Click here to load reader

Metabolismul glucidic

  • View
    9.934

  • Download
    9

Embed Size (px)

Text of Metabolismul glucidic

Metabolismul glucidic. Determinarea glucozei in lichidele biologice

Lucrare prezentat de: de: Mu et Andrei Varga Andreea

METABOLISMUL GLUCIDIC Digestia si absorbtia glucidelor Metabolismul glucozei Metabolismul fructozei Metabolismul galactozei Glicemia si reglarea ei Determinarea glucozei in materialele biologice

Digestia si absorbtia glucidelorGlucidele alimentare (300- 350 g/zi) sunt compuse in special din amidon 50%, (300zaharoza 40%, lactoza 5-10% si alte zaharide in cantitati minore. In procesul de digestie, 5oligo si polizaharidele sunt hidrolizate enzimatic la glucoza, frunctoza si galactoza, monozaharide ce au capacitatea de a traversa membrana celulelor enterocitare. Hidroliza este realizata de enzime din clasa hidrolazelor, numite amilaze. Exista amilaze. doua tipuri de amilaze, salivara (secretata de glandele salivare) si pancreatica (secretate de portiunea exocrina a pancreasului). Procesul de digestie incepe in cavitatea bucala, unde amilaza salivara hidrolizeaza o parte din legaturile glicozidice din polizaharide, de ex. Legaturi alfa-1,4 glicozidice din alfaamidon. Timpul scurt petrecut de alimente in cavitatea bucala, limiteaza actiunea amilazei, astfel ca produsii de hidroliza sunt dextrine limita: maltotrioza, maltoza. In stomac, datorita pH-ului puternic acid, actiunea amilazei salivare este inhibata. pHIn intestin, sub actiunea amilazei pancreatice, sunt hidrolizate restul legaturilor alfaalfa-1,4 glicozidice din dextrine (1,6 glucozidaza, maltaza) din zaharoza (zaharaza) si respectiv lactoza (beta galactozidaza sau lactaza) obtinandu-se principalele obtinandumonozaharide de digestie: glucoza, fructoza si galactoza. Limitarea activitatii betabetagalactozidazei poate duce la o situatie patologica, intoleranta la lapte.

AbsorbtiaMonozaharidele, fiind compusi hidrofili, nu pot traversa membranele celulare hidrofobe, necesitand sisteme specifice de transport. In cazul glucozei, principalul monozaharid din organism, avem mai multe situatii ce necesita transport transmembranar: trecerea din lumenul intestinal in enterocit trecerea din enterocit in circulatia sanguina trecerea din circulatia sanguina in tesuturi reabsorbtia glucozei din urina primara in celulele tubulare proximale Pentru realizarea acestor procese exista doua tipuri de transportori de glucoza: a). Transportor sinport sodiu-glucoza (SGL), ce transporta glucoza impotriva sodiugradientului de concetratie, transport cuplat cu un cotransport de sodiu. Acest sistem este utilizat in absorbtia intestinala si reabsorbtia renala a glucozei.b). Transportor specific de glucoza (GLUT) ce transporta glucoza in sensul gradientului de concentratie. Exista 5 transportori de glucoza ce difera prin localizare, expresie si afinitate fat ade glucoza: GLUT 1, GLUT 2(ficat, intestin, rinichi) cu afinitate mica pt. glucoza, GLUT 3, GLUT 4 (muschi) cu afinitate mica pt. glucoza, GLUT 5.

Metabolismul glucozeiGlucoza este cel mai important glucid din organism, fiind metabolizata in toata celulele. Modul in care este metabolizata depinde de tipul celulei si de starea fiziologica a organismului. Principala utilizare a glucozei este cea de substrat lipidic. Ea poate fi utilizata direct in obtinerea de energie sau poate fi stocata sub forma de glicogen sau lipide pentru ca energia sa poata fi utilizata ulterior. In conditii de satisfacere a necesarului energetic, glucoza mai poate fi utilizata in procese de sinteza a altor compusi.

Fosforilarea glucozei

Indiferent de calea metabolica urmata, prima transformare a glucozei in celula este reactia de activare prin fosforilare la glucozo-6-fosfat. glucozoGlucoza + ATPHexokinaza

GlucozaGlucoza-6-fosfat + ADP

Glucoza ca sursa de energieGlucoza reprezinta sursa energetica pentru toate tesuturile, iar pentru unele dintre acestea ca eritrocite sau neuroni este substrat energetic exclusiv. Energia se obtine din glucoza prin reactii de oxidare cuplate cu reactii de fosforilare de lant respirator (in conditii aerobe) sau de fosforilare de substrat.

Catabolismul oxidativ complet al glucozeiIn conditii de aerobioza, glucoza este oxidata total pana la CO2 si apa. C6H12O6 + 6O2 6 CO2 + 6H2O G0 = - 686 kcal/mol

Oxidarea totala cuprinde 4 etape: 1). Oxidarea glucozei la acid piruvic in citoplasma (calea Embaden Mayerhof), etapa caracteristica metabolismului glucidic 2). Oxidarea acidului piruvic la acetil-CoA, in mitocondrie, acetiletapa caracteristica metabolismului glucidic 3). Oxidarea acetil-CoA in ciclul citric (etapa comuna acetilmetabolismului glucidic, lipidic si proteic) cu obtinerea de CO2, NADH, H+, FADH2 si GTP. 4). Oxidarea hidrogenului in lantul respirator, proces cuplat cu sinteza de ATP, etapa comuna metabolismului energetic.

I. Oxidarea glucozei la acid piruvic in citoplasma calea Embden-Mayerhof

Este o cale metabolica ce poate fi considerata suma a doua procese: - activarea glucozei la fructozo-1,6-bifosfat fructozo-1,6- oxidarea fructozo-1,6-bifosfat la acid piruvic fructozo-1,6Rolul caii Emden-Meyerhof EmdenPrincipalul rol al caii Embden-Meyerhof este energogen. In cursul Embdendesfasurarii caii, un mol de glucoza se oxideaza la doi moli de acid piruvic, se produc nemijlocit 2 moli de ATP si se genereaza 2 moli de NADH, H+. Descarcarea celor 2 moli de NAH, H+ in catena respiratorie produce 5 moli de ATP, deci, in conditii Embdenanaerobe, potentialul energogen all caii Embden-Meyerhof este de 7 moli ATP.

1.

2. 3. 4. 5.

