of 29/29
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A ARCADELOR DENTARE - CURSUL II - 2015

MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A ARCADELOR … · dezvoltarii procesului alveolar se disting doua etape caracteristice : Etapa de eruptie a dintilor temporari ( sase luni ... intervale

  • View
    246

  • Download
    3

Embed Size (px)

Text of MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A ARCADELOR … · dezvoltarii procesului alveolar se disting doua etape...

  • UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDI ARAD

    FACULTATEA DE MEDICIN DENTAR

    MORFOLOGIA FUNCIONAL A

    ARCADELOR DENTARE

    - CURSUL II -

    ef. lucr. Dr. Berari Adelina

    Arad 2015

  • DEZVOLTAREA ONTOGENETICA A DINTILOR

    Dintii se dezvolta din ectodermul si mezodermul primului arc branhial. Dezvoltarea ontogenetica a dintilor parcurge mai multe etape, ce se desfasoara in cea mai mare parte de-a lungul vietii intrauterine sau incepe in aceasta perioada, finalizandu-se dupa nastere. Ultima etapa, cea de eruptie, are loc in mod normal dupa nastere. Ontogeneza are loc in mai multe faze, dupa cum urmeaza :

    Cresterea proliferativa ( proliferare, histodiferentiere, morfodiferentiere

    Calcificarea Eruptia dentara

    Eruptia dentara presupune derularea a trei etape succesive : preeruptiva, prefunctionala, functionala ( ocluzala )

  • Eruptia dentara este un fenomen de crestere, corelat cu dezvoltarea dintelui, care se desfasoara conform unui tipar genetic. Eruptia reprezinta etapa finala a ontogenezei, in care dintii formati in grosimea oaselor maxilare, strabat distanta de la locul unde s-a format pana cand ajung in contact cu antagonistii lor. Eruptia dentara incepe in momentul cand coroana dentara este complet formata, radacina fiind edificata partial. Ea ar putea fi rezultatul proliferarii pulpei dentare primitive si a pulsatiilor vaselor acesteia. Concomitent cu deplasarea coroanei are loc si edificarea treptata a radacinii, care se finalizeaza odata cu inchiderea apexului ( aproximativ la trei ani de la realizarea contactului cu antagonistii ) Procesul de eruptie dentara incepe de la varsta de sase luni prin aparitia primilor dinti temporari si se termina la 18-25 de ani ( cand erup molarii trei ), derulandu-se concomitent cu edificarea radacinilor. Dintii isi definitiveaza dimensiunile la o varsta cand maxilarele sunt in crestere si constituie adevarati stimuli pentru dezvoltarea acestora . In migrarea sa dintele antreneaza si sacul folicular care se rupe cand dintele strapunge mucoasa bucala. Sacul coronar se uneste cu mucoasa gingivala formand insertia epiteliala.

    Sacul folicular periradicular va forma fibrele periodontale. Acestea, la randul lor, reprezinta un stimul constant si permanent pentru dezvoltarea si mentinerea osului alveolar care se formeaza si dispare odata cu dintele.

  • Eruptia dentara se desfasoara de-a lungul a trei etape caracteristice : preeruptiva ( intraosoasa), prefunctionala si functionala. Etapa preeruptiva ( intraosoasa ) E momentul in care coroana este complet formata si isi incepe miscarea predominant verticala, edificarea radacinii fiind abia inceputa. La originea deplasarii stau diferentele dintre viteza de

    dezvoltare a celulelor din pulpa radiculara primitiva si viteza de

    dezvoltare a celulelor din parodontiul primitiv si procesul alveolar.

    Exista mai multe teori care cauta sa explice geneza fortelor ce

    determina eruptia dentara. Dintre acestea amintim teoriile

    radiculara, pulpara, alveolara etc

  • Etapa prefunctionala In timp ce in etapa preeruptiva modificarile procesului alveolar nu au un rol determinant in deplasarea dintilor, in etapa prefunctionala ele trec pe primul loc datorita unor procese de crestere abundenta mai ales la nivelul bazei alveolei. In cursul dezvoltarii procesului alveolar se disting doua etape caracteristice : Etapa de eruptie a dintilor temporari ( sase luni doi ani

    jumate ) si etapa de eruptie a dintilor permanenti care incep la sase ani si se caracterieaza prin inchiderea majoritatii suturilor si incetarea influentei acestora asupra procesului alveolar care raman dependente de eruptia dintilor

    Miscarile dintilor sunt predominant axiale, la care se asociaza deplasari meziale si transversale.

