Revista Adictologia nr. 1 2014.pdf

Volume 1, Issue 1

Iulie, 2014ISSN

2392 –6171

Ministerul Afacerilor Interne

Agenţia Naţională Antidrog

Bucureşti

Revista AdictologiaVolume 1, Issue, Iulie, 2014

Consumul de canabis – de la conştienţă la inconştienţă

Chestor Sorin OPREA(*)

(*) Director Agenţia Naţională Antidrog, e-mail: [email protected]

Introducere. Creșterea la nivel mondial şi naţional a prevalenței consumului de canabis de tiprecreaţional, în special în rândul populației tinere, a stimulat în ultima perioadă o dezbatereîn spaţiul public cu privire la ajustarea reglementărilor în ceea ce priveşte dezincriminareaposesiei în vederea consumului de canabis.

Obiectiv. Lucrarea îşi propune să evidențieze dimensiunea actuală a consumului şi traficului decanabis, cunoștințele recente referitoare la mecanismele de acţiune ale consumului decanabis, efectele sale asupra organismului, precum și riscurile sociale şi pentru sănătateasociate consumului de canabis.

Material şi metodă. O analiză a celor mai recente documente privind producţia, traficul şiconsumul de canabis, precum şi a studiilor referitoare la efectele consumului de canabisasupra sănătăţii. Analiza comparativă a rezultatelor studiilor GPS 2004-2007-2010 şiESPAD 1999-2003-2007-2011.

Rezultate. Canabisul reprezintă cel mai răspândit, dar şi cel mai consumat drog din lume. Deşieste perceput în general drept un drog inofensiv, el prezintă riscuri serioase pentru individşi pentru societate. Studiile empirice și clinice demonstrează efectele adverse semnificativeale consumului de canabis asupra sănătății fizice și mentale, precum și interferenţaacestuia cu integrarea socială și profesională.

Concluzii. Legalizarea ar putea transmite semnale greșite și confuze pentru tineri și societate îngeneral, dând impresia falsă că abuzul de canabis ar putea fi considerat normal și chiar, celmai îngrijorător, ar permite desfăşurarea sa în condiții de siguranţă. O astfel de evoluție arputea determina extinderea consumului de canabis, în special în rândul tinerilor, care auînsă dreptul de a fi protejaţi de abuzul și de dependența de droguri. Se impune omonitorizare mai atentă a fenomenului.

Cuvinte cheie: canabis, dezincriminare, droguri

2


Consumul de droguri în rândul tinerilor şi adecvarea intervenţiilor

Cristian COSMIN (*)

(*) Secretar de stat, Ministerul Tineretului şi Sportului, e-mail: [email protected]

Introducere. Problema drogurilor reprezintă încă o provocare cu implicaţii profunde, atâtpentru politicile de sănătate şi sociale, cât şi pentru cele din domeniul reducerii ofertei dedroguri, respectiv, de aplicare a legii. Deşi România se menţine la un nivel scăzut alconsumului de droguri şi al problemelor asociate acestuia, comparativ cu celelalte statemembre ale Uniunii Europene, în ultimii ani, se confruntă cu o problemă importantă:substanţele nou apărute pe piaţa drogurilor , denumite generic “etnobotanice”.

Obiectivele urmarite prin aceasta lucrare sunt: Prezentarea consumului de droguri în rândul tinerilor (15-34 ani) din România în context

european Evidenţierea dimensiunii consumului de droguri în România la vârste mici (15-16 ani),

comparativ cu alte state membre sau candidate la Uniunea Europeană Identificarea unor elemente de bază în vederea adecvării intervenţiilor

Material şi metodă. Analiza comparativă a celor mai recente rezultate ale studiilor privindprevalenţa consumului de droguri în populaţia generală (15-64 ani), respectiv în rândulelevilor de 16 ani (GPS - General Population Survey, ESPAD), realizate în cele 28 statemembre ale Uniunii Europene, Norvegia şi Turcia. Analiza celor mai recente documente şistudii privind factorii de risc şi protecţie.

