Organizarea Social-Politica si dreptul Moldovei si al Valahiei in timpul regimului Turco-Fanariot (sec.al XVIII-lea—inceputul sec. al XIX-lea)Instaurarea regimului turco-fanariot in Moldova a marcat profound accentuarea amestecului in treburile interne a turcilor si incercarea lor de a ingradi autonomia Valahiei si Moldovei. Dupa esecul suferit la asediul Vienei, Turcia a fost nevoita sa paraseasca o serie de teritorii. Pentru a compensa pierderile suferite, Turcia a inasprit exploatarea Tarii Moldovei. In speranta ca vor pune capat luptei antiotomane a romanilor, Turcia, a introdus sistemul numirii unor domni, de regula, din randul grecilor fanarioti In evolutia sa, regimul turco-fanariot cunoaste doua faze:

De la 1711 pana la 1774; De la 1774 pana la 1821.

Daca in prima faza a acestui regim, dominatia otomana a adus grave incalcari autonomiei Moldovei , in cea de a doua faza ea reuseste sa-si redobindeasca treptat unele drepturi politice si economice, prin promovarea unei politici de echilibru intre Turcia si Rusia.

I. Organizarea social-economica.

In epoca feudalismului,viata economica s-a cara cterizat prin practicarea pe scara larga a agriculturii si pastoritului, alaturi de care s-a dezvoltat treptat si productia mestesugareasca pe fondul economiei naturale. Odata cu extinderea suprafetelor agricole a crescut si populatia satelor, precum si valoarea lor economica. Valorificand produsele cerealiere, animaliere sau ale subsolului, Moldova incepe sa participle la schimbul de marfuri pe plan European. Comertul extern s-a dezvoltat necontenit pana la instaurarea dominatiei otomane, dand nastere unei adevarate retele de drumuri comerciale, care au fost curmate odata cu accentuarea dominatiei otomane, care impunea in mod treptat, un adevarat monopol asupra comertului exterior al acestei tari, frinindu-I in acelasi timp destul de considerabil dezvoltarea economica. In ceea ce priveste viata sociala a moldovei in perioada regimului fanariot putem spune ca clasele care au dat specificul societatii feudale erau formate din stapanii feudali si taranii aseviti.Alaturi de aceste clase, definitorii pentru societatea feudala,s-au aflat si alte categorii sociale, formate din tarani liberi, oraseni si robi. La randul lor, aceste clase si categorii sociale au cunoscut o serie de subdiviziuni in care se reflecta caracterul extreme de complex al societatii feudale romanesti. Pe treapta cea mai de sus a scorii sociale se aflau boierii. In prima jum a sec al XVIII-lea s-au facut incercari de a consolida starea boierimii prin reglementari juridice generale domnesti.

Prin hrisovul din 1734, apartenenta la boierime a fost recunoscuta tuturor dregatorilor mari. Mai mult decat atat, rangul de boier ii era pastrat feudalului care ramanea fara slujba de stat. Tendinta de a intari caracterul ereditar al regimului boierilor s-a materializat prin transmiterea prin ereditate a rangului de boier copiilor acestuia. In 1741 C. Mavrocordat a emis un hrisov conform caruia toti boierii au fost impartiti in 3 grupuri – trei ranguri boieresti in dependenta de slujba pe care o aveau. Acest hrisov a fost o adevarata tabela a rangurilor boieresti. Erau socotiti boieri mari cei care detineau una din cele nouasprezece dregatorii principale : de la marele logofat pana la clucerul de arie. Ceilalti boieri detinatori de dregatorii erau de rangul doi si trei. Descendentii boierilor de rangul intii si doi erau numiti boiernasi sau neamuri si aveau aceleasi privilegii ca si boierii. Descendentii boierilor de rangul trei au constituit starea mazililor. Astfel a fost recunoscuta boierimea mostenita, dar s-a facut aceasta dupa aproape doua veacuri de ruinari si decadere a vechilor neamuri boieresti, care doar un numar foarte restrins au putut face dovada filiatiei lor directe din tata si bunic. In Moldova, in 1742, s-au inregistrat numai 27 de carti de neamuri. Din 1742 boierii au fost salarizati, iar marimea salariului varia in functie de rang. Boierii si boiernasii au fost eliberati de plata birului, iar alte dari le plateau privilegiat. In afara de leafa, boierii primeau si un anumit numar de tarani scutelnici. Boierii se bucurau si de privilegii in sfera judiciara: ei erau in jurisdictia exceptionala a divanului si nu li se aplicau pedepse corporale.

