Revista ACCENTE nr. 20 (PDF)

8/11/2019 Revista ACCENTE nr. 20 (PDF)

http://slidepdf.com/reader/full/revista-accente-nr-20-pdf 1/16

NR. 20





3

Vera PAVLOVA

* * *o mulţime de cuţitedar din ele taie numai unulo mulţime de pixuridar scrie numai unulo mulţime de bărbaţidar te iubesc doar pe tineîn finepoate ascuţi şi tu cuţitele astea

Da

Deşi ştiucă nu există moarteîncă nu ştiucum să-i anunţdespre astape cei morţi.

Din vol. Linia de ruptură;trad. de Leo Butnaru;

Editura NEXT PAGE, 2014.

POEZIE Vera PAVLOVA ..................... 3

FILMCutia Pandorei ........................ 4

REPEREInstitutul BalassiToamna prin vecini ................ 6

CARTELuiza SĂVESCUUn accent pe... reportajulliterar polonez ......................... 7Ciprian MĂCEȘARU

Chenzine literare .................... 8

EXPOLavinia SÎRBULESCUpart is fame [art as game] ..... 9

GRUPAJ

Scriitori români de aziși avangardismul (texte deSimona Popescu, Matei Vișniec, Cosmin Perța, FelixNicolau și Mihail Vakulovski ......................................................10

ACCENTEDirector: Ciprian Măceșaru

tel. 0726 239 [email protected]

[email protected]

www.revistaaccente.com

cuprins POEZIE



4

FILM

11 octombrie 2014,orele 19:00, Ateneul Român

Film mut cu acompaniament livePrimă audiție absolută

DIRIJOR: Stefan GeigerREGIA:Georg Wilhelm Pabst (1929)MUZICA: Dominik SchusterINTERPRETEAZĂ:Orchestra Națională Română

„Cutia Pandorei" cu OrchestraNațională Română, sub bagheta luiStefan Geiger (Hamburg), vine încontinuarea succesului înregistratde „Aventurile Prințului Ahmed",

în martie 2013.Filmul este o dramă germană din1929. Sursele literare – „SpiritulPământului" și „Cutia Pandorei"– i-au inspirat regizorului Georg Wilhelm Pabst personajul Lulu șiale sale grațioase bătăi din aripi defluture colorat, cu care se mișcăprin elegantul apartament al iubi-

tului ei, Dr. Schön. Se îmbrățișeazăcu toți bărbații, face exerciții la bară,agățată de brațul musculos al luiRodrigo, iar la nunta ei nu danseazăcu soțul, ci cu o femeie frumoasă.Pabst a văzut în Louise Brooks oactriță deosebit de senzuală, ero-tismul și lascivitatea ei fiindu-i însă

învăluite într-o aură de inocență șipuritate.

Muzica originală a acestui film a fostcompusă de Willy Schmidt-Gent-ner, unul dintre cei mai prolifici șide succes compozitori germani demuzică de film ai anilor '30. Deșipartitura s-a pierdut, in comparațiecu alte lucrări care s-au păstrat, sti-lul lui Schmidt-Gentner poate fi de-scris drept unul antrenant, de ope-retă. „Cutia Pandorei", unul dintrefilmele deschizătoare de drum dinistoria cinematografiei germane,a necesitat o partitură special scri-să pentru a corespunde structuriiorchestrelor de cinematograf ale vremii, cum ar fi „Gloriapalast"

din Berlin, de la sfârșitul anilor '20. Acesta este motivul pentru care, lainvitația Institutului Goethe, noua versiune a compozitorului Domi-nik Schuster (München) se doreștea fi o „restituire muzicală".Răspunzând acestei provocări,dar și invitației din partea Geothe-Institut, dirijorul Stefan Geiger

și Orchestra Națională Românăprezintă în primă audiție absolutănoua partitură muzicală compusăspecial pentru a acompania peliculaoriginală.

Orchestra Națională Română afost fondatâ în 2008 și este consi-

derată orchestra-pilot a României.Membrii săi sunt fondatorii or-chestrelor naționale de tineret aleRomâniei. În doar șase ani, Orches-tra Națională Română a cunoscuto evoluție fulminantă: apariții pescena Ateneului Român, concertulextraordinar „Eurovision - TineriMuzicieni", participarea la Festiva-lul Internațional „George Enescu",concerte la Paris și Strassburg. Înacelași timp, orchestra a interpre-tat în deschiderea primei ediții afestivalului internațional „SergiuCelibidache", dar și în cadrul presti-giosului festival Young Euro Classic– Berlin, în iunie 2014. Agenda perioadei 2015-2017 cu-prinde deja o serie de concerte în:

Italia, Franța, Germnia, Olanda,Marea Britanie și Austria.