Unii intermediari ai caii sunt precursori in diferite sintetaze. Astfel: Reactiile reversibile (toate, cu exceptia a trei reactii) ale caii Embden-Meyerhof pot fi utilizate, in conditii Embdenmetabolice adecvate, in procesul de sinteza al glucozei gluconeogeneza. Acidul piruvic poate fi utilizat, printr-o reactie de printrtransaminare, la sinteza alaninei Acidul 3-fosfogliceric poate fi utilizat ca precursor in 3sinteza serinei. Dihidroxiaceton fosfatul poate fi transferat (reversibil), prin reducere, in glicerol fosfat, forma activa de glicerol necesara sintezei de triacilgliceroli si glicerofosfolipide Acidul 1,3-bifosfogliceric poate fi transferat sub actiunea 1,3unei bifosfoglicerat mutaze, in acid 2,3-bifosfogliceric; 2,3molecula rezultata, prezenta in cantitati apreciabile in eritrocite, in concentratie aproximativ echimoleculara cu cea a hemoglobinei, se leaga de aceasta si exercita o actiune alosterica asupra disocierii oxihemoglobinei (in sensul reducerii afinitatii hemoglobinei fata de oxigen), fenomen cu rol in favorizarea oxigenarii tisulare. Acidul 2,32,3-fosfogliceric. Pe aceasta cale se realizeaza o molecula functionala pe seama pierderii unei reactii de fosforilare de substrat, generatoare de ATP.

Rolul caii Emden-Meyerhof EmdenFunctionarea caii este conditionata prin disponibilul de reactanti, de functionarea enzimelor ce controleaza etapele ireversibile ale caii si de actiunea hormonilor implicati in metabolismul glucidic. Din punct de vedere al reactantilor, calea depinde in primul rand de cantitatea de glucoza, apoi de disponibilul de oxigen si NAD+. Din punct de vedere enzimatic, principala enzima ce controleaza viteza de desfasurare a caii este fosfofructokinaza. Enzima este reglata alosteric prin actiunea efectorilor negativi (ATP feed-back prin feedprocesul final al proceselor energetice, citrat) sau a celor pozitivi (ADP si AMP, fructozo-1,6-bifosfat in ficat si glucozo-1,6-bifosfat in fructozo-1,6glucozo-1,6restul tesuturilor). Din punct de vedere hormonal, hormonii hiperglecimici (glucagon, adrenalina, glucocorticoizi) vor inhiba functionarea caii, in timp ce insulina (hormon hipocalceminat) va stimula desfasurarea caii. Actiunea hormonilor are loc la nivelul enzimelor (fosfofructokinaza, hexokinaza, piruvat kinaza) ce catalizeaza etapele ireversibile si controleaza viteza de desfasurare a caii. Hormonii fie stimuleaza sau inhiba sinteza acestor enzime, fie intervin pozitiv sau negativ in procese de reglaj prin defosforilare fosforilare ale acestor enzime).

II. Oxidarea acidului piruvic la acetil-CoA acetilProcesul are loc in mitocondrie si din acest motiv este necesar ca acidul piruvic (format in citoplasma in calea Embden-Meyerhof) Embdensa traverseze membrana mitocondriala. Acest lucru se realizeaza printr-un transport activ, de tip antiport, in care printr_ acidull piruvic patrunde in mitocondrie, in timp ce un ion HO o paraseste. In mitocondrie, piruvatul este decarboxilat oxidativ rezultand acetil-CoA, CO2 si hidrogen transferat coenzimei acetilNADH, H+. Procesul este catazilat de un sistem multienzimatic, numit piruvat dehidrogenaza. Acest complex cuprinde trei enzime, fiecare avand alt cofactor enzimatic si catalizand o etapa intermediara distincta: E1 TPP tiaminpirofosfat piruvat dehidrogenaza E2 lipoat dihidrolipoiltransacetilaza E3 FAD dihidrolipoil dehidrogenaza

Bilant energetic In cursul etapei se formeaza 2 legaturi macroergice, in cele doua molecule de acetil-CoA formate si doua molecule de NADH,H+ care, acetiloxidate in catena respiratorie, pot genera 5 molecule de ATP. Reglare etapa Piruvat dehidrogenaza este reglata alosteric, acidului fiind efector pozitiv, in timp ce acetil CoA si NADH, H+ sunt efectori negativi. In acelasi timp piruvat dehidrogenaza este activa in stare defosforilata si inactiva sub forma fosforilata, enzimele ce catalizeaza aceste transformari fiind de asemenea reglate alosteric si hormonal, insulina stimuleaza activitatea piruvat dehidrogenazei. Patologie Enzima piruvat dehidrogenaza necesita si cofactori derivati si vitaminelor: acid pantotenic, niacina, riboflavina, tiamina si acid lipoic. Orice deficit sever al acestor vitamine va reduce activitatea enzimei crescand nivelul piruvatului in sange, iar acesta, la randul sau va creste si nivelul acidului lactic, producand o acidoza lactica. Deficitul genetic al piruvat dehidrogenazei, in caz ca afecteaza peste 60% din activitatea enzimei, produce microencefalita, atrofie optica, disfunctie motorie, retardare mintala. Arseniatul este o otrava puternica, ce se leaga de acidul lipoic, blocand activitatea piruvat dehidrogenazei. Aceeasi reactie o da cu gruparile sulfidril din cheratina imatura din par si unghii, fenomen utilizat in medicina legala la identificarea otravurilor cu arsen.

III. Oxidarea acetil CoA in ciclul citricAre loc conform ecuatiei generale: 2CH3 - C~S CoA + 2x3NAD+ + 2FAD + 2GDP + 2Pi + O 2x2H2O 2x2CO2 + 2x3NADH, H+ + 2FADH2 + 2GTP +2CoA+2CoA-SH 2 molecule de GTP sunt echivalente cu 2 molecule ATP. In conditii aerobe, oxidarea echivalentilor reducatori va genera 2x3 moli NADH, H+ 2x3x2,5ATP=15 ATP 2x1 moli FADH2 2x1,5 ATP = 3 ATP TOTAL ATP = 2 ATP + 15 ATP + 3 ATP = 20 ATP

IV. Oxidarea hidrogenului in lantul respirator, proces cuplat cu sinteza de ATPAceasta etapa, numita si fosforilarea oxidata de lant respirator, oxideaza hidrogenii proveniti din toate celelalte trei etape ale catabolismului oxidativ complet al glucozei, conform ecuatiilor generale: 1 mol NADH, H+ 2,5 ATP 1 mol FADH2 1,5 ATP Bilantul energetic global al oxidarii aerobe complete a glucozei In catabolismul oxidativ al glucozei energia rezultata in cursul reactiilor de oxidare este inmagazinata in legaturile macroergice din molecula de ATP. Aceasta se formeaza fie prin reactii de fosforilare de substrat, fie prin reactii de fosforilare de lant respirator. Bilantul energetic la oxidare a unui mol de glucoza este 32 ATP. Randamentul ( ) inmagazinarii energiei rezultate in cursul oxidarii complete a glucozei in legaturi macroergice ATP este de 34%.

