INTRODUCERE LA O ARHITECTURÃ A PARTICIPÃRII / Introduction

Studii ºi cercetãri ºtiinþifice de arhitecturã ºi urbanism / Architecture and Urban Research Studies / AARRGGUUMMEENNTT 117799

IINNTTRROODDUUCCEERREE LLAA OO AARRHHIITTEECCTTUURRÃÃ AA PPAARRTTIICCIIPPÃÃRRIIII // IInnttrroodduuccttiioonn ttoo PPaarrttiicciippaattoorryy AArrcchhiitteeccttuurree

Drd. arh. / PhD c. Arch. LLoorriinn NNIICCUULLAAEE

[email protected]

RREEZZUUMMAATT

Prezentarea propune o privire asupra programului deconstruire de locuinþe sociale în aºezãri aflate în sãrãcieextremã derulat de Fundaþia Soros România în perioada2010-2011, program condus de autor. Pe lângã o enunþarefoarte succintã a condiþiilor ºi premiselor intervenþiei, suntprezentate principiile ºi metodele care stau la baza realizãriiunei arhitecturi participative: modelul de jos în sus,împuternicirea ºi consolidarea comunitãþilor, lucrul direct,de la egal la egal cu comunitatea, implicarea beneficiarilorîn proiect încã de la primele faze de proiectare,flexibilitatea ºi capacitatea arhitecturii propuse de a evoluaîn timp ºi de a se adapta condiþiilor de locuire, realizareaechipelor transdisciplinare ºi studiul identitãþii culturale suntdoar câteva din instrumentele fãrã de care orice intervenþieriscã sã fie strãinã de comunitate ºi perceputã mai degrabãca opresivã decât necesarã. Schimbarea de paradigmã înproiectarea locuinþelor ºi eliberarea de modelul modernist,reprezintã mize actuale pentru crearea unei arhitecturi ainteresului public în România.

CCuuvviinnttee cchheeiiee:: locuinþe sociale, sãrãcie extremã, excluziunesocialã, proiectare participativã, arhitectura participãrii

AABBSSTTRRAACCTT

The presentation brings an insight on the program of socialhousing in extremely poor settlements run by the SorosFoundation Romania over 2010 and 2011 (its programmanager was the author himself). Along with a briefintroduction of the conditions and premises of theintervention, there are explained the principles andmethods of a participatory architecture: the bottom-upmodel, the empowerment and enablement of thecommunities, the direct, peer to peer work with thecommunities members, the involvement of the beneficiariesin the early phases of design, the flexibility and capacity toevolve and transform of the proposed architecture, theimplementation of trans disciplinary teams and the study ofthe cultural identity are just few instruments sine qua nonfor a good intervention; without them, any interventionmight be seen as oppressive rather than necessary. Thechange of the housing paradigm and getting rid of themodernist model represent a stake of the moment forcreating an architecture of the public interest in Romania.

KKeeyywwoorrddss:: social housing, extreme poverty, social exclusion,participatory design, participatory architecture

“ªi dacã tu, chiar tu, nu ai putea dovedi cã ai o casã?”(Hernando de Soto)

Una dintre cele mai presante probleme urbanistice lanivel mondial ºi, cu precãdere, la nivel naþional, estelocuirea pentru categoriile de persoane aflate însãrãcie ºi, mai ales, în sãrãcie extremã.Creºterea demograficã globalã are loc mai ales înmediile defavorizate, acolo unde resursele suntpuþine sau lipsesc. Pe lângã excluziunea socialãprovocatã de sãrãcie, grupurile defavorizate nu potaccesa servicii de bazã ºi, ceea ce intereseazã în cadrulcercetãrii, nu au acces la arhitectura practicatã dearhitecþi, cu repercusiuni directe asupra calitãþiimediului construit ºi a vieþii. Deja, în 1995, jurnalulPhiladelphia Inquirer afirma cã doar 2% din populaþia

care cumpãrã locuinþe lucreazã direct cu un arhitect.1

În 2012, o presiune socialã enormã este constituitã peglob, dar foarte pregnant ºi în România, de exploziaunui mediu construit precar, de expansiunea fãrãprecedent a ghetourilor, a slum-urilor, a mahalalelor,a zonelor construite aflate în sãrãcie extremã ºi care,oricum s-ar numi ele într-o parte sau alta a lumii,provoacã disperarea autoritãþilor publice locale, alocuitorilor din mediul urban ºi rural confruntaþi directcu aceastã problemã. Arhitectura practicatã (înmãsura în care adãposturile improvizate) puneprobleme serioase de stabilitate ºi de sãnãtate autilizatorilor. Nu în ultimul rând, copleºeºte prinvolum, întindere ºi expansiune.În acest context, în ultimele decade, a devenitimperios necesar ca arhitectura sã-ºi redefineascãdomeniul de acþiune, sã devinã o arhitecturã aschimbãrii care sã aibã relevanþã nu numai în planestetic ci ºi etic, social. O arhitecturã care este bunãdin punct de vedere al calitãþii design-ului ºistandardelor profesionale trebuie în mod necesar sãfacã bine unui numãr cât mai mare de utilizatori, sã

118800 Universitatea de Arhitecturã ºi Urbanism “Ion Mincu”/”Ion Mincu” University of Architecture and Urban Planning

“What if you can’t prove you had a house?” (Hernando de Soto)

One of the most pressing urban planning issues of theworld, and particularly of each country, is the urbanhousing for people in poverty and especially forpeople in extreme poverty.The global demographic growth happens mostly indisfavoured areas, where resources are scarce orabsent. Besides social exclusion caused by poverty,disadvantaged groups cannot access basic facilitiesand, as far as the study is concerned, they do nothave access to the architecture made by architects,with direct impact on the quality of built environmentand on the quality of life. As early as 1995,Philadelphia Inquirer newspaper declared that only2% of the population who bought houses consulted

an architect.1

In 2012, an enormous global social pressure, whichparticularly affected Romania was caused by theexplosion of a precarious built environment and theunprecedented expansion of ghettos, slums, suburbsor extremely poor housing areas, which, howevercalled in one part of the world or another, they causelocal authorities’ despair and urban and ruralinhabitants’ as well, people who are directlyconfronted with this issue. Current architecture (as faras improvised shelters can be called so) raises someserious stability and health problems for its users.Last, but not least, its volume and expansion areoverwhelming. Given this situation, during the last decades there hasbeen an imperative need for architecture to redefineits field of action, to become an “architecture ofchange”, not only esthetically but also socially andethically relevant. An architecture which is good as faras design quality and professional standards areconcerned, must satisfy as many users as possible, it

