Scoala postliceala "Intellectum"Asistent medical generalist 2-A

RECTOCOLITA ULCERO- HEMORAGICA

elev: Dumitru Andreea

RECTOCOLITA ULCERO-HEMORAGICA

Rectocolita ulceroasa este cunoscuta si sub alte denumiri: colita ulceroasa, rectocolita ulcero-hemoragica, rectocolita ulceroasa grava. Definitie: Este o boala inflamatorie nespecifica, cu caracter ulcerativ-purulent, localizata de preferinta in regiunea recto-sigmoidiana, dar care poate sa cuprinda colonul in intregime. Varsta la care apare cel mai frecvent se situeaza intre 24 - 45 de ani, dar poate surveni si inainte de 20 sau peste 50 de ani. Apare in aceeasi masura la ambele sexe. Etiopatogenia rectocolitei ulceroase este inca necunoscuta. S-au facut numeroase studii, dar incercarile de a-i gasi o etiologie bacteriana, alergica, imunitara sau enzimatica au ramas neconfirmate.Factorul genetic este acreditat de incidenta familiala crescuta a rectocolitei ulcero-hemoragice. Este probabil expresia unei hiperreactivitati familiale crescute a mucoasei colonului fata de diferiti factori. Factorul infectios este controversat. Desi antibioticele cu spectru larg sunt ineficiente in puseu, este totusi incontestabil ca infectia nespecifica reprezinta un element important in intretinerea si dezvoltarea leziunilor. Factorul enzimatic joaca rol prin indepartarea sau digerarea mucusului protector. Factorul psihosomatic este justificat de existenta unor stari conflictuale in etapa premergatoare primului puseu. Factorul imunologic este tot mai incriminat in geneza bolii, in ultimele decenii. Ar contribui o hipersensibilitate de tip alergic si in mod deosebit mecanisme autoimune. Se discuta mult si de anticorpii anticolon. Rectocolita ulcero-hemoragica este considerata o stare precanceroasa, pentru cancerul recto-smoidian. Cea mai frecventa complicatie a rectocolitei ulcero-hemoragice este pseudopolipoza, care reprezinta de fapt starea precanceroasa propriu-zisa. Se pare ca cel mai mare factor de risc pentru dezvoltarea cancerului este rectocolita totala si evolutia indelungata a bolii. Riscul cancerigen apare cam dupa 10 ani.