Reglarea catabolismului oxidativ complet al glucozei Catabolismul glucozei depinde, in primul rand, de starea fiziologica a organismului, fiind intens in starea postprandial precoce, imediat dupa masa cand exista mari cantitati de glucoza, de aport alimentar, si redus postprandial tardiv (foame) cand cantitatea de glucoza este redusa si organismul utilizeaza surse energetice alternative, cum ar fi acizii grasi. Controlul pe termen scurt al catabolismului glucozei se face prin reglarea enzimatica, in primul rand al activitatii fosfofructokinazei I. Activitatea acesteia este: - inhibata de ATP-aza, citrat, scaderea pH-ului sanguin ATPpH(concentratii mari de acid lactic si piruvic) si hormoni hiperglicemianti (glucagon, cortizol, adrenalina) - activata de ADP, AMP si insulina (hormon hipoglicemiant)

Glicoliza anaeroba a glucozeiDesi oxidarea aeroba a glucozei este mecanismul major de oxidare al glucozei, in o serie de tesuturi oxidarea are loc in conditii anaerobe. Glicoliza anaeroba poate fi: - mecanism unic de oxidare a glucozei in eritrocite (lipsite de mitocondrii) sau in tesuturi de oxigenare redusa ca celulele din retina, cornee, cutanate, medulara interna a rinichiului, celule nervoase, fibre musculare albe. - mecanism partial in tesuturi cu crestere rapida, cum ar fi tesutul embrionar si tesutul canceros (50% din metabolismul glucozei este anaerob) - mecanism temporar in conditiile unui deficit temporar al alimentarii cu oxigen, cum ar fi muschii scheletici in efort intens si prelungit. In absenta oxigenului, coenzimele ce preiau hidrogenul in cursul reactiilor de oxidare nu pot fi reoxidate (regenerate) prin cedarea hidrogenului catre oxigen. In aceste conditii oxidarea glucozei se opreste la acid piruvic, care devine acceptorul de hidrogen de la coenzima NADH,H+ transformandutransformandu-se in acid lactic, produsul final al catabolismului anaerob al glucozei glicoliza anaeroba.

In aceste conditii anaerobe doar o mica parte din potentialul energetic este eliberat, 47 kcal/mol dintr-un total de 686 dintrkcal/mol. Din acest motiv si randamentul procesului de inmagazinare al energiei este mic, doar doua molecule de ATP rezulta din oxidarea anaeroba a unui mol de glucoza, in timp ce in cazul oxidarii aerobe se obtin 32 de molecule de ATP. Din acest motiv oxidarea anaeroba este considerata un mecanism primitiv de obtinere a energiei, utilizat de organism doar in anumite conditii fiziologice. Deoarece acidul lactic contine insa o mare cantitate de energie, organismul o recupereaza in ficat (organ mai bine oxigenat ca muschiul) printr-o cale metabolica specifica printrnumita ciclul Cori. Cori. MUSCHI SANGEO2

Glicogen

Glucoza

Anaerobioza

Lactat

FICAT

Glicogen

Glucoza

Lactat

Reglarea glicolizei anaerobe Glicoliza anaeroba, avand aceleasi reactii ca si calea E-M, este reglata Ede aceeasi factori ca si aceasta, cu exceptia oxigenului. In cazul acestuia se respecta efectul Pasteur oxidatia (prezenta oxigenului) inhiba fermentatia (glicoliza anaeroba). De exemplu, in muschi, insuficienta de oxigenare in efort, obliga muschiul sa utilizeze glicoliza anaeroba pentru a obtine energia necesara functionarii. In tesutul canceros efectul Pasteur nu functioneaza, tesutul utilizand glicoliza anaeroba indiferent de gradul de oxigenare. Patologia glicolizei anaerobe Acidoza lactica este cea mai comuna forma de acidoza metabolica. Se datoreaza fie cresterii sintezei, fie scaderii utilizarii acidului lactic, cea mai des intalnita cauza fiind blocarea oxidarii aerobe a glucozei. Alte conditii ce produc acidoza lactica. Alte conditii ce produc acidoza lactica: altitudinile inalte, exercitiul _fizic, boli pulmonare, anemie severa, intoxicatii cu CO sau CN (se blocheaza catena respiratorie si hemoglobina), intoxicatii cu alcool, cancer. Deficitul genetic al enzimelor glicolizei. Deficitul total este fatal, glicolizei. deoarece eritrocitele si neuronii obtin energie numai din glicoliza. Deficitul partial de piruvat kinaza, incidenta 1:10000, face ca enzima sa functioneze in eritrocite la doar 5-25% din capacitate, 5generand anemii hemolitice.

1.

2.

GluconeogenezaMajoritatea tesuturilor din corpul uman obtin energie din metabolizarea unor substante diverse: glucoza, acizi grasi, aminoacizi, corpi cetonici. Unele tesuturi, cum ar fi creierul si eritrocitele, utilizeaza numai glucoza, de exemplul creierul consuma 120 g glucoza/zi si necesita pentru o functionare optima la un nivel al 70(4glicemiei cuprins intre 70-100 mg% (4-5 mM). Glucidele alimetare mentin nivelul glicemiei timp de cateva ore dupa masa, dupa care glicemia va fi mentinuta prin productia de glucoza a ficatului. Acesta va produce glucoza prin 2 mecanisme: 1. Hidroliza glicogenului 2. Sinteza de novo a glucozei, utilizand ca precursori acid lactic, aminoacizi si glicerol. Aceasta cale metabolica se numeste gluconeogeneza si reprezinta singura sursa de glucoza in perioada de foame.