Mazilii, alcatuiau o stare de provenienta nobila, se bucurau de anumite privilegii si anume: plateau o dare fixa, iar incasarea ei se facea prin reprezentanti ai mazililor, astfel ei erau scutiti de numeroasele abuzuri pe care le comiteau incasatorii de dari. Asupra lor, ca si asupra boierilor, se rasfringea jurisdictia divanului sin u li se putea aplica pedepsele corporale. Un grup privilegiat din punc de vedere fiscal il alcatuiau ruptasii. Titlul de ruptasi era conferit de marele vistiernic pentru a stimula popularea localitatilor pustii. Ruptasi deveneau cei intorsi de peste hotare sau colonistii straini. Privilegiile fiscale ale ruptasilor constau in faptul ca plateau dare intr-o suma fixa, in 4 rate. Titlul de ruptasi se transmitea prin ereditate. Mazilii si ruptasii erau folositi la indeplinirea unor porunci domnesti sau ale administratiei, participau la lucrarile de hotarnicire, de impunere a taranilor la indeplinirea obligatiilor fata de proprietarii funciari si fata de stat. Recensamintul din 1803 a inregistrat 2500 de mazili si 2000 de ruptasi. Procesul de ruinare a micilor proprietari se inteteste, fiind nevoiti sa-si vinda paminturile boierilor. Multi din curteni si calarasi, vinzindu-si pamintul ajungeau in categoria de oameni ce platesc cisla taraneasca. Calarasii care sedeau pe pamintul vreunui proprietar erau obligate nu numai la plata dijmei, ci si la prestatea boierescului. Slujitorii bisericii, mai ales cei de la manastiri erau intr-o stare de criza in legatura cu fiscalitatea excesiva din secolul al XVIII-lea. Pentru a-i putea sustine, domnitorii le confirmau un numar de tarani

scutelnici, si astfel o parte din veniturile statului au fost redistribuita duhovnicimii. Declinul vietii oarasanesti in prima jumatate a secolului al XVIII-lea s-a manifestat in micsorarea numarului orasenilor. Populatia unor orase scade, devenind sate. Orasenii, pe linga darile fata de stat, erau impusi sa plateasca si dijma daca se ocupau cu agricultura. Proprietarii orasului ii impuneau pe oraseni sa presteze boierescul. Acest fapt a stirnit nemultumirea profunda a orasenilor, care opuneau rezistenta. In orase s-a pastrat organizarea mestesugarilor in bresle. Fiecare breasla platea in vistieria statului un impozit stabil, raspundetrea fiscala in cadrul breslei fiind solidara, ceea ce era convenabil puterii centrale, deoarece impiedica mestesugarii sa plece din oras. Orasenii neorganizati in bresle erau numiti tirgoveti-tarani, ceea ce insemna ca platesc darile ca taranii. Vecinii erau taranii personal dependenti de proprietarii funciari si lipsiti de dreptul de stramutare. La inceputul secolului al XVIII-lea, dependenta personala a acestora se intensifica intr-atita incit ei incep a fi vinduti impreuna cu sotii si copiii, chiar si fara pamint, ceea ce ii apropia de robi. In secolul al XVIII-lea, in Moldova mai exista o categorie de tarani, care se numeau scutelnici. Ei plateau feudalului la care erau inscrisi ca scutelnici, darile cuvenite statului. Halopii au ramas ca si mai inainte pe treapta cea mai de jos a scarii sociale. Deoarece domeniul domnesc s-a epuizat, tiganii domnesti trec la un mod de viata nomad, fiind organizati in satre cu seful lor propriu. Citeva satre erau sub ascultarea unui vornic, iar toti tiganii domnesti erau sub ascultarea

ispravnicului curtii domnesti. Ei erau judecati de sefii lor, iar in caz de comitere a unei infractiuni grave,erau jedecati de ispravnicii tinuturilor. Tiganii care erau in proprietate private erau in situatia grea de mai inainte. Feudalii aveau drepturi mari asupra persoanei robilor, puteau sa-I judece sis a-I pedepseasca, insa nu aveau dreptul sa-I omoare. Hrisovul de sobor din 1785 interzicea vinzarea tiganilor aparte, se interzicea casatoria intre liberi si tigani. Chiar si tiganii care erau eliberati de stapinii lor nu aveau dreptul sa se casatoreasca cu moldoveni.