  • Eruptia functionala Aceasta etapa este denumita astfel, deoarece dintii intra propriu-zis in functiune, realizand planul de ocluzie. Ascensiunea si , in general, miscarile lor sunt frante de contactele cu antagonistii, pe de-o parte, si cu vecinii meziali si distali pe de alta parte . Concomitent are loc si finalizarea cresterii radacinii.

  • ERUPTIA DINTILOR TEMPORARI

    Constituirea dentatiei temporare debuteaza odata cu inceputul calcifierii primului dinte temporar. Dentitia temporara debuteaza pana la eruptia primului dinte permanent. Cele doua momente sunt separate de un interval de aproximativ cinci sase ani. Obisnuit, la nastere, mugurii dintilor temporari se afla in grosimea oaselor maxilare fara ca niciunul dintre ei sa fie prezent in cavitatea bucala ( aceasta eventualitate este foarte rara si este cunoscuta sub numele de dinti natali). Mugurii dintilor temporari nu sunt dispusi ( in grosimea oaselor maxilare) asemanatoarei viitoare arcade dentare datorita diametrelor mezio-distale mai mari fata de spatiul disponibil de la acest nivel. Pentru a compensa acest conflict initial de spatiu, mugurii dintilor temporari incearca mai multe modalitati de aliniere ( plasare ). Cele mai pertinente cercetari privind aceste modalitati le-au efectuat Van Der Linder, Mc Namara si Burdi.

    La Maxilar, incisivii centrali au constant o directie perpendiculara pe planul medio-sagital. Tipul 1 : Incisivii laterali sunt paraleli cu centralii, dar in pozitie disto-linguala, iar caninii, situati mai distal de laterali, formeaza un unghi de 60 cu planul medio-sagital Tipul 2 : Incisivii laterali sunt meziorotati, iar caninii formeaza un unghi de 45 cu planul nediao-sagital Tipul 3 : Incisivi laterali plasati distal fata de centrali si in pozitie palatinala, iar caninii sunt inclinati 45-60 fata de planul medio-sagital Tipul 4 : Incisivii laterali ocupa o pozitie distala fata de centrali, iar caninii sunt situati in vestibulo-pozitie, aproape paralel cu incisivii laterali. La mandibula : caninii realizeaza intotdeauna un unghi de 45cu planul medio-sagital Tipul 1 : Incisivii sunt dispusi in W

  • Tipul 2 : Incisivii centrali sunt perpendiculari pe planul medio-sagital iar lateralii se situeaza in pozitie linguala si usor inclinati Tipul 3 : incisivii laterali ocupa o pozitie linguala fiind usor mai distalizati decat la tipul precedent Tipul 4 : Incisivii au o dispozitie W , insa incisivii laterali se afla intr-o pozitie linguala fata de canini

  • Cronologia eruptiei dintilor temporari Durata dezvoltarii unui dinte temporar de la debutul calcifierii coronare pana la edificarea totala a radacinii este circa 20-25 luni. Toti dintii temporari isi incep calcifierea inainte de nastere, in lunile 3- 6 de viata intrauterina . La nastere toate coroanele dintilor temporari sunt edificate, eruptia lor intinzandu-se in luna a sasea ( cand erup incisivi centrali inferiori ) si luna a 30-a ( cand erup molarii secunzi). Secventa eruptiei dintilor temporari a dat nastere la numeroase controverse in literatura de specialitate. Ei erup la cate un grup pe semestru, dintii inferiori devansand pe cei superiori cu exceptia incisivilor laterali. De marcat ca primii molari temporari apar inaintea caninilor, permitand in jurul varstei de 18 luni un decalaj al ocluziei dintilor temporari. In jurul varstei de doi ani si jumatate, dintii temporari isi termina eruptia, arcadele temporare isi exercita functiile timp de patru ani, pana la aparitia primului dinte permanent, cand incepe constituirea arcadelor mixte. In literatura de specialitate sunt descrise o serie de varietati normale ale eruptiei dintilor temporari care s-ar datora unor factori diferiti dintre care amintim: sexul, varsta mamei, greutatea la

    nastere, momentul nasterii etc.