Anatomie patologica: la examenul macroscopic se constata initial o mucoasa hiperemiata, edematiata si cu hemoragii punctiforme, iar ulterior ulceratii, de forme si dimensiuni variate, cu fund hemoragie, apoi purulent, mucoasa foarte friabila; mai tarziu se ivesc procese reparatoare de scleroza. Simptomatologie: rectocolita ulceroasa cunoaste trei forme clinice: benigna, in care localizarea este numai recto-sigmoidiana; medie, cea mai frecventa; grava, in care localizarea este intinsa. Rectocolita ulcero-hemoragica se manifesta clinic prin simptome digestive, dominate de sindromul recto-sigmoidian si prin fenomene generale: subfebrilitate, chiar febra septica uneori (febra si pulsul crescut arata severitatea bolii), astenie, deprimare, anemie, emaciere, uneori edeme. Sindromul recto-sigmoidian este caracterizat prin scaune sanghinolente, cu mucus si puroi, cu tenesme si diaree, care poate varia de la 2-3 scaune/zi la peste 15 emisiuni imperioase. Debutul poate fi acut, subacut (cel mai frecvent) si insidios. Clinico-evolutiv se descriu trei forme:- forma acuta fulminanta (5 - 15%), cu debut febril dizenteriform, dureri abdominale difuze, rapida alterare a starii generale, tulburari hidro-electrolitice si denutritie proteica;- forma cronica continua (5 - 15%), cu persistenta atenuata a simptomelor din faza acuta;- forma cronica intermitenta, care evolueaza cu recaderi si remisiuni variabile in timp. Este tipul cel mai obisnuit. Debutul bolii, care in general este insidios, mai rar cu aspect de boala infec-tioasa, se caracterizeaza prin dureri abdominale si scaune frecvente, moi, in numar de 3 - 10 - 30 pe zi, cu dureri la si dupa defecatie. Scaunele sunt cu fecale sau afecaloide, cu mucus, cu sange si puroi, ultimele doua aspecte fiind pretioase pentru diagnostic. in regiunea ano-rectala bolnavul are o jena permanenta, cu senzatia de arsura sau de usturime. Starea generala este alterata, cu paloare, astenie, stare febrila, tahicardie. Apetitul este pastrat sau redus. Cu timpul, bolnavul se deshidrateaza, pierde electroliti, scade in greutate, poate ajunge casectic. Simptomele evolueaza cu un aspect de periodicitate. Primul puseu dureaza 2 - 3 saptamani pana la 2 - 3 luni, apoi intervine o perioada de liniste relativa, in carebolnavul mai are doar mici tulburari. Puseul urmator are o durata mai lunga si o simptomatologie mai grava, perioada de liniste se scurteaza, apoi acalmiile sunt tot mai rare si pe un rastimp mai scurt. La examenul obiectiv se constata - pe langa aspectul general descris - limba saburala si ori abdomen excavat si sensibil la palpare. Ficatul poate fi marit si sensibil. Explorari paraclinice: examenul de baza este rectosigmoidoscopia, care se face pana la 30 cm si arata scurgeri de mucus, sange si puroi, o mucoasa deosebit de fragila ("mucoasa plange cu sange"), prezenta ulceratiilor, aspectul unui tub dilatat cu disparitia jonctiunii recto-sigmoidiene, abcese, zone de necroza. Irigogralia deceleaza si leziunile situate mai sus de 30 cm si poate evidentia abcese, ulceratii mari, scurtari, retractii si stenoze. Biopsia rectosigmoidiana necesita multa prudenta si se face doar cand exista o suspiciune de cancer. Coproculturile se fac sistematic si repetat, pe ele bazandu-se antibioterapia. Examenul sangelui arata o viteza de sedimentare crescuta, leucocitoza, anemie hipocroma. In formele prelungite se constata hipoproteinemie, pierdere de sodiu si potasiu si alterari ale testelor functionale hepatice. Evolutia este grava, cu perioade din ce in ce mai lungi si mai accentuate, cu mers catre casexie si exitus, iar complicatiile sunt numeroase si pot sa provoace chiar moartea. Complicatiile pot fi acute sau cronice, la nivelul intestinului sau extraintestinale. Complicatiile intestinale acute apar mai ales in formele grave: colectazia acuta este o dilatatie enorma si brutala a intestinului si necesita o interventie chirurgicala imediata; perforatia colonului poate fi spontana sau dupa corticoterapie si impune un Tratament chirurgical prompt; hemoragiile mari, brutale, dicteaza interventia chirurgului si terapia intensa. Complicatiile intestinale cronice survin mai ales in formele de lunga durata: abcesele si fistulele sunt foarte frecvente; stenoza este o complicatie aproape in toate cazurile; cancerizarea este semnalata din ce in ce mai des (4 - 6%). Complicatiile extraintestinale sunt si ele numeroase: hepatice, articulare, cutanate si mucoase, oculare, renale, rar cardiovasculare; se pot ivi amiloidoza, stari septice, avitaminoze. Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aspectul scaunelor, pe alterarea starii generale, pe caracterul periodic progresiv si pe examenele paraclinice, in special rectosigmoidoscopia. Diagnosticul diferential se face cu: dizenteria (examen bacteriologic), enteroco-litele acute si cronice, colopatia muco-membranoasa, limfogranulomatoza Nicolas-Favre; important este sa deosebim rectocolita ulceroasa de cancerul rectal si sigmoidian (varsta mai inaintata, rectosigmoidoscopia, biopsia, irigografia). Prognosticul este grav. Formele cronice evolueaza spre casexie sau complicatii si, prin aceasta, spre exitus. in formele foarte grave, supraacute, moartea poate surveni in 2 - 3 luni.

