1
Mineriadele au ajuns în America, mai exact la Universitatea Harvard, Universitatea Centrală de Stat Connecticut şi New York. Nu este vorba însă de grupuri de mineri înarmaţi cu bate, răngi şi furtunuri, ci de profesori universitari şi cercetători, care au adus mineriadele în Statele Unite, sub forma unor conferinţe în serie. Acestea au avut loc, mai întâi la două prestigioase universităţi americane, iar apoi la Institutul Cultural Român din New York. Anul 1990 a reprezentat o pată neagră pe cartea de vizită a democraţiei româneşti postdecembriste. Chemarea minerilor la Bucureşti de către autorităţile FSN-iste (Frontul Salvării Naţionale) pentru salvarea „democraţiei originale” s-a soldat cu sute de victime, cât şi cu importante pagube materiale în Bucureşti. Evenimentele din 13 iunie 1990, când minerii încă nu erau prezenţi în capitală, cât şi cele din 14-15 iunie 1990, mineriada propriu-zisă, au fost condamnate în termeni duri de către cancelariile occidentale. Departamentul de stat al Statelor Unite îşi exprima îngrijorarea, imediat după derularea tragicelor întâmplări care au însoţit zilele de 13-15 iunie 1990, că aceste evenimente „au lovit drept în inima democraţiei româneşti”. De la cele trei mineriade ale anului 1990, dintre care cea mai mult dezbătută a rămas de departe cea din 14-15 iunie 1990, în primul rând, datorită gradului mare de violenţă implicat, s-au scurs 21 de ani. Între timp, statul român a trecut printr-un amplu proces de democratizare. Or, una din premisele democraţiei reprezintă tocmai recunoaşterea faptelor trecutului, chiar şi a acelor fapte care trezesc amintiri dureroase şi invită la reflecţii amare. Aşa cum afirma şi filosoful american de origine spaniolă George Santayana: „Toţi aceia care nu-şi reamintesc trecutul sunt condamnaţi să îl repete”. Acestea au fost, de fapt, premisele organizării celor trei mini-conferinţe pe un teritoriu unde democraţia s-a născut cu mai bine de 200 de ani în urmă. Prin realizarea acestor serii de întâlniri culturale în Statele Unite, România - prin două dintre institutele sale de prestigiu, care au organizat evenimentele, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Institutul Cultural Român din New York - a dovedit că trecutul său traumatic nu numai că nu a fost uitat, ci este mereu tematizat şi regândit. Seria acestor evenimente culturale s-a deschis pe data de 3 aprilie la Harvard Kennedy School, unde cei patru vorbitori (Clara Mareş - cercetător în cadrul IICCMER, Alin Rus - doctorand la Universitatea Massachusetts, Cătălin Avramescu - profesor la Universitatea Bucureşti şi Mihail Neamţu – director ştiinţific al IICCMER) s-au adresat studenţilor români din zona Bostonului, cât şi celorlalte persoane prezente, printre care şi români plecaţi de mai multă vreme din ţară. În discursul ei, Clara Mareş a evidenţiat rolul Pieţei Universităţii în crearea premiselor unei democraţii autentice în România. Alin Rus a vorbit despre felul în care a fost organizată logistica mineriadei din iunie 1990 şi care au fost factorii care au favorizat desfăşurarea ei rapidă. Profesorul Cătălin Avramescu, ca martor al evenimentelor petrecute între 13-15 iunie la Bucureşti, a rememorat întâlnirea sa cu minerii şi felul în care a reuşit să scape de furia acestora, prin identificarea sa cu o carte de vizită primită de la un cunoscut francez. În acelaşi timp, profesorul Avramescu a încercat să prezinte câteva detalii despre climatul legislativ din timpul acestor evenimente, cât şi de după. România a reprezentat un