Stefan Geiger s-a format ca muzi-cian în orașele universitare Köln,Paris si Philadelphia. Printre profe-sorii sai se numară Branimir Slokar(trombon) și Peter Eötvös (dirijor). A fost bursier al „Studienstiftung

des deutschen Volkes“ și laureat almai multor concursuri internaţio-nale pentru trombon. Stefan Geigerși-a început cariera ca prim trombo-nist la Bayerische Staatsoper Mün-chen, iar in scurt timp a devenitprofesor de trombon și muzică decameră la „Hochschule für Musik

Cutia Pandorei



5

und Theater“, Hamburg.Ca dirijor s-a dedicat atât muziciinoi cât și repertoriului clasic, co-laborând cu orchestre de renumeprecum „Sinfonieorchester desNorddeutschen Rundfunks Ham- burg“, „Würzburger Philharmoni-ker“, „Nürnberger Symphoniker“, „Orquestra de Câmara da Cidadede Curitiba“, „Paraná State Symp-hony Orchestra“ sau „Ensemble Re-sonanz“. Din 2002, artistul conduce“Landesjugendorchester Bremen”/Orchestra de Tineret din Bremen,cu care a avut performanţe remar-cabile. De asemenea, cu sprijinul „Norddeutscher Rundfunk“, reali-zează proiecte în cadrul renumiteiserii de concerte „das neue werk“.

Organizatori: Goethe-Institut,Primăria Municipiului București,CreArt – Centrul de Creație Artă șiTradiție al Municipiului București, Ateneul Român

Parteneri: Universitatea Națională

de Muzică București, CentrulNațional de Artă Tinerimea Româ-nă, Fundația Prietenii Muzicii Sera-fim Antropov Sponsori: Marshal Turism, BrotManufactur

Parteneri media: Radio FranceInternational, Radio România Mu-

zical, Deutsche Welle, Revista Cul-turală Accente, Revista Zeppelin,cinefan.ro

NOMINALIZĂRI

POEZIE:

Ștefan BAGHIU, Spre Sud,la Lăceni , Editura CarteaRomânească;

Florentin POPA, Trips, Heroes & Love Songs , Casa de Editură MaxBlecher;

Krista SZÖCS, cu genunchii la gură ,Editura Charmides.

PROZĂ:

Cristian ARDELEAN, Agenția ,Editura Cartea Românească;

Mihai BĂDICĂ, Șoricelul din Kitej-Grad , Casa de Pariuri Literare;

Beatris SEREDIUC, Varză ,Editura Adenium.

JURIU:

Luminița CORNEANU(președinte)Dan-Liviu BOERIU

Ciprian MĂCEȘARU

Câștigătorii vor fi anunțați înurmătorul număr al revistei.

PREMIILE ACCENTE

PENTRU DEBUT

2014

5



Europa de Est este un loc specialunde chiar și acasă la noi ne împie-dicăm de culturi străine. Întâlnindla fiecare pas ceva altfel , ne privimde fapt în oglindă, reflectăm asupra

fiinţei noastre. Cine s-a privit vreo-dată în oglindă, știe cât de frustrantăpoate fi uneori această reflexie. Insti-tutul Balassi – Institutul Maghiar dinBucurești a pregătit pentru toamnași iarna anului 2014 un pachet deprograme de fitness cultural inten-siv, pentru ca de Crăciun să vedemîn oglindă exact ceea ce dorim!

Ca prim pas, în septembrie, împreu-nă cu ICR am trimis la Balatonfüredo echipă de traducători literari să seantreneze pentru maraton și sprint.Traducerile lor vor ajunge în faţapublicului în cadrul evenimentelorliterare de la institutul nostru și, spe-răm noi, vor vedea și lumina tiparu-lui. În luna octombrie publicul din

ţară va avea posibilitatea de a întâlniscriitori maghiari la Festivalul SlamPoetry din Craiova, respectiv Festi- valul Internaţional de Literatură de

la Timișoara.Celor care vor să-și fortifice gam- bele, le oferim seri de dans tradiţi-onal maghiar: Táncház din ScaunulOdorhei și Ghimeș, unde la început

copiii, apoi adulţii vor putea învăţapași de dans specifici acestor douăzone etnografice, iar cei pricepuţise vor putea antrena pe muzică live! Așadar, vecinii maghiari vă invită ladans!Cu ocazia prelegerilor de istorie or-ganizate lunar, cei timizi pot aruncao privire asupra istoriei comune a

Transilvaniei, prin prisma istorio-grafiei maghiare. Temele acestorprelegeri sunt urbanizarea în perioa-da dualismului, mituri și utopii dinperioada 1948-49, rolul Transilvani-ei în Primul Război Mondial, etnici-tatea și loialitatea în anii 1920.Și dacă am aruncat o privire în isto-rie, să tragem și cu urechea: tineri

muzicieni ne propun concerte demuzică clasică în cadrul seriei derecitaluri realizate în colaborare cuUniversitatea de Muzică Liszt Fe-renc din Budapesta, dând dovadăde mare virtuozitate și multă perse- verenţă. Vor fi răsfăţaţi și cei intere-saţi de muzica nouă, contemporană,putând să-l cunoască pe reputatulclarinetist din Ungaria, KlenyánCsaba interpretând compoziţii pro-prii și ale altor compozitori din tână-ra generaţie. Iubitorii de jazz se pot bucura de prezenţa a doi chitariștide marcă: Gyárfás István și JuhászGábor, și se pot bucura de muzicaoferită de trioul Triad, o formaţieaparţinând tinerei generaţii de jazz

