Ochiorgan al vederii continut de orbita.

Structura - ochiul este un organ sferic format dintr-o cochilie rezistenta care inconjoara continutul propriu-zis. Invelisul extern al ochiului, se compune din trei tunici concentrice. Prima, cea externa, este constituita din sclerotica (albul ochiului), traversata in spate de catre nervul optic si prelungindu-se in fata cu corneea, transparenta si bombata. Corneea este primul si cel mai puternic dioptru (suprafata optica ce intervine in refractie) al sistemului optic al ochiului, a doua membrana, cu rol nutritiv, uveea, este tunica medie a ochiului, bogata in vase. Ea se compune, in spate, din coroida, membrana subtire si vascularizata, si, in fata, din corpul ciliar si din iris, acesta fiind perforat in centru de catre pupila, al carei diametru variaza dupa intensitatea luminii. Tunica cea mai profunda este membrana senzoriala, receptorul vizual propriu-zis, compusa doar din retina, membrana fina si translucida care contine conurile si bastonasele, celulele care capteaza lumina.

Continut - ochiului este constituit, din fata spre spate, din umoarea apoasa care hraneste corneea si trece in camera anterioara (intre cornee si iris) prin pupila, inainte de a fi eliminata in unghiul format de iris si cornee; din cristalin (lentila biconvexa transparenta de 1 centimetru diametru), situata in spatele irisului, impreuna cu care delimiteaza camera posterioara si legat de muschiul ciliar printr-un ligament inelar, numit zonula, care este responsabil de acomodarea ochiului; din corpul vitros, sau vitroasa, gel transparent care umple globul ocular intre cristalin si retina, si asigura mentinerea volumului ochiului.

Fiziologie - Cei doi ochi lucreaza in mod conjugat sub controlul creierului, luand aceeasi directie pentru a fixa un obiect cu scopul de a se forma o imagine clara pe fiecare dintre retine. Ei realizeaza punerea la punct in functie de distanta fata de obiectul privit, multumita procesului de acomodare.

Examene - Examenul oftalmologic incepe printr-un examen al refractiei si al acuitatii vizuale de aproape si de departe, cu sau fara corectie. Specialistul procedeaza apoi la un examen al oculomotricitatii si al echilibrului binocular; el observa pleoapele, examineaza sectorul anterior al ochiului (de la cornee la cristalin) cu biomicroscopul, masoara presiunea intraoculara si procedeaza la un examen al fundului de ochi. Eventualele examene complementare permit sa se evalueze campul vizual si vederea in culori. Bilantul ortoptic, evalueaza oculomotricitatea. Angiografia oculara si ecografia examineaza globii oculari pe plan anatomic. Scanerul si imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M.) completeaza explorarea cu aparate optice.

Patologie - bolile ochiului pot afecta globul ocular, nervul optic sau anexele ochiului (conjunctiva, pleoapele, muschii si nervii oculomotori). Ele pot fi de diferite tipuri:- afectiunile congenitale sunt cauzate de o modificare de origine genetica in dezvoltarea aparatului ocular, sau de o afectiune contractata in timpul vietii intrauterine (rubeola, de exemplu) - afectiunile inflamatorii afecteaza partea superficiala a aparatului ocular (conjunctivita, episclerita) sau membranele interioare (uveita, coroidita). - Glaucomul este o afectiune in cursul careia presiunea intraoculara, prea ridicata, este insotita de alterari ale nervului optic.

- bolile vasculare sunt grave mai ales atunci cand privesc vascularizarea retinei sau a nervului optic (ocluzia arterei sau venei centrale a retinei). - bolile degenerative pot fi legate de anomalii ereditare (degenerescente tapetoretiniene) sau de imbatranirea ochiului (degenerescenta maculara legata de varsta, cataracta zisa "senila"). - Tulburarile de oculomotricitate sunt reprezentate, in principal, prin paralizii oculomotorii (oftalmoplegie) si prin strabisme. Sinonim: glob ocular.

Fundului de ochi (examen al)Examen care permite vizualizarea papilei optice, a retinei si a vaselor sale.

Indicatii - Examenul fundului de ochi, practicat sistematic cu prilejul oricarui examen oftalmologic complet, este indicat pentru a stabili diagnosticul afectiunilor retinei si pe cele ale coroidei (membrana lipita de retina). El da posibilitatea, de asemenea, sa se observe vascularizatia retiniana, care poate fi modificata de numeroase boli.

Tehnica - Examenul este efectuat cu doua tipuri de aparate: un oftalmoscop, cu sau fara interpunerea unei lentile puternic convergente, sau un biomicroscop (lampa cu fanta), aceasta din urma necesitand interpunerea intre aparat si ochi a unei lentile de contact sau a unei lentile de examinare (lentita cu trei oglinzi). Oftalmoscopul serveste la examinarea polului posterior al ochiului (centrul retinei, papila si macula), in timp ce lentila cu trei oglinzi este utilizata pentru examinarea periferiei retiniene in caz de risc de dezlipire a retinei. O dilatatie pupilara prealabila poate fi provocata cu ajutorul unor colire midriatice cu scopul de a permite o viziune mai larga. Odata dilatatia realizata, examenul nu dureaza mai mult de 3 minute pentru un ochi.

Efecte secundare - Dilatatia pupilei, care nu este practicata in cazul glaucomului cu unghi inchis, antreneaza o vedere vaga care ramane deranjanta timp de mai multe ore dupa examen.