fie permeabilã ºi flexibilã. Aceastã arhitecturã mutãaccentul de pe proiectarea construcþiei pe proiectareaunui sistem de relaþii economice, politice ºi socialecapabile sã producã schimbarea cadrului construit dinsãrãcie extremã ºi, odatã cu el, sã schimbe în binecomunitãþile foarte sãrace, material ºi social. Este momentul ca arhitectura mainstream sã ia înconsiderare „faþa nevãzutã” a profesiei ºi sã cauteresursele ºi energia necesarã pentru a se implica înmod responsabil în ceea ce urmeazã sã devinã fondulconstruit predominant. Este momentul sã cautesoluþii reale la probleme reale. A menþine discursularhitectural la un nivel elitist ºi, de multe ori, purconceptual sau formal, în România anului 2012,echivaleazã cu discuþia episcopilor despre sexulîngerilor, atunci când tunurile otomane bombardauConstantinopolul.Aceastã lucrare este ºi un semnal de alarmã. În lipsaunei implicãri active a arhitecþilor în dezvoltareafondului construit pentru grupurile aflate în sãrãcieextremã, alþi vectori preiau aceastã problemã. Estevorba de autoritãþile locale care, în cãutare de soluþiiºi lipsite de know-how, încearcã soluþii autoritare,chiar totalitare care, departe de a rezolva nevoia, oadâncesc.Articolul de faþã îºi propune sã furnizeze o privire deansamblu asupra arhitecturii sociale destinate celorextrem de sãraci, din mai multe perspective: istoricã,socialã, politicã ºi culturalã. În acelaºi timp, studiul îºipropune sã analizeze geneza acestui fenomenarhitectural la nivel mondial, teoriile care au stat labaza acestuia ºi evoluþia lor în timp, metodele ºimijloacele utilizate în diverse circumstanþe socio-economice. Studiul furnizeazã, totodatã, un cadrumetodologic pentru construirea de locuinþe sociale înaºezãri sau zone omogene de aºezãri marcate desãrãcie extremã, prin prisma principiilor dezvoltãriidurabile. Deja (într-o propoziþie relativ scurtã) amenunþat câteva idei ce se cer lãmurite. În primul rând,


must be permeable and flexible. Rather than creatingblueprints for buildings, this architecture puts theemphasis on creating an economical, political andsocial network, capable of changing builtenvironment in areas with extreme poverty and alsochanging the communities themselves as far as theirsocial and material poverty is concerned.It is time for mainstream architecture to take intoconsideration “the unseen face” of the profession andstart looking for the necessary resources and energyto take part with responsibility in what is to becomethe prevalent built environment. It is time for it toprovide real solutions to real problems. Maintainingthe architectural speech at a topnotch or in manycases purely conceptual level in Romania in 2012 issimilar to bishops’ debate on angels’ gender whileConstantinople was being attacked by the Ottomancannons. This paper is also an alarm bell. In the absence of anactive involvement of architects in developing thebuilt environment for people in extreme poverty,other factors take over the problem. These are thelocal authorities who, in search for a solution andlacking that know-how, go for authoritative solutions,which far from feeding the need, amplify it.This article’s purpose is to present a whole picture ofsocial architecture in extreme poverty from ahistorical, political, cultural and social point of view.At the same time this study intends to analyze thegenesis of the worldwide architectural phenomenon,the fundamental theories and their evolution in time,the methods and the means used in different socialand economic circumstances. Last but not least, itprovides a methodological environment for theconstruction of social houses in homogeneoussettlements in extreme poverty, from the point ofview of a lasting development. I have mentioned sofar (in quite a few words) some issues that need to beexplained. First of all, why is it necessary to build

de ce este nevoie sã se construiascã locuinþe sociale înastfel de aºezãri? ªi, în mãsura în care se construiesc,de ce este neapãratã nevoie de un cadrumetodologic? Ce este locuinþa socialã ºi care suntcondiþionãrile care acþioneazã atunci când unprogram de construire de locuinþe sociale trebuieimplementat în sãrãcie extremã? În fine, cum sepoate aplica „dezvoltarea durabilã” în condiþiilesãrãciei extreme? Voi încerca, în cele ce urmeazã, sãrãspund acestor întrebãri, explicând termenii care auun înþeles specific în cadrul lucrãrii de faþã ºi ilustrândenunþul teoretic cu componenta practicã acolo undeacesta a fost aplicat ºi validat prin experienþã directã.Articolul 25 din Declaraþia Drepturilor Omului,aliniatul 1, precizeazã cã: „Orice om are dreptul la unnivel de trai care sã-i asigure sãnãtatea ºi bunãstarealui ºi a familiei sale, cuprinzând hrana,îmbrãcãmintea, locuinþa, îngrijirea medicalã, precum

ºi serviciile sociale necesare; (…)”2 integrând accesulla locuire în sistemul de factori care determinãperformanþa socialã a oamenilor ºi familiilor.Încã din 2007, Carta drepturilor fundamentale aleUniunii Europene consfinþeºte, la articolul 34,alineatul 3) faptul cã: „Pentru a combatemarginalizarea socialã ºi sãrãcia, Uniunea recunoaºteºi respectã dreptul la asistenþã socialã ºi la asistenþã înceea ce priveºte locuinþa, destinate sã asigure o viaþãdemnã tuturor celor care nu dispun de resursesuficiente, în conformitate cu normele stabilite dedreptul Uniunii ºi de legislaþiile ºi practicile

naþionale.”3

Pe 21 ianuarie 2010, Comisia Europeanã ºi Preºedinþiaspaniolã a UE au lansat „Anul european 2010 deluptã împotriva sãrãciei ºi excluziunii sociale”. Cuaceastã ocazie, comisarul european pentru ocupareaforþei de muncã, afaceri sociale ºi egalitatea de ºanse,Vladimír Špidla, a reliefat cã „în Europa, o persoanãdin ºase trãieºte cu greu de pe o zi pe alta, dar sãrãciane poate afecta ºi pe noi, ceilalþi, societatea noastrã


social houses in these settlements? And as long asthey are built, why this need for a methodologicalenvironment is indispensable? What does socialhousing mean and what are the conditions forimplementing a social houses construction program inextreme poverty? And eventually how can “lastingdevelopment” apply to extreme poverty? I am goingto try to answer these questions, explaining the termswhich have a specific meaning in this paper andillustrating the theoretical statement with its practicalpart where it has been applied and validated bypersonal experience.The Universal Declaration of Human Rights, article 25(1) says that “Everyone has the right to a standard ofliving adequate for the health and well-being ofhimself and of his family, including food, clothing,housing and medical care and necessary social

services, (...)”2 including the access to housing in thesystem of factors that influence the socialperformance of people and families.As early as 2007, Charter of Fundamental Rights ofthe European Union sanctions in article 34 (3) that:“In order to combat social exclusion and poverty, theUnion recognises and respects the right to social andhousing assistance so as to ensure a decent existencefor all those who lack sufficient resources, inaccordance with the rules laid down by Community

law and national laws and practices.”3

On 21st of January 2010, European Commission andSpanish presidency of EU launched “2010 EuropeanYear for Combating Poverty and Social Exclusion”. Onthis occasion European Commissioner forEmployment, Social Affairs and Equal OpportunitiesVladimír Špidla, pointed out that “one out of sixpersons in Europe has a hard time living from one dayto another, but poverty can affect us, too, the otherones – and our whole society. The majority ofweapons against poverty are national, but three