II. Organizarea de stat. In timpul regimului fanariot, Imperiul Otoman numea la tronul Tarii Romanesti domnitori dintre greci In speranta ca vor pune capat luptei antiotomane a romanilor, Turcia, a introdus sistemul numirii unor domni, de regula, din randul grecilor fanarioti. Primul domnitor fanariot in Moldova este N. Mavrocordat. Imperiul Otoman incalca grav capitulatiile,se amesteca in regimul domniei , numea, revoca domnul la bunul sau plac in functie de bani. -tronul se cumpara cu sume mari astfel incat domnul platea mucarer mare sau mic(mare la 3 ani , mic la 1 an ). Domnul era considerat inalt functionar otoman (nu purta coroana, era beizadea= print) –inTara Romaneasca au fost 40 de domni; in Molddova 36 si erau schimbati si intre ei din Tara Romaneasca in

Moldova si invers. Durata medie a domniei era de 3 ani. -nu au mai avut dreptul la politica externa. -nu aveau armata , cetatile au fost daramate de Imperiul Otoman -pana la 1770 unii domni fanarioti au fost si romani grecizati. -familii domnesti :Mavrocordat, Racovita, Ghica, Callimachi,Ipsilanti, Moruzi, Caragea, Sutu. - unii au facut reforme economice , solide ,culturale: -Codul Callimachi 1817- Moldova -Codul Caragea 1818- Tara Romaneasca. Cresc obligatiile fata de Imperiul Otoman,pesches, tribut. -a durat pana la 1821.

Sfatul Domnesc a suferit modificari, determinate de transformarile economice si sociale. Sfatul domnesc este numit foarte frecvent DIVAN si in timpul ocupatiilor militare straine functiona separate de domnitor, numindu-se DIVANUL KNEJIEI MOLDOVEI, fiind compus din dregatori, boieri de clasa I. Divanul avea functii politico-administrative si judecatoresti. Functiile legislative ale divanului sint mai pronuntate in aceasta perioada. Divanul lua parte la crearea normelor de drept prin alcatuirea si prezentarea anaforelor spre confirmare domnitorului. Domnitorii fanarioti, nestiind sufficient sistemul de drept romanesc, apelau la ajutorul boierilor pamanteni cerind solutii la problemele care cereau un cadru juridic. Pentru supravegherea activitatii divanului in capitala Moldovei si Valahiei s-au stability cate un reprezentant al Portii – divan-efendi.Divan –efendi participa la sedintele divanului, de citire a firmanelor sultanului, infaptuia justitia cind una din parti era un musulman.

Marea adunare a tarii este in criza si este inlocuita cu un sfat de obste—o adunare restransa din boieri si inaltul cler, fara nici o alegere si o reala reprezentativitate. In cadrul dregatoriillor centrale s-au facut unele schimbari, cu toate ca unele trasaturi generale se mentin. In fiecare an , domnul n umea dregatorii dintre boieri. Regula veche, conform careia fii de domnitori nu puteau ocupa dregatorii, se mai respecta in sec. al XVIII-lea.

Marele hatman executa mai mult functii judiciare si financiare din cauza limitarii esentiale a fortelor militare a Moldovei. Au fost lasate doar pentru paza domnului citeva sute de arnauti. In 1776 se infiinteaza corpuri de calarasi, darabani, siemeni, care aveau functia de garda a curtii si paza la hotare. Au sporit functiile politienesti si judecatoresti ale hatmanului.

Marele aga era seful politiei, combatea falsificarea masurilor si greutatilor, supraveghea depasirea preturilor maximale, organiza serviciul antiiincendiar, supraveghea asigurarea capitalei cu lumanari si apa.