Gluconeogeneza are loc in ficat si in cortexul renal (celulele din tubul proximal renal). Pe gram de tesut intensitatea gluconeogenezei este aceeasi in ficat si rinichi, dar diferenta de masa a celor 2 tesuturi face ca in cortexul renal sa se produca doar 10% din glucoza, comparativ cu ficatul. Recent a fost demonstrata gluconeogeneza si in eritrocit. Gluconeogeneza, proces opus catabolizarii glucozei, utilizeaza reactiile glicolizei in sens opus. Reactiile utilizate vor fi doar cele reversibile, in timp ce cele ireversibile vor fi inlocuite de reactii distincte. Etapele ireversibile ale glicolizei sunt: I. Fosfoenolpiruvat - - - - - - - - - -> Piruvat II. Fructozo-6-fosfat - - - - - - - - - -> Fructozo-1,6-bifosfat FructozoFructozo-1,6III. Glucoza - - - - - - - - -> Glucozo-6-fosfat GlucozoPrincipalele substrate ale gluconeogenezei sunt: lactatul (eritrocite, efort muscular), aminoacizi glucogenici (proteoliza musculara), glicerolul (hidroliza lipide), intermediari ai ciclului citric alfa(oxaloacetat, alfa-cetoglutarat, succinil CoA, fumarat). Atentie! Acetil CoA nu poate fi convertita in glucoza, deoarece nu exista o reactie inversa piruvat -> acetil CoA. Din acest motiv substante ca acizii, corpii cetonici, etanol, ce produc acetil CoA, nu pot constitui substrate pentru gluconeogeneza.

Lactatul intra in gluconeogeneza la nivelul piruvatului, prin reactia: Lactat + NAD+ Piruvat + NADH,H+ Necesarul energetic pentru sinteza unei molecule de glucoza, pornind de la 2 molecule de lactat este obtinut prin hidroliza a 6 molecule de ATP, dintre care 4 consumate in transformarea 2 piruvat ->2 fosfoenolpiruvat si 2 in transformarea 2 acid-3-fosfogliceric->2 acid- fosfoglicericgliceraldehidagliceraldehida-3-fosfat. Glicerolul provine din hidroliza trigliceridelor din tesutul adipos si intra in gluconeogeneza la nivelul triozelor fosfat. Necesarul energetic pentru sinteza unei molecule de glucoza, pornind de la 2 molecule de glicerol este obtinut prin hidroliza a 2 molecule de ATP, care se consuma in fosforilarea a 2 molecule de glicerol la glicerolglicerol-3-fosfat. Aminoacizii glucogenici sunt cei mai importanti precursori in gluconeogeneza in perioada de foame, cand proteoliza musculara elibereaza in sange aminoacizi, dintre care alanina este utilizat de ficat cu intensitate maxima. Catabolismul aminoacizilor glucogenici produce intermediari ai ciclului citric care, prin intermediul acidului oxalacetic intra in calea gluconeogenezei. In functie de intermediarul ciclului citric prin care se intra in gluconeogeneza, necesarul de energie, exprimat prin numarul de molecule ATP hidrolizate, va fi diferit.

Reglarea gluconeogenezei 1. Reglarea metabolica. Gluconeogeneza se desfasoara in perioada de foame, cand este necesara sinteza endogena de glucoza, in scopul mentinerii glicemiei la nivel constant. 2 Piruvat + 6 ATP + 10 H2O ->Glucoza + 6 ADP + 6 Pi Se constata ca desfasurarea gluconeogenezei depinde de disponibilul de substrat si de energie. Necesarul energetic (ATP) se obtine fie din oxidarea acizilor grasi in cursul lipolizei ce insoteste foamea, fie prin oxidarea aeroba unei parti din acidul lactic si piruvic in ciclul citric si lantul respirator 2. Reglarea enzimatica. Se disting doua etape in cursul acesteia: pe termen scurt si pe termen lung. Pe termen scurt hormonii hipoglicemici hidrofili (adrenalina, glucagon) stimuleaza proteinkinaza A, enzima ce fosforileaza enzimele cheie din metabolismul glucozei, formele fosforilate ale acestora avand actiune gluconeogenetica. In plus, exista si o reglare alosterica, tip feed back, in care produsii intermediari (acetil CoA, citrat) si finali (ATP) ai glicolizei inhiba enzimele glicolizei si stimuleaza pe cele din gluconeogeneza. Pe termen lung, hormonii hiperglicemici stimuleaza sinteza enzimelor cheie in gluconeogeneza: piruvat carboxilaza, PEP carboxikinaza, fructozo-1,6-bisfosfatfosfataza si glucozo-6fructozo-1,6glucozofosfatfosfataza.

Met

li

ul li l

enului

Glucoza in exces nu poate fi stocata, deoarece este solubila in apa si creste presiunea osmotica. Din acest motiv este stocata sub forma unui polimer insolubil glicogenul. Acesta este o macromolecula cu masa moleculara cuprinsa intre 106 107 Da, fiind format din 101040000 resturi de glucoza, legate alfa (1->4) glicozidic. Molecula are o (1structura ramificata, la fiecare segment liniar de catena, format din 10-12 rsturi de alfa-glucoza, apare o ramificatie, data de o legatura 10alfaalfa (1->6) glicozidica. Majoritatea capetelor ramurilor sunt (1nereducatoare, terminandu-se cu gruparea OH in pozitia 4. terminanduMajoritatea glicogenului se gaseste in ficat, pana la 10% din masa totala si in muschi. Pana la 1% din masa totala. Cele doua tesuturi stocheaza glicogen in scopuri diferite: Ficatul sintetizeaza si depoziteaza glicogen dupa o masa bogata in glucide, glicogen pe care il va utiliza in obtinerea de glucoza in perioadele de foame Muschii scheletici depoziteaza glicogen in repaus si il utilizeaza in effort ca urmare a acestor procese, molecula de glicogen se gaseste intrintr-o stare dinamica, marindu-se in stari anabolice si micsorandu-se marindumicsoranduin stari catabolice.

GlicogenogenezaSe desfasoara prin legarea unei molecule de glucoza, activata in prealabil la UDP glucoza, la un capat nereducator (C4) al moleculei de glicogen. Atat sinteza, cat si degradarea glicogenului se desfasoara la suprafata unui suport proteic numit glicogenina. Aceasta are proprietatea de a genera o amorsa de glicogen prin sinteza unei formatiuni initiale de 8 molecule de glucoza, legate intre ele prin legaturi alfa(1->4) alfa(1glicozidice (reaactie de autoglicozilare). Primul rest de glucoza se va lega de glicogenina printr-o legatura printrglicozidica cu o grupare OH la un rest de tirozina din structura glicogeninei. Sinteza glicogenului are loc prin legarea de la C1 al UDP-glucozei la UDPcapatul nereducator al ultimului rest de glucoza al glicogenului initial. In acest mod, capatul nereducator al glicogenului se alungeste de fiecare data cu un rest de glucoza. Principala enzima a procesului este glicogen sintetaza ce catalizeaza formarea de legaturi alfa (1->4) glicozidice la legarea noilor resturi (1de glucoza. Pentru ramificarea moleculei de glicogen actioneaza o alta molecula numita enzima de ramificare. Aceasta transfera un sirag de 7 molecule de glucoza de la capatul unei catene neramificate, la C6 al unui rest de glucoza, situat mai in interiorul moleculei de glicogen si unde formeaza o legatura alfa 1,6 glicozidica.