în întregul ei. Majoritatea instrumentelor decombatere a sãrãciei se aflã la nivel naþional, dar treisferturi dintre europeni se aºteaptã la ajutor ºi dinpartea UE. Anul european plaseazã aceastã problemãpe prima paginã a agendei, pentru ca întreagaEuropã sã îºi uneascã forþele în lupta împotrivasãrãciei ºi excluziunii sociale”4.Aceste declaraþii aratã cã, din punct de vedere politic,nevoia de a interveni în situaþii de sãrãcie extremãeste conºtientizatã ºi asumatã. Angajamentelepreºedinþiei UE au generat linia politicã la nivelulParlamentului European ºi Comisiei Europene învederea combaterii sãrãciei prin alocarea de linii definanþare. Începând cu 2014, acestea vor include ºilocuirea, privitã atât sub aspect etic, ca premisãpentru ameliorarea unor situaþii sociale, dar ºieconomic.În acest context politic, social ºi economic, devine vitalpentru România anului 2012 sã fie capabilã sãabsoarbã în mod corect fondurile structuraledestinate accesului la locuire pentru categoriiledefavorizate, a cãror accesare ºi gestionare va fi,conform principiului subsidiaritãþii, de competenþaautoritãþilor publice locale. Acestea vor fi nevoite ca,pentru a accesa fondurile europene, sã elaborezepolitici locale de locuire, din postura dereglementator (ca ºi pânã acum), dar ºi deimplementator. Însã posibilitatea de a absorbifondurile structurale destinate locuirii nu înseamnãautomat ºi capacitatea autoritãþilor locale de aconcepe ºi redacta proiecte eligibile, neexistând ometodologie, un îndrumar ºi nici un model deintervenþie asupra locuirii. Aceastã lipsã predispune autoritãþile publice locale laluarea unor mãsuri greºite, nu din rea-voinþã, ci dinnecunoaºterea tehnicilor eficiente de intervenþie laacest nivel, în România neexistând un fond construitsemnificativ care sã poatã motiva un rãspuns adecvatproblemei. Cele câteva exemple pozitive, insuficientmediatizate, reprezintã doar o picãturã într-un oceanºi este foarte puþin probabil ca autoritãþile dinConstanþa sã aibã acces la experienþele din Sãruleºti


quarters of the Europeans expect support from theEU, too. The European Year puts this issue on the firstpage of the agenda, as for the whole Europe to unite

in the battle against poverty and social exclusion” 4

These statements show that, from a political point ofview, the need of intervention in situations ofextreme poverty is known and assumed.The commitment of the EU presidency generated thepolitical line at the level of the European Parliamentand of the European Commission for combatingpoverty by allocating financing lines. Starting with2014, these will also include housing, under theethical aspect, as a premise for the improvement ofsocial and economic aspects.

Given this political, social and economic environment,it becomes crucial for Romania in 2012 to be capableof absorbing correctly the structural funds onaffordable housing for disfavoured categories, whoseaccess and administration will be attributions ofpublic local authorities, in accordance with theprinciple of subsidiarity. In order to have access to theEuropean funds, they will have to work out localhousing politics, as regulators (as they also did untilnow), and also as implementers. However thepossibility of absorbing structural funds for housingdoes not necessarily mean the local authorities’capacity of creating and drawing up eligible projects,without a methodology, a guide-book or anintervention model for housing.This certain lack makes public local authorities liableto making the wrong decisions, not out of bad intent,but because of the ignorance of the efficienttechniques at this level, as there is not a significantbuilt environment in Romania, able to give anadequate answer to the problems. A few positiveexamples, insufficiently made public, are a drop in theocean and it is very unlikely that authorities ofConstanþa had access to experiences of Sãruleºti

(jud. Cãlãraºi), de exemplu. Iar preluarea unorexemple de bune practici din mediul rural ºiîncercarea de a adapta metodologia la contextulurban se pot dovedi nefolositoare, iar rezultatulincert.

De altfel, aºa cum voi arãta pe parcursul articolului,fiecare situaþie de intervenþie urbanã în sãrãcieextremã necesitã o analizã individualã ºi extrapolãrileneverificate sunt riscante. Existenþa unui model deintervenþie este cu siguranþã necesarã pentru aîndruma ºi coordona o intervenþie, dar nu sub formaunui set de norme imuabile obligatoriu de respectat,ci prin crearea unei matrici de principii ºi metodeaplicabile fiecãrei situaþii în parte.


(Cãlãraºi county) for example. What is more,assuming some successful examples from rural areasand adapting them to an urban methodology canend up as a useless attempt with an uncertain result.

However, as I am going to prove in this paper, eachintervention in urban areas with extreme povertyneeds an individual analysis and unverifiedextrapolations can be risky. There is a need, withoutany doubt, for an intervention model in order tomanage and guide an intervention, but not as animmutable and rigid set of rules, but as a matrix ofprinciples and methods applicable to each individualsituation.

Vânãtori, jud. Neamþ, 2010 / Vânãtori, Neamþ county, 2010


Bãlþeºti, Ursãrie, jud. Prahova, 2007 /

Bãlþeºti, Bear leaders gipsycommunity,

Prahova county, 2007

Proiectarea ºi execuþia unor locuinþe adecvate,înþelegând prin aceasta o locuinþã conform legislaþieiºi normelor în vigoare, nu va fi privitã ca o premisãpentru dobândirea unui nivel de viaþã acceptabil. Nuajunge sã construieºti o casã pentru ca ea sã ºifuncþioneze. Doar un mod de trai bazat peproducerea de bunuri materiale poate sã susþinã olocuire normalã ºi, de aceea, vom încerca sãimplementãm în comunitãþile studiate unempowerment, o „consolidare a potenþialului deacþiune”, definit ca fiind „acþiuni pentru sporireastocului de capital uman la nivelul actorilor implicaþiîn vederea creºterii ºanselor de contribuþie eficientã larealizarea proiectelor de dezvoltare”, prin aplicareaunor programe judicioase de intervenþie asupra

locuirii.”5

În fapt, aceasta este una din mizele studiului de faþã:schimbarea metodelor de intervenþie folosite la oraactualã în România în condiþiile locuirii în sãrãcieextremã. Locuirea ºi intervenþia asupra ei pot fi unmotor pentru integrarea urbanã ºi socialã acomunitãþilor afectate, aºa cum vom demonstra peparcursul cercetãrii. Doar lãsând în teritoriu ocomunitate cu potenþial de acþiune consolidat, dupãdesfãºurarea programului de construire de locuinþesociale, se poate garanta viitorul acelor familii ºiacelor locuinþe, se poate garanta sustenabilitateaintervenþiei ºi dezvoltarea durabilã a aºezãrii, pentrucã a avea o locuinþã înseamnã:- securitate financiarã pentru familie, deþinând unbun a cãrui valoare creºte în timp (mai ales incondiþiile achitãrii ratelor în mai puþin de 10 ani);- crearea premiselor ca familiile sã acþionezeresponsabil în raport cu mediul;- posibilitatea stabilizãrii periferiilor ºi întãrireacomunitãþilor;- posibilitatea de a dobândi o slujbã pentru a putea

