ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST

V1

-IN HONOREM DOINA BENEA-

Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie

Timişoara, 25 noiembrie 2017

JATEPress Kiadó

Szeged 2017

Editor: Sorin FORȚIU (cu mulțumiri pentru ajutorul punctual acordat lui Andrei STAVILĂ, Cristian OPREAN, Adrian CÎNTAR și Simona REGEP) Coordonator: Dorel MICLE DVD-ROM: Adrian CÎNTAR WEB: Sorin FORȚIU și Claudiu TOMA Coperta: Alice DUMITRAȘCU Foto copertă: Tudor VREME-MOSER, http://ideatm.ro/wordpress/ Această lucrarea a apărut sub egida:

© ArheoVest, Timișoara, 2017 Președinte Lorena SMADU

www.arheovest.com

ISBN 978-963-315-358-1 (Összes/General) ISBN 978-963-315-359-8 (I. kötet/volumul)

Avertisment: Acest volum digital este o imagine cât se poate de fidelă a celui tipărit.

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor.

DVD-ROMul conține contribuțiile în varianta color precum și imaginile la rezoluția maximă trimisă de autor.

247

MATERIALELE ATRIBUITE BRONZULUI TÂRZIU DE LA TIMIȘOARA-PĂDUREA VERDE

†Marius Moga*, †Florin Medeleț**, Petru Rogozea*** * Muzeul Banatului, Timișoara ** Muzeul Banatului, Timișoara *** Cercetător independent; rogozeapetru@yahoo.com Abstract. The present study aims to introduce into the scientific circuit the archaeological materials discovered in 1956 on the occasion of rescue researches carried out in the perimeter of Timisoara City. The materials are attributed to the Late Bronze Age period, more precisely to phase I and II of the Cruceni-Belegiš Culture. Keywords: Late Bronze Age, Cruceni-Belegiš I-II Culture, pottery, settelement, necropolis.

1. Introducere Dezvoltarea industrială și imobiliară a municipiului Timișoara a ridicat și în

trecut probleme asemănătoare cu cele din prezent, mai precis cercetarea arheologică preventivă desfășurată într-un ritm alert, dictat de cele mai multe ori de constructor și lipsită frecvent de unele dotări minime.

Un exemplu edificator pentru începuturile cercetării arheologice preventive în perimetrul orașului este cercetarea desfășurată în incinta fostei uzine UMT (Uzinele Mecanice Timișoara), actualul Continental. În acest areal, aflat în nord-vestul orașului (Fig. 1.1), la 3,16 km SSE de biserica reformată din Dumbrăviţa, 3,51 km nord-est de catedrala mitropolitană din Timişoara şi 4,7 km nord-vest de biserica ortodoxă din Ghiroda au fost descoperite în 1956, cu ocazia unor lucrări de construcție, materiale arheologice atribuite preistoriei și antichității. Imediat după descoperire persoanele responsabile cu coordonarea șantierului de construcții au anunțat muzeografii de la Muzeul Satului Bănățean, aflat în apropiere. Aceștia îi sesizează telefonic, la rândul lor, pe muzeografii specializați de la Muzeul Banatului. La fața locului s-a deplasat arheo-logul Marius MOGA care reușește să recupereze de la muncitori mai multe fragmente ceramice. Ulterior zona a fost cercetată de un colectiv format din arheologul Marius MOGA, muzeografii Ortansa RADU şi Maria ANOCHII, retauratorul Varga ALADAR şi fotograful Rudolf MÜHL1. Din nefericire documentația de șantier nu s-a păstrat. Materiale arheologice identificate aici au fost atribuite primei epoci a fierului și seco-lelor III–IV.

Descoperirile făcute în acest punct sunt amintite într-un articol, cu titlul “De

1 Tănase, 1998, p. 251.

248

Fig. 1.1. Zona de descoperire a materialelor (marcată pe o imagine

satelitară și pe harta topografică, 1975).

când este locuită vatra oraşului Timişoara”, apărut în cotidianul Drapelul Roşu din 17 martie 19572 și ulterior, foarte sumar, într-un mic raport despre activitatea Muzeului Banatului, apărut în Revista Muzeelor din 19643. Materialele caracteristice preistoriei au fost restaurate și expuse în fosta expoziția de bază a muzeului.