caz unic în acest sens, chiar şi în comparaţie cu alte state est europene în care au avut loc revoluţii anti-comuniste. Noua Constituţie a României a fost adoptată abia în 1991, deci mineriadele anului 1990 aveau loc într-un fel de vid legislativ. Mihail Neamţu a încercat să explice mineriada din iunie 1990 prin două idei, cea a luptei de clasă şi cea a ţapului ispăşitor, idei abil exploatate de către noii lideri ai FSN. Pentru mineri şi pentru majoritatea muncitorilor din România anului 1990, intelectualii şi studenţii au devenit clasa care era responsabilă pentru protestele din Piaţa Universităţii, dar şi pentru distrugerile create în ziua de 13 iunie 1990. Astfel, violenţele din timpul mineriadei pot fi înţelese şi ca expresie a luptei de clasă, idee de sorginte marxistă, care a animat grupurile de mineri venite din Valea Jiului şi de la alte exploatări miniere din ţară. Moderatorul acestei întâlniri a fost studenta doctorandă în Ştiinţe Politice de la Universitatea Boston, Andreea Măierean. Evenimentul de la Universitatea Harvard, care a avut loc în limba română şi care s-a adresat diasporei române din zona New England, a fost dublat de mini-conferinţa de la Universitatea Centrală de Stat Connecticut. Manifestarea de aici a fost organizată prin implicarea departamentului de antropologie a acestei universităţi şi, în principal, a profesorului David A. Kideckel, cel care a fost şi moderatorul întâlnirii. De data aceasta, evenimentul s-a desfăşurat în limba engleză şi a fost urmat de întrebări venite de la publicul american, în special studenţi şi profesori ai universităţii Connecticut. Fiind vorba de un cadru teoretic mai larg, de data aceasta cei patru vorbitori (Alin Rus, Clara Mareş, Mihail Neamţu şi Cătălin Avramescu) au realizat şi conexiuni între evenimentele tulburi ale democraţiei româneşti postdecembriste şi viitorul democraţiei din statele nordului Africii care, de curând, au fost gazda unor evenimente stradale tulburătoare, ce au dus la disoluţia unor regimuri dictatoriale în acea parte a lumii. Discursurile celor patru vorbitori au fost bine primite, iar evenimentul a fost considerat un succes de către cei prezenţi în sală, care au avut ocazia după terminarea mini-conferinţei să schimbe câteva vorbe cu invitaţii într-un cadru mai informal, în jurul unei mese rotunde, pe coridor la ieşirea din sala conferinţei. Seria de evenimente a continuat la New York vineri, 8 aprilie, unde au participat şi alţi invitaţi de marcă, printre care profesorii Vladimir Tismăneanu şi Grigore- Pop Elecheş. Organizatorii acestor evenimente, pe lângă cele două prestigioase institute româneşti deja menţionate, au fost: Andreea Măierean, Radu Tătucu, Mihail Neamţu şi Alin Rus (la Harvard Kennedy School) şi David A. Kideckel, Ryan Nicoletti, Mihail Neamţu şi Alin Rus (la Central Connecticut State University). Marian BOBOC luni, 11 aprilie 2011 9 www.zvj.ro CULTURĂ Prin Alin Rus, colaboratorul ZVJ, M M i i n n e e r r i i a a d d e e l l e e a a u u a a j j u u n n s s ş ş i i î î n n A A m m e e r r i i c c a a Alin Rus, Cătălin Avramescu, Andreea Măierean, Rareş Pamfil şi Mihail Neamţu în interiorul Kennedy School, după conferinţa de la Harvard. Alin Rus, Clara Mareş, Cătălin Avramescu şi Mihail Neamţu în campus, la Connecticut State University, după conferinţă. O sinteză a acestor evenimente poate fi citită şi pe site-ul ICR New York: http://www.icrny.org/327-Civic_Resistance_and_State_Violence.html http://www.icrny.org/326-Democracy__Violence_and_Authoritarianism.html