din Ungaria.Pe întunericul serilor de noiembrie vă veţi putea furișa până la MuzeulNaţional al Ţăranului Român, undeîn cadrul celei de-a opta ediţii a Săp-tămânii Filmului Maghiar vor rulacele mai bune filme din recolta anu-lui trecut a cinematografiei maghia-re. Dorim să readucem în atenţie

momentele de o importanţă majorăistorică din 1989, respectiv mesajulspiritual al acelor vremi. SăptămânaFilmului Maghiar oferă diferitelorgeneraţii, breslei și tuturor celor in-teresaţi spaţiu real și virtual de întâl-nire și de schimb de opinii.Pentru informaţii consultaţi:

www.ccu.ro

Toamna prin veciniREPERE

6



7

CARTE

Luiza SĂVESCU

În acest început de octombrie, aso-ciem reportajul polnez cu numelecelor doi scriitori, Mariusz Szczygielsi Malgorzata Rejmer, invitați de In-stitutul Polonez la Festivalul Inter-national de Literatură si Traducere(FILIT) - Iași.

Mariusz Szczygiel este, printre multealtele, autorul cărții Gottland (Editu-ra ART, 2014), publicată până acumîn 15 limbi (edițiile română, respec-

tiv engleză sunt cele mai recente),pe care Adam Michnik o considera“primul reportaj cubist din lume”, șicare marchează începutul unei peri-oade de 12 ani de activitate dedicatăde M. Szczygiel cehilor, Cehoslova-ciei și culturii cehe.“Printre altele”, pentru că M. Szc-zygiel, în afară de faptul că este au-

torul unor cărți minunate, publicăregulat texte de reportaj în supli-mentul “Duzy Format” al cotidia-nului “Gazeta Wyborcza”. Tot el este,

împreună cu Wojciech Tochman,unul dintre fondatorii InstitutuluiReportajului (creat la Varșovia, în2009) – altfel spus, al școlii polone-ze de reportaj, în sensul propriu alcuvântului.Format la școala lui R. Kapuscinskiși a Hannei Krall, M. Szczygiel, fon-dator al acestui institut, și-a făcut oprofesiune de credință din a susțineși a promova reportajul.Trebuie să consemnăm o realizareimpresionantă a autorului, care a văzut lumina tiparului în urmă cudoar câteva luni, la Editura Czarne,și anume 100/XX. Antologia polskie-

go reportazu XX wieku. Celor două volume ale antologiei, cuprinzând

100 dintre cele mai interesante, mai bune, mai de răsunet reportaje polo-neze publicate între anii 1901-2000,li se va adăuga în curând un al trei-lea volum, reunind alte 50 de textede reportaj. Toate cele trei volumese află sub coordonarea lui MariuszSzczygiel.Despre acestea, dar și despre multe

altele, vom putea discuta cu MariuszSzczygiel la București, la librăriaBastilia, pe 1 octombrie, și apoi laIași, în cadrul celei de-a doua ediții aFestivalului Internațional de Litera-tură și Traducere, pe 3 octombrie.

Tot Marusz Szczygiel este cel care,cu deplină îndreptățire, recomandă

cititorilor (inițial polonezi, acum șiromâni) cartea tinerei prozatoareMalgorzata Rejmer, București. Praf șisânge / Bukareszt. Kurz i krew (pu-

blicată de Editura Czarne în toam-na lui 2013). O carte, pentru careautoarea a primit deja mai multepremii și nominalizări (inclusiv laPremiul Nike), și care s-a bucurat deun interes deosebit în Polonia.

La câteva luni de la apariția volumu-lui în limba română (Editura Poli-rom, 2014), București-ul Malgorza-

tej Rejmer continuă să ne îndemnela o clipă de reflecție, atât la prezen-tul, cât și la trecutul (nu neapăratîndepărtat) al orașului și, de fapt, alnostru, al românilor.La o lectură a cărții, putem constata(sau nu) că perspectiva propusă deautoare nu ar trebui să ne fie străi-nă, ne putem (sau nu) regăsi, într-o

ipostază sau alta, în personajeleindividuale sau colective ale cărții,putem subscrie (sau nu) la modulde a percepe al Malgorzatej Rejmer.Oricum ar fi, cartea ei nu ne poatelăsa indiferenți.Despre România – așa cum o vedeea, dar poate și așa cum o văd îngeneral polonezii, precum și despre

altele ne va povesti Malgorzata Rej-mer tot la Iași, la FILIT, și tot pe 3octombrie.