Cercetările arheologice în acest areal au fost continuate în vara anului 1969 de către Ortansa RADU, care descoperă, în cele trei sondaje de 5 × 2 m, materiale de epo-ca bronzului și un mormânt sarmatic cunoscut destul de bine în bibliografia de specia-litate4. Tot Ortansa RADU amintește materiale descoperite în 1956, mai precis strachina lobată, într-un studiu dedicat necropolei de la Cruceni5.

Materialele preistorice de aici, mai exact cele specifice culturii Cruceni-Belegiš, apar amintite în numeroase studii6.

2. Descrierea vaselor ceramice 2.1. Vas bitronconic (nr. inv. MNBT-3043/restaurat) Vasului îi lipsește buza (care a fost probabil evazată). În partea superioară a

gâtului decorul este constituit din caneluri fine orizontale, sub acestea fiind dispuse gru-puri de câte patru cercuri mici imprimate orizontal. Tot pe gât sunt situate și patru proeminențe conice cu vârful orientat în sus. Sub aceste proeminențe se mai află și patru toarte tubulare, late, care au imprimat în partea superioară patru cerculețe. Pe pântecul vasului există caneluri late verticale. Suprafețele acestuia au o culoare brun-cărămizie. 2 Tănase, 1998, p. 251. 3 Moga, 1964, p. 296. 4 Radu, 1983, p. 152; Popescu, 1969, p. 498; Popescu, 1970a, p. 437; Mare, 1998, p. 286; Mare, 2004, p. 75; Grumeza, 2014, p. 24, 51, 60, 75, 114, 120, 122, 127, 150, 154, nota 1195. 5 Radu, 1973, p. 506. 6 Popescu, 1969, p. 498; Idem, 1970a, p. 437; Gumă 1993, p. 55, 257, 296; Luca, 2010, p. 251; Stavilă, 2015, p. 32.

249

Dimensiuni7: H 47,5 cm; DM 46,5 cm; DG 22 cm (reconstituit); DF 10,5 cm; La.toară 6 cm; Gr.toartă 0,7 cm (Fig. 2.2, Fig. 8).

2.2. Vas bitronconic (nr. inv. MNBT-3044/restaurat) Vasul are o buză groasă, evazată. Pe gât apar dispuse circular, caneluri îmguste.

În zona pântecului au fost aplicate patru proeminențe conice, cu vârful tras în sus. Între aceste sunt dispuse, în relief, patru grupe a câte patru arcade. Deasupra arcadelor se află imprimate un șir orizontal de cerculețe. Sub proeminețe există patru torți tubulare, late. Între toarte se află trei șiruri de cerculețe, realizate prin imprimare. Vasul are culoarea brun-cărămizie cu pete negre. Restaurarea vasului s-a făcut greșit, prin adăugarea unei arcade, rezultând două grupe a câte cinci arcade și două grupe a câte patru arcade. În realitate, cea de a cincea arcadă reprezintă locul de fixare a unei proeminențe conice. Este vizibilă pe vas zona în care afost fixată proeminența, distingându-se chiar și scri-jeliturile, făcute în lutul umed, pentru creșterea aderenței.

Dimensiuni: H 60,5 cm; DM 50 cm; DG 28 cm; DF 11,5cm; La.toară 5 cm; Gr.toartă 0,7 cm; D cerculețe imprimate 0,7 cm (Fig. 1.2a–b, Fig. 6).

