Click here to load reader

Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia ... Holgerssonprin Suedia (19o6 - r9o7). Thomas Docherty s-a ndscut in Noua ZeelandS, iar acum locuiegte in Marea Britanie, impreund

  • View
    16

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia ... Holgerssonprin Suedia (19o6 - r9o7). Thomas...

  • Minunata cdldtorie

  • CUPRINS

    I. Nizdrivanul II. Akka din Kebnekaise III. Marele dans al cocorilor

    de pe Kullaberg

    IV. Dunfin V. Oragul blestemat

    VI. Vulpoiul Smirre gi duliul VII. Corbul Bataki gi vulturul Gorgo VIII. Laponia

    IX. Drumul spre rniaz5'zi

    X. Intoarcerea acasi

    5

    20

    30

    39

    6t

    75

    89

    Lo7

    125

    ry6

  • Selma Ottiliana Lovisa Lagerltif (1858 - r94o) a fost o scriitoare suedezi care a devenit un clasic al literaturii pentru

    copii. A fost prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru

    Literaturi (rqoq) li prima femeie membrl a Academiei Sue- deze (r9r4).

    S-a niscut gi a crescut in finutul Virmland, care va fi prezent

    mai tArziu in toate ci4ile sale. A trlit intr-o familie fericit5, cu un tati mereu dornic si participe Ia jocurile copiilor, cu o mami sensibiltr, in;elegitoare qi inqeleaptl qi cu o bunici ale

    clrei cAntece pi povegti micufa Selma nu se mai situra si le asculte. La trei ani, Selma s-a imbolndvit grav 9i in urma bolii

    a rimas cu un picior paralizat. Din acest motiv, nu a mers la

    gcoala publici, ci a primit lec;ii particulare. Micula Selma citea

    foarte mult, de la povegtile din O mie qi unq de nopfi la cirfile lui Hans Christian Andersen gi ale lui Walter Scott.

    Autoarea a scris atat pentru copii, cAt 9i pentru adulli, dar

    cartea care a consacrat-o a fost Minunata cdldtorie q lui M/s

    Holgerssonprin Suedia (19o6 - r9o7).

    Thomas Docherty s-a ndscut in Noua ZeelandS, iar acum locuiegte in Marea Britanie, impreund cu solia sa Helen qi cu cele doud fetile ale lor.

    in copildrie citea qi pronunla cu dificultate cuvintele, prin urmare nu qi-a imaginat niciodatd c-ar putea deveni autor sau ilustrator de cdrfi. A fost intotdeauna pasionat de

    desen gi;i-a inceput cariera de ilustrator lindnd unjurnal de cdl6torie in imagini. Dupd absolvirea studiilor univer- sitare, a scris gi a ilustrat prima sa carte, Pip and the Lost

    Dream, iar in zoog cartea sa Little Boat a fost nominalizati pentru Medalia Kate GreenawaY.

    Nizdrivanul

    A fost odati un biiat. De mare ispravi nu era nez-

    drlvanul - cel mai mult pe lume ii plicea si doarmS, si mlnAnce gi si se tini de ;otii.

    intr-o duminici diminea!5, plrinfii biiatului se pregiteau si meargi la biserici. ,,Ce bine! O si pot trage cu pu;ca tatei firi si mI ia nimeni la rost", i;i zise in sinea lui.

    insi tatil parci ii ghici gAndurile:

    - Daci nu vrei si mergi cu noi la biserici, sI faci

    bine si citeqti predica singur acase! zise el' Mama ii aduse de indati ceaslovul 9i il deschise

    la predica zilei.

    - Paisprezece pagini qi jumitate, spuse ea. Tata o

    si te-asculte la fiecare pagini, ata ci di-i bitaie daci vrei s-apuci si buchisetti tot pini ne intoarcem!

    in sfhrgit, plecari spre biserici. Aerul era proaspit

    gi mugurii se iliseri pe crengi' Apele troienelor topite umpleau Sanfurile, iar pe marginea lor inflo-

    rise deja pipidia. Mama 9i tata s-ar fi dus bucuroqi

    It

  • qi mullumili la slujbi in dimineafa aceea frumoasi daci n-ar fl avut grija biiatului. Era leneg gi prostinac, n-avea chef si invefe nimic la gcoalS, ba mai mult, era nemilos cu animalele gi dugminos cu oamenii.