Desfiintarea armatei pamantene in timpul regimului fanariot a avut urmari grave pentru tarile romane care care ramaneau expuse jafurilor turcesti.Paza domnului era asigurata de catre arnauti Mitropoliile din tara s-au aflat in aceasta perioada sub autoritatea spirituala aPatriarhiei Constantinopolului, dar se bucurau de autonomie.

Autoritatea politica asupra bisericii o detinea domnul, de vreme ce mitropolitii nu puteau fi alesi fara acordul sau, iar episcopii primeau carja episcopala tot de la domn. In calitate de arhiereu si episcope, mitropolitul exercita jurisdictia bisericeasca si era membru in Divan. Arhiepiscopii aveau dreptul de a judeca si de a indruma spiritual pe credinciosi.

Despre organizarea administrativ- teritoriala putem spune ca n linii generale s-au pastrat vechile unitati administrative. Totusi au aparut unele elemente noi, cum ar fi impartirea tinuturilor in unitati administrative mai mici –ocoale . Administrarea ocolului se facea de ocolasi, care se subordonau isparavnicului de tinut, judet. Acesta avea atributii administrative si fiscale, nu aveau dreptul de judecata asupra locuitorilor. Conducerea administrative a judetelor era infaptuita de catre 2 ispravnici, care exercitau si atributiunile judecatoresti. Ispravnicii erau numiti dintre marii dregatori de catre domn si il reprezentau pe acesta in judete si tinuturi.In ceea ce priveste organizarea instantelor judecatoresti putem afirma ca prima instanta era judecatoria dupa la judet, compusa dintr-un judecator, ajutat de un logofat, avea competenta de a judeca procese civile dintre tarani, precum si unele pricini pemale marunte. In Moldova s-au format si departamente care erau instante ce judecau procese penale si civile, fie in prima instanta, fie in apel. Procesele civile erau judecate de catre doua instante egale in in rad, compuse, unul din 7 , celalalt din 8 judecatori.

Procesele penale erau judecate de catre departamentul vinovatilor.Aceste departamente se aflau la Iasi. Procesele civile de importanta mai mare erau judecate de catre divanul judecatoresc.III. Evolutia dreptului in Moldova sub dominatia regimului fanariot. Cu toate ca dreptul cutumiar continua sa fie unul din izvoarele dreptului, o imortanta mai mare dobindeste legea scrisa si in primul rind legislatia domneasca. Legislatia domneasca se prezinta ca o totalitate de hrisoave domnesti cu un continut foarte variat.Multe dintre aceste hrisoave domnesti se refereau la relatiile agrare , reglementand detaliat numarul zilelor de boieresc, claca, starea taranilor, ceea ce ne demonstreaza un amestec active al statului in relatiile agrare Alt grup de hrisoave se refereau la sfera administrative si fiscala . O mare importanta in acest sens a avut reforma lui C.Mavrocordat , in baza carora s-a infaptuit reformele administrative si fiscale . De asemenea se observa si o receptie a dreptului bizantin;sursele bizantine se aplica direct si se face trimitere la Hexabiblul lui armenopol, Vacteria lui Matei Vlastares. Cea mai intrebuintata sursa bizantina este Hexabiblul alcatuit de judecatorul din Salonic Constantin Armenopol la 1345 si care folosise legea agrara bizantina, Prohironul, Ecloga, Bazilicalele. La inceputul sec. al XIX-lea se face o incercare de a sistematiza legislatia moldoveneasca de catre juristul Andronache Donici. El a analizat dreptul cutumiar, legislatia domneasca la dreptul bizantin receptat,