Rezultate. În Europa, cel mai consumat drog este canabisul: aproape jumătate din tinerii cuvârsta cuprinsă între 15 şi 34 ani din Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Marea Britanieau încercat cel puţin o dată în viaţă să consume canabis. La nivelul anului 2010, Româniase afla printre statele cu cele mai mici prevalenţe, alături de Malta şi Turcia, mai puţin de5% dintre tineri menţionând că au experimentat cel puţin o dată în viaţă consumul decanabis. Şi în cazul consumului de cocaină, respectiv al celui de amfetamine, România seaflă printre statele cu cele mai mici prevalenţe (0,7% - prevalenţa consumului de cocainăde-a lungul vieţii, respectiv 0,1% prevalenţa consumului de amfetamine ).

Concluzii. Deşi România se situează pe ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte consumulde droguri în rândul tinerilor, odată cu scăderea vârstei populaţiei analizate, consumulexperimental înregistrează valori mai mari. Apare astfel necesitatea implementării unorintervenţii specifice şi, mai mult, adecvarea acestora la problemele identificate.

Cuvinte cheie: droguri ilicite, tineri, intervenţii

3

mailto:[email protected]�


Sindromul de sevraj la nou-născuţii din Maternitatea „Polizu” în perioada 2004-2014

Prof. univ. dr. Silvia Maria STOICESCU (*), Dr. Doina BROSCĂUNCIANU (**)

(*) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Polizu - Secţia neonatologie, Bucureşti, e-mail: [email protected]

(**) Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Polizu - Secţia neonatologie, Bucureşti, e-mail:[email protected]

Introducere. Consumul de droguri ilicite în sarcină implică riscuri neonatale pe termen scurt şilung. Restricţia de creştere intra-uterină (prin acţiunea directă a drogului şi prin malnutriţiamaternă) infecţiile perinatale (dobândite de mama pe cale sanguină sau sexuală şitransmise fătului în timpul sarcinii sau al naşterii) şi sindromul de sevraj (uneori cu debuttardiv şi durata de la câteva zile la mai multe săptămâni) sunt riscuri majore neonatale.

Obiectiv. Evaluarea incidenţei sindromului de sevraj neonatal

Material şi metodă. Studiul cuprinde nou-născuţi în perioada 2004-2014 (primele 6 luni) dinmame toxicomane. Datele anamnestico-clinice (inclusiv scorul Finnegan pentru evaluareaseverităţii sindromului de sevraj) au fost corelate cu date ale examenului toxicologic(probe de urină recoltate de la mama şi de la nou-născut din prima emisie după naştere)

Rezultate. Majoritatea nou-născuţilor din mame toxicomane evoluează cu sindrom de sevraj alcărui debut se constată în primele 24 ore de viaţă. Cele mai frecvente semne clinice suntcele neurologice (tremurături, agitaţie, tulburări de somn, tonus crescut, tipat modificat,convulsii, stare de rău convulsiv) urmate de cele digestive (vărsături, diaree, sindrom dedeshidratare) respiratorii, febră. Severitatea şi durata sindromului de sevraj sunt mai mariîn cazul politoxicomaniei materne decât în cazul consumului unui singur drog.

Concluzii. Nou-născuţii din mame cu adicţie reprezintă cu risc şi prin sindromul de sevrajmanifestat în funcţie de toxicomania maternă

Cuvinte cheie: droguri ilicite, sarcina, nou-născut, sevraj

4



Alcoolismul la femei

Dr. Anca Talasman (*), Dr. Mihaela Nae (**), Prof. univ. dr. Dan Prelipceanu (***)

(*) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”, e-mail: [email protected]

(**) Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”, e-mail: [email protected](***) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, Spitalul Clinic de Psihiatrie

“Prof. Dr. Al. Obregia”, e-mail: [email protected]

Introducere: Femeile sunt mai susceptibile şi dezvoltă atât dependenţa alcoolică, cât şiprobleme legate de consumul de alcool. Vârsta la debut corelează puternic cu factorii derisc, multe studii confirmând că media vârstei la debut a scăzut în special în cazulfemeilor.

Obiective: analiza comparativă a grupului feminin vs. masculin sub aspectul invarianțeistructurii mediilor latente din modelul cauzal; relevarea implicaţiilor acestui model înprevenţia și intervenţia clinică pentru recuperare.

Material și metode: În cercetare a fost cuprins un eșantion de 358 de persoane, internate însecțiile de psihiatrie nr. IX și XVII din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie ”Prof. Dr.Alexandru Obregia”. Au fost incluse două categorii de variabile predictive (variabilesocio-demografice și trăsături psihologice ale personalităţii). În acest studiu, variabileledependente au fost reprezentate de cantitatea de alcool consumată și numărul recăderilorînregistrate. Pentru cuantificarea variabilelor psihologice s-a alcătuit un chestionar de tipself-report.