plãti ratele/ chiria.6


Creating and building suitable houses, by suitablemeaning in accordance with current standard andlegislation, will not be seen as a premise for reachingan acceptable standard of living. Building a housedoes not necessarily make it functional. Only anexistence based on material goods production is ableto sustain a normal living and therefore we are goingto try to implement in the communities for study anempowerment, a “consolidation of the potential ofaction”, defined as “certain actions for improving thestock of human capital at the level of people involvedwith a view to increasing the chance of an efficientcontribution to the accomplishment of thedevelopment projects”, by applying some judicious

intervention programs in housing.”5

In fact, this is one of this study’s stakes: changing thecurrent methods of intervention in Romania in areaswith extreme poverty. Housing and intervention inhousing can be an engine for urban and socialintegration of the affected communities, as I amgoing to prove in my research. After the developmentof social houses construction program, the future ofthe families and houses, the intervention’ssustainability and the lasting development can onlybe guaranteed by leaving in the territory acommunity with a strong potential of action, becausehaving a house means:- having financial security for the family, owning areal estate whose value increases in time (especiallywhen paying the installments in less than 10 years);- creating the premise for families to act in aresponsible manner towards the environment;- the possibility of stabilizing the outskirts andconsolidating the communities;- the possibility of getting a job for paying the

installments/ rent.6

Therefore, I am going to present in this research theantithesis between social participatory architecture

De aceea, pe parcursul cercetãrii voi prezentaarhitectura sociala participativã în antitezã cuarhitectura autoritarã practicatã la nivel de locuinþede masã ºi cu tendinþele acesteia în contextulradicalizãrii discursului politic referitor la resurseleadministraþiilor ºi posibilitãþilor eficiente de a„rezolva” problema locuirii în sãrãcie extremã. Aºa cum am menþionat, accentul cercetãrii va fi puspe locuire, ca o condiþie sine qua non a vieþii, fãrã anesocoti însã implicaþiile pe care o intervenþie asupralocuirii le are asupra þesutului urban/ rural înintegralitatea lui, precum ºi modul în care locuireainfluenþeazã ºi este influenþatã de ceilalþi factorisocio-urbani care acþioneazã în teritoriu.Caracteristicile distincte ale modului de locuire alpopulaþiei aflate în sãrãcie extremã trebuie sãgenereze un rãspuns arhitectural capabil nu numai dea rãspunde necesitãþilor ºi nevoilor unei locuiriadecvate, ci ºi de a modela comportamenteleutilizatorilor. Într-adevãr, este inutil, de exemplu, sãconstruieºti o baie pentru niºte oameni care nu aufolosit niciodatã una, fãrã a dubla construirea cu unprogram educaþional adecvat.Am arãtat deja de ce este vital ca astfel de programesã demareze cât mai curând ºi am schiþat poziþianoastrã activã ºi teleologicã în vederea combateriisãrãciei, prin desfãºurarea de programe de construirede locuinþe sociale care, pentru a fi eficiente, trebuiesã conþinã obligatoriu rãspunsul la patru provocãri:- aplicarea unei soluþii de intervenþie optime dinpunct de vedere urban ºi arhitectural;- asigurarea unui sistem de asistenþã financiarã;- crearea unui sistem de validare democraticã aeligibilitãþii beneficiarilor;- crearea unui sistem de preluare în folosinþã ºi

exploatare a locuinþelor.7

O caracteristicã fundamentalã a procesului este cã nuse lucreazã cu individualitãþi (aºa cum arhitectul


and authoritative architecture for mass housing withits tendencies in the context of radicalization of thepolitical speech on administrative resources andefficient possibilities of “solving” the problem of livingin extreme poverty.As I have already mentioned, the emphasis of theresearch will be on housing, as a sine qua noncondition of life, without ignoring the implications ofhousing interventions in urban/rural tissue in itswholeness, as well as the way housing influences andis being influenced by other social and urban factorswhich operate in the territory. Distinct characteristicsof the way population in extreme poverty lives shouldgenerate an architectural response capable not onlyto answer to the needs of proper housing, but tomould the users’ behaviour. Indeed, building abathroom for people who have never used one, forexample, is useless without building a propereducational program.I have already shown why it is crucial to start theseprogram as soon as possible and I have explained ouractive and teleological position in fighting poverty, bydeveloping social houses construction program whichmust contain the answer to four challenges, in orderto be effective:- the application of the best intervention solutionfrom the urban planning and architectural point ofview;- the guarantee for a financial assistance system;- the creation of a system of democratic validationof beneficiaries’ eligibility;- the creation of a system of exploitation and taking

use of houses.7

A fundamental characteristic of the process is that itdoes not involve individualities (as the architecttraditionally discusses with a client), but communities.One of the errors of first years’ practice wasnegotiating the problem individually, only with the

trateazã, în mod tradiþional, cu un client), ci cucomunitãþi. Una din erorile comise în primii ani deexerciþiu a fost tratarea problemei individual, doar cubeneficiarii direcþi ai locuinþelor sociale, fãrã aantrena întreaga comunitate în proces. Consecinþa afost segregarea comunitãþii în „norocoºi” ºi „maipuþin norocoºi”. O alta a fost neimplicarea totalã abeneficiarilor în procesul de construire, antrenând opasivitate a acestora ºi transformând comunitateaîntr-una asistatã.Prin corectarea acestor erori ºi demonstrarea practicãa succesului metodelor folosite, ipoteza cercetãrii estecã programele de construire de locuinþe sociale înaºezãri aflate în sãrãcie extremã trebuie sã urmezeprincipiile arhitecturii sociale participative. Arhitectulcare proiecteazã în astfel de situaþii trebuie sã fiearhitect social. Este vorba, nici mai mult, nici mai puþindecât de o schimbare de paradigmã a practiciiarhitecturale. În paradigma actualã, evoluþia unui proiect deconstruire de locuinþe sociale pentru beneficiari aflaþiîn sãrãcie extremã porneºte de la încercarea de aeradica o aºezare cu un fond construit aflat în sãrãcieextremã ºi care reprezintã o problemã pentruautoritatea publicã localã. Odatã luatã decizia lanivelul primãriei, aceasta comandã un PUZ unui biroude urbanism care va prelua tema de la autoritatealocalã, folosind pentru proiect terenul pus ladispoziþie de aceasta. Urmeazã procedurile deavizare, detalierea de arhitecturã, autorizaþia deconstruire, proiectul tehnic, licitaþia cu antreprenorii ºiconstruirea efectivã a cartierului de locuinþe sociale,urmatã de strãmutarea voluntarã sau nu a sãracilordin slum în noul cartier. Practic, autoritatea publicã localã este ºi beneficiarulºi finanþatorul proiectului, iar acesta nu poatedecurge decât în termenii stabiliþi de aceasta. Nivelulde control ºi autoritate de-a lungul intervenþiei esteextrem de ridicat, iar rolul urbaniºtilor ºi arhitecþilor