Prin Alin Rus, colaboratorul ZVJ, Mineriadele au ajuns şi ... · inima democraţiei româneşti”. De la cele trei mineriade ale anului 1990, dintre care cea mai mult dezbătută

  • Upload
    others

  • View
    2

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Prin Alin Rus, colaboratorul ZVJ, Mineriadele au ajuns şi ... · inima democraţiei româneşti”. De la cele trei mineriade ale anului 1990, dintre care cea mai mult dezbătută

Mineriadele au ajuns în America, mai

exact la Universitatea Harvard,

Universitatea Centrală de Stat

Connecticut şi New York. Nu este vorba

însă de grupuri de mineri înarmaţi cu

bate, răngi şi furtunuri, ci de profesori

universitari şi cercetători, care au adus

mineriadele în Statele Unite, sub forma

unor conferinţe în serie. Acestea au avut

loc, mai întâi la două prestigioase

universităţi americane, iar apoi la

Institutul Cultural Român din New York.

Anul 1990 a reprezentat o pată neagrăpe cartea de vizită a democraţieiromâneşti postdecembriste. Chemareaminerilor la Bucureşti de cătreautorităţile FSN-iste (Frontul SalvăriiNaţionale) pentru salvarea„democraţiei originale” s-a soldat cusute de victime, cât şi cu importantepagube materiale în Bucureşti.Evenimentele din 13 iunie 1990, cândminerii încă nu erau prezenţi încapitală, cât şi cele din 14-15 iunie1990, mineriada propriu-zisă, au fostcondamnate în termeni duri de cătrecancelariile occidentale. Departamentulde stat al Statelor Unite îşi exprima

îngrijorarea, imediat după derularea tragicelorîntâmplări care au însoţit zilele de 13-15 iunie1990, că aceste evenimente „au lovit drept îninima democraţiei româneşti”.De la cele trei mineriade ale anului 1990,dintre care cea mai mult dezbătută a rămas de

departe cea din 14-15 iunie 1990, în primulrând, datorită gradului mare de violenţăimplicat, s-au scurs 21 de ani. Între timp,statul român a trecut printr-un amplu procesde democratizare. Or, una din premiseledemocraţiei reprezintă tocmai recunoaştereafaptelor trecutului, chiar şi a acelor fapte caretrezesc amintiri dureroase şi invită la reflecţiiamare. Aşa cum afirma şi filosoful americande origine spaniolă George Santayana: „Toţiaceia care nu-şi reamintesc trecutul suntcondamnaţi să îl repete”. Acestea au fost, de

fapt, premisele organizăriicelor trei mini-conferinţe peun teritoriu unde democraţias-a născut cu mai bine de 200de ani în urmă. Prin realizareaacestor serii de întâlniriculturale în Statele Unite,România - prin două dintreinstitutele sale de prestigiu,care au organizatevenimentele, Institutul deInvestigare a CrimelorComunismului şi InstitutulCultural Român din NewYork - a dovedit că trecutulsău traumatic nu numai că nua fost uitat, ci este mereutematizat şi regândit.

Seria acestor evenimente culturale s-a deschispe data de 3 aprilie la Harvard KennedySchool, unde cei patru vorbitori (Clara Mareş- cercetător în cadrul IICCMER, Alin Rus -doctorand la Universitatea Massachusetts,Cătălin Avramescu - profesor la Universitatea

Bucureşti şi Mihail Neamţu – directorştiinţific al IICCMER) s-au adresatstudenţilor români din zona

Bostonului, cât şi celorlalte persoaneprezente, printre care şi români plecaţide mai multă vreme din ţară.În discursul ei, Clara Mareş aevidenţiat rolul Pieţei Universităţii încrearea premiselor unei democraţiiautentice în România. Alin Rus a vorbitdespre felul în care a fost organizatălogistica mineriadei din iunie 1990 şicare au fost factorii care au favorizatdesfăşurarea ei rapidă. ProfesorulCătălin Avramescu, ca martor alevenimentelor petrecute între 13-15iunie la Bucureşti, a rememoratîntâlnirea sa cu minerii şi felul în care areuşit să scape de furia acestora, prinidentificarea sa cu o carte de vizităprimită de la un cunoscut francez. Înacelaşi timp, profesorul Avramescu a