  • Secventa cresterii dintilor temporari dupa Logan si Kronfeld, modificata in 1960 de catre Schour, este urmatoarea :

    - Incisivii centrali inferiori 6 luni - Incisivii laterali inferiori 7 luni - Incisivii centrali superiori ... 7 luni - Incisivii laterali superiori .. 8 luni - Molarii primi .. .. ... 12-16 luni - Caninii 16-20 luni - Molarii secunzi .. .. 20-30 luni

  • La varsta de un an arcul incisiv este format si primul molar este erupt. La eruptia ,el lasa spatiu liber pentru canini. Acest spatiu se completeaza sase luni mai tarziu . Arcada temporara atinge parametrii definitivi prin eruptia celui de-al doilea molar, la doi ani si jumatate- trei ani. La aceasta varsta dintii temporari realizeaza contacte proximale. Intre 4-5 ani apar tremele si disatemele datorita cresterii rapide a maxilarelor, timp in care mugurii dintilor frontali permanenti ( care ocupa o pozitie spre oral) se apropie de frontalii temporari. Trebuie subliniat faptul ca dintii temporari ( spre deosebire de cei permanenti) nu au axe diferite de implantare . Ei prezinta o implantare aproape verticala . Incisivii sunt mai vestibularizati, iar in zonele de sprijin nu se observa curba lui von Spee si nici curba lui Wilson. In sfarsit, trebuie mentionat si faptul ca fetele ocluzale ale dintilor temporari nu adpota dispozitia helicoidala.

    Inlocuirea dintilor temporari Pierderea fiziologica a dintilor temporari este precedata de reducerea treptata a radacinii acestora ( rizaliza fiziologica ), care incepe deja la 1-2 ani dupa terminarea cresterii acestor radacini. Fenomenul de rizaliza a dintilor temporari recunoaste in etiologia sa doi factori: mezenchimal si pulpar . Mecanismul rizalizei este foarte complex. In final, rizaliza permite deplasarea mugurilor dentari de inlocuire ( in numar de 20 ) spre mucoasa bucala concomitent cu pierderea spontana a dintilor temporari.

  • ERUPTIA DINTILOR PERMANENTI Primordiul constituirii dentatiei permanente este reprezentat de debutul calcifierii primului dinte permanent. Acest moment este separat de cel al eruptiei ultimului dinte permanent de un interval de aproximativ 20 de ani . Mugurii dintilor permanenti sunt situati in cripte osoase din grosimea oaselor maxilare . Ei sunt dispusi spre oral fata de dintii temporari ocupand pozitii care le permite o concentrare cat mai mare . Incisivul central superior se afla intr-o palato-pozitie fata de radacinile centralului si lateralului temporar. Premolarii nu intampina un conflict de spatiu, deoarece diametru lor mezio-distal este mai mic decat cel al molarilor temporari. Molarii permanenti ocupa o pozitie distala fata de molarul secund temporar, zona dispunerii lor depinzand de dezvoltarea sagitala a proceselor alveolare . Cronologia eruptiei dintilor permanenti Perioada de formare a unui dinte permanent este cuprinsa intre 6-12 ani. Eruptia unui incisiv permanent incepe la aproximativ 9 ani de la debutul formarii acestuia. Caninul si premolarul erup dupa aproximtiv 12 ani de la inceputul formarii, iar molarul doi si trei la 12-13 ani. Cu exceptia molarilor primi permanenti a caror calcificare poate incepe la nastere, toti ceilalti dinti permanenti isi incep calcificarea dupa nastere. Eruptia dintilor permanenti incepe cu primul molar, apoi dintii inferiori in ordinea lor numerica. Caninii superiori raman adeseori ectopici ( in afara sirului dentar).