    - De i-ar imblAnzi Domnul firea! ofti mama dez- nidijduiti. Altfel praful se alege qi de el, gi de noi!

    Rimas singur, biiatul ipi spuse ci ar fl bine si fle ascultitor de data aceasta qi se puse pe citit. incepu si turuie cu voce tare, dar, cum indruga el acolo, il apuci toropeala qi nu se mai putu fine si nu afipeasci.

    DeodatS, un zgomot ugor il trezi. Chiar in fala lui, sprijiniti de fereastr5, era aqezati o oglinjoari qi, in ea, vizu ci lacitul de la cuflrul vechi gi frumos al mamei era spart. Pe marginea cufirului qedea un pitic gi se uita curios nevoie mare la podoabele din sipet.

    Biiatul fu tare uimit de aqa aritare, dar nicidecum infricoqat, doar era atAt de mititel! Ce-ar fi si rAd[ ni]el de pitic? Apuci plasa de prins fluturi qi ha!, il prinse. Biata fipturi, trezindu-se trAntitl in plas5, incepu si-l roage stiruitor pe qtrengar si-i dea drumul:

    - Numai noroc v-am adus ani de-a rAndul, zise piticul. De-mi dai drumul, o linguri de argint gi-un ban de aur primegti in dar!

    Bliatul se indupleci atunci, dar, cAnd si se cafere piticul afari din plasi, poznaqului ii didu prin cap ci ar putea si-i cearl lucruri mai de pre!. Odati scuturl

    Iel

    l:.j

  • plasa gi-l aruncl pe mosneguf inapoi iniuntru. ins5, cAt ai clipi, biiatul se pomeni cu o palmi aqa de stra$- nici, de simfi c5-i crapi capul gi cizu firi simfire la pimAnt.

    CAnd ipi veni in fire, biiatul era din nou singur in odaie. Cufirul avea lacitul pus, plasa de prins fluturi era la locul ei in cui, insi obrazul tare ii mai ardea. Agadar nu vis fusese ce p5lise el. ,,Mai bine termin de buchisit predica aia', iqi zise el gi se indrepti spre masi.

    Dar cum se ficea c5, dintr-odati, era nevoit si faci atAt de mulli pagi?

    Era ca qi cum odaia se mirise. Fu silit si se calere ca si poati ajunge sus in jilf gi sI se cocoafe pe un braf ca si poati vedea peste tiblia mesei. Iar ca si poati citi, nizdrivanul trebui si se suie pe carte!

    Buchisi el vreo doui rAnduri, apoi ridici privirea qi z5li oglinjoara de pe pervazul ferestrei.

    - Ia te uiti, incl un pitic! strigi el, c5ci in luciul oglinzii vizuse limpede un prichindel cu nidragi gi scufie. $i e imbricat ca mine! mai zise el, bitAnd uimit din palme.

    Prichindelul din oglindi bitu gi el din palme in acelagi timp. Atunci biiatul incepu si se ciupeasci, si se tragi de pir - piticul din oglindi ficu intoc- mai. $trengarul didu roati oglinzii si vadi daci e cineva ascuns acolo. Nici urmi de pitic!Abia atunci

    I8i

    il apuci o spaimi grozavi, cici pricepu ci piticul il fl'rmecase, iar prichindelul din oglindi era chiar el.

    ,,DacI agtept pufin, mi fac om la loc, cu sigurantS!" igi zise qi inchise ochii.

    Dar vai, tot de-o gchioapi era cAnd ii deschise iar!

    - Trebuie si-l imbunez pe pitic! strigi el dezni- dijduit qi incepu si caute dupi dulap ti pe sub sofa, dar nici urmi de pitic.

    il podidi plAnsul gi flgidui sI nu se mai fini de Eotii niciodati, si nu mai fie riuticios, sI nu mai adoarmi cu cartea in faq5. Numai de l-ar face din nou om gi o si fie un biieqel ascultitor, vrednic gi bun cu toatl lumea.

    insi toate flgiduielile furi in zadar. Si fie oare in grajd piticul? Uga casei era intre-

    deschisi, aga ci se strecuri afari. in tindi gisi o pereche de sabofi de lemn mititei. Piticul se gindise, vezi bine, ci tirSgenia asta o si dureze ceva, de vre- me ce-i vrijise gi sabolii.