alcatuind un manual de legi, pe care l-a intitulat Adunare cuprinzatoare in scurt legile din cartile imparatesti pentru conducerea celor ce invata legile cu aratarea cartii, titlului, capitolului si paragraful legilor imparatesti. Acest cod cuprinde 42 de capitole dintre care doar unul cuprinde norme de drept penal, celelalte se refereau la dreptul civil si de procedura. Dreptul civil prezinta doua moduri de dobindire a proprietatii: primar si derivat. Erau prevazute mai multe termene de prescriptie in ceea ce priveste transformarea stapanirii in proprietate. Andronache Donici a generalizat si materialul referitor la succesiuni. Mostenirea putea fi transmisa prin testament sau prin lege. Testamentele puteau fi atat scrise cat si verbale si era necesar un nr. de martori la alcatuirea lor. In dreptul obligational se disting 2 perioade : piana la 1746-1749 si dupa 1746-1749. In prima perioada responsabilitatea pentru datorii se rasfrangea si asupra personalitatii. In cea de-a doua , responsabilitatea pentru datorii greva numai averea. In dreptul familial n-au intervenit schimbari importante. Adulterul sotului devine motiv de desfacere a casatoriei, astfel motivele desfacerii casatoriei au devenit aceleasi pentru sot si sotie. Dreptul penal este influentat de ideile umaniste ale ilumunistilor. Infractiunile contra statului se pedepseau tot mai rar cu pedeapsa capitala, iar confiscarea masinilor nu se mai aplica. Incepe a se practica o pedeapsa asemanatoare cu degradare civica, adica privarea de rangul de boier si de privilegiile respective.

Din infractiunile contra administratiei si justitiei, depunerea marturiilor false, confectionarea si folosirea documentelor false, confectionarea banilor falsi, mita, erau sanctionate prin diferite pedepse: amenda judiciara, privatiunea de libertate, si chiar mutilare prin taierea minilor. Infractiunile contra persoanei—omorul, ranile si loviturile erau sanctionate prin amenda judiciara, pedepse corporale, inchisoare si surghiun. Numai omorul cu intentie directa era pedepsit cu moartea. Infractiunile contra averii erau pedepsite mai blind in aceasta perioada prin decizia lui A.Mavrocordat din 1783, prin care numai tilharii ucigasi erau executati. Pentru furt, taranii erau pedepsiti cu ocna, pedepse corporale. In materia infractiunilor contra familiilor, moralei si bisericii este adusa o inovatie prin desfiintarea in 1754 a sugubinei de muieri, prin care nu se mai socotea infractiune nasterea copilului de o femeie necasatorita. Dreptul procesual a suferit citeva schimbari, multe dintre care sunt legate de numele lui C.Mavrocordat, care a infaptuit reforme si in domeniul justitiei incercind unele modernizari. El a stabilit ca majoritatea dosarilor sa fie examinate in tinut si doar cele mai grave in divan. El a incercat sa creeze institutia moderna de judecatori de profesie, salarizati de stat, numind pe linga fiecare ispravnicie cite unu-doi judecatori. In timpul razboiului ruso-turc, din 1768-1774, la cererea boierilor moldoveni divanul s-a impartit in patru departamente. El a modernizat si procesul judiciar, poruncind ducerea proceselor in scris. Deciziile judecatoresti devin mai argumentate facindu-se trimiteri la texte din legi.

Catedra de drept public

Statul si dreptul Moldovei sub dominatia

regimului turco-fanariot

A efectuat: Cojocaru Lilia Gr.II, an.I BAC, fac. DreptA verificat:Dumitru Grama- doctor in drept.

Catedra de drept public

Statul si dreptul Moldovei sub dominatia regimului turco-fanariot

A efectuat:Furtuna Irina Gr.II, an.I BAC, fac. DreptA verificat:Dumitru Grama- doctor in drept.

Catedra de drept public

Statul si dreptul Moldovei in sec.XVI-XVII.

A efectuat: Furtuna Irina Gr.II, an.I BAC, fac. DreptA verificat:Dumitru Grama- doctor in drept.

Bibliografie:1. Arama Elena,Istoria dreptului romanesc,Chisinau,2003.

2. www.e-referate.ro 3. conspect prelegeri-Dumitru Grama, doctor in drept.

4. Emil Molcut, Emil Cernea, Istoria Statului si

Dreptului Romanesc,Bucuresti,1993.

5. Pavel Barasca, Ion Negrei, Maia Dobreu, Istoria Romanilor – Epoca Antica si Medievala ,Chisinau,2006.

Bibliografie:

1.Arama Elena,Istoria dreptului romanesc,Chisinau,2003.2.www.e-referate.ro3.conspect prelegeri-Dumitru Grama, doctor in drept.4.Emil Molcut, Emil Cernea, Istoria Statului si Dreptului Romanesc,Bucuresti,1993.5.Pavel Barasca, Ion Negrei, Maia Dobreu, Istoria Romanilor – Epoca Antica si Medievala ,Chisinau,2006.6. www.preferate.ro