  • Unul dintre cei mai reprezentativi autori care s-a ocupat cu studiul secventei eruptiei dintilor permanenti a fost Hurme. El a examinat 93.000 copii din toate tarile cu clima temperata din emisfera nordica . Din datele prezentate de Hurme reiese ca molarii si incisivii sunt dintii care erup cel mai precoce, intr-un interval de timp redus, iar mai tarziu erup caninii si premolarii cu intervale variabile de eruptie. In legatura cu secventa eruptiei dintilor permanenti se pot stabili cateva reguli generale: Dintii inferiori erup intotdeauna inaintea omologilor superiori La fete eruptia este in avans fata de baieti. Eruptia incisivilor si primilor molari se face parte integrata

    dintr-un prim puseu de dezvoltare a sistemului dentar; la 7 ani incisivii centrali si primii molari se afla in general pe arcada, iar la 8 ani erup incisivii laterali.

    Euptia pasiva In perioada de involutie a parodontiului marginal, asistam la deplasarea spre apical a insertiei epiteliale si a gingiei marginale cu denudarea consecutiva a radacinilor dentare. In aceste situatii, coroana clinica creste in dauna radacinii clinice. Fenomenul este cunoscut sub numele de eruptie pasiva. Eruptia continua Eruptia continua este un concept care sustine ca eruptia dentara continua toata viata, chiar si dupa ce dintele ajunge in contact cu antagonistii. Acest concept reprezinta de fapt o sinteza intre notiunile de erupere activa ( primara si secundara) si cea de eruptie pasiva. Eruptia precoce Notiunea de eruptie precoce vizeaza atat dintii temporari, cat si pe cei permanenti. In primul caz, primul dinte temporar poate erupe la sfarsitul lunii a treia. In cadrul eruptiei precoce un rol aparte il ocupa dintii natali ( prezenti la nastere), In cazul

  • dintilor permanenti se vorbeste de eruptie precoce cand primii dinti apar la sfarsitul varstei de 4 ani. Prezenta sau eruptia unor asemenea dinti este cunoscuta sub numele de eruptie precoce .

    ARCADELE DENTARE TEMPORARE

    Totalitatea dintilor implantati in procesul alveolar ale maxilarului si mandibulei unul dupa altul, sub forma de sir, alcatuiesc o arcada dentara . In cadrul arcadelor dentare naturale integre, dintii se gasesc intr-o stare de echilibru fiind dispusi intr-un spatiu neutru in care fortele functionale ocluzale, reactionale, proximale, labiale, jugale si linguale se anuleaza doua cate doua. Asadar arcadele dentare umane au un caracter heterodont ( grupuri dentare cu forme si functii diferite ) De-a lungul dezvoltarii lor, arcadele temporare parcurg mai multe etape, fiecare cu particularitatile sale. Pana la doi ani si jumatate se desfasoara perioada de eruptie, dupa care se instaleaza etapa de morfologie primara. Aparatul dento-maxilar al copilului incepe sa-si desavarseasca functiile care actioneaza asupra morfologiei primare a arcadelor pe care le transforma in arcade cu morfologie secundara

  • Exista doua arcade : maxilara si mandibulara. Fiecare dintre cele doua arcade se compune dintr-o parte extraalveolara ( formata din coroanele dintilor) si o parte intraalveolara ( reprezentata de radacinile dintilor si alveolele). Pe arcadele dentare temporare exista 20 de dinti, cate 10 pe fiecare arcada si 5 pe fiecare hemiarcada. Arcadele nu sunt egale intre ele . Cea superioara este mai mare si circumscrie arcada inferioara. Dimensiunile mai mari ale curbei arcadelor superioare si mai mici ale celei inferioare rezulta ca urmare a pozitiei dintilor. Astfel : Dintii superiori ( ai arcadei superioare) au axul longitudinal

    inclinat supero-inferior si dinauntru in afara, asa incat curba arcadei extraalveolare este mai mare decat curba bazei apicale; arcada extraalveolara este mai mare dacat arcada intralveolara la maxilar Dintii inferiori ( ai arcadei inferioare) au axul longitudinal inclinat tot supero-inferior si dinauntru infara. Astfel, la arcada inferioara se realizeaza o situatie inversa : curba arcadei extraalveolare este mai mica decat curba arcului bazei apicale ( arcada extraalveolara este mai mica decat cea intraalveolara la mandibula )