direct beneficiaries of the social houses, withoutinvolving the whole community in the process. As aresult the community segregated in “lucky ones” and“less lucky ones”. Another consequence was the totallack of involvement of the beneficiaries in the processof building, stimulating their passivity and making thecommunity an assisted one.By rectifying these errors and practicallydemonstrating the success of these methods, thehypothesis of the research is that social housesconstruction programs in areas of extreme povertymust follow the principles of social participatoryarchitecture. The architect working in theseconditions has to be a social architect. It is about,neither more or less, a change of paradigm of thearchitectural practice.In the actual paradigm, the development of a socialhousing construction project for beneficiaries inextreme poverty starts with the attempt oferadicating a settlement with a built environment inextreme poverty which represents an issue for localpublic authority. Once the town hall makes thedecision, it orders a local urban planning to anurbanism office, which will take over the project fromthe local authority, using the area placed at itsdisposal. Then there are approval procedures, thearchitectural details, the authorization forconstruction, the technical project, the bid with theentrepreneurs and the actual construction of thesocial houses, followed by the freewill orauthoritative resettlement of the poor from the slumto the new neighbourhood.

Actually, local public authority is both the beneficiaryand the financier of the project, which develops onlyby the rules it has established. The level of authorityand control during the intervention is extremely high,and the role of urban planners and architects is

implicaþi rãmâne marginal, având în vedere bugetulextrem de limitat al unor astfel de acþiuni. Este urmatmodelul tipic „de sus în jos”, ierarhizat ºi piramidal.De partea cealaltã, arhitectura socialã participativãpropune în primul rând pornirea „de jos în sus” prinprocesul democratic al consultãrii cetãþenilor careurmeazã sã fie implicaþi în proiect. Chiar dacãautoritatea publicã localã poate fi iniþiatoareaproiectului, procesul consultativ implicã crearea uneireþele de decizie, a unui consorþiu de decidenþi în careurbanismul ºi arhitectul au un cuvânt mult mai greude spus. De altfel, arhitectul poate sã demarezesingur un astfel de proiect, aducând comunitãþii ideeade schimbare ºi lucrând împreunã cu aceasta laproiect. În aceastã situaþie el devine un arhitect social.Ipoteza enunþatã implicã un corolar mai puþinevident ºi care, chiar în cadrul practicii, a fost dificil dedevoalat. Încercând o soluþionare a locuirii în sãrãcie

extremã ºi confruntându-mã, mereu, cu bugete mici9,am cãutat într-o primã etapã sã gãsesc formule delocuit minime pentru familiile cuprinse în program. Dealtfel, aceasta a fost o cãutare a arhitecþilor de cânda început sã se proiecteze pentru categoriidefavorizate, s-a decantat în cuprinsul lucrãrilor

C.I.A.M. II10, prin conceptualizarea „spaþiuluiexistenþei minime”, a lui existenzminimum, ajungândîn contemporaneitate sub forma „locuirii extreme”, alui extreme housing, formulatã de arhitecþii americaniDeborah Gans ºi Matthew Jelacic, în încercarearezolvãrii locuirii de urgenþã pentru refugiaþii dinBosnia. Locuinþa socialã nu este ºi nu trebuie sã fie olocuinþã de urgenþã. Chiar dacã bugetul unui proiectnu permite construirea unei locuinþe sociale noipentru o familie cu 12 membri, este importantãcãutarea construirii unui minimum care sã poatã oferiadãpostirea necesarã, concomitent cu oferirea unuipotenþial de dezvoltare maxim ºi accesibil pentrubeneficiarii proiectului.


secondary, given the extremely low budget for thiskind of actions. The typical hierarchical pyramidalmodel “from top to bottom” is followed.On the other hand, social participatory architecturesuggests in the first place starting “from bottom totop” through the democratic process of consultingthe citizens who are to be involved in the project.Even if the local public authority could be the initiatorof the project, the consultative process involves adecision network, a consortium of people who makethe decisions, where urban planners and architectshave a more important word to say. Besides, thearchitects can start by themselves this kind of project,bringing the idea of change to the community andworking on the project together with the people.Given these circumstances, they become socialarchitects.This hypothesis involves a less obvious corollary which,during practice, was difficult to “unveil”. Trying toameliorate the living in extreme poverty and always

confronting with low budgets9, I tried in a first stageto find minimal living formulas for the familiesincluded in the program. Anyway, this has been thearchitects’ pursuit ever since the activity of buildingfor the disfavoured categories started, it decanted

during the C.I.A.M. II10, by conceptualization ofexistenzminimum, becoming nowadays extremehousing, formulated by the American architectsDeborah Gans and Matthew Jelacic, in their attemptof solving the issue of emergency housing for therefugees in Bosnia.But social hosing is not and it should not be anemergency housing. Even if the budget does notallow the building of a new social house for a familyof 12 members, it is important to build the minimumthat can offer the necessary shelter, together withoffering a maximum developing potential, accessiblefor the users of the project.

Astfel, corolarul desprins din ipotezã este cã“Locuinþã socialã în sãrãcie extremã este un organismviu, a cãrui naºtere înseamnã adãpostirea, iar creºtereînseamnã adaptarea la nevoile familiei ºi la modul delocuire preferat de cãtre utilizatori. Locuinþa trebuieproiectatã astfel încât sã conþinã in nuce posibilitateacreºterii. Locuinþã socialã în sãrãcie extremã trebuie sãfie o locuinþã evolutivã.”


Thus, the corollary that can be deducted from thehypothesis is that “The social house in extremepoverty is a living organism; its birth means offeringshelter; its growth means adapting to the family’sneeds and to the way of living preferred by users. Thehouse must be designed so as to contain in nuce thepossibility of growth. The social house in extremepoverty must be an evolutive house.”