    CAnd iegi in gridini, un stol de vrlbii dldu cu ochii de el gi incepu si ciripeascS:

    - Cip-cirip! Ia uite-l pe Nils gAscarul! Ia uite-l pe Nils Degefel! Nils Holgersson Degefel!

    Se iscl apoi o zarvl. nemaipomenit5.

    - Cucuriguuuuu! cAnti cocogul. Aga-i trebuie, sI mai vinl acum si mi tragl de creasti daci-i di mAna!

    lu I

  • - Cot-cot-cot-cotcodac! cotcodlciri 9i giinile'

    Aqa-i trebuie, aga-i trebuie!

    Uluit, biiatul rimase fintuit locului 9i asculti'

    - O fi din cauzl ci sunt pitic, de infeleg graiul

    oritlniilor? murmuri el gAnditor' AzvArli o piatri inspre pisiri 9i qipi:

    - Ia mai finefi-vi clonful, urAcioaselor!insi pisirile nu se mai temeau de el defel gi nu se potoliri pAni nuJ vizuri pe motan venind tiptil'

    - Pisicu!5, pis, pis, pis, ia spune-mi tu, unde se

    ascunde piticul? intrebi biiatul. Motanul zise blAnd 9i binevoitor:

    - De gtiut, gtiu prea bine unde sil5gluieqte piticul!

    insi, cu o scliPire tlioasi, adiugi:

    - Dar de ce aq vrea si te-aiut, dupi ce m-ai tras

    de coadi de atAtea ori? Scos din sirite, biiatul uiti cAt de mic era acum'

    - Ia pofteqte, jupAne, si te mai trag o datS! se

    rifoi el gi se repezi la motan Cit ai clipi, motanul se nipusti 9i el spre biiat, il

    trAnti la pimAnt gi i;i propti ghearele in pieptul lui' Cu gura ciscati cAt era de mare, guiera 9i scuipa, iar

    ochii ii scanteiau ca jiraticul. B5iatul fu incredinfat ci i-a sunat ceasul gi incepu sI strige dupi ajutor' Dar nu

    era nici lipenie de om prin preajmi' in cele din urmi,

    motanul ii didu drumul.

    I10 1

    - Aga!Acum sper c-ai priceput cine-i il mai mare i;i mai tare! zise el gi, preschimbAndu-se pe dati in mAga blAndi gi ascultitoare de mai inainte, se indepirti.

    in grajd se iscase aga o hirmllaie, mugete gi tropiit rlc copite, de ziceai ci sunt pe pu+in treizeci de vaci.

    - Muuu! mugi Rozica atunci cAnd intri biiatul. Cc bine ci mai e dreptate pe lume!

    Nils incercl sI intrebe din nou de pitic.

    - Ia f5-te-ncoace, si vezi cum joci pe coarnele rnele! zise Stelula.

    - Hai qi aici, si-!i iei risplata pentru viespea pe t'are mi-ai vArit-o in ureche! strigi gi Lilica.

    - Poftegte gi pe la mine, ci gi-am rimas datoare pentru toate digile in care ai tras sciunelul de sub biata maici-ta cAnd ne mulgea! $i pentru piedicile pe care i le-ai pus cAnd iegea cu ciubirul plin cu lapte gi pentru toate lacrimile pe care le-a vlrsat sirmana din cauza ta! zbieri din nou Rozica.

    Fiind cea mai bitrAnivaci din grajd, Rozica avusese rnult de-a face cu poznagul gi era foc gi pari.

    Biiatul incerci si ingaime ci ii plrea tare r5u de toate nlzbAtiile gi ci avea si fie cuviincios de acum inainte, numai si-i spuni unde-l glseqte pe pitic. insi vicufele diduri din cap gi incercari si-l impungi cu coarnele. Pricepu

Search related