaza si ambele parti stiu ca se afla de aceeasi parte a baricadei. De multe ori uitam sa multumim cand o stire este preluata profesional de jurnalisti si asta nu trebuie sa se intample daca este un PR-ist bun".

Ca jurnalist nu poti promova un produs fara a-ti asuma responsabilitatea de PR"Probabil ca toti va amintiti de momentul fericit cand antivirusul produs de cei de la GeCad a fost cumparat de Microsoft. Acest lucru a venit ca o recunoastere a calitatii romanilor ca si producatori de soft. Am avut o conferinta de presa, foarte multe institutii de presa au redat aspectele exact cum le-am prezentat noi, insa postul national, care era intre un ciocan foarte ferm si o nicovala cu imperfectiuni, anunta faptul ca un antivirus romanesc a fost preluat de o mare corporatie. E tocmai genul de transmitere a informatiei care nu face bine nimanui pentru ca valoarea oricarei informatii rezida in valoarea sursei. Postul national ar fi trebuit sa-si respecte functia de sursa de informare si sa transmita stirea cu toate elementele furnizate de comunicator.Va fi nevoie sa umblam la legislatie deoarece unul dintre motivele pentru care se intampla acest lucru este foarte simplu: faptul ca acea bariera care ar trebui sa existe clar intre jurnalist si specialist in relatii publice este mult prea des traversata in ambele sensuri. Jurnalistul trebuie sa inteleaga ca el are drept client publicul, iar PR-ul are drept client o companie. In momentul in care ziaristul isi asuma rolul comunicatorului si confunda tipurile de public se comite o grava eroare care se regaseste chiar si in modul in care este formulata legislatia. Aici pot aparea tentatiile de interese reciproce despre care vorbeste Legea Audiovizualului. Eu consider o tradare munca unui jurnalist in folosul unui singur client, al unei companii anume din moment ce clientul declarat al jurnalistului este o tara intreaga. Ca jurnalist nu poti promova un produs fara a recunoaste ca esti PR. Trebuie sa-ti asumi oficial responsabilitatea de comunicator pentru a fi legiferat atat de profesie, cat si de clientul tau."Cred ca jurnalistii si PR-istii pot fi acuzati deopotriva

"Cred ca jurnalistii si PR-istii pot fi acuzati deopotriva. Suntem platiti sa facem un serviciu unui client sau ne facem meseria de jurnalist? Foarte multi PR-isti provin din zona jurnalismului, din zona agentiilor de stiri, mai exact. Noi, cei din PR, nu trebuie sa lasam la latitudinea jurnalistului felul in care el difuzeaza stirea. Trebuie sa cautam argumentele potrivite pentru a-l face sa inteleaga ca fiecare cuvant din stirea furnizata de noi are o semnificatie pentru mesajul clientului pe care il reprezentam. Mentionarea unei organizatii care a contribuit la proiecte sociale, cum a fost cazul campaniei "Invinge apele" initiata de TVR, este un gest de recunoastere a calitatii acesteia de membru responsabil al comunitatii".

 Relaţia cu presa în situaţii de criză

În timpul unei crize mass-media deţine un rol important. Oamenii devin dependenţi de mass-media. Ei cauta informaţii, care să confirme evenimentele petrecute şi să prezinte cauzele problemei.Mass-media este folosită ca mijloc de supraveghere. În funcţie de relatările lor, oamenii hotărăsc dacăvor mai avea încredere sau nu într-o organizaţie, dacă vor mai depune bani la banca X, dacă îl vor maisusţine pe omul politic Y, etc.O bună comunicare cu presa asigură salvarea imaginii instituţiei chiar şi în momentele dificile.Pentru a răspunde interesului manifestat de public, presa are nevoie de informaţii de la organizaţiileimplicate. De cele mai multe ori PR – istul este cel care trebuie să facă faţă cascadei de întrebări şi astanumai în câteva ore.Criza nu afectează numai buna funcţionare a unei structuri. În cazul mediatizarii puternice este prejudiciată şi imaginea sa publică. Modul, în care este percepută de mass-media poate să dobândească oimportanţă mai mare decât criza în sine sau poate chiar să i se substituie şi să devină obiectul acesteia,dincolo de evenimentul declanşator, care trece pe planul doi.Imediat după declanşarea crizei se trece la punerea în aplicare a planului de comunicare în situaţiide criză. Echipa de criză se reuneşte pentru a analiza situaţia şi a stabili, în funcţie de amploarea evenimentului, ce tehnici de comunicare cu presa vor fi utilizate. 

UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE COMUNICARII

Reglementări juridice și deontologiceprivind relațiile publice

Rolul ziaristului in relatiile publice

Masterat, Anul I

Zacsevschi Ioana