2.3. Vas bitronconic (nr. inv. MNBT-3046/restaurat) Vasul are buza groasă, evazată. Decorul din zona gâtului este compus din două

benzi orizontale formate din cinci linii incizate, mărginite de-o parte și de alta de șapte grupuri de cerculețe realizate prin imprimare (grupate într-un triunghi cu vârful în jos). Între cele două benzi incizate se mai află nouă grupuri de cerculețe imprimate, dispuse orizontal, unul după altul. Pe umărul vasului sunt plasate patru proeminențe conice, mici, cu vârful în sus. Sub acestea aexistă patru toarte tubulare, late. Cerculețe impri-mate mai există și pe pântec. Tot de pe pântec mai pornesc și benzi compus din incizii “pseudoșnurate” dispuse în formă de triunghi cu linie mediană. Deasupra torților tubu-lare și proeminențelor conice sunt alte două benzi în tehnica “pseudoșnurului”. Aceste două benzi se intersectează sub forma literei “X”. Vasul are culoarea brun-cenușiu.

Dimensiuni: H 66 cm; DM 56,5 cm; DG 40,5 cm (reconstituit); DF 21 cm; La.toară 5,5 cm; Gr.toartă 0,7 cm; D.cerculețe imprimate 0,7 cm (Fig. 1.2c–d, Fig. 7).

2.4. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Vasul are buza evazată. Pe partea superioară a acesteia există trei fațete orizon-

tale. Pe gât sunt dispuse caneluri “în ghirlandă”. În această zonă vasul este puternic ars, aproape vitrificat. Vasul a fost modelat dintr-o pastă fină, degresată cu cioburi pisate. Suprafețele sunt brune. Suprafața esterioară este lustruiă.

Dimensiuni: DG 32 cm (Fig. 9.3). 2.5. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Buza este evazată. Pe gât au fost incizate orizontal trei linii, sub acestea exis-

tând două grupe de câte șapte incizii verticale. Sub acestea a fost imprimat un șir de patru cerculețe, dispuse orizontal. Pasta vasului este fină. Ca degresant au fost folosite cioburi pisate. Suprafața este brună.

Dimensiuni: DG 32,5 cm (Fig. 10.1).

7 În continuare vom utiliza abrevierile: H = înălțime; DM = diametru median; DG = diametrul gurii; DF = diametru fund; La.toartă = lățime toartă; Gr.toartă = grosime toartă (toate dimensiunile în cm).

250

2.6. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Decorul gâtului este format din două benzi dispuse orizontal, compuse la rân-

dul lor din șase linii incizate. Buza vasului este evazată. Pe gât există urme de ardere secundară (suprafața este ușor vitrificată). Pasta este semifină, degresată cu cioburi pisate. Suprafețele fragmentului sunt brune.

Dimensiuni: DG 26 cm (Fig. 9.1). 2.7. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Buza evazată, nedecorată, pastă semifină degresată cu nisip. Suprafețele sunt

cărămizii. Dimensiuni: DG 22,5 cm (Fig. 10.3). 2.8. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Buza evazată, nedecorată. Și pe acest fragment sunt vizibile urme de ardere

secundară, până la vitrifiere. Pasta semifină, degresată cu cioburi pisate, suprafețele brun-cenușii.

Dimensiuni: DG 30,5 cm (Fig. 9.2). 2.9. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Buza evazată, nedecorată, cu urme de ardere secundară. Pasta semifină, degre-

sată cu cioburi pisate. Culoarea fragmentului este cărămizie. DG 30 cm (Fig. 13.4) 2.10. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Fragmentul de vas bitronconic provine din zona pântecului. Decorul este com-

pus din trei linii incizate, orizontale. Sub acestea au fost incizate tot vertical alte opt linii, mărginite în partea inferioară de un șir de cerculețe imprimate dispuse orizontal. Doisprezece linii, mai late, dispuse vertical pe peretele vasului, cu alveole în partea superioară. Pe acest fragment a fost aplicată și o toartă tubulară cu trei nervuri verticale. Pasta este fină, degresată cu cioburi pisate. Suprafețele sunt brune.