Tabel ilustrând etapizarea unui proiect de construire de locuinþe sociale în cele douã paradigme

Spre deosebire de practica locuinþei sociale care vinede obicei sã se insereze într-un mediu neconstruit,generând dezvoltãrile de cartiere sociale pe care leevocam mai devreme, situaþia prezentei lucrãri estediferitã. Locuinþa socialã pe care o propunem seinsereazã într-o aºezare existentã aflatã în sãrãcieextremã, pe o parcelã existentã sau nou trasatã,lângã o casã improprie locuitului, într-un þesut urban


The situation described in the present work isopposed to the practice of inserting the social houseinto a barren environment, inducing the developmentof social quarters that we evoked earlier on. Thesocial house that we propose is inserted into anexisting environment of extreme poverty, on anexisting allotment or on a newly delimited one, neara house that is unfit for living, into an urban tissue

Table showing the stages of a building project for social houses in the two paradigms.

cel mai adesea destructurat. Permiþându-ne unexcurs, deºi de preferat, aºa cum vom vedea peparcursul lucrãrii, aceastã situare în þesut existent esteuneori imposibilã, atunci când o comunitate a ocupatun teren impropriu locuirii (fie poluat, fie cu risc deinundaþii, alunecãri de teren etc), acest lucruantrenând relocarea familiilor.Ce se întâmplã atunci când construieºti pentru unutilizator generic, ale cãrui nevoi le cunoºti la nivel deanchetã ºi al cãrui mod de locuire poþi, cel mult, sã-lobservi ºi sã-l studiezi, eventual sã-l experimentezi,dar niciodatã sã-l trãieºti organic? Existã riscul calocuinþele sociale proiectate sã nu corespundãnevoilor de locuire, concepþiilor ºi judecãþilorrezistente, înrãdãcinate, cu privire la locuire aleutilizatorilor ºi atunci mecanismul de adaptare la


that is in most cases unstructured. I would like to addthat although inserting the social house into anexisting web is the better solution, in some cases – aswe shall see later in this paperwork – it proves to beimpossible, when a community has occupied a landunfit for living (exposed to pollution or to the risk offlood or of landslide, etc.), thus making it necessary torelocate the families.What happens when you build for a generic user,whose needs you come to know only as a result of aninquiry and whose way of living you can at the mostobserve and study or possibly experiment, but neverlive organically? There is the risk that the socialhouses designed do not correspond to the housingneeds, to the housing concepts and judgmentsrooted in the mind of the users, which will result in

Propunerea primarului Radu Mazãre pentru rezolvarea problemei lipsei de locuinþe sociale în municipiul Constanþa.Urmeazã sã fie amplasate în 2012, într-o primã etapã, 1000 de containere în cartierul Tomis Nord. Preluarehttp://lideruldeopinie.ro/41525/modulul-social ºi http://www.stiri.com.ro/stire-4212/case-sociale-de-8-milioane-euro.html

Locuinþa socialã devine “modul social”. “8 /

The proposal of Mayor Radu Mazãre for solving the lack of social houses in Constanþa city. In a first stage 1000 containerswill be placed in Tomis Nord district in 2012. From http://lideruldeopinie.ro/41525/modulul-social and

http://www.stiri.com.ro/stire-4212/case-sociale-de-8-milioane-euro.html Social housing becomes “social mode”.8

nevoi sã fie unul devastator din punct de vederearhitectural. De aceea, modelarea ce urmeazã a fipropusã trebuie sã þinã cont, în mod necesar, deprezenþa acestei matrici cognitive, specificecolectivitãþilor unde se intervine. Necunoaºterea ei arînsemna acceptarea unei posibile ineficienþe ademersului arhitectural ºi social, istoria confirmândfaptul cã, ori de câte ori intervenþia arhitecturalã nua fost generatã de nevoile sociale ale potenþialilorutilizatori, ea nu a reuºit sã-i modeleze, ci a sfârºit prina fi adaptatã în conformitate cu tradiþiile, obiceiurileºi, nu in ultimul rând, rolului ºi utilitãþii pe care aceºtiaîl conferiserã locuinþei. Mai mult, o arhitecturãalogenã, impusã, poate fi perceputã de potenþialiiutilizatori ca restrictivã, rezultatul imediat fiinddistrugerea ei sau alterarea acesteia pânã la limitadincolo de care nu mai rãspunde cerinþelor pentrucare a fost gânditã. A fost cazul intervenþiei dinPessac, care l-a fãcut pe Le Corbusier sã constate,probabil cu amãrãciune, cã „L’architecture a tort,,

c’est la vie qui a raison”.11 A fost, de asemenea, cazulghetourilor contemporane, refuzate de utilizatoriipentru care fuseserã concepute (Zãbrãuþi, FraþiiFãgãrãºanu, Iacob Andrei, Perºani, Faur poarta 4,pentru a nu denumi decât câteva ghetouribucureºtene vizitabile).

Sã fii arhitect social nu înseamnã sã renunþi lapracticarea profesiei pentru a proiecta coteþe ci,dimpotrivã, sã o practici astfel încât sã schimbi în binelumea în care trãieºti. Poate pãrea naiv dacã n-ar fiadevãrat. În contextul crizei actuale a creditãrii, mulþiarhitecþi au fost nevoiþi sã-ºi închidã birourile deproiectare din lipsã de comenzi. Dacã în anii ceurmeazã locuinþele sociale o sã însemne numaicontracte foarte profitabile ale primãriilor cufurnizorii de containere sau elemente prefabricate,atunci vom asista la amputarea arhitecturii româneºti


the fact that the mechanism of adapting to the needsmay prove devastating from the architectural point ofview. That is why the approach that we propose willnecessarily take into account the existence of acognitive matrix specific to the respective community.Not being familiar with this cognitive matrix wouldimply accepting a possible inefficiency of thearchitectural and social enterprise, history confirmingthat, each time the architectural intervention was notgenerated by the social needs of the potential users,it did not end in making the users adapt, but it endedin being adapted to the tradition, habits of the usersand, last but not least, to the role and utility that theusers conferred to the concept of housing. Moreover,an allogenic, imposed architecture may be perceivedby the potential users as restrictive, the immediateresult being its destruction or else its alteration to thelimit of it failing to respond to the demands it wasinitially created to meet. This is what happened to theintervention in Pessac, which made Le Corbusierconclude, most probably with a bitter taste, that

“L’architecture a tort, c’est la vie qui a raison”.11 Thatwas also the case of the contemporary ghettos, whichwere refused by the users they had been created for(Zãbrãuþi, Fãgãrãºanu Brothers, Iacob Andrei, Perºani,Faur gate 4, to enumerate only a few of the ghettosthat can be visited in Bucharest).To be a social architect does not mean to give uppracticing your profession in order to design cagesbut, on the contrary, it means practicing it so as tochange the world you live in for the better. It mayseem naive if it weren’t true. In the context of thepresent credit shortage, many architects had to closetheir offices for lack of orders. If in the years to comesocial houses will mean only very profitable contractsbetween the municipality and the suppliers ofcontainers or of prefabricated parts, then we shallwitness how the very important sector of social

de sectorul foarte important al locuirii sociale. Maimult decât atât, astfel de soluþii „radicale” genereazãsegregare iar singurul efect pe termen lung estemutarea pungilor de sãrãcie din centru spre periferiileoraºelor, acolo unde se poate realiza o supraveghere,o coerciþie ºi un control corespunzãtor, recuperând, înacelaºi timp, terenurile centrale valoroase imobiliar.


housing is cut off the body of Romanian architecture.More than that, such “radical” solutions generatesegregation and the only long term effect is movingthe poverty pockets from the center of the town tothe outskirts, where the desired surveillance, coercionand control can be implemented, at the same timeclaiming the real estate valuable allotments at thecenter of the town.