Rezultate: Au fost luate în considerare 4 variabile psihologice: autoeficacitatea, impulsivitatea,iritabilitatea și tensiunea psihică. Variabila “cantitatea de alcool consumată” a devenitpredictor pentru variabila “recădere în consumul de alcool”. Relaţia dintre cantitateaconsumată și numărul de recăderi înregistrate a fost mai strânsă în cazul femeilorcomparativ cu bărbaţii.

Concluzii: Modelul final cauzal este diferit pentru grupul de femei comparativ cu grupul debărbaţi în ceea ce priveşte consumul de alcool. Utilitatea practică a acestor modele esteaceea că oferă suport pentru prevenţia și intervenţia clinică în alcoolism.

Cuvinte cheie: adicţie, analiza comparativă, prevenţie

5



Consumul de droguri în rândul populaţiei de etnie rromă

Milica Georgescu (*), Dr. Bogdan Gheorghe (**), Cornelia Rotaru (***)

(*) Sociolog, Agenţia Naţională Antidrog, e-mail: [email protected](**) Medic, Agenţia Naţională Antidrog, e-mail: [email protected](***) Psiholog, Agenţia Naţională Antidrog, e-mail: [email protected]

Introducere: Reprezentând ca pondere 3,1% din totalul populaţiei României (conformultimului recensământ al populaţiei), comunitatea rromă este, alături de cea maghiară, unadintre cele mai importante minorităţi din România. Această minoritate etnică se confruntăcu probleme generalizate, care încep de la lipsa documentelor de identificare şi se continuăcu lipsa educației, şomaj, stare precară a sănătății şi a locuirii, discriminare şi chiarsegregare.

Scopul studiului este realizarea unui profil al consumatorului de etnie rromă şi evaluareagradului de accesibilitate a acestui segment populaţional la serviciile de asistenţă specificepentru consumul de droguri.

Material şi metodă: analiza secundară a datelor colectate prin monitorizarea indicatorilor:Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri, Urgenţe medicale datorateconsumului de droguri şi Programe de schimb de seringi, precum cum şi a celor colectateîn cadrul studiului “Cercetare la nivelul municipiului Bucureşti în rândul populaţieiconsumatorilor problematici de droguri neinstituţionalizaţi, în vederea evaluării riscului/gradului de excludere socială cu care se confruntă aceste persoane” (2013).

Rezultate şi discuţii: Consumatorii de droguri de etnie rromă prezintă vulnerabilităţi deexcludere socială, cu un grad crescut de severitate, în comparaţie cu celelalte categorii deconsumatori de droguri. Vulnerabilităţile sociale se datorează pe de o parte apartenenţei laetnia rromă, dar sunt accentuate şi prin consumul de droguri. Modelul consumuluipracticat de majoritatea etnicilor rromi (heroină/ SNPP administrate injectabil) sporeşteriscurile de excludere socială ale acestui grup populaţional provocând, în plus, încomunitatea rromă, probleme asociate consumului de droguri injectabile.

Cuvinte cheie: consum de droguri, rromi, riscuri, vulnerabil

6


Dependenţa de Internet: cauze, simptome, tratament

Psiholog Ana Maria Marhan (*)

(*) Cercetător ştiinţific, Şef al Departamentului Psihologie şi responsabil al Laboratorului Ergonomiecognitivă şi comportament organizaţional în cadrul Institutului de Filosofie şi Psihologie"Constantin Rădulescu-Motru" al Academiei Române, email: [email protected],[email protected]