încercat să prezintecâteva detalii despreclimatul legislativ dintimpul acestorevenimente, cât şi dedupă. România a

reprezentat un caz unic în acest sens, chiar şiîn comparaţie cu alte state est europene încare au avut loc revoluţii anti-comuniste.Noua Constituţie a României a fost adoptatăabia în 1991, deci mineriadele anului 1990aveau loc într-un fel de vid legislativ. MihailNeamţu a încercat să explice mineriada diniunie 1990 prin două idei, cea a luptei declasă şi cea a ţapului ispăşitor, idei abilexploatate de către noii lideri ai FSN. Pentrumineri şi pentru majoritatea muncitorilor dinRomânia anului 1990, intelectualii şi

studenţii au devenit clasa care eraresponsabilă pentru protestele dinPiaţa Universităţii, dar şi pentrudistrugerile create în ziua de 13 iunie1990. Astfel, violenţele din timpulmineriadei pot fi înţelese şi caexpresie a luptei de clasă, idee desorginte marxistă, care a animatgrupurile de mineri venite din ValeaJiului şi de la alte exploatări minieredin ţară. Moderatorul acestei întâlniria fost studenta doctorandă în ŞtiinţePolitice de la Universitatea Boston,Andreea Măierean.Evenimentul de la UniversitateaHarvard, care a avut loc în limbaromână şi care s-a adresat diasporei

române din zona New England, a fost dublatde mini-conferinţa de la UniversitateaCentrală de Stat Connecticut. Manifestareade aici a fost organizată prin implicareadepartamentului de antropologie a acesteiuniversităţi şi, în principal, a profesoruluiDavid A. Kideckel, cel care a fost şimoderatorul întâlnirii. De data aceasta,evenimentul s-a desfăşurat în limba englezăşi a fost urmat de întrebări venite de lapublicul american, în special studenţi şiprofesori ai universităţii Connecticut. Fiindvorba de un cadru teoretic mai larg, de dataaceasta cei patru vorbitori (Alin Rus, ClaraMareş, Mihail Neamţu şi Cătălin Avramescu)au realizat şi conexiuni între evenimenteletulburi ale democraţiei româneştipostdecembriste şi viitorul democraţiei dinstatele nordului Africii care, de curând, aufost gazda unor evenimente stradaletulburătoare, ce au dus la disoluţia unorregimuri dictatoriale în acea parte a lumii.Discursurile celor patru vorbitori au fost bineprimite, iar evenimentul a fost considerat unsucces de către cei prezenţi în sală, care auavut ocazia după terminarea mini-conferinţeisă schimbe câteva vorbe cu invitaţii într-un

cadru mai informal, înjurul unei mese rotunde, pecoridor la ieşirea din salaconferinţei. Seria deevenimente a continuat laNew York vineri, 8 aprilie,unde au participat şi alţiinvitaţi de marcă, printrecare profesorii VladimirTismăneanu şi Grigore-Pop Elecheş. Organizatoriiacestor evenimente, pelângă cele douăprestigioase instituteromâneşti deja menţionate,au fost: Andreea Măierean,Radu Tătucu, MihailNeamţu şi Alin Rus (laHarvard Kennedy School)şi David A. Kideckel, RyanNicoletti, Mihail Neamţu şiAlin Rus (la CentralConnecticut StateUniversity).

Marian BOBOC

luni, 11 aprilie 2011 9www.zvj.ro CULTURĂ

Prin Alin Rus, colaboratorul ZVJ,

MMiinneerriiaaddeellee aauu aajjuunnss şşii îînn AAmmeerriiccaa

Alin Rus, Cătălin Avramescu, Andreea Măierean,

Rareş Pamfil şi Mihail Neamţu în interiorul

Kennedy School, după conferinţa de la Harvard.

Alin Rus, Clara Mareş, Cătălin Avramescu

şi Mihail Neamţu în campus, la Connecticut State

University, după conferinţă.

O sinteză a acestor evenimente poate fi citită şi pe site-ul ICR New York:

http://www.icrny.org/327-Civic_Resistance_and_State_Violence.html

http://www.icrny.org/326-Democracy__Violence_and_Authoritarianism.html