    O linie conventionala trece prin marginea incizala a incisivilor, varful cuspidului caninilor si varfurile cuspizilor vestibulari ai dintilor laterali Arcadele dentare impart cavitatea bucala in alte doua cavitati virtuale: vestibului bucal si cavitatea bucala propriu-zisa, care adaposteste limba

  • Dintii temporari contribuie la dezvoltarea si modelarea ADM, la exercitarea functiilor acestui aparat, avand un rol deosebit in dezvoltarea psihica a copilului.

    Imediat dupa nastere, crestele alveolare ale nou-nascutului sunt relativ bine dezvoltate, In 80 % din cazuri, raportul dintre creste are aspect de prognatism maxilar ( arcul crestei maxilare depaseste in sens sagital pe cel al crestei mandibulare). Treapta sagitala dintre cele doua creste se cifreaza la 6-11 mm. Copilul se alimenteaza prin supt, ceea ce solicita mandibula prin miscarile de pro- si retropulsie. Drept urmare ea se dezvolta in plan sagital. Fenomenul fiind interpretat drept prima mezializare a mandibulei . In aceasta etapa, crestele alveolare se dezvolta, devin mai late, iar in dreptul dintilor tempori care se pregatesc sa erupa, apar boselari. Eruptia incisivilor de la ambele maxilare, determina stabilirea primelor raporturi de acoperire frontala in sens vertical. Astfel, mandibula intalneste un obstacol in miscarile ei in plan sagital. Miscarile in plan vertical sunt libere sa se desfasoare, In aceasta etapa se consolideaza miscarile de incizie. Multe componente ale ADM : fibre musculare, ATM etc. sufera modificari de adaptare la aceasta noua DV. La intervale de cate sase luni apare cate un grup dentar de dinti omologi astfel incat la 30 de luni arcadele dentare sunt complete si incep sa functioneze ca entitati morfo-clinice, avand un plan de ocluzie. Secventa eruptiei acestor dinti este : incisiv central, incisiv lateral, molar prim, canin, molar secund .

    Baume distinge doua tipuri de arcade temporare:

    - Arcade de tip I cu spatii ( treme ) simiene care sunt vestigii ale dentatiei primatelor si permite instalarea caninului voluminos in spatiul interdentar antagonist. Spatiul simian superior este situat intre canin si incisivul lateral, iar cel inferior intre canin si primul molar temporar.

    - Arcade de tip II fara spatii simiene Raporturile de ocluzie intre cele doua arcade temporare complete, determina o dimensiune verticala a etajului inferior

  • prima inaltare fiziologica a ocluziei care ramane relativ constanta pana la aparitia molarilor permanenti.

    Etapa morfologiei primare Perioada morfologiei primare poate dura intre 1 si 3 ani. Cei 20 de dinti prezinta caractere morfologice exprimate. Aceasta perioada prezinta urmatoarele particularitati: arcadele au o forma de semicerc Arcada superioara circumscrie arcada inferioara Dintii temporari realizeaza contacte meziale si distale, cu

    exceptia molarului doi care are doar arii de contact meziale Curbele de ocluzie sunt atenuate Raporturile ocluzale din zona frontala sunt labiodonte ( cap

    la cap ) sau usor psalidodonte ( exista o usoara acoperire verticala )

    Caninul superior se plaseaza intre caninul si primul molar inferior, stabilind raport neutral

    Fiecare dinte temporar oclude cu doi dinti antagonisti, cu exceptia incisivilor centrali inferiori si a molarilor secunzi superiori

    Fetele distale ale molarilor secunzi superiori si inferiori sunt situate in acelasi plan frontal sau eventual in treapta mezializata cu planul fetei distale a molarului inferior plasat mai anterior