Dimensiuni: La.toară 3 cm; Gr.toartă 0,6 cm; D.cerculețe imprimate 0,4 cm (Fig. 10.2). 2.11. Vas bitronconic-Fragment (fară nr. inv.) Fragment ceramic din zona pântecului, decorat cu trei “pseudocaneluri”, dis-

puse orizontal, sub care se află linii incizate vălurite și patru cerculețe imprimate. Pas-ta semifină, degresată cu cioburi pisate, culoarea suprafețelor este brună. Și în cazul acestui fragment arderea secundară a dus la vitrifire și implicit deformare.

Dimensiuni: D.cerculețe imprimate 0,7 cm (Fig. 18.7). 2.12. Vas bitronconic-fragmente (fară nr. inv.) Din acest vas bitronconic s-au păstrat două fragmente, decorate cu linii inciza-

te orizontal și șiruri de cerculețe imprimate, dispuse tot orizontal. Pasta este semifină, degresată cu cioburi pisate. La exterior vasul are culoare brun-cenușie și neagră la inte-rior (Fig. 18.3–4).

2.13. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Fragmentul ceramic este decorat cu patru cerculețe imprimate. De sub acestea

pornesc patru șiruri verticale a câte trei linii ornamentate în tehnica “șnurului fals”. Pas-ta semifină, degresată cu nisip. Suprafețele sunt brune.

Dimensiuni: D.cerculețe imprimate 0,8 cm (Fig. 18.6).

251

2.14. Vas bitronconic-fragment (fară nr. inv.) Fragmentul provine din zona pântecului. Decorul este format din caneluri late

verticale. Pasta semifină este degresată cu cioburi pisate. Suprafețele au culoarea brun-cărămizie. Bănuim că acest fragmet face parte din primul vas discutat8 (Fig. 18.5).

2.15. Strachină (nr. inv. MNBT-3039?/restaurat) Strachina are șase lobi puternic arcuiți (raze solare?), cu vârful ascuțit și cu o

albiere mediană. Marginea lobilor este ușor răsucită în interior. Pe umărul strachinei sunt dispuse, simetric, două torți tubulare. Între cele două torți mai apar și opt proemi-nențe conice cu vârful în jos. Proeminențele sunt încadrate de benzi incizate, verticale. Pe zona dintre buză și pântec există ghirlande incizate. Fundul inelar al vasului este ușor tronconic. Suprafețetele au o culoare brun-cărămizie.

Dimensiuni: H (la vârful lobilor) 22 cm; DM lobi 55 cm; DF 9 cm; La.toară 3 cm (Fig. 2.3, Fig. 11.1)

2.16. Castron-fragment (fară nr. inv.) Buză dreaptă, invazată, cu trei proeminențe conice (probabil șase în total pe

vazul întreg), orientate cu vârful în jos. Există și în acest caz urme de ardere secun-dară. Sub aspectul facturii, fragmentul aparține speciei fine. Ca degresant au fost folo-site cioburile pisate. Culoarea suprafețelor este brun-cărămizie.

Dimensiuni: DM 41,5 cm (Fig. 11.2). 2.17. Cană (nr. inv. MNBT-3041/restaurat) Probabil acest vas avea două toarte supraînălțate (una dintre acestea reconsti-

tuită). Datorită faptului că toarta este relativ mare, nu credem vasul că avea o singură toartă. Buza este avazată și rotunjită. Gâtul este ornamentat cu caneluri dispuse în ghir-landă. Pe pântec sunt situate două proeminențe conice deasupra cărora se află două benzi din linii incizate și încrucișate. Între incizii sunt dispuse simetric câte patru puncte imprimate. În această zonă mai există un decor compus din ghirlande realizate prin canelare, cu capetele rotunjite. Vasul a fost modelat dintr-o pastă semifină, degresată cu cioburi pisate. Suprafețele sunt brun-cărămizii.

Dimensiuni: H 21 cm; DM 22,5 cm; DG 20,5 cm; DF 7 cm; La.toară 6 cm; Gr.toartă 0,7 cm (Fig. 2.4; Fig. 4.1 cu o toartă; Fig. 5.1 cu reconstituirea celei de a doua toarte).