Tulburările de comportament reunite în ultimii ani sub sintagma dependenţa de calculatorşi Internet sunt tot mai frecvent în atenţia specialiştilor şi a publicului larg, chiar dacăpersistă încă o oarecare lipsă de claritate şi precizie cu privire la conceptualizarea şietiologia acestui sindrom. Dependenţa de calculator şi Internet se referă, în general, laaspectele negative provocate de utilizarea incontrolabilă a tehnologiei informatice, fiindrecunoscută ca una dintre tulburările de control ale impulsurilor care nu implicăintoxicarea cu narcotic. Cu toate acestea, având în vedere noutatea relativă a acestui tip dedependenţă, se cunoaşte relativ puţin despre modul în care Internetul contribuie laformarea unor atitudini şi obiceiuri disfuncţionale, precum şi a potenţialului său adictiv. Caurmare, scopul acestei lucrări este de a analiza câteva rezultate semnificative alecercetărilor recente realizate pe plan internaţional cu privire la etiologia, diagnosticul şitratamentul dependenţei de computer şi internet şi de a discuta dificultăţile specifice îndiagnosticul acestui nou tip de dependenţă. De asemenea, lucrarea analizează principaleleconsecinţe negative ale abuzului de calculator şi Internet, analizează o serie de dificultăţiîn identificarea şi evaluarea corespunzătoare a factorilor care contribuie la instalareacomportamentului problematic de utilizare a Internetului şi prezintă o serie de strategii derecuperare. Nu în ultimul rând, deoarece dependenţa de Internet este o tulburareemergentă, sunt prezentate câteva direcţii de cercetare şi implicaţii pentru practica viitoare.

Cuvinte cheie: dependenţă, internet, diagnostic, strategii de recuperare

7


Dependenţa şi co-dependenţa în contextul românesc: semnificaţii şi posibilităţi de intervenţie

Psihoterapeut doctor în psihologie Daniela Simache (*)

(*) Societatea Civilă Profesională de Psihologie Esenţial Psy/ ONG ALIAT, e-mail:[email protected]

Paradigma analizei tranzacţionale consideră dependenţă drept relaţia în care partenerii îşidesconsideră în mod complementar starea Eu-lui de adult şi starea Eu-lui de copil(competenţele, potenţialul şi nevoile). În cazul adicţiei de substanţe, acest mecanism semanifestă pe 2 planuri: cel al relaţiei individului cu o substanţă (dependenţa) şi cel alrelaţiei individului cu o persoană semnificativă (co-dependenţa). Acest mod de relaţionarese transmite prin intermediul scriptului de viaţă la nivel transgeneraţional. Corelareaanalizei pe cele 2 planuri indică când, cum şi la ce nivel este posibilă o intervenţieeficientă.

Cuvinte cheie: dependenţă, desconsiderare, co-dependenţă, script transgeneraţional,relaţie, intervenţie terapeutică, acţiune socială

Adicţiile şi ancorarea în prezent

Doctor în filosofie Bianca Bogdana Peltea (*)

(*) Asistent universitar, Universitatea «Spiru Haret», Master la Universitatea Bourgogne, Dijon,Franţa, e-mail: [email protected]

Pe de o parte, teoria privind orientarea în timp a lui Philip Zimbardo de la UniversitateaStanford afirmă despre dependenţe că sunt una dintre consecinţele negative ale uneiexcesive orientări spre prezent.

Pe de altă parte, marile religii, ca şi marile curente de psihoterapie, vorbesc despre a fi înprezent, a fi în « aici şi acum », a fi « precum copiii ».

Care ar fi diferenţa dintre aceste două orientări asupra prezentului? Ce legătură au ele cutrecutul şi cu viitorul, ca dimensiuni temporale ale persoanei? In ce măsură este nevoie deancorarea în trecut şi care este limita ei? In ce măsură este nevoie de capacitate deproiectare în viitor şi despre ce fel de viitor ar fi vorba? La astfel de întrebări îmi propunsă răspund prin această comunicare.

Cuvinte cheie: orientarea în timp – prezent, trecut, viitor

8



Dependenţa de jocuri, între stres, risc şi eşec - intervenţii psihoterapeutice

Psiholog doctor în psihologie Cristina Pripp (*), Psiholog doctor în psihologie Alina Decsei-Radu (**)

(*) Şef Serviciu - Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Conferenţiar asociat la DepartamentulPsihologie, Facultatea de Psihologie şi Şţiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti, e-mail:[email protected]

(**) lector universitar dr.,Universitatea din Oradea, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Catedra de Psihologie, e-mail: [email protected]

Comportamentul persistent şi dezadaptativ al jocurilor de noroc, ca narcomanie socială,constituie un tip grav de dependenţă. Patologia jocurilor se dezvoltă pe modelulcomportamentului compulsiv, asemănător celorlalte tipuri de dependenţe, de data aceasta,cu stimuli diverşi, de la cei mecanici (jocurile mecanice - slot, bingo), până la cei virtuali(pariurile sportive, jocul de cărţi etc. jocurile video). Abstinenţa generată de pedeapsaprivativă de libertate poate fi, de la un anume moment, dorită de individ ori poate constituidoar o variantă „forţată” de context.