Un accent pe...reportajul literar polonez



8

Ciprian MĂCEȘARU

Cucerit de recenziile publicate deTania Radu în Litere, Arte & Idei(suplimentul cultural pe care l-aavut cândva Cotidianul) și ulteriorîn Revista 22 , m-am întrebat mul-tă vreme cum de un critic atât de bun nu publică și-n volum. E vor- ba despre o exigență ieșită din co-mun a autoarei, expresie rară la noia unei vocații intelectuale ce nuadmite sub nicio formă falsitatea,

graba, jumătatea de măsură. Iată căacum, Tania Radu publică acesteChenzine literare (Editura Huma-nitas, 2014) în care găsim croniciliterare din ultimii zece ani și ceva. Volumul are două secțiuni, unadedicată memorialisticii, a doua -prozei. În prima sunt discutați au-tori precum Anița Nandriș-Cudla,

Monica Lovinescu, Doina Jela,Lena Constante, Ana Blandiana,Gabriel Liiceanu, Nina Cassianș.a., în cea de a doua: Ana Blandi-ana, Gabriela Adameșteanu, IoanGroșan, Mircea Cărtărescu, DanStanca, Filip Florian, Radu Aldu-lescu, Doina Ruști, Stelian Tănase,Lucian Dan Teodorovici, Ioana

Pârvulescu, Alexandru Vlad, Mar-ta Petreu, Simona Sora, Ioana Ni-colaie ș.a.

Cronicile sunt scrise foarte bine,stilul este captivant, deși sofisti-cat, autoarea dovedind o forță...narativă care transformă textele înceva care înseamnă mai mult decâtcronicile obișnuite. Impresionea-ză precizia cu care Tania Raduidentifică punctele de maximăimportanță ale cărților. De aseme-nea, ies în evidență multe formule viguroase care captează admirabilesența unei cărți, a unei povestiri,a unui fragment. Verdictele TanieiRadu sunt întotdeauna precedatede o stratificată nuanțare,de o abordare pe mai mul-te planuri, nimic nu estelăsat la voia întâmplării.

Cândva am întâlnit o ade- vărată "istorie a literaturiiromâne contemporane"în Undele scurte ale Mo-nicăi Lovinescu, istorie lacare revin adesea. Aseme-nea texte captivante întâl-nesc acum la Tania Radu.Dacă doriți să luați pulsul

memorialisticii și prozeiromânești apărute în ul-timele decenii, cronicileTaniei Radu sunt exactce vă trebuie. Desigur,nu găsiți totul în Chen-zine literare (lipsește, deexemplu, nu după criterii valorice,Orbitorul lui Cărtărescu - autoarea

explică în prefață de ce). Pe de altăparte, e posibil să nu fiți de acordcu includerea în volum a două-treinume, dar tabloul este generos și,

așa cum spuneam, realizat cu mul-tă pricepere.

Nu abia acum, prin publicareaChenzinelor literare, ne este reve-lată importanța criticului literarTania Radu, această importanțăfusese dovedită de cronicile publicate în reviste, dar apariția cărțiidiscutate aici era absolut necesarăpentru situarea mai exactă (și mai vizibilă, sper) a acestei autoare înpeisajul criticii românești.

Tania RADUChenzine literareEd. Humanitas, 2014

CARTE

Chenzine literare



part is fame [art as game]

29 septembrie - 30 octombrie

Joi și vineri 14:00 - 19:00 ,Sâmbătă 10:00 - 15:00

Vernisaj în prezența artiștilor din Viena,

Astrid Sodomka & Markus Zobl, la 19:00Spațiul Platforma, Calea Moșilor 62-68, București

Un proiect bazat pe un protocol: telefonul fără fir.Primul jucător șoptește un cuvînt la urechea celuide-al doilea, acesta îl șoptește mai departe și tot așapînă la ultimul jucător, care spune cuvîntul auzit cu voce tare.Mutat în zona artei, jocul presupune că primul ar-

tist reacționează la o propunere făcută de curator–un obiect, o altă lucrare, sau un cuvînt. Al doileaartist îi vede lucrarea și reacționează la ea, produ-cînd la rîndul lui/ei o lucrare și tot așa până la ul-timul.

În fiecare joi seară rezultatul este expus publiculuipână lunea următoare, când se reia procesul.Curator Cristina Bogdan.

Lavinia SîrbulescuPR - Forumul Cultural Austriac.

EXPO

9



10

GRUPAJ

Simona POPESCU

Avem nevoie de un erou

Manifestul e o formă de generozitate, altfel nu e decîtceva manifest.Manifestul care e doar FEST nu-i decît o manifestarede moment.Cînd vehemenţa e peste tot, el nu mai are sens dacă edoar vehement.Un manifest e cu adevărat un manifest doar dacă eonest.

Manifestul nu e pentru oricine.Doar pentru cel care riscă și binecunoaște sacrificiulde sine.(Sacrificiul de sine se ascunde sub varii veșminte,de clown, de călugăr sau de om fără minte.)

Cînd manifestul se manifesta (de-adevăratelea, cînd- va)

alta era lumea, nu-i așa?Să-l epatezi pe burghez, azi? A dispărut semnificaţia d’antan a lui „a epata”. (Și bur-ghezul a dispărut– micul burghez, ăla cuminte, bornat și tăcut.)

În vaierul zilnic de-acu’ Vremea manifestelor cam trecu.Un manifest literar?

În vremea noastră e doar... hilar.

Cînd noile -isme își trăgeau izmenele, se izmeneau, eupreferam izma de grădină.

Și mai bine vorbim doar de fixleinism și nimeni aici nu va ști ce înseamnăși e singurul -ism privat (nimic de... – public – comu-nicat).Cum privat era hailasismul, acum 30 de ani (hailasis-mul cu Fe și cu Sandu)(Hai, lasă!).