2.18. Vas de mari dimensiuni cu două torți (nr. inv. MNBT-3045/restaurat) Vasul are buza rotunjită și gâtul înalt. Pe umăr sunt dispuse simetric două torți

tubulare. Două proeminețe orizontale, aplatizate (apucători) sunt modelate între toarte. Pasta este semifină, de culoare cărămizie, degresată cu cioburi pisate.

Dimensiuni: H 33 cm; DM 30 cm; DG 30 cm; DF 12 cm; La.toară 5 cm; La. apucătoare 4 cm; Gr.toartă 0,5 cm (Fig. 2.1, 11.2).

2.19. Oală bitronconică (nr. inv. MNBT-3042/restaurat) Sub buza evazată există două mici toarte perforate. Linii incizate circular sunt

trasate sub tortițele menționate anterior. Pe pântec sunt plasate patru nervuri verticale și două proeminențe conice cu vârful în sus. Sub proeminențe sunt incizate linii semicir-culare. Tot pe pântec au mai fost dispuse “pseudocaneluri” verticale cu capetele rotun-

8 Vezi Fig. 2.2 (nr. inv. MNBT-3043).

252

jite. Pasta este semifină, degresată cu cioburi pisate. Culoarea suprafețelor este galben-cenușie cu pete negre.

Dimensiuni: H 18,5 cm; DM 18,5 cm; DG 19 cm; DF 10 cm (Fig. 3.1–2). Amintim aici și două funduri inelare provenite de la străchini-castroane (Fig.

16.4, 18.2) și funduri cu profilul în forma literei “L” (Fig. 16.5, 17.1–2, 18.1), alături de un fragmet de buză de strachină-castron (Fig. 17.5).

Formele specifice ceramici de uz comun sunt oalele borcan (Fig. 12.1–5, 13.1–6) și vase de tip sac (Fig. 5.2, 14.1–7, 15/1-3, 16/3) specifice acestui orizont cronologic. Din repertoriul formelor mai apar și străchini adânci cu gura largă (Fig. 16.1) sau căni-țe (Fig. 16.2). Decorurile pot fi realizate prin: modelarea plastică a pastei: butoni/toarte (Fig. 4.2–5, 16.3–4), nervuri, brâuri alveolare, ghirlande în relief; incizare (benzi verti-cale, orizontale sau încrucișate); canelare (ghirlande); imprimare (pseudoșnur, cercuri în diverse combinații). Menționăm că pe suprafața vasului nu apare o singură variantă de decor, ele fiind întodeauna asociate (Fig. 19).

3. Conluzii În acest studiu am ales să introducem în circuitul științific materiale care pot fi

încadrate în bronzul târziu și să recuperăm, pe cât posibil, o mică parte din informație, prezentând vasle și fragmetele de vas reprezentative. Conform puținelor informații păs-trate se pare că în momentul descoperirii vasele au fost grupate și aranjate una peste alta într-o groapă, însă materialele încadrate în faze diferite și prezența unor urne ne permit să speculăm că acestea au fost amestecate. Pe baza urnelor întregi bănuim și existența unei necropole alături de o posibilă așezare.

Materialele descoperite aici vin să completeze tabloul descoperirilor din bronzul târziu, mai precis din fazele I și II ale culturii Cruceni-Belegiš. Descoperiri contempo-rane cu ceramica descoperită în punctul Timișoara-Pădurea Verde sunt cunoscute la: Cruceni-Grajdiurile C. A. P.9, Deta-Dudărie10, Dragșina11, Dudeștii Noi12, Felnac-La Vii13, Foeni-Gomila Lupului II14, Giroc-Mescal15, Liebling16, Livezile (Tolvădia)17, Peciu Nou-În Irigat18, Sânnicolau Mare-Seliște19, Sânpetru German-Malul Înalt20, Șag21, Timișoara-Fratelia22, Voiteni23 etc.