Glicogen sintetaza este o enzima reglata alosteric, prin procesul de fosforilare defosforilare, forma activa fiind cea defosforilata. Defosforilarea este catalizata de o fosfataza, activata de insulina, in timp ce fosforilarea de o kinaza, activata de glucagon, adrenalina si cortizol. Glicogenoliza Este calea metabolica de mobilizare a glucozei din glicogen. Produsul final al caii difera dupa tipul de tesut, astfel: - in ficat produsul final este glucoza, care se elibereaza in circulatie de unde este utilizata de tesuturi, in special de cele insulino dependente - in muschi produsul final este glucozo-6-fosfat, deoarece la glucozoacest nivel lipseste enzima glucozo-6-fosfataza si astfel produsul glucozoglicogenolizei este utilizat doar in scopuri energetice Glicogenoliza nu este calea inversa a sintezei glicogenului. Enzima cheie a procesului este fosforilaza, care cliveaza legaturii alfa 1->4 1glicozidice la capetele nereducatoare si in acelasi timp fosforileaza glucoza cu formare de glucozo-1-fosfat. Actiunea fosforilazei este glucozocontinua si se opreste la 4 resturi de glucoza de prima ramificatie cand va intra in actiune o alta enzima, enzima de deramificare, ce poseda activitate alfa 1->6 glicozidica. 1-

In continuare glucozo-1-P -> glucozo-6-P -> glucoza ce trece apoi in glucozoglucozosange. Aceste reactii au loc in ficat, rinichi si secundar in intestin, singurele tesuturi ce poseda enzima glucozo-6-fosfat-fosfataza. In glucozo- fosfatmushii scheletici. Lipsiti de aceasta enzima, procesul se opreste la glucozoglucozo-6-fosfat, compus ce nu poate traversa membrana plasmatica si care astfel ramane in muschi unde va fi catabolizat in scop energogen. Amilo-1,4Amilo-1,4-glucozidaza pancreatica actioneaza dupa inanitie, in conditiile refacerii puternice a glicogenului dupa aport alimentar. Enzima scindeaza glicogenul ramas in mai multe molecule dextrinice ce vor constitui multiple centre de initiere a sintezei cu scopul cresterii rapide a rezervelor de glicogen. Fosforilaza glicogenului este activa sub forma fosforilata, iar fosforilarea se realizeaza sub actiunea enzimei kinaza fosforilazei, fosforilarereglata la randul ei prin fosforilare-defosforilare, forma activa fiind cea fosforilata. Cele doua laturi ale metabolismului glicogenului functioneaza unitar, fiind interconectate. Glicogenogeneza realizeaza tezaurizarea glucozei in exces, provenita din alimentatie (glicogen hepatic) sau din lactat (glicogen muscular). Glicogenoliza mobilizeaza glucoza din glicogenul de rezerva formand (la nivelul ficatului) glucoza ce trece in circulatie, fie (la nivelul muschilor) glucozo-6-fosfat, utilizata local in energogeneza. In acest glucozoultim caz, nu se va mai consuma 1 ATP la activarea glucozei, aceasta fiind deja sub forma de glucozo-6-fosfat. glucozo-

Reglarea metabolismului glicogenului 1. Reglare de substrat GlucozoGlucozo-6-fosfat, molecula precursor, va stimula gluconeogeneza, in timp ce glucoza din sange, ca produs final, va inhiba glicogenoliza. Practic, glicemia va controla metabolismul glicogenului din ficat. In timpul contractiei musculare, cresterea concentratiei calciului va stimula glicogenoliza, sincronizand astfel intensitatea mobilizarii glicogenului cu cea a contractiei musculare. 2. Reglarea enzimatica Enzimele cheie ale metabolismului glicogenului sunt glicogen sintetaza si glicogen fosforilaza. Ambele sunt reglate prin fosforilare defosforilare, iar enzimele ce catalizeaza aceste transformari, protein kinaze si protein fosforilaze, sunt si ele reglate prin fosforilare defosforilare. Cascadele de fosforilari defosforilari sunt declansate de actiuni hormonale sau de cea a calciului. In timp ce glicogen sintetaza este activa sub forma defosforilata, fosforilaza este activa sub forma fosforilata, astfel ca, acriunea protein kinazei ce le fosforileaza pe amandoua, va produce inactivarea glicogen sintetazei blocarea glicogenezei si activarea fosforilazei activarea glicogenolizei. In acest fel se obtine un efect unitar, mobilizarea glicogenului.

3. Reglarea enzimatica Metabolismul glicogenului va fi influentat de hormonii hiper si hipoglicemianti. Acestia, dupa legarea de receptorii celulari specifici, declanseaza cascade de fosforilari-defosforilari ce vor fosforilariafecta starea de fosforilare si implicit functionarea enzimelor cheie din metabolismul glicogenului. Prin acest mecanism insulina va stimula glicogenogeneza si va inhiba glicogenoliza in ficat si muschi, efectul produs fiind scaderea glicemiei si cresterea rezervelor de glicogen. Hormonii hiperglicemianti vor promova actiuni opuse insulinei, actiunea lor fiind focalizata pe ficat si miocard (glucagon) sau pe muschi scheletici si ficat (adrenalina). Patologia metabolismului glicogenului Patologia este data de defecte enzimatice, de natura congenitala, ce afecteaza buna functionare a enzimelor implicate in diverse etape ale metabolismului glicogenului. Manifestarile patologice se datoreaza acumularilor tisulare de glicogen, formelor anormale de glicogen sau imposibilitatilor de utilizare a acestuia. In functie de tipul enzimei afectate exista mai multe boli specifice, cunoscute sub numele generic de glicogenoze.