Concept ARHIPERA pentru o locuinþã socialã evolutivã în Sãruleºti (jud. Cãlãraºi) / ARHIPERA concept for an evolutive social house in Sãruleºti ( Cãlãraºi county)

Dacã, dimpotrivã, arhitecþii îºi vor pune cizmele decauciuc ºi vor face arhitecturã acolo unde ea nuexistã, atunci arhitectura va începe sã conteze nunumai ca un sector destinat elitelor (din ce în ce maipuþine), ci ºi maselor sãrace (din ce în ce mainumeroase), iar munca ºi efortul lor va contribui ladiminuarea sãrãciei. Aceastã schimbare este necesarãºi posibilã.


If, on the contrary, the architects will put on theirrubber boots and generate architecture where it doesnot exist, then architecture will start to matter notonly as an elitary sector , but also for the poor (whichbecame more and more numerous), and thearchitect’s work and effort will contribute todiminishing poverty. This change is necessary andpossible to make.

Concept ARHIPERA pentru o locuinþã socialã evolutivã în Sãruleºti (jud. Cãlãraºi) / ARHIPERA concept for an evolutive social house in Sãruleºti ( Cãlãraºi county)

În acelaºi timp, definind rolul arhitectului social încadrul profesiei, dar ºi la nivelul raporturilor deputere, acesta este plasat în postura de mediatorîntre vectori adesea opuºi: pe de o parte,administraþia care doreºte sã rezolve problema ºisãracii care ei înºiºi sunt problema. Arhitectul are rolul sã înþeleagã ambele puncte devedere, ambele sisteme de gândire ºi sã furnizeze unrãspuns arhitectural capabil sã „deschidã limita”, sãconcilieze contrariile. Iar acest rol nu este imposibilcâtã vreme opoziþia vectorilor este datã de


At the same time, in defining the social architectwithin the frame of his profession and at the level ofpower relation, he is a mediator between oftenopposed vectors: on the one hand – theadministration, who wants to solve the problem; onthe other hand – the poor people, who theythemselves are the problem. The architect’s role is to understand the point of viewand the thinking system of both parties and to supplyan architectural solution capable of “opening thelimit”, of making opposites meet. And this role is not

Exemplul negativ furnizat de primãria municipiului Baia Mare cu propunerea pentru realizarea de locuinþe sociale înºiruiteîncepând cu 2012. Este vorba de unitãþi prefabricate de 2,5m x 6m ce oferã posibilitatea de a fi montate în trei variante:un singur modul, pentru o familie micã; douã module pentru o familie mai numeroasã; trei module pentru familii extinse.Vedem aici o încercare autoritarã de a crea spaþiul existenþei minime criticat de Giancarlo De Carlo în 1969 (vezi capitolul“Definirea paradigmei”) în care o familie poate trãi în 15mp, având doar o uºã de acces, nicio fereastrã ºi dormind înbucãtãrie. Preluare http://www.ziarmm.ro/primaria-baia-mare-le-construieste-tiganilor-400-de-case-%E2%80%93-vezi-cum-arata-locuintele-noului-cartier-social-foto/The bad example made real by the municipality of Baia Mare by its proposal for social row houses to be implementedstarting with 2012. They are prefabricated units of 2,5m x 6m that have three assembling alternatives: one module for asmall family; two modules for a larger family; three modules for extended families. We can identify here the authority’sattempt to create the minimal living space concept criticised by Giancarlo De Carlo in 1969 (see the chapter “The definitionof paradigm”) which states that a family can live in 15 square meters, with only one access door, no window and sleepingin the kitchen. From http://www.ziarmm.ro/primaria-baia-mare-le-contruieste-tiganilor-400-de-case-%E2%80%93-vezi-cum-arata-locuintele-noului-cartier-social-foto/

inaccesibilitatea sistemelor de gândire opuse. Altfelspus, arhitectul este un intelectual al sferei publice acãrui activitate poate produce schimbare socialã, iar oarhitecturã bunã face bine multora.Aceastã viziune mutã arhitectul din sfera autoritãþii înagora, în spaþiul public definit de nevoile ºi aspiraþiilecomunitãþilor. Nu este, cu siguranþã, o decizie uºor deluat. Însã recompensa de a genera schimbare acolounde aceasta pare imposibilã, de a aduce speranþãacolo unde nu existã niciuna ºi de a-þi pune toatãcreativitatea în joc pentru a face arhitecturã cu foartepuþin, este una pe mãsurã.

NNoottee

1 Bell, Brian, editor, Good Deeds, Good Design:Community Service Through Architecture, PrincetonArchitectural Press, New York, 2004, pag. 132 http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/, consultat la data de22.11.20113 http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/32007X1214/htm/C2007303RO.01000101.htm, consultat ladata de 22.11.20114 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_19234/Eurostat-Aproape-un-sfert-dintre-romani-se-afla-la-limita-


impossible as long as the opposition of the partiesinvolved is given by the inaccessibility of the opposedthinking systems. In other words, the architect is anintellectual of the administration who can inducechange in the social sphere, and good architecturebrings benefits to as many people as possible.This approach transfers the architect from theauthority sphere to the agora, to the public spheredefined by the community’s needs and aspirations. Itis definitely not an easy decision to make. But thereward of generating change where it seemsimpossible to happen, of bringing hope where thereis none and of putting all your creativity to work forcreating architecture out of extremely little, is wellworth it.

NNootteess

1 Bell, Brian, editor, Good Deeds, Good Design:Community Service through Architecture, PrincetonArchitectural Press, New York, 2004, page 132 http://www.un.org/en/documents/udhr/ consulted at

Nov 22nd 20113 http://www.europarl.europa.eu/charter/

pdf/text_en.pdf consulted at Nov 22nd 2012 4 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_19234/Eurostat-Aproape-un-sfert-dintre-romani-se-afla-la-limita-saraciei.html, 23% ofthe Romanians were living at the edge of poverty in 2008,

Casa Kennedy, Florida, 1992, Samuel Mockbee preluarehttp://samuelmockbee.net/work/architecture/kennedy-house/ Exemplu pozitiv de locuinþa socialã în sãrãcieextremã ca rezultat al practicãrii arhitecturii socialeparticipative / The Kennedy House, Florida, 1992, Samuel Mockbee, fromhttp://samuelmockbee.net/work/architecture/kennedy-house/ Positive example of social house in extreme povertyas a result of participatory social architecture.