9 Radu, 1973, p. 503-520. 10 Szentmiklosi, 2005, 637-656. 11 Szentmilosi, 2005a, p. 111-112. 12 Rogozea, Rogozea, 2016, p. 172-173. 13 Gumă, 1993, p. 163, 253, 289, punct 55. 14 Szentmilosi, 2006, p. 232, 236. 15 Gogâltan, 1993, p. 63, p. 68, nota 4. 16 Floca, 2013, p. 150-151. 17 Gogâltan, 1998, p. 181-205. 18 Medeleț, 1995, p. 289-293, 295-301. 19 Stavilă, 2015, p. 239-254. 20 Gumă, 1993, 295, nr. 137. 21 Szentmilosi, 2003, 81-92. 22 Medeleț, 1995, p. 289-300. 23 Gumă, 1993, p. 15, 298, punct 168.

253

Fig. 1.1. Zona de descoperire a materialelor (marcată pe o imagine satelitară și pe harta topografică, 1975); 1.2.a–d. Urne descoperite

la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš I).

254

Fig. 2. 1–4. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš I).

255

Fig. 3. 1–2. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

256

Fig. 4. 1-5. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš I).

257

Fig. 5. 1–2. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš I).

258

Fig. 6. 1. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš II).

259

Fig. 7. 1. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš I).

260

Fig. 8. 1. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš I).

261

Fig. 9. 1–3. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš II).

262

Fig. 10. 1–3. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

263

Fig. 11. 1–2. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš I?).

264

Fig. 12. 1–5. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

265

Fig. 13. 1–5. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

266

Fig. 14. 1–7. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

267

Fig. 15. 1–3. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

268

Fig. 16. 1–5. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

269

Fig. 17. 1–5. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš).

270

Fig. 18. 1–5, 7. Materiale descoperite la Timișoara-Pădurea Verde (Cruceni-Belegiš II) 24.

24 Realizate cu tare multă vreme în urmă, pozele și desenele (Fig. 1–18) au autorul necunoscut.

271

Fig. 19. Catalogul decorurilor întâlnite pe ceramica de la Timișoara-Pădurea

Verde.

272

BIBLIOGRAFIE Floca, 2013 Cristian FLOCA, Liebling. Monografie arheologică, Ed. Excelsior Art,

Timișoara, 2015, 362 pg., ISBN 978-973-592-318-1. Grumeza, 2014 Lavinia GRUMEZA, Sarmatian Cemetiries from Banat (late 1st –early

5th centuries A. D.), Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2014, 294 pg., ISBN 978- 606-543-532-2.

Gogâltan, 1993 Florin GOGÂLTAN, Materiale arheologice aparținând culturii Cru-ceni-Belegiš, În: Tibiscum, VIII, 1993, pp. 63-73.

Gumă, 1993 Marian GUMĂ, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul Româ-niei, Bibliotheca Thracologica, IV, Ministerul Învăţămîntului, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti, 1993, 312 pg., CIX pl. + [2] pl., ISBN 973-95349-5-3.

Gogâltan, 1998 Florin GOGÂLTAN, The Cruceni-Belegiš Cemetery of Livezile (Tolvă-dia), Commune Banloc, District Timiș (Romania), În: Petre I. ROMAN [et alii] (eds), The Thracian World at the Crossroads of Civilization: Proceedings of the Seventh International Congress of Thracology, Con-stanţa, Mangalia, Tulcea, 20-26 May 1996, Volume 2, Institutul Român de Tracologie, Bucharest, 742 pg., 1998, ISBN 9739833403; pp. 181-205.

Luca, 2010 Sabin Adrian LUCA, Descoperiri arheologice din Banatul românesc - repertoriu, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bibliotheca Brvkenthal, XLVI, Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional, Ed. Altip, Alba Iulia / Sibiu, 2010, 344 pg., ISBN 978-973-117-261-3.

Mare, 1998 Mircea MARE, Rituri şi ritualuri de înmormântare în Banatul româ-nesc între sec. IV-IX, În: Analele Banatului, SN, Arheologie-Istorie, VI, Timişoara, 1998, pp. 285-306.