Ce determină trecerea de la jocul ocazional (video ori „de noroc”), pentru ca, în timp,individul să îşi piardă controlul şi să devină „consumator” de joc? Care sunt cauzele cedetermină acest tip de „consum” şi cum putem interveni asupra problemelor? Sunt câtevadintre întrebările ce ne-au îndrumat, în timp, pentru organizarea intervenţiilorpsihoterapeutice, cu riscurile dezvoltate în mediul penitenciar.

Cuvinte cheie: dependenţa, jocul de noroc, patologie, risc

9


Adicţia, o percepţie teologică a educaţiei voinţei

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula (*)

(*) Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” Sibiu, Președinte al „Crucii Albastre” din Româniae-mail: [email protected]

În componența intervenției specializate în sistemul adictologiei moderne, teologia șiantropologia sa este acceptată foarte greu, ca și cum voința- partenerul restructurăriinormalității persoanei umane, n-ar exprima decât ipostasul biologic al recuperării. Ființăeclesială, prin dar al creației divine, vădit și prin componenta comunicațională, omulmodern este afectat de aceeași patologie a demisiei de voință care a marcat Căderea.Afectarea voinței personale, prin presiunea vieții cotidiene ori paradoxurile unei fragilitățidiscontinue, nu poate găsi o soluție fără cheia antropologiei creștine. Setea de Iubire,caricaturizată hidos de consumul de substanțe ori alcool, rămâne una dintre cele mai ampleprovocări ale omului: trecerea de la chip la asemănare. Unde însă se refuză conlucrarea cuDumnezeu, apare idolatrizarea și libațiunile sale desacralizante.

Educarea voinței devine, în acest cotext, prioritară. Identifica ethosul revigorării ei,configurările sale cu valoare mântuitoare, eshatologică, ține de terapia persoanei aflată însituația de consum. Subiectul adictologiei nu poate fi proiectul recuperării persoanei,soluțiile de buget ori de structură a intervenției în domeniu. Subiectul este omul, animalîndumnezeit. De aceea, recuperarea se și realizează în echipă interdisciplinară.Complexitatea firii umane, ca subiect de terapie, necesită o complexă alcătuire de structuriumane așezate sub harisma misiunii în favoarea omului, fără profil confesional.

Complexitatea cercetării unei astfel de dimensiuni este dată de un efort teologic continuu,închegat în Filocalie, Pateric ori alte colecții de apoftegme patristice. Ortodoxia propuneun model de intervenție în domeniul adicției din care Dumnezeu nu poate lipsi.

Cuvinte cheie: adicţie, voinţă, interdisciplinaritate

10


Tratamentul adicţiei – de la teorie la realitate

Asistent social, doctor în sociologie Radu Năforniţă (*)

(*) Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Bacău, Agenţia Naţională Antidrog, e-mail:[email protected]

Problematica ridicată de consumul de droguri, dar şi numărul din ce în ce mai mare deconsumatori şi dependenţi de substanţe psihoactive, a suscitat interesul în ultimii ani însocietatea românească, în aceeaşi măsură specialiştilor din domenii ca medicină,psihologie sau ştiinţe sociale, dar şi publicului larg. S-au purtat discuţii, atât în mass-media, cât şi în cadrul conferinţelor cu caracter ştiinţific, multe dintre ele concentrându-secu precădere asupra motivelor care au stat la baza debutului consumului de droguri, fiindidentificaţi o diversitate de factori, de natură socială, psihologică şi chiar medicală, care arconstrui motivaţia individuală pentru consum. Şi deşi s-a vorbit atât de mult despreconsum şi consumatori, accentul a „căzut” doar rareori sau într-o manieră superficială,asupra recuperării acestora, participanţii la aceste discuţii nereuşind să identifice soluţiipertinente care să ajute un dependent de droguri să se recupereze şi astfel, să se poatăreintegra în societate.