  • Etapa morfologiei secundare Aparatul dento-maxilar al copilului participa la efectuarea functiilor : masticatie, fonatie, fizionomie, automentinere si uneori respiratie. Aceste functii modeleaza componentele ADM printre care si dintii si arcadele dentare, care sufera o serie de modificari ai parametrilor morfologiei primare. Etapa dureaza pana la aproximativ 6 ani. Marginile incizale ale frontalilor si relieful pozitiv al molarilor se sterg progresiv. Uzura fiziologica este decelabila la nivelul tuturor fetelor dintilor temporari. Datorita cresterii uzurii progresive, raportul frontal, psalidodont se transforma uneori intr-un raport cap la cap care favorizeaza a doua mezializare fiziologica a mandibulei . Oasele maxilare cresc, drept urmare intre dintii temporari apare o serie de spatieri ( diasteme si treme) normale pentru aceasta varsta care vor permite o aliniere normala a dintilor permanenti care urmeaza sa erupa. Cresterea si dezvoltarea predominanta a mandibulei in sens sagital duce la aparitia unui spatiu liber intre marginea anterioara a ramurii si molarul doi temporar, cunoscut sub numele de camp retromolar, care asigura spatiul necesar eruptiei molarului prim permanent

  • Arcadele dentare permanente in morfologia primara

    Arcadele dentare permanente sunt alcatuite din 32 de dinti: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari si 12 molari In evolutia arcadelor dentare permanente se remarca mai multe perioade : Prima perioada, cunoscuta sub numele de arcada adultului

    tanar. Este perioada evolutiei molarului secund permanent, cand se remarca o aliniere notabila a arcadei.

    Perioada a doua este cunoscuta si sub numele de arcada stabila a adultului tanar. Este o perioada destul de lunga, cuprinsa intre momentul cand molarii secunzi permanenti ating planul de ocluzie, pana la eruptia molarilor trei. Ea dureaza aproximativ sase ani, uneori mai mult.

    Perioada a treia, denumita si perioada arcadei complete a adultului. Ea presupune atingerea dimensiunilor definitive ale arcadelor. Aceasta perioada lipseste adeseori datorita ageneziei molarilor trei sau a incluziei lor, in plus varstele de eruptie a acestor dinti variaza mult .

    In componenta arcadelor dentare permanente intra atat dintii de inlocuire care erup in locul dintilor temporari ( incisivi, canini, premolari) cat si dintii de completare care erup distal de ultimul molar temporar ( molarii permanenti ). Si arcadele permanente prezinta o morfologie primara ( care dureaza de la varsta de 11-12 ani pana la 15-16 ani ) si o morfologie secundara al carei debut este marcat de fenomenul de uzura dentara

    Arcadele permanente naturale, armonios dezvoltate, prezinta o serie de parametrii:

    Forma armonioasa, de cele mai multe ori elipsa sau hiperbola;

  • Pozitii axiale corespunzatoare si armonios corelate ale dintilor antagonisti de pe cele doua arcade dentare;

    Prezenta ariilor de contact interproximale in jurul carora apar abrazuri cu o anumita simetrie;

    Situarea mai meziala a fiecarui dinte inferior fata de omologul sau superior

    Existenta a doi antagonisti pentru fiecare unitate dentara cu exceptia incisivului inferior si a molarului trei superior

    Prezenta celor doua curbe caracteristice de ocluzie ( von Spee si Wilson )

    Arcada superioara este mai lunga si mai larga, ea circumscrie total arcada inferioara.

  • Proporiile suprafeelor coronare

    Regula celor 7 eptimi : 1/7 corespunde versantului periferic (V) al cuspidului de

    ghidaj 2/7 corespunde versantului central (OZ) al cuspidului de

    ghidaj 2/7 corespunde versantului central al cuspidului de sprijin 2/7 corespunde versantului periferic (oral) al cuspidului de

    sprijin

  • ARIILE DE CONTACT

    Sirul coroanelor dentare actioneaza ca un ansamblu datorita existentei ariilor de contact interdentar prin intermediul carora fiecare dinte realizeaza contacte meziale si distale ( acestea din urma cu exceptia molerilor trei ) cu dintii adiacenti. Ariile de contact disperseaza fortele orizontale care rezulta din descompunerea presiunilor ocluzale, mentin continuitatea arcadelor dentare si pastreaza integritatea tisulara a gingiei interdentare. Ele pot fi comparate cu rulmentii unei roti. Ariile de contact permit mobilitatea fiziologica proprie fiecarui dinte, dar functioneaza si ca dispersori de forte, contribuind la realizarea acestui ansamblu morfofunctional care este arcada dentara.