Mare, 2004 Mircea MARE, Banatul între secolele IV-IX, Ed. Excelsior Art, Timi-şoara, 2004, 232 pg., ISBN 973-592-117-0.

Mărgitan, 1979 Liviu MĂRGITAN, Banatul în lumina arheologiei, I, Ed. Facla, Timi-şoara, 1979, 216 pg.

Medeleț, 1995 Florin MEDELEŢ, Câmpurile de urne funerare din Banat, În: Acta Musei Napocensis, I, 1995, XXXII, pp. 288-302

Moga, 1964 Marius MOGA, Muzeul Regional al Banatului, În: Revista Muzeelor, III, 1964, pp. 294-296.

Popescu, 1970 Dorin POPESCU, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă Româ-nia din anul 1969, În: Studii și cercetări de istorie veche și arheologie, XXI, 3, 1970, pp. 493-522.

Popescu, 1970a

Dorin POPESCU, Les fouilles archéologiques de 1969 dans la Répub-lique Socialiste Roumaine, În: Dacia, NS, XIV, 1970, pp. 431-464.

Radu, 1973 Ortansa RADU, Cu privire la necropola de la Cruceni (jud. Timiș), În: Studii și cercetări de istorie veche și arheologie, 24, 3, 1973, pp. 503-520.

Radu, 1983 Ortansa RADU, Mormântul sarmatic de la Pădurea Verde, Timişoara, jud. Timiş (1969), În: Materiale și Cercetări Arheologice, X, Bucureşti, 1983, pp. 147-149.

Rogozea, Rogozea, 2016

Octavian-Cristian ROGOZEA, Petru ROGOZEA, Contribuţii la reper-toriul aşezărilor atribuite epocii bronzului din vestul României, În: Sar-

273

getia, 2016, pp. 139-200. Stavilă, 2012 Andrei STAVILĂ, The Pottery from the Bronze Age Settelment of Timi-

șoara-Fratelia. A General Statistical Approach, În: Annales d’Université Valahia Targoviste, Section d’Archeologie et d’Histoire, Tome XIV, Numéro 2, 2012, pp. 29-45.

Stavilă, 2015 Andrei STAVILĂ, Considerații asupra locuirii de epoca bronzului de la Sânnicolau Mare-Seliște, În: ArheoVest, Nr. III: [Simpozion Arheo-Vest, Ediția a III-a:] In Memoriam Florin Medeleț, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timișoara, 28 noiembrie 2015, Vol. 1: Arheolo-gie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2015, 576 + 490 pg, + DVD, ISBN 978-963-315-264-5; Vol. 1, pp. 229-254, on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest3/11.pdf

Szentmiklosi, 2003

Alexandru SZENTMIKLOSI, Un mormânt de incineraţie aparţinând culturii Cruceni-Belegiš descoperit la Şag (jud. Timiş), În: Analele Bana-tului, X-XI, 1, 2002-2003, pp. 81-92.

Szentmiklosi, 2005

Alexandru SZENTMIKLOSI, Cercetările arheologice de salvare de la Deta-Dudărie. Raport preliminar de săpătură, În: Analale Banatului, XII-XIII, 2005, pp. 637-656.

Szentmiklosi, 2005a

Alexandru SZENTMIKLOSI, Materiale aparținând culturii Cruceni-Belegiš descoperite în hotarul localității Dragșina (jud. Timiș), În: Ana-lale Banatului, XII-XIII, 2005, pp. 111-125.

Szentmiklosi, 2006

Alexandru SZENTMIKLOSI, The Relations of the Cruceni-Belegiš Cul-ture with Žuto-Brdo-Gârla Mare Culture, În: Analale Banatului, XIV/1, 2006, pp. 229-269.

Tănase, 1998 Daniela TĂNASE, În legătură cu unele fragmente ceramice descoperite la Timişoara - Pădurea Verde în 1956, În: Analele Banatului, SN, Arheo-logie-Istorie, VI, Timişoara, 1998, pp. 251-261.