Tip glicogenoza1 II HI

Nume maladieV. Gierke Pompe Forbes-Cori Forbes-

Enzima afectataGlucozo-6-fosfat Glucozofosfataza Amilo -1,41,4glucozidaza Enzima deramificare

Manifestari patologiceHipoglicemie, cetoza Glicogenoza generalizata Hepatosplenome galie Glicogen supraramificat Glicogen neramificat Glicogen muscular de 4% Blocare efort muscular Glicogenoza hepatica

IV V

Anderson Mc. Ardie

Enzima de ramificare Fosforilaza musculara

VI

Hers

Fosforilaza hepatica

Calea pentozofosfatilorGlucidele nu sunt doar substrate energogene, ele participa la sinteza de nucleotide, glicolipide si glicoproteine. Calea pentozofosfatilor se desfasoara in citoplasma, utilizeaza ca precursor glucozo-6-fosfat si produce riboza-5-fosfat si glucozoribozaNADPH, H+. Cei doi produsi sunt compusi foarte importanti: ribozariboza-5-fosfat utilizata in sinteza de nucleotide, iar NADPH, H+ este sursa de hidrogen in reactiile de sitneza. Sinteza de acizi grasi si colesterol necesita NADPH, H+ si din acest motiv tesuturile in care se desfasoara mai intens aceste sintetaze, ficat, suprarenale, tesut adipos, glande sexuale, glanda mamara in lactatie, sunt de asemenea sediul cailor pentozofosfatilor. NADPH, H+ este de asemenea implicat in reactii antioxidante si din acest motiv tresuturile expuse la concentratii mari de oxigen: eritrocite, cornee, utilizeaza intens calea pentozofosfatilor. Calea pentozofosfatilor cuprinde doua etape: oxidativa si neoxidativa (de recuperare).

Reglarea caiiCalea este activata in aport alimentar, excesul de glucoza permitand desfasurarea caii pentozofosfatilor. In ceea ce priveste reglarea enzimatica, enzimele cheie ale caii sunt glucozo-6-fosfat glucozodehidrogenaza si 6-fosfogluconatdehidrogenaza. Acestea sunt 6activate de NADP si insulina si inhibate de acetil-CoA si hormonii acetilhiperglicemianti Patologie. Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza glucozoDeficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza se datoreaza unei mutatii la glucozonivelul genei enzimei glucozo-6-fosfat dehidrogenaza. Desi mutatia glucozosa este prezenta in toate celulele, mai afectate sunt eritrocitele, deoarece nu au alta sursa de NAPH, H+. Deficitul de glucozo-6-fosfat glucozodehidrogenaza se manifesta in special cand eritrocitele sunt expuse unui stres produs de infectii, medicamente(antimalarice primachina, sulfonamide, sulfametoxazol, acetanilida, acidul nalidixic etc) sau droguri, care produc hemoliza si hemoglobinurie. Deficitul este rar in Europa, dar foarte frecvent in Africa, India, Asia de sud-est. sud-

Metabolismul fructozeiIn sursele alimentare fructoza se gaseste in miere, majoritatea fructelor dar sursa majoritara ramane zaharul. Desi fructoza este absorbita mai lent decat glucoza la nivel intestinal, ea se metabolizeaza mult mai rapid. Metabolismul fructozei se desfasoara preponderent in ficat, rinichi, intestin pe calea aldolazei si fructokinazei, in timp ce, in veziculele seminale, retina, vase sanguine, nervi periferici, se utilizeaza calea poliol. In lichidul seminal, fructoza, in concentratii de 200 mg%, este principalul monozaharid si reprezinta sursa energetica a spermatozoizilor in drumul lor spre ovul. Avantajul utilizarii fructozei in acest caz este ca bacteriile, care ar putea concura cu spermatozoizii pentru surse energetice, prefera glucoza in locul fructozei.

Patologie Se datoreaza deficientelor congenitale ale enzimelor implicate in metabolizarea fructozei. Se cunosc in acest sens mai multe maladii: 1. Fructozuria esentiala datorata deficitului de fructokinaza, astfel ca fructoza, nemaiputand fi metabolizata, este eliminata pe cale urinara. Fenomenul este intens dupa mese cu surse de fructoza. 2. Intoleranta ereditara la fructoza datorata deficitului de aldolaza B. Se produce acumulare de fructozo-1-fosfat, care inhiband aldolaza fructozofructozei-1,6fructozei-1,6-bifosfat genereaza hipoglicemie si deteriorarea functiilor hepatice, uneori moarte prin ciroza. Tratamentul consta in dieta fara fructoza, dieta usurata de faptul ca la copii se dezvolta spontan o aversiune fata de dulciuri, fapt ce duce la o dentitie excelenta. Terapia cu fructoza Fructoza, administrata intravenos, a fost utilizata ca substitut de glucoza la diabetici. S-a demonstrat insa ca excesul de fructoza Sproduce hiperlactatemie, hipertrigliceridemie si hiperuricemie. Acest tratament a fost rapid abandonat deoarece, prin intermediul triozelor fosfat, fructoza se transforma in glucoza, prin gluconeogeneza, generand hiperglicemie.

Metabolismul galactozeiSursele alimentare de galactoza sunt: lactoza (din lapte si produse lactate), glicolipide si glicoproteine. Dupa digestie si absorbtie, galactoza este captata preferential de ficat, loc in care se desfasoara preponderent metabolizarea galactozei. Rectia globala Galactoza + ATP Glucozo-1-fosfat + ADP GlucozoGalactoza are rol in sinteza de lactoza (in glanda mamara), galactolipide, glicoproteine si mucopolizaharide. Patologie Testul de incarcare cu galactoza este o metoda de explorare a functiei hepatice, galactoza aparand in urina in caz de functie deficitara. Galactozemia congenitala (incidenta 1:40 000) este o boala autozomal recesiva data de un deficit al enzimei galactozo-1-fosfat-uridil transferaza. Acest deficit produce galactozo- fosfatacumularea de galactoza si galactoza-1-fosfat- dupa ingestia de lapte sau alte galactoza- fosfatalimente ce contin galactoza. Boala se manifesta prin disfunctii hepatice cu icter, voma, letargie, deficiente mentale si cataracta. Cataracta se datoreaza transformarii galactozei, in exces, in galactitol, sub actiunea reductazei din cristalin. Acumularea galactitolului in cristalin produce cataracta. Terapia aplicata consta in esenta in instituirea, cat mai timpurie, a dietei fara lapte.