  • Noi optam pentru utilizarea termenului de arie de contact, deoarece notiunea de punct in sens strict geometric reprezinta ceva fara dimensiuni si se admite ca dintii chiar in morfologie primara realizeaza contacte sub forma de suprafete mici si nicidecum sub forma de puncte. Suprafata unei arii de contact la un dinte cu morfologie primara este de circa 0,064 cm. Totalitatea suprafetelor si ariilor de contact ( in morfologia primara) este de aproximativ 2-3 cm. Aceste date matematice, fara importanta la prima vedere, devin de interes major cand, pentru refacerea acestor arii de contact, se folosesc diferite materiale nemetalice sau metalice. Aceste mici suprafete de contact, datorita mobilitatii dentare fiziologice cresc in timp, transformandu-se in suprafete mai mari ( mai largi) prin fenomenul de uzura proximala.

  • Fenomenul de uzura proximala reduce dimensiunea mezio-distala a dintilor, favorizand mezializarea lor. Uneori, in timp, aceasta poate genera chiar inghesuiri dentare. Miscarea de mezializare a dintilor se poate materializa prin reducerea dimensiunilor unei arcade de la cativa milimetri pana la 1 cm. Ariile de contact lipsesc in mod fiziologic in dentitia temporara intre 4-6 ani cand procesele alveolare se dezvolta in sens sagital si transversal, aparand diasteme si treme mai ales in regiunea frontala. Aceste spatii vor compensa diferenta de gabarit mezio-distal dintre frontalii temporari si cei permanenti ( aproximativ 4,4mm la arcada maxilara si 4,6 mm la arcada mandibulara). Uneori, ariile de contact lipsesc si in dentitia permanenta in cazul incongruentelor dento-alveolare cu spatiere. Studiul acestor anomalii netratate suscita si astazi o serie de discutii cu privire la

    instalarea ( sau nu ) mai frecventa a unor procese de

    parodontopatie marginala in aceste cazuri. Pierderea unui dinte si implicit a contactelor proximale, face ca dinti vecini sa migreze,

    tinzand sa inchida bresa edentata.

  • Referitor la ariile de contact, trebuie insusite mai multe reguli : Reguli generale

    1) Cu cat dintii ocupa pe arcada o pozitie mai anterioara cu atat ariile de contact sunt situate mai aproape de incizal, respectiv ocluzal

    2) Pentru orice dinte aria de contant meziala este mai aproape de incizal

    ( ocluzal) decat area de contact distala. Celelalte reguli

    1) La frontali in sens cervico-incizal, ariile de contact se situeaza in treimea incizala, iar in sens vestibulo-oral in treimea vestibulara

    2) La dintii laterali in sens cervico-ocluzal, ariile de contact se situeaza la jonctiunea treimii ocluzale cu treimea medie, iar in sens vestibulo-oral la jonctiunea treimii vestibulare cu treimea medie

    3) Fac exceptie de la regula precedenta ariile de contact dintre fata distala a molarilor primi si fata meziala a molarilor secunzi care sunt situate in ambele sensuri in treilea medie.

    Scoala americana de morfologie dentara din Oregon ( SUA ), considera ca molarii realizeaza arii de contact in zona mijlocie a treimii medii, spre deosebire de premolari care le au in zona ocluzala a treimii medii. Ariile de contact au trei functii importante : Disperseaza componentele orizontale care rezulta din

    descompunerea fortelor ocluzale pe un numar mai mare de dinti;

    Mentin continuitatea arcadelor si in consecinta orientarea axiala ( directia de implantare ) a unitatilor ( fixarea fiziologica a lui Eismann )

    Pastreaza integritatea tisulara a parodontiului de invelis, reprezentand un obstacol in calea impactelor alimentare