Lucrarea prezintă o scurtă incursiune între ceea ce este şi ceea ce CREDEM că estetratamentul dependenţei de droguri în cadrul comunităţii terapeutice - una dintre metodelecele mai eficiente de asistenţă şi reabilitare a dependenţilor. Incursiunea are la bază ocercetare realizată între anii 2011 – 2013 şi la care au participat dependenţi de droguri,foşti dependenţi (rezidenţi ai 3 comunităţi terapeutice din România), precum şi specialiştidin domeniul adicţiei.

Cuvinte cheie: adicţie, tratament, costuri, comunitate terapeutică

11


Importanţa eficientizării procesului de prevenire a consumului de droguri în şcoală

Specialist prevenire, doctor în sociologie Marta Butnaru (*)

(*) Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Bacău, Agenţia Naţională Antidrog, e-mail:[email protected]

Dezideratul unei societăţi mai bune, în care oamenii să trăiască mai frumos, mai interesantnu intră în contradicţie cu dorinţa de a trăi sub semnul provocării. Atunci când nu reuşeştisă faci faţă provocării de a realiza ceva măreţ, de a te bucura de tot şi de toate, de a nu rănipe ceilalţi, acest lucru te poate împinge spre alegeri greşite, care o dată luate îţi potschimba radical viaţa. Totodată, puterea de a te cunoaşte mai bine, de a te stăpâni, de a ştisă faci faţă presiunii grupului de egali, ar putea fi considerată o armă extrem de utilă înprevenirea consumului abuziv de droguri, în prevenirea adicţiei.Provocarea pe care anumite substanţe şi combinaţii de substanţe o oferă posibililorconsumatori este foarte mare. Cum putem lupta cu această provocare? Contrabalansând cualte provocări: de a descoperi ce îţi place, de a şti mai multe, de a te afirma, de a facelucruri utile pentru ceilalţi, de a trăi echilibrat, de a fi autonom. Practic, prevenireaconsumului de droguri, în general şi în mediul şcolar, în special - pentru că vorbim deperioada cea mai expusă tentaţiilor consumului de droguri: adolescenţa, cuprinde toateaceste provocări.Din această perspectivă, cred că definiţia dată prevenirii de William Lofquist - procesulproactiv al creării condiţiilor şi/sau a abilităţilor persoanle de a promova starea de bineoamenilor -se potriveşte foarte bine.Educaţia are menirea de a înlesni o anumită modificare de comportament în vedereadezirabilităţii sociale. Funcţia educativă a şcolii facilitează adaptarea adolescenţilor şitinerilor la schimbările sociale şi îi capacitează în gestionarea conflictelor intra- şiinterpersonale, care premerg sau succed fiecare etapă de dezvoltare psiho-socială.Între principiile pe care un program de prevenire a consumului de droguri în rânduladolescenţilor ar trebui să le respecte (NIDA, 1997) se numără pregătirea pentru deprinderide viaţă, astfel încât adolescentul să dobândească abilităţi de rezistenţă la presiuneagrupului, pentru atitudini personale hotărâte şi pentru angajamente împotriva utilizăriidrogurilor şi deprinderi pentru creşterea competenţelor sociale.În urma cercetării realizate, prin implicarea a trei grupuri ţintă: elevi, profesori şispecialişti, am stabilit o serie de modele de bună practică, modele considerate de toate celetrei categorii drept eficiente în procesul de prevenire a consumului de droguri în şcoală.Unul din aceste modele propuse este abordarea consumului de droguri ca fiind declanşatemoţional şi a procesului de prevenire ca având drept element de bază activareacompetenţelor cognitive, activarea realizându-se în special prin metode de educaţienonformală.

Cuvinte cheie: adicţie, tratament, costuri, comunitate terapeutică

12


Volume 1, Issue 1

Iulie, 2014, ISSN

2392 –6171

Editată de Agenţia Naţională AntidrogB-dul Unirii nr.37, bloc A 4, parter, sector 3, Bucureşti

tel : 021.318.44.00 ; fax : 316.67.27 ; website : www.ana.gov.ro

Colectivul de redacţie:Ruxanda Iliescu

Milica GeorgescuBogdan Gheorghe

Redacţia Revistei “Adictologia” nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate, autorii fiind direct răspunzători, în concordanţă cu prevederile legale în

vigoare.

Coordonare şi supervizare: Sorin Oprea – Director

http://www.ana.gov.ro/�

Documents

Revista Adictologia nr. 1 2014.pdf