PIAŢA MONETARĂ

Ichim AdrianClasa a XI-a B

Colegiul Economic “Transilvania”

Profesor coordonator:Balan Sorina

Rolul monedei în economie

Moneda este orice mijloc de plată în general acceptat în orice tranzacţie şi de toţi participanţii într-un spaţiu economic şi într-un timp istoric, având o lichiditate perfectă . Moneda îndeplineşte în mod tradiţional trei funcţii:intermediar al schimburilor, etalon de măsură a valorilor, rezervă (acumulare) de valoare.

Spre deosebire de alte forme de patrimoniu, cum ar fi activele financiare (acţiuni, obligaţiuni…) sau activele fizice (imobile, aur…), activele monetare au avantajul lichidităţii perfecte, al transformării imediateîn orice bun, în orice plasament.

Moneda propriu-zisă (lichidă) se prezintă astăzi sub două forme principale: a) moneda manuală: (numerar) reprezintă cam 10%

– 25% din totalul masei monetare în ţăriledezvoltate; se numeşte aşa pentru că are o existenţă fizică şi există sub formă de: Monedădivizionară şi monedă fiduciară, care nu are decât o valoare simbolică,circulând pe bază de încredere;

b) moneda scripturală: (banii de cont), care reprezintă între 75% şi 90% din totalul formelor de monedă propriu-zisă şi care, la rândul ei, este formată din instrumente de decontare, cum ar fi: viramentul , cecul,moneda magnetică (electronică), respectiv cartea de credit.

Puterea de cumpărare a banilor : reprezintă cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată cu o unitatemonetară sau cu o anumită sumă de bani.Dacă ne referim la puterea de cumpărare pe plan intern,ea poatefi interpretă sub trei forme: Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare Puterea de cumpărare a veniturilor menajelor Puterea de cumpărare a masei monetare

Puterea de cumpărare externă este utilizată pentru determinarea cursului valutar, care poate fi definit ca fiind preţul unei monede naţionale exprimat într-o altă monedă (valută), cu care se compară valoric

Băncile şi oferta de monedă

Creşterea rolului monedei în economiile moderne amplifică şi importanţa pieţei monetare în ansamblul pieţelor. Piaţa monetară este locul de întâlnire şi confruntare dintre cererea şi oferta de monedă, care seajustează la un anumit preţ specific (rata dobânzii).Deşi obiectul tranzacţiei este omogen, piaţa monetarăeste o piaţă imperfectă, puternic reglementată şi dominată de un număr redus de ofertanţi (piaţă de oligopol).

Finanţarea economiei se poate realiza pe seama resurselor de economisire (autofinanţare, împrumuturi)sau pe seama resurselor monetare, adică printr-o creare de monedă.

Băncile comerciale oferă (creează) moneda scripturală prin activitatea lor de intermediere, dublată de oactivitate de transformare. Ele aspiră economiile împrumutătorilor, care îşi încredinţează resursele în general pe perioade mai scurte, pentru a furniza mijloace de finanţare împrumutaţilor, care se îndatorează îndeosebi pe termen mediu şi lung. Printr-un simplu joc scriptic (astăzi semnalele scriptice devin simple semnaleelectronice) sau prin transformarea bancară (utilizarea resurselor pe termen scurt pentru a finanţa credite petermen mediu şi lung), o bancă poate produce monedă.

Oferta de monedă este asigurată şi de Banca Naţională , singura care poate emite bilete de bancă,respectiv:

banca centrală emite bilete pentru alimentarea nevoilor de resurse financiare ale statului

banca centrală sporeşte masa monetară şi atunci când cumpără valută obţinută de agenţii economicidin exporturi

banca centrală este în măsură să controleze şi să influenţeze lichiditatea bancară a băncilor comerciale, prin operaţiile de refinanţare, rezervele obligatorii şi rata de rescont.

Multiplicatorul monetar

Procesul de potenţare a masei monetare este cunoscut sub denumirile de multiplicator monetar saumultiplicator de credit. O anumită injecţie de numerar generează o serie de credite succesive, care se reîntorcîn sistemul bancar. Sumele împrumutate de fiecare dată depind de rata rezervelor obligatorii.

Multiplicatorul monetar exprimă variaţia masei monetare ce rezultă din variaţia unei u.m. introdusă în sistemul bancar sub formă de numerar (bază monetară). Baza monetară (în sens strict) este cantitatea demonedă centrală (bilete şi piese metalice) emisă de banca de emisiune. Multiplicatorul monetar este inversul ratei rezervelor obligatorii (r), sau este raportul între masa monetară creată (M)şi baza monetară

Comportamentele monetare şi cererea de monedă

Moneda este un bun specific. De aceea, comportamentele agenţilor economici faţă de monedă nu depindde calităţile intrinseci ale diferitelor instrumente monetare, fie ele chiar şi aur, ci de funcţiile pe care acesteale pot îndeplini.

Deţinerea de monedă de către agenţii economici reprezintă doar una din formele de conservare a bogăţiei. Un anumit patrimoniu poate fi deţinut şi sub formă de investiţii financiare (acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur) sau proprietăţi imobiliare. Bineînţeles că deţinerea de monedă are un cost. Costul deoportunitate al deţinerii de monedă este dobânda (sau altă formă de venit) la care se renunţă prin aceastăalegere, în locul unui plasament (obligaţiuni…).

Înseamnă că deţinerea de monedă prezintă un anumit avantaj care trebuie să compenseze acest cost.Motivaţiile (mobilurile) cererii de monedă sunt legate de caracteristica activelor monetare de lichiditate perfectă.1. Preferinţa pentru lichiditate este determinată în primul rând

de motivul tranzacţiei.2. Motivul precauţiei (prudenţei)3. Motivul speculaţiei

Bibliografie

www.scribd.ro www.conspecte.com