  • AMBRAZURILE In cadrul relatiilor interarcadice, ariile de contact interproximale conduc la formarea unor spatii piramidale cunoscute sub numele de ambrazuri. Exista patru feluri de ambrazuri: vestibulare ( orale), ocluzale si cervicale. Toate aceste abrazuri au varful la nivelul ariei de contact. Pentru o intelegere mai usoara, asemanati limitele acestor piramide cu niste linii imaginare ce delimiteaza fetele axiale ale unei coroane dentare. Ambrazura rezulta din curbele situate in apropierea ariilor de contact a doi dinti vecini. Cu alte cuvinte, vestibular sau oral fata de aria de contact interdentara. Toate ambrazurile prezinta contururi rotunjite pentru a favoriza alunecarea alimentelor.

    Ambrazurile ocluzale Sunt spatii deschise spre ocluzal, formate de versantele proximale ( periferice) ale crestelor marginale, apartinand celor doi dinti vecini. Forma acestor ambrazuri reflecta morfologia crestelor marginale care respecta legea simetriei ambrazurilor. Indiferent daca perspectiva asupra ambrazurilor este vestibulara sau orala, cele ocluzale cresc dinspre mezial spre distal, in timp ce ambrazurile cervicale descresc in acelasi sens. Ambrazurile cervicale :

    Ambrazurile cervicale sunt spatii deschise spre cervical, cu varful unghiului la aria de contact. Ambrazurile cervicale si ariile de contact protejeaza gingia interdentara de impactul alimentar, contribuind la devierea bolului astfel incat sa maseze asupra gingiei. Eutroficitatea gingiei interdentare depinde de forma si conturul ambrazurii cervicale care reflecta aliniamentul si pozitia normala a dintilor. Dupa terminarea eruptiei si la adultul tanar, cea mai mare perte a ambrazurii cervicale este ocupata de gingia

  • interdentara. In timp, papila sufera un proces de retractie, ambrazura devenind libera. Ambrazurile cervicale descresc dinspre mezial catre distal. Ambrazurile vestibulare Ambrazurile vestibulare au o deschidere mai mare, realizand de obicei un unghi obtuz. Ele sunt mai putin profunde, deschiderea unghiului pe care-l realizeaza aria de contact este mai mare decat cel pe care-l realizeaza ambrazurile orale. Contururile lor sunt rotunjite, permitand devierea bolului alimentar si in acelasi timp, efectuarea autocuratirii Ambrazurile orale : Ambrazurile orale sunt mai profunde decat cele vestibulare. Ele realizeaza un unghi mai ascutit. Se admite ca toate ambrazurile sunt rotunjite si au peretii convexi, fiind organizate morfologic conform unor regulilor de simetrie favorizand astfel alunecarea alimantelor spre cavitatea

    bucala propriu-zisa sau vestibulul bucal.

    Regulile simetriei ambrazurilor Muchiile crestelor marginale a doi dinti vecini se situeaza la

    acelasi nivel, in sens ocluzo-cervical; Versantele proximale a doua creste marginale invecinate

    prezinta aceeasi inclinare; In sens vestibulo-oral, versantele proximale a doua creste

    marginale invecinate prezinta aceeasi simetrie; Privind ambrazurile cervicale la nivel de arcada se constata

    ca limitele cervicale proximale invecinate ( linia coletelor) se situeaza la acelasi nivel in sens cervico-ocluzal. Regula este valabila daca exista curba sagitala de ocluzie a lui von Spee;

    Simetria angulara a ambrazurilor vestibulare si orale se manifesta pana la limita liniilor de tranzitie ( in special in plan orizontal);

    La nivelul tuturor ambrazurilor liniile de tranzitie a doua unitati adiacente sunt simetrice ( in plan vertical).

  • Forma, dimensiunea si simetria ambrazurilor sunt foarte importante mai ales in reconstituirile dintilor afectati de procese carioase cand se impune refacerea corecta a ariilor de contact si simetria crestelor marginale care delimiteaza ambrazurile. Nerespectarea acestor reguli este urmata de perturbari ale echilibrului ocluzal, prin migrari ale dintilor vecini sau a celor refacuti.