saraciei.html: 23% dintre români erau la limita sãrãcieiîn 2008, þara noastrã fiind pe locul al doilea din UE privindriscul de sãrãcie dupã Letonia (26%). Pe locul al treilea esteBulgaria (21%), urmatã de Grecia, Spania ºi Lituania cu câte20%. Cel mai mic risc de sãrãcie îl aveau cehii (9%), dar ºiolandezii ºi slovacii cu 11% fiecare. În UE, procentul estestabil de câtiva ani ºi se ridica la 17%, aratã statisticaEurostat. Cei mai ameninþaþi de sãrãcie sunt copiii ºipersoanele în vârstã, aratã studiul. De altfel, România arecea mai ridicatã ratã a sãrãciei în rândul copiilor din toatecele 27 de þãri ale Uniunii Europene (33%). UrmeazãBulgaria (26%), Italia ºi Letonia (25%), în timp ce cel maibine stau Danemarca (9%), Slovenia ºi Finlanda cu câte12%. Persoanele în vârstã riscã mai mult sã ajungã la limitasãrãciei decât populaþia totala. Procentul este de 19% înrândul celor peste 65 de ani.5 Sandu, Dan, Dezvoltare comunitarã. Cercetare, practicã,ideologie, Polirom, Iaºi, 2005, pag. 214-2156 Voicu Dorobanþu; Ana-Maria Martinoiu; FlorinBotonogu, Social Housing: an Economic Issue, în RomanianEconomic Journal, anul XI, nr. 29, 2008, pag. 173-1747 Voicu Dorobanþu; Ana-Maria Martinoiu; FlorinBotonogu, Social Housing: an Economic Issue, în RomanianEconomic Journal, anul XI, nr. 29, 2008, pag. 1788 „Modelul” primarului Mazãre a fost preluat de Grupulconsilierilor PNL din Bistriþa care a propus mutarea încontainere a nevoiaºilor care nu-ºi pot plãti chiria înapartamente aflate în proprietatea primãriei, în 2012.Primarul Andrei Rusu a declarat: „Este o soluþie absolutnecesarã pentru cã noi trebuie sã eliberãm centruloraºului”. Întâlnim aici o formã tradiþionalã de excluziune asãracilor extra-muros.9 Bugetele sunt mereu mici în raport cu dimensiuneaproblemei. (n.a.)10 Critica congresului poate fi gãsitã în „Publicularhitecturii” al lui Giancarlo De Carlo, comentatã în cadrulacestui capitol.11 Proiectând un cartier de locuinþe fidele pentaloguluimodernist, Le Corbusier a fost silit sã-ºi vadã operaadaptatã la condiþiile climatice ale zonei de cãtre utilizatoriiprea practici pentru a pune esteticul dinaintea confortului.


our country being the second EU country most threatenedby poverty after Latvia (26%). Bulgaria (21%) is the third,followed by Greek, Spain and Lithuania with 20% each. Theleast threatened were the Czechs (9%), the Dutch and theSlovakians with 11% each. In EU the percentage has beenstable for the last few years and rises up to 17%, showstatistics. Study shows that the most threatened by povertyare the children and the elders. Otherwise, Romania has thehighest poverty rate amongst children from all the 27countries of European Union (33%). It is followed byBulgaria (26%), Italy and Latvia (25%), while Denmark (9%)and Slovenia and Finland with 12% each have the lowestrate. The elders are more likely to reach the edge of povertythan the total population. The percentage is 19% amongstpeople over 65.5 Sandu, Dan, Dezvoltare comunitarã. Cercetare, practicã,ideologie, Polirom, Iaºi, 2005, page 214-2156 Voicu Dorobanþu; Ana-Maria Martinoiu; FlorinBotonogu, Social Housing: an Economic Issue, în RomanianEconomic Journal, anul XI, nr. 29, 2008, page 173-1747 Voicu Dorobanþu; Ana-Maria Martinoiu; FlorinBotonogu, Social Housing: an Economic Issue, în RomanianEconomic Journal, anul XI, no. 29, 2008, page 1788 The “model” of the Mayor Mazãre was taken over in2012 by the Group of counselors PNL of Bistriþa, whoproposed the resettlement in containers of the poor whocouldn’t pay their rent for the apartments owned by thelocal administration. Mayor Andrei Rusu declared then: “It’san absolutely necessary solution because we need to clearthe city center” . We can find here a traditional form ofextra-muros exclusion of the poor.9 Budgets are always low relating to the issue’s scale.(author’s note)10 The critics of the congress can be found in Giancarlo DeCarlo’s “Architecture’s Public”, commented in this chapter.11 Le Corbusier designed the Pessac housing ensembleaccording to the modernism principles. He was forced tosee his work adjusted to the climatic conditions of theregion by the inhabitants who were too practical to give upcomfort for aesthetics.

Translated from the Romanian by SSiillvviiaa GGiiggooii


BBiibblliiooggrraaffiiee // BBiibblliiooggrraapphhyy

ARNSTEIN, Sherry R., A Ladder of Citizen Participation, JAIP, Vol. 35, Nr. 4, 1969, pag. 216-224BELL, Brian, editor, Good Deeds, Good Design: Community Service Through Architecture, Princeton Architectural Press,New York, 2004BELL, Brian, WAKEFORD, Katie, editori, Expanding Architecture. Design as Activism, Metropolis Books, Bellerophon, NewYork, 2008BLUNDELL JONES, Peter, PETRESCU, Doina, TILL, Jeremy, Architecture and Participation, Taylor&Francis, Londra, 2005HABRAKEN, N.J., Supports_An Alternative to Mass Housing, The Urban International Press, Londra, 2011, Prima ediþie laArchitectural Press, Londra, 1972HAMDI, Nabeel, Housing without Houses, Intermediate Technology Publications, Londra, 1995Educating for Real, Intermediate Technology Publications, Londra, 1996Urban Futures, ITDG, Bourton Hall, 2005The Placemaker’s Guide to Building Community, Earthscan, Londra, 2011Small Change, about the Art of Planning and the Limits of Planning in Cities, Earthscan, Londra, 2011HATCH, Richard C., The Scope of Social Architecture, Van Nostrand, New York, 1984OPPENHEIMER Dean, Andrea, HURSLEY, Timothy, Rural Studio. Samuel Mockbee and the architecture of decency,Princeton Architectural Press, New York, 2002Proceed and Be Bold. Rural Studio After Samuel Mockbee, Princeton Architectural Press, New York, 2005PEARSON, John, ROBBINS, Mark, University- Community Design Partnerships, Princeton Architectural Press, New York,2002PORTERFIELD, Gerald A., HALL, Kenneth B., Jr., A Concise Guide to Community Planning, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, Mc Graw-Hill, New York, 1995SANOFF, Henry, AIA, Community Participation Methods in Design and Planning, John Wiley & Sons, Inc, New York, 2000SINCLAIR, Cameron, STOHR, Kate, coordonatori, Design Like You Give a Damn, Metropolis Books, New York, 2006TURNER, John F. C., Housing by People, Towards Authonomy in Building Environments, Marion Boyars, Londra, 1976, 2009DOROBANÞU, Voicu, MARTINOIU, Ana-Maria, BOTONOGU, Florin, Social Housing: an Economic Issue, în RomanianEconomic Journal, anul XI, nr. 29, 2008WARD, Colin, Cotters and Squatters, Housing’s Hidden History, Five Leaves Publications, Nottingham, 2002, 2009WHITEHEAD, Christine, SCANLON, Kathleen, coordonatori, Social Housing in Europe, LSE Londra, 2007Social Housing in Europe II A Review of Policies and Outcomes, LSE Londra, 2008

Documents

INTRODUCERE LA O ARHITECTURÃ A PARTICIPÃRII / Introduction