Metabolismul acidului glucuronicAcidul glucuronic se obtine prin oxidarea gruparii hidroxil, de la atomul de carbon 6 al glucozei, la grupare carboxil. Biosinteza se desfasoara preponderent in ficat, rinichi, intestin. Acidul glucuronic are rol in detoxifiere si in procese de sinteza. Procesul de detoxifieredetoxifiere-eliminare consta in legarea acidului glucuronic de compusul ce se doreste a fi eliminat, formandu-se glucronoconjugati, compusi mai putin toxici, formandudar cu solubilitate crescuta, fapt ce permite eliminarea rapida a acestora din organism. Glucuronoconjugarea se realizeaza printr-o legatura glicozidica intre printrgruparea OH glicozidic a acidului glucuronic si functiuni organice (hidroxil, carboxil, amino) ale unor compusi endogeni (hormoni, bilirubina) sau exogeni (medicamente sau substante toxice). De exemplu, bilirubina prehepatica, insolubila, este conjugata cu acidul glucuronic in ficat, dand un produs de conjugare, bilirubina diglucuronid, solubila, ce va fi eliminata pe cale biliara. In cazul rolului in sinteze amintim sinteza de glicozaminoglicani, acid hialuronic, heparina, acid gulonic. In cazul transformarii in acid gulonic, apare o patologie numita pentozurie esentiala. Acid glucuronic ------> acid gulonic--->L-xiluloza--->Xilitol-->D-xiluloza ------> gulonic--->L-xiluloza--->Xilitol-->D---->calea ---->calea pentozofosfati Pentozuria esentiala se datoreaza unui deficit congenital al enzimei ce, transforma xilitolul in D-xiluloza, ca urmare L-xiluloza se va elimina masiv pe cale urinara. DL-

Glicemia si reglarea eiConcentratia normala a glucozei este cuprinsa intre 80-100 mg%. 80Concentratia creste dupa pranz la 120-140 mg% si scade in 120post 60-70 mg%. Valori mici de 40 mg% instituie coma 60diabetica, iar mai mari de 120 mg% sunt caracteristice diabetului. Mentinerea constanta a glicemiei se numeste homeostazie glucidica. Homeostazia glucidica asigura glucidica. permanent glucoza necesara tesuturilor glucozodependente, precum si producerea sau stocarea acesteia. Ea se realizeaza utilizand mecanisme fiziologice sis biochimice. Dintre cele fiziologice amintim declansarea senzatiei de foame in hipoglicemie si glicozuria in hiperglicemie mai mare de 180 mg%. In ceea ce priveste mecanismele biochimice implicate in reglarea glicemiei, acestea depind de starea fiziologica, raportata la aportul alimentar, postprandial precoce sau post prandial tardiv.

Postprandial precoce, excesul de glucoza din surse alimentare impune utilizarea acesteia si stocarea excesului sub forma de glicogen sau lipide. Aceasta etapa este dominata de actiunea insulinei. Aceasta creste permeabilitatea tisulara pentru glucoza, iar la nivel celular stimuleaza metabolizarea glucozei pe cai metabolice ca: glicoliza, glicogenogeneza, calea pentozofosfatilor, sinteza de acizi grasi si trigliceride. In acelasi timp insulina inhiba caile metabolice ce produc sau scot glucoza din rezerve ca:gluconeogeneza, glicogenoliza, lipoliza. Actiunea insulinei se realizeaza prin reglarea activitatii(fosforilare-defosforilare) sau a sintezei a enzimelor activitatii(fosforilarecheieale cailor metabolice controlate. Postprandial tardiv (stare de foame) apare un deficit de glucoza, urmare a lipsei de aport alimentar, fapt ce impune producerea de glucoza si de surse energetice alternative. Aceasta etapa se caracterizeaza prin actiunile hormonilor hiperglicemianti concomitent cu stoparea secretiei de insulina. Acestia exercita efecte opuse insulinei stimuland atat caile metabolice ce produc glucoza: gluconeogeneza hepatica si renala, glicogenoliza hepatica si musculara, cat si pe cele ce produc surse energetice alternative: lipoliza in tesutul adipos, catabolismul acizilor grasi in muschi, proteoliza la nivel muscular. In acelasi timp, inhiba caile metabolice ce utilizeaza glucoza. Dintre hormonii hiperglicemianti, mai importanti sunt: glucagonul, ce actioneaza preferential la nivel hepatic, catecolaminele, ce actioneaza preefrential la nivel muscular, glucocorticoizii, tiroxina, hormonul de crestere.

Patologie Principala maladie legata de modificari patologice ale metabolismului glucidic este diabetul zaharat. Boala afecteaza peste 10% din populatie, incidenta bolii crescand de la an la an. Se deosebesc doua tipuri majore in patologia diabetica: Diabetul de tip I, insulino dependent sau juvenil, datorat deficitului congenital al secretiei insulinice. Acesta apare in copilarie si se trateaza prin administrare de insulina. Reprezinta aproximativ 5% din cazuistica diabetica. Diabetul de tip II, insulino independent sau de maturitate, datorat insensibilitatii (intolerantei) tisulare fata de insulina, fapt ce reduce raspunsurile metabolice ale tesuturilor la insulina In ambele cazuri, deficitul actiunii insulinei genereaza stari hipoglicemice ce evolueaza generand glicozurie, cetonurie, acidoza. Aceste fenomene produc complicatii ce implica in primul rand sistemul cardio-vascular ateroscleroza, cardiohipertensiune etc.

Diabetul este o boala cronica caracterizata prin nivele ridicate ale gucozei in sange (hiperglicemie). Diabetul apare atunci cand pancreasul nu produce insulina suficienta, sau cand organismul nu poate utiliza eficient insulina produsa. Insulina este un hormon produs de pancreas care ajuta celulele sa preia glucoza din sange si sa o transforme pentru producerea energiei. Deci, boala se declanseaza cand organismul nu are suficienta insulina sau nu poate folosi insulina pe care o are pentru transformarea glucozei in energie. Diabetul tip 2 (cunsocut si ca diabetul varstei adulte) este cea mai obisnuita forma de diabet. Persoanele cu diabet tip 2 nu pot utiliza eficient insulina.Acestia pot adesea sa-si imbunatateasca starea sanumai cu modificari in stilul de viata. In multe cazuri medicatia orala este necesara. Cateodata este nevoie de insulina. Aproape 50% dintre persoanele cu diabet tip 2 nu sunt constiente de starea lor.