Tratamentul este de foarte lunga durata (ani de zile) si necesita ingrijire spitaliceasca si ambulatorie. Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat si spitalizare, in cursul perioadelor evolutive, si in repaus psihic si fizic, in restul timpului. Regimul alimentar va inlatura toate alimentele iritante, laptele, glutenul, legumele si fructele bogate in celuloza. Va fi bogat din punct de vedere caloric, avand continut suficient de proteine si vitamine. Se vor da supe de zarzavat cu gris, orez, oua moi, branza de vaci, unt proaspat, carne fiarta sau la gratar, peste slab, sucuri de fructe, dulciuri putin concentrate, cartofi putini, piureuri de dovlecei, morcovi, suficienta sare si, la nevoie, adaos de clorura de potasiu. Tratamentul medicamentos. Tratamentul simptomatic va consta in reechilibrare hidro-electrolitica, transfuzii cu sange si plasma, perfuzii cu proteolizate, polivitamine; impotriva durerilor tinctura de opiu (3 - 4 picaturi de trei ori/zi) si an:.^olinergice (Lizadon, Bergonal, Pro-Banthine, Neopepulsan). Tratamentul antiinfectios se bazeaza pe coproculturi repetate, cu antibiograma. Se prefera la inceput sulfamidele: salazopirina, cu doze de atac de 6 - 8 g/24 de ore, apoi se scade treptat pana la o doza de intretinere de 1 - 2 g/zi, timp indelungat (6 luni pana la 2 ani). Se mai incearca sulfaguanidina, ftalilsulfatiazol. La bolnavii la care nu se obtin rezultate la sulfamide se prescriu antibiotice dupa antibiograma: streptomicina, cloramfenicol, tetraciclina etc. Corticoterapia a dat rezultate satisfacatoare, cu tot riscul de perforatie. inainte se prescriau doze mai mari; in prezent se recomanda 20 mg prednison/zi, apoi 10 mg/zi, timp de 1 - 2 luni. Tratamentul local prevede clisme medicamentoase, care pot contine: prednison 10 mg/clisma, salazopirina, 2 g, Dermatol, tanin, vitamine, tinctura de opiu, antispastice. Se mai incearca radioterapia antiinflamatorie.Concretizand, Tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice presupune doua puncte:- repaus in formele acute, mai ales in formele severe;- alimentatie adecvata, de crutare a colonului, la inceput stricta, ulterior mai larga, cu reducerea stimulilor termici, fizici si chimici, saraca in reziduri, crescand aportul proteic (3000 calorii/zi din care 150 g proteine) si excluderea cu desavarsire a laptelui. Dieta trebuie sa fie si acceptata de bolnav; Tratamentul medical, vizeaza reechilibrarea hidro-electrolitica si nutritionala (uneori parenterala), cu reechilibrare acido-bazica (glucoza, dextroza, sodiu, potasiu, calciu), hidrolizate de proteine, polivitamine, anabolizante proteice (Madiol, Steranabol), transfuzii de sange in caz de necesitate, uneori chiar gamaglobuline nespecifice;- psihoterapia, tranchilizantele si sedativele sunt indicate anxiosilor (meprobamat, hidroxizin, diazepam, tioridazin). Tratamentul antiinflamator si antiinfectios se face prin:- salazopirina (Azulfidine), 3 g/zi, dupa mesele principale, pana la 12 g/zi (24 tablete); in formele usoare si medii. Uneori microclisme cu 3 - 4 g salazopirina, in 100 ml apa calduta sau ceai de musetel;- antibiotice cu spectru larg: tetraciclina si ampicilina;- corticoterapie si ACTH (40 mg la 8 ore, eventual cu 100 mg hemisuccinat de hidrocortizon in formele grave). Prednisonul se administreaza cu prudenta (40 - 60 mg/zi); Tratamentul chirurgical este aplicat din ce in ce mai des. Indicatiile interventiei chirurgicale sunt urmatoarele: cancerizarea, perforatia, colectazia, hemoragiile abundente si repetate, extinderea leziunilor in inaltime pe colon si extinderea ulceratiilor in profunzime.

Examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic - consta in examinarea directa a materiilor fecale in vederea detectarii de chisti de protozoare, oua de hemlinti, trofozoiti sau larve mobile (examen microscopic direct - cu Lugol sau ser fiziologic), in acest fel stabilindu-se cauza parazitara a gastro-enterocolitelor. Examenul coproparazitologic este recomandat in cazul :-tulburarilor gastro-intestinale - lipsa poftei de mancare (inapetenta), greata, voma, eructatii, flatulenta, dureri abdominale, diaree cu sau fara sange - simptomelor neurologice - iritabilitate, insomnie, cefalee, ameteala, crize convulsive si alergice - mancarimi (prurit) in zona anala, nazala precum si simptomatologiei generale - astenie, stagnare pondero-staturala la copii, scadere ponderala uneori marcata la adulti, subfebrilitate, hipertensiune arteriala Virulenta agentului patogen, intensitatea infestarii cu respectivul agent patogen si capacitatea de aparare a gazdei (organismului) vor determina gravitatea bolii. Astfel, in cazul persoanelor cu un sistem imunitar puternic, pot exista situatii in care boala este asimptomatica (simptomele imbolnavirii nu se vad) - acestia se numesc "purtatori sanatosi" - sau situatii in care boala are manifestari clinice minore sau, in cazul persoanelor cu un sistem imunitar slabit, situatii in care boala ia forme foarte grave. Examenul coproparazitologic macroscopic furnizeaza date asupra aspectului si consistentei materiilor fecale si a prezentei unor eventuale elemente parazitare - proglote de tenie sau elemente adulte de nematode (Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis). Coloratiile permanente sunt utilizate in identificarea trofozoitilor si a chistilor de protozoare; una dintre coloratiile speciale se efectueaza in cazul suspiciunii clinice de diaree produsa de cryptosporidium - in special la persoanele imunocompromise. Recomandari pentru recoltarea probei pentru examen coproparazitologic :- prelevarea probei se efectueaza din scaun emis spontan, fara utilizare de purgative sau laxative pe baza de carbune - se utilizeaza un coprorecoltor (recipient steril cu volum de 30 ml, care poate fi procurat de la laboratorul nostru) - recoltarea materiilor fecale se face in recipient fara mediu, cu ajutorul spatulei, din diferite zone ale bolului fecal, fara a umple insa recipientul - nu contaminati bolul fecal cu urina, ulei sau bariu -proba nu trebuie sa fie uscata; in cazul in care nu poate fi dusa imediat la laborator, proba va fi pastrata la o temperatura de 2 - 8 C- in cazul examenului de coprocultura (in care recoltarea se face pe mediu de cultura), proba trebuie sa ajunga in maximum 2 ore la laborator

Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale 1) Cu mediu de cultura ; 2) Simplu ; 3) Spatula pentru colectare - este atasata de dop Este necesara repetarea examenului mai multe zile la rand - cel mai adesea de 3 probe intr-un interval de 10 zile, deoarece ouale, larvele sau chistii unor paraziti nu se elimina zilnic. Deoarece in emisia chistilor de Giardia lamblia intervin perioade negative, examenul coproparazitologic se repeta de minimum 3 ori, la interval de 6 - 10 zile. Un singur rezultat negativ la examenul coproparazitologic nu poate exclude posibilitatea existentei unui parazit - rezultate fals negative pot sa apara in cazul in care in saptamana care precede testul, pacientului i s-au administrat bariu, bismut sau uleiuri minerale, tetraciclina, medicamente antidiareice, antiacide. Exista cazuri in care, desi parazitul este prezent in tubul digestiv, nu se poate stabili prezenta oualelor acestuia prin examenul coproparazitologic. In aceste cazuri prezenta agentului patogen trebuie diagnosticata pe alte cai - analize de sange. In cazul in care, prin examen coproparazitologic, se identifica un parazit in proba coprologica examinata, se confirma fie starea de boala, fie starea de purtator, urmand ca medicul care a solicitat testul sa ia decizia medicala. Controlul dupa tratament se recomanda a se efectua la 3 - 4 saptamani dupa terminarea tratamentului - in cazul infectiilor cu protozoare si la 1 - 2 saptamani - in cazul infectiilor cu helminti.