Sus, jos? Poate mai la stînga sau dreapta. Jos stînga, că s-a prostituat! Josnic. Jos dreapta, că s-a prostituat! Josnic. Acum își dau mînapentru că o mînă o spală pe alta.

Pe plan local, aberaţii.Pe plan european, ali(en)aţii.Pe plan mondial, trafic de informaţii.

În Lumea Reală

o furnică duce-n spate un grăunte jumătate(și-un convoi rusesc pornește spre Kiev).În Lumea Paralelă poeţii croșetează horboţele, proza-torii împletesc coșuri de nuiele.În Lumea Largă văzutele și nevăzutele își văd de treabalor(și-a noastră-a tuturor).Totul este feerie, vis, coșmar și nebunie.

Avem nevoie – iar! – de un erou! Al conștiinţei.(Nu e ușor. Pentru că e ceva... normal.) Jos ochelarii de cal!Să curăţăm vocabularul uzual!Libertate, egalitate, frăţietate...

Utilizator, deparazitează-ţi conștiinţa!Un secol de jurnaliști (interschimbiști). De traseiști.Și analiști.

Monoenergizi și polienergizi. Rigizi.Mulţi șmecheri. Pe bani.Banul e ochiul dracului. Mulţi dedaţi.

SCRIITORI ROMÂNI DE AZI



De talie naţională și internaţională. De vizionatGlasnostul prostituţiei globale.Un timp al acţiunii și al reacţiunii. False.Falsa credinţă. Falsa conștiinţă.

Avem nevoie de un erou. Blînd, poate, și neconfiscat.

Indignarea, revolta-s marfă de tarabă. Fake-uri, imita-ţii.Traseistul înfierează traseismul. Și securistul securis-mul. Și mincinosul minciunismul.Rebelul a fost deja cumpărat.Răsculatul s-a răsculcat (pînă la noi ordine).Insurgentul s-a restructurat. Insurgentul e agentulStructurilor. Un dublu (triplu) actant.După cum bate vîntul își schimba opiniile și cuvîntul.(Structurily sînt ceva, desigur, destructurant.)Să studiem etiologia eticului. Etil-lologia (v)est-eti-cului.

Mai toate știrile încep cu cuvîntul ȘOC.(ȘOC în lumea vedetelor. Pelicanul a învins babiţa.)Complotul e-n aer precum prunele în compotul luiSarafoff (care se servește și de cartof).Și ce sînt atunci Kovaceff, Davidoff, Troleff, Iconomo-ff și Burlacoff? (Cronicari? Gazetari?)Cronicarii croncăne și gazetarii se ocupă de gazele deșist sau umflă baloane (cu gaz, ilariant).

(Să-l rugăm pe Rapaport sa ne dea un pașaport.)

În vaierul zilnic vremea manifestelor a apus.Ce-i de spus cînd omul pare-n plus?Cînd omul pare... dus.

Avem nevoie de un erou. Al conștiinţei.Manifest. Fără manifest.

Matei VIȘNIEC

SCENA 14

(Defilarea "ismelor".)

Pe ecran sunt proiectate imagini de arhivă din perioada primului război mondial: tranșee, atacuri absurde, șobo-lani, oameni răniţi, sârmă ghimpată etc.Tristan Tzara apare ca un veritabil dandy: joben, mănușialbe, fular din mătase albă, baston. Instalează pe marginearampei mai multe scuipători.

În timp ce Tristan Tzara prezintă defilarea "ismelor" ca odefilare de modă, în spatele său Hugo Ball se produce labaterie.(Personal aș simţi aici nevoia unui fond muzical de genul

Michael Nyman, ca în filmul "Bucătarul, hoţul, femeia sași amantul acestuia".)TRISTAN TZARA - În seara aceasta, domnilor șidoamnelor, vă prezentăm defilarea de modă a "isme-lor"… Pentru cei care vor să vomite, am prevăzut vase

speciale așezate în faţa estradei… Nu ezitaţi, doamne-lor și domnilor, să vomitaţi ori de câte ori simţiţi că e ne-cesar… Nu vă cenzuraţi. La Cabaretul Voltaire cenzurainterioară și auto-cenzura exterioară sunt abolite… Număr la baterie executat de Hugo Ball. Alte instrumen-te pot interveni pentru o cacofonie perfectă. Defilarea careurmează poate fi concepută ca o denunţare a vanităţilorspiritului artistic. Actorii care defilează pot afișa câteva ac-cesorii minimaliste. Ei se vor învârti în cerc revenind de mai

mult ori, fiecare actor poate "încarna" mai multe "isme".TRISTAN TZARA - Începem cu Realismul, părinteleabject și incestuos al tuturor "ismelor", autocrat plin desuficienţă, aliat al tuturor puterilor terestre, monstru

11

ȘI AVANGARDISMULGRUPAJ



12

GRUPAJ

binecuvântat până și de biserică… Vomitaţi, scuipaţi-l,fluieraţi-l… Trece Realismul, doamnelor și domnilor,dacă sunteţi cum sunteţi, dacă v-aţi născut idioţi, estedin cauza acestui "ism"…

Cacofonie muzicală. În urma sa, iată-l cu pieptul bombat, cu pletele în vânt,aerian și ridicol pînă la indigestie, Romantismul… "Is-mul" sinucigașilor, "ismul" ruinelor și al menopauzeianticipate, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji… Ce oroare,ce oroare…

Cacofonie muzicală, Tristan Tzara însuși vomită și seșterge apoi pe gură cu fularul de mătase albă.

Iar acum, trece prin faţa dumneavoastră, Simbolismul,arogant și cu fumuri metafize, suspicios și cu aură demister, ermetic dar exhibând pretenţii mistice, scufun-dat într-o realitate abstractă din care de fapt se îmbuibăcu un narcisism care merită huiduit…

Publicul începe să huiduiască. Se pot auzi strigăte "JosSimbolismul!" Concomitent, pe ecran - imagini cu soldaţi

așteptând în tranșee, printre șobolani, ordinul unui atac.Împreună, în acest moment, înlănţuiţi într-o complici-

tate sinistră, Pozitivismul și Naturalismul… Observaţice siluete redundante pot avea, înglodate în certitudiniștiinţifice până la greaţă, copii palide ale unei realităţi cucare oricum nu sunt în stare să ţină pasul… Din gura lorse scurg numai cuvinte eroice, "realitate", "certitudine","progres"… Cuvinte incestuoase, insulte pentru inteli-genţa noastră…

Urlete, strigăte, muzică cacofonică.Impresionismul, altă iluzie fără coloană vertebrală și

plină de ticuri, priviţi-l cum clipește în mod obsesiv, je-nat de prea multă lumină… Iar pe umerii săi, cocoţat,după cum observaţi, un estropiat, un pitic… Pointilis-mul… un travestit îmbrăcat în petice, cel mai bâlbâitdintre "istmuri", nu e nici măcar capabil să meargă pepicioarele sale din cauză că nu are tendoane…

Pointilismul aruncă în aer cu confeti și cântă o arie de

castrat. Un alt "ism" care ne vine din Rusia… Reionismul,un iluzionist pseudo-știinţific, se hrănește cu așa-zisele vibraţii ale materiei, ale energiei și ale radioactivităţii…

Reionismul poate cânta ceva în rusă. Iar acum, suprematismul, sinteză de cubofuturism cuconstructivism, expresie sublimă a impotenţiei geome-trice, cușcă a bidimensionalităţii, creaţie a unui singurzeu, pe nume Kazimir Malevici, adept al supremaţieisentimentului de parcă istoria prostiei ar începe cu el,ce coșmar, ce naivitate, ce rusocentrism!

Un soldat francez își face apariţia într-o stare jalnică, ră-nit, plin de noroi și de sânge, mirosind a urină, a gaze toxiceși a șobolani. S-ar spune că este un mesager, el îi șopteșteceva la ureche lui Tristan Tzara și apoi se prăbușește.TRISTAN TZARA - Ia te uită, avem noutăţi de pefront. Domnilor și doamnelor, iată un comunicat oficialfrancez provenind de la Verdun:SOLDATUL (prăbușit la pământ, cu ultimile puteri) - Astăzi, în regiunea Verdun, aviatorul Navarre, pilotândun avion monoplace, a doborât cu tiruri de mitralierădouă avioane germane, ceea ce ridică la cinci numărulde avioane inamice doborâte de acest pilot. Aparatele

inamice au căzut în liniile franceze. Doi dintre aviatoriigermani au fost uciși și alţi doi au fost luaţi prizonieri. Comunicatul poate fi citit și în limba franceză, pentru un

plus de autenticitate.("Aujourd’hui, dans la région de Verdun, l’aviateur Na-

varre, sur avion monoplace, a abattu à coups de mitraille-use deux avions allemands, ce qui porte à cinq le nombredes avions ennemis abattus par ce pilote. Les appareilsennemis sont tombés dans nos lignes. Deux des aviateurs

qui les montaient ont été tués, les deux autres ont été faits prisonniers.") Soldatul moare. Tristan Tzara smulge o faţă de masă șiîl acoperă pe soldat.TRISTAN TZARA - Deci, reluăm defilarea "ismelor",defilarea acestor spectre care nu reprezintă nici un pro-gres pentru creierul uman, pentru stomac, pentru ficatși pentru aparatul digestiv…

Iată Miniaturismul, pigmeul artei, anonim insignifi-

ant, unii dintre miniaturiști au avut totuși bunul simţde a nu-și semna inutilităţile desenate sub lupă… Cezbatere în infinitezimal…

Cacofonie muzicală.



GRUPAJ

Iată Orfismul… iluzie a poezie pure, cult stupid al luiOrfeu, simptom paranoiac care ne-a rămas de la Apol-linaire, apologie a limbajului luminos, de fapt acuplareratată între poezie și muzică, copulaţie care nu a dus lanimic, decât la câteva poluţii nocturne… Cacofonie muzicală.

Ah, cubismul… Cubismul… Doamnelor, domnilor,iată cel mai indigest dintre gesturile artisice… Colajescuipate pe pânză de domnul Braque, femei triunghiu-larizate de domnul Picasso, huiduiţi-i vă rog, nu se poa-te așa ceva, nu putem înghiţi pătrat, nu suntem idioţiparalepipezi, nu avem retine cubice…

Cacofonie muzicală. Epuizat de cât a vomitat TristanTzara face o gargară. Tubismul… altă formă de gargariseală ieșită din cubism… Sau dacă vreţi cubism trecut prin mașina detocat carne… Doamnelor, domnilor, ajutor, sunteminundaţi de isme… Suntem asfixiaţi, iradiaţi, castraţi,ismaţi, smaţi, aţi de isme…

Hugo Ball delirează la baterie. Emmy și Sophie se asoci-ază lui Tristan Tzara și anunţă cântând celelalte isme caretrec.TRISTAN, EMMY, SOPHIE (în cor)

Suprematismul…Expresionismul…Suprarealismul…Pictorialismul…

Stridentismul…

Simultaneismul… Fovismul… Cloazonismul… Futurismul… Nabismul… Mizerabilismul… Vorticismul… Își face apariţia un soldat german, și el într-o stare jalnică.

Îi șoptește ceva la ureche lui Tristan Tzara.

TRISTAN TZARA - Domnilor, avem un comunicat depe frontul german…SOLDATUL - Astăzi la ora șapte treizeci dimineaţa in-fanteriștii germani conduși de șeful de stat major Erich

von Falkenhayn au lansat un asalt împotriva forturilorși tranșeelor inamice de la Verdun. Cele trei divizii fran-ceze au fost bombardate de artileria germană timp denouă ore pe o adâncime de cincisprezece kilometri.Puterea de foc germană a fost atât de mare încât colinanumită Cota 304 unde se afla inamicul a pierdut 8 metridin înălţimea ei. Soldatul german salută și se prăbușește. Tristan Tzara îlacoperă cu o faţă de masă.TRISTAN TZARA - Iată de ce Dada este violent pa-cifistă! Pentru că suntem îngropaţi în excrementele"ismelor". Suntem îngropaţi de vii în excrementele "is-melor".HUGO BALL - Iată de ce Dada nu este un "ism". Iată dece Dada este un adăpost împotriva "ismelor". Iată de ceDada are mereu în mâna ei dreaptă o lopată și în mânaei stângă mâna ei dreaptă…

(din piesa Cabaretul Dada , cuprinsă în vol. Omul din

care a fost extras răul , Editura Cartea Românească,2014)

Cosmin PERțA

130.

Știuca-cocoș de la mine din birou a scos capul din bol șia tras un cucurigu de mai mare frumuseţea. Mi-am în-tors faţa pe cealaltă parte și am adormit la loc. Apoi amauzit bătăile unor aripi și un croncănit neplăcut. Vultu-

rul african cu ultrasunete, noul sistem de alarmă al bi-roului, produs de Secţia Experimentală, se foia pe sobă. Vroiam realmente să dorm, ochii îmi erau lipiţi, nu maidoream nimic altceva, îmi doream nespus să dorm. Dar

13



14

GRUPAJ

nu se putea. Am deschis ochii. Eram întins pe covor, cupaiul lângă capul meu contorsionat și palpitând pe dină-untru și nespălat și ciufulit pe dinafară. Ușa era în conti-nuare închisă cu cheia dar, în mod inexplicabil, tot lângăcapul meu se afla un plic roșu, sigilat, cu antetul Insti-tuţiei. M-am ridicat în picioare, prin faţa ochilor mi seînvârtejeau aeroglisoare conduse de demoni medievali.Ca să ies de pe covor a trebuit să urmez cu pași nesigurio curbă șerpuită și complicată. Eram o epavă. Culorileavea nuanţe strălucitoare care îmi zgâriau ochii, iar tavanul părea de chihlimbar. M-aș fi scufundat în tavanulacela ca într-o miere proaspătă, să mă regenereze, sauca într-o rășină care să mă conserve așa pentru câtevamii de ani. Simţeam o imensă, nemărginită părere derău, nici nu aveam puterea și curajul să mă uit în oglin-dă. Mereu dimineţile aveam remușcări și îmi plângeamdeciziile și viaţa și îmi doream să fi fost un om normal,cu vreo calitate adorabilă, care să aibă o muncă normalăși să trăiască fericit pe pământul nostru cald și luminos.