Persoanele cu diabet tip 1 produc foarte putina insulina sau deloc si au nevoie de injectii cu insulina pentru a supravietui. Este cel mai comun tip de diabet la copii si tineri. Care sunt simptomele diabetului? Sete cronica, excesiva Gura uscata Urinare frecventa Foame mare Scadere inexplicabila in greutate Vedere incetosata

Aceasta varietate de simptome sunt datorate nivelului ridicat al glicemiei in sange.

Metode de expunere a homeostaziei glicemice Investigarea echilibrului metabolismul glucidic in diabetul zaharat cuprinde: determinarea glicemiei jeun, jeun, evidentierea glicozuriei, testul de toleranta la glucoza, determinarea hemoglobinei glicozilate si a proteinelor, determinarea nivelului seric al insulinei si eventual a peptidului C. Atat pe plan mondial cat si la noi in tara se constata existenta unei epidemii de diabet. In lume sunt in momentul de fata peste 177 milioane de bolnavi cu diabet. Pana in 2010 se estimeaza ca vor fi peste 220 milioane de pacienti suferinzi de diabet. (cf. WHO Diabetes Action Now 2004). Diabetul este o boala cronica care face ca 3,2 milioane de oameni sa moara in fiecare an datorita complicatiilor (WHO Diabetes Action Now 2004). Previziunile OMS arata ca diabetul si complicatiile sale sunt unul din principalele cauze de handicap si una din principalele cauze de decese in urmatorii 25 de ani.

Determinarea glucozei in materialele biologiceDeterminarea glicemiei este proba cea mai solicitata laboratorului clinic. Legat de aceasta realitate si in legatura cu imbunatatirea permanenta a parametrilor de determinare in decursul timpului au fost elaborate o mare varietate de metode. O categorie de metode are la baza folosirea unor proprietati nespecifice ale glucozei ca baza a metodei de determinare. Aceasta categorie de metode se aplica intr-o mare intrdiversitate de variante, inclusiv pentru determinarea glucozei in urina. Dezavantajele metodelor chimice sunt inlaturate prin metodele enzimatice, care folosesc enzime ca si reactivi (de exemplu: glucozoxidaza, hexokinaza, glucozodehidrogenaza). Enzimele actioneaza specific asupra substratului, astfel ca nu exista fenomene de indiferenta. De asemenea reactiile decurg rapid si fara obtinerea de produsi secundari.

Metoda enzimatica bazata pe actiunea hexokinazei si a glucozoglucozo-6-fosfat dehidrogenazeiPrincipiu Glucoza se fosforileaza sub actiunea hexokinazei si formeaza ester glucozo-6-fosfat. Acesta se dehidrogeneaza sub actiunea glucozoglucozo- fosfatglucozo-6-fosfat-dehidrogenazei (NADP+ dependente). NADPH-ul NADPHrezultat in urma reactiei se masoara la 340 nm, concentratia acestuia fiind in raport stoechiometric cu concentratia glucozei.hexokinaza

Glucoza + ATP Glucoza-6-P + NADP+

GlucozaGlucoza-6-P + ADPglucozo-6-P dehidrogenaza

6-fosfogluconat + NADPH + H+

Este o metoda specifica pentru glucoza. Eroarea este extrem de redusa deoarece exista o anumita cantitate de glucoz-6-fosfat si in eritrocite care se masoara in cazul in care se realizeaza determinarea pe sange integral, dar aceasta poate modifica rezultatul cu maximum 1,5 mg%. Plasma (si serul) nu contin glucozo-6-fosfat.

Tehnica enzimatica cu glucoxidaza. Aplicatie practicaPrincipiu Sub actiunea glucozoxidazei, glucoza se transforma in DDgluconolactona, cu formarea unei cantitati stoechiometrice de apa oxigenata. Aceasta se transforma in prezenta fenolului si a 4-aminoantipirinei sub actiunea peroxidazei intr-un compus intrcolorat in rosu (chinonimina) si a carui absorbtie de lumina se masoara la o lungima de unda cuprinsa intre 470-550 nm. 470In plasma raportul dintre -D-glucoza este de 2 la 1. Pe masura ce se consuma -D-glucoza in reactie, -D-glucoza se transforma in forma beta, astfel ca intreaga cantitate de glucoza prezenta in sange va fi determinata prin aceasta metoda.glucozoxidaza

-D-glucoza + H2O + O2 H2O2 + fenol + 4-aminoantipirina -D-glucozaglucomutaza

D-gluconolactona + H2O2peroxidaza

chinonimina + 4 H2O

-D-glucoza

Calcul mg glucoza/100 ml = Ep/Es X 100 Valori normale Ser, plasma: 75-115 mg/100 ml (4,16-6,38 mmol/l) 75(4,16LCR: 50-70 mg/100 ml (2,78-3,89) mmol/l) 50(2,78Hipercalcemiile: diabet zaharat, sindromul Cushing (exces de glucocorticoizi), acromegalie (exces de hormon de crestere), feocromocitom (exces de catecolamine), hipertiroidism sever, stress, stari de soc, pancreatite, carcinom pancreatic, pancreatectomie Hipoglicemiile: supradozaj de insulina, ingestia unor mari cantitati de alcool, rezectie gastrica, tumori pancreatice insulinoinsulino-secretoare (insulinoame).

Determinarea glucozei in urinaIn urina normala se gasesc cantitati foarte mici de glucoza, eliminarea urinara nedepasind 350-500 mg/24 h. Glicozuriile in general apar numai in cazuri de hiperglicemii cu valori ce depasesc pragul de eliminare renala a glucozei (concentratia glucozei din sange depaseste 170-180 mg/100 ml). Trebuie mentionat ca glicozuria nu este intotdeauna anormala ea putand surveni: dupa ingerarea unei mari cantitati de glucoza dupa un stress emotional In principiu pentru determinarea glucozei in urina se procedeaza asemanarilor cu determinarea din ser cu specificarea ca atunci cand urina contine glucoza se fac dilutii aferente, rezultatul obtinut se inmulteste cu factorul de dilutie si se raporteaza la litrul de urina sau aventual la catitatea totala de urina exprimata in litri eliminata in decurs de 24 de ore.

Bibliografie Biochimie medicala II (Metabolism)Andrei Anghel, Gheza Deutsch, Vasile Radu Ed. Eurostampa, Timisoara 2005

Chimie si biochimie medicala Aplicatii practice si de laborator chimicEd. Eurostampa, Timisoara 2006

http://www.telemed.ro/diabet.htm ro.wikipedia.org/

The end