Dar eu eram un om anormal, o abominaţie, care nuavea sentimente, cu un singur simţământ, ura, și ace-la îndreptat către Instituţie, care trăia într-un scenariufantastic, delirant și ameninţător, fără de limite sau culimite extreme, în care singura opţiune era distrugereași auto-distrugerea. Cine nu și-ar dori o asemenea viaţăși o asemenea dimineaţă? Odată cu mișcarea începu șiameţeala și vertijul, am râs răgușit. Mă ridicam de la po-dea. Fără îndoială zburam. Ce mai zbor, într-o bulă de

aer, într-o cavernă, îmi ziceam. Râdeam, deasupra meatavanul se preschimbase din chihlimbariu într-o apă în-tunecată. Parcă nu prea mai aveam chef să mă scufundîn el. Pe apa aceea o mână invizibilă a început să scrie:apă vie. Picioarele mi se înmuiaseră de tot și intram într-un spaţiu mort, cu toată apa aceea vie. Ceva străin și sâ-câitor îmi tulbura cu totul gândirea logică, totul era doarneliniște. Apoi am văzut că puteam face manevre în aerși în ultima clipă am evitat tavanul-apă tulbure-apă vie

și m-am prăbușit pe lângă un perete. Eram teafăr. Oarece fusese asta? Trebuia sau nu trebuia să fi trecut printavan? Nu știam, dar ceva dinăuntru îmi spunea că amfăcut rău că nu am mers dincolo, că nu m-am scufundat

în apa aceea vie. Mi-am scuturat puţin hainele, mi-amaranjat părul și apoi am deschis plicul. Scria: „Vă mul-ţumim pentru sugestii și reclamaţii. Romanul dumnea- voastră a fost citit și în măsura în care este posibil vomîncerca să transformăm Instituţia într-un loc plăcut șinumai al dumneavoastră. Orice alte viitoare sugestii șireclamaţii vă rugăm să le depuneţi la Biroul Sugestii șiReclamaţii, iar unul dintre Agenţii noștri se va, ne va, vă va sesiza automat. Cu speranţa că viitorul va fi luminos vă dorim o zi bună. Împreună, Instituţia va reuși.”

Felix NICOLAU

Fântâni argheziene

În fineultima oară arăta ca un ţap tânăr în călduri își făcea sel-fies reflectat într-o iapă bistriţeanăaburii ei tunuri cu jugulara mușcată lăsată la vederefremissant de soulagement

B F 8x734 nc nb oco fazan

aseintroducede2oricupalmapesteun profesor de mate apropiindu-se în noride fum și cu o ditamai rigla de lemn pentru bătut la palmă e viaţa unora



GRUPAJ

o gâscă grasă cu faruri aprinse șicercei de aurpentru alţii

fiecare pas sprinten al fecioareistrivește zeci de lighioane inocente

megapula a ajuns la nrul 435 an 2tiraj 15 știuci de-a-ncălareleaîhâm dadaneică cică micșunele pleașcă fâș și glogovăţ

Mihail VAKULOVSKIdin„Totul, aproape totul despre tati”

se întorcea tati de la școală, ca de obicei, încetișor șicu diplomatul subsuoară. era noroi și de-asupra satu-lui se așezau molcom înjurăturile unui individ supăratpe soarta clasei muncitoare care-și descărca amarul pe

profesorul de… – culmea! – de muncă, în poarta că-ruia îl apucase durerea: Învăţătorii iștia nu fac nimic!Degeaba primesc banii statului, toată ziua numai staucu curul pe scaun și trăncănesc și pentru asta ne iau banii!și, văzându-l și pe tati: Ia uite, alt profesor ta-na-na-na…tati, fără să zică nici un cuvânt, și-a așezat diplomatulcu grijă pe-un smoc de iarbă, i-a dat una scurtă la bot,

și-a luat diplomatul și, iar, fără a zice nimic, și-a prelun-git drumul spre casă cu aceeași liniște sufletească

trebuie să spun că lui tati nu-i prea place să munceas-

că și că locuim chiar lîngă brigada de tractoare. într-odimineaţă, când tati căra în ogradă cărbunii din drum,trecu spre brigadă un tractorist, care îl salută și, pentrucă nu i se răspunsese, hotărî că nu fusese auzit. fiindcătati e un personaj foarte iubit în sat și mai ales respec-tat, fiind și profesor pentru mult mai mult de jumăta-te din populaţia de pe-aici, tipul ar fi vrut să schimbemăcar două cuvinte cu el și se întorsese, acum dinspre brigadă:- Doamne-ajută, Alexei Vasilevici!- Spor la muncă, Alexei Vasilevici!………..tati: „Băi, te duci sau s-te-mping?!”

când satul se lărgi într-atât încât străzile lui trebuiausă poarte un nume, am început să locuim pe uliţa Flo-rilor, din cauza detașamentului de madame care frec- ventează – cu religiozitate – spitalele de dezintoxicarealcoolică din zonă. tati zice că cea mai bună comediear ieși dacă pur și simplu am filma măhălenii noștri și

trebuie să recunosc că ar lua toate Oscarurile po- șiimpo- sibile și tot nedreptăţiţi ar rămâne – și perso-najele, și regizorul. treceau pe lângă noi prietenul meudin copilărie Serghei și nevastă-sa Naghia. Serghei are vreun metru și șaizeci, e foarte atletic, plin de mușchiși de păr. Naghia e cu două capete mai lungă decâtel, slăbănoagă, dar cu burtică – întotdeauna gravidă,tunsă băieţește, cu nas piţigăiat și mai mereu de câtevaori mai bătuceană decît Serghei, care e veteran al răz-

boiului din Afganistan. tati a izbucnit în râs și, printrehohote, cu palma stângă lipită de frunte:- M-am însurat și eu, da’ Ser-ghe-i!...

15



Documents

Revista ACCENTE